Vânătorul şi Pescarul Moldovei

ISSN 9771857450508

Revistă lunară de informare nr. 6 (60) ◆ iunie 2015

• 140 de ani: dezvoltare, perspective

• Basarabia vânătorească
• Măria Sa, Crapul

Lapinul pe meleag moldav

 Ministerul Mediului
Agenţia „Moldsilva“
Societatea Vânătorilor
şi Pescarilor din Republica Moldova
ISSN 9771857450508
Vânătorul şi Pescarul Moldovei
revistă lunară de informare
Serie nouă în limba română
Adresa: MD-2005, mun. Chişinău
str. Şipotelor 2, et. 3
tel./fax: /373 22/ 24 20 27
e-mail: revistasvpm@gmail.com
Index: 32876
Consiliul de redacţie
Oleg CIOCOI, preşedintele Consiliului
Republican al SVPM
Alexei PALANCEAN, dr. în biologie
Vadim NESTEROV, doctor veterinar
(România)
Andrei MUNTEANU, dr. în biologie
Dumitru GALUPA, dr. în economie,
director ICAS
echipa redacţiei
Ionel CĂPIŢĂ, redactor-şef
Constantin BÂRCĂ,
redactor-şef adjunct
Igor GROSU, secretar responsabil
Veronica Vlădescu,
redactor
Valeriu BUSUIOC, redactor-traducător
Alexandru BOSTAN, designer
Manuscrisele expediate pe adresa
redacţiei nu se înapoiază autorilor.
De conţinutul materialelor sunt responsa-
bili autorii. Ele nu reflectă în mod obliga-
toriu opinia, poziţia redacţiei.
Retipărirea oricărui material este permisă
doar cu acordul redacţiei.
Continuă abonarea la revista VPM
Index: PM32876
Costul unui exemplar – 12,5 lei
Societate, ani,
natură
Cu ocazia aniversării a 140-a de la
fondarea Societăţii Vânătorilor şi
Pescarilor din Moldova, adresez, în
numele Ministerului Mediului al Re-
publicii Moldova, cele mai sincere şi
cordiale felicitări tuturor membrilor
săi.
Sergiu Palihovici,
ministrul Mediului
Acest eveniment ne oferă un bun prilej de a pune pe cântar
calea parcursă de SVPM şi îndeosebi lucrurile frumoase realiza-
te în comun de către instituţiile noastre. Este apreciabil aportul
vânătorilor şi pescarilor noştri întru menţinerea şi protecţia fa-
unei cinegetice, fiind ghidaţi sufleteşte de atracţia faţă de frumu-
seţea naturii şi a plaiului.
Ne bucură faptul că SVPM cu ai săi circa 15 mii de membri nu
exploatează Natura-mamă în scopuri de vânătoare după princi-
pii hrăpăreţe, dar de-a lungul anilor contribuie la popularea te-
renurilor de vânătoare cu fazan, raţă mare, iepure de vizuină, iar
lacurile avute în gestiune — cu diverse specii de peşte.
Atât Ministerul Mediului, cât şi Societatea Vânătorilor şi Pes-
carilor din Moldova au scopuri comune — de a păstra frumuse-
ţea naturii şi vieţuitoarele ei. Printr-o colaborare şi mai fructu-
oasă în continuare vom reuşi dezvoltarea acestei ramuri, odată
ce tendinţele ne sunt comune şi scopul ne uneşte.
Vă urez sănătate, noi succese întru prosperarea Societăţii Vâ-
nătorilor şi Pescarilor din Moldova. Mulţi ani înainte!
s u m a r
2 Istorie şi aniversare 10 Centrul de instruire 17 Şi la muncă, şi la cânt,
3 Principiul ştiinţific cinegetică ialovenenii primii sunt
şi gospodăria cinegetică 11 Eroare sau alegere corectă? 18 Vânător cu ţeava strâmbă
4 Gânduri... în contextul mar- 12 Mereu la datorie 19 Alice şi cârlige
cării a 140 de ani ai SVPM
Acum o jumătate de secol… 20 O vânătoare în Basarabia (IV)
6 Urări de bun augur 13 Pescuitul ilicit 22 Pasiunea care ne-a hotărât
7 Basarabia vânătorească 14 De strajă vieţii destinul
8
Lapinul pe meleag moldav 15 Băiete, ai grijă... 23 Măria Sa, Crapul
9 Câinii de vânătoare 16 Din marea dragoste 24 Cultul estonian al vânătorii
îşi etalează exteriorul
 140 de ani:
dezvoltare, perspective
Interviu cu dl Oleg CIOCOI, preşedintele Consiliului Republican al Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova
— 140 de ani de la înte-
