Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea „Științe Economice”

Departamentul „Finanțe și Bănci”

REFERAT

La disciplina Educația fizică

Tema: MODUL SĂNĂTOS DE VIAȚĂ

Realizat: Armaș Mihaela, anul I, gr. FB1901

Coordonator științific: Cășuneanu Eugenia, asist. univ.

Chișinău-2020
 CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………………. 3

I. Activitatea motrică …………………………………………………………. 4

II. Călirea organismului ………………………………………………………... 5
III. Igiena personală …………………………………………………………….. 7
IV. 10 reguli de bază pentru prevenirea îmbolnăvirii cu Covid-19 …………….. 9
V. Alimentația corectă ………………………………………………………... 11
VI. Factori nocivi …………………………………………………………….... 13

Concluzii. Recomandări ………………………………………………………. 15

Bibliografie …………………………………………………………………….. 16

2
 INTRODUCERE

Cultura fizică este o parte a culturii universale. Cultura universală, ca ansamblul de valori
materiale şi spirituale acumulate de societate de-a lungul timpului, cuprinde şi cultura fizică.
Aceasta este considerată un domeniu foarte complex al vieţii sociale care cuprinde rezultatele
gândirii concretizată în categoriile de bază, termenii specifici, cadrul normativ, instituţiile, baza
materială, etc. Culturii fizice i se subordonează cunoştinţele teoretice şi achiziţiile practice, dar şi
educaţia ca proces fundamental la nivelul societăţii. Educaţia fizică şi sportul completează aria
culturii unui popor și favorizează lărgirea cunoaşterii omului a culturii universale.

Exerciţiile fizice au apărut, s-au dezvoltat şi s-au perfecţionat continuu, în funcţie de necesităţi.
În comuna primitivă s-au dezvoltat ca mijloace de procurare a bunurilor şi de perfecţionare pentru
muncă. În orânduirea sclavagistă şi în feudalism, clasele dominante practicau exerciţii fizice care
dezvoltau însuşiri necesare pentru luptă. Mai târziu apar exerciţii legate de descoperirile tehnice
precum ciclism, automobilism, motociclism etc. Esenţa practicării exerciţiilor fizice vizează
perfecţionarea dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice.

Obiectivele reprezintă priorităţi instructiv-educative, de bază fiind menţinerea unei stări optime
de sănătate, favorizarea creşterii şi realizarea unei dezvoltări fizice armonioase, dezvoltarea
calităţilor motrice de bază şi a celor specifice unor ramuri de sport, formarea unui sistem de
deprinderi şi priceperi motrice de bază, formarea capacităţii şi a obişnuinţei de practicare
sistematică independentă a exerciţiilor fizice, contribuţii la dezvoltarea unor însuşiri moral-
volitive, intelectuale, a simţului estetic, responsabilitatea socială, etc.

Mijloacele specifice în acest sens sunt exerciţiile fizice, aparatura de specialitate – bară, inele,
mingi, căşti de protecţie etc., condiţiile (măsurile) igienice se referă la igiena individual și a
echipamentului sportive, factorii naturali de călire – apa, aerul, soarele – combinate cu practicarea
exerciţiilor fizice duc la îndeplinirea obiectivelor într-un timp mai scurt, mijloace împrumutate din
celelalte laturi ale educaţiei(muzica, literatura, studiul unor lucrări cu subiecte din viaţa sportivă).

3
 I. ACTIVITATEA MOTRICĂ

Conceptul de motricitate este definit ca o însușire a ființei umane înnascuta și dobândită de a

reacționa cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi și interni sub forma unei mișcări.
Motricitatea reuneste totalitatea actelor motrice efectuate pentru intretinarea relatiilor cu mediul
natural sau social, inclusiv prin efectuarea deprinderilor specifice ramurilor sportive. Este vorba
de actele motrice realizate prin contractia muschilor scheletici. Activitatea se prezintă ca un sistem
complex, constituit din subsisteme (actiuni) reglate in mod sinergic in scopul realizarii unei
activitati eficienta. Activitatea motrică este unitară, conștientă, bazată pe anticipare și susținută
de o motivație consistentă. Ea este un fenomen complex, de mare amplitudine care în cele mai
dese situații poartă “marca” personalității individului.

Capacitatea motrică cuprinde componente stabile precum aptitudini, calități motrice, deprinderi
motrice, structuri operaționale, cunoștințe, experiență; componentele de stare precum motivație,
stări emoționale, care pot favoriza, reduce sau bloca exprimarea capacității motrice.

