Dragobetele, ziua în care se "logodesc" păsările

Deşi un obicei originar din sudul României, Dragobetele a ajuns de câţiva ani
încoace extrem de bine cunoscut în toate zonele ţării, ca o ofensivă autohtonă la
sărbătoarea împrumutată a Sfântului Valentin. O răspândire a unei tradiţii vechi,
pe care etnografii o încurajează, atât pentru frumuseţea simbolurilor pe care le
reînvie, cât şi pentru interesul pe care îl stârneşte, an de an, în special în rândul
tinerilor.

Demult, Dragobetele nu era o sărbătoare cu dată fixă, celebrarea acestei zile a

dragostei şi a renaşterii naturii variind într-un interval ce începea pe 24 februarie
şi se termina pe 1 martie, când calendarul popular consemna şi ziua babei
Dochia. De altfel, în unele legende, Dragobetele apare chiar ca fiind fiul babei
Dochia.

Mai apoi s-a sărbătorit pe 24 februarie, dată care coincidea cu sărbătoarea

Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul, însăşi denumirea de Dragobete
provenind de la numele slav al sărbătorii creştine (Glavo-Obretenia). La început,
această sărbătoare era celebrată doar în sudul României, însă după importul Zilei
Sfântului Valentin, sărbătorită în Occident şi în SUA pe 14 februarie, tradiţia s-a
extins pe întreg teritoriul ţării. „Noi, etnografii, am avut o bucurie. Se vorbeşte
mai intens despre Dragobete, care fusese dat uitării chiar şi în zonele în care
altădată se sărbătorea. Această generalizare a sărbătorii ne bucură, pentru că
dăm o ripostă acelei sărbători de împrumut cu una autohtonă, tradiţională“,
consideră etnograful Angela Paveliuc Olariu.

În credinţa populară, Dragobetele reprezenta întruchiparea dragostei. Deloc

întâmplător, această zi marca şi începutul anului agrar, moment în care întreaga
natură renăştea, păsările începeau să-şi încropească noi cuiburi, iar ursul îşi
părăsea bârlogul.  Iar odată cu natura, reînvia şi iubirea.  „În ziua de Dragobete,
fetele se sculau de dimineaţă şi plecau pe câmpurile din preajma satului, dacă
anotimpul permitea acest lucru. Când primăvara era mai călduroasă, plecau în
grup, cu multă veselie, să culeagă primele flori ale primăverii. Exista credinţa că
acestea sunt florile dragostelor şi că din ele trebuie să se facă mici buchete şi să
se păstreze până la Rusalii, când se făcea o coroniţă şi se arunca peste casă,
lucru care ar fi putut să le spună multe despre o viitoare căsătorie. La un moment
dat ajungeau aici şi băieţii, iar fetele alergau spre sat. Şi dacă în această zi o fată
era ajunsă din urmă de un băiat şi sărutată, sărutul însemna că deja s-au logodit“,
explică etnograful Angela Paveliuc Olariu.

În fond, sărbătoarea ce năştea la îngemănarea celor două anotimpuri, iarnă şi

primăvară, era legată de tradiţia oamenilor de odinioară de a celebra renaşterea
şi primenirea naturii. Ziua de Dragobete era percepută ca o zi în care omul,
păsările cerului şi pământul care trebuia să primească noile semănături se
pregăteau pentru intrarea în anotimpul prospeţimii şi-al trezirii la o nouă viaţă.
Sărbătoarea de Dragobete a primit diverse denumiri în diferite zone ale ţării:
„Cap de primăvară“, „Sântion de primăvară“, „Ioan Dragobete“, „Drăgostiţele“,
„Năvalnicul“, „Logodna sau însoţitul paserilor“.

Logodna păsărilor şi începutul clocitului

Ziua Dragobetelui nu era aşteptată doar de tinerele fete, ci şi de gospodarii

satelor. Aceştia începeau deja să se gândească la semănături, iar această zi le
oferea prilejul de a-şi asigura, într-un fel, protecţia recoltelor viitoare. „De
Dragobete se spunea că are loc logodna păsărilor şi, de aceea, în această zi
gospodarii trebuiau să pună de mâncare nu doar păsărilor din curte, ci şi
păsărilor cerului, pentru că se credea că în ziua logodnei lor, când se spunea că
începe clocitul, dacă păsările vor mânca suficient, acestea nu vor mai produce
pagube în recolte tot anul“, explică Angela Paveliuc Olariu.

Credinţe populare legate de Dragobete

În satele din sudul României existau mai multe credinţe legate de ziua
Dragobetelui. Astfel, în această zi se credea că bărbaţii nu trebuie să le supere pe
femei, pentru că altfel nu le va merge bine tot anul. De asemenea, tinerii
căsătoriţi nu trebuiau să se certe sau să-şi vorbească urât, pentru a rămâne
îndrăgostiţi tot anul. Tot de Dragobete, femeile nu aveau voie să coase, să
lucreze pământul sau să deretice în casă, pentru ca tot ce urma în noul an agrar
să fie cu spor şi cu belşug.

