1.

Este logic ca o persoană care si-a ispasit pedeapsa pentru o fapta sa nu mai fie pusa in situatia de
a fi pedepsita inca o data pentru aceeasi fapta. Acest drept include si interdictia urmaririi sau
judecarii repetate, din motiv ca sunt actiuni inseparabile de procedura atragerii la rs.penala.
Fiind cunoscut din antichitate la romani cu denumirea “non bis in idem”, acest principiu
inseamna: “ nu de doua ori pt acelasi lucru” . in conventie se spune ca nici o pers. Nu poate fi
urmarita sau pedepsita penal de jurisdictia aceluiasi stat pt savirsirea unei infractiuni pentru care
a fost deja achitata sau condamnata printr-o hot. Definitiva legii si procedurilor penale ale acelui
stat.
Aceste prevederi au 2 exceptii : este posibil de redeschis, daca fapte noi sau recent descoperite
sau exista un viciu fundamental in cadrul procedurilor precedente sunt de natura sa afecteze
hotarirea pronuntata.
Pentru realizarea acestui principiu p.7) si 8) din alin.(1) al art. 275 CPP prevede ca urm.pen. nu
poate fi pornita, iar daca a fost pornita, nu poate fi efectuata si va fi incetata in cazurile in care :
- in privinta persoanei exista deja o hot.judecatoreasca definitiva in legatura cu aceeasi acuzatie
sau prin care s-a constatat imposibilitatea urm.pen pe aceleasi temeiuri;
- in privinta unei persoane exista o hot. Neanulata de neincepere a urmaririi penale sau de
incetare a urm. Pen. Pe aceleasi acuzatii.
Reluarea urmaririi in aceste cazuri poate avea loc numai daca apar fapte noi sau recent
descoperite ori un viciu fundamental.
Sub incidenta aceluiasi principiu cade si situatia cind persoana a fost trasa la rs. Administrativa.
Declansarea unui proces in privinta aceluiasi faptuitor si pt aceeasi fapta nu mai este posibila.
Principiul dreptul de a nu fi urmarit, judecat sau pedepsit de mai multe ori este aplicat si se
respecta si in cazul cind o persoana a fost sanctionata pentru o infractiune intr-un stat strain.
Problema recunoasterii hot. Jud. Straine implica deducerea termenelor de detentie preventiva
dintr-un alt stat, in caz de incepere a executarii pedepsei sau executarii totale a ei persoana nu
mai este supusa pedepsei repetatept aceeasi fapta.

Este un drept constituţional de a nu fi urmărită, judecată sau pedepsită de mai multe ori pentru
aceeaşi faptă. Principiul în cauză presupune că cel care prin conduita sa a ignorat ordinea de
drept va răspunde o singură dată pentru fapta ilicită, pentru o încălcare a legii se va aplica o
singură sancţiune juridică. Acest principiu constituţional se aplică nu numai în cauzele penale,
dar şi în cauzele contravenţionale, precum şi în orice altă formă de răspundere juridică din
aceeaşi materie de drept (de exemplu - penală sau civilă). În prezenta hotărîre Curtea
Constituţională va aborda acest principiu în special în materia penală.
 2.
Conform codului penal se judecă cauza de instanţa în raza teritorială a căreia a fost
săvîrşită infracţiunea. Dacă infracţiunea este continuă sau prelungită, cauza se judecă de instanţa
în raza teritorială a căreia s-a consumat ori a fost curmată infracţiunea. Dacă este imposibil de a
constata locul unde a fost săvîrşită infracţiunea, cauza se judecă de instanţa în raza teritorială a
căreia a fost terminată urmărirea penală. Cauza penală asupra infracţiunilor săvîrşite în afara
hotarelor ţării sau pe o navă se judecă de către instanţa în raza teritorială a căreia se afla ultimul
loc permanent de trai al inculpatului sau, dacă acesta nu este cunoscut -în raza teritorială a căreia
a fost terminată urmărirea penală. Demersurile cu privire la aplicarea măsurilor procesuale de
constrîngere și autorizarea măsurilor supuse controlului judiciar se examinează de instanța din
circumscripția teritorială a procuraturii care conduce sau exercită urmărirea penală.
Judecătoria judecă în primă instanţă cauzele penale privind infracţiunile prevăzute de
Partea specială a Codului penal, cu excepţia celor prevăzute la art. 39 alin. (1), demersurile şi
plîngerile împotriva hotărîrilor şi acţiunilor procurorului, ale organului de urmărire penală şi ale
organului care exercită activitate specială de investigaţii, precum şi examinează chestiunile
legate de executarea sentinţei şi alte chestiuni date prin lege în competenţa sa.

