Povestea unui crai

Din dedesubturile scăldate în soare țâșnește murmurul izvoarelor…

Într-o țară îndepărtată, la „capătul pământului”, trăia o fată „frumoasă foc” . Ochii de cristal, buzele
calde și gingașe, glasul de privighetoare, părul negru ca abanosul și obrajii îmbujorați conturau
portretul fetei gingașe, cu un „aer inteligent”.

O adâncă privire în sufletul său nu era permisă nimănui, iar ochii ei ascundeau mistere de nepătruns.

Într-una din zile, un crai, fiul împăratului cel vestit peste mări și țări, trecea pe lângă aceasta. Cu o
scurtă privire băiatul se pierdu în ochii fetei. Zile în șir acesta o visă și își dădu seama că ea este
aleasa. Dorind să se convingă ca ea este persoana potrivită craiul hotărăște să o pună la încercare.
Zis și făcut!

Își chemă servitorii, se schimbă in hainele lor, și fără să spună o vorbă, plecă. La marginea drumului
de lângă palat era fata, ducând o galeată cu apă de la fântâna din depărtare. Zărindu-l, ea îi oferă
apă. Craiul își dă seama de sufletul ei bun, începe să o cunoască și în final, îi dezvăluie adevărata sa
identitate.

Ajuns acasă, parcă „plutind in aer”, îi mărturisi entuziasmat tatălui său că s-a îndrăgostit.

Când împăratul află ceea ce are de gând să facă fiul său, care nu vrea să ia pe cineva de nasul lui, „se
făcu foc si pară” așa că îl pune să aleagă între împărăție și fată.

Craiul, cu lacrimi în ochi, îi spune că o place pe aceasta de „mama focului”. Tatăl în schimb, îi zice că
ea „nu are nici după ce bea apă”, că „o să-l mintă de îngheață apele” și ca el „trebuie să rămână cu
picioarele pe pământ”. Vorbele dure îl pun pe gânduri pe crai, care nu se aștepta la atitudinea
descurajatoare a tatălui său.

-Diferența dintre voi doi este „de la cer la pământ”!

Acestea au fost ultimele cuvinte ale împăratului, care „intra în pământ de rușine”, înainte ca fiul său
să plece călare pe cal. Ieșind „să ia aer” împăratul își chemă slujitorii și le porunci să le pună bețe în
roate fiului său și fetei.

În schimb, craiul era în stare să treacă prin „foc și sabie” pentru persoana de care se îndrăgostise.

Cărările șerpuite îi purtau pașii spre tărâmuri de basm, care îl ocroteau pe băiat. Chiar dacă trecuse
puțin timp cei doi se cunoșteau „ca pe apă”.

Zilele treceau, dar împăratul spera că fiul său s-a îmbătat cu „apa rece” și că se va întoarce la palat.
Dar craiul știa că odată întors, „va fi pus la pământ”.

După luni de zile în care împăratul nu mai vorbise cu craiul, gândul că fericirea fiului său este mai
importantă „aruncă în aer” situația, dând de veste în tot palatul că va urma o nuntă de 3 zile și 3
nopți. Fata și băiatul se arată în fața împăratului mai fericiți ca niciodată.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!!