Şcoala şi comunitatea locală – parteneriat pentru educaţie

Prof. inv. prescolar Hondrila Lacramioara

Gradinita Nr. 56 – Galati

În relaţia şcoală-famile-comunitate trebuie să existe relaţii de respect, de acceptare

reciprocă, de simpatie şi admiraţie reciprocă, nu de suspiciune, nedumerire sau iritare şi
provocare. Relaţiile dintre şcoală, elevi, familiile acestora şi comunitate trebuie să fie bazate
pe înţelegere şi colaborare, pe transmitere de informaţii şi prezentare a unor stări de lucruri, de
influenţe pozitive asupra comportamentelor elevilor, pe trăiri afective şi emoţionale reciproce în
diferite forme de manifestare. Pentru atingerea unui nivel de calitate ridicat în eficientizarea
relaţiei şcoală-elev-familie-comunitate, este necesar un management performant al calităţii
educaţiei în fiecare unitate şcolară.
Şcoala şi familia sunt cei doi piloni de rezistenţă ai educaţiei , iar între aceştia şi
comunitate, mediul extraşcolar şi extrafamilial , activează elevul , obiect şi subiect al educaţiei.
Dacă aceste medii educaţionale se completează şi se susţin , ele asigură într-o mare măsură buna
integrare a elevului în activitatea şcolară şi pe plan general în viaţa socială .Şcoala trebuie să aibă
contacte cu toate instituţiile sociale interesate direct sau tangenţial de domeniul educaţiei
copilului de vârstă şcolară şi să stabilească relaţii de cooperare şi colaborare. Ea contribuie la
transmiterea moştenirii culturale şi facilitează învăţarea individuală şi colectivă .Totodată şcoala
face posibilă participarea grupurilor şi colectivităţilor la viaţa publică , elaborarea şi luarea
deciziilor.
Instituţiile de învăţământ nu se pot dezvolta şi de asemenea nu pot oferi servicii
educaţionale de calitate fără sustinerea şi implicarea hotărâtă a autorităţilor locale în rezolvarea
problemelor cu care se confruntă şcoala.

Conform actualelor prevederi legale ca şi in virtutea unor relaţii tradiţionale, stabilite

de-a lungul timpului, autorităţile locale trebuie să ofere şcolii un sprijin care se exprimă prin:
 resurse materiale si financiare;
 donatii pentru dotarea materială;
 facilităţi pentru obţinerea unor resurse suplimentare;
  organizarea unor activităţi;
 spaţii şi terenuri la dispoziţia şcolii.
Parteneriatul dintre şcoală şi autorităţile locale trebuie să se sprijine pe identificarea
intereselor comune şi pe acordarea de sprijin reciproc. Felul în care şcoala şi autorităţile
locale colaborează are o influienţa importantă asupra calităţii serviciilor educaţionale oferite
de către unitatea de învăţământ.
În societatea actuală există un mare număr de organizaţii care derulează acţiuni şi proiecte cu
caracter educaţional, cu impact important în comunităţile în care au loc şi în care acestea îşi
desfăşoară activitatea. Proiectele desfăşurate de către organizaţiile nonguvernamentale
urmăresc:
 atragerea unor resurse în sprijinul comunităţii;
 pregătirea unor categorii de resurse umane din cadrul comunităţilor(ex.
mediatorii şcolari);
 realizarea parteneriatelor la nivel local;
 sensibilizarea opiniei publice în raport cu şcoala şi educaţia;
 facilitarea obţinerii unor resurse pentru şcoală;
 încheierea unor parteneriate între şcoli şi parteneri interni sau externi.
 încurajarea dezvoltării comunităţilor defavorizate(ex. comunitatea rromă)
Prin organizarea unor astfel de activităţi şi proiecte, organizaţiile nonguvernamentale au
acumulat informaţie şi experienţă care pot constitui puncte de plecare în organizarea
parteneriatelor educaţionale.
Şcoala este o instituţie care oferă servicii educaţionale, transmite cunoştinţe, dezvoltă abilităţi,
formează competenţe, norme, valori recunoscute şi acceptate social. Ea funcţionează într-o
comunitate alcătuită din mai mulţi factori de educaţie, care au la rândul lor o ofertă educaţională:
familia, autorităţile, organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale, poliţie, biserică etc.
Comunitatea este definită în Dicţionarul Explicativ al limbii române ca un grup de oameni cu
interese, credinţe sau norme de viaţă comune, totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări,
totalitatea celor care trăiesc în acelaşi loc şi au aceleaşi obiceiuri, aceleaşi norme de viaţă etc. În
România putem vorbi despre câteva tipuri de comunităţi: -comunităţi locale în mediul rural -
indivizii stabilesc relaţii interpersonale frecvente, se cunosc, îşi sancţionează abaterile de la
normele comunităţii; - comunităţi locale în mediul urban din oraşele mici- spiritul comunitar este
prezent, majoritatea oamenilor se cunosc, controlul comportamentelor funcţionează, dar nu este
aşa de sever ca în mediul rural; - comunităţile din marile oraşe - nu putem vorbi de comunităţi
locale, există comunităţi diverse( comunităţi academice, comunităţi ale persoanelor cu o anumită
orientare socială etc.),normele sociale sunt complexe, iar valorile tradiţionale încep să se piardă.
Funcţii ale familiei