meierea organizaţiei publice
a vânătorilor pe meleagurile
Moldovei moderne constituie
un eveniment însemnat în via-
ţa societăţii noastre. În opinia
Dvs., însăşi noţiunea vânătoa-
re sau vânător pe parcursul de-
ceniilor şi-a schimbat esenţa?
— Dacă ne referim la o
perioadă atât de lungă, 140 de
ani, această noţiune nu numai
că nu şi-a schimbat esenţa, dar
a şi fost completată cu un nou
conţinut. Spre deosebire de
strămoşii noştri, puşi în situa-
ţia, ca prin vânat, să-şi dobân-
dească hrana pentru a supra-
vieţui, vânătorii care au stat la
izvoarele întemeierii organiza-
ţiei ca atare, prin însăşi denu-
mire, au exprimat scopurile şi
sarcinile acestei Societăţi.
Organizaţia a fost creată ca
„Societate a vânătorii corecte“,
adică a vânătorii prin respec-
tarea normelor morale şi etice,
rămase ca o prioritate pentru
mulţi ani şi secole înainte.
Între omul cu armă — vână-
tor — şi natură permanent au
dominat nişte relaţii aparte,
omul obligându-se să aibă faţă
de natură un respect deosebit,
să-şi exercite obligaţiile în ar-
monia deplină cu natura şi
propria conştiinţă. Înfăptuirea
e în funcţie de felul cum este
educat, înzestrat cu cunoştin-
ţe, în funcţie de onoarea, dem-
nitatea lui. Omul trebuie să
demonstreze cunoştinţe spe-
ciale, să dea dovadă de cultură
şi etică vânătorească. E nece-
sar să subliniem că Societatea
întruneşte în rândurile sale
o cohortă de oameni diferiţi,
începând cu businessmeni,
politicieni, oameni ai artei,
oameni de ştiinţă, de influen-
ţă şi renumiţi, până la oameni
simpli — valoare umană, pe
care Societatea o plasează pe
acelaşi taler.
Important e faptul că în
rândurile noastre permanent
au fost şi rămân oameni care
nu numai că preţuiesc esenţa
acestui timp minunat de rela-
xare, dar şi că ei suferă sufle-
teşte pentru conservarea, re-
producerea, atitudinea grijulie
faţă de tezaurul natural autoh-
ton. Vânătorii depun eforturi
colosale întru dezvoltarea te-
renurilor cinegetice, a turis-
mului vânătoresc, creşterea
numărului de păsări şi anima-
le, repunerea în sânul naturii
moldave a speciilor pierdute,
dezvoltarea culturii manifes-
tate în acest spaţiu regesc de
odihnă.
— Dar statul, cum influ-
enţează activitatea Societăţii?
— Administrarea gospo-
dăriei cinegetice în multe ţări
ale lumii s-a plasat la rang de
politică de stat. Actualmente,
conducerea republicii oferă
Societăţii suport moral consi-
derabil. Schimbările din ulti-
mii ani, produse în legislaţia
cu privire la ocrotirea naturii,
au permis soluţionarea unui şir
de probleme, legate de gestio-
narea gospodăriilor cinegetice,
înăsprirea pedepselor pentru
braconaj, extinderea termene-
lor de vânătoare la unele specii
de animale, introducerea unor
noi specii de animale pentru
vânat ş. a. Ministerul Mediului,
Inspectoratul Ecologic de Stat,
Ministerul Afacerilor Interne,
Institutul de Zoologie al Aca-
demiei de Ştiinţe, practic, ne
acordă un ajutor esenţial întru
realizarea de către Societate a
scopurilor şi sarcinilor pe care
ni le asumăm. Aş fi dorit ca re-
laţiile, colaborarea noastră să
fie tot atât de fructuoase şi pe
viitor.
— Vorbind despre viitor,
care sunt sarcinile apropiate
ale Societăţii?
— Congresul organizaţi-
ei noastre din 2014 a stabilit
clar care e politica pentru anii
2015—2019. În lumina princi-
palelor sarcini, atenţia primor-
dială a Societăţii va fi orientată
spre dezvoltarea faunei cine-
getice, reproducerea vânatu-
lui, restabilirea păsărilor şi a
mamiferelor rare şi dispărute,
crearea reţelelor de gospodării
cinegetice specializate. Toto-
dată, în vizor va fi şi ajustarea
