Secţiunea a 1-a Dispoziţii generale 1. Statutul executării pedepsei de către condamnaţi (în continuare – Statut) reglementează temeiul, condiţiile şi procedura punerii în executare de către administraţia penitenciară şi executării de către condamnaţi a pedepselor penale privative de libertate - închisoarea şi detenţiunea pe viaţă. Dispoziţiile prezentului Statut referitoare la condiţiile de deţinere, drepturile şi obligaţiile persoanelor condamnate, activităţile socio-educative, stimulările şi sancţiunile disciplinare se aplică în mod corespunzător persoanelor faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv, cu particularităţile prevăzute pentru categoria respectivă. 2. Prezentul Statut este elaborat în baza prevederilor Codului de executare şi în vederea respectării dispoziţiilor Codului penal, Codului de procedură penală şi altor acte normative naţionale şi internaţionale la care Republica Moldova este parte. 3. Acţiunea Statutului se extinde asupra tuturor categoriilor de instituţii penitenciare, normele lui fiind obligatorii pentru deţinuţii aflaţi în ele, personalul acestor instituţii, precum şi pentru persoanele care le vizitează. Nerespectarea prevederilor Statutului atrage, după caz, răspunderea civilă, disciplinară, administrativă sau penală, conform legislaţiei. 4. Reglementările prezentului Statut nu pot limita drepturile şi libertăţile, precum şi nu pot stabili deţinuţilor alte obligaţii decît cele prevăzute sau cele ce rezultă din conţinutul legii. 5. În sensul prezentului Statut, următorii termeni şi expresii semnifică: celulă – încăperea în care este cazată persoana pe perioada detenţiei; condamnat – persoana în privinţa căreia a rămas definitivă hotărîrea instanţei de judecată, prin care aceasta a fost condamnată la o pedeapsă penală privativă de libertate; detenţie – orice formă de privare instituţională de libertate, dispusă în baza unei hotărîri definitive sau executorii a instanţei de judecată (judecător de instrucţie), emise în condiţiile Codului de procedură penală; deţinut – persoana privată de libertate în condiţiile legii, care se deţine în penitenciare, indiferent de statutul acesteia (condamnat sau prevenit); izolator disciplinar – încăperea în care urmează a fi executată, în conformitate cu prevederile art. 265 al Codului de executare, sancţiunea încarcerării; pedeapsă privativă de libertate – pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă prevăzute de art. 62 din Codul penal; personal penitenciar – persoanele enumerate la art. 18 al Legii nr. 1036- XIII din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar, inclusiv colaboratorii atestaţi din cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare; prevenit – persoana faţă de care este aplicată, în condiţiile Codului de procedură penală, măsura arestului preventiv; penitenciar (unitate penitenciară, instituţie penitenciară) – instituţie subordonată Departamentului Instituţiilor Penitenciare în care, conform hotărîrii instanţei de judecată, îşi execută pedeapsa privativă de libertate persoanele condamnate la închisoare şi detenţiune pe viaţa, precum şi locurile de detenţie provizorie pentru persoanele faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv. Instituţii penitenciare sînt: penitenciarele de tip închis, semiînchis, deschis, penitenciarele pentru minori, penitenciarele pentru femei, izolatoarele de urmărire penală şi spitalele penitenciare; temei al detenţiei – actul procesual definitiv sau executoriu, prin care a fost dispusă detenţia persoanei; zonă locativă – spaţiul izolat în care sînt amplasate un număr determinat de celule;