Strasbourg, 12 martie 2001 EG-S-BP (2001) 1 prov.

Romanian

URMĂRIND ECHILIBRUL
ÎNTRE SEXE

UN GHID PENTRU ECHILIBRAREA

PROCESULUI DECIZIONAL

Practici corecte pentru realizarea unei reprezentări echilibrate a sexelor în

procesul decizional politic şi social

Divizia Egalităţii între Femei şi Bărbaţi

Directoratul General al Drepturilor Omului, Consiliul Europei

Alison E. Woodward
Centrum voor Vrouwenstudies
Colegiul Vesalius, Universitatea Vrije din Bruxelles
Pleinlaan 2
B 1050 Bruxelles, Belgia
aewoodwa@vub.ac.be
 TABLA DE MATERII

Prefaţă

1. Introducere: Un alt ghid pentru implicarea femeilor în

procesul decizional?

1.1 De ce mai multe femei în toate forurile de luare a deciziilor? Motive pentru
continuarea activităţii în favoarea echilibrului între sexe
Acorduri internaţionale
Naţiunile Unite
Europa
Uniunea Europeană
Consiliul Europei
Obligaţii naţionale
Echitatea socială, drepturile omului şi democraţia
Calitatea procesului de realizare a politicilor
Noi rezultate în procesul decizional

1.2 Consecinţele creşterii numărului de femei implicate în procesul decizional

Diversitatea de situaţii: naţionale şi sectoriale
Ce factori într-un context pot avea o importanţă majoră pentru obţinerea
succesului?
1) Contextul politic
2) Contextul administrativ
3) Încadrarea problematicii egalităţii între sexe
4) Cartelul conducătorilor potenţiali
5) Nivelul şi organizarea opoziţiei faţă de egalitatea sexelor

1.3 Ce ne inspiră? Alegând dintr-o bogăţie de posibilităţi

2. Atingerea echilibrului între sexe în partidele politice

2.1 Ce este special la partidele politice din punct de vedere al contextului?

1) Ideologia
2) Rolul femeilor
3) Mentalităţile privind egalitatea între sexe în partid
4) Rezistenţa
5) Sincronizarea
6) Finanţarea
7) Practicile inteligente

2.2 Cazuri selectate

1) Portugalia: Parlamentul parităţii
2) Islanda: Partide care lucrează împreună: 5 ani de campanie de
conştientizare a mai multor partide 1997-2002
3) Femeile independente: Iniţiativele partidelor de femei ca tactică a şocului:
Partidul Femeilor Lituaniene şi Stödstrumpor-ul suedez

2
 4) Schimbul de idei bune între partide – materialul de instruire: Cartea
Puterii(social democraţii suedezi)
5) Regatul Unit: Ţinta 50:50 - Este nevoie de numerar, încredere şi o
anumită mentalitate pentru a merge înainte în politică! (Liberal-
Democraţii)

Lecturi adiţionale

3. Procesul decizional în administraţia publică şi în guvern – Este

schimbarea doar o chestiune de voinţă politică?

3.1 Contextele procesului decizional public

1) Cunoştinţe despre rolul femeilor
2) Necesitatea de a răspunde directivelor politice
3) Poveştile de succes
4) Varietatea în sectorul public
5) Obstacole: reguli şi rarităţi
6) Coordonarea preocupării de reprezentare a femeilor

3.2 Cazuri selectate

1) Suedia: Învăţând să lucrăm împreună pentru a eficientiza procesul
decizional - Seminarii pentru persoane-cheie din societatea suedeză
2) Suedia: Uniunile oraşelor şi regiunilor: Proiectele Jam-Kom şi iniţiativele
de conducere ale Uniunii consiliilor judeţene din Suedia
(Landstingforbundet)
3) Regatul Unit: Introducerea diversităţii în sectorul public şi Săptămâna
serviciului public
4) Franţa: o abordare integratoare a administraţiei publice la nivel înalt
5) Belgia şi Flandra: Alegeţi-vă termenii-tehnici lingvistice şi de consolidare
pentru a depăşi rezistenţa faţă de echilibrul dintre sexe şi iniţiativele
numerelor de conducere

Lecturi adiţionale

4. Procesul decizional socio-economic şi rolul sindicatelor

4.1 Condiţii specifice sectorului

1) Rolul femeilor
2) Obstacole în relaţia cu pieţele de muncă şi reglementările naţionale
3) Coordonarea preocupării faţă de reprezentarea femeilor

4.2 Cazuri selectate

1) Spania: Zilele de sensibilizare a negociatorilor sindicalişti faţă de
egalitatea între sexe
2) Finlanda: De la poveşti la afaceri corecte
3) Danemarca: Iniţiativa Starlet – LO şi KAD şi pregătirea la nivel
internaţional în domeniul egalităţii între sexe
4) Estonia: Proiectele pilot ale OIM construiesc reţele de organizaţii ale
femeilor pentru dezvoltarea economică a comunităţii.

3
 Lecturi adiţionale

5. Organizaţiile non-guvernamentale feministe

1) Regatul Unit – Scoţia: Considerarea femeilor alături de auditurile
problemelor echilibrului între femei şi bărbaţi

2) Rusia: Noi tactici în ţările în tranziţie – Consortium-ul ONG-urilor. Liga

Votanţilor Femei şi Parlamentul Femeilor de la Strasbourg

3) Croaţia: Fetele cibernetice – Folosirea internetului, inovaţiilor şi instruirea

privind întărirea rolului femeilor pentru revenirea femeilor în politică prin
studii feministe .si tehnologia informaţiei

4) Lobby-ul European al Femeilor: UE - Mobilizarea tinerelor femei pentru

egalitate

5) Turcia: Kader – Femeile le ajută pe femei să intre în parlament

Lecturi adiţionale

6) Organizaţiile non-guvernamentale

6.1 Cazuri selectate

1) Elveţia: “De la femeie la femeie”: Un program de pregătire pentru tinerele
femei

Lecturi adiţionale

7) Concluzii

Anexă

Bibliografia operelor citate

4
PREFAŢĂ

Ca urmare a înţelegerilor internaţionale şi a acţiunilor locale, nivelul

echilibrului între sexe în multe sfere ale procesului decizional în statele membre ale
Consiliului Europei s-a îmbunătăţit substanţial în ultimii 25 de ani. În cadrul acestor
eforturi, rapoartele Consiliului Europei au fost foarte importante. Totuşi, progresul a
fost inegal. Anumite state membre au întreprins transformări radicale ale structurilor
decizionale sau economice, în timp ce altele au întâlnit obstacole. Paritatea în cadrul
procesului decizional rămâne încă un vis îndepărtat aproape peste tot. Împărtăşirea
continuă a experienţelor privind încercarea îndreptării procesului decizional către
paritatea decizională poate întări hotărârea activiştilor. Ea oferă mărturii pozitive
asupra beneficiilor echilibrului între sexe pentru cei care mai au încă dubii. Eforturile
consemnate în scris din cele 41 de state membre reprezintă o sursă vitală pentru
actorii din întregul spectru al procesului decizional social.

Una dintre problemele activităţii organizaţiei şi a studierii acţiunilor este că

acţiunea şi rezultatele sunt mult mai importante decât documentarea. “Cercetarea”
domeniului echilibrului între sexe în cadrul procesului decizional social este realizată
în Europa în diverse situaţii variind de la universităţi până la spaţiile de lucru ale
consiliilor de femei organizate în subsolul şcolilor. De-a lungul Europei, actori din
sectoarele guvernamentale până la cele sindicale lucrează pentru a înfăptui o
echilibrare mai bună a sexelor în procesul decizional. Atât bărbaţi cât şi femei au
participat la această misiune. Uneori, cineva pune laolaltă câteva pagini despre un
proiect care este diseminat ca un fel de document printre entuziaşti, dar accesarea
acestui material într-o altă ţară şi într-o altă limbă este, adesea, o misiune imposibilă.
Pentru noii veniţi există mereu o grămadă de întrebări despre ce poate fi făcut şi care
sunt cele mai bune moduri de a face lucrurile. Iată de ce a fost creat acest unic şi,
sper, inspirat manual.

Europenii pot fi recunoscători pentru faptul că organizaţii internaţionale

precum Consiliul Europei stimulează eforturile de popularizare şi circulă informaţii
despre ideile originale şi de succes. Aceasta stimulează atât actorii experimentaţi cât
şi pe cei novici să găsească noi metode pentru a merge mai departe spre o lume în
care femeile sunt recunoscute într-adevăr ca sprijinind jumătate de cer.

Acest ghid reprezintă o verigă într-un lanţ de aventuri împărtăşite şi numai un

mic nou pas printre mulţi alţii care ar putea fi făcuţi. De câte ori este făcut un nou pas,
punctul de plecare este diferit. Astăzi, domeniile procesului decizional care formează
ţinte reale pentru cei care doresc să introducă schimbarea, sunt concepute în termeni
mult mai largi decât acum 25 de ani. Echilibrul între sexe nu numai că aduce sexul
sub-reprezentat în toate domeniile de luare a deciziilor, dar face ca grupurile
echilibrate să lucreze mai eficient, menţinând echilibrul între sexe în timp. Sunt
dezbătute nu numai poziţiile formale ale locurilor alese din cadrul democraţiei ci şi
întregul cadru al procesului decizional social şi economic.

Acţionarea în favoarea echilibrului între sexe necesită examinarea dinamicii

interne a organizaţiilor decizionale, cât şi a eforturilor externe care afectează
contextul procesului decizional. În această broşură ne concentrăm asupra
următoarelor domenii:

5
• Cercetăm intern eforturile de îmbunătăţire a echilibrului între sexe la cele mai
înalte niveluri de organizare a partidelor politice, administraţiei publice,
sindicatelor şi organizaţiilor non-guvernamentale. Cum îşi tratează
organizaţiile din aceste sectoare propriile probleme organizaţionale?

• Realizarea echilibrului la vârf în aceste sectoare necesită de multe ori

schimbări ale atitudinii publice. Acolo unde a fost relevant, noi am considerat,
de asemenea, că activităţile actorilor precum partidele politice, guvernele
naţionale, asociaţiile neguvernamentale şi voluntare, în încercarea de a
influenţa contextul general al societăţii, susţin mai mult realizarea echilibrului
între sexe.

Dinamica procesului decizional în sectorul de afaceri operează în condiţii nu

tocmai comparabile cu sectoarele nonprofit. Mai mult, sectorul de afaceri este relativ
inaccesibil solicitărilor publice şi politice. De aceea, noi i-am exclus din acest succint
ghid. Oricum, anumite reflecţii asupra dinamicii structurii organizaţionale vor fi fără
nici un dubiu, relevante şi pentru aceste sectoare.

În acest raport sunt selectate câteva dintre multiplele exemple de proiecte

pentru realizarea echilibrului între sexe. Suntem extrem de recunoscători tuturor celor
care ne-au furnizat informaţii, care ne-au ajutat să selectăm şi să documentăm
interesantele idei ale acestei colecţii. Oamenii implicaţi în schimbarea socială sunt în
mod obişnuit extrem de încărcaţi şi plini de obligaţii, iar acelora care şi-au găsit timp
să ajute la realizarea acestei broşuri, atât din cadrul Consiliului Europei cât şi din
ţările membre, le suntem profund recunoscători. În mod deosebit dorim să mulţumim
Diviziei pentru Egalitate între Femei şi Bărbaţi din cadrul Directoratului General al
Drepturilor Omului al Consiliului Europei, incluzând pe: Olőf Olafsdóttir, Karen
Palisser, Amanda Raif şi Elin Junesjö şi autorilor care au muncit la rapoartele mai
vechi ale Consiliului Europei, menţionând-o în mod deosebit pe Else Skjønsberg.
Fără cercetările făcute de Tove Samzelius Jönsson producerea în scurt timp a acestui
ghid ar fi fost imposibilă. Diversele ei talente lingvistice şi interviurile dedicate şi
persistente au fost vitale pentru completarea acestei versiuni. Se cuvin mulţumiri, de
asemenea, Colegiului Vesalius din cadrul Universităţii Vrije din Bruxelles, catedrei
Marie-Jahoda de la Universitatea Ruhr Bochum şi colegilor bine informaţi din Grupul
pentru Egalitatea între Sexe şi pentru Politică din Centrul VUB de Cursuri pentru
Femei, incluzând pe Machteld de Metsenaere, Petra Meier şi Karen Celis.

6
I. Introducere: Un alt ghid pentru implicarea femeilor în
procesul decizional?

Ceea ce s-a schimbat cel mai mult în ultimii 50 de ani în statele membre ale
Consiliului Europei este locul femeilor. Ceea ce noi în Europa am experimentat în
relaţiile dintre sexe este cea mai revoluţionară transformare a relaţiilor sociale din
istoria umanităţii. Acum, majoritatea oamenilor din cele mai bogate ţări cred că
problemele egalităţii între sexe sunt rezolvate sau, cel puţin, nu le văd în mod
deosebit ca problematice1.

Într-adevăr, multe lucruri s-au schimbat la toate nivelurile societăţii europene.

Statele membre au acum conducătoare femei în poziţii de neconceput înainte, de la
Prim Ministru la Ministrul Apărării şi chiar cabinetele ministeriale se apropie uneori
de realizarea echilibrului între sexe. În mod vizibil, femeile iau decizii importante în
cadrul societăţii. Apariţia acestei schimbări a fost rezultatul acţiunii sociale şi al
strategiilor concertate privind rolul femeilor şi al bărbaţilor care cred că realizarea
echilibrului între sexe în procesul decizional este esenţială pentru democraţie şi
pentru viitor.

Oricum, procesul decizional social nu se limitează la holurile parlamentului.

Progresul din Europa de implicare a femeilor în procesul decizional a fost foarte
inegal şi nu toate sectoarele au fost la fel de flexibile în transformarea lor după
tiparele egalităţii între sexe. Procesul decizional politic, care este cel mai vizibil
sector, a fost cel care a cunoscut cele mai dramatice schimbări, dar cu cât ne
îndepărtăm de arenele controlului democratic, cu atât mai scăzut este echilibrul între
sexe în majoritatea ţărilor. Comparaţiile internaţionale au arătat foarte clar că diferite
arene ale procesului decizional social se îndreaptă cu diferite viteze către realizarea
echilibrului între sexe.

Contactele în reţea şi schimbul de experienţă au fost cruciale pentru cetăţenii

activi care au sperat să schimbe echilibrul între sexe în cadrul procesului decizional.
Activitatea multor altor femei şi bărbaţi arată, în primul rând, că schimbarea este
posibilă şi, în al doilea rând, că există multe modalităţi de stimulare a schimbării şi de
creştere a gradului de conştientizare a publicului privind necesitatea egalităţii între
sexe. Organizaţiile internaţionale şi reţelele de grupuri de femei au adunat idei şi
practici inteligente diseminându-le către publicul din afara sferei2 locale. Toate aceste
ghiduri produse la nivel naţional, regional şi internaţional urmăresc să-i stimuleze pe
ceilalţi să acţioneze şi să ducă la îndeplinire acordurile făcute de comunitatea
internaţională de a încuraja femeile şi a le aduce pe un plan egal în procesele
decizionale.

Şi atunci, de ce un alt ghid asemănător? În primul rând, exemplele cele mai

colorate vin dintr-un singur sector, cel al politicii. Organizaţiile politice au fost printre
primele provocate de mişcarea femeilor. Mulţi oameni uită că şi alte sectoare ale
1
Comisia Europeană. 1999. “Eurobarometrul. Raportul celei de-a 25-a aniversări”. Bruxelles:
Directoratul General X al Comisiei Europene.
2
În fiecare secţiune sunt sugerate lecturi adiţionale, incluzând ghiduri şi studii ale proiectelor
interesante.

7
procesului decizional social trebuie să se schimbe. Acest ghid se concentrează pe
schimbarea mentalităţilor organizaţionale în grupurile care sunt fundamentale pentru
selectarea factorilor de decizie femei. El se referă nu numai la binecunoscutul sector
al procesului decizional politic, ci şi la alte organizaţii importante din procesul
decizional social. Datorită “ambiţiilor lor sociale” aceste tipuri de organizaţii, în
virtutea misiunii lor, ar trebui să fie sensibile la argumentele drepturilor omului şi
echităţii sociale care sprijină solicitările ca procesul decizional să reflecte echilibrul
între sexe. Aceste organizaţii sunt mai puţin vizibile la o cercetare făcută de public,
iar studiile comparative sunt mai puţin frecvente, dar o voce echilibrată este la fel de
importantă. Mai mult, chiar şi în procesul decizional politic, care este cel mai
transformat sector, mai rămân multe de făcut. În mod deosebit sunt necesare metode
inventive care să se potrivească noilor situaţii din societăţile în tranziţie cât şi
sectoarelor în care reţelele internaţionale sunt mai puţin extinse. Ideile noi pot
conduce la fertilizări fericite şi noi iniţiative.

În al doilea rând, în timp ce multe cercetări internaţionale oferă scurte

menţionări asupra multitudinii de iniţiative, există o continuă necesitate pentru mai
multe informaţii privind practicile actuale de realizare a iniţiativelor privind atingerea
echilibrului între sexe. Acest ghid intră în detaliu asupra unui număr mic de
evenimente pentru a se putea înţelege ceea ce s-a făcut în prezent, cum s-a realizat şi
ce tipuri de obstacole au trebuit depăşite. Acesta ar trebui să ofere practicienilor şi
activiştilor o înţelegere mai reală a particularităţilor acţiunii în domeniul realizării
echilibrului între sexe. Ghidul doreşte să ofere informaţii într-o limbă accesibilă
pentru a ajunge la un public mai larg decât cel al specialiştilor din domeniul
echilibrului între sexe. Bărbaţii şi femeile care au variate cunoştinţe şi niveluri de
conştientizare a echilibrului între sexe şi de analizare a aptitudinilor din domeniul
echilibrului între sexe care variază, au nevoie să cunoască gama de posibilităţi
disponibile.

1.1 De ce mai multe femei în toate forurile de luare a deciziilor? Motive pentru
continuarea activităţii în favoarea echilibrului între sexe.

Deşi activiştii care lucrează în scopul integrării femeilor în procesul

decizional sunt în mod obişnuit devotaţi cauzei, bazându-se pe o analiză complexă a
originilor inegalităţii între sexe şi pe formele ei structurale contemporane, este util să-
şi amintească câteva argumente puternice pentru continuarea eforturilor. Ideea că
egalitatea între sexe este deja realizată, este mai degrabă susţinută printre
conducători. Această idee ar trebui contracarată. Patru argumente majore oferă
muniţia pentru a convinge:

• În primul rând, statele membre ale Consiliului Europei au fost de acord să

lupte pentru o creştere a egalităţii între sexe. Acest lucru este documentat în
acordurile internaţionale, naţionale şi sectoriale.

• În al doilea rând, egalitatea între sexe este legată de noţiunile fundamentale

asupra calităţii echităţii sociale, drepturilor omului şi tipului de democraţie.

• În al treilea rând, există indicaţii empirice puternice că includerea ambelor

sexe în realizarea politicilor conduce la realizarea unei politicii mai bune care
se potriveşte mai bine diversităţii de cetăţeni.

8
• În ultimul rând, echilibrul între sexe conduce la introducerea problemelor
uitate şi/sau noi în programul politic.

Primele două argumente conferă forţă morală şi coloană vertebrală activităţii

pentru realizarea echilibrului între sexe, în timp ce următoarele două oferă “afacerea”.
Este profitabil social şi economic să acţionezi pentru realizarea echilibrului între sexe.
Există un avantaj competitiv în utilizarea capacităţilor femeilor în sectorul public.
După cum proclamă Declaraţia de la Atena (1992):

femeile reprezintă jumătate din talentele şi îndemânarea potenţiale ale

umanităţii şi subreprezentarea lor în procesul decizional este o pierdere
pentru societate în ansamblul ei1.

Acorduri internaţionale

Naţiunile Unite

Un motiv fundamental al efortului continuu de stimulare a acţiunii în favoarea

femeilor implicate în procesul decizional este obligaţia internaţională reînnoită
continuu de a se îmbunătăţi rezultatele. Declaraţia internaţională cea mai puternică
privind necesitatea fundamentală de realizare a echilibrului între sexe în procesul
decizional, care a fost până acum Platforma de Acţiune de la Beijing din 1995, cu
obligaţia ei de întărire a rolului femeilor, este bazată pe convingerea că:

§13. Întărirea rolului femeilor şi participarea lor deplină pe baza egalităţii în

toate sferele societăţii, inclusiv participarea în procesul decizional şi accesul
la putere, sunt fundamentale pentru realizarea egalităţii, dezvoltare şi pace.
(Naţiunile Unite: Declaraţia de la Beijing, 1995).

Platforma de Acţiune urmăreşte în mod explicit un echilibru al sexelor 50-50

în toate sferele societăţii iar analiza ei plasează pe primul loc participarea deplină în
procesul decizional. Acesta este unul dintre cele mai importante dintr-o lungă listă de
angajamente internaţionale şi naţionale, de a ridica procentajul femeilor în
forumurile2 importante ale proceselor decizionale. Declaraţia privind misiunea de
bază a Platformei subliniază că politica ar trebui făcută cu participarea deplină a
femeilor şi ar trebui să aibă ca rezultat programe care să încurajeze întărirea rolului şi

1
Declaraţie semnată de femeile ministru ale statelor membre ale UE în Atena la primul Summit
european al femeilor din procesul decizional, 3 noiembrie 1992.
2
Pentru a revedea cadrul legal al obligaţiilor Consiliului Europei faţă de egalitatea între sexe ca o
“vizibilitate, consolidare şi participare egale a ambelor sexe la toate sferele vieţii private şi publice”
(Consiliul Europei 2000b:8), a se vedea, de exemplu, Consiliul Europei 2000. Mecanismele naţionale,
planurile de acţiune şi abordarea integrată a egalităţii între sexe în statele membre ale Consiliului
Europei de la a 4-a Conferinţă Mondială a Femeilor (Beijing 1995). 18 septembrie 2000 ed.
Strasbourg: Directoratul General al Drepturilor Omului al Consiliului Europei sau Consiliul Europei
2000a. Acţiuni pozitive în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi: Raportul final al grupului de
specialişti privind acţiunea pozitivă în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi (EG-S-PA).
Strasbourg: Directoratul General al Drepturilor Omului al Consiliului Europei, Divizia pentru Egalitate
între Femei şi Bărbaţi.

9
progresul femeilor. În principiu, paritatea în procesul decizional este fundamentul
fiecărei recomandări efective a Platformei de Acţiune (Celis, Meier şi Woodward,
1999).

Europa

Uniunea Europeană

Uniunea Europeană este demult preocupată de inegalitatea între sexe. Ea s-a

interesat în mod explicit şi direct de dezechilibrul din procesul decizional de la
începutul anilor ’90 prin crearea Reţelei europene de experţi privind femeile în
procesul decizional (1992-96) care a realizat prima monitorizare comparativă relativ
sofisticată a numărului aproximativ de femei dintr-o gamă largă de sectoare
importante ale procesului decizional social (justiţie, îngrijire medicală)1 şi a generat
înfiinţarea Bazei de date europene pentru femeile din procesul decizional, care
monitorizează soarta schimbătoare a echilibrului între sexe în procesul decizional
politic2. La sfârşitul anului 1999, preşedinţia finlandeză a recomandat ca, mai departe,
statisticile standard să fie colectate în mod periodic din nouă domenii fundamentale
ale procesului decizional, oferind astfel un mecanism important de monitorizare
pentru a genera progresul. Această obligaţie a fost preluată de Franţa şi Suedia. Unul
dintre scopurile principale ale programului de acţiune pe termen mediu din 1996-
2000 a fost păstrarea obligaţiei de a îmbunătăţi realizarea echilibrului între sexe în
procesul decizional prin acţiuni programatice (Raportul interimar al Comisiei
europene privind locurile de muncă şi afacerile sociale: 1999). De la candidaţii care
speră să intre în Uniunea Europeană se aşteaptă să adopte legislaţia Uniunii Europene
privind egalitatea şanselor şi ţelurile Uniunii Europene privind îmbunătăţirea
echilibrului între sexe în ţările lor. Acest efort substanţial este necesar pentru
dezvoltarea şi translatarea programelor de acţiune la necesităţile specifice ale ţărilor
europene în transformare, cu propria lor istorie unică a relaţiilor între sexe.
Declaraţiile semnate la Atena (1992) şi Paris (17 aprilie 1999) subliniază scopul de a
realiza echilibrul în cadrul procesului decizional.

În interiorul dimensiunii sociale a Fondurilor Structurale ale Uniunii

Europene şi a politicilor locurilor de muncă au fost strânse obligaţii şi argumente
pentru creşterea numărului de femei în funcţiile de conducere. Au fost iniţiate
proiecte în cadrul Programului de noi oportunităţi pentru femei pentru a se oferi
argumente şi strategii de eliminare a segregării pe verticală la nivel înalt din procesul
decizional dintre angajatori şi grupurile de interese ale celor angajaţi. Birourile
Congresului sindicatelor europene au de mult timp angajat un expert în politica
echilibrului între sexe şi au argumentat că sindicatele ar trebui să privească în

1
Comisia Europeană. 1997. Echilibrul între sexe, putere şi schimbare în instituţiile de sănătate ale
Uniunii Europene. Vol. CE-07-97-507-**-C. Bruxelles: Comisia Europeană DG-V, Comisia
Europeană. 1998. Femeile şi procesul decizional în sfera judiciară în Uniunea Europeană. Vol. CE-
17-98-992-EN-C. Bruxelles: Comisia Europeană DG-V; Comisia Europeană. 1999. Femei în procesul
decizional în sfera finanţelor. Vol. CE-V/2-99-006-**-C. Bruxelles: Comisia Europeană DGV
(valabilă şi electronic).
2
Site-ul web http://www.db-decision.de/ oferă cele mai recente date statistice privind femeile care au
fost alese şi include un raport privind situaţia din sectorul bancar şi financiar.

10
interiorul propriilor organizaţii la nivelurile superioare, pentru a monitoriza procesul
decizional şi reprezentarea tuturor membrilor.

Consiliul Europei

Cele 43 de state membre ale Consiliului Europei alcătuiesc o bază mult mai
largă de membri decât Uniunea Europeană. El are ca scop promovarea democraţiei şi
consideră egalitatea ca un drept fundamental al omului. Declaraţia privind egalitatea
şi femeile (1988) stabileşte că “principiul egalităţii între sexe este o parte integrantă a
drepturilor omului, iar discriminarea pe criteriul sexului este o obstrucţionare a
libertăţilor fundamentale ale femeilor. Până când acest fapt nu este recunoscut, nu
poate exista nici justiţie, nici democraţie autentică”. Din 1992 un Comitet Director
pentru egalitatea între bărbaţi şi femei a fost ataşat Directoratului pentru Drepturile
Omului. Consiliul Europei îşi stimulează membrii să acţioneze în vederea realizării
unei egalităţi efective între bărbaţi şi femei. Echilibrul între sexe reprezintă o condiţie
sine qua non pentru o democraţie autentică. Acesta este subliniat în Declaraţia
privind egalitatea între bărbaţi şi femei adoptată la Conferinţa ministerială europeană
privind egalitatea între bărbaţi şi femei ca reprezentând un criteriu fundamental
pentru democraţie (Istambul 1997).

Guvernele şi partidele politice pot juca un rol cheie în acţiunile de promovare

a rolului femeilor în politică. În Recomandarea Adunării Parlamentare nr. 1413 din
1999, Consiliul Europei îşi reafirmă angajamentul pentru o reprezentare egală în viaţa
publică şi politică. El observă că în ciuda unei munci continue şi a unei obligaţii
internaţionale “un progres mic a fost făcut în statele membre ale Consiliului Europei”
şi recomandă un număr de acţiuni specifice în aşa fel încât membri să poată atinge o
reprezentare egală a femeilor şi bărbaţilor atât în viaţa politică cât şi în cea publică1.
Activitatea Consiliului Europei a accentuat parteneriatul între sexe atât public cât şi
privat. Acesta poate conduce la ridicarea calităţii vieţii pentru toţi2.