Curtea de Apel ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărîrilor pronunţate în

primă instanţă de judecătorie, instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărîrilor
judecătoriilor, care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel, soluţionează conflictele de
competenţă apărute între judecătorii, judecă cazurile de revizuire, date prin lege în competenţa
sa.

CSJ judecă în primă instanţă cauzele penale privind infracţiunile săvîrşite de Preşedintele
Republicii Moldova, ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărîrilor pronunţate de
către instanţele de apel, judecă, în limitele competenţei sale, cauzele supuse căilor extraordinare
de atac, inclusiv recursurile în anulare, judecă recursurile în interesul legii, soluţionează cererile
de revizuire a cauzelor în urma pronunţării unei hotărîri de condamnare a Republicii Moldova la
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sesizează Curtea Constituţională pentru a se pronunţa
asupra constituţionalităţii actelor juridice şi asupra cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate
a actelor juridice, adoptă hotărîri explicative în chestiunile de practică judiciară a aplicării
uniforme a legislaţiei penale şi procesual penale, soluţionează cererile de strămutare.

Astfel trebuie mai întii de toate sa spunem ca competenta materiala tine de obiectul
cauzei examinate ,majoritatea inf sunt examinate de catre judecatorii,doar o singura inf se
examineaza de CSJ. De obicei pina acum a avut o mare importanta anume pu a determina acele
inf economice care se solutionau la judecatoriile economice acum insa ele au fost disfiintate. In
schimb cea teritoriala este acea competenta in raza careia s-a exercitat urmarirea penală sau în
altfel spus în raza unde s-a comis infractiunea,desi la decizia procurorul aceasta poate fi si alta
raza. Trebuie de mentionat ca deviere de la aceatsa competenta este stramutarea cauzei.

3.

Imunitatea ,,este ansamblu de drepturi sau privilegii de care se bucura anumite

categorii, ,,privilegiu,, este un avantaj o scutire de obligatii acordate in anumite situatii unor
persoane.

Imunitatile si privilegiile au menirea de a proteja anumite relatii recunoscute de societate

ca fiind valori . Diferentierea imunitatilor de privilegii este necesara din cauza drepturilor
survenite in urma acestor institutii.In cazul imunitatilor persoana nu poate participa in cadrul
procesului in nici un caz pe cind privilegiile acorda persoanei dreptul de a participa in cadru
probatiunii.

Audierea bănuitului, învinuitului, se face numai în prezenţa unui apărător ales sau a unui
avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, imediat după reţinerea bănuitului sau, după
caz, după punerea sub învinuire, dacă acesta acceptă să fie audiat. Nu se permite audierea
bănuitului, învinuitului, inculpatului în stare de oboseală, precum şi în timpul nopţii, decît doar la
cererea persoanei audiate în cazurile ce nu suferă amînare, care vor fi motivate în procesul-verbal
al audierii.

CPP stabileste anumite imunitati si privilegii pentru bănuit și inculpate in procesul penal
si anume că nu sunt obligati sa depuna marturii impotriva sa, astfel conform art.104 CPC au
dreptul de a tăcea şi de a nu da mărturii în defavoarea sa.

Persoana căreia organul de urmărire penală îi propune să facă declaraţii demascatoare

împotriva sa ori a rudelor apropiate, a soţului, soţiei, logodnicului, logodnicei este în drept să
refuze de a face asemenea declaraţii şi nu poate fi trasă la răspundere pentru aceasta.

Aceste prevederi corespund prevederilor internationale deoarece Conventia europeana

pentru dr. omului contine prevederi cu referire la valorile aparate de iminitatile si privilegiile
acordate bănuiților sau învinuiților.