Pe vremuri, Dragobetele era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de

sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri,
cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi
ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana
la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare.

Dragobetele sarbatoarea tineretii si a iubirii!

Cand se serbeaza Dragobetele?

Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie,

oamenii tineau sau faceau Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de
primavara, Logodnicul Pasarilor). Probabil ca luna februarie era
considerata luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol
(uneori ziua iesirii ursului din barlog). Este momentul in care natura se
trezeste, pasarile isi cauta cuiburi, iar oamenii, in special tinerii, intra si ei
in rezonanta cu ea.
Cine este Dragobetele?

Divinitate mitologica similara lui Eros sau Cupidon, Dragobete este

considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipes si iubaret nevoie mare. Nu
bland ca Sf. Valentin, ci navalnic el era la daci zeul care, ca un "nas
cosmic", oficia in cer la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In
decursul anilor aceasta traditie s-a extins si la oameni. Astfel, de
Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot
anul, precum a pasarilor ce se "logodesc" in acesta zi.
Motivatia preluarii obiceiului pasarilor era profunda, din moment ce
pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasare"
insemnand chiar "mesaj al cerului".
Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se
petreceri (fara indecentele evenimentelor similare din zilele noastre), iar
de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii...

Ce traditii sunt de Dragobete?

Inainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele

saruta fetele!".

Credinta populara româneasca spune ca cei care participa la Dragobete

vor fi feriti de boli tot anul. Asadar: dimineata, imbracati in cele mai bune
haine, tinerii se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii. Daca
timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin
lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase(folosite pentru
descantece de dragoste), daca vremea era urata se adunau la unii dintre
ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti.

De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le

urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange.

In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba.

Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind
folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, exista
obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile
de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati
magice (se spunea ca e "nascuta din surasul zanelor") si putea face fetele
mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi fetele
adunau apa de ploaie (pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand
Dragobetele se tinea in luna martie.

La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, in sudul Romaniei

aceasta goana fiind numita "zburatorit". Fiecare baiat urmarea fata care ii
placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul
urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor.
Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de
multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate.

Comunitatea este foarte interesata de ce se intampla, deoarece inca de pe

acum se poate afla la ce nunti vor merge toamna. Dupa-amiaza are loc
petrecerea, unde toata lumea, fie ca este membru al unui cuplu, fie ca nu,
danseaza, canta, se simte bine fiindca se spunea ca tinerii care nu au
petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex
opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.

Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca

sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna
orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la
Dragobete. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin
satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara.

Pentru toti, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru
treburile marunte, nu si pentru cele mari. Deoarece se credea ca
Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat
ceilalti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca in zilele cu sarbatori
religioase, doar isi faceau curatenie prin case. Cele care lucrau erau fetele
indraznete care chiar isi doreau sa fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar
daca mai "pedepsea" femeile, se considera ca Dragobetele ocrotea si purta
noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil
Cupidon romanesc.

Cand se serbeaza Sf. Valentin?

Sf. Valentin (Ziua Indragostitilor) dateaza din timpul Imperiului

Roman, cand era o sarbatoare in cinstea Iunonei, sotia lui Jupiter.
In data de 15 incepeau Lupercaliile.
In data de 14 februarie, numele fetelor erau scrise pe biletele,
fiecare baiat tragea un biletel si astfel baiatul si fata al carei
numele il trasese constituiau o pereche pe perioada Lupercaliilor

Cine este Sf. Valentin?

Traditia catolica spune ca in timpul imparatului Claudiu al II-lea

casatoriile fusesera interzise in Imperiul roman. Imparatul credea
ca barbatii refuza sa se inroleze in aramata din cauza sotiilor si
logodnicelor lor. Sfantul Valentin, un preot care traia in perioada
aceea, a ajutat crestinii si pe cei casatoriti in ascuns, ceea ce i-a
adus pana la urma moartea. A fost adus in fata Prefectului,
condamnat la moarte in data de 14 februarie 270 d.H.
 Ce traditii sunt de Sf. Valentin?

In primele secole ale erei noastre, numele fetelor erau scrise pe

biletele, fiecare baiat tragea un biletel si astfel baiatul si fata al
carei numele il trasese constituiau o pereche pe perioada
Lupercaliilor.
In zilele noastre manifestarile ce au loc de Sf. Valentin sunt
concertele in aer liber sau in sali de spectacole, petrecerile din
discoteci si ofertele speciale din magazine.
Modul de multe ori exagerat de serbare a Sf. Valentin a iscat
controverse nu numai printre romanii suparati de amploarea pe
care a luat-o aceasta "sarbatoare de import", ci si printre catolicii
pastratori ai traditiilor din alte tari.