STATUTUL

executării pedepsei de către condamnaţi

Secţiunea a 1-a
Dispoziţii generale
            1. Statutul executării pedepsei de către condamnaţi (în continuare – Statut)
reglementează temeiul, condiţiile şi procedura punerii în executare de către
administraţia penitenciară şi executării de către condamnaţi a pedepselor penale
privative de libertate - închisoarea şi detenţiunea pe viaţă.
            Dispoziţiile prezentului Statut referitoare la condiţiile de deţinere, drepturile şi
obligaţiile persoanelor condamnate, activităţile socio-educative, stimulările şi
sancţiunile disciplinare se aplică în mod corespunzător persoanelor faţă de care a
fost aplicată măsura arestului preventiv, cu particularităţile prevăzute pentru
categoria respectivă.
            2. Prezentul Statut este elaborat în baza prevederilor Codului de executare şi
în vederea respectării dispoziţiilor Codului penal, Codului de procedură penală şi
altor acte normative naţionale şi internaţionale la care Republica Moldova este parte.
            3. Acţiunea Statutului se extinde asupra tuturor categoriilor de instituţii
penitenciare, normele lui fiind obligatorii pentru deţinuţii aflaţi în ele, personalul
acestor instituţii, precum şi pentru persoanele care le vizitează. Nerespectarea
prevederilor Statutului atrage, după caz, răspunderea civilă, disciplinară,
administrativă sau penală, conform legislaţiei.
            4. Reglementările prezentului Statut nu pot limita drepturile şi libertăţile,
precum şi nu pot stabili deţinuţilor alte obligaţii decît cele prevăzute sau cele ce
rezultă din conţinutul legii.
            5. În sensul prezentului Statut, următorii termeni şi expresii semnifică:
            celulă – încăperea în care este cazată persoana pe perioada detenţiei;
            condamnat – persoana în privinţa căreia a rămas definitivă hotărîrea
instanţei de judecată, prin care aceasta a fost condamnată la o pedeapsă penală
privativă de libertate;
            detenţie – orice formă de privare instituţională de libertate, dispusă în baza
unei hotărîri definitive sau executorii a instanţei de judecată (judecător de
instrucţie), emise în condiţiile Codului de procedură penală;
            deţinut – persoana privată de libertate în condiţiile legii, care se deţine în
penitenciare, indiferent de statutul acesteia (condamnat sau prevenit);
            izolator disciplinar – încăperea în care urmează a fi executată, în
conformitate cu prevederile art. 265 al Codului de executare, sancţiunea încarcerării;
            pedeapsă privativă de libertate – pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe
viaţă prevăzute de art. 62 din Codul penal;
            personal penitenciar – persoanele enumerate la art. 18 al Legii nr. 1036-
XIII din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar, inclusiv colaboratorii
atestaţi din cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare;
            prevenit – persoana faţă de care este aplicată, în condiţiile Codului de
procedură penală, măsura arestului preventiv;
            penitenciar (unitate penitenciară, instituţie penitenciară) – instituţie
subordonată Departamentului Instituţiilor Penitenciare în care, conform hotărîrii
instanţei de judecată, îşi execută pedeapsa privativă de libertate persoanele
condamnate la închisoare şi detenţiune pe viaţa, precum şi locurile de detenţie
provizorie pentru persoanele faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv.
Instituţii penitenciare sînt: penitenciarele de tip închis, semiînchis, deschis,
penitenciarele pentru minori, penitenciarele pentru femei, izolatoarele de urmărire
penală şi spitalele penitenciare;
            temei al detenţiei – actul procesual definitiv sau executoriu, prin care a fost
dispusă detenţia persoanei;
            zonă locativă – spaţiul izolat în care sînt amplasate un număr determinat
de celule;