În ansamblu capacitatea motrică, reprezintă un complex de manifestări preponderent motrice,

condiționat de nivelul de dezvoltare a calităților motrice, indicii morfo-funcționali, procesele
psihice și procesele biochimice metabolice, toate însumate, corelate și reciproc condiționate, având
ca rezultat efectuarea eficientă a acțiunilor și actelor solicitate de condițiile specifice în care se
practica motrice. Calitatea motrică este definită ca “aptitudine a individului de a executa mișcări
cu indici de viteză, forță, rezistență, îndemnare, etc”. Performanța motrică desemneaza rezultatul
efectuării unui anumit act motric ce poate fi evaluat după anumite criterii, norme stabilite.[1]

4
 II. CĂLIREA ORGANISMULUI

Omul trebuie să se adapteze permanent la condiţiile de mediu. Capacitatea de adaptare este

diferită în funcţie de modul de viaţă, vârstă, sex, de interesul pentru activitatea de călire în diferite
perioade ale vieţii. Călirea organismului se realizează prin folosirea sistematică şi zilnică, în
orice anotimp al anului a unor proceduri de expunere, după metode ştiinţifice, la influenţele unor
factori naturali: aer, soare şi apă. Din punct de vedere fiziologic călirea organismului prezintă o
perfecţionare şi antrenare a forţei de rezistenţă îndreptată spre acţiunea nocivă a factorilor mediului
ambiant. Sensul călirii constă în antrenarea aparatului de termoreglare, în dezvoltarea forţelor de
protecţie a organismului, îndreptate spre factorii mediului ambiant, care au acţiuni nocive.

Călirea organismului trebuie să înceapă încă din copilărie, dar se poate face la orice vârstă. Nu
trebuie să ne limităm la utilizarea unui singur factor de călire, ci să utilizăm cât mai variate moduri
şi factori naturali, cum sunt aerul (cald, rece, umed, uscat), apa (rece, caldă, fierbinte, sub formă
de duşuri sau băi), soarele, gimnastica şi sportul. Deoarece călirea organismului este, în esenţă, un
proces de antrenament, ea nu trebuie folosită oricum, la întâmplare. Ea trebuie să se desfăşoare
după careva principii bine stabilite. Ignorarea acestor reguli poate duce la urmări neplăcute,
complicaţii şi dezechilibru la nivelul organismului.

1. Călirea prin aer. Aerul este mijlocul de călire care poate fi folosit tot timpul anului, atât afară
cât şi în casă. Aerul curat întăreşte organismul şi fortifică starea aparatului respirator. Un bun
mijloc de călire constituie baia de aer, plimbatul şi gimnastica în aer liber.
2. Călirea prin apă. Apa rece are un rol deosebit de important, deoarece aceasta stimulează
activitatea inimii şi a întregului sistem circulator. Ea are efect benefic asupra circulaţiei
sângelui și vaselor superficiale. Calirea se poate face sub formă de baie zilnică, terminată cu
un duş cu apă ceva mai rece, cu 1-2 grade. În timpul clătirii se pot face fricţiuni pe piept, spate
şi membre, cu un burete sau mănuşa moale, timp de 5-7 minute, după care se continuă cu
fricţionarea uscată a pielii cu un prosop, până ce pielea se roşeşte. Fricţiunea se face iarna în
casă iar vara afară, după baia de aer şi de soare.
3. Călirea prin lumina solară. Soarele constituie un mijloc important de călire. Expunerea la
razele solare are efecte favorabile asupra organismului. Soarele protejează copiii de rahitism,
boală care duce la deformarea oaselelor. Expuşi suficient timp la razele solare, încă de mici,
copiii capătă vitamina D care fixează calciul în organism. Calciul la rândul lui duce la formarea
oaselor şi dinţilor sănătoşi. De asemenea soarele măreşte rezistenţa şi în faţa altor afecţiuni.

5
Principiile călirii:

1. Gradaţia se realizează prin variaţia intensităţii factorilor de mediu şi a duratei în timp a acţiunii
acestora . Călirea începe în sezonul cald când organismul este mai puţin solicitat de mediul extern.
Pentru a fi eficient un factor de mediul (temperatura apei, temperatura aerului, expunerea la soare),
se creste progresiv intensitatea si durata de actiune pentru a evita apariţia efectelor negative.

2. Continuitatea: Călirea se efectuează sistematic, continuu din prima copilărie până la vârsta
înaintată.. Întreruperea călirii duce la scăderea gradului de antrenament al aparatului termoreglator.

3. Variaţia intensităţii: Se modifică intensitatea factorilor de mediu, durata timpului mai scurtă,
mai lungă în funcţie de intensitatea factorilor de mediu.

