Interpretare/ concuzii și discuții

Studiul nu folosește tocmai structura standard întrucât rubrica pentru “Interpretare și discuții”
lipsește. Interpretarea este făcută superficial în secțiunea “Rezultate” iar, discuțiile sunt plasate în
“Concluzii” dar, deviază foarte mult de la subiect întrucât expun mai mult problematica
sistemului de învățământ din România decât cercetarea în sine. Concluzia este mult prea sumară,
nu oferă comparații ale rezultatelor cu cele existente în literatură, nu mai face referire la studiul
menționat în introducere ci pare mai mult o opinie personală, o critică adusă la adresa sistemului
educațional. Autorii studiului nu oferă o sumarizare a ceea ce se știa înainte despre relația dintre
inteligență emoțională respectiv genul participantului și performanță școlară. Aceștia considerca
că studiul de față arată cum sistemul educațional din România eșuează în dezvoltarea inteligenței
emoționale la elevi, această concluzie fiind considerată singură contribuție a studiului.
Concluzia studiului este aceea că nivelul de coreltie între inteligență emoțională și performanță
școlară este nesemnificativ deoarece s-a obținut un coeficient r = -0,064 la fel și cel între gen și
performanță școlară unde coeficientul de corelație obținut este r = -0,15 ; concluzie care nu se
reia în final ci apare doar în secțiunea de “Rezultate”. Prin urmare, autorii nu explică și nu
interpretează din punct de vedere conceptual rezultatele.
Un punct forte ar fi faptul că autorii expun o limita a studiului, mai exact faptul că nu au
examinat în profunzime profilele psihologice ale subiecților, prin urmare studiul de față necesită
includerea mai multor variabile. De asemenea, autorii induc faptul că o altă limita o reprezintă
alegerea unui singur sistem de învățământ, cel românesc, pe care aceștia îl critică aspru. Cu toate
acestea, există și alte limite care influențează validitatea externă a studiului care însă, nu au fost
menționate, precum modul în care autorii au evaluat performanță școlară. Pentru a operaționaliza
cu acest construct era nevoie de o evaluare standard însă, în studiu nu este menționat niciun test,
nici măcar dacă elevii au fost la același profil școlar, fapt care limitează din nou validitatea
externă. O altă limita a studiului poate fi faptul că au ales participanți ai aceluiași liceu (“Mihai
Viteazul”) din aceeași regiune geografică ( “București”) ceea ce susține faptul că rezultatele se
limitează la eșantionul studiat și nu la o întreagă populație întrucât pot fi diferențe în ceea ce
privește nivelul de așteptări de la un liceul la altul, de la o regiune la altă.
Astfel, după cele prezentate mai sus, nota secțiunii este 4 , notă acordată în baza aspectelor
pozitive precum: menționarea unei limite clare ( profilurile psihologice), inducerea altei limite
( alegerea unor participanți din sistemul educațional românesc) și specificarea contribuției
studiului ( sistemul de învățământ românesc eșuează în a ajută elevii să își dezvolte inteligență
emoțională) ; cât și aspectelor negative: concluzia este sumară, nu oferă comparații cu literatură
de specialitate; nu sunt expuse limitele studiului și faptul că nu sunt interpretate conceptual
rezultatele.