Majoritatea specialiştilor enumeră ca funcţii ale familiei următoarele:

- Funcţia economică

- Funcţia de socializare

- Funcţia educativă

- Funcţia de solidaritate

- Funcţia de reproducere

Care sunt principalele aspecte asupra carora scoala trebuie sa insiste ?

 In privința formelor concrete de colaborare dintre școală și familie ele se deosebesc în

funcție de scopul urmărit și modul concret de realizare .
 Dintre formele concrete care se pot folosi menționăm ;
 Ședinte lunare cu aceștia , consultații bilunare , sau când se ivesc diferite probleme .
 Vizite la domiciliul elevului .
 Corespondența cu părinții.
 Lectoratele pedagogice
 Adunari comune cu elevii si părinții
 Excursii
 Manifestări cultural – distractive .
 Ce trebuie să știm despre familia elevului ?

De un real folos pentru valorificarea influentelor familiei , indrumarea ei sunt informatiile ce se

refera la :

- încadrarea părinților în procesul muncii

 - structura și tipul familiei
- relațiile interpersonale dintre membrii săi .
- climatul educativ din familie .
- responsabilitățile pe care copilul le îndeplinește în familie .
- autoritatea părinților și metodele educative pe care aceștia le folosesc .
- implicarea părinților în activitățile desfășurate la școală .

Unii părinți nu au mai avut copii la școală. , pentru ca rolul lor de supraveghetori să fie mai
ușor și să-i ajute pe copii să se integreze rapid in procesul de învățământ , iată câteva teme
axate pe rolul familiei în educația școlarului mic pentru lectoratele cu părinții.

- Cum trebuie ajutat copilul în rezolvarea independentă a temelor ?

- Care este regimul zilnic indicat pentru vărsta copilului ?
- Cum poate fi călit organismul copilului ?
- Cum poate fi obișnuit copilul să învețe în mod organizat și sistematic ?
- Cum poate respecta regulile de purtare ?
- Știm să ne alimentăm copilul?
- Știm să dirijăm copilul în alegerea unei meserii ?

Părinte și cadru didactic trebuie să ne informăm reciproc dacă stilul de lucru al copilului este
același la școală și acasă , dacă manifestă aceeași atitudine față de muncă , dacă aceleași
procedee îl stimulează sau îl inhibă , iar acolo unde există contradicții , să ne întrebăm de ce ,
unde , cine , ce a greșit , ce perspective se deschid subiectului nostru de modelare comun ,
cum să-l ajutăm și să interacționăm – toate pentru o bună colaborare , educație și rezilientă.

Bibliografie:
1. Robu, Maria, „Empatia în educaţie”, Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008
2. Cerghit, Ioan, Neacşu, Ioan,Negreţ Dobridor Ioan, „Prelegeri pedagogice”, Editura
Polirom, Iaşi, 2001
3. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
4. Nicola, Ioan, „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2000