4. Variabilitatea mijloacelor de călire: Folosirea de factori diverşi, mijloace cât mai variate. Se
combină 2-3-4 factori: băi de aer, apă, soare în acelaşi timp; proceduri diferite cu apă, expunere la
aer cald rece, umed, uscat, vânt, ploaie toate combinate cu exerciţii fizice. Gimnastica de dimineaţă
în aer liber, urmată de proceduri de călire cu apă, exerciţii fizice, exerciţii de respiraţie controlată.
Practicarea de sporturi în aer liber, ciclism, crosuri, orientare turistică, schiului, înotului etc. oferă
posibilitatea menţinerii unui grad înalt de călire cu efecte dintre cele mai favorabile asupra
sănătăţii, puterii de muncă.

5. Individualizarea mijloacelor de călire: Se face în funcţie de particularităţile individuale, vârsta,

sex, tip de sistem nervos, stare de sănătate, grad călire anterioare, de activitate profesională, etc.
Unii factori sunt suportaţi mai bine, de exemplu apa faţă de aer sau soare.

Călirea organismului aplicată corect şi continuu aduce beneficii remarcabile în dobândirea

imunităţii la stres şi efort, în ridicarea rezistenţei şi imunităţii făţă de viruşi şi diverse boli, ajută
organismul să se întărească şi-i menţin o stare de sănătate armonioasă.[2]

6
 III. IGIENA PERSONALĂ

Înțelegerea despre igiena generală și cea intimă este destul de diferită, de la o persoană la alta.
În general, termenul de igienă este asociat cu „spălatul” sau ceva care ne menține sănătoși. Este
adevărat, însă când discutăm despre igienă ne referim la practici zilnice care ne permit să ne
menținem sănătoși. Igiena cuprinde multe aspecte care încep cu igiena personală (spălarea
corpului, curățirea hainelor, alimentația sănătoasă, menținerea unui regim echilibrat între odihnă
și mișcare), continuă cu igiena locuinței, terminând cu igiena muncii și igiena mentală.

Igiena corpului este în concordanță cu activitatea corectă a organismului și duce la

îmbunătățirea schimbului de substanțe, circulației sangvine, digestiei, respirației, dezvoltării
capacității fizice și intelectuale a omului. Igiena corpului necesită, mai întâi de toate, păstrarea
curațeniei pielii. Rolul pielii pentru organism e foarte mare. Alături de plămâni pielea participă la
respirație: prin glandele sudaripare , în fiecare zi se excretă din organism în jur de 700 ml de apă
(transpiratia), cu ajutorului căreia se elimină din organism substanțele toxice, ce apar în urma
activității vitale a corpului. În același timp pielea apară organismul de agenții externi. Îngrijirea
părului necesită o acuratețe deosebită, pentru că și în păr se acumulează praful și murdaria. Copiilor
li se recomandă sa fie tunși scurt. Mâinile trebuie spalate cu săpun mai multe ori pe zi, deoarece
ele intră în contact cu foarte multe obiecte care pot transmite microbi , cum ar fi telefoanele mobile,
tastatura, banii, clanțele de la uși etc. De fiecare dată când am folosit toaleta mâinile trebuie la fel
spălate. Unghiile trebuie tăiate și permanent păstrate curate. În murdăria ce se adună sub unghii de
cele multe ori se rețin microbii. Curațirea zilnică a dinților îi apără de deteriorarea timpurie,
întărește gingiile și elimină mirosul neplacut. Curațirea dinților se face doar cu peria personală, și
perierea lor se face cu peria de sus în jos, ci nu dintr-o parte în alta. Dinții trebuie curățiți atât seara
cât și dimineața. Să nu uitam că dinții buni și sănătoși înseamnă o digestie normală.

Îmbrăcămintea și lenjeria apară corpul nostru de factori externi (frig, caldură, ploaie) și de
factori mecanici. Pe noi ne încălzește nu atât haina, cât stratul de aer ce se menține între corp și
haină. De aceea e foarte important, ca porii hainei să nu fie astupați nici cu umezeală, nici cu
murdărie, nici cu praf. Pentru aceasta haina trebuie regulat spalată și curațită. Direct pe piele se
îmbraca lenjeria. Ea absoarbe transpirația eliminată din glandele sudoripare . Pe lenjerie se depun
diferiți microbi, murdăria servindu-le ca mediu de înmulțire și aceștia încep să elimine mirosuri
neplăcute. De aceea e necesar ca lenjeria de corp să fie schimbataă cât mai des. Lenjeria murdară
nu trebuie păstrată până la spalare în încăperea de locuit, ea trebuie păstrată într-un coș special, de

7
obicei în baie. Pe hainele exterioare, ca paltonul sau pardesiul, se așează praful de afară, de aceea
ele trebuiesc păstrate pe hol în cuier. Hainele trebuie curățite periodic cu o perie.