legislaţiei în vigoare la normele
europene. În legătură cu acest
fapt, speranţe mari punem pe
Legea cu privire la fondurile ci-
/ Nr. 6 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 1
negetice şi ocrotirea vânatului.
Intrarea în vigoare a acestei legi
va permite lichidarea diver-
genţelor existente, a lacunelor
din legislaţia privind ocrotirea
naturii moldave. Totodată, va
fi posibilă racordarea rapor-
turilor din domeniul cinege-
tic şi gestionare a gospodăriei
vânătoreşti, pază, reproducere
şi exploatare a resurselor vână-
toreşti la metamorfozele bazei
politice, economice şi sociale a
statului, consfinţite în Consti-
tuţia Republicii Moldova.
— Ce se face pentru unita-
tea membrilor organizaţiei?
— Pentru ca vânătorii să se
simtă uniţi, în toate subdivizi-
unile teritoriale ale Societăţii
organizăm diverse activităţi şi
sărbători, cum ar fi Ziua pesca-
rului, Ziua vânătorului, Sărbă-
toarea bucătăriei vânătoreşti,
întâlniri cu oameni interesanţi
ş. a. Nu lipsesc nici competiţii-
le la trageri, concursurile pen-
tru cea mai bună cunoaştere a
informaţiei din Cartea Roşie,
expoziţii foto şi trofee vână-
toreşti. Toate aceste măsuri
trezesc interes nu numai în
rândul membrilor Societăţii,
ci şi în sânul familiilor, prie-
tenilor şi cunoscuţilor, permit
să se afle mult mai mult despre
organizaţia noastră, contribu-
ie la promovarea activităţii şi
autorităţii ei. Un loc aparte în
consolidarea Societăţii îi revi-
ne revistei pe care o edităm, pe
paginile căreia poţi găsi diverse
şi interesante materiale referi-
toare la multiple aspecte din
viaţa Societăţii, şi nu numai.
— Cu prilejul acestui im-
portant eveniment — 140 de
ani ai SVPM — ce le-aţi dori
membrilor Societăţii?
— Multă sănătate şi cătare
plină!
Redacţia VPM
 Istorie şi aniversare
Neculai Şelaru,
director general al AGVPS din
România
În cea de-a doua jumătate
a secolului XIX, în plină peri-
oadă de tranziţie de la vechea
societate de sorginte feudală
spre cea capitalistă, a avut loc
o mişcare amplă şi conştientă
de asociere a deţinătorilor de
arme de vânătoare în societăţi
vânătoreşti locale. Aceasta a
fost iniţiată în scopul câştigării
dreptului lor de acces, în con-
diţii democratice şi egalitariste,
la vânatul mare şi la terenurile
de vânătoare rezervate până
atunci marilor latifundiari.
Urmare a acestei mişcări
internaţionale, generalizată
la nivelul întregii Europe, au
avut loc constituiri succesive
de asociaţii vânătoreşti, recu-
noscute ca persoane morale
Dar mai întâi să iubiţi natura!
Alecu Reniţă,
preşedintele Mişcării Ecolo-
giste din Moldova, directorul
revistei naţionale „NATURA“
2 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 6 • 2015 /
independente faţă de stat, în
condiţiile în care vânatul era
considerat ress nullius, iar
dreptul de vânătoare aparţinea
proprietarului de teren pe su-
prafaţa căruia se găsea tempo-
rar vânatul.
În fostele Principate Ro-
mâne, prima societate auten-
tică de vânătoare a fost înfiin-
ţată în anul 1870, la Bucureşti.
A urmat, la scurt timp, crearea
Societăţii Vânătorilor din Ba-
sarabia, în anul 1875, a Socie-
tăţii Vânătorilor din Bucovina,
în anul 1883, a Societăţii Vâ-
nătorilor din Braşov, în anul
1883 ş.a.m.d.
Aşadar, anul de naştere al
Societăţii Vânătorilor din Basa-
rabia, la care s-au alăturat mult
mai târziu şi pescarii amatori
din această parte a Moldovei,
a fost 1875. Marcăm, deci, în
prezent, 140 de ani de existenţă
meritorie a unei societăţi bene-
vole, care a dăinuit în timp da-
torită caracterului ei apolitic,
pasiunii comune a vânătorilor
şi pescarilor, precum şi unităţii
lor de excepţie, în cuget şi sim-
ţire. Societatea a crescut şi şi-a
lărgit în mod permanent rân-
durile, ajungând la un număr
impresionant de membri, de
O aniversare poartă o în-
cărcătură simbolică şi totodată
munca a zeci, sute şi poate mii
de oameni. Dacă vezi şiragul
de entuziaşti care de-a lungul
deceniilor au înălţat o institu-
ţie şi i-au conferit un nume de
prestigiu, înseamnă că te simţi
şi tu parte din marea familie
care trece peste timpuri şi dăi-
nuieşte fără pericolul de a dis-
pare şi a intra în arhive. O So-
cietate care atinge o vârstă de
140 de ani merită tot respectul
ordinul a cca 15 mii de vână-
tori şi pescari.
Împreună, membrii Soci-
etăţii Vânătorilor şi Pescarilor
din Moldova se pot mândri as-
tăzi, după depăşirea vicisitudi-
nilor celor două războaie mon-
diale, ale frământatei perioade
interbelice şi ale refacerii post-
belice, cu înţelepciunea de a fi
ştiut să păstreze unică asociaţia
lor şi cu realizări din ce în ce
mai apreciate pe linia conservă-
rii faunei cinegetice şi halieuti-
ce, precum şi a mediului aceste-
ia, relativ natural, de viaţă.
Se pot mândri, de aseme-
nea, cu prestigioasa revistă
lunară de informare şi cultură
cinegetică, cu rolul ei aparte în
menţinerea unităţii şi conser-
varea tradiţiei şi spiritualităţii
preocupărilor vânătorilor şi
pescarilor sportivi moldoveni.
În sfârşit, se pot mândri cu
reprezentanţi onorabili ai unei
societăţi respectabile, ceea ce
nu este deloc puţin într-o pe-
rioadă de tranziţie indecisă,
precum cea pe care o depăşim.
Urmând tradiţiile moşteni-
te de la înaintaşii breslei şi per-
petuate de-a lungul timpului
de vânătorii şi pescarii sportivi
moldoveni, membrii Societăţii
şi veneraţia celora care duc as-
tăzi misiunea unei organizaţii,
care a rezistat timpului şi tutu-
ror încercărilor.
Se ştie, mărturie sunt
scrierile călătorilor antici, că
pământurile Daciei străbu-
ne erau pline de darurile lui
Dumnezeu, de râuri cristaline
şi codri seculari, de lacuri dol-
dora de peşte şi păduri încăr-
cate de animale, de văzduhuri
străbătute de cârduri de păsări
şi Delta Dunării în care for-
au dedicat permanent timp,
energie şi pasiune pentru a
continua activitatea îndreptată
în scopul protejării durabile şi
managementului sustenabil al
faunei cinegetice şi halieutice.
Atenţia constantă, grija pentru
acestea şi, nu în ultimul rând,
eforturile susţinute ale mem-
brilor vânători şi pescari, au
dus la obţinerea realizărilor
prezente, asigurând în acelaşi
timp un viitor echilibrat şi ar-
monios al activităţilor de vâ-
nătoare şi pescuit în Republica
Moldova.
Aşa văd eu, dinafara aces-
tei evoluţii de peste un secol,
istoria şi actualitatea unei so-
cietăţi meritorii în profil, soră
de neam şi idealuri cu AGVPS
din România.
De aceea, în numele con-
ducerii AGVPS din România
şi al celor cca 50.000 de vână-
tori şi peste 100.000 de pescari
amatori ai asociaţiilor afiliate
acesteia, îi transmitem, cu cele
mai sincere sentimente frater-
ne, urările noastre de prosperi-
tate şi de dăinuire în timp, în
interesul membrilor prezenţi
şi viitori ai societăţii din care
aceştia fac şi/sau vor face parte.
La mulţi ani!
foteau morunii şi sturionii de
sute de kilograme. Şi Nistrul
nu încăpea în maluri de atâta
bogăţie şi vieţuitoare. Şi Pru-
tul, şi Siretul, şi Mureşul, şi
Tisa. Toată Dacia era Grădina
lui Dumnezeu, în care oamenii
trăiau în pace şi înţelegere cu
Natura-Mamă, cu animalele,
cu păsările cerului, cu peştii.
Strămoşii noştri aveau un cult
aparte pentru ape, pentru pă-
mânt, pentru toate vieţuitoare-
le. Dacii nu luau niciodată din
Fauna protejată