Obligaţii naţionale

Uneori, obligaţiile guvernamentale merg mai departe decât acordurile

internaţionale, pledând pentru un echilibru mai bun în procesul decizional. Cele mai
multe state naţionale europene au adoptat, de asemenea, politici cu obligaţii la
numeroase niveluri privind egalitatea între sexe, pornind de la declaraţiile de
principiu până la schimbări în constituţia naţională şi urmărind creşterea numărului
de femei în procesul decizional. În realitate, multe dintre schimbările cele mai
concrete au apărut ca urmare a puterii statului asupra sectoarelor de reprezentare
politică şi angajaţilor publici. Aceste progrese ale politicii naţionale pot servi ca
inspiraţie pentru sectoarele rămase în urmă. În documentaţia legislativă însoţitoare,
numeroase argumente pentru acţiuni sociale ulterioare pot fi identificate. Un număr
de declaraţii şi politici recente sunt disponibile în Planul naţional de acţiune şi în

1
Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 1413 §11. Adoptată la 22 iunie 1999,
şedinţa nr. 19.
2
Egalitate şi Democraţie: Utopie sau Provocare, conferinţa Consiliului Europei, 9.11.1995,
Strasbourg. Lucrările citate în Skjønsberg, raportul nepublicat al Consiliului Europei, 1999, vezi
Raportul Comitetului privind oportunităţile egale pentru femei şi bărbaţi, Memorandumul explicativ
Paul Staes, 26 mai 1999.

11
bilanţurile care au fost trimise spre analiză sesiunilor Beijing +5. Acestea pot fi
consultate pe pagina web a Naţiunilor Unite
http://www.unifem.undp.org/beijing+5/documents.html.

Echitatea socială, drepturile omului şi democraţia

Tratatele şi acordurile internaţionale şi naţionale sunt utile pentru convingerea

agenţiilor rezistente la schimbare că şi “alţi oameni” în afara “activiştilor femei cu
ochi sălbatici” susţin astfel de iniţiative. La nivel internaţional, echilibrul între sexe
este considerat a fi baza fundamentală a democraţiei şi deseori este protejat
constituţional. Este considerat o modalitate importantă de îmbunătăţire a calităţii
societăţii. O altă tactică este argumentarea de pe baza pe care aceste tratate au fost
fundamentate şi anume pe baza concepţiilor împărtăşite privind drepturile omului şi
drepturile sociale şi a tipului de democraţie de astăzi. Într-o democraţie, punctele de
vedere ale diferitelor grupuri trebuie luate în considerare. Acest lucru este indiscutabil
în cazul femeilor, care alcătuiesc mai mult de jumătate din populaţia statelor membre
în Europa. Aceste argumente pot fi în mod special convingătoare pentru sectoarele
proceselor decizionale sociale care se află în afara statului şi sunt legate de
problemele fundamentale ale egalităţii în sens larg, cum ar fi sindicatele şi
organizaţiile non-guvernamentale. În mod frecvent, aceste organizaţii au misiuni
declarate care indică explicit angajamentul lor faţă de echitatea socială, dar în termeni
neutri din punct de vedere al egalităţii între sexe. În teoria1 politică recentă, activiştii
ar trebui să fie interesaţi de aceste principii şi pot găsi argumente pentru introducerea
noţiunii egalităţii între sexe în concepţiile noastre privind aceste subiecte.

Calitatea procesului de realizare a politicilor

Dacă argumentele obligaţiilor internaţionale şi echitatea morală şi socială nu

sunt destul de convingătoare, poate fi adus un al treilea set de argumente pentru
echilibrul între sexe. Acesta este cazul modurilor în care includerea egalităţii între
sexe îmbunătăţeşte potrivirea nevoilor publice cu politica publică şi subliniază
legitimitatea politicii. Aceste argumente se focalizează asupra schimbării pe care
echilibrul între sexe o poate aduce politicii. Calitatea transmiterii politicii publice
împreună cu efectivitatea şi eficienţa ei reprezintă o preocupare importantă în multe
ţări europene. Acest argument pune în evidenţă avantajul pe care îl aduce o
participare deplină şi o democraţie reală.

În termeni teoretici, aceste argumente reprezintă mărturii prin ele însele în

studiile de politică publică. Acum, argumentele teoretice sunt din ce în ce mai mult
susţinute de rezultate empirice, ca urmare a cazurilor din ţările în care echilibrul între
sexe a fost atins. În grupurile mixte din cadrul procesului decizional apar noi dinamici
care pot conduce către o competenţă mai mare în rezolvarea conflictelor. Grupurile
echilibrate amplifică şi diversifică, de asemenea, numărul de feţe ale politicienilor
prezentate publicului. Cu cât sunt mai diverse feţele politicienilor, cu atât sunt mai
aproape de receptorii din publicul larg. Activiştii se pot referi la numeroase studii
care demonstrează că satisfacţia publicului faţă de modul de transmitere a politicii
este mai mare ca urmare a unui proces decizional atotcuprinzător şi a unei
reprezentări echilibrate.

1
Prin acest ghid nu se doreşte să se ofere o clasare a acestei literaturi. Un punct de plecare recent şi util
este Squires, Judith, 1999 Egalitatea între sexe în teoria politică Oxford: Blackwell Publishers.

12
Noi rezultate în procesul decizional

În încheiere, o echilibrare mai bună între sexe în cadrul procesului decizional

îmbunătăţeşte politica şi democraţia pentru că ea conduce la introducerea unor noi
întrebări şi interese. Acest lucru permite organizaţiilor să corespundă mai bine
intereselor unei societăţi în schimbare. Societatea poate câştiga prin utilizarea
talentelor femeilor în confruntarea complexităţii unei globalizări mondiale. Este deja
evident din studiile privind creşterea numărului de femei în domeniul politicii, că
prezenţa femeilor conduce către noi accente şi rezultate ale programului public. Într-
un context global mai complex o creştere a antenelor într-o secţiune semnificativă a
publicului poate ajuta factorii de decizie ai societăţii să se adapteze mai bine la
schimbări rapide.

Pentru fiecare set de argumente utilizat de activişti pentru a motiva factorii de

decizie să creeze resurse pentru a recruta femei şi a conferi putere femeilor în cadrul
procesului decizional, este util să se folosească exemple care să demonstreze
convingător în ce constă valoarea adăugată a echilibrului între sexe, atât moral,
calitativ cât şi cantitativ. Agenţii de succes care efectuează schimbarea îşi dezvoltă
capacitatea de “a vorbi limba puterii” pentru a-şi atinge scopurile. Cei care luptă
pentru un echilibru mai bun între sexe în cadrul procesului decizional politic trebuie
să folosească vocabularul şi instrumentele politicienilor în timp ce-i împing pe aceştia
să devină mai sensibili la problema sexelor. Susţinătorii echilibrului între sexe trebuie
să demonstreze că politica realizată într-o manieră echilibrată din punct de vedere al
participării sexelor este mai aproape de a fi văzută ca o politică legitimă cu cât se va
baza pe o informaţie mai solidă şi mai cuprinzătoare. O astfel de politică poate avea
mai multe şanse de succes şi poate fi mai puţin costisitoare. Argumentele de fond
sunt esenţiale pentru a convinge anumite poluri de putere de importanţa obligaţiei
continue de realizare a echilibrului între sexe.

1.2 Consecinţele creşterii numărului de femei implicate în procesul decizional

Diversitatea de situaţii: naţionale şi sectoriale

Înarmaţi cu argumente, oamenii care doresc să schimbe echilibrul între sexe

încă se mai întâlnesc cu o multitudine de obstacole în atingerea scopurilor lor. Preţul
schimbării status quo-ului este mare, iar cei care doresc schimbarea nu trebuie să
subestimeze forţa celor care văd schimbarea ca pe o ameninţare la adresa relaţiilor
deja stabilite, chiar dacă aceasta nu este exprimată în mod explicit. Anticiparea
rezistenţei şi a dificultăţilor poate ajuta la alegerea strategiilor şi a instrumentelor
adecvate din multitudinea celor disponibile. Prima consideraţie este cea mai evidentă:
nu există nici o reţetă magică pentru rezolvarea problemei echilibrului între sexe în
toate societăţile şi sectoarele din Europa. Fiecare experienţă împărtăşită pune în
evidenţă problemele comune, dar îl şi face pe practician mai conştient de problemele
speciale prezente în contextul lui naţional sau sectorial. În căutarea noilor metode,
elementele specifice contextului care au condus la succes trebuie reţinute. Oricine
doreşte să meargă mai departe în atingerea echilibrului între sexe trebuie să analizeze
situaţia înainte de a acţiona. O veche zicală susţine că mentalitatea, inclusiv
mentalitatea organizaţională este ca apa pentru peşte. Numai când peştele este afară

13
din apă, acesta înţelege ce înseamnă apa (sau mentalitatea) pentru el. Schimburile
internaţionale pot ajuta activiştii să-şi înţeleagă mai bine propriile mentalităţi.

Avantajul cooperării multi-naţionale este acela că ajută bărbaţii şi femeile să-şi

“vadă” mai bine propria mentalitate şi problemele care apar în cazul eforturilor de
realizare a schimbării.

Un element important care trebuie luat în considerare este structura şi

sincronizarea: punctele de plecare istorice şi structurale. Contextul legislativ variază
dramatic. În 1999 Franţa şi-a schimbat constituţia pentru a obţine egalitatea între
femei şi bărbaţi. Legea belgiană mandatează o compoziţie a listelor electorale care
include 1/3 femei. Legea finlandeză şi norvegiană guvernează echilibrul între sexe în
cazul consiliilor consultative. Legea portugheză spune că este sarcina statului să
acţioneze în sensul egalităţii. Alte măsuri legislative care aparţin legislaţiei
emancipate a celei de-a doua generaţii constituie, de asemenea, un context foarte
diferit între ţări. Din punct de vedere al mentalităţii, acceptabilitatea de utilizare a
legislaţiei şi cotele stricte ale echilibrului între sexe diferă, de asemenea, izbitor1. În
sfârşit, procedurile sistemelor electorale sunt, de asemenea, importante pentru
strategiile şi rezultatele politicii.

Viteza de schimbare pentru atingerea diverselor etape de realizare a unui

echilibru între sexe mai bun variază foarte mult atât între ţări cât şi între sectoare.
Uneori, un eveniment foarte diferit cum ar fi democratizarea unui regim, ca de
exemplu în cazul Spaniei sau Portugaliei, poate conduce la stimularea progresului în
anumite aspecte ale reprezentării sexelor. În timp ce alte ţări ar putea părea că se află
în urma situaţiei ţărilor din nord, deseori lăudate, nu ar trebui să uităm că aproape toţi
membrii Consiliului Europei sunt în stare să-şi identifice iniţiative care au condus la
progres. Acest fapt poate să ajute la explicarea situaţiei prezente de relativă satisfacţie
de sine pe care o au vârfurile puterii care cred că echilibrul sexelor nu mai este o
problemă.

Contextul istoric naţional nu este singurul element contextual important.

Fiecare sector al procesului decizional social are praguri şi dileme specifice.
Contextul schimbării într-un sindicat al muncitorilor metalurgişti este foarte diferit de
cel al Departamentului de asistenţă socială sau al Crucii Roşii. Egalitatea între sexe
este numai un element al unei mentalităţi organizaţionale. Relaţiile între sexe sunt
influenţate de alte relaţii de putere şi de probleme de definire. Ne putem uita, de
exemplu, la echilibrul între sexe în procesul decizional al organizaţiilor
guvernamentale şi non-guvernamentale care lucrează cu ţările dezvoltate. Pe de o
parte, aceste agenţii deseori realizează metode sofisticate pentru proiectele de testare
a echilibrului între sexe pentru alte ţări, în vreme ce, pe de altă parte, multe se
confruntă cu probleme serioase de segregare verticală a puterii în interiorul propriilor
1
Înainte de toate acest ghid va pune în evidenţă alte strategii pe lângă cea a cotelor electorale, deşi
există argumente puternice pentru a crede că reglementarea cotelor poate fi cel mai rapid mod de a
atinge echilibrul între sexe. Există o vastă literatură despre utilizarea cotelor pentru o reprezentare
democratică a grupurilor sociale, care se află în afara domeniilor de interes ale acestui ghid – vezi
recentul document al Consiliului Europei 2000. Acţiuni pozitive în sfera egalităţii între femei şi
bărbaţi: Raport final al grupului de specialişti privind acţiunea pozitivă în sfera egalităţii între femei
şi bărbaţi (EG-S-PA). Strasbourg: Consiliul Europei, Directoratul General al Drepturilor Omului,
Divizia pentru egalitate între femei şi bărbaţi, care reflectă lunga tradiţie a Consiliului Europei în acest
domeniu.

14
lor organizaţii1. Cu resurse financiare reduse, cu ambiţii mari şi un mic grup de
sacrificiu şi plini de bunăvoinţă, provocarea unui proces decizional care să se bazeze
pe echilibrul între sexe poate fi extrem de dificilă.

Ce factori într-un context pot avea o importanţă majoră pentru obţinerea

succesului?

Atunci când planifică o strategie, organizatorii trebuie să identifice ce factori

ai contextului trebuie luaţi în considerare. Evident, o astfel de listă poate fi fără
sfârşit; fiecare context este unic din punct de vedere al timpului, mentalităţilor şi
contextului social şi economic. Oricum, anumite dificultăţi se repetă şi pot fi
caracterizate cu realism şi anticipate2.

1) Contextul politic: contextul politic include atât factori structurali cât

şi ai mentalităţii.

• Din punct de vedere structural fiecare ţară diferă prin cum

funcţionează procesul electoral. Strategiile trebuie stabilite în
funcţie de datele legislative şi instituţionale. Ce reguli guvernează
nominalizarea candidaţilor, care este felul în care candidaţii pot fi
finanţaţi şi promovaţi şi care este opţiunea alegătorului?

• Susţinătorii echilibrului între sexe pot fi ajutaţi de contexte în care

există partide cu responsabilităţi explicite în domeniul echităţii
sociale şi chiar al conştientizării problematicii egalităţii între sexe
în programele lor de partid.

• Care este demografia şi mentalitatea elitelor prezentului proces

decizional? Cât de deschisă este elita? În ce proporţie sunt deja
prezente femeile în poziţii importante ale procesului decizional din
politică şi în ce proporţie sunt sensibili factorii de decizie la
echilibrul între sexe? Pot fi găsiţi aliaţi printre elitele masculine?

• Ce alte iniţiative în problematica echilibrului între sexe, cum ar fi

acţiuni pozitive sau abordări integrate ale egalităţii între femei şi
1
O introspecţie extrem de utilă în practicile avansate ale ONG-urilor care se ocupă de dezvoltare
pentru clienţii săi şi de provocările interne cu care sunt aceştia confruntaţi, este disponibilă la
Comitetul de asistenţă pentru dezvoltare al OCDE, în setul lor general de publicaţii de referinţă pe site-
ul: http://www.oecd.org/dac/Gender/htm/sourcebook.htm. A se vedea în special Shalkwyle şi
Woroniuk 1997.
2
Reţeaua internaţională de cercetări în domeniul echilibrului între sexe şi statul sub conducerea lui
Dorothy Stetson şi Amy Mazur au conceput un cadru teoretic de analiză a problemelor legate de
politică şi de egalitatea între sexe, care oferă structura intelectuală pentru aceste criterii. A se vedea
Mazur, Amy şi Dorothy McBride Stetson, eds. 1995. Feminismul comparat al statului. Londra: Sage
sau Stetson, Dorothy şi Amy Mazur. 2000. “Mişcarea femeilor şi statul: “Politica de pregătire în
domeniul locurilor de muncă în Franţa şi Statele Unite”. Trimestrialul de cercetare politică 53:597-623
şi, de asemenea, activitatea lui Leijenaar (1997) privind contextul iniţiativelor în domeniul echilibrului
între sexe. Utile sunt şi conceptele dezvoltate în Mackay, Fiona şi Kate Bilton. 2000. Învăţând din
experienţă: Lecţiile Forumului scoţian privind abordarea integrată a egalităţii între femei şi bărbaţi,
egalitatea şanselor şi buna guvernare. Edinburgh: Universitatea din Edinburgh care pune în discuţie
relaţiile dintre abordarea integrată a egalităţii între bărbaţi şi femei şi eforturile de realizare a
echilibrului între sexe.

15
 bărbaţi, există? Există oare o analiză explicită şi oficială a
motivelor dezechilibrului între sexe sau actorii politici nu le-au
specificat sau nu le-au analizat?

2) Contextul administrativ: ce mecanisme există în administraţia

publică şi în guvern pentru susţinerea iniţiativelor din domeniul
egalităţii între sexe?

• Prezenţa sau absenţa agenţiilor de stat dedicate problemei egalităţii

între sexe şi a personalului specializat, cum ar fi un funcţionar care
să se ocupe de şansele egale sau un birou al femeilor – care este
situaţia instituţiilor politice?

• Există oare o declaraţie oficială a misiunii privind egalitatea între

sexe sau oportunitatea şanselor la nivel local sau naţional, care să
deţină “o casă” administrativă – un birou sau birouri responsabile
pentru implementarea şi intrarea în vigoare a politicilor?

3) Încadrarea problematicii egalităţii între sexe: Ce miză există în

mintea politicienilor, a publicului general sau sectorial, care sunt
motivele inegalităţii între sexe şi în ce fel aceasta1 este văzută “ca o
problemă”? Ţările unde sunt dominante explicaţii biologice pentru
inegalitatea între sexe necesită strategii diferite faţă de ţările unde
problema puterii şi a opresiunii au fost eradicate sau unde inegalitatea
este structurată în termeni de “patriarhat”. “Emanciparea” nu este
acelaşi lucru ca “egalitatea şanselor”. “Problema” poate fi foarte
diferită în ţările unde există un grup larg de femei şi bărbaţi educaţi
profesional în domenii ne-tradiţionale (cum ar fi intrarea femeilor în
domeniul medicinii în ţările Europei de Est) decât într-o ţară în care
mai puţin de 10% din studenţii la Politehnică sunt femei.

• Este văzut echilibrul între sexe în primul rând ca un rezultat al

eliberării sau emancipării femeii? Este structurat ca o luptă a
contrariilor astfel încât relaţiile între bărbaţi şi femei să fie polare
şi antagonice? Sau se concentrează mai mult pe relaţiile între sexe
şi pe consecinţele pozitive ale diversităţii?

• Care este cadrul istoric al egalităţii între sexe? Care a fost natura
luptelor care au avut loc înainte? Cât de repede au avut loc
schimbările? A existat o şansă de solidificare a noilor relaţii?

4) Cartelul conducătorilor potenţiali: Oamenii sunt cea mai importantă

resursă. Care sunt potenţialii muncitori şi conducători şi care sunt
competenţele lor privind timpul şi alte resurse? Există oare o tradiţie a
voluntariatului şi a angajamentului civil care sprijină devotamentul sau
este societatea civilă dependentă de muncitorii plătiţi?

1
Carol Bacchi scrie convingător că rezultatul cheie în structura politicii este puterea asupra definiţiei
problemei şi a construcţiei ei. “Care este problema?” reprezintă cea mai importantă întrebare şi femeile
au nevoie de putere asupra definiţiei. Bacchi, Carol Lee. 1999. Femei, Politică şi Politici: Construcţia
problemelor politicii. Londra: Sage.

16
 • Cât de informaţi sunt muncitorii potenţiali în ceea ce priveşte
activitatea în domeniul egalităţii între sexe şi cât de multe metode
diferite cunosc ei? Care este nivelul disponibil de pregătire în
problematica egalităţii între sexe? Există în ţară vreun program de
studiu privind femeile sau egalitatea între sexe?

• Care este nivelul pregătirii în domeniile în care trebuie asumate

responsabilităţi? Cum este realizată pregătirea (prin ucenicie sau
prin programe deschise de pregătire)?

5) Nivelul şi organizarea opoziţiei faţă de egalitatea sexelor: în ce

proporţie există partide sau grupuri care se opun în mod explicit
schimbării status quo-ului echilibrului între sexe în procesul
decizional? Este această opoziţie organizată la nivel înalt în partidele
politice cu programe ne-emancipate sau în alte organizaţii? În ce
proporţie există toleranţă a marelui public faţă de discriminarea
femeilor sau discriminare? Care a fost reacţia la programele privind
egalitatea între sexe?

Toţi aceşti factori pot ajuta atât la explicarea vitezelor variate de progres în
schimbarea echilibrului în cadrul procesului decizional, cât şi ca gardă împotriva
credinţei în una sau două soluţii miraculoase, relevante pentru orice situaţii, cum ar fi
mandatarea cotelor. Acestea pot fi eficiente în ce priveşte rezultatele cantitative dar
probabil nu conduc spre avantajele “argumentelor de afaceri” ale unui proces
decizional îmbunătăţit. “Cota Aunties” poate fi deturnată prin reacţii imediate şi prin
credinţe implicite despre incapacitatea biologică şi astfel împiedicată de la
performanţa efectivă.

1.3 Ce ne inspiră? Alegând dintr-o bogăţie de posibilităţi

Discuţia următoare ar trebui să clarifice faptul că nu există o modalitate care

să fie “cea mai bună” de îmbunătăţire a echilibrului între sexe în societate. În funcţie
de sector sau ţară, un exemplu bun dintr-un loc poate fi dezastruos în altul. Totuşi
aceasta nu înseamnă că experienţa nu trebuie împărtăşită. Această broşură pune în
evidenţă câteva exemple care par a fi practici “inteligente”1, cu una sau mai multe
trăsături pe care noi le considerăm destul de interesante pentru a-i inspira pe alţii. Ele
au fost alese pe baza criteriilor de economie, originalitate şi succes. În mod deosebit,
noi am căutat strategii care să nu implice o mare cheltuială de resurse. În situaţii mai
ample este însă utopic să gândeşti că un proiect major poate fi realizat gratis. În mod
realist, noi am văzut, de asemenea, că sprijinul extern al unei organizaţii
internaţionale, cum ar fi: Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO), Programul

1
Acest concept vine de la Bardach, Eugene. 2000. Un ghid practic de analiză a politicii. Londra:
Chatham House, pag. 71.

17
Naţiunilor Unite de Dezvoltare (PNUD) sau Uniunea Europeană (UE), poate constitui
diferenţa între succes şi eşec în ţările cu resurse limitate1.

În orice caz, una din cele mai importante resurse este o cantitate critică de
agenţi devotaţi schimbării la toate nivelurile. Fără aceasta, nici o cantitate de finanţare
externă nu va fi suficientă. Din experienţă, se pare că cele mai originale proiecte
provin de la un grup mic de întreprinzători cu resurse puţine dar cu un capital social
mare, în ceea ce priveşte legăturile şi solidaritatea2. O practică “inteligentă” nu este
întotdeauna “cea mai bună” dar poate fi cea mai uşor de transferat în interiorul
sectorului sau poate oferi o inspiraţie mai bogată. Sunt interesante, în mod deosebit,
iniţiativele economicoase din punct de vedere al efortului. De exemplu, dacă un
guvern este deja lansat într-o campanie de informare privind un nou sistem de votare,
proiectele care încurajează posibilităţile de votare echilibrate din punct de vedere al
sexelor pot fi realizate în corelare cu campania, la preţuri mai scăzute. Cu cât o
iniţiativă combină mai uşor alte eforturi, cu atât mai uşor este începutul. Deşi ştirile
se perimează foarte repede în societatea informaţională de astăzi, noi am urmărit, de
asemenea, originalitatea proiectelor. În final, am tins să găsim proiecte pe care sursele
de informaţii le găsesc a fi “de succes”.

Cel mai bun mod ştiinţific de a selecta practici interesante ar fi o cercetare a

tuturor ţărilor. În orice caz, o cercetare a fiecărei măsuri luate de ţările membre ale
Consiliului Europei în scopul îmbunătăţirii echilibrului între sexe în cadrul procesului
decizional este departe de a fi domeniul de interes al acestui proiect. Totuşi,
majoritatea organizaţiilor internaţionale colectează practici corecte în scopuri diferite,
iar Consiliul Europei nu face excepţie. Comitetul director privind egalitatea între
femei şi bărbaţi şi grupul lui asociat de experţi au efectuat cercetări şi au contactat
membri pentru a identifica şi împărtăşi strategii şi proiecte dintr-o gamă largă de
preocupări din domeniul egalităţii. Cele mai recente ghiduri au fost realizate pentru a
pune în evidenţă practici transferabile în domeniul Acţiunii Pozitive (2000) şi a
Abordării integrate a egalităţii între femei şi bărbaţi (1998). Prin intermediul acestei
cercetări şi prin acţiunile Comitetului director au fost adunate numeroase exemple în
mod deosebit potrivite pentru domeniul femeilor implicate în procesul decizional.
Punctul de plecare pentru selectarea proiectelor prezentate aici a fost materialul care
fusese deja transmis spre cercetare Directoratului pentru Drepturile Omului.

La sfatul experţilor Consiliului Europei, noi am prezentat mai detaliat un

număr de proiecte şi am recontactat un număr de experţi din cadrul proiectelor
privind egalitatea pentru a aduce la zi şi completa informaţia privind proiectele model

1
O consideraţie metodologică importantă este că proiectele finanţate internaţional devin mult mai
cunoscute decât cele naţionale. Dacă iniţial ambiţiile noastre au constat în identificarea proiectelor
care, la început, au fost realizate de agenţii naţionale locale, a devenit din ce în ce mai clar că
proiectele considerate “corecte” de sursele naţionale de informaţii, în mod deosebit în sudul sau estul
Europei erau deseori co-sponsorizate de UE şi ONU au fost, de asemenea, activi în documentarea
“practicilor corecte” în special în domeniul iniţiativelor privind piaţa locurilor de muncă (Comisia
Europeană 2000) şi abordarea integrată a egalităţii între femei şi bărbaţi (UN:
http://www.un.org/womenwatch/resources/goodpractices/). În sfârşit, când era vorba de proiecte în
cadrul sindicatelor sau sectoarelor neguvernamentale, noi am ales deseori proiecte de cooperare
internaţională.
2
Puterea unui număr mic de indivizi de a schimba societatea este bine ilustrată în Gladwell, Malcolm.
2000. Punctul culminant: Cum lucrurile mici pot genera mari schimbări, Londra: Little Brown and
Company.

18
din ţările lor. Noi am urmărit în special proiecte specifice care erau deja cunoscute
într-un sector sau altul, sperând astfel să găsim alte noi exemple. Am rugat (prin e-
mail şi telefon) ca sursele de informare să ne sugereze unul, maximum două proiecte
din ţara lor, în domeniul partidelor politice, guvernului, sindicatelor şi altor
organizaţii ne-guvernamentale care sunt remarcabile fie din cauza succesului, fie din
cauza originalităţii transferabile. Aceste informaţii au fost completate, acolo unde a
fost posibil, prin interviuri telefonice cu cei direct implicaţi.

Gama şi cantitatea de activitate sunt impresionante. Alegerile noastre trebuie

privite ca nişte modeste puncte de plecare. O parte din proiectele selectate sunt
probabil foarte cunoscute printre experţii vest europeni din domeniul egalităţii între
sexe, dar intenţia acestei broşuri este de a ajunge la un public din afara acestui cerc.
Chiar dacă “ideea” unui proiect este arhicunoscută, detaliile privind cum au fost
făcute lucrurile pot să nu fie foarte clare.

Într-o lume ideală ar exista un web-site uriaş în care toate ţările ar putea
publica proiectele lor de succes într-o formă standard, accesibilă tuturor. În viitor, s-
ar putea să existe o astfel de posibilitate de împărtăşire a experienţelor. Sperăm ca
acest proiect şi cercetarea modestă care se află în spatele lui, să constituie un pas în
direcţia unei interrelaţionări viitoare, prin care activiştii şi organizaţiile interesate să
se poată contacta.

Diversitatea a fost criteriul important de selecţie a proiectelor. Am căutat

iniţiative dintr-o largă paletă de ţări, cu diferite tradiţii privind egalitatea între sexe, în
cele 5 sectoare ale procesului decizional social. O situaţie dificilă cu care ne-am
confruntat este faptul că anumite sectoare ale procesului decizional social, cum ar fi
partidele politice, au mult mai multe iniţiative decât altele. În egală măsură, ţările
bogate din nordul Europei au mult mai multe informaţii accesibile decât alte zone.
Având în vedere presiunea timpului, cele mai documentate cazuri au fost mai uşor de
introdus1. Un alt criteriu de includere în această versiune a ghidului a fost caracterul
complet al prezentării avute la dispoziţie. În timp ce noi am încercat să obţinem
informaţii privind multe proiecte, nu am obţinut întotdeauna în timpul scurt avut la
dispoziţie îndeajuns de multă informaţie pentru o prezentare practică completă.

Un element final în cadrul selecţiei a fost încercarea de a obţine o mare

varietate de iniţiative. În general, iniţiativele se pot grupa în câteva tipuri.2

• Cele mai ambiţioase sunt cele care se referă la condiţiile structurale.

Acestea mandatează schimbarea prin legislaţie, schimbări în procedurile
electorale şi de selecţie şi directive care pot antrena cotele electorale sau

1
Suntem deplin conştienţi şi ne scuzăm pentru faptul că această versiune a ghidului cuprinde în mare
parte proiecte din Europa de Nord. Aceasta nu este o ilustrare corectă a situaţiei actuale, dar este
generată de limita scurtă de timp a proiectului. Se poate spera ca versiunile viitoare să includă mai
multe cazuri din Europa de Sud şi de Est.
2
Leijenaar (1997) oferă o tipologie desăvârşită a strategiilor pentru guvern şi partide, în procesul
decizional politic, separându-le în strategii care se referă la bariere individuale sau instituţionale şi cele
care se referă la recrutare, selecţie şi alegeri. Noi extindem analiza ei pentru a prelua iniţiativele care se
referă la îmbunătăţirea participării tradiţionale a femeilor la procesul decizional, prin păstrarea
acestora.

19
 alte forme de acţiune afirmativă şi ţinte obligatorii pentru o proporţie mai
mare de femei.1

• Al doilea tip de iniţiative este orientat spre schimbarea acceptării

tradiţionale a unui proces decizional echilibrat prin campanii de creştere a
gradului de conştientizare orientate spre diversele tipuri de public.

• Un al treilea tip de programe este orientat spre creşterea eficienţei

tranziţiei noilor candidaţi prin obţinerea poziţiilor de conducere. Aceste
iniţiative includ eforturile de lărgire a numărului de candidaţi prin
instruire şi alcătuirea unor baze de date. Ei se pot referi la tradiţia
organizaţională şi pot dezvolta strategii care să permită grupurilor
echilibrate din punct de vedere al egalităţii între sexe să lucreze mai bine
împreună.

Exemplele din această broşură sunt grupate pe baza sectoarelor procesului

decizional social, mai degrabă decât pe ţări sau pe tipuri de iniţiative. În cadrul
sectorului, condiţiile pot fi foarte importante pentru stabilirea regulilor de bază
privind ce este posibil în sensul iniţiativelor şi contextelor cooperării internaţionale. O
introducere în fiecare sector schiţează pe scurt câteva dintre considerentele
importante pentru lansarea acţiunilor. Unde este posibil, noi indicăm studii mai ample
care să poată oferi o sursă de inspiraţie în continuare pentru schimbări în organizaţiile
din sectorul respectiv. Unde au existat interviuri, am încercat să lăsăm bărbaţii şi
femeile să comenteze iniţiativele prin cuvintele proprii. Pentru cazurile selectate
prezentăm o scurtă descriere a problemei ce a apărut în exemplul respectiv, durata
proiectului, finanţarea lui, o evaluare a felului în care proiectul a avut succes,
informaţii asupra persoanelor de contact şi altă documentaţie care ar putea să fie
disponibilă2.

1
Oricum, trebuie avut în vedere că experienţa privind cotele şi acţiunea afirmativă este deja foarte bine
documentată în bibliografie, inclusiv în raportul Consiliului Europei privind Acţiunile pozitive în
domeniul egalităţii între bărbaţi şi femei EG-S-PQA(2000)7.
2
Am întrebat, de asemenea, despre obstacolele cu care proiectul s-a confruntat, dar am descoperit că
este necesar un proces de intervievare mult mai extins pentru a analiza rezistenţa şi tactica de
dezarmare a oponenţilor. Această problemă ar trebui atacată într-o cercetare viitoare, aşa cum
identificarea factorilor critici pentru succes sunt necesari pentru reproducerea unui efort.

20
II. Realizarea echilibrului între sexe în partidele politice

După 19701 reprezentarea femeilor în posturile politice s-a schimbat dramatic

în Europa. Ca bază de recrutare pentru posturile politice, partidele politice joacă un
rol crucial în determinarea acestei schimbări. În multe ţări, creşterea numărului de
femei alese a fost precedat de schimbări în interiorul partidelor politice.2 Partidele au
regândit atitudinile asupra diversităţii în politică. Au fost dezbătute noi modalităţi de
definire a democraţiei, care se concentrează asupra unor concepte mai bune de
reprezentare inclusivă.

Faptul că partidele politice sunt cruciale pentru schimbarea echilibrului între

sexe este cel mai evident în acele ţări care au utilizat legile referitoare la cotele
electorale pentru a determina schimbarea obligatorie în reprezentarea partidelor alese.
Aici, analiştii menţionează dificultatea de determinare a echilibrului între sexe în
interiorul organizaţiilor politice, ca unul dintre obstacolele în creşterea numărului de
femei nominalizate şi, mai apoi, alese3, astfel încât autorităţile au fost forţate să se
orienteze spre măsuri mai puternice. O cercetare europeană majoră asupra creşterii
reprezentării politice a femeilor a fost realizată în mai multe ţări. Oricum, problema a
fost aşezată în interiorul partidelor politice pe o poziţie minoră atât în cadrul
proiectelor cât şi al cercetărilor4, datorită, probabil, dificultăţii de a obţine accesul la
deliberările interne.

Partidele politice sunt interesante aici pe două planuri. În primul rând, ele au
un rol de instrument în recrutarea şi pregătirea femeilor pentru a ocupa poziţii în
cadrul procesului decizional. În ultimă instanţă, ele ajută femeile să fie alese prin
selectarea şi promovarea echilibrului între sexe prin buletinele de vot. Sprijinul
intelectual, emoţional şi financiar al partidului este esenţial pentru alegeri şi pentru o
viitoare performanţă mai bună în posturile publice. În al doilea rând, organizaţiile
politice înseşi trebuie să fie luate în considerare ca organizaţii. În ce măsură au reuşit
în propria lor casă, să atingă o reprezentare democratică a sexelor pe care poate
1
Informaţii despre creşterea numărului de femei în cadrul procesului decizional politic în statele
membre ale Uniunii Europene sunt disponibile la pagina de web a Centrului de calculatoare pentru
femei din Berlin http://www.db-decision.de/. Deoarece Uniunea Internaţională Parlamentară
(http://www.ipu.org/) a avut o activitate substanţială în documentarea şi diseminarea informaţiilor
privind strategiile utile în parlamente pentru stimularea echilibrului între sexe, noi nu am inclus
exemple aici. De asemenea, sunt importante alte pagini de web interactive, incluzând pagina
Oficialilor europeni femei aleşi locali (http://www.ccre.org/women/woan.shtml) şi pagina IDEA
http://www.int-idea.se/women/index.html. Pentru cititorii limbii olandeze şi franceze, pagina belgiană
de informare interactivă a femeilor include un special “Dosar privind femeile şi politica şi paginile
web” la http://www.amazone.be.
2
Există numeroase exemple bine documentate, incluzând primii adaptatori în Norvegia, experienţa
Verzilor în Germania şi a Partidului Laburist în Marea Britanie sau Scoţia, pentru a enumera numai
cele mai bine documentate cazuri.
3
Reţeaua europeană de experte femei în procesul decizional 1994 “Participarea femeilor în patru
grupuri politice în Parlamentul European” Bruxelles: Unitatea pentru Egalitatea Şanselor a Comisiei
Europene.
4
Lovenduski, Joni şi Susan Stephenson “Femeile în procesul decizional – raport asupra cercetărilor
existente în Uniunea Europeană. Comisia europeană socială şi a locurilor de muncă. Biroul din
Luxembourg pentru publicaţii oficiale 1999:14.

21
încearcă să o promoveze publicului larg? Sunt organele procesului decizional din
interiorul partidelor, ca de exemplu consiliul executiv, echilibrate din punct de vedere
al egalităţii între sexe? În ce măsură sunt interesele femeii integrate în politica
partidului şi activitatea de pregătire a platformei partidului?

În timp ce din ce în ce mai multe partide europene pretind că numărul general

al membrilor este echilibrat din punct de vedere al sexelor1, funcţiile superioare din
cadrul partidelor rareori reflectă acest echilibru. Femeile sunt vitale în mobilizarea
eforturilor de ajutorare şi de realizare a campaniilor, dar rareori deţin funcţii de vârf
în partid, în spatele cortinei. De fapt, pe plan mondial, mai puţin de 11% dintre
conducătorii de partide sunt femei.2

2.1. Ce este special la partidele politice din punct de vedere al contextului?

1) Ideologia

Contextul unui partid politic este “politic”. Problemele echilibrului între sexe
trebuie corelate cu platforma ideologică a partidului. Partidele care doresc să
favorizeze libertatea individuală pot fi mai puţin înclinate să utilizeze strategii care
presupun cote electorale şi mai mult înclinate spre utilizarea tehnicilor de pregătire a
membrilor. Partidele care urmăresc solidaritatea colectivă necesită argumente
corelate cu demonstrarea modalităţii în care echilibrul între sexe este asociat justiţiei
colective.

2) Rolul femeilor

Precum în marea majoritate a organizaţiilor voluntare din societatea civilă,

activitatea în partidele politice necesită o investiţie substanţială de timp. Un obstacol
clasic pentru femei a fost combinaţia între rolul tradiţional al echilibrului între sexe
într-o gospodărie şi orele de întâlnire după ziua normală de lucru. Tipurile de
disponibilitate necesare sunt pretenţioase pentru toţi cetăţenii cu responsabilităţi
familiale, dar acestea sunt asociate în mod deosebit cu responsabilităţile femeilor în
multe zone ale Europei.

Un al doilea tip de blocaj este asociat cu însăşi istoria activismului de partid.

Multe partide politice s-au născut în urma frământărilor sociale care au avut loc în
contexte de tip masculin (de exemplu: conflictul industrial). Femeile, care nu aveau
voie să voteze, au jucat un rol istoric mai redus, aceasta garantându-le un rol în rândul
din spate. Aceste mentalităţi relativ segregate din punct de vedere al sexelor (în toate
clasele sociale) au condus la modul tradiţional de a activa în partide.

1
Reţeaua europeană de experte femei în procesul decizional 1994 “Participarea femeilor în patru
grupuri politice în Parlamentul European” Bruxelles: Unitatea pentru Egalitatea Şanselor a Comisiei
Europene.
2
Shvedova, Nadezdha. 1998. Obstacole pentru participarea femeilor în parlament. În Femeile în
parlament: În spatele cifrelor, editat de Azza Karam. Stockholm: Institutul Internaţional pentru
Democraţie şi Asistenţă Electorală p. 24.

22
 3) Mentalităţile privind egalitatea între sexe în partid

Când partidele efectuează cercetări în problematica echilibrului între sexe de

tipul “de ce sunt atât de puţine femei” şi când cei care intervievează întreabă femeile
politicieni care sunt obstacolele şi problemele de muncă în interiorul partidului, se
preocupă de mentalitatea de suprafaţă privind sexele1. Fiecare partid are propria
mentalitate privind echilibrul între sexe. De-a lungul spectrului politic, orientarea
masculină şi feminină sunt construite în mod specific în concordanţă cu istoria şi
ideologia partidului. Un partid creştin consideră “persoana tradiţional familistă” ca un
reprezentant ideal. Pentru un candidat bărbat înseamnă că “bărbatul este capul
familiei”. Candidatul femeie ar fi trebuit să-şi înceapă ascensiunea servind cafea şi nu
întâmplător fiind o “mamă bună”. Idealul unui partid socialist poate fi activistul
bărbat dintr-un sindicat al unei meserii grele care, de asemenea, are o imagine bună,
în timp ce de partea femeilor idealul poate fi femeia tânără, militantă care pune
calitatea deasupra intereselor referitoare la egalitatea sexelor şi colectivitatea
deasupra tuturor. Fiecare partid îşi constituie tipul său ideal şi astfel de construcţii
stereotipe sunt interpretate în activitatea zilnică a organizării politice.

Mentalitatea este reflectată apoi de tipurile de reţele sociale (mixte sau

segregate din punct de vedere al egalităţii între sexe) şi de locurile în care activitatea
este îndeplinită. Aceasta poate fi în baruri, restaurante, birouri în oraşe, locuri de
muncă, în bucătăriile oamenilor sau în subsolul bisericilor. Fiecare loc are codul lui în
ce priveşte egalitatea între sexe. Mentalitatea se reflectă, de asemenea, în modelele de
comportament care sunt aşteptate, cu un standard pentru femei şi altul pentru bărbaţi,
conducând spre o experienţă continuu asimetrică.

În cazul în care mentalitatea partidului este unul dintre principalele motive

pentru dificultăţile în îmbunătăţirea echilibrului între sexe din cadrul procesului
decizional, atunci această problemă devine greu de abordat. Schimbarea mentalităţii
organizaţiilor este una dintre cele mai dificile tipuri de schimbări şi necesită un cadru
lung de timp şi un devotament2 deosebit. Apoi, deoarece mentalitatea este o parte
centrală a problemei, trebuie abordate diverse tactici, inclusiv umorul. Colegii de
partid au un număr de valori comune. Strategiile inteligente le pot utiliza satirizând
unele dintre practicile care au aşezat femeile şi bărbaţii în corsete culturale de beton.

4) Rezistenţa

Schimbarea mentalităţii este distrugătoare şi, de multe ori, inegală. Unii actori
rezistă, alţii doresc să meargă mai repede iar acei care cred că-şi vor pierde resursele

1
Două treimi dintre cei care au răspuns la o cercetare a Uniunii Interparlamentare au considerat că
structurile de partid nu erau dintre cele în care femeile să se simtă la largul lor, chiar dacă mulţi şi-au
evaluat pozitiv propriul partid. 50% cred că partidele politice sunt cumva ostile includerii femeilor,
sprijinind argumentul că “includerea formală a femeilor nu garantează întotdeauna un parteneriat
politic egal din punct de vedere al egalităţii între sexe”. Waring, Marilyn, Gaye Greenwood şi
Christine Pintat. 2000. Politica: Introspecţii feminine. Geneva: Uniunea Interparlamentară, p. 55.
2
Alvesson, Mats, şi Yvonne Due Billing. 1997. Înţelegând egalitatea între sexe şi organizaţiile.
Londra: Sage şi Gherardi, Silvia. 1995. Simbolismul egalităţii între sexe şi mentalităţile
organizaţionale. Londra: Sage.

23
pot submina eforturile puse în slujba schimbării. Acest lucru poate explica de ce
rezistenţa faţă de egalitatea între sexe din partidele locale poate fi mult mai intensă
decât la nivel naţional. La nivel micro, pierderile şi speranţele distruse sunt extrem de
personale. Depăşirea acestei rezistenţe prin tehnici care adună aliaţi reprezintă o
trăsătură cheie a eforturilor izbutite de determinare a schimbării, dar care este extrem
de greu de pus în practică. Colegii şi camarazii pot fi ei înşişi în situaţia de a nu-şi
conştientiza rezistenţa la schimbare. Obstacole în calea echilibrului între sexe pot
apărea fără a se conştientiza reacţiile imediate sau cele de rezistenţă. Cu cât colegii de
partid se cunosc de mai multă vreme, cu atât este mai probabil ca tipurile de
interacţiuni privind echilibrul între sexe şi rolurile lor să fie mai închistate.
Schimbarea acestora poate fi dureroasă la nivelul persoanelor şi poate fi văzută ca o
distrugere a spiritului partidului şi a solidarităţii1.

5) Sincronizarea

În orice caz, trebuie precizat că nici o zonă a procesului decizional social din
Europa nu a cunoscut un asemenea progres în încercarea de îmbunătăţire a rolului
femeilor în procesul decizional, ca sectorul politic. Este sectorul care a fost preocupat
cel mai mult timp de această problemă. Creşterea atenţiei asupra reprezentării
femeilor în politică datează în Europa de la începutul celui de-al Doilea Val de
Feminism, când noi tipuri de organizaţii de femei au fost create în interiorul
partidelor. Aceste grupuri şi-au considerat propriul partid un adversar şi au insistat
pentru crearea unor regulamente interne care să îmbunătăţească reprezentarea
femeilor, incluzând acţiunile pozitive şi schimbările în sistemele electorale. Noi
constelaţii politice apărute din Mişcările Sociale Noi, ca cea a Partidelor Verzi, au
determinat partidele tradiţionale (ca urmare a succesului electoral) să înceapă să ia în
consideraţie problema egalităţii între sexe.

6) Finanţarea

Datorită faptului că reprezentarea democratică este în mod frecvent un ţel al

politicii naţionale, partidele politice au fost favoriţii primitori ai fondurilor pentru a
realiza proiecte privind egalitatea între sexe ca parte a finanţării partidelor politice în
general în unele ţări. De exemplu, Franţa foloseşte subvenţia statului ca o unealtă şi
solicită ca cel puţin 1/8 din fonduri să fie alocată pentru activitatea femeilor. Aceste
partide, contrar altor organizaţii sociale, nu trebuie să se bazeze întotdeauna numai pe
resursele proprii pentru dezvoltarea programelor privind egalitatea între sexe.

7) Practici inteligente

O altă trăsătură deosebită a partidelor politice este uşurinţa cu care pot avea
acces la informaţiile privind practicile inteligente din alte părţi. Procesul în dezvoltare
de integrare europeană a condus la un grad ridicat de “internaţionalism” printre
formaţiile partidelor europene. Fracţiunile parlamentare ale Uniunii Europene au avut
un schimb de relaţii cu federaţiile internaţionale ale partidelor, astfel încât a existat o

1
Cockburn, Cynthia. 1991. În calea femeilor: rezistenţa bărbaţilor la egalitatea între sexe în
organizaţii. Basingstoke: Macmillan Education and Benokraitis, A. 1997. Subtila egalitate între sexe.
Practicile curente şi perspectivele schimbării. Londra: Sage oferă ilustrări vii ale formelor conştiente
de rezistenţă la egalitatea între sexe.

24
continuă sincronizare a tacticilor şi formulărilor între formaţiile1 de partide europene.
Organizaţiile de femei din cadrul acestor federaţii au profitat rapid de posibilităţile de
a compara notiţele şi de a dezvolta strategii paralele pentru a înfrăţi grupuri în
încercarea de schimbare a structurii propriilor partide naţionale. O trăsătură unică a
acestui tip de activitate a fost tendinţa femeilor de a forma grupuri de legătură între
partide, atât în cadrul organismelor reprezentative (Reţeaua comitetelor parlamentare
privind şansele egale pentru femei şi bărbaţi a statelor membre ale Uniunii Europene
şi a Parlamentului European (N.C.E.O.) creată în 1997) cât şi în organismele
internaţionale (Uniunea Parlamentară Internaţională, Consiliul Guvernelor Locale şi
Regionale). Aceasta conduce la o intensificare a activităţii în reţea şi a schimbului de
idei pozitive. Prin intermediul iniţiativelor inter-partide se poate face presiune asupra
partidelor individuale pentru a se “armoniza” cu “practica politică generală”. Un
exemplu frumos asupra acestui mod de inter-fertilizare care poate apărea a fost
traducerea unui mic manual de eficienţă politică produs pe baza experienţei
norvegiene şi suedeze de sociali democraţi în Suedia şi de ministrul catolic al
egalităţii din Belgia (a se vedea mai jos: Cartea Puterii).

Această poziţie privilegiată de acces la informaţii complete şi reţele deja

stabilite conduce la ideea că sectorul în sine are mai puţină nevoie de un manual
general. Sugerează, de asemenea, că partidele politice pot oferi idei bune pentru alte
sectoare care până acum nu şi-au format reţele de schimburi reciproce.

3.1 Cazuri selectate

Având în vedere cei aproape 30 de ani de experienţă de dezvoltare a

strategiilor de succes pentru îmbunătăţirea reprezentării politice, alegerea unui număr
mic de cazuri deosebite este extraordinar de dificilă. Strategiile de îmbunătăţire a
poziţiei femeilor în partide includ:

• eforturi de recrutare direcţionate,

• campanii de conştientizare direcţionate către publicul extern,

• eforturi de conştientizare în interiorul partidului,

• construirea unor bănci de date mai bune privind potenţialii deţinători de

posturi,

• instruirea activiştilor şi activistelor politice privind problemele egalităţii

între sexe şi aptitudinile politice,

• obiective cantitative pentru progres (fie obiective dure: cotele electorale,

fie blânde: obiective de intenţie).

Câteodată actorii nu sunt partidele politice ci guvernele sau consorţiurile inter-

partide ale grupurilor de femei care doresc să ridice gradul de conştiinţă al actorilor
politici în interiorul partidelor şi al marelui public.

1
A se vedea, de exemplu, Hix, Simon şi C.Lord. 1997. Partidele politice în Uniunea Europeană.
Londra: Macmillan.

25
 Aici, am luat în considerare două tipuri de activităţi. Întâi, activitatea
grupurilor politice variat compuse care doresc să crească proporţia femeilor alese în
posturi publice prin intermediul unor eforturi originale de conştientizare şi, în al
doilea rând, activitatea partidelor individuale care se concentrează asupra mentalităţii
lor interne. Totuşi, numărul cazurilor tratate aici va fi un pic mai mare decât în alte
părţi ale broşurii.

1. Portugalia: Parlamentul parităţii

Femeile poartă pe umerii lor jumătate din cer. Ce ar fi facă ele ar reprezenta
jumătate din parlament?

Cum arată paritatea? Politicienii din toate partidele politice din Portugalia au
ocupat locurile din parlament 50% cu bărbaţi şi 50% cu femei pentru a oferi un
exemplu fotogenic şi plin de forţă asupra felului cum poate arăta echilibrul între sexe.
În 1994, aceasta a pus paritatea pe agenda de lucru. Ca urmare a Parlamentului
parităţii noţiunea de “paritate democratică” a intrat în vocabularul liderilor politici de
opinie din Portugalia. Parlamentul parităţii oferă un exemplu inteligent de utilizare a
activităţii inter-partide prin punerea sub o presiune pozitivă a partidelor pentru a
recunoaşte proprii candidaţi femei ca parlamentari potenţiali.

Constituţia portugheză angajează statul în asigurarea egalităţii între sexe prin

intermediul acţiunii, dar drumul către paritate este lung. A ilustra cum paritatea se
asociază democraţiei a constituit una dintre misiunile Parlamentului parităţii.
Iniţiativa a fost luată de trei femei portugheze care erau membre ale Parlamentului
European. 115 politicieni femei au invitat 115 colegi bărbaţi la sesiune. Toţi membrii
parlamentari de o zi aveau sau au avut funcţii alese. În timpul sesiunii au dezbătut
natura democraţiei, rolul femeilor în Portugalia, cetăţenia şi paritatea. Evenimentul a
fost pe larg prezentat în presă. Impactul exemplului ca eveniment se pare că a depăşit
limitele zilei respective, aşa că acest exemplu poate fi văzut ca o practică inteligentă.
Cu relativ puţine resurse1 a fost realizat un impact foarte larg.

Pentru marele public, atractivitatea media a evenimentului a oferit un exemplu

vizual despre ce înseamnă egalitatea între sexe. Diferitele partide politice erau
constrânse să apară cu liste electorale echilibrate din punct de vedere al sexelor,
pentru parlament. Aceasta a însemnat că aliaţii bărbaţi de la nivelele înalte au fost
mobilizaţi pentru cauza echilibrului între sexe, chiar dacă numai pentru o zi, astfel
încât marele public să poată vedea că această problemă nu este numai “problema
femeilor” ci este o problemă a cetăţenilor care doresc să îmbunătăţească democraţia
în general.

Exemplul portughez poate fi posibil în majoritatea ţărilor europene. Astăzi,

există ilustrări despre cum poate fi paritatea parlamentară în lumea reală.

1
Iniţiativa a fost parţial finanţată de Comisia Europeană şi co-finanţată ca parte a campaniei de
conştientizare anterioară alegerilor parlamentare europene din 1993-94.

26
Parlamentele nordice şi parlamentele regionale din Germania, Scoţia şi Ţara Galilor1
au ajuns la o reprezentare de aproape 50%. Cu schimbările constituţionale din Franţa
şi schimbările care urmează în Portugalia vor apărea şi mai multe exemple. În cele 41
de state membre ale Consiliului Europei femeile deţin numai 16%2 din totalitatea
locurilor din parlament. Situaţia diferită mult de la ţară la ţară. În locurile în care
reprezentarea femeilor este mai mică de 20% un parlament al parităţii ar putea fi o
idee bună.

Sursa: Experta portugheză a Consiliului Europei Isabel Romão. Persoană de contact

pentru informaţii adiţionale: Ana Coucello (acoucello@ip.pt).

2. Islanda: partide care lucrează împreună: 5 ani de campanie de

conştientizare a mai multor partide 1997-2002

Atunci când primul ministru, bărbat, devine un băiat care poartă afişe şi care
aclamă cu un umor considerabil că femeile pot aborda sub alte unghiuri problemele şi
că politicienii ar trebui să se pună ei înşişi în “locul femeilor”, se obţine o campanie
diferită de conştientizare. O parte importantă a succesului oricărei mişcări sociale
implică recrutarea aliaţilor. Unul dintre elementele distincte ale activităţii politice a
femeilor a fost utilizarea umorului pentru a capta atenţia şi a depăşi bariere.
Campania din Islanda străluceşte prin câteva calităţi: este plină de umor, implică
bărbaţi şi femei cu funcţii politice din diverse partide şi este parte a unei strategii de
schimbare a mentalităţii.

Campaniile de conştientizare reprezintă o strategie cu una dintre cele mai

lungi istorii şi a fost utilizată în toate sectoarele procesului decizional. Multe ţări au
experienţă în organizarea campaniilor de conştientizare orientate fie spre interiorul
organizaţiilor de partid, fie spre marele public. Acestea pot fi sponsorizate de
autorităţile publice, coaliţiile de femei, organizaţii şi coaliţii de partide. Există
nenumărate exemple iar rolul campaniilor care încurajează votanţii să aleagă
echilibrul între sexe pare să fie important3.

În Islanda, campania a fost iniţiată de către Althingi (Parlament) care a

împuternicit guvernul să numească un comitet care să includă variate partide politice,
Oficiul pentru Egalitatea între Sexe şi Asociaţia pentru Drepturile Femeilor. Astfel,
iniţiativa a inclus diferite sectoare, fiind prezentată în acest manual. Important este că
aceasta a fost concepută ca un efort pe termen lung şi bine finanţată de guvern cu 5
milioane ISK în primul ei an (1998). Ea a implicat toate organizaţiile politice într-o
campanie de publicitate şi a stimulat grupurile de femei din diverse partide politice să
colaboreze şi să coopereze.

1
Dorinţa de creare a parlamentului scoţian a fost foarte mare, având în vedere că activistele dintr-o
gamă largă de organizaţii au luptat puternic pentru constituirea noului parlament care să aibe la bază
paritatea. A se vedea Alice Brown, 1998. “Adâncind democraţia: femeile şi parlamentul scoţian –
Studii Regionale şi Federale 8.
2
Începând cu martie 2000 (Consiliul Europei 2000:81).
3
Norvegia a observat că în anii în care nu a existat o campanie “Votaţi femeile”, votarea femeilor a dat
înapoi, iar rezultate similare au fost observate în evaluările experienţei belgiene (Carton 1998).

27
 În mod special, proiectul a fost conceput spre a mobiliza autorităţile de la
nivel înalt din spatele acţiunilor pentru a spori participarea femeilor în politică, ca
parte a intereselor naţiunii. Atât bărbaţii cât şi femeile sunt descrişi în anunţuri,
provocând stereotipuri cu zâmbetul pe buze şi indicând faptul că membrii marcanţi ai
societăţii nu găsesc distractive subiectele legate de egalitatea între sexe. O problemă
în calea realizării echilibrului între sexe, este faptul că acesta este încă perceput ca o
problemă a femeilor. Creşterea gradului de conştientizare a publicului asupra faptului
că echilibrul între sexe este important pentru ambele sexe, necesită aliaţi masculini
puternici. Campania din Islanda face bărbaţii vizibili. În timp ce în publicitate sexul
este încă instrumentul cel mai puternic pentru atragerea atenţiei marelui public,
umorul vine imediat pe locul doi, iar unele dintre cele mai bune exemple de campanii
de conştientizare direcţionate spre a convinge bărbaţii şi femeile că echilibrul între
sexe în politică este important, le utilizează intens pe amândouă. Campaniile de
publicitate din Islanda fac parte dintr-un set mai larg de strategii, incluzând cursuri de
instruire, o reţea educaţională şi de comunicaţii şi întâlniri publice. Această idee de
utilizare a umorului şi de mobilizare a sprijinului mai multor partide şi a ambelor sexe
de la cel mai înalt nivel al naţiunii poate fi preluată de multe alte ţări cu resurse mai
puţine. Islandezii simt că deja au avut ceva succes, având în vedere că procentul de
femei din parlamentul islandez Althingi a crescut de la 25% în 1995 la 35% după ce
campania a avut loc timp de un an. Acum ei ţintesc spre alegerile locale din 2002.

Sursa: Documentul din arhivele Consiliului Europei “O participare mai mare a

femeilor în politică şi interviuri prin telefon/e-mail. Manager de proiect Una Maria
Óskarsdóttir, Oficiul pentru Egalitatea între Sexe, Pósthússtraeti 13 101 Reykjavik
Iceland, telefon: +354 552 7420, Fax: +354 562 7424 unamaria@jafnretti.is sau
jafnretti@jafnretti.is

3. Femeile independente: Iniţiativele partidelor de femei ca tactică a

şocului: Partidul Femeilor Lituaniene şi Stödstrumpor-ul suedez

Atragerea atenţiei publicului se poate face, de asemenea, şi prin mijloace mai

dramatice. Numai partidele femeilor au o istorie distinctă de-a lungul Europei. Unul
dintre cele mai faimoase este Partidul Islandic din perioada 1975-1982 care a condus
la alegerea uneia dintre primele femei în postul de prim ministru într-o democraţie
dezvoltată, dar partide locale ale femeilor au fost create în multe ţări europene.
Acestea au avertizat partidele politice tradiţionale că există un vot substanţial referitor
la egalitatea sexelor care poate fura din propria lor bază electorală. În timp ce
partidele femeilor există, de cele mai multe ori, în condiţii precare, ele reprezintă
semnale de alarmă puternice care au fost folosite cu un succes semnificativ. Unul
dintre cazurile cele mai cunoscute este mişcarea suedeză “Support Stocking”1 din
1994. Un număr de femei foarte cunoscute (de cele mai multe ori de vârstă mijlocie,
de aici denumirea dată în glumă “Support Stocking”) au început să-şi organizeze
propriul partid politic. Ameninţarea unui partid numai al femeilor, plin de candidaţi
atractivi din punct de vedere electoral, a şocat partidele consacrate atât de profund
încât s-au deplasat pentru a face comentarii adevărate în cadrul campaniei. Unul
dintre cele mai importante a fost promisiunea: dacă vor fi aleşi vor echilibra din punct
de vedere al sexelor cabinetul guvernamental. Partidul Social Democrat care a
câştigat a urmărit acest deziderat.

1
Documentat de Agneta Stark 1997. “Stödstrumpor” în Ann Oakley şi Juliet Mitchell (eds.) Cui îi este
teamă de feminism, Londra: Penguin.

28
 Astăzi, partidele femeilor au devenit o tehnică de şoc importantă în Europa de
Est. În anii ’90, după ce în mai multe politici noi ale Europei de Est a devenit vizibil
că reprezentarea femeilor a suferit un declin dramatic, femeile au luat iniţiativa în
numele tuturor consiliilor şi partidelor de femei. Astfel, în 1995, 13 organizaţii de
femei au format Partidul Femeilor Lituaniene, condus de fosta femeie prim ministru
Kazimiera Prunskiené. La fel ca în cazul suedez, partidul a devenit repede foarte
popular şi a contribuit în mod sigur la schimbarea atitudinii publice. Ei au arătat că
femeile nu au nevoie de favorurile cotei electorale din trecutul comunist pentru a
deveni actori politici independenţi. Aceasta este o lecţie importantă în contextul de
tranziţie din Europa de Est, unde cetăţenii sunt suspicioşi faţă de identităţile de grup
şi de eticheta “feminism”. Deşi partidul a ales un singur membru şi nu a obţinut cei
5% necesari pragului de reprezentare, acesta s-a situat pe poziţia a şaptea din 24 de
partide în alegerile din 1996 pentru parlament.

Se poate argumenta că ridicarea numărului de reprezentanţi feminini de la 7%

la 18% în alegerile din 1996 a reprezentat parţial rezultatul vizibilităţii Partidului
Femeilor Lituaniene şi a contribuit la înfiinţarea unui grup de femei în parlament
aparţinând mai multor partide. Partidul însuşi a evoluat sub un nume nou şi statuează
echilibrul între sexe printre reprezentanţii săi, iar în prezent caută activ aliaţi din
partidele mai tradiţionale pentru platforma privind oportunităţile egale.

Sursa: Rezumat la Femeile şi democraţia în zorii noului mileniu Reykjavik 8-10

octombrie 1999, prof. Kazimiera Prunskiené, Biroul partidului (Fax Seimo 370-2-
261138)

4. Schimbul de idei bune între partide – materialul de instruire: Cartea

Puterii (social democraţii suedezi)

‘…a avut o primire într-adevăr pozitivă. Multe femei s-au recunoscut în

cadrul problemelor care erau prezentate acolo’ (Socialdemokratiska
kvinnofőrbundet interview)

Când omul de ştiinţe sociale, norvegianul Berit Ås a schiţat pentru prima oară
cele cinci tehnici care au făcut ca femeile care munceau în grupuri mixte să se simtă
lipsite de putere, mulţi au fost neîncrezători. Introspecţiile amuzante în dinamica
egalităţii între sexe a organizaţiilor au devenit o armă subterană larg răspândită.
Transformarea din cetăţean obişnuit în politician nu este uşoară. Din punct de vedere
al echilibrului între sexe cele mai multe dintre partidele mari au programe neutre de
instruire, conştientizare, tehnici şi legi de negociere, ca parte a procesului de
socializare pentru noii politicieni. Grupurile de femei din partide au alcătuit materiale
adiţionale pentru a ajuta la rezolvarea problemelor specifice cu care candidatele se
confruntă1. Instruirea în scopul de a se recunoaşte când egalitatea între sexe intervine
şi confundă eficienţa politică, reprezintă o strategie importantă care ajută la

1
În majoritatea ţărilor Europei de Nord partidele politice au dezvoltat programe de instruire pentru
candidatele lor. În Belgia, de exemplu, programele Partidului Socialist, Partidului Popular Catolic şi
Constelaţia Verde (Ecolo/Agalev) deţin toate accentele lor specifice, ghiduri de instruire inteligent
ilustrate şi puncte de vedere interesante. Organizatorii pot profita din contactarea diverselor partide din
propriile ţări şi a altora pentru a afla iniţiativele din domeniul egalităţii şanselor şi noile idei de
instruire, chiar şi pregătite de opoziţie.

29
consolidarea politicienilor. Înainte de alegerile1 din 1994, femeile social-democrate
suedeze au preluat arma secretă norvegiană şi au inclus-o în pachetul lor de instruire.
Celelalte femei au fost încântate de idee şi au vrut să o împărtăşească prietenilor lor.
Broşura care s-a dezvoltat pe baza ultimelor idei a fost numită Cartea Puterii – un
succint ghid despre cum se obţine puterea personală reală. Ea subliniază paşii
individuali sau colectivi pe care femeile îi pot face pentru a aduce mai multe femei în
organismele de luare a deciziilor şi ridică nivelul de conştientizare a dinamicii
echilibrului între sexe, astfel încât femeile să devină mai eficiente odată ce ajung
acolo. În cadrul broşurii se observă că, “există nenumărate capcane în drumul spre
puterea echitabilă pentru femei. Acest manual identifică obstacolele şi oferă un ghid
despre cum se pot evita sau elimina acestea”. El subliniază că politica nu înseamnă
doar să fii candidat. Există necesităţi ca echilibrul între sexe să existe în culise dacă
un partid doreşte să fie credibil pentru femeile care votează. El oferă metode concrete
despre cum se pot schimba lucrurile.
Această mică broşură a devenit un best-seller subteran. O parte importantă a
acestui exemplu de practică “inteligentă” o reprezintă faptul că femeile suedeze nu şi-
au tratat cu timiditate descoperirile. Ele au găsit resurse pentru a le împărtăşi şi altora
prin traducerea lor în engleză. Apoi, alte grupuri de femei au tradus-o în franceză,
sârbă, croată şi alte limbi slave, chiar şi în chineză. Exemplul Manualului Puterii din
Australia ( Kirner şi Raynor, 1999), scris de politicieni, a fost important pentru
impulsionarea ideii de răspândire a cunoştinţelor. Ceea ce este într-adevăr interesant
la această iniţiativă este că ideile depăşesc cu uşurinţă graniţele partidelor, putând fi
folosite de o largă varietate de organizaţii politice ale femeilor. În Europa, partidele
politice încearcă să-şi instruiască politicienii, iar schimbul materialelor bune de
instruire în scopul unei acţiuni comune pentru a face ca echilibrul între sexe să devină
o realitate, reprezintă o metodă de a conferi putere chiar şi unor grupuri mai mari de
cetăţeni.

(Sursa: Broşura puterii S-Kvinnor Sveavägen 68 O.O. Box 70458 S 107 26

Stockholm. Interviu cu Estrid Landmark 08 7002748. O casetă video care prezintă
tema este disponibilă la Consiliul Egalităţii din municipalitatea Vaxsjö, Suedia).

5. Regatul Unit: Ţinta 50:50 – Este nevoie de numerar, încredere şi o

anumită mentalitate pentru a merge înainte în politică! (Liberal-
Democraţii)

Ce ţine femeile departe de politică? Multe partide dispun de analize interne

privind acest fenomen. Din ce în ce mai mult, partidele încearcă să atragă candidate
noi. Exemplul liberal-democraţilor demonstrează o combinaţie de analize conţinând
măsuri politice de atragere a candidatelor şi de susţinere a lor pentru ca acestea să
reuşească. Atractivul slogan: Numerar, încredere, mentalitate, face ca aceasta să
devină o campanie deosebit de interesantă. El se referă la cele trei blocaje majore cu
care se confruntă în politică noii veniţi. La sfârşitul anilor ’90, câteva idei au fost
puse laolaltă în Secţiunea de Femei a Partidului Liberal-Democratic pentru a netezi
drumul femeilor în politică. În sistemul electoral al Regatului Unit, micile partide,
cum ar fi liberal-democraţii, se confruntă cu bătălii dificile. Având în vedere că
1
Aceste alegeri au avut ca temă pentru femeile social-democrate suedeze ‘Orice alt dans este pentru
femei’ (Varannan damernas) ca reacţie la şah-mat-ul electoral experimentat de femei în 1990. Femeile
au reuşit să acţioneze pentru a determina reale schimbări majore. Titlul s-a referit la o investigaţie
naţională din 1987 (SOU) care a rejectat cotele electorale ca metodă în favoarea măsurilor voluntare.

30
numai 3 din cei 46 de membri liberal-democraţi din parlament sunt femei, această
campanie recentă apare ca o iniţiativă necesară şi arată că şi în situaţii negative
inspiraţia poate apărea.

• Numerar. Împrumutând din Statele Unite ideea Fondului Trustului

Numerar Mamă construit prin donaţii pentru a ajuta candidatele să poată
ajunge la nivelul conturilor personale exorbitante ale alegerilor, liberal-
democraţii au înfiinţat Fondul Trustului Seear Nancy în 1997 pentru a
susţine cheltuielile suplimentare. Acesta s-a referit la problema resurselor
monetare inegale pentru candidaţii femei şi bărbaţi. Fondul a fost înfiinţat
pentru a susţine plata campaniilor, cheltuielilor de călătorie, îngrijirea
bătrânilor şi copiilor, care sunt legate deseori de problematica echilibrului
între sexe.

• Iniţiativele privind încrederea includ un program de umbrire a membrilor

parlamentului în timpul activităţii pentru ca aspectele reale ale mentalităţii
politice şi solicitările pe care acesta le face să poată fi analizate în mod
realist. El include, de asemenea, o instruire specifică a femeilor privind
discursurile la întâlnirile publice, interviurile de selectare, întrebările ostile
şi dezbaterile.

• Mentalitatea este deseori citată ca cel mai mare obstacol în politică, având
în vedere şi faptul că este invizibilă. Aici, campania 50:50 a acţionat în
vederea sensibilizării celei mai mari părţi a partidului local pentru a
influenţa procedurile de selecţie şi a încurajat construirea bazelor de date
privind aptitudinile în vederea recrutării purtătoarelor de cuvânt şi a
candidaţilor.

Sursa: Analiza Acţiunii Pozitive a Consiliului Europei 1998 (Femeile liberal-

democrate şi Jackie Ballard, membru liberal-democrat în parlament) plus interviu
telefonic 0044-20 7227-1208 (L. Ravenscroft, administraţia liberal-democrată).

Lecturi adiţionale

Gaspard, Francoise, ed. 1997. Les femmes dans la prise de décision en France et en
Europe. Paris: L'Harmattan.
Gaspard, Francoise, ed. 1997. Femeile în procesul luării deciziilor în Franţa şi în
Europa. Paris: L’Harmattan.

Inter-Parliamentary Union 1997. Men and Women in Politics. Democracy still in the
making. A world comparative study; Series 'Reports and Documents. Geneve, Inter-
Parliamentary Union.
Uniunea Inter-parlamentară 1997. Bărbaţi şi Femei în Politică. Democraţia încă în
realizare. Un studiu comparativ mondial; Seria Rapoarte şi Documente, Geneva,
Uniunea Inter-parlamentară.

Inter-Parliamentary Union. 1998. Les femmes dans les parlements nationaux. Etat de
la situation au 25 janvier 1998. Geneve.
Uniunea Inter-parlamentară. 1998. Femeile în parlamentele naţionale. Situaţia în 25
ianuarie 1998. Geneva.

31
Inter-Parliamentary Union 1999. Participation of Women in Political Life: An
assessment of developments in national parliaments, political parties, governments
and the Inter-Parliamentary Union, five years after the fourth World Conference on
Women. Geneva, Inter-Parliamentary Union: NO. 35.
Uniunea Inter-parlamentară 1999. Participarea femeilor la viaţa politică: o analiză a
dezbaterilor în parlamentele naţionale, partidele politice, guverne şi Uniunea inter-
parlamentară, la cinci ani după a patra Conferinţă Mondială a Femeilor. Geneva,
Uniunea Inter-parlamentară: No. 35.

Karam, Azza, ed. 1998. Women in Parliament: Beyond Numbers. Stockholm:

International Institute for Democracy and Electoral Assistance.
Karam, Azza, ed. 1998. Femeile în parlament: în spatele numerelor. Stockholm.
Institutul Internaţional pentru Democraţie şi Asistenţă Electorală.

Kirner, Joan, and Moira Raynor. 1999. The Women's Power Handbook: Get It, Keep
It, Use It. New York: Viking.
Kirner, Joan şi Moira Raynor. 1999. Manualul Puterii pentru Femei: obţine-l,
păstrează-l, utilizează-l New York: Viking.

Leijenaar, M. 1997. How to create a gender balance in political decision-making. A

guide to implementing policies for increasing the participation of women in political
decision-making., Brussels: European Commission.
Leijenaar, M. 1997. Cum să se creeze echilibrul între sexe în cadrul procesului
decizional politic. Un ghid de implementare a politicilor pentru intensificarea
participării femeilor la procesul decizional politic. Bruxelles: Comisia Europeană.

Lovenduski, J. and Susan Stephenson. 1999. Women in Decision-Making: Report on

existing research in the European Union. Brussels, European Commission
Directorate-General for Employment, Industrial Relations and Social Affairs V/D.
Lovenduski, J. şi Susan Stephenson. 1999. Femeile în procesul decizional: Raport
asupra cercetării existente în Uniunea Europeană. Bruxelles, Directoratul General
pentru Locurile de Muncă, Relaţii Industriale şi Afaceri Sociale V/D.5 al Comisiei
Europene.

United Nations Development Programme. 2000. Women's Political Participation and

Good Governance: 21st Century Challenges. New York: United Nations
Development Program.
Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite. 2000. Participarea politică a femeilor
şi buna guvernare: provocările secolului 21. New York: Programul de Dezvoltare al
Naţiunilor Unite.

Waring, Marilyn, Gaye Greenwood, and Christine Pintat. 2000. Politics: Women's
Insights. Geneva: Inter-Parliamentary Union.
Waring, Marilyn, Gaye Greenwood, şi Christine Pintat. 2000. Politica: Introspecţii
feminine. Geneva: Uniunea Inter-parlamentară.

32
III. Procesul decizional în administraţia publică şi în guvern
– Este schimbarea doar o chestiune de voinţă politică?

La prima vedere s-ar putea crede că echilibrul între femei şi bărbaţi este cel
mai uşor de realizat în sectorul public. La urma urmelor, administraţiile publice sunt
conduse prin decizii politice şi trebuie să răspundă şi altor consideraţii în afara celor
ale pieţei atunci când este vorba de politicile de angajare.1 Corectitudinea, echitatea şi
democraţia sunt importante în alegerea personalului. Dar într-adevăr, faptul că
problemele legate de personal ale birocraţiilor publice sunt administrate de mai multe
persoane decât cere piaţa, poate să fi făcut schimbarea acestui sector mai înceată
decât ne-am fi aşteptat.

De fapt, tocmai lumea birocraţiei publice şi aşa-zisele norme neutre de

egalitate între femei şi bărbaţi au inspirat unele dintre primele studii de egalitate între
sexe în cadrul organizaţiilor.2 Sociologii au căutat punctele slabe ale ideii conform
căreia sectorul public este un loc unde se aplică principiul egalităţii între sexe în ceea
ce priveşte angajaţii.3 Ei au remarcat că birocratul ideal tipic era întotdeauna un
angajat cu normă întreagă, cu un angajament total faţă de locul de muncă şi fără
pauze în carieră. Standardele şi examenele utilizate pentru a alege înalţii funcţionari
nu sunt în nici un caz neutre din punct de vedere al mentalităţii sau al egalităţii între
sexe. A mai fost atunci vreun mister asupra faptului că poziţiile superioare din
ministerele şi administraţiile europene au fost acordate în principal bărbaţilor, în
vreme ce poziţiile inferioare au fost ocupate de secretare şi fete de protocol? Sectorul
a inspirat rapid un studiu comparativ (Wurster 1990) care a evidenţiat o tendinţă
europeană de mare segregare verticală, cu femei puţine în funcţiile de conducere şi
multe la nivelul de jos.

Administraţia publică, care reprezintă faţada statului, a devenit importantă

pentru cei care doresc să existe o reprezentare mai echilibrată a sexelor în procesul
decizional. Datorită vizibilităţii acesteia, puterii şi importanţei simbolice pe care le
are ca oglindă a valorilor unei organizări politice, un număr mare de activişti, din
interiorul şi exteriorul statului au acţionat pentru a îmbunătăţi reprezentarea bărbaţilor

1
Parsons, Wayne, 1995. Politica publică. Aldershot, New Hampshire: Edward Elgar şi Colebatch, Hal
şi Peter Larmour. 1993. Piaţa, birocraţia şi comunitatea: Ghidul studentului în organizare. Londra:
Pluto Press oferă introspecţii excelente ale limitelor schimbării în cadrul instituţiilor publice şi
birocratice.
2
Morgan, Nicole 1988. Jocul egalităţii: Femeile în serviciul public federal (1908-1987). Ottawa:
Consiliul Consultativ Canadian privind Statutul Femeii sau Wurster, Barbara. 1990. Femeile în
serviciul public la nivel înalt: Dezvoltarea carierei: o strategie pentru optimizarea resurselor umane.
Maastricht: Institutul European al Administraţiei Publice, Maastricht şi Castello-Branco, Maria
Jose.1987. Femeile la nivelurile înalte ale serviciului public. O privire europeană de ansamblu.
Maastricht: Institutul European al Administraţiei Publice.
3
Witz, Ann şi Michael Savage. 1992. Echilibrul între femei şi bărbaţi în organizaţii. În Echilibrul între
femei şi bărbaţi şi birocraţie, editată de M. Savage şi A. Witz. Oxford: Basil Blackwell şi Stivers,
Camilla. 1993. Imagini ale egalităţii între sexe în legitimitatea administraţiei publice şi în statul
administrativ. Newbury Park: Sage sau Staudt, Kathleen 1990. “Politica egalităţii între sexe în
birocraţie: probleme teoretice din perspectivă comparativă”. În Kathleen Staudt (ed.) Femei. Politică şi
dezvoltare internaţionale. Mlaştina birocraţiei. Philadelphia: Temple University Press.

33
şi a femeilor pe diversele niveluri de responsabilitate. Obiectivele erau duble: pe de o
parte se urmărea componenţa organismelor de reglementare numite în sectorul public
şi pe de altă parte componenţa funcţiilor publice de nivel înalt din serviciul public.
Deoarece statul poate fi reglementat de către public, nu este de mirare că
legislaţia a fost un element cheie pentru realizarea unor schimbări rapide, în special în
componenţa organismelor publice. Încă de la începutul anilor ’80 când Legea
norvegiană pentru egalitatea între sexe a necesitat un echilibru minim de 40% / 60%
între sexe în comitetele consultative de la nivel local, un număr din ce în ce mai mare
de guverne au utilizat reforma legislativă pentru a se apropia de o reprezentare
aproape egală sau chiar de paritate în sectorul public. Majoritatea democraţiilor nord-
europene au adoptat anumite tipuri de directive sau reglementări puternice privind
componenţa organismelor1 guvernamentale, pe o scară de la o treime la cincizeci la
sută.

În mod ciudat, totuşi, impunerea unui echilibru între sexe în cadrul

personalului de stat s-a dovedit a fi o sarcină mult mai dificilă2. Contextual, mai
multe lucruri sunt importante în ceea ce priveşte administraţia de stat ca loc de
concertare a eforturilor în domeniul egalităţii între sexe.

3.1 Contextele procesului decizional public

1) Cunoştinţe despre rolul femeii.

Simplicitatea relativă a adunării datelor despre starea reală de fapt a

reprezentării femeilor şi bărbaţilor la diferite niveluri este un aspect pozitiv.
Administraţiile publice sunt “publice”. Un număr din ce în ce mai mare de cetăţeni
cer transparenţă. În vreme ce multe administraţii publice aveau sisteme de
administrare a personalului destul de învechite în anii ’70 şi ’80, şi de multe ori
statisticile pe sexe lipseau, acestea răspundeau mai rapid cererilor de dezvăluire a
acestor informaţii decât sectorul privat. Organismele naţionale şi internaţionale
cereau raporturi integrale, periodice privind situaţia angajaţilor. De exemplu,
Organizaţia Naţiunilor Unite cere tuturor naţiunilor membre să raporteze periodic
statistici privind egalitatea între sexe pentru majoritatea funcţiilor de decizie.

2) Necesitatea de a răspunde directivelor politice.

Un sistem birocratic poate evita direcţia politică pe termen scurt, dar o

conducere hotărâtă, susţinută de cereri legislative forţează treptat schimbarea în
moduri mult mai dramatice decât ce pot realiza asociaţiile voluntare precum partidele
politice. Influenţele care au impulsionat realizarea egalităţii între sexe în administraţia
publică au venit atât de la cetăţeni cât şi de la mişcările feministe organizate. Acestea
au fost foarte critice cu privire la inechilibrul reprezentării sexelor în administraţiile
1
Leijneaar menţionează că trebuie adăugate Danemarca, Finlanda, Suedia, Olanda şi Germania, Belgia
şi Franţa, Norvegia şi chiar Uniunea Europeană (Leijenaar 1997: 46). Aceste informaţii pot fi
actualizate folosind unul dintre rapoartele Consiliului Europei şi/sau cele de la Beijing.
2
Uniunea Europeană sub preşedinţie finlandeză recomandă să fie raportate statisticile periodice
privind proporţia celor mai înalţi funcţionari publici de sex feminin în statele membre şi în instituţiile
europene, distribuirea funcţionarilor publici de sex feminin în diferite domenii şi proporţia femeilor în
curţile superioare ale magistraturii (Consiliul Europei 2000: 77 bazat pe raportul preşedinţiei
finlandeze 10-1999).

34
puternice1. Cererile provin, de asemenea, şi de la numeroasele procese de armonizare
din administraţiile publice europene ca urmare a integrării europene şi de la o şi mai
mare profesionalizare administrativă (şcoli de pregătire europeană, mişcarea de
management public etc.), care au pus accentul pe schimbarea administraţiei de
personal în Managementul Resurselor Umane. MRU necesită o abordare mai
integrată faţă de calităţile angajaţilor şi urmăreşte adesea probleme legate de
diversitate şi echilibru în grupurile de angajaţi şi conducerea acestora.

3) Poveştile de succes.

Succesul relativ mare al modificării balanţei administrative într-un număr de

ţări cu tradiţii administrative diferite arată deschiderea administraţiei publice faţă de
puternica voinţă politică (Canada, SUA şi alte ţări scandinave). Acest lucru face
posibilă convingerea funcţionarilor publici că schimbarea e într-adevăr posibilă şi
poate fi parte a eforturilor de ameliorare a calităţii conducerii publice.

4) Varietatea în sectorul public.

Guvernul şi administraţia publică acoperă o gamă extraordinar de largă de

activităţi. Sectorul public include paznicii muzeelor, inspectorii alimentari,
producătorii TV, cadrele didactice şi constructorii de poduri. Tipurile de organizaţii
sunt foarte variate, de la birourile executive în capitoliul naţional, inclusiv cabinetele
miniştrilor, până la administraţia locală a unui centru de sănătate comunitar. În multe
ţări, toate aceste diferite tipuri de funcţii aveau reguli uniforme de recrutare şi
promovare şi standarde salariale, în cea mai mare parte a secolului XX. Astăzi,
reforma de conducere a sistemului public a încurajat mai multe abordări personalizate
ale personalului. În funcţie de reguli şi sarcini, e nevoie de diferite proiecte pentru
realizarea echilibrului între sexe.

5) Obstacole: reguli şi rarităţi.

Anumite tipuri de obstacole sunt în mod deosebit caracteristice acestui sector.

În primul rând, faptul că sistemele birocratice sunt conduse de legi şi reglementări
oferă atât avantaje cât şi dezavantaje. Acordurile referitoare la schemele de clasificare
a funcţiilor sau la politicile de promovare şi procedurile de recrutare sunt inflexibile
în multe ţări. Este nevoie de o reală revoluţie a administraţiei publice pentru a se
permite practici mai moderne de administrare a personalului. Gradul de libertate în
angajarea în funcţii superioare de conducere, domeniu în care e nevoie de cele mai
multe schimbări, este diferit în fiecare ţară şi este rareori la fel de mare ca în sectorul
privat. Acest lucru este un avantaj pentru cei care doresc să modifice demografia, dat
fiind că nu se supune nici unor reguli şi nici unui obstacol atunci când deciziile
trecutului continuă să bântuie prezentul. Percepţia populară a birocraţiilor ca lente şi
stabile şi împovărate cu tone de plictiseală birocratică2 are un grăunte de adevăr în ea.
Un obstacol caracteristic, specific acestui sector este cererea de educaţie tehnică
specifică, domeniu în care femeile sunt mai puţin reprezentate. Deşi este mai probabil
1
A se vedea, de exemplu, opoziţia dintre sexe faţă de procesul de integrare europeană din Scandinavia:
Borchorst, Annette sau Bertorne, Chiara. 1998. “Construirea unei perspective feminine asupra Uniunii
Europene: Dezbaterea daneză”. NORA (Jurnalul nordic de studii privind femeile) 6:108-121.
2
Nefăcând nimic, birocraţiile publice scapă de capcanele celor capricioşi, dar uneori viaţa trece pe
lângă ele precum criza eficienţei conducerii în ultimii ani.

35
ca femeile inginer să lucreze mai degrabă în sectorul public decât în cel privat, spre
deosebire de bărbaţi, există o lipsă generală de personal tehnic specializat. Şansele ca
potenţialele candidate femei să echilibreze reprezentarea sexelor pot fi reduse.

6) Coordonarea preocupării de reprezentare a femeilor.

Cum s-a menţionat mai sus, acest sector a fost de multă vreme o ţintă unde era
necesară schimbarea. În vreme ce scopul continuă să fie o reprezentare mai
echilibrată a sexelor în funcţiile înalte din administraţie, modul în care se vorbeşte
despre acest lucru şi posibilele strategii au evoluat de când situaţia s-a îmbunătăţit.
Tehnicile care erau noi acum cincisprezece ani când a apărut pentru prima dată
problema egalităţii între sexe sunt atât de cunoscute încât sunt respinse numai pe
motiv că par învechite. “Am încercat asta şi nu a mers”. Proiectele inteligente care au
ca scop modificarea reprezentării femeilor în funcţiile superioare de conducere din
administraţia publică uneori învaţă doar să vorbească într-o nouă limbă despre
“acţiuni pozitive”. Conceptul de “echilibru” este o abordare la fel de nouă precum
folosirea noţiunii de “cifre ţintă” în contextul unui potenţial cartel sau precum
cuvântul cod “diversitate” preluat din literatura americană de management. (A se
vedea mai jos: exemplele olandeze şi belgiene care îmbracă în forme noi vechia
egalitate între sexe, urmăresc să obţină sprijin birocratic). Prezenţa femeilor în
procesul decizional, aşa-zisele democrate, poate să fi avut o mare influenţă asupra
lansării iniţiativelor interne de organizare corespunzătoare. Poate mai mult decât
oriunde, factorul critic de succes este o alianţă fermă cu deţinători ai puterii atât din
cadrul administraţiei cât şi din cadrul structurii politice.

3.2 Cazuri selectate

Dată fiind varietatea de angajaţi şi factori de decizie din sectorul public, am încercat
să alegem între diferitele niveluri ale administraţiei şi sectoarelor. Suntem foarte
conştienţi de cât de deficientă este reprezentarea bogăţiei acestui sector. Deoarece
este important să recunoaştem rolul statului în îndeplinirea angajamentelor
internaţionale, am ales câteva exemple care ne arată ce influenţă poate avea guvernul
în ridicarea nivelului de conştientizare generală a importanţei echilibrului între sexe
în toate domeniile procesului decizional.

1. Suedia: Învăţând să lucrăm împreună pentru a eficientiza procesul

decizional – Seminarii pentru persoane-cheie din societatea suedeză1

“Astăzi, când lucrăm pentru egalitatea între sexe, apare adesea problema că
oamenii din funcţii superioare nu practică întotdeauna ceea ce propovăduiesc. Acest
proiect se poate realiza în orice ţară! Chiar dacă, desigur, trebuie făcute pregătiri şi
găsită voinţa politică printre cei mai înalţi oficiali….Îi văd pe aceştia ca pe un grup
ţintă foarte important deoarece ei sunt responsabilii supremi”. (Birgitta Hedman,
administrator suedez, Statistics Sweden)”

Chiar atunci când echilibrul între sexe este aproape realizat, o ţară nu poate
culege roadele dorite. De multe ori factorii de decizie de la nivel înalt au fost

1
Toate relatările se bazează pe un interviu telefonic cu Birgitta Hedman şi corespondenţa cu Agneta
Stark, Octombrie 2000.

36
obişnuiţi să lucreze într-un mediu de segregare a sexelor. A lucra împreună cu colegi
diverşi poate să transforme guvernarea într-o provocare bazată pe etnie sau sex.
Câteva proiecte din Suedia au modalităţi extrem de originale de a ajuta la rezolvarea
anumitor probleme ale echilibrului între sexe în activitatea zilnică.

De mult timp egalitatea între femei şi bărbaţi a fost un obiectiv al politicii

publice suedeze. Totuşi, pentru ca un astfel de obiectiv să devină realitate,
conducătorii societăţii trebuie să îşi asume responsabilitatea realizărilor lui. Această
convingere a făcut ca la iniţiativa fostului vice-premier şi ministru al egalităţii din
Suedia, Mona Sahlin, să se lanseze seminarii speciale privind diversitatea de sexe
pentru înalţii oficiali. Primul seminar de trei ore a avut loc în 1996 şi au participat
primul ministru, cabinetului, secretari de stat, consilieri politici şi alţi înalţi oficiali.
Mai târziu, seminarii similare au avut loc pentru conducători regionali, directori
generali, arhiepiscopi şi decani universitari. Până în 1998, aproape toţi oficialii cheie
ai societăţii luaseră parte la aceste seminarii.

Două femei, Birgitta Hedman, directorul Departamentului pentru egalitatea

între femei şi bărbaţi la Statistic Sweden şi Agneta Stark, profesor în economie şi
egalitatea şanselor, au răspuns de aceste seminarii. Ele au discutat politicile de
egalitate a şanselor ale Suediei şi problemele care apăreau în diferite domenii ale
politicii. Punctul de plecare a fost un mare număr de materiale statistice din care s-au
făcut alegeri relevante cu fiecare ocazie. Conţinutul a fost ajustat în funcţie de aria de
activitate a fiecărui grup. Toţi participanţii au primit o cărticică cu titlul “Femeile şi
bărbaţii în Suedia: fapte şi cifre”1. În plus, dna. Hedman şi dna. Stark i-au întrebat pe
participanţi ce făceau ei înşişi pentru a rezolva problemele de egalitate a sexelor.
Astfel era iniţiată o dezbatere interactivă, responsabilitatea de a lua măsuri rămânând
totuşi în mâinile participanţilor.

Conform Birgittei Hedman, participanţii au văzut în general această idee într-

o lumină foarte pozitivă. Mai mulţi conducători regionali şi directori generali le-au
cerut să revină pentru a mai organiza seminarii şi pentru funcţionarii de pe trepte
inferioare. Acest proiect a fost unic întrucât a fost iniţiat şi sprijinit la cel mai înalt
nivel politic. Datorită sprijinului activ din partea primului ministru Ingvar Carlsson, a
fost dificil ca alţi oficiali să nu participe. Dna. Hedman spune în continuare că
“discutând aceste probleme a devenit mai clar pentru toată lumea că acestea sunt
chestiuni importante la care Suedia trebuie să lucreze”.

Sursă: Pentru mai multe informaţii contactaţi-o pe Birgitta Hedman: Statistics

Sweden, Tel: +46-8-506.943.

2) Suedia: Uniunile oraşelor şi regiunilor: Proiectele Jam-Kom şi iniţiativele

de conducere ale Uniunii consiliilor judeţene din Suedia
(Landstingforbundet)

În multe ţări, rolul ligilor municipalităţilor şi regiunilor poate fi crucial în

stimularea proiectelor de ameliorare a echilibrului între sexe în funcţiile de
1
Această carte este publicată într-o nouă ediţie în fiecare an. Titlul în suedeză este: “Pa tal om kvinnor
och man: lathund om jamstalldhet 2000”, (Orebro: SCB, 2000). Cartea este disponibilă şi în versiunea
în limba engleză: “Women and Men in Sweden: Facts and Figures 2000”, (Orebro: SCB, 2000).

37
conducere. Ţările nordice sunt bogate în practici interesante lansate de multe tipuri de
actori, incluzând echipe ale autorităţilor locale, autorităţile locale în cooperare cu
parteneri internaţionali şi anumite tipuri de locuri de muncă administrate public,
precum spitalele. În acest sens este poate deosebit de interesantă munca depusă de
autorităţile locale şi regionale din Suedia. Acestea au stimulat un mare număr de
proiecte în cadrul programului de şanse egale, accentuând în mod deosebit problema
democraţiei în cadrul conducerii locale şi regionale. La nivel local o idee deosebit de
originală, şi totuşi cu un cost scăzut, care poate fi utilizată oriunde, a fost proiectul
JAM-KOM (Femei şi bărbaţi lucrând împreună)1. Acesta a fost sponsorizat de un
proiect mai mare privind “Egalitatea în oraşe” împreună cu Fondul pentru mediul de
lucru. În nordul Suediei un număr de municipalităţi au organizat sesiuni fictive de
lucru pentru a îi pregăti pe bărbaţi şi femei să devină mai conştienţi de faptul că
urmau să lucreze într-o societate bazată pe egalitatea între femei şi bărbaţi. Directorii
femei şi bărbaţi erau îndrumaţi în încercarea lor de a reflecta asupra implicaţiilor care
ar exista dacă ar fi o persoană de sex opus: Bărbaţii şi femeile au încercat să joace
rolul ‘celuilalt’ în sensul politicii pe care o concepeau. De asemenea, au jucat rolul
sexului opus şi în interacţiunile existente în întruniri, după sesiunile de pregătire.
Acest proiect de deschidere a minţii este un exemplu pentru modul în care egalitatea
între sexe poate fi sprijinită în practică de iniţiative dese la nivel local, orientate spre
factorii de decizie.

Uniunea consiliilor judeţene din Suedia are un angajament pe termen lung în

problematica egalităţii între sexe. În cadrul temei ‘democraţie’ activitatea sa include
proiecte precum încurajarea tinerilor femei politiciene pentru a avea o carieră lungă în
domeniu şi ajutarea acestora pentru a trece peste greutăţile care apar odată cu
implicarea în viaţa politică locală, precum şi analizarea problemelor egalităţii între
sexe care pot fi ridicate de angajatori şi sindicate. Un interes deosebit pentru tema
noastră îl reprezintă proiectul care vizează activitatea din consiliile de administraţie şi
comisiile consultative în care cele două sexe sunt reprezentate în mod egal.

Anumite ţări membre ale Consiliului Europei tind să ceară o reprezentare

egală a sexelor în consiliile de administraţie. Legea cere acest lucru în Norvegia şi
Finlanda. Suedia se concentrează asupra chestiunilor practice de lucru în echipă în
consiliile de administraţie în care ambele sexe sunt reprezentate în mod egal.
Iniţiativa a fost extrem de practică şi a avut ca rezultat o carte de metode şi o casetă
video de tehnici de pregătire pentru a facilita lucrul în locurile de muncă mixte.
Acestea pot fi utilizate în întreaga Suedie.

O altă trăsătură utilă a iniţiativelor Consiliului Europei este în general obiceiul

de a publica evaluări corecte ale succesului sau eşecului proiectelor, pentru ca alţii să
aibă mai multe şanse în evitarea unui insucces. De exemplu, atât proiectele referitoare
la pregătirea politicienilor cât şi un proiect privind egalitatea şanselor în 5 spitale au
publicat rapoarte care au arătat problemele multiple într-o manieră realistă şi au
sugerat metode de a îmbunătăţi lucrurile pe viitor.

Transferabilitatea multora din aceste eforturi este întărită de faptul că sunt

publicate şi adesea traduse în engleză şi însoţite de o pagină specială de web. În mod
1
Fondul suedez pentru mediul de lucru 1994 “Bărbaţi şi femei lucrând împreună Programul KOM’
Uppsala: Arbetsmiljofonden şi Hagberg, Jan-Erik, Anita Nyberg şi Elisabeth Sundin. 1995. Att gő
landet jämställt: en utvärdering av kvinnor och män I samverkan – Sveriges stőrsta satsning av
jämställdhet paa arbetsmarknaden. Stockholm: Nerenius & Santérus Főrlag.

38
normal, astfel de eforturi cuprinzătoare trebuie făcute de organizaţii puternice cu
mulţi membri, într-un decor relativ afluent de politicieni angajaţi în ameliorarea
egalităţii între femei şi bărbaţi. Aceste precondiţii au fost disponibile pentru judeţele
suedeze. Din fericire experienţele acestora pot fi împărtăşite.

Sursă: Landstingsfőrbundet Proiecte în curs de desfăşurare privind egalitatea între

sexe: Tema: Democraţia – proiecte: tehnici democratice şi dialog democratic privind
egalitatea între sexe în consiliile de administraţie şi de conducere şi cărţi ‘Sen då –
uppfőljning av projektet Politikerroll i főrändring i Östergötland and ‘Den
Demokratiska Dialogen: Arbetsformer för kvinnor och män i politiken’ plus video.
http://www.lf.se/su/jamstalldhet/projekt.htm

3) Regatul Unit: Introducerea diversităţii în sectorul public şi Săptămâna

serviciului public1

“S-a dovedit că oamenii nu ştiu ce înseamnă funcţiile publice! Pentru a avea o

diversitate mai mare va trebui să schimbăm acest lucru”.

Guvernul laburist din Regatul Unit susţine în mod direct paritatea completă la
nivelurile superioare ale procesului decizional prin programul său: ‘Obiectiv: 50:50’.
Toate ministerele au creat planuri de acţiune pentru funcţiile publice şi egalitatea
şanselor din 1998-2001. În Regatul Unit sunt mai mult de 100.000 de funcţii publice
în cadrul unui mare număr de organisme publice. Scopul este acela de a face din
funcţionarii publici reprezentanţi mai degrabă ai ‘oamenilor obişnuiţi’ din diferite
straturi ale societăţii, iar egalitatea şanselor este o parte importantă a acestui efort.
Primul pas în realizarea echilibrului între sexe în procesul decizional este
identificarea candidaţilor relevanţi şi motivarea acestora pentru o funcţie în serviciul
public. Totuşi, conform unei surse, se părea că “batem pasul pe loc, astfel că am
încercat să aflăm ce am putea face”.

Un sondaj de opinie publică a identificat unul dintre motivele pentru care e

greu să se realizeze o diversitate mai mare: majoritatea oamenilor nu ştiau ce
înseamnă o funcţie publică sau un comitet consultativ. Din 1998 guvernul şi biroul
independent care administra funcţiile publice au muncit activ pentru creşterea
numărului de ‘oameni obişnuiţi’ inclusiv al femeilor şi minorităţilor etnice din
serviciul public. Realizarea acestei creşteri include un număr de iniţiative atrăgătoare
şi transferabile.

• Broşuri precum Un pas înainte: Ghidul femeii pentru funcţiile publice speră să
stimuleze noi candidate şi să le pregătească pentru succes.

• Actualii funcţionari primesc o caracterizare mai atentă şi sunt, de asemenea,

pregătiţi pentru a ajuta la angajarea de noi recruţi. Ei sunt încurajaţi să ofere
oportunităţi de pregătire pentru ca potenţialii candidaţi să vadă ce înseamnă de
fapt slujba respectivă.

1
Informaţii oferite de Biroul Comisarului pentru Funcţiile Publice (Jill Butt 00 44 020 7276 2628).
Alte informaţii referitoare la iniţiativele specifice privind egalitatea între sexe pot fi obţinute de la
Helen Reardon-Bond la Departamentul Femeilor 0044-20 7273 8832)

39
• Biroul organizează ateliere cu diverse grupuri publice pentru a descoperi cum
pot îmbunătăţi recrutarea diverselor persoane şi de ce sprijin au nevoie
recruţii.

• În timpul săptămânii de Conştientizare a serviciului public naţional organizate

la finele toamnei 2000, au fost organizate zile speciale în câteva regiuni ale
Regatului Unit. Au fost create consilii fictive de administraţie pentru ca
persoanele care nu erau funcţionari să înţeleagă cu ce fel de probleme se
confruntă aceştia în diferitele domenii din serviciul public şi ce fel de
informaţii pot primi. Diferitele organisme publice au fost reprezentate prin
demonstraţii şi standuri. Ajutorul acordat la pregătirea unui CV şi reuşita la
interviuri pentru funcţii au ajutat la construirea încrederii noilor candidaţi. Mai
ales tinerii au reprezentat grupul ţintă, prin angajamentul noilor funcţionari
din Parlamentul Tinerilor din Scoţia de a-şi mobiliza membrii.

Proiectul a fost organizat pentru prima dată în 2000 la scară regională.

Costurile au fost suportate de guvernul naţional, acesta fiind un proiect pilot. Se speră
că acesta va fi repetat anual în întregul Regat Unit. O importanţă crucială pentru
succesul proiectului au avut-o angajamentele clare ale înalţilor funcţionari şi
cabinetelor guvernului de a schimba demografia organismelor consultative şi de
conducere şi dorinţa acestora de a încerca o serie largă de tactici cu scopul atât de a
aduce noi candidaţi cât şi de a-i reţine pe cei deja existenţi.

Sursa: Mai multe informaţii privind Săptămâna de conştientizare a serviciului public

şi eforturile Biroului pentru Funcţionari Publici le puteţi găsi pe pagina de web:
http://www.ocpa@gov.uk.

4) Franţa: o abordare integratoare a administraţiei publice la nivel înalt

În Franţa, noile şi vechile forţe s-au reunit pentru a remodela situaţia egalităţii
între sexe în posturile înalte de conducere. În 1995 a fost înfiinţat un Observator al
egalităţii între femei şi bărbaţi sub preşedinţia primului ministru, sarcina acestuia
fiind de a se pronunţa cu privire la toate domeniile în care erau implicate femei şi în
special cele din sectorul public. Un rezultat deosebit de important a fost raportul
“Egalitatea în viaţa publică” (Halimi 1999) care a prevestit dramatica reformă
constituţională care a dus la solicitarea egalităţii electorale pentru adunările
reprezentative, inclusiv pentru senat (legea din 6 iunie 2000). Administraţia publică
răspunde şi ea. În februarie 1999 a fost dat publicităţii un raport care se referea la
problemele feminizării celor mai înalte funcţii din administraţia publică. Acesta
includea un plan cuprinzător de acţiune cu 17 propuneri concrete care priveau atât
cauzele sociale ale nereprezentării acestora cât şi strategii specifice de ameliorare cu
o analiză integratoare, de la evaluarea succesului educaţiei mixte din anii ’70 la
extinderea alternativelor flexibile de lucru în posturile manageriale, incluzând
angajările cu jumătate de normă în mai multe locuri de muncă şi ameliorarea
pregătirii asistenţilor sociali. În vreme ce multe tehnici au fost deja testate cu succes
în alte părţi, eforturile Franţei se deosebesc prin faptul că au fost construite pe
experienţe anterioare pe care le-a extins într-o analiză integratoare a problemei. Se
începe de la recrutare (educaţie şi conştientizare), selecţie (alcătuirea juriului şi
statute clare de non-discriminare şi protejare faţă de hărţuiala sexuală), se continuă cu
traiectoriile şi obstacolele unei cariere, se consideră necesară urmărirea progresului şi
stabilirea obiectivelor, inclusiv identificarea potenţialului de conducere, se urmăresc

40
rezolvarea problemelor orelor de program inflexibil de birocratice şi a reuniunilor
ineficiente şi posibilităţile de mutare orizontală între specialişti.

Sursă: Secretariatul de stat pentru drepturile femeilor şi pregătire profesională 2000.

Conferinţa de la Pekin la cinci ani după punerea în aplicare de către Franţa a
recomandărilor celei de-a 4-a conferinţe mondiale privind femeile Paris:
Documentaţia franceză. P 98-99 şi experienţa d-lui. Sineau, expert al Consiliului
Europei.

5) Belgia şi Flandra: Alegeţi-vă termenii – tehnici lingvistice şi de

consolidare pentru a depăşi rezistenţa faţă de echilibrul între sexe şi
iniţiativele numerelor de conducere

Atât guvernele naţionale cât şi autorităţile regionale din Belgia reformează

sectorul public. Ministerele naţionale şi regionale cu responsabilităţi în domeniul
egalităţii între sexe au lansat eforturi de colaborare cu experţi consultanţi pe probleme
de egalitate a sexelor pentru rezolvarea vechii probleme a segregării sexelor în
funcţiile de conducere, utilizând reorganizarea ca o şansă. Până la sfârşitul anilor ’90,
cuvintele ‘cotă’, ‘acţiune pozitivă’ reprezentau priorităţi pentru mulţi funcţionari
publici. Consultanţii au lucrat la noi modalităţi de a vorbi despre creşterea prezenţei
femeilor în funcţiile superioare de conducere, pentru a folosi limbajul utilizat în
managementul resurselor umane. Tehnicile utilizate de schimbare a organizării s-au
dezvoltat în sectorul privat şi au inclus seminarii de cel mai înalt nivel pentru a
asigura legitimitatea elitelor cheie din structura administrativă. În loc să vorbească de
acţiune afirmativă, raportul olandez se referă la egalitatea între sexe şi foloseşte
acţiunea de cercetare pentru a asigura cooperarea tuturor membrilor afectaţi de
birocraţie. Strategia naţională belgiană se referă la ‘numerele de cunoaştere
(Kengetal) şi numerele de conducere (Stuurgetal)’ mai degrabă decât la obiective.
Ambele planuri includ noi metode de calculare a nivelului de segregare din
administraţie şi de planificare a obiectivelor de schimbare. Au un plan detaliat pentru
realizarea schimbării şi sunt exemple bune pentru comunicarea în limbajul conducerii
publice pentru a convinge directorii publici să ia măsuri. Ele subliniază rolul şi
responsabilitatea actorilor periodici din administrarea personalului, astfel văzându-se
ei înşişi ca exemple de abordare integrată. Deoarece proiectele sunt încă în derulare
este prea devreme să ne pronunţăm cu privire la succesul lor. Planurile sunt
disponibile şi un proiect comparativ european (Nelens şi Hondeghem 2000) a
documentat şi a evaluat aceste eforturi împreună cu proiectele din Norvegia, Olanda
şi Regatul Unit.

Surse: Benchop, Yvonne şi Mieke Verloo. 1999. Egalitatea între sexe. Şanse egale în
administrarea personalului. Bruxelles: het Ministerie van de Vlaamse Gemeenschap.
And Annie Hondeghem and Sarah Nelen, 1999 Ken-en stuurgetallen: instrument
voor een evenredige vertegenwoordiging van mannen en vrouwen in de federale
ministeries Brussel: Kabinet van tewerkstelling en arbeid en gelijke-kansenbeleid.

Lecturi adiţionale

Colmou, Anne-Marie. 1999. L’encadrement supériur de la fonction publique: vers

l’égalité entre les hommes et les femmes. Paris: La Documentation Francaise.

41
Colmou, Anne-Marie. 1999. Încadrarea superioară a funcţiei publice: îndreptându-
ne către egalitatea între femei şi bărbaţi. Paris: Documentaţie franceză.

Council of European Municipalities and Regions 1998. Men and Women in European
Municipalities. June.
Consiliul Municipiilor şi Regiunilor Europene 1998. Bărbaţii şi Femeile în
Municipiile Europene. Iunie.

European Commission. 2000. Gender Equality in the European Union: Examples of

Good practices. Brussels: European Commission Directorate-General for
Employment and Social Affairs D.5.
Comisia Europeană. 2000. Egalitatea între femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană:
Exemple de practici corecte. Bruxelles: Directoratul General D.5. pentru locuri de
muncă şi probleme sociale al Comisiei Europene.

Nelen, Sara and Annie Hondeghem, eds. 2000. Equality Oriented Personnel Policy in
the public Sector. International Institute of Administrative Sciences Amsterdam: IOS
Press.
Nelen, Sara şi Annie Hondeghem, Politica de personal orientată către egalitatea din
sectorul public. Institutul Internaţional de Ştiinţe Administrative Amsterdam: IOS
Press.

42
IV. Procesul decizional socio-economic şi rolul sindicatelor

Nici o organizaţie socială nu are un efect mai mare asupra condiţiilor

economice şi de lucru ale muncitorilor individuali decât sindicatul. Şi totuşi,
pătrunderea egalităţii între sexe în sindicate şi structurile naţionale colective de
negociere a fost mai lentă decât cea din sectorul politic. Motivele istorice şi
structurale ajută la explicarea faptului că a fost mult mai puţin probabil ca femeile să
se organizeze în structuri sindicale decât bărbaţii. Situaţiile de viaţă specifice fiecărui
sex, inclusiv îngrijirea copiilor şi structurile de lucru (incluzând marea parte a
femeilor care lucrează cu jumătate de normă) explică ratele în continuă scădere de
reprezentare în anumite sectoare.

Astăzi, totuşi, odată cu creşterea dramatică a participării femeilor ca forţă de

lucru şi feminizarea anumitor sectoare foarte importante, multe sindicate s-au
feminizat sau au ajuns la o reprezentare egală a sexelor între membrii lor1. Din păcate
acest lucru nu se reflectă în reprezentarea paralelă proporţională în sectoarele mai
înalte ale procesului decizional. Importanţa egalităţii între sexe pentru organizatori a
variat iar studiile privind prezenţa femeilor în procesul decizional (Lovenduski şi
Stephenson 1999) remarcă în general nevoia disperată de statistici şi monitorizări ale
membrilor şi persoanelor din conducerea diferitelor sindicate. Chiar şi cel mai recent
studiu ETUC din 1998-9 a fost contracarat de o lipsă de răspuns (de la 42 la 66.0%)
care s-a bazat uneori pe lipsa datelor privind împărţirea membrilor în funcţie de sex.
Situaţia din sindicate diferă dramatic între ţări şi sectoarele industriale. Unele
sindicate au membri din care peste 70% sunt femei, în vreme ce altele au sub 25%.
Garcia şi alţii raportează că în general numărul de membri de sex feminin este de
aproximativ 40% (Garcia şi alţii 1999:12), cu variaţii puternice.

4.1 Condiţii specifice sectorului

1) Rolul femeilor

Există tipare contradictorii de sindicalizare a lucrătorilor de sex feminin în

sectorul sindicalist. În vreme ce partidele politice şi administraţia publică sunt relativ
comparabile, presiunile transversale ale contextelor naţionale asupra mentalităţilor
sindicatelor şi distribuirii oportunităţilor de angajare pentru femei duc la o
reprezentare foarte variată a femeilor chiar în sindicate. În unele ţări femeile au
devenit membre de sindicat printr-un proces paralel de integrare în forţa de lucru.
Aceste ţări tind să aibă tradiţii sindicale puternice precum modelul nordic/Rinului în
care există un grad mare de sindicalizare în organizaţiile omogene din anumite
sectoare şi modele paşnice de negociere colectivă. În alte ţări, caracteristici precum

1
Confederaţia Europeană a Sindicatelor a comisionat două studii în anii ’90 care au fost printre
primele care au adunat statistici privind numărul de membri şi reprezentarea din sectorul sindicalist.
(Braithwaite, Mary şi C. Byrne 1995 şi Ada Garcia şi alţii 1999/2000). Analizele Cynthiei Cockburn
au adus o şi mai multă lumină asupra specificităţilor sindicatelor din întreaga Europă. O sursă şi mai
importantă este cercetarea în curs de desfăşurare a Fundaţiei Europene privind Îmbunătăţirea
Condiţiilor de Viaţă şi Lucru Dublin care a realizat un proiect pe 5 ani ce urmărea negocierea colectivă
şi şansele egale şi a identificat bunele practici (Bleijenberg şi alţii 1999).

43
lucrul cu jumătate de normă subminează potenţialul femeilor ca lucrători sindicalişti
(Regatul Unit).
Pe de altă parte reprezentarea bărbaţilor în funcţiile de conducere în sindicate
nu este simetrică cu reprezentarea acestora ca număr de membri1. Doar câteva
sindicate nordice încep să se apropie de o reprezentare a femeilor şi bărbaţilor în
funcţiile de conducere proporţională cu numărul de membri femei şi bărbaţi. Cu cât
este mai înalt nivelul procesului decizional, cu atât este mai probabil ca organismul să
fie neechilibrat în ceea ce priveşte reprezentarea sexelor (Cockburn 1997). Acest tipar
devine cel mai spectaculos la nivel european, unde majoritatea delegaţilor europeni în
ETUC sunt bărbaţi. Totuşi, vestea bună este că ‘prezenţa femeilor în organismele
procesului decizional la nivel sindical s-a îmbunătăţit în mod considerabil’ de la
începutul anilor ’90 (Garcia şi alţii 1999:43). ETUC afirmă că ‘un număr mai mare
de femei ar trebui să fie prezente la toate nivelurile procesului decizional şi
procesului de negociere colectivă pentru a reprezenta în totalitate necesităţile femeilor
în diferitele zone de politică2 şi susţine creşterea numărului femeilor în organismele
procesului decizional pentru ca acesta să devină proporţional cu numărul de membri
femei precum şi creşterea reprezentării egale a sexelor în procesul de negociere
colectivă. Prezenţa mai multor negociatori de sex feminin va avea o influenţă pozitivă
asupra negocierii privind egalitatea şanselor, întrucât ‘uneori prezenţa femeilor
printre negociatori a fost un factor decisiv în obţinerea unui bun acord colectiv’
(Bleijenbergh şi alţii 1999:10).2)

1) Obstacole în relaţia cu pieţele de muncă şi reglementările naţionale

• Integrarea treptată a femeilor pe piaţa de muncă: Femeile se apropie doar

treptat de o rată de participare pe piaţa muncii echivalentă cu cea a
bărbaţilor şi astfel percepţia că ele sunt mai degrabă vizitatori decât
participanţi reali este greu de depăşit. Acest lucru afectează acceptarea
acestora ca membri pe deplin apreciaţi în cadrul sindicatului.

• Transformarea pieţelor de muncă: Odată cu creşterea noilor ocupaţii –

odată cu diferitele mentalităţi profesionale, sindicalismul tradiţional
întâmpină provocări semnificative. Flexibilizarea metodelor de lucru
subminează metode tradiţionale de organizare şi posibilităţile femeilor.
Majoritatea noilor slujbe create în Europa sunt ocupate de femei.
Provocarea este de a dezvolta forme de organizare care pot acoperi aceste
sectoare diverse. Cu cât mai multe femei sunt cuprinse în sindicate, cu atât
mai deschise sunt posibilităţile femeilor de a candida ca lideri.

• Mentalitatea sindicatelor privind egalitatea între sexe: Sindicatele din

anumite ţări au fost actori puternici în excluderea femeilor din anumite
ocupaţii. Exemplele negative din trecut sperie anumite ţări. Acestea pot fi
evidenţiate mai departe prin descrierea lor drept mentalităţi ‘macho’ ale
organizaţiilor. Acest amestec face ca acţiunile de recuperare să fie extrem
1
TCO Suedia şi AKAVA în Finlanda sunt identificate în Garcia şi alţii ca atingând nivelul de
reprezentare egală în congresele de sindicat, în vreme ce sindicatele din Turcia, Polonia şi Bulgaria par
să fie la cel mai jos nivel (1999: 16).
2
Confederaţia Sindicatelor din Europa (ETUC) ‘Plan de promovare a egalităţii în cadrul ETUC şi a
organizaţiilor sale afiliate’ Bruxelles (n.d): 7.

44
 de disperate şi pot conduce la programe privind cotele electorale şi
programe pozitive de acţiune precum în Franţa (CFDT) sau Belgia (CSC)
pentru a remedia întârzierile istorice. După comentariul lui Garcia asupra
aspectelor din mentalităţile instituţionale: ‘La fiecare nivel din ierarhia de
sindicat aceste caracteristici speciale tind să selecteze femeile în
conformitate cu criterii şi atitudini conforme cu sindicalismul tradiţional.
Trebuie să luăm în considerare şi mentalităţile din cadrul organizaţiilor
care încurajează ‘dulapuri de bucătărie şi toate celelalte reţele neoficiale
masculine care pot influenţa şi distorsiona decizii, inclusiv pe cele care
afectează numirile în mod direct’ (Garcia şi alţii 1999:21).

• Cazul deosebit din Europa de Est şi respingerea ‘femeii care munceşte’: În

economiile în tranziţie din Europa de Est, puţine lucruri s-au schimbat la
fel de mult ca rolul femeii pe piaţa de lucru. Părăsirea vechilor tipare
stereotipe de angajare pentru noile forme de lucru este încă în curs de
desfăşurare. Femeile din aceste tipuri de economii resping trecutul
socialist, dar ajung să nu mai aibă un loc de muncă. Atitudinile lor faţă de
formele de organizare a muncii disponibile în capitalism sunt încă în
evoluţie. Odată cu integrarea în Uniunea Europeană potenţialele ţări
membre vor trebui să adopte directive (acquis-ul comunitar) privind
egalitatea şanselor. Dar în aceste ţări participarea femeilor la procesul
decizional din organizarea muncii a scăzut dramatic după 1989. În studiul
ETUC confederaţiile din Estul Europei care au răspuns nu au incorporat
politica şanselor egale în constituţiile lor şi nici nu au lucrat la politici în
acest domeniu.

3) Coordonarea preocupării faţă de reprezentarea femeilor

Sindicatele sunt probabil următoarele pe lista domeniilor în care problema

echilibrului între sexe va deveni din ce în ce mai importantă în procesul decizional
social. Organizaţia Internaţională a Muncii a început să dedice din ce în ce mai multe
resurse egalităţii între sexe în organizarea muncii de la sfârşitul anilor ’90
(http:www.ilo.org/public/english/bureau/gender/). Rolul organismelor şi întrunirilor
pre-electorale în efectuarea schimbărilor a crescut. O problemă deosebită care trebuie
reţinută este necesitatea de a căuta strategii inclusive care să ajungă la noile grupuri
membre, inclusiv la minorităţile etnice şi la muncitorii flexibili în timp ce forţele
globalizării transformă formele de muncă europene. Luarea în serios a provocării
egalităţii între sexe se poate dovedi avantajoasă pentru sindicate într-o perioadă în
care afilierea între sindicate este în scădere. Acestea îşi pot mări puterea
organizaţională prin atragerea muncitorilor care nu fuseseră organizaţi anterior.

4.2 Cazuri selectate

Garcia şi alţii (1999) identifică un număr de situaţii diferite de reprezentare a

femeilor în procesul decizional din cadrul sindicatelor, în funcţie de procentajul
femeilor membre. Reprezentarea garantată în consilii executive pare să fie singura
soluţie posibilă atunci când numărul de membri este mai mic de 30% , dar pentru
creşterea reprezentării sunt potrivite un număr de strategii pe termen mediu în situaţia
în care numărul de membri este echilibrat. Iniţiativele de ameliorare a egalităţii între
sexe au fost stimulate pe plan internaţional în special de Uniunea Europeană, care a
monitorizat şi aspectele privind şansele egale în negocierile colective, a finanţat

45
cooperarea între ţări şi a împărtăşit experienţe prin intermediul Fundaţiei Europene
pentru Condiţii de Viaţă şi Lucru. Organizaţia Internaţională a Muncii a urmat o
strategie agresivă de abordare integrată a egalităţii între femei şi bărbaţi care a dat
roade şi în Europa. În vreme ce ţările nord-europene au fost active, în mod
independent, în urmărirea egalităţii între sexe în cadrul sindicatelor, impulsurile
organizaţiilor internaţionale au fost cruciale pentru primele iniţiative identificate ca
practici inteligente în Europa Centrală şi de Est.

Strategiile utilizate le oglindesc îndeaproape pe cele ale procesului decizional

politic, inclusiv tehnicile de conştientizare, selectarea candidaţilor prin instruiri
speciale, dezvoltarea structurilor în scopul asigurării reprezentării intereselor femeilor
(precum comitetele de femei), programele de pregătire pentru lideri şi diferitele forme
de acţiuni pozitive. Pentru acest studiu, iniţiativele de instruire identificate care au
avut loc în întreaga Europă Occidentală au fost extrem de importante. În vreme ce
bărbaţii erau de mult pregătiţi pentru a lua loc la masa tratativelor, a existat o
necesitate acută de pregătire specială a femeilor în acest sens.

1. Spania – Zilele de sensibilizare a negociatorilor sindicalişti faţă de

egalitatea între sexe

Principala instituţie care promovează egalitatea între femei şi bărbaţi în

Spania este “Institutul Femeilor” (Instituto de la Mujer), un organism de stat în cadrul
Ministerului Muncii şi Problemelor Sociale. Institutul Femeilor este activ în toate
domeniile societăţii. Din 1996, departamentul juridic împreună cu conducerile
comunităţilor autonome şi a trei sindicate importante1 a organizat zilele de
sensibilizare faţă de egalitatea între sexe. Acest proiect a fost iniţiat în cadrul celui
de-al IV-lea Program de acţiune comunitară pentru egalitatea şanselor între femei şi
bărbaţi (1996-2000) şi este finanţat de Fondul social european. Scopul proiectului
este sensibilizarea reprezentanţilor sindicali. Acesta poate conduce la creşterea
participării active a femeilor – creşterea rolului femeii în procesul decizional şi
realizarea unei participări echilibrate la viaţa publică.

Zilele egalităţii între sexe s-au desfăşurat în 14 din cele 18 comunităţi

autonome spaniole. Aproximativ 100 de participanţi din trei sindicate şi conducerile
comunităţilor autonome s-au întâlnit pentru a discuta şi a afla mai multe despre
drepturile conferite de politica oficială a şanselor egale şi a egalităţii între sexe. Au
fost studiate reglementările şi convenţiile europene, naţionale şi regionale. Această
parte mai teoretică a fost apoi completată de exemple practice care ilustrează
problemele existente. Au fost tratate toate domeniile în care egalitatea şanselor este
importantă.

Reprezentanţii sindicali şi directorii de resurse umane bine informaţi pot

integra aceste cunoştinţe la locul lor de muncă. Se speră că aceştia vor fi mai activi în
introducerea măsurilor destinate realizării unei reprezentări mai echilibrate a sexelor
şi egalităţii şanselor. Conform lui Belén Garcia de Andoain-Rays de la Institutul
Femeilor, acest lucru va duce la o reprezentare mai echilibrată a sexelor atât în
organizaţiile publice cât şi în cele private. Ea explică mai departe că deşi nu a existat
1
Sindicatele participante sunt Unión General de Trabajadores (UGT), Comisiones Obreras (CCOO)
şi Unión Sindical Obrera (USO).

46
nici o evaluare oficială a proiectului, încă de la început acesta a fost primit cu mare
interes şi s-a bucurat de un număr ridicat de participanţi.

Sursa: Belén Garcia de Andoain-Rays, European Relations Officer, Instituto de la

Mujer, c/Condesa de Venadito, 34, 28027 Madrid Tel. +34-91-347.78.83 Fax. +34-
91-347.80.76

2. Finlanda: De la poveşti la afaceri corecte

“În cadrul unui loc de muncă bun toată lumea ar trebui să fie consultată,
inclusiv femeile şi deci egalitatea şanselor nu ar trebui să fie considerată o problemă
izolată” Riita Partinen, secretar pentru egalitatea şanselor, SAK – Finlanda”1

Din punct de vedere istoric femeile din Finlanda s-au organizat într-un
Comitet al Femeilor în cadrul SAK încă din 1938. Desigur, rolul acestora s-a
schimbat în timp. Astăzi femeile sunt instruite să fie conştiente de rolul lor ca
membre de sindicat şi negociatori. În Finlanda s-a pus accentul pe cooperarea între
sexe, deoarece realizarea unei afaceri corecte are nevoie şi de bărbaţi. Cooperarea
este accentuată la toate nivelele de organizare a pieţei de muncă, întrucât de egalitatea
şanselor poate beneficia oricine. Dar în sindicate nu toată lumea este convinsă că
egalitatea între sexe poate într-adevăr să aducă beneficii tuturor. Pentru ca bărbaţii să
acţioneze în sensul realizării echilibrului între sexe şi pentru ca întreprinderile să
spijine acest lucru din toată inima, este încă nevoie de exemple tangibile. Pentru a
arăta că egalitatea este avantajoasă pentru toată lumea, partenerii sociali (organizaţiile
angajatorilor şi angajaţilor) au efectuat un proiect de cercetare cu 10 companii în
1998/99 care a demonstrat că egalitatea şanselor face locul de muncă mai plăcut şi
creşte nivelul de competitivitate al organizaţiei. Proiectul va continua, întrucât una
dintre concluziile acestuia este că femeile consideră mai mult egalitatea şanselor o
problemă decât bărbaţii.

Sursă: Riita Partinen, Equality Secretary SAK-Finland.

Site-ul http://www.sak.fi/fin/english/articles/paju.htm descrie proiectele mai detaliat.

3. Danemarca: Iniţiativa Starlet – LO şi KAD şi pregătirea la nivel

internaţional în domeniul egalităţii între sexe

“Starlet nu este o blondă uimitoare, nici o păpuşă Barbie oarbă, nici o

brunetă cu ochii albaştri, ci o femeie între 25 şi 35 de ani care vrea să schimbe ceva
(broşura proiectului Starlet)” .

În Danemarca, unde numărul de sindicate este foarte mare, se încearcă de

multă vreme ameliorarea reprezentării echilibrate a sexelor în vârful mişcării
sindicaliste. Confederaţia Naţională a Sindicatelor (LO) a lansat un studiu de
cercetare a reprezentării atât la nivel local cât şi naţional şi de elaborare a noilor
instrumente de corectare a inegalităţii între sexe, mai ales la nivel înalt. KAD
(Kvindeligt Arbejderforbund), care este un sindicat alcătuit doar din femei, a fost în
fruntea celor care au dezvoltat iniţiative cu privire la pregătirea femeilor pentru
funcţii de conducere. Sindicatul, vechi de 100 de ani, este singurul sindicat din lume
1
Citat din “Ce face bun un loc de muncă? De egalitatea şanselor beneficiază toţi”, care o citează pe
Riita Partinen, Equality Secretary SAK-Finland, site http://www.sak.fi/fin/english/articles/paju.htm
8/08/00.

47
alcătuit doar din femei, iar cu cele 85.000 de membre este unul dintre cei mai
numeroşi membri ai LO (Congresul sindicatelor din Danemarca). În colaborare cu
partenerii internaţionali, acest sindicat a elaborat un pachet important de bune practici
şi manuale de pregătire care pot fi folosite în întreaga Europă pentru a dezvolta noi
aptitudini de conducere a sindicatelor. Sponsorizat de Uniunea Europeană1, pachetul
de pregătire include documente de studiu şi organizare a cursurilor pentru a aborda
integrat egalitatea între femei şi bărbaţi în cadrul sindicatelor şi a îmbunătăţi climatul
femeilor aflate la conducere. Un proiect deosebit de interesant se referă la tinerele
femei şi se numeşte iniţiativa Starlet. Vice-preşedintele LO, Tine Aurvig Broendum,
remarcă “Sunt mulţi bărbaţi în mişcările sindicaliste cu părul alb şi chelie. Fac o
treabă bună. Dar avem nevoie ca şi tinerele femei să îşi lase amprenta asupra mişcării
sindicale în noul mileniu” (http://www.lo.dk/view.asp?documentID=1782, 1 martie,
2001). Obiectivul acestuia este să ofere o rampă de lansare în cariera de lider de
sindicat. Coordonat de LO, proiectul va pregăti aproximativ 25 de femei între 25 – 35
de ani din toate sindicatele, cele mai multe cu copii. Ideea este că mişcarea sindicală
are nevoie de mai multe femei şi programul de pregătire le poate face pe tinerele
femei mai eficiente, dacă este alcătuit astfel încât să se potrivească necesităţilor unei
femeilor. Ideile KAD şi experienţa anterioară internaţională de bune practici au
influenţat alcătuirea programului.

Sursa: Marianne Brunn, KAD (www.kad.dk) şi paginile de egalitatea şanselor de pe

site-ul Congresului Sindicatelor din Danemarca (www.lo.dk)

4. Estonia: Proiectele pilot ale OIM construiesc reţele de organizaţii ale

femeilor pentru dezvoltarea economică a comunităţii

Integrarea femeilor în procesul decizional iniţiată în discuţiile privind relaţiile

internaţionale din domeniul muncii este o problemă veche, după cum indică
statisticile Organizaţiei Internaţionale a Muncii
(http://www.ilo.org/public/english/bureau/gender/pol-set/conf98.htm). În ultimii ani
Estonia a fost printre primele în ceea ce priveşte reprezentarea echilibrată a sexelor a
delegaţiilor trimise la reuniunile internaţionale organizate de Organizaţia
Internaţională a Muncii (62,5% în 1998). În vreme ce această performanţă este fără
îndoială legată de o integrare pe termen lung a femeilor pe piaţa de muncă din
Estonia, eforturile consistente ale partenerilor multi-naţionali se poate să fi contribuit
şi ele la poziţia de lider a Estoniei în paritatea din cadrul echipelor procesului
decizional, chiar în condiţiile în care se confruntau cu problemele extreme pe care le
punea o economie în tranziţie faţă de angajarea femeilor. OIM a avut un rol important
în această sarcină. Eforturile sale din Estonia privind problemele legate de egalitatea
între sexe au ca obiectiv principal ameliorarea condiţiilor de muncă şi a şanselor de
angajare pentru femei. Dar se pare că această muncă a avut efecte pozitive asupra
menţinerii poziţiei femeilor în procesul decizional. Proiectul de promovare a egalităţii
între sexe, Planul naţional de acţiune pentru slujbe mai multe şi mai bune pentru
femei (început în 1997 în cooperare cu guvernele finlandez şi estonian), avea ca
obiectiv în primul rând ameliorarea situaţiei zonelor sărace şi rurale. Oricum, cele
400 de femei din zona rurală a districtului Valga au fost pregătite atât pentru funcţii
de conducere cât şi de negociere. “Un element al proiectului pilot care a avut un
1
CISL (Confederaţia Italiană a Sindicatelor), coordonator împreună cu Congresul Sindicatelor,
Kvindeligt Arbejderforbund, Colegiul European Sindical şi Comisia Europeană (n.d. 1999?)
Abordarea integrată în pregătirea sindicatelor, Ghid de pregătire privind bunele practici şi de
instruire a femeilor şi bărbaţilor.

48
succes deosebit a fost crearea unei reţele de organizaţii de femei şi dezvoltarea unui
dialog periodic cu autorităţile locale, asigurându-se astfel un rol mai important pentru
femei în dezvoltarea comunităţii” declară un reprezentant. “Femeile sunt foarte
educate în Estonia dar ne lipseşte experienţa pieţei libere”, declară reprezentantul
naţional Riina Kűtt revistei “Lumea Muncii”1 (nr. 31 Septembrie/Octombrie 1999).
“Avem foarte puţine tradiţii privind afacerile în Estonia, deşi unele au rămas din
perioada interbelică. Trebuie să învăţăm tot”. Cazul estonian oferă un bun exemplu al
rolului organizaţiilor internaţionale în stimularea învăţării reţelelor locale şi în cele
din urmă al partenerilor sociali locali, care acumulează bunele practici internaţionale.
În continuare se accentuează utilizarea surselor de inspiraţie internaţională, a ideilor
şi potenţialului de reţele atunci când resursele locale sunt reduse.

Sursă: Programul Sriani Ameratunga de promovare a egalităţii între sexe al OIM

Sectorul Forţei de Muncă. Mai multe informaţii puteţi obţine de la coordonatorul
naţional de proiect Riina Kűtt, Biroul de Egalitate a Şanselor din cadrul Ministerului
Estonian al Afacerilor Sociale +372 6269878 (Riinak@sm.ee).

Lecturi adiţionale

Bercusson, Brian and Anni Weiler 1998. Innovative Agreements An analysis: equal
opportunities and collective bargaining in the European Union (Phase III) European
Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions Dublin.
Bercusson, Brian and Anni Weiler 1998. Acorduri inovative. O analiză: şanse egale
şi negociere colectivă în Uniunea Europeană (Faza a III-a). Fundaţia Europeană
pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă Dublin.

Bleijenbergh, Inge, Jeanne de Bruijn, and Linda Dickens. 1999. Equal Opportunities
and Collective Bargaining in the EU: Strengthening and Mainstreaming Equal
Opportunities through Collective Bargaining. Dublin: European Foundation for the
Improvement of Living and Working Conditions.
Bleijenbergh, Inge, Jeanne de Bruijn, and Linda Dickens. 1999. Şanse egale şi
negociere colectivă în UE: Întărirea şi abordarea integrată a şanselor egale prin
negociere colectivă. Dublin: Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de
Viaţă şi de Muncă.

Braithwaite, Mary and Catherine Byrne. 1995. Les femmes et la prise de décisions
dans les syndicats. Brussels: European Trade Union Confederation.
Braithwaite, Mary şi Catherine Byrne. 1995. Femeile şi procesul decizional în
sindicate. Bruxelles: Confederaţia Europeană a Sindicatelor.

Cockburn, Cynthia.1996. “Stratagem for Gender Democracy: Strengthening the

Representation of Trade Union Women in the European Social Dialogue.” European
Journal of Women Studies 3(1): 7+.
Cockburn, Cynthia.1996. “Stratagemă pentru democraţie în domeniul egalităţii între
femei şi bărbaţi: Întărirea reprezentării sindicatelor feministe în dialogul social
european”. Jurnalul European de Studii feministe 3(1): 7+.

Cockburn, Cynthia. 1997. “Gender in an International Space: Trade-Union Women as

European Social Actors.” Women’s Studies International Forum 20(4): 459-470.
1
N.T. World of Work

49
Cockburn, Cynthia. 1997. “Egalitatea între femei şi bărbaţi în spaţiul internaţional:
femeile sindicaliste ca actori sociali europeni”. Forumul internaţional privind studiile
feministe 20(4): 459-470.

Garcia, Ada et. al. (& European Trade Union Confederation). 1999. The "Second
Sex" of European Trade Unionism. Brussels: European Trade Union Confederation.
Garcia, Ada et. al. (& Confederaţia Europeană a Sindicatelor) 1999. “Celălalt sex”
în sindicalismul european. Bruxelles: Confederaţia Europeană a Sindicatelor.

Plantega, Janneke, Jill Rubery and Gwennaële Bruning, (eds). 1997. State of the Art
Review on Women and the Labor Market, Utrecht: European Commission
Employment and Social Affairs and Institute of Economics, University of Utrecht.
Plantega, Janneke, Jill Rubery şi Gwennaële Bruning, (ediţiile) 1997. Analiză de
ultimă oră asupra femeilor şi pieţei muncii, Utrecht: Comisia Europeană, privind
locurile de muncă şi problemele sociale şi Institutul Economic, Universitatea din
Utrecht.

50
V. Organizaţiile non-guvernamentale feministe

Puterea acordată femeilor şi importanţa egalităţii între sexe în procesele

decizionale reprezintă obiective centrale ale organizaţiilor europene feministe. Nici
un studiu al acţiunilor de îmbunătăţire a echilibrului între sexe nu poate să nu ia în
considerare rolul consiliilor şi organizaţiilor de femei şi al activiştilor de bază în a
atrage atenţia asupra acestei probleme. La rândul lor, ca grup special de interes,
organizaţiile feministe prin natura lor nu au o reprezentare egală a sexelor. Foarte
puţine grupuri de acest tip includ bărbaţi la orice nivel de activitate. Puterea
organizaţiilor feministe stă în segregarea sexelor din cadrul acestora, deoarece oferă o
bază rodnică pentru meditaţie şi relaţionare, dar acest aspect se poate dovedi un
obstacol în calea oricăror acţiuni viitoare care au ca scop armonizarea sexelor în
vederea realizării echilibrului între sexe. Organizaţiile feministe sunt concepute în
cadrul unui grup de interese opuse. Ele rămân un participant esenţial în efortul de
realizare a unei reprezentări echilibrate a sexelor în procesul decizional. Sprijinul lor
pentru atingerea acestui obiectiv oferă legitimitate democratică eforturilor şi noilor
argumente şi strategii.

Astăzi sunt mii de grupuri şi organizaţii feministe în statele membre ale

Consiliului Europei. Aşa cum se stipulează în Platforma de Acţiune de la Beijing
“Organizaţiile non-guvernamentale de bază au un rol specific pe care îl joacă în
crearea unui mediu social, economic, politic şi intelectual bazat pe egalitatea între
femei şi bărbaţi (§§289 1995). Activităţile Naţiunilor Unite oferă un obiectiv şi o
platformă pentru mişcările feministe naţionale şi sunt în acelaşi timp o sursă
importantă de împărtăşire a ideilor. Astăzi putem vorbi despre reţele transnaţionale de
organizaţii feministe care oferă importante resurse intelectuale şi morale
organizaţiilor non-guvernamentale care acţionează în sfera activităţilor de bază1.

Grupurile feministe joacă un rol de neînlocuit în acest efort, cu atât mai mult
în ţările în care reprezentarea femeilor în procesul decizional a scăzut, cum ar fi cele
din Europa de Est. Aşa cum comenta o sursă din Europa de Est despre lupta pentru o
reprezentare echilibrată a sexelor în ţara sa, nu există nici un exemplu minunat care
să-ţi vină automat în minte. Aici are loc o luptă destul de intensă în ceea ce priveşte
problemele egalităţii între sexe, iar succesul este doar parţial2. Unul dintre exemplele
cele mai uimitoare privind importanţa coaliţiilor dintre Est şi Vest este cazul fostei
Republicii Iugoslave, în care 100 de activiste remarcabile au făcut lobby pentru
negocierile din cadrul Pactului de Stabilitate din 1999 şi au reuşit să obţină un Grup
operativ pe probleme de egalitate între sexe ca parte a Pactului de Stabilitate pentru
Europa de Sud-Est al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa3. Acesta
funcţionează acum în 10 ţări din sud-estul Europei şi are ca prioritate principală
“Accesul egal la putere”. Grupul Operativ din Serbia s-a preocupat în mod deosebit
de alegerea femeilor şi a primit sprijin din partea Austriei, Elveţiei şi Uniunii
Europene, printre altele datorită proiectelor bine gândite şi concepute ca urmare a
1
Moghadam, V. (2000). “Reţele feministe transnaţionale: Acţiunea colectivă în era globalizării”.
Sociologia Internaţională 15(1): 57-86.
2
A.G. Neimanis, Letonia 25 octombrie 2000.
3
Informaţiile oferite de Nives Malencia şi Tihana Ancevi, Bruxelles, fac referire la un website foarte
bine documentat în engleză care acoperă activităţile Grupului operativ pe probleme de egalitate între
sexe în cele zece ţări membre. (http://www.spgtf.org) ianuarie 2001.

51
iniţiativei Grupului operativ pe probleme de egalitate între sexe . Multe partide sârbe
din opoziţie au fost de acord cu apariţia cotelor electorale şi pentru femei pe listele
lor. Alegerile din decembrie din Serbia au dus la o creştere în parlament de la 5% la
12% conform primelor rezultate şi acest lucru se datorează în principal eforturilor de
a înscrie femeile pe listele de candidaţi. Efectele proiectului au fost considerabile
datorită folosirii strategiei de pregătire a formatorilor de către instructori din vest,
pentru ca femeile să devină candidate (abordarea: femeile o pot face) şi apoi datorită
mobilizării formatorilor în organizarea de cursuri similare pe plan local.

În Europa de Est, organizaţiile feministe trebuie să îşi asume o nouă identitate

separându-se de versiunea oficială a vechilor organizaţii feministe şi poate şi de
punctul de vedere socialist asupra feminismului, care a făcut ca acest cuvânt să fie
considerat murdar în anumite cercuri. De asemenea, puţine persoane identifică
feminismul cu Vestul1 în totalitate. Asumarea identităţilor şi strategiilor autentice
specifice acestui mediu este o provocare importantă. Una din tehnicile care a fost
categoric importantă dar care poate depăşeşte obiectul acestei broşuri a fost crearea
unor reţele conexe de organizaţii feministe între Occident şi fostele state comuniste
din Est. Acestea au fost deosebit de importante în regiunile din jurul Mării Baltice şi
Rusiei, unde de exemplu “Femina Borealis”, o ligă de organizaţii feministe din ţările
nordice şi baltice a reuşit să formeze o masă critică printre feminiştii din regiunea
Strâmtorii Barent la mijlocul anilor ’90, cu un interes deosebit pentru populaţia
indigenă. Eforturile sporadice precum programul Tinere femei şi democraţia, care s-
au bucurat de sprijin financiar din partea programului UE PHARE/TACIS, au făcut
ca populaţia din Europa de Est să fie interesată de problema egalităţii între sexe şi a
democraţiei în 1995-1997, dar longevitatea acestor eforturi pare să depindă de
constanţa finanţării externe.

Femeile activiste folosesc în societăţile în tranziţie şi platforma studiilor

feministe pentru a întări rolul femeilor în societate. În toată Europa de Est apar noi
centre de studii feministe. Când au acces la internet, aceste grupuri se pot conecta cu
centrele de sprijin din alte părţi şi pot forma o conductă colectoare importantă de idei
practice. O tehnică şi mai importantă de stabilire a unei baze pentru promovarea
echilibrului între sexe în cadrul procesului decizional a fost crearea de organizaţii
umbrelă precum Consorţiul Rus al Asociaţiilor Feministe Non-guvernamentale.
Folosirea noilor căi informaţionale a devenit din ce în ce mai importantă pentru
comunicarea între Est şi Vest şi între statele din Est a practicilor şi ideilor prin reţele
precum Reţeaua Femeilor Est-Vest (NEWW http://www.neww.org/index.htm).

Caracteristicile organizaţiilor feministe non-guvernamentale care structurează

în mod specific posibilităţile lor sunt generate de existenţa în organizaţie a unei
segregări relative a sexelor şi de activitatea desfăşurată în interiorul unei mentalităţi a
unui singur sex. Mai mult, ca organizaţii non-guvernamentale, acestea se bazează
adesea pe muncă voluntară şi frecvent au puţine resurse financiare. Astfel,
posibilitatea ca ele să se implice în acţiuni constructive este mai mică decât în cazul
celorlalte organizaţii sociale despre care am vorbit mai sus. Fiind organizaţii alcătuite
din voluntari, este posibil să nu aibă un management corespunzător şi anumite
metode educaţionale, precum scurtul proiect REGINA susţinut de UE (Reţeaua
europeană pentru managementul ONG-urilor şi asociaţiilor feministe), cu partenerii
săi francezi, italieni, belgieni şi olandezi care s-au axat în mod specific pe realizarea
1
Watson, P. (2000). “Politici, politică şi identitate: lărgirea spre est a UE şi diferenţele est-vest”.
Jurnalul de Politică Publică Europeană 7(3): 369-385.

52
materialului de pregătire pentru managerii ONG-urilor. Mai sunt multe lucruri de
făcut. Dată fiind slăbiciunea lor, multe ONG-uri se întăresc din punct de vedere moral
întrucât fac parte dintr-o mişcare internaţională care le poate ajuta să depăşească
anumite obstacole din calea acţiunii efective. O altă sursă de putere este angajamentul
membrilor faţă de cauză. Se pot produce foarte multă energie şi sinergie reciprocă
consolidantă, iar reţelele pot mări suprafaţa potenţială de impact. Un bun exemplu
este oferit de reţelele de profesionişti emancipaţi precum Reţeaua germană a
funcţionarilor din domeniul egalităţii şanselor din oraşe şi sectorul public în care
acestea se întrunesc periodic şi împărtăşesc practici corecte şi strategii
(Bundesarbeidssgemeinschaft kommunaler Frauenbüros –
www.bag.kommazwo.com/bag ).

Dinamica specifică a organizaţiilor feministe face posibilă anumite tipuri de

acţiuni şocante de conştientizare şi permite infiltrarea în societatea civilă atunci când
canalele oficiale sunt blocate. Mişcările feministe din organizaţiile non-
guvernamentale din Europa de Est au utilizat cu pricepere noile tehnici de organizare
precum Internetul pentru a menţine mesajul privind diversitatea şi puterea în atenţia
publicului. Întrucât organizaţiile non-guvernamentale nu sunt ele însele ţintele acestor
acţiuni, tipurile de acţiuni fac de obicei parte din categoria creşterii gradului de
conştientizare, care este marginală obiectivului acestei broşuri. Prin urmare am
selectat doar câteva exemple. Ideile pot, totuşi, să inspire alte tipuri de organizaţii
care să se axeze pe proprii membri şi să îi facă pe aceştia conştienţi de importanţa
echilibrului între sexe.

1. Regatul Unit – Scoţia: Considerarea femeilor alături de auditurile

problemelor echilibrului între femei şi bărbaţi

Cum putem afla dacă angajamentele faţă de o reprezentare echilibrată a

sexelor sunt onorate? Organizaţiile de femei sunt foarte bine plasate pentru a servi
drept câine de pază. Ele pot stimula alte organizaţii să fructifice angajamentele lor
naţionale şi internaţionale.

Monitorizarea progresului în sensul realizării echilibrului între sexe ar trebui

poate să fie responsabilitatea administraţiei publice (aşa cum se întâmplă cu broşura
menţionată mai sus Statistici suedeze1), dar acest lucru se întâmplă rareori. În unele
ţări reţelele feministe şi ONG-urile preiau funcţia de a consemna o “Carte a gafelor”
privind relaţiile între sexe pentru autorităţile publice. Publicarea dosarului privind
egalitatea între sexe face atât rău sectoarelor din societate care nu au progresat, dar şi
bine celor care o fac.

Exemplul scoţian este deosebit de interesant2. Datorită auditurilor pe

probleme de egalitate a şanselor realizate din 1993 – 2000, statisticile generale
privind statutul femeilor s-au îmbunătăţit. Auditurile adună statistici şi oferă
comentarii şi interpretări ale situaţiei de către observatori experţi. Încă de la început
ele au fost realizate de voluntari din grupul ENGENDER, o reţea de grupuri de
cercetare şi relaţionare. Primii ani au demonstrat categoric energia disponibilă în

1
N.T. Statistics Sweden
2
Un alt bun exemplu este Irlanda, unde Comisia privind Statutul Femeilor a efectuat mai multe
audituri lungi în timp şi acum elaborează indicatori de monitorizare a egalităţii între sexe.
(Comunicarea privată Y. Galligan).

53
societatea civilă. Sume mici de sprijin adunate din surse diferite au contribuit la
realizarea unei resurse de înaltă calitate fără finanţări externe substanţiale.

ENGENDER a susţinut întotdeauna că “adunarea datelor corecte privind viaţa

femeilor este esenţială dacă acţiunile de întărire a rolului femeilor vor funcţiona, dacă
urmează să se facă o politică de sensibilizare faţă de egalitatea între femei şi bărbaţi,
dacă urmează să se fixeze obiective şi dacă progresul urmează să fie monitorizat”
(ENGENDER 2000:3). Auditurile au devenit un instrument informaţional atât de
elementar încât în ultimul an au fost sponsorizate de un ziar important. Odată cu
realizarea “Auditului problemelor echilibrului între femei şi bărbaţi în anul 2000”
autorii acestuia au declarat că misiunea lor s-a încheiat. Noua conducere regională din
Scoţia pare pregătită să preia auditul progresului relaţiilor între sexe. Se vor face
eforturi semnificative de prezentare transparentă a statisticilor pe problema egalităţii
între sexe pentru ca progresul în realizarea echilibrului între sexe să poată fi
monitorizat.

Auditul problemelor echilibrului între sexe în anul 2000 face referire la rolul
femeii în politica din Suedia contemporană, la zonele rurale, transport, educaţie,
sănătate şi în problema sexualităţii. Este actualizată informaţia privind relaţiile între
sexe în domenii care variază de la afaceri, la asistenţa acordată copiilor şi oamenilor
săraci, sindicate, violenţă şi organizaţii voluntare. În ultimii ani s-a axat pe oferirea
informaţiilor privind femeile de culoare şi minorităţile sau problemele legate de
persoanele sărace şi handicapate.

Ca “practică inteligentă” experienţa Auditului problemelor echilibrului între

sexe din Suedia este remarcabilă în mod deosebit datorită contactelor în reţea.
Colaboratorii au stimulat realizarea de contacte dincolo de graniţele dintre clasele
sociale şi întărirea rolului unui număr mai mare de persoane. Informaţiile privind
femeile sunt răspândite în surse diferite şi a fost nevoie de eforturile oamenilor din
universităţi, administraţie publică, organizaţiile de voluntari şi civice precum
sindicatele pentru a da o imagine mai clară a relaţiilor între sexe. Acest lucru stă şi la
baza strategiilor de abordare integrată. Întâlnirile de lucru pentru pregătirea
rapoartelor pot să fi generat pregătirea noilor generaţii de candidaţi de a implica
ambele sexe în procesul decizional ca urmare a experienţei acumulate în pregătirea
auditului. Persoanele active în Engender şi publicarea informaţiilor referitoare la
denaturata reprezentare egală a sexelor în procesul decizional au făcut mai târziu
lobby în spatele scenei, rezultatul fiind că 37% din parlamentarii din Scoţia sunt
femei.

Transferabilitatea ideii de “Audit al problemelor echilibrului între sexe ” este

ilustrată de interesul larg din toată lumea. Ea a fost promovată de Consiliul Britanic
ca model inovativ. Realizată întâi de voluntari implicaţi, ea a fost întotdeauna
accesibilă în mod democratic ca resursă de campanii de lobby, instruire şi predare.
Ultima versiune a Auditului este publicată pe Internet (http://www.engender.org.uk).

Sursa: ENGENDER. 2000 Auditul problemelor echilibrului între sexe 2000.

Considerarea femeilor în Scoţia. Edinburgh: ENGENDER şi conducerea forumului
din Scoţia şi F.Mackay şi E. Breitenbach, Universitatea din Edinburgh.

54
2. Rusia: Noi tactici în ţările în tranziţie: Consorţium-ul ONG-urilor, Liga
Votanţilor Femei şi Parlamentul Femeilor de la St. Petersburg

Împărţirea societăţii civile în societăţi în tranziţie a determinat organizaţiile să

pornească de la zero în multe locuri din Europa de Est. Deşi viziunile privind
egalitatea între sexe şi tactica în acest domeniu sunt diferite în Europa de Est faţă de
Europa Occidentală, s-au realizat alianţe între Est şi Vest privind împărtăşirea
informaţiilor referitoare la tactica de organizare şi lobby, care au ajutat organizaţiile
ce urmăreau o mai bună reprezentare a femeilor. Foarte importantă a fost constituirea
unei reţele de organizaţii. Una dintre cele mai mari poate fi Consorţiumul asociaţiilor
non-guvernamentale de femei, care a fost fondat în 1993 între ONG-urile din Rusia,
Ucraina şi SUA. Numai în Rusia acesta cuprinde 98 de grupuri membre din 37 de
regiuni, care lucrează la proiecte diferite. Ca şi Consorţium au avut mult mai mult
succes în colectarea de resurse economice internaţionale pentru a susţine reţeaua şi
problemele specifice egalităţii între sexe decât ar fi avut dacă ar fi acţionat ca grupuri
separate.

Aspectul “inteligent” al acestui exemplu este efortul depus în crearea

canalelor de comunicare dintre grupurile adesea izolate şi sărace în resurse care pot
profita de puterea altor organizaţii. Schimbul de informaţii care există ca atare în
ţările cu organizaţii umbrelă active ale grupurilor de femei a trebuit (re)creat în multe
regiuni din Europa de Est. Consorţiumul poate oferi sprijin şi ajuta grupurile să îşi
prezinte argumentele. În general încearcă să le “ofere putere”, profitând de ajutorul
internaţional (USAID) pentru pregătirea grupurilor în activitatea de lobby şi de
consultanţă. Acestea au avut succes în crearea unei reţele de e-mail care să ajute
grupurile regionale să urmărească schimbările legislative. Numărul de ONG-urile de
femei care lucrează cu tehnologiile informaţionale a crescut. Şi încă o dată trebuie
spus că acest proiect ar fi fost mult mai greu de realizat fără ajutorul substanţial
internaţional (Fundaţia Ford).

Sursa: Informaţii indirecte – extras din discursul Elenei Ershova de la Conferinţa

privind femeile şi democraţia 29 aprilie 1999. Consorţium-ul asociaţiilor feministe
non-guvernamentale de femei. Contactaţi: wcons@com2com.ru

3. Croaţia: Fetele cibernetice – Folosirea internetului, inovaţiilor şi

instruirea privind întărirea rolului femeilor pentru revenirea femeilor în
politică prin studii feministe şi tehnologia informaţiei

Credem că democraţia sexelor este o parte esenţială a oricărei democraţii iar

statul care nu acordă drepturi egale grupurilor de femei şi minoritare nu se poate
numi democratic. Reţeaua B.A.B.E. Fii activ, fii emancipat! (Budi aktivna, Budi
emancipirana).

“Femeile au fost încântate de această activitate, aveau nevoie de pregătire şi

doreau să îşi exerseze tehnicile de comunicare care sunt extrem de importante pentru
politicienii profesionişti. Ca rezultat al pregătirii noastre, un număr mai mare de
femei a ajuns în parlament…şi sperăm la o creştere şi la alegerile locale din 2001”.

Educaţia în domeniul societăţii civile şi angajamentul civil sunt activităţi

controversate în multe zone din Europa de Est, iar noile tehnici de comunicare au fost
cruciale în ajutorul acordat contra-criticilor şi susţinătorilor. Reţeaua neoficială

55
B.A.B.E. (care înseamnă şi “bunica” în croată) a început să lucreze pentru democraţie
în 1994 şi a lansat o platformă pentru alegerile parlamentare din 1995 şi 1997. De
asemenea, a protestat puternic şi în mod repetat împotriva violenţei iar în 1998 a
câştigat Premiul Democraţia şi Societatea Civilă UE – SUA pentru activităţile sale în
domeniile drepturilor omului şi noilor tehnici de comunicare.

O altă iniţiativă a avut loc în acelaşi timp prin fondarea unui Centru de Studii
privind Femeile. Studiile privind femeile în Europa de Est au avut obstacole dificile
de depăşit, dar au acelaşi nucleu de angajamente sociale ca şi cele din Europa
Occidentală. Centrul pentru Studii privind Femeile din Zagreb, care a fost fondat de
feministe şi savanţi în 1995, a avut un rol activ în încurajarea femeilor să preia roluri
de lider şi să acţioneze asupra creşterii gradului de conştientizare al publicului.
Deosebit de importantă a fost misiunea acestuia în educaţia politică, în scopul
încurajării implicării femeilor în problematica drepturilor femeilor şi prezenţa
femeilor în funcţiile de conducere. Centrul a organizat cu succes activităţi amuzante
înaintea alegerilor pentru o mai mare conştientizare a necesităţii de echilibru între
sexe în procesul decizional. S-au vândut tricouri, s-a organizat o campanie pe Internet
şi a fost foarte prezent pe străzi. De asemenea, a organizat un program numit
“izolarea fricii de putere, pregătirea femeilor din comunităţi locale pentru funcţii de
conducere” (2000-2001), care a beneficiat de sprijin larg financiar (Ambasada SUA,
Consiliul Europei) Comisia Europeană, Fundaţia Friedrich Ebert, USIA şi Fundaţia
Westminster pentru democraţie, printre altele). Obiectivul era utilizarea instruirii
pentru a întări rolul femeilor în determinarea schimbărilor politice în cadrul propriilor
comunităţi locale şi pentru a le conferi aptitudinile necesare unor apariţii publice
eficiente. Necesitatea realizării unei coaliţii în jurul problemelor specifice şi a unei
cooperări pentru realizarea intereselor la nivelurile micro, macro şi internaţional a
fost foarte importantă. Sesiunile de pregătire par să fi fost importante pentru
participanţi, iar combinarea acţiunilor centrului a condus la prezenţa mai multor
femei în parlament şi la optimism faţă de creşterea participării femeilor la nivel local
la alegerile viitoare faţă de procentul actual slab de 4%.

Sursa: Experţii Consiliului Europei Smiljana Leinert Novosel şi Aida Bagi, Vesna
Terseli, Studii privind femeile Zagreb, Croaţia +4872406 şi informaţii privind BABE
în engleză la adresa http://www.interlog.com/-moyra/projects.html.

4. Lobby-ul European al Femeilor: UE – Mobilizarea tinerelor femei pentru

egalitate

Lobby-ul European al Femeilor este cea mai mare coaliţie de organizaţii non-
guvernamentale ale femeilor din UE. Este alcătuită din peste 2.700 de asociaţii din
toată Europa şi face lobby pentru acestea în instituţiile Uniunii Europene. Ca atare,
este bine plasată pentru a primi resurse şi a aduna informaţii privind problemele care
afectează femeile din Europa. Pericolul ca noile generaţii de femei să nu ocupe locuri
în procesul decizional a dus automat la un proiect sprijinit de Uniunea Europeană
(1999-2000) de creare de noi materiale de pregătire atrăgătoare pentru tineri în sensul
grupării acestora pentru a-şi exprima preocupările specifice. Adunarea tinerilor
coordonatori din Lisabona a avut ca urmare un manifest care a susţinut angajamentul
femeilor faţă de problemele egalităţii între sexe, inclusiv împotriva discriminării,
violenţei şi discriminării bazate pe sexe în mas-media şi educaţie şi faţă de solicitarea
unui rol în procesul decizional.

56
 Obiectivul general este sprijinirea integrării intereselor tinerelor femei în
interesele politicii naţionale europene printr-o mai largă participare a tinerelor femei.
Până acum acest lucru s-a realizat prin organizarea de seminarii naţionale şi
internaţionale şi pregătirea “Ghidului tinerelor femei în domeniul egalităţii între sexe
şi şanselor egale din Europa”. Procesul de realizare a cărţii a fost discursiv, astfel
încât în ea sunt abordate multiplele aspecte ale discriminării din Europa. Nu este
vorba numai de discriminarea bazată pe sex, ci şi de cele bazate pe rasă, etnie, clasă,
orientare sexuală şi abilitate fizică. Activitatea în cadrul acestui proiect, aşa cum
funcţionează şi munca în echipă în ONG-uri de multe ori, poate conduce şi la
realizarea obiectivului pe termen mai lung de stimulare şi sprijinire a contactelor
necesare pentru apariţia reţelelor de tinere femei. Proiectul a oferit tinerelor femei
şanse de a se întâlni, de a-şi exprima preocupările şi de a compara diferenţele. Acesta
este unul dintre multele proiecte din toată Europa care urmăresc viitorul egalităţii prin
pregătirea noilor participanţi.

Sursa: Lobby-ul European al Femeilor (http://www.womenlobby.org) unde puteţi

găsi şi textul Ghidului egalităţii între sexe.

5. Turcia: Kader – Femeile le ajută pe femei să intre în parlament

ONG-urile femeilor pot juca un rol semnificativ în creşterea rolului femeilor

în procesul decizional, iar exemplul Turciei arată cât de răspândite sunt aceste
informaţii. Kader este o asociaţie pentru sprijinirea şi educarea femeilor candidate.
Fondată în 1997 de femei cu influenţă, inclusiv ziariste, ea ajută la ameliorarea
legitimităţii cererilor femeilor pentru o mai mare participare politică şi acţionează ca
un ONG activ. Unul din principalele sale obiective a fost creşterea numărului de
femei din parlament de la 2% femei (atunci) la 10%. Procentajul la ultimele alegeri a
fost de 4,2%.

Sursa: Expertul Consiliului Europei Yesim Arat. Persoană de contact: Zulal Kilic
0 212 273 2535.

Lecturi adiţionale

Ferree, Myra Marx, and Patricia Yancey Martin. 1995. Feminist Organizations
Harvest of the New Woman's Movement. Philadelphia: Temple University Press.
Ferree, Myra Marx, and Patricia Yancey Martin. 1995. Rezultatele organizaţiilor
feministe ale Noii Mişcări Feministe. Philadelphia: Temple University Press.

Scott, J. W., C. Kaplan, et al., eds. (1997). Transitions, Environments, Translations:

Feminisms in International Politics. New York, Routledge (Taylor and Francis).
Scott, J. W., C. Kaplan, et al., ediţiile (1997). Tranziţii, Medii, Traduceri: Feminismul
în politica internaţională. New York, Routledge (Taylor and Francis).

Silliman, J. 1999. Expanding Civil Society: Shrinking Political Spaces - the Role of
Women's Non Governmental Organizations. Social Politics 6 (1):23-53.
Silliman, J. 1999. Extinderea societăţii civile: restrângerea spaţiilor politice – Rolul
organizaţiilor non-guvernamentale de femei. Politica socială 6 (1):23-53.

57
VI. Organizaţiile non-guvernamentale

Nici un domeniu din procesul decizional social nu a fost aşa de puţin cercetat
precum cel al rolului egalităţii între sexe în conducerea organizaţiilor non-
guvernamentale. Activităţile organizaţiilor non-guvernamentale sunt printre cele mai
bine reprezentate aici, de la cele din domeniul mediului până la cluburile de fotbal şi
Crucea Roşie. Problema egalităţii între sexe este iniţial simplă. Într-un mare număr de
organizaţii voluntare, munca e adesea efectuată de voluntari femei, dar conducerea şi
posturile plătite se află în mod disproporţionat în mâinile bărbaţilor. Alcătuirea
consiliilor de administraţie şi a consiliilor executive este la fel de disproporţionat
masculină. Pentru aceste organizaţii, a face publice problemele lor interne înseamnă
a-şi submina legitimitatea. Prin urmare, în vreme ce organizaţiile non-
guvernamentale care colaborează cu Naţiunile Unite pot fi primele în dezvoltarea
instrumentelor politicii de egalitate a sexelor din ţările în curs de dezvoltare, acestea
pot rămâne în urmă în cercetarea problemelor din ograda lor. Totuşi, acest lucru nu se
întâmplă întotdeauna şi în Asistenţa pentru Dezvoltare se ridică public problema
egalităţii între sexe în cadrul organizaţiei înseşi, atunci când eforturile de instruire par
să fi fost îndeplinite.

Există o nevoie stringentă pentru proiecte de cercetare şi comparative privind

egalitatea între sexe în conducerea organizaţiilor non-guvernamentale. Lipsa din
prezent poate fi pusă pe seama sărăciei resurselor din sector. De asemenea,
organizaţiile non-guvernamentale au început relativ recent să ia în considerare
folosirea unor tehnici profesionale de management şi a unor manageri profesionişti.
Credem că, cel puţin în ceea ce priveşte manageriatul şi secretariatele generale, multe
lucruri se schimbă. Ca o anecdotă, se pare că multe din birourile ONG-urilor din
Bruxelles sunt conduse acum de femei, dar sunt foarte puţine dovezi statistice
disponibile, sau chiar nici una. Studiul U.E. în procesul decizional observa că nici un
alt domeniu nu a fost atât de puţin studiat precum prezenţa femeilor în “al treilea
sector” al asociaţiilor voluntare, organizaţiilor de caritate, bisericilor şi altor
organizaţii non-profit (Lovenduski 1999:19)1.

Acest sector ar trebui să fie potenţial unul din cele mai sensibile la problema
reprezentării. Multe organizaţii sunt puternic implicate în echitatea socială. Totuşi,
ironia este că supravieţuirea lor economică poate depinde de sprijinul din partea
sectoarelor în care procesul decizional este extrem de dezechilibrat în ceea ce priveşte
egalitatea între sexe. Lumea marilor corporaţii şi a finanţelor este cunoscută pentru
segregarea sexelor dar este şi o sursă importantă de sprijin financiar pentru unele
organizaţii non-guvernamentale. Consiliile de administraţie ale organizaţiilor de
caritate includ adesea membri care pot mobiliza lumea financiară pentru a face
contribuţii. Aceşti directori sunt în număr disproporţionat bărbaţi. Odată cu
schimbarea rolului femeii, baza activismului acestor organizaţii s-a transformat. O
întrebare importantă pentru viitoarele cercetări este cum a răspuns structura
procesului decizional la aceste schimbări sociale.

1
Consiliul Europei a finanţat un raport al lui Helge Hernes în 1984 care se pare că nu a fost continuat
şi nici un alt studiu asemănător nu a fost făcut. Totuşi, sectorul a evoluat dramatic (Lovenduski şi
Stephensson 1999:19).

58
6.1 Cazuri selectate

Din păcate pentru acest raport, există foarte puţine eforturi de schimbare a
reprezentării sexelor în conducerea ONG-urilor. Includem aici doar un exemplu.
Unele surse au sugerat neoficial că organizaţiile non-guvernamentale care lucrează cu
ţările în curs de dezvoltare şi care testează proiectele de egalitate a şanselor în ceea ce
priveşte ajutorul de dezvoltare sunt de asemenea îngrijorate de relaţiile între sexe în
ceea ce priveşte procesul decizional din cadrul organizaţiilor lor. S-au menţionat
exemple din Regatul Unit şi Flandra, dar, acestea păreau să fie într-un stadiu de
început. Această observaţie că activitatea din cadrul Naţiunilor Unite stimulează o şi
mai mare grijă faţă de problemele egalităţii între sexe este valabilă şi pentru
organizaţiile guvernamentale care lucrează cu ONG-uri, precum şi pentru ONG-uri1.
OCDE găzduieşte un departament privind şansele egale în cadrul Comisiei sale de
Asistenţă pentru Dezvoltare, care a pregătit un manual extraordinar de util
(Schalkwyek şi Woroniuk. 1997) ce se ocupă de unele din problemele existente în
cadrul organizaţiilor, inclusiv combaterea egalităţii între sexe şi mentalitatea
organizaţiilor. Listele de lectură din acest ghid oferă un reper ONG-urilor din sectorul
de dezvoltare precum Oxfam, care fac eforturi şi organizează cursuri de pregătire în
cadrul organizaţiilor lor în domeniul egalităţii între sexe.

1. Elveţia – “De la femeie la femeie”: un program de pregătire pentru

tinerele femei2.

“Unul din motivele pentru care am sfârşit prin a crea un proiect de pregătire
a fost acela că am aflat prin intermediul chestionarelor trimise tuturor organizaţiilor
membre, că 50% din toate persoanele implicate la nivel de bază în organizaţiile de
tineret erau femei. Astfel femeile erau reprezentate în mod egal la nivel de bază, dar
când era vorba de posturile care implicau o responsabilitate mai mare , mai sus ca
treaptă ierarhică, femeile dispăreau total în organizaţiile de tineret. Multe dintre
organizaţiile noastre membre au sfârşit prin a avea probleme când descopereau că
femeile îşi asumau sarcini care cereau mai mult timp şi mai multă
responsabilitate…mulţi se îndoiau de capacităţile acestora”.

Consiliul Elveţian pentru Activităţi de Tineret3 (CSAJ/SAJV) – o organizaţie

umbrelă pentru aproximativ 90 de tipuri diferite de organizaţii de tineret, a reacţionat
la absenţa femeilor din funcţiile cheie prin lansarea unui program de pregătire în
ianuarie 2000. Acest program pilot de un an le oferă tinerelor femei posibilitatea de a
se întâlni şi de a învăţa de la femeile mai în vârstă, cu speranţa că mai târziu ele se
vor familiariza mai mult cu responsabilităţile de conducere.
CSAJ/SAJV le-a întrebat în scris pe femeile politiciene dacă ar fi interesate să
devină formatori şi au primit un răspuns neaşteptat de călduros din partea posibililor
1
Printre organizaţiile care ar putea fi interesate să continue se numără biroul OXFAM din Londra,
unde ofiţerul responsabil era în concediu în timpul efectuării studiului şi Comisia Naţională pentru
Dezvoltarea Cooperării (NCOS) din Belgia, care a efectuat cursuri de pregătire în domeniul egalităţii
şanselor în 1997 dar apoi nu a mai continuat proiectul până în octombrie 2000. Atât instituţiile para-
guvernamentale olandeze, cât şi cele suedeze s-au confruntat cu probleme privind echilibrul între
femei şi bărbaţi în procesul decizional, conform rapoartelor.
2
Toate faptele şi citatele se bazează pe un interviu telefonic cu Dominique Grisard, 27.10.2000.
3
Denumirile în limbile oficiale ale Elveţiei sunt următoarele: Le Conseil des Activités de Jeunesse
(CSAJ), Schweizerische Arbeitsgemeinschaft der Jygendverbränd (SAJV), Federazione Svizzera delle
Associazioni Giovanili (FSAG), and, Federaziun Svizra da las Uniuns da Giuventetgna (FSUG).

59
formatori. Tinerele femei au fost alese dintre candidaţii provenind din diferite
organizaţii de tineret. O primă întâlnire comună cu toţi participanţii a avut loc în
ianuarie 2000. Cele 30 de “cupluri” erau deja cuplate, dar se întâlneau pentru prima
dată. De atunci s-au întâlnit cam o dată pe lună şi au petrecut o după-amiază sau o
seară împreună. Conţinutul întâlnirilor a variat în funcţie de participanţi. Unele
cupluri organizează împreună ateliere în vreme ce altele doar discută. Unii
participanţi au putut chiar să îşi imite mentorul la locul său de muncă.

Pe măsură ce proiectul evoluează, este şi evaluat. Conform lui Dominique

Grisard, responsabila acestei iniţiative, reacţiile de până acum au fost “foarte, foarte
pozitive”. Totuşi, ea subliniază că evident, “unele cupluri au lucrat mai bine decât
altele …dacă cele două persoane se înţeleg foarte bine şi la nivel personal, acest lucru
ajută foarte mult”. În ansamblu, dna. Grisard consideră proiectul un succes, nu numai
pentru tinerele femei: “majoritatea cuplurilor au o gândire foarte pozitivă faţă de ceea
ce au învăţat…mulţi formatori spun chiar că au învăţat foarte multe…au învăţat cum
să transmită cunoştinţele mai departe. Au văzut de asemenea, ce le motivează pe
tinere, ce fel de probleme politice sunt interesante pentru ele şi ce le interesează să
înveţe”.

Luând în considerare succesul de până acum, CSAJ a hotărât continuarea

programului de formare cu un nou grup de cupluri anul următor. Din experienţa de
anul acesta au învăţat la ce este important să se gândească pentru participanţi. Aceste
cunoştinţe pot servi la îmbunătăţirea programului. Universitatea din Berna elaborează
o evaluare ştiinţifică a programului. O parte din aceste rezultate vor fi publicate într-o
revistă guvernamentală în iunie 2001. După efectuarea celui de-al doilea ciclu, în
ianuarie 2001, se prevede o evaluare şi mai cuprinzătoare. În toamna lui 2002
urmează să fie publicat un ghid privind realizarea unui astfel de program.

Dominique Grisard consideră că acest tip de programe se poate transfera în

diferite domenii de activitate şi contexte naţionale “Nu ar trebui nici măcar să fie în
politică”.

Sursa: Dominique Grisard, Conseil Suisse des Activités de Jeuness/ Schweizerische

Arbeitsgemeinschaft der Jugendverbrände (CSAJ/SAJV),Postgasse 21, 3011 Bern,
Switzerland, Tel: +41-(0)31-326.29.35, Fax: +41-(0)31-326.29.30 E-mail:
dgrisard@sajv.ch

Lecturi adiţionale

Macdonald, Mandy (ed.) 1994. Gender Planning in Development Agencies: Meeting

the Challenge. Oxford: OXFAM.
Macdonald, Mandy (ed.) 1994. Planificarea egalităţii între femei şi bărbaţi în
agenţiile de dezvoltare: faţă în faţă cu provocarea. Oxford: OXFAM.

Schalkwyck, Johanna , and Beth Woroniuk. 1997. DAC Source Book on Concepts
and Approaches linked to gender equality.
http://www.oecd.org/dac/Gender/htm/sourcebook.htm ed. Paris: Organisation for
Economic Cooperation and Development, Development Assistance Committee,
Expert Group Gender in Development.

60
Schalkwyck, Johanna şi Beth Woroniuk. 1997. Cartea – sursă DAC privind
conceptele şi abordările faţă de egalitatea între femei şi bărbaţi.
http://www.oecd.org/dac/Gender/htm/sourcebook.htm ediţia Paris: Organizaţia pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică, Comitetul de Asistenţă pentru Dezvoltare,
Grupul de experţi privind dezvoltarea egalităţii între femei şi bărbaţi.

Staudt, Kathleen 1990. "Gender politics in bureaucracy: theoretical issues in

comparative perspective." in Kathleen Staudt (ed.) Women, International
Development and Politics. The Bureaucratic Mire. Philadelphia: Temple University
Press.
Staudt, Kathleen 1990. “Politica egalităţii între femei şi bărbaţi în birocraţie:
probleme teoretice dintr-o perspectivă comparată” în ediţia Kathleen Staudt Femeile,
Dezvoltarea Internaţională şi Politica. Mlaştina birocraţiei. Philadelphia: Temple
University Press.

61
VII. Concluzii

Această poveste a activităţii în comun pentru realizarea echilibrului între sexe

nu s-a încheiat. Structura însăşi a acestei broşuri clarifică faptul că eforturile în acest
domeniu s-au transmis foarte repede în diferitele sectoare ale procesului decizional şi
în diferite ţări. Am început cu domeniul partidelor politice şi am găsit exemple
numeroase, dar cu cât ne îndepărtăm mai mult de controlul public, cu atât este mai
slabă şi discontinuă experienţa.

În anumite locuri punctul culminant a fost atins în ceea ce priveşte

conştientizarea crescută a importanţei echilibrului între sexe şi a vigilenţei în
menţinerea acestui echilibru. Va fi dificil să ne îndepărtăm de împărţirea puterii
politice între femei şi bărbaţi care a avut loc în ţările nordice. Dar în multe ţări,
combinaţia magică între inspiraţie şi persoanele aflate în contextul potrivit şi care pot
duce la realizarea echilibrului între sexe, pot încă să însemne ceva.

Astăzi sunt mai multe resurse decât înainte care îi ajută pe oameni să înţeleagă
contextul inegalităţii între sexe, istoriei şi specificităţii acesteia. Aceste cunoştinţe ne
ajută să creăm metode mai bune şi mai potrivite pentru a-l depăşi. Gama de
instrumente şi metode este considerabilă. Nu ducem lipsă de idei bune, practici
inteligente şi oameni entuziaşti care să ofere consultanţă. Această broşură este doar
unul din instrumentele disponibile care ajută membrii implicaţi din organizaţii să se
găsească unii pe alţii şi să-şi împărtăşească experienţele privind strategiile care
funcţionează. Persoanele care doresc să îmbunătăţească procesul decizional vor găsi
mai mulţi aliaţi decât niciodată. Sperăm că această broşură va fi un ajutor în plus
pentru a câştiga sprijin şi că va stimula atât analiza cât şi acţiunea în domeniu.

62
 ANEXĂ

Bibliografia operelor citate

Alvesson, Mats, and Billing, Yvonne Due. 1997. Understanding Gender and Organizations.
London: Sage.
Alvesson, Mats, şi Yvonne Due Billing. 1997. Înţelegând egalitatea între sexe şi
organizaţiile. Londra: Sage

Bacchi, Carol Lee. 1999. Women, Policy and Politics: The Construction of Policy Problems.
London: Sage.
Bacchi, Carol Lee. 1999. Femei, politică şi politici: construcţia problemelor politicii.
Londra: Sage.

Bardach, Eugene. 2000. A Practical Guide to Policy Analysis. London: Chatham House
Bardach, Eugene. 2000. Un ghid practic de analiză a politicii. Londra: Chatham House

Benokraitis, A. 1997. Sex Discrimination in the 21st Century. In Subtle Sexism. Current
Practice and Prospects for Change., 5-32. London: Sage.
Benokraitis, A. 1997. Discriminarea sexuală în secolul XXI. În Subtila egalitate între sexe.
Practicile curente şi perspectivele schimbării, 5-32. Londra: Sage.

Bercusson, Brian and Anni Weiler 1998. Innovative Agreements An analysis: equal
opportunities and colective bargaining in the European Union (Phase III) European
Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions Dublin.
Bercusson, Brian and Anni Weiler 1998. Acorduri inovative. O analiză: şanse egale şi
negociere colectivă în Uniunea Europeană (Faza a III-a). Fundaţia Europeană pentru
Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă Dublin.

Bertone, Chiara. 1998. “Constructing a Women's Perspective on the European Union: The
Danish Debate.” NORA (Nordic Journal of Women's Studies) 6:108-121.
Bertorne, Chiara. 1998. “Construirea unei perspective a femeilor asupra Uniunii Europene:
Dezbaterea Daneză”. NORA (Junalul nordic de studii feministe) 6:108-121.

Bleijenbergh, Inge, Jeanne de Bruijn, and Linda Dickens. 1999. Equal Opportunities and
Collective Bargaining in the EU: Strengthening and Mainstreaming Equal Opportunities
through Collective Bargaining. Dublin: European Foundation for the Improvement of Living
and Working Conditions.
Bleijenbergh, Inge, Jeanne de Bruijn, and Linda Dickens. 1999. Şansele egale şi negocierea
coletivă în UE: Întărirea şi abordarea integrată a şanselor egale prin negociere colectivă.
Dublin: Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă.

Braithwaite, Mary and Catherine Byrne. 1995. Les femmes et la prise de décisions dans les
syndicats. Brussels: European Trade Union Confederation.
Braithwaite, Mary şi Catherine Byrne. 1995. Femeile şi procesul decizional în sindicate.
Bruxelles: Confederaţia Europeană a Sindicatelor.

Brown, Alice. 1998. Deepening Democracy: Women and the Scottish Parliament. Regional
and Federal Studies 8.
Brown, Alice. 1998. Adâncind democraţia: femeile şi parlamentul scoţian. Studii Regionale
şi Federale 8.

63
Carton, Ann. 1998. "Over de actie ‘Stem Vrouw' en de plaats van de vrouw in de politiek".
In De (on)redelijke kiezer. Onderzoek naar de politieke opvattingen van Vlamingen.
Verkiezingen van mei 1995, edited by M. Swyngedouw, J. Billiet, A. Carton and R.
Beerten.Leuven: Acco pp. 27-49..

Castello-Branco, Maria Jose. 1987. Women in the higher public service levels. A European
Overview. Maastricht: Institut Européen d'Administration.
Castello-Branco, Maria Jose. 1987. Femei la nivelele înalte ale serviciului public. O privire
de ansamblu europeană. Maastricht: Institutul European al Administraţiei Publice.

Celis, Karen, Petra Meier en Alison Woodward,1999 ‘Meetinstrument Vrouwen &

Besluitvorming’ in Katrien Bruggeman en M. Van Haegendoren, eds. Werkingsverslag
Ontwikkeling van gelijkekansenindicatoren December 1998-30 mei 1999, Brussel:
Nederlandstalige Vrouwenraad.

Cockburn, C. 1997. Gender in an International Space: Trade-Union Women as European

Social Actor. Women Studies International Forum 20:459-470.
Cockburn, Cynthia. 1997. Egalitatea între femei şi bărbaţi în spaţiul internaţional: femeile
sindicaliste ca actori sociali europeni. Forumul internaţional privind studiile feministe 20:
459-470.

Cockburn, Cynthia. 1991. In the way of women: men's resistance to sex equality in
organisations. Basingstoke: Macmillan Education.
Cockburn, Cynthia. 1991. În calea femeilor: rezistenţa bărbaţilor la egalitatea între sexe în
organizaţii. Basingstoke: Macmillan Education.

Cockburn, Cynthia.1996. “Strategies for Gender Democracy: Strengthening the

Representation of Trade Union Women in the European Social Dialogue.” European Journal
of Women Studies 3(1): 7+.
Cockburn, Cynthia.1996. “Stratagemă pentru democraţie în domeniul egalităţii între femei şi
bărbaţi: Întărirea reprezentării sindicatelor feministe în dialogul social european”. Jurnalul
European de Studii feministe 3(1): 7+.

Cockburn, Cynthia. 1995. Women and the European Social Dialogue. Strategies for Gender
Democracy. Brussels: European Commission:The Social Dialogue Unit and the Equal
Opportunities Unit (DGV).
Cockburn, Cynthia. 1995. Femeile şi dialogul social european. Strategii pentru democraţie şi
egalitate între sexe. Bruxelles: Comisia Europeană: Divizia pentru Dialog Social şi Divizia
pentru Şanse Egale (DGV).

Colebatch, Hal and Peter Larmour. 1993. Market, Bureaucracy and Community: A student's
guide to organization. London: Pluto Press.
Colebatch, Hal şi Peter Larmour. 1993. Piaţa, birocraţia şi comunitatea: Ghidul studentului
în organizare. Londra: Pluto Press oferă introspecţii excelente ale limitelor schimbării din
birocraţie şi instituţii publice.

Colmou, Anne-Marie. 1999. L'encadrement supérieur de la fonction publique: vers l'égalité

entre les hommes et les femmes. Paris: La Documentation Francaise.
Colmou, Anne-Marie. 1999. Încadrarea superioară a funcţiei publice: îndreptându-ne către
egalitatea între femei şi bărbaţi. Paris: Documentaţie franceză.

64
Council of European Municipalities and Regions 1998. Men and Women in European
Municipalities. June.
Consiliul Municipiilor şi Regiunilor Europene 1998. Bărbaţii şi femeile în municipiile
europene. Iunie.

Council of Europe. 2000a. Positive Action in the Field of Equality Between Women and Men:
Final Report of the Group of Specialists on Positive Acton in the Field of Equality between
Women and Men ( EG-S-PQA(2000)). Strasbourg: Council of Europe Directorate General of
Human Rights Division Equality between Women and Men.
Consiliul Europei 2000a. Acţiuni pozitive în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi:
Raportul final al grupului de specialişti privind acţiunea pozitivă în domeniul egalităţii între
femei şi bărbaţi (EG-S-PA). Strasbourg: Directoratul General al Drepturilor Omului al
Consiliului Europei, Divizia pentru Egalitate între Femei şi Bărbaţi.

Council of Europe. 2000b. National Machinery, Action Plans and Gender Mainstreaming in
the Council of Europe Member States since the 4th World Conference on Women (Beijing
1995). 18 September 2000 Strasbourg: Council of Europe Directorate General of Human
Rights, Division Equality between Women and Men.
Consiliul Europei 2000b. Mecanismele naţionale, planurile de acţiune şi abordarea integrată
a egalităţii între sexe în statele membre ale Consiliului Europei de la a 4-a Conferinţă
Mondială a Femeilor (Beijing 1995). 18 septembrie 2000 ed. Strasbourg: Directoratul
General al Drepturilor Omului al Consiliului Europei, Divizia pentru Egalitate între Femei şi
Bărbaţi.

Council of Europe. 2000c. Council of Europe activities since 1995 in the field of equality
between women and men related to the strategic objectives in the Beijing and Vienna
Platforms for Action, 54p. Strasbourg: Council of Europe.
Consiliul Europei. 2000c. Activităţile Consiliului Europei din 1995 în domeniul egalităţii
între femei şi bărbaţi cu privire la obiectivele strategice ale Platformelor pentru Acţiune de
la Beijnig şi Viena, 54p. Strasbourg: Consiliul Europei.

ENGENDER. 2000. Gender Audit 2000 Putting Scottish Women in the Picture. Edinburgh:
ENGENDER and Governance of Scotland Forum.
ENGENDER 2000 Audit pe probleme de egalitate între sexe 2000. Considerarea femeilor în
Scoţia.Edinburgh: ENGENDER şi conducerea forumului din Scoţia

European Commission. 1997. Gender, Power and Change in Health Institutions of the
European Union. Vol. CE-07-97-507-**-C. Brussels: European Commission DG-V.
Comisia Europeană. 1997. Echilibrul între sexe, putere şi schimbare în instituţiile de
sănătate ale Uniunii Europene. Vol. CE-07-97-507-**-C. Bruxelles: Comisia Europeană
DG-V.

European Commission. 1998. Women and decision-making in the judiciary in the European
Union. Vol. CE-17-98-992-EN-C. Brussels: European Commission DGV.
Comisia Europeană. 1998. Femeile şi procesul decizional în sfera judiciară în Uniunea
Europeană. Vol. CE-17-98-992-EN-C. Bruxelles: Comisia Europeană DG-V.

European Commission. 1999. “Eurobarometer 25th Anniversary Report.” . Brussels:

European Commission Directorate General X.
Comisia Europeană. 1999. “Eurobarometrul. Raportul celei de-a 25-a aniversări”. Bruxelles:
Directoratul General X al Comisiei Europene.

65
European Commission. 1999. Women in Decision-Making in Finance. Vol. CE-V/2-99-006-
**-C. Brussels: European Commission DGV.(available electronically).
Comisia Europeană. 1999. Femei în procesul decizional în sfera finanţelor. Vol. CE-V/2-99-
006-**-C. Bruxelles: Comisia Europeană DGV (disponibilă electronic).

European Commission Employment & Social Affairs. 1999. Interim report on the
implementation of the medium-term Community action programme on equal oppportunities
for men and women (1996-2000), 33p. Brussels: European Commission Directorate General
V/D.5.
Comisia Europeana – Locuri de muncă şi probleme sociale. 1999. Raport ad interim privind
implementarea programului de acţiune comunitară pe termen mediu privind şansele egale
pentru femei şi bărbaţi (1996-2000), 33p. Bruxelles: Directoratul General V/D.5 al Comisiei
Europene.

European Commission. 2000. Gender Equality in the European Union: Examples of Good
practices. Brussels: European Commission Directorate-General for Employment and Social
Affairs D.5.
Comisia Europeană. 2000. Egalitatea între femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană: Exemple
de practici corecte. Bruxelles: Directoratul General D.5. pentru locuri de muncă şi probleme
sociale al Comisiei Europene.

European Expert Network Women in Decision-Making 1994 ‘Participation of Women in

four Political Groups in the European Parliament’ Brussels: European Commission Equal
Opportunities Unit.
Reţeaua europeană de experte femei în procesul decizional 1994 “Participarea femeilor în
patru grupuri politice în Parlamentul European” Bruxelles: Unitatea pentru Egalitatea
Şanselor a Comisiei Europene.

European Summit Declaration of Athens 1992.

Declaraţia Summit-ului European de la Atena 1992.

Ferree, Myra Marx, and Patricia Yancey Martin. 1995. Feminist Organizations Harvest of the
New Woman's Movement. Philadelphia: Temple University Press.
Ferree, Myra Marx, şi Patricia Yancey Martin. 1995. Recolta organizaţiilor feministe ale Noii
Mişcări a Femeii. Philadelphia: Temple University Press.

Garcia, Ada et. al. (& European Trade Union Confederation). 1999. The "Second Sex" of
European Trade Unionism. Brussels: European Trade Union Confederation.
Garcia, Ada et. al. (& Confederaţia Europeană a Sindicatelor) 1999. “Celălalt sex” în
sindicalismul european. Bruxelles: Confederaţia Europeană a Sindicatelor.

Gaspard, Francoise, ed. 1997. Les femmes dans la prise de décision en France et en Europe.
Paris: L'Harmattan.
Gaspard, Francoise, ed. 1997. Femeile în procesul luării deciziilor în Franţa şi în Europa.
Paris: L’Harmattan.

Gherardi, Sylvia. 1995. Gender Symbolism and Organizational Culture. London: Sage.
Gherardi, Sylvia.1995. Simbolismul egalităţii între sexe şi mentalităţile organizaţionale.
Londra: Sage.

Gladwell, Malcolm. 2000. The Tipping Point: How little things can make a big difference,
London: Little Brown and Company.
Gladwell, Malcolm. 2000. Punctul culminant: Cum lucrurile mici pot genera mari schimbări,
Londra: Little Brown and Company.

66
Hagberg, Jan-Erik, Anita Nyberg, and Elisabeth Sundin. 1995. Att göra landet jämställt: en
utvärdering av kvinnor och män i samverkan - Sveriges största satsning av jämställdhet paa
arbetsmarknaden. Stockholm: Nerenius & Santérus Förlag.

Halimi, Gisèle, ed. 1999. La parité dans la vie publique. Paris: La documentation française.
Halimi, Gisèle, ed. 1999. Paritatea în viaţa publică. Paris: Documentaţia franceză.

Hix, Simon and C. Lord 1997. Political Parties in the European Union. London: Macmillan.
Hix, Simon şi C.Lord. 1997. Partidele politice în Uniunea Europeană. Londra: Macmillan.

Kirner, Joan, and Moira Raynor. 1999. The Women's Power Handbook: Get It, Keep It, Use
It. New York: Viking.
Kirner, Joan şi Moira Raynor. 1999. Manualul puterii pentru femei: obţine-l, păstrează-l,
utilizează-l. New York: Viking.

Inter-Parliamentary Union 1997. Men and Women in Politics. Democracy still in the making.
A world comparative study; Series 'Reports and Documents'. Geneve, Inter-Parliamentary
Union.
Uniunea Inter-parlamentară 1997. Bărbaţi şi femei în politică. Democraţia încă în realizare.
Un studiu comparativ mondial; Seria ‘Rapoarte şi Documente’, Geneva, Uniunea Inter-
parlamentară.

Inter Parliamentary Union. 1998. Les femmes dans les parlements nationaux. Etat de la
situation au 25 janvier 1998. Geneve.
Uniunea Inter-parlamentară. 1998. Femeile în parlamentele naţionale. Situaţia în 25 ianuarie
1998. Geneva.

Inter-Parliamentary Union 1999. Participation of Women in Political Life: An assessment of

developments in national parliaments, political parties, governments and the Inter-
Parliamentary Union, five years after the fourth World Conference on Women. Geneva,
Inter-Parliamentary Union: NO. 35.
Uniunea Inter-parlamentară 1999. Participarea femeilor la viaţa politică: o analiză a
dezbaterilor în parlamentele naţionale, partidele politice, guverne şi Uniunea inter-
parlamentară, la cinci ani după a patra Conferinţă Mondială a Femeilor. Geneva, Uniunea
Inter-parlamentară: No. 35.

Karam, Azza, ed. 1998. Women in Parliament: Beyond Numbers. Stockholm: International
Institute for Democracy and Electoral Assistance.
Karam, Azza, ed. 1998. Femeile în parlament: în spatele numerelor. Stockholm. Institutul
Internaţional pentru Democraţie şi Asistenţă Electorală.

Leijenaar, Monique. 1997. How to create a gender balance in political decision-making. A

guide to implementing policies for increasing the participation of women in political
decision-making. Brussels: European Commission DG-V.
Leijenaar, M. 1997. Cum să se creeze echilibrul între sexe în cadrul procesului decizional
politic. Un ghid de implementare a politicilor pentru intensificarea participării femeilor la
procesul decizional politic. Bruxelles: Comisia Europeană DG-V.

Lovenduski, Joni and Susan Stephenson. 1999. Women in Decision-Making: Report on

existing research in the European Union. Brussels: European Commission Directorate-
General for Employment, Industrial Relations and Social Affairs V/D.5.
Lovenduski, Joni şi Susan Stephenson “Femeile în procesul decizional – raport asupra
cercetărilor existente în Uniunea Europeană. Bruxelles: Comisia Europeană, Directoratul
General privind Locurile de Muncă, Relaţiile Industriale şi Problemele Sociale V/D.5.

67
Mackay, Fiona, and Kate Bilton. 2000. Learning from Experience: Lessons in Mainstreaming
Equal Opportunities, Governance of Scotland Forum. Edinburgh: University of Edinburgh.
Mackay, Fiona şi Kate Bilton. 2000. Învăţând din experienţă: Lecţiile Forumului scoţian
privind abordarea integrată a egalităţii între femei şi bărbaţi, egalitatea şanselor şi buna
guvernare. Edinburgh: Universitatea din Edinburgh

Mazur, Amy, and Dorothy McBride Stetson, eds. 1995. Comparative State Feminism.
London: Sage.
Mazur, Amy şi Dorothy McBride Stetson, eds. 1995. Feminismul comparat al statului.
Londra: Sage.

Macdonald, Mandy (ed.) (1994). Gender Planning in Development Agencies: Meeting the
Challenge. Oxford: OXFAM.
Macdonald, Mandy (ed.) 1994. Planificarea egalităţii între femei şi bărbaţi în agenţiile de
dezvoltare: faţă în faţă cu provocarea. Oxford: OXFAM.

Moghadam, Valentine. 2000. Transnational Feminist Networks: Collective Action in an Era

of Globalization. International Sociology 15:57-86.
Moghadam, V. (2000). “Reţele feministe transnaţionale: Acţiunea colectivă în era
globalizării”. Sociologia Internaţională 15:57-86.

Morgan, Nicole (1988). The Equality Game: Women in the Federal Public Service (1908-
1987). Ottawa: Canadian Advisory Council on the Status of Women.
Morgan, Nicole 1988. Jocul egalităţii: femei în serviciul public federal (1908-1987). Ottawa:
Consiliul Consultativ Canadian privind Statutul Femeii.

Nelen, Sara, and Hondeghem, Annie eds. 2000. Equality Oriented Personnel Policy in the
Public Sector. Amsterdam: International Institute of Adminstrative Sciences, IOS Press.
Nelen, Sara şi Annie Hondeghem, Politica de personal orientată către egalitatea din sectorul
public. Institutul Internaţional de Ştiinţe Administrative Amsterdam: IOS Press.

Parsons, Wayne. 1995. Public Policy. Aldershot, New Hampshire: Edward Elgar.
Parsons, Wayne, 1995. Politica publică. Aldershot, New Hampshire: Edward Elgar

Plantega, Janneke, Jill Rubery and Gwennaële Bruning, (eds). 1997. State of the Art Review
on Women and the Labour Market, Utrecht: European Commission Employment and Social
Affairs and Institute of Economics, University of Utrecht.
Plantega, Janneke, Jill Rubery şi Gwennaële Bruning, (ediţiile) 1997. Analiză de ultimă oră
asupra femeilor şi pieţei muncii, Utrecht: Comisia Europeană, privind locurile de muncă şi
problemele sociale şi Institutul Economic, Universitatea din Utrecht.

Scott, J. W., C. Kaplan, et al., Eds. (1997). Transitions, Environments, Translations:

Feminisms in International Politics. New York, Routledge.
Scott, J. W., C. Kaplan, et al., ediţiile (1997). Tranziţii, medii, traduceri: Feminismul în
politica internaţională. New York, Routledge.

Schalkwyck, Johanna , and Beth Woroniuk. 1997. DAC Source Book on Concepts and
Approaches linked to gender equality. http://www.oecd.org/dac/Gender/htm/sourcebook.htm
ed. Paris: Organisation for Economic Cooperation and Development, Development
Assistance Committee, Expert Group Gender in Development.
Schalkwyck, Johanna şi Beth Woroniuk. 1997. Cartea – sursă DAC privind conceptele şi
abordările faţă de egalitatea între femei şi bărbaţi.
http://www.oecd.org/dac/Gender/htm/sourcebook.htm ediţia Paris: Organizaţia pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică, Comitetul de Asistenţă pentru Dezvoltare, Grupul de
experţi privind dezvoltarea egalităţii între femei şi bărbaţi.

68
Shvedova, Nadezdha. 1998. Obstacles to Women's Participation in Parliament. In Women in
Parliament: Beyond Numbers, ed. Azza Karam, 19-42. Stockholm: International Institute for
Democracy and Electoral Assistance.
Shvedova, Nadezdha. 1998. Obstacole pentru participarea femeilor în parlament. În Femeile
în parlament: În spatele cifrelor, editat de Azza Karam, 19-42. Stockholm: Institutul
Internaţional pentru Democraţie şi Asistenţă Electorală

Silliman, J. 1999. Expanding Civil Society: Shrinking Political Spaces - the Role of Women's
Non Governmental Organizations. Social Politics 6 (1):23-53.
Silliman, J. 1999. Extinderea societăţii civile: restrângerea spaţiilor politice – Rolul
organizaţiilor non-guvernamentale feministe. Politica socială 6 (1):23-53.

Squires, Judith. 1999. Gender in Political Theory. Oxford: Blackwell Publisher.

Squires, Judith, 1999. Egalitatea între sexe în teoria politică Oxford: Blackwell Publishers.

Stark, Agneta. 1997. ‘Stödstrumpor’ in Ann Oakley and Juliet Mitchell (eds.) Who’s Afraid
of Feminism, London: Penguin.
Stark, Agneta 1997. “Stödstrumpor” în Ann Oakley şi Juliet Mitchell (eds.) Cui îi este teamă
de feminism, Londra: Penguin.

Staudt, Kathleen 1990. "Gender politics in bureaucracy: theoretical issues in comparative

perspective." in Kathleen Staudt (ed.) Women, International Development and Politics. The
Bureaucratic Mire. Philadelphia: Temple University Press.
Staudt, Kathleen 1990. “Politica egalităţii între sexe în sistemele birocratice: probleme
teoretice din perspectivă comparativă”. În ediţia Kathleen Staudt Femei, politică şi dezvoltare
internaţionale. Mlaştina birocraţiei. Philadelphia: Temple University Press

Stivers, Camilla. 1993. Gender Images in Public Administration Legitimacy and the
Administrative State. Newbury Park: Sage.
Stivers, Camilla. 1993. Imagini ale egalităţii între sexe în legitimitatea administraţiei
publice şi în statul administrativ. Newbury Park: Sage

Stetson, Dorothy, and Amy Mazur. 2000. “Women's Movements and the State: Job-Training
Policy in France and the U.S.” Political Research Quarterly 53:597-623.
Stetson, Dorothy şi Amy Mazur. 2000. “Mişcarea femeilor şi statul: “Politica de pregătire în
domeniul locurilor de muncă în Franţa şi Statele Unite”. Trimestrialul de cercetare politică
53:597-623

United Nations. Beijing Declaration and Platform for Action United Nations Women Watch,
1995 [cited. Available from http://www.un.org/womenwarch/daw/beijing/platform/.
Naţiunile Unite. Declaraţia şi Platforma pentru Acţiune de la Beijing. United Nations
Women Watch, 1995 [citat. Disponibil la adresa
http://www.un.org/womenwarch/daw/beijing/platform/].

United Nations Children's Fund. 2000. Women in Transition. New York: United Nations.
Fondul pentru Copii al Naţiunilor Unite 2000. Femei în tranziţie. New York: Naţiunile Unite.

United Nations Development Programme. 2000. Women's Political Participation and Good
Governance: 21st Century Challenges. New York: United Nations Development Program..
Programul Naţiunilor Unite de Dezvoltare. 2000. Participarea politică a femeilor şi buna
guvernare: provocările secolului 21. New York: Programul de Dezvoltare al Naţiunilor
Unite.

69
Waring, Marilyn, Greenwood, Gaye, and Pintat, Christine. 2000. Politics: Women's Insights.
Geneva: Inter-Parliamentary Union.
Waring, Marilyn, Gaye Greenwood şi Christine Pintat. 2000. Politica: Introspecţii feminine.
Geneva: Uniunea Interparlamentară.

Watson, Peggy. 2000. Politics, policy and identity: EU eastern enlargement and East-West
differences. Journal of European Public Policy 7:369-385.
Watson, Peggy. 2000. Politici, politică şi identitate: Lărgirea spre est a UE şi diferenţele est-
vest. Jurnalul de Politică Publică Europeană 7:369-385.

Witz, Ann, and Michael Savage. 1992. The gender of organizations. In Gender and
Bureaucracy, edited by M. Savage and A. Witz. Oxford: Basil Blackwell.
Witz, Ann şi Michael Savage. 1992. Echilibrul între femei şi bărbaţi în organizaţii. În
Echilibrul între femei şi bărbaţi şi birocraţia, editată de M. Savage şi A. Witz. Oxford: Basil
Blackwell.

Wurster, Barbara. 1990. Women in the higher public service: career development: a strategy
for the optimization of human resources. Maastricht: European Institute of Public
Administration.
Wurster, Barbara. 1990. Femeile în serviciul public la nivel înalt: Dezvoltarea carierei: o
strategie pentru optimizarea resurselor umane. Maastricht: Institutul European al
Administraţiei Publice.

70