Încălțămintea apară picioarele nu doar de oscilațiile de temperatură, ci și de loviturile mecanice

externe. Încălțămintea trebuie să asigure o libertate totală în mișcare. Cea mai mare parte din
murdăria de afară se aduce în locuință prin încălțăminte. De aceea, intrând în casă, trebuie să
curățăm foarte bine încălțămintea de noroiul și praful strânse pe aceastea. Încălțămintea sportivă
trebuie să corespundă cerințelor de competiție, precum și deosebirilor tehnice a tipului de sport. O
importanță deosebita are curățenia în partea interoară a încălțămintei și a șosetelor.

Locuința ne apară de acțiunile nefavorabile ale mediului extern. Pentru ca locuința să răspundă
acestui deziderat, ea trebuie să corespundă unor anumite cerințe de igienă. Locuința trebuie să fie
destul de încăpătoare, uscată, luminoasă, curată, caldă în timpul rece al anului și răcoroasă pe timp
cald. Cel mai mare factor negativ în locuință este umezeala. Cauzele dezvoltării umezelii sunt
diferite. Spălarea, uscarea lenjeriei, aerisirea insuficienta, spălarea podelelor duc la apariția
umezelei în încăpere. Temperatura normală în încăperile de locuit trebuie să fie cuprinsă între 18-
20º. Temperatura în timpul zilei trebuie să fie pe cât posibil stabilă. Pentru păstrarea sănătății, în
orice încăpere de locuit aerul trebuie să fie întotdeauna curat. Încăperea de locuit trebuie să fie
aerisită dimineața după somn și seara înainte de culcare. O atenție deosebită trebuie să avem la
păstrarea curațeniei în locuințe. Curățirea încăperilor trebuie efectuată cu un mop. Dacă se curăță
camera cu mătura, se ridică praful, care patrunde în plămâni. Pentru o curățenie eficientă trebuie
folosite produse de curățenie specifice. Odată cu curățirea încăperii e necesar să o aerisim.

Numai respectând aceste recomandări simple vom avea o stare de sănătate bună și performanțe
fizice și intelectuale adecvate.[3]

8
 IV. 10 REGULI DE BAZĂ PENTRU PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRII CU
COVID-19

Coronavirusurile sunt o familie mare de virusuri, ce pot îmbolnăvi atât animalele, cât și
oamenii. Coronavirusurile ce afectează oamenii sunt cunoscute pentru faptul că provoacă infecții
respiratorii, de la răceli obișnuite la boli mai grave, precum Sindromului Respirator din Orientul
Mijlociu (MERS) și Sindromul Acut Respirator Sever (SARS). Cel mai recent coronavirus
descoperit provoacă maladia infecțioasă COVID-19.

COVID-19 este o boală infecțioasă cauzată de coronavirusul recent descoperit. Acest virus,
precum și boala, au fost necunoscute până la epidemia ce a izbucnit în Wuhan, China, în decembrie
2019. Cele mai des întîlnite simptome ale COVID-19 sunt febra, oboseala și tusea uscată. Unii
pacienți pot prezenta dureri, congestie nazală, nas curgător, dureri în gât sau diaree. Aceste
simptome sunt de obicei ușoare și încep treptat. Unele persoane se infectează, dar nu dezvoltă
niciun simptom și se simt bine. Majoritatea oamenilor (aproximativ 80%) s-au tratat fără un
tratament special. Aproximativ 1 din 6 persoane cu COVID-19 devine grav bolnavă și prezintă
dificultăți de respirație. Persoanele în vârstă, precum și cele cu probleme medicale, cum ar fi
hipertensiunea arterială, probleme cardiace sau diabet, sunt mai susceptibile să dezvolte o evoluție
mai gravă a bolii. Aproximativ 2% dintre persoanele bolnave au decedat. Persoanele cu febră, tuse
și dificultăți de respirație trebuie să solicite ajutor medical.

Măsuri de protecție împotriva îmbolnăvirii cu noul tip de coronavirus COVID-19:

1. Spală-te des pe mâini cu o soluție pentru mâini pe bază de alcool sau cu săpun și apă. Spălatul
pe mâini cu o soluție de mâini pe bază de alcool sau cu săpun ucide virusul de pe mâini.
2. Menține distanța socială – menține distanța de cel puțin 1 metru între tine și alte persoane, mai
ales cele care tușesc, strănută și au febră. Atunci când persoana infectată cu o boală respiratorie,
cum ar fi COVID-19, tușește sau strănută, ea proiectează picături mici care conțin virusul.
3. Nu îți atinge gura, nasul și ochii cu mâna. Mâinile se ating de multe suprafețe care pot fi
contaminate cu virus. Dacă îți atingi ochii, nasul sau gura cu mâinile contaminate, poți transfera
virusul de pe suprafață la tine.
4. Asigurați-vă că și dvs. și oamenii din jurul dvs. urmați o igienă respiratorie bună. Aceasta
înseamnă să-ți acoperi gura și nasul cu un șervețel sau să strănutați și să tușiți în pliul cotului.
Apoi aruncați imediat șervețelul folosit. Picăturile răspândesc virusul. Urmând o igienă
respiratorie bună, protejezi oamenii din jurul tău de virusuri, gripă și COVID-19.

9
5. Rămâi acasă dacă te simți rău. Dacă ai febră, tuse și dificultăți de respirație, solicitați asistență
medicală și sună în prealabil. Urmărește indicațiile autorităților locale de sănătate. Autoritățile
naționale și locale vor avea cele mai actualizate informații despre situația din zona dvs.
Apelând în avans, veți permite serviciilor medicale să vă direcționeze rapid către unitatea de
sănătate potrivită. Acest lucru vă va ajuta la prevenirea răspândirii virusurilor și altor infecții.
6. Fiți informat cu privire la ultimele noutăți despre COVID-19. Urmați sfaturile și recomandările
autorităților de sănătate cum să vă protejați și cum să-i protejați pe ceilalți de COVID-19.
Autoritățile naționale și locale vor dispune de cele mai actualizate informații cu privire la
răspândirea COVID-19 în zona dvs. și sunt în poziția de a emite recomandări de protecție
pentru populația din zona dvs.
7. Fumatul, utilizarea remediilor tradiționale din plante, auto-medicația, cum ar fi tratamentul cu
antibiotice NU SUNT eficiente împotriva COVID-2019 și pot fi dăunătoare.
8. Ar trebui să port mască pentru a mă proteja? Persoanele fără simptome respiratorii, cum ar fi
tuse, nu trebuie să poarte mască medicală. OMS recomandă utilizarea măștilor pentru
persoanele care prezintă simptome de COVID-19 și pentru persoanele care au grijă de persoane
care au simptome, cum ar fi tuse și febră. Utilizarea măștilor este crucială pentru lucrătorii
medicali și pentru persoanele care au grijă de cineva (acasă sau într-o instituție medicală).
9. Respectați regimul de carantină dacă acesta a fost instituit în localitatea dumneavoastră.
10. Cele mai eficiente metode de a vă proteja pe voi și pe ceilalți împotriva COVID-19 sunt să vă
spălați frecvent mâinile, să vă acoperiți gura și nasul cu un șervețel sau să strănutați și să tușiți
în pliul cotului și să mențineți distanța de cel puțin 1 metru față de persoanele care prezintă
simptome ale COVID-19.[4]

10
 V. ALIMENTAȚIA CORECTĂ

Adoptarea unui regim alimentar sănătos asigură o hrană completă pentru menţinerea energiei
organismului, fără să ducă la anemierea trupului şi a minţii. De aceea, se recomandă un stil de
viaţă sănătos și renunţarea la alimentele de tip fast-food, la preparatele bogate în grăsimi, la
consumul excesiv de cafea şi alcool. Este preferabil ceea ce natura ne oferă cu generozitate: fructe
şi legume proaspete, sucuri naturale, lactate şi alimente preparate termic într-un timp cât mai scurt,
astfel încât produsul final să nu piardă proprietăţile benefice (vitamine, săruri minerale). Încă din
Antichitate, medicul grec Hipocrate, care a trăit 104 ani, scria: „Cu cât ne hrănim mai mult şi mai
bine, cu atât ne dărâmăm viaţa mai repede“. Introducerea alimentaţiei carnare, prin vânătoare şi
prin creşterea animalelor domestice, a fost considerată drept cauza principală a scurtării duratei de
viaţă. Mesele copioase cu cărnuri, slănine, afumături, mezeluri, conserve, alcooluri tari, cafele şi
tutun dau multă satisfacţie pentru moment, dar, după vârsta de 40-50 de ani, dereglează ritmul
digestiei şi favorizează apariţia obezităţii, cu consecinţe grave asupra activităţii inimii.

Prin modificarea toleranţei digestive şi prin reducerea treptată a funcţiilor enzimatice,

mâncărurile greu digerabile nu sunt metabolizate normal, rămân mult timp în stomac (circa 8 ore)
şi în intestine (peste 20 de ore), se alterează şi produc acizi toxici care declanşează boli digestive
(gastrite, ulcere, colite, balonări, constipaţii, cancer de colon). În unele cazuri, acestea măresc
conţinutul de colesterol şi lipide din sânge, care se depun pe pereţii vaselor sanguine, favorizând
apariţia unor boli grave, ca ateroscleroza, arterite, flebite, tromboze, ulcere varicoase.

Alimentaţia normocalorică este cea ideală. Alimentaţia trebuie să fie normocalorică, adică să
conţină numai atâtea calorii cât sunt necesare organismului, în funcţie de ritmul de consum pentru
fiecare vârstă, de efortul fizic şi intelectual depus. S-a demonstrat că persoanele care au un aport
caloric mai redus şi un consum minim de grăsimi sunt mai puţin expuse la îmbolnăviri de cancere
şi de afecţiuni cardiovasculare. Stilul de alimentaţie în grabă, cu produse fast-food, încărcate cu
grăsimi, cărnuri şi zaharuri, predispune la dependenţă, prin declanşarea în creier a unor reacţii care
conduc la supraalimentaţie, urmată de celulită şi obezitate. Un adult sănătos, cu o activitate
moderată, care consumă zilnic 2.800-3.000 calorii, are nevoie, în medie, de 70-80 grame proteine
(300-400 calorii), 300-400 grame glucide (1.200-1.600 calorii) şi 80-100 grame lipide (700-800
calorii). La acestea se adaugă 500-800 grame fructe şi legume, care aduc necesarul de vitamine,
minerale, glucide şi o parte din cantitatea de apă.

Supraalimentaţia oboseşte inima. Peste aceste plafoane, cantitatea de alimente se măreşte

numai în situaţia unei activităţi fizice mai intense. Este foarte dăunătoare hrana consumată în

11
exces, peste potenţialul de prelucrare a aparatului digestiv, care devine supraîncărcat şi
suprasolicitat. La persoanele gurmande se deschide uşor calea spre îngroşarea vaselor sanguine,
cu flebite, tromboze şi ateroscleroză, ca factori principali ai îmbătrânirii precoce, creşterea
colesterolului depus în interiorul arterelor, formarea de cheaguri de sânge, irigarea defectuoasă a
creierului şi o suprasolicitare a inimii, aflată într-o continuă oboseală. Obiceiul de a mânca mult
atrage după sine boli grave. Obezitatea nu este numai o problemă de estetică, ci şi o afecţiune
extrem de gravă, care duce la complicaţii asociate cu unele boli cronice: diabet zaharat, creşterea
colesterolului, tulburări de respiraţie cu bronşită cronică şi emfizem pulmonar, afecţiuni hepatice
cu ficat infiltrat de grăsimi şi litiază biliară, constipaţii, hemoroizi, cancere, dureri articulare, boli
ginecologice şi dermatologice, tulburări psihice, reducerea randamentului în activităţile fizice şi
intelectuale, îmbătrânire premnatură şi scurtarea vieţii, în medie, cu 10-13 ani.

Integraţi legumele uşor asimilabile în hrana zilnică. Adoptarea unui regim alimentar natural
asigură o hrană completă pentru menţinerea energiei organismului, fără să ducă la anemierea
trupului şi a minţii. În alimentaţia raţională, cu o hrană sănătoasă, se recomandă cât mai multe
legume nefierte, salate uşor asimilabile cu morcov (care previne îmbătrânirea tenului şi apariţia
ridurilor), salată verde, spanac, ţelină, ridichi, varză, conopidă, mărar, pătrunjel, fasole păstăi,
mazăre, soia, tomate, castraveţi, ceapă, usturoi, praz, ardei, asmăţui, ciuperci. Printre fructele cu
mare eficacitate în păstrarea tinereţii ţesuturilor un loc aparte revine merelor, consumate în stare
crudă, coapte, compot, sucuri sau siropuri. Reţinem că fructele şi legumele sunt bogate în fibre
(celuloză), cu rol în stimularea tranzitului intestinal şi, de aceea, digestia lor se face în 20-30
minute, fără să fermenteze sau să putrezească pe căile digestive, evitând astfel producerea de gaze,
vărsături, arsuri, indigestii şi intoxicaţii ale sângelui.

Alcoolul şi tutunul, principalii duşmani ai sănătăţii. Alcoolurile tari şi tutunul, consumate în

mod constant şi în cantităţi mari, afectează întreg organismul, provocând tulburări
morfofuncţionale neuroendocrine, cardiovasculare, renale, musculare şi în special hepatice. Se
produc tulburări complexe, cu scăderea capacităţii fizice şi intelectuale şi scăderea duratei de viaţă.
Semnele clinice sunt la început moderate ca: oboseală, ameţeli, cefalee, insomnii, tulburări de
echilibru, de memorie, dureri la mers forţat. Treptat, fenomenele se agravează cu riscul apariţiei
anginei pectorale şi a infarctului de miocard, ramolismentul, hemoragia cerebrală, arteriopatia
periferică a membrelor inferioare, până la cangrenă. La femei, abuzul de alcool duce la deteriorarea
pielii, prin vasodilataţie cutanată, până la îmbătrânirea prematură a tenului, ce devine ofilit, ridat,
zbârcit. Alcoolurile tari dăunează asupra sistemului nervos, distrug trupul, memoria şi creierul.[5]

12
 VI. FACTORI NOCIVI

Alcoolul, tutunul și cafeaua sunt cele mai răspândite droguri în întreaga lume. Prin consumul
acestora vreme îndelungata, se produce o scurtare a vieţii, o sinucidere lentă. Fumatul, consumul
de alcool și cafea de către tineri trebuie combătuta prin mijloace informaţionale. De aceea
informarea elevilor cu privire la aceste comportamente cu risc, la orele de educaţie pentru sănătate,
duce la prevenirea apariţiei acestui flagel la adolescenţi si tineri.

Tutunul se obţine prin uscarea plantei „Nocotiana tabacum” și are o compoziţie chimică
complexă la care se adaugă produsele de combustie existente în fumul de ţigară. Componentele
fumului de ţigara sunt in număr foarte mare si cele mai multe dintre ele sunt cancerigene
(cadmiu,acetona, acid cianhidric, arsenic,etc). Astfel, riscul de a face cancer pulmonar la fumător,
este de zece ori mai mare decât la nefumator. Efectele negative pe termen scurt in urme inspirării
fumului de ţigara sunt: creşterea ritmului inimii, creşterea tensiunii arteriale, lezarea mucoaselor
cavitaţii bucale, îngălbenirea dinţilor, iritarea naso-faringelui si a laringelui, apariţia tusei, scăderea
rezistentei la infecţii respiratorii a organismului, iritarea ochilor. Pe termen lung, efectele negative
sunt mult mai grave: apare sindromul respirator al fumătorului cu tuse, expectoraţie, respiraţie
greoaie dureri toracice; bronhopneumopatii, bronşite cronice, boli cardiovasculare, boli digestive,
cancer al cavitaţii bucale, al esofagului, laringelui, vezicii urinare; cancer pulmonar si alte forme
decancer ,etc. Tinerii care fumează încep sa o facă deseori înainte de a împlini vârsta de 16 ani
datorita mediului familial sau sub presiunea anturajului.

Alcoolul este o substanţa care, odată pătrunsa in organism, ajunge direct in sânge, blocând
mesajele către creier si alterând percepţiile, emoţiile, simţurile si coordonarea miscarilor. Dintre
efectele negative ale alcoolului asupra organismului cele imediate sunt: scăderea capacitatii de a
gândi limpede, alterarea memoriei, tulburări de vedere, vărsături, greutate in coordonarea
miscarilor, pierderea cunostintei chiar, coma alcoolica sau se poate ajunge chiar si la deces.
Folosirea timp îndelungat a alcoolului produce numeroase boli, printre care si alcoolismul.
Alcoolismul este o boala cronica pe care de regula alcoolicii nu o recunosc. Ei se simt rusinati si
de aceea evita sa discute cu familia sau sa ceara ajutorul medicilor. Efectele consumului de alcool
au loc asupra stomacului, a intestinelor ,asupra ficatului , a creierului si a musculaturii. Consumul
de alcool poate produce ciroza sau cancer la ficat, duce de asemenea la scăderea apetitului,la grave
devitaminizari, boli ale stomacului, de inima, pierderi de memorie. Consumul exagerat de alcool
poate duce de asemenea la impotenta, la grave accidente, pruncucidere si sinucidere iar copii care
provin din parinti consumatori de alcool au mari şanse de a deveni la rândul lor alcoolici.

13
Consumul de alcool afectează infatisarea, produce depresii si contribuie la degradarea fizica si
psihica a organismului. O cantitate de alcool care nu îl afectează pe adultul obişnuit sa consume,
poate duce la intoxicaţii acute sau chiar la moartea unui copil sau al unui tanar.

Cofeina este o substanţa ce se afla in compoziţia cafelei si are efecte de scurta si de lunga durata
asupra organismului. Consumul frecvent de cafea creează o obisnuinta care poarta denumirea de
„cafeism”. Consumul exagerat de cafea duce la o intoxicare cronica a organismului. Cofeina nu
are un efect stimulant ci produce o falsa senzaţie de confort si de alungare a oboselii. Efectele de
scurta durata ale cofeinei asupra organismului: alunga somnul si oboseala si mareste capacitatea
de memorizare, are acţiune diuretica, stimulează coordonarea motorie si uneori este indicata in
cefalee (hipotensivi). Efectele de lunga durata al consumului excesiv de cafea: tulburări de ritm
cardiac, infarct miocardic, hipersecreţiegastrica, tulburări de tranzit intestinal, risc de cancer
vezical si de pancreas, oboseala, somnolenta, epuizare fizica, hiperglicemie.

Tutunul, alcoolul si cafeaua se mai numesc si „toxice de plăcere”. Consumul îndelungat al

acestor droguri pot crea dependenta si favorizează experimentarea altor droguri mai periculoase
de către adolescenţi, în special.[6]

14
 CONCLUZII. RECOMANDĂRI

Cultura fizică este o parte a culturii universale. Educaţia fizică şi sportul completează aria
culturii unui popor și favorizează lărgirea cunoaşterii omului a culturii universale. Conceptul de
motricitate este definit ca o însușire a ființei umane înnascuta și dobândită de a reacționa cu
ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi și interni sub forma unei mișcări. Motricitatea
reuneste totalitatea actelor motrice efectuate pentru intretinarea relatiilor cu mediul natural sau
social, inclusiv prin efectuarea deprinderilor specifice ramurilor sportive.

Omul trebuie să se adapteze permanent la condiţiile de mediu. Călirea organismului se

realizează prin folosirea sistematică şi zilnică, în orice anotimp al anului a unor proceduri de
expunere, după metode ştiinţifice, la influenţele unor factori naturali: aer, soare şi apă. Călirea
organismului trebuie să înceapă încă din copilărie, dar se poate face la orice vârstă. Nu trebuie să
ne limităm la utilizarea unui singur factor de călire, ci să utilizăm cât mai variate moduri şi factori
naturali, cum sunt aerul, apa, soarele, gimnastica şi sportul.

Termenul de igienă este asociat cu „spălatul” sau ceva care ne menține sănătoși. Igiena cuprinde
multe aspecte care încep cu igiena personală (spălarea corpului, curățirea hainelor, alimentația
sănătoasă, menținerea unui regim echilibrat între odihnă și mișcare), continuă cu igiena locuinței,
terminând cu igiena muncii și igiena mentală.

Cele mai eficiente metode de a vă proteja pe voi și pe ceilalți împotriva COVID-19 sunt să vă
spălați frecvent mâinile, să vă acoperiți gura și nasul cu un șervețel sau să strănutați și să tușiți în
pliul cotului și să mențineți distanța de cel puțin 1 metru față de persoanele care prezintă simptome
ale COVID-19.

Adoptarea unui regim alimentar natural asigură o hrană completă pentru menţinerea energiei
organismului, fără să ducă la anemierea trupului şi a minţii. În alimentaţia raţională, cu o hrană
sănătoasă, se recomandă cât mai multe legume nefierte, salate uşor asimilabile cu morcov, salată
verde, spanac, ţelină, ridichi, varză, conopidă, mărar, pătrunjel, fasole păstăi, mazăre, soia, tomate,
castraveţi, ceapă, usturoi, praz, ardei, asmăţui, ciuperci.

Alcoolul, tutunul și cafeaua sunt cele mai răspândite droguri în întreaga lume. Prin consumul
acestora vreme îndelungata, se produce o scurtare a vieţii, o sinucidere lentă. Fumatul, consumul
de alcool și cafea de către tineri trebuie combătuta prin mijloace informaţionale. De aceea
informarea elevilor cu privire la aceste comportamente cu risc, la orele de educaţie pentru sănătate,
duce la prevenirea apariţiei acestui flagel la adolescenţi si tineri.

15
 BIBLIOGRAFIE
[1]
https://mariananu.wordpress.com/psihologie/activitatea-motrica-si-
personalitatea/mecanismele-autocontrolului-in-efectuarea-actiunii/biomotrie/teoria-activitatilor-
motrice/

[2]
https://www.aspms.ro/articole/820-16promovare02.html

[3]
http://www.aspjvalcea.ro/site/index.php?option=com_content&view=article&id=253:igiena-
personala&catid=43:promovarea-sanatatii&Itemid=74

[4]
https://msmps.gov.md/ro/content/ce-este-un-coronavirus-de-tip-nou-cum-sa-te-protejezi-
impotriva-acestei-infectii-intrebari

[5]
https://ziarullumina.ro/societate/sanatate/alimentatia-corecta-primul-pas-catre-o-viata-lunga-si-
sanatoasa-41256.html

[6]
https://ru.scribd.com/doc/149861172/Factori-Nocivi-Asupra-Organismului

16