Principiul ştiinţific
şi gospodăria cinegetică
Dr. prof. Andrei Munteanu,
Institutul de Zoologie al AŞM

Cu cât mai înalt este gradul de creştere
a civilizaţiei unei societăţi, cu atât mai mult
sporeşte rolul ştiinţei, necesitatea acesteia
în armonizarea relaţiilor om — natură, şi
nu numai. Realizările ştiinţifice din statele
dezvoltate au permis ridicarea nivelului de
trai al populaţiei — prin crearea soiurilor
noi de plante şi a raselor de ani-
male, elaborarea tehnologiilor
noi de dezvoltare a societăţii
umane, protecţiei naturii etc.
Gospodăria cinegetică este o
ramură complexă care, în mare
măsură, trebuie să îmbine şi să
respecte principiile de dezvolta-
re a agriculturii, silviculturii şi
protecţiei mediului. Doar astfel
această ramură, precum şi Soci-
etatea Vânătorilor şi Pescarilor
noştri, ajunsă la cea de-a 140-a
aniversare, poate avea nu doar
trecut, ci şi viitor. Este cunoscut
că progresul tehnico-ştiinţific,
apărut în ultimii 50 de ani în diferite ra-
muri ale dezvoltării socio-economice, se
datorează dezvoltării ştiinţei fundamen-
tale şi aplicative. Deci, într-un cuvânt fie
spus: astăzi fără ştiinţă nu putem vorbi de
progres în niciun fel.
Ce se întâmplă atunci când ignorăm
principiul ştiinţific în dezvoltarea unei
sau altei ramuri? Superficialitatea şi in-
competenţa omului duc la apariţia mul-
tiplelor greşeli de care suferă natura şi
societatea. Sunt cunoscute erori la nivel
mondial şi regional. Este ştiut, bunăoară,
care sunt daunele cauzate de către lapin
(iepurele de vizuină) în urma aclimatiză-
rii acestuia în Australia. Astfel de situaţii
au loc şi în gospodăria cinegetică. Fără o
argumentare ştiinţifică, în anii 50 ai sec.
XX a fost aclimatizat câinele enot pentru
blana lui preţioasă. Dar nu s-a ţinut cont
de faptul că această specie, originară din
Extremul Orient, cu condiţii climaterice
mult mai aspre, va avea în zonele sudice
o blană mai puţin preţioasă, iar prezenţa
acestui răpitor va duce la reducerea efecti-
velor de animale, inclusiv a celor de vânat.
Alt exemplu regretabil este aclimatizarea,
în pădurile din zona centrală a republicii,
a trei forme de cerbi (maralul de Ascania,
cerbul comun şi cerbul cu pete), care au
dus în continuare la apariţia hibrizilor
dintre ele, la degradarea fondului genetic
şi la reducerea efectivului speciei de cerb
comun. Pentru a cunoaşte cauzele de-
gradării biodiversităţii unei zone, a unei
specii de animale, este necesar de efectuat
cercetări complexe, cu aplicarea metode-
lor adecvate şi elucidarea factorilor ce frâ-
nează dezvoltarea obiectivelor înaintate.
În condiţiile Republicii Moldova, unde
circa 80% din teritoriu este inclus în secto-
rul agrar, cu un presing antropic vădit, iar
suprafaţa împădurită este în jur de 12%,
trebuie să orientăm gospodăria cinegetică
spre dezvoltarea vânatului mic
şi căprior, şi numai în trupurile
mari de pădure — cerbul. Mis-
treţul este necesar de păstrat
ca specie accesorie, aşa cum se
practică în multe state europe-
ne. Vânatul, prin specificul său
de alimentaţie în stare liberă,
este econom, fiindcă foloseşte
în hrană acele resurse natura-
le (ierburi, seminţe de plante
spontane) care nu sunt accesi-
bile pentru om. Însă, trebuie de
cunoscut ce cantitate de hrană
poate oferi terenul respectiv de
vânătoare şi ce volum de hrană
complementară e necesar de adunat pen-
tru efectivele de animale, mai ales în se-
zonul rece al anului. Concomitent, trebuie
să cunoaştem concurenţa intra — şi inter-
specifică, influenţa animalelor răpitoare
asupra vânatului etc. Aceste exemple vor-
besc despre aceea că numai după realiza-
rea unor investigaţii ştiinţifice profesiona-
le şi implementarea rezultatelor e posibil
de obţinut succesul scontat în gospodăria
cinegetică. Să mergem, deci, înainte, în pas
cu cerinţele vieţii, la braţ cu realizările şti-
inţei.
La mulţi ani, SVPM!

Grădina Domnului mai mult
decât aveau nevoie pentru via-
ţa cea de toate zilele. Nici peşte,
nici animale, nici păsări. Ei îşi
iubeau pământul strămoşesc
şi păstrau cu sfinţenie bogăţi-
ile dăruite de Natura-Mamă.
Chiar dacă dacii nu ne-au lăsat
un testament scris, ei au trans-
mis peste veacuri testamentul
lor către noi prin păsările care
îşi fac cuib în preajma caselor
noastre, prin animalele pe care
le-au lăsat stăpâne pe pădurile
Daciei, prin peştii care au um-
plut cu viaţă râurile hrănitoare
ale neamului nostru. Mă adre-
sez către Domniile Voastre, vâ-
nători şi pescari, să păstraţi cu
dragoste testamentul strămo-
şilor daci, să aveţi grijă de bo-
găţiile oferite în dar de bunul
Dumnezeu, să nu vă lăsaţi ispi-
tiţi de lăcomie şi nesăbuinţă, să
fiţi un model bun în relaţiile cu
mediul înconjurător, să aveţi
plecăciune în faţa pământului
matern şi recunoştinţă pentru
orice bun adunat din ape, câm-
puri, cer sau păduri. Şi înainte
de a iubi arma sau undiţa, mai
întâi să iubiţi Natura-Mamă!
La mulţi ani, Societate a
Vânătorilor şi Pescarilor din
Moldova, întru apărarea şi gri-
ja faţă de Natura-Mamă!

/ Nr. 6 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 3

Gânduri...
în contextul marcării a 140 de ani ai SVPM

Mihail ŞTERBEŢ, preşedintele consiliului şi managerul ST Hânceşti,

membru de Onoare al SVPM:
— Gospodăria noastră este formată din 42 de colective şi are cu infractorii nu-i
577 membri. Mă bucură mult faptul că majoritatea absolută sunt de glumit! Alta e,
oameni de treabă, muncitori, harnici. Am toată încrederea în ei. că legislaţia din do-
VPM: Începutul, pentru un eventual interviu, e bun. meniu, în viziunea
— Cred şi eu că trebuie să fie bun, pentru că e sărbătoare, nu? noastră, e prea moa-
VPM: Prilej şi de un mic bilanţ. le cu braconierii.
— Da, îl putem face. Preocuparea noastră din ultimii ani, ţin Amendă… pe care
să subliniez, este Măria Sa, fazanul. Circa 2000 de exemplare au ăştia o achită şi…
fost populate. gata, „pot vâna în
VPM: Proporţional, pe întreg raionul? continuare“, până la altă reţinere, dacă ajung în plasă. Legea tre-
— Da, pentru că noi, anterior, am decis să împărţim raionul buie să fie aspră, ca în România şi în alte ţări. Braconierul trebuie
în cinci regiuni mari, lucru cu mult mai raţional, convenabil pen- să răspundă în faţa legii, în faţa Naturii. Dacă ucide, distruge… să
tru toţi, ca vânătorii, şi ei împărţiţi în echipe, să nu umble „îm- stea chiar şi la puşcărie!
prăştiaţi“ pe zeci de kilometri. Dar, în această direcţie, mai avem VPM: Dle Mihail Şterbeţ, orăşenii luptă cu îngunoierea, mi-
de lucru. Sperăm să reuşim, pe toate să le punem gospodăreşte zeria, câinii fără stăpân. De ăştia, însă, sunt şi la ţară. Ce între-
la punct. prindeţi?
VPM: Inclusiv braconajul — „boala înarmată“, precum s-a — Vă spun: toţi vânătorii sunt mobilizaţi! După ei se şi în-
exprimat cineva. scriu 250 de câini vagabonzi. La Krasnoarmeisk, de exemplu,
— Cu aşa-zişii vânători, desigur, noi avem o vorbă aparte. În doar într-o singură zi au fost nimicite 11 vulpi. Rezultate sunt,
2014, de exemplu, am organizat… 72 de raizii şi am întocmit şase fapt ce ne îndeamnă să le înmulţim.
procese-verbale; şase arme au fost reţinute la faţa locului. Nu, VPM: Mult succes!

Nicolae LOZOVANU, managerul ST Nisporeni:

— Vânători, pescari, amatori sunt le pentru fazani… a săpat un iaz… a nimi-

mulţi. Dar, dacă îmi permiteţi, cu prilejul
sărbătorii, eu aş dori să spun câte ceva des-
pre Ion Ursu din Vărzăreşti, un om extra-
ordinar!
VPM: Spunând extraordinar, vă refe-
riţi la faptul că îl cunoaşteţi bine?
— Da! Fără îndoială! E managerul co-
lectivului de vânători din Vărzăreşti, unul
dintre cei mai pricepuţi, devotaţi şi buni
gospodari în domeniu.
VPM: Vă bazaţi pe ce?
— Pe exemple, desigur! Vă spun sincer,
odată cu venirea sa la conducerea colecti-
vului de vânători din Vărzăreşti, situaţia
pe plan cinegetic s-a schimbat radical. Din
start a ameliorat starea de lucruri privind
acţiunile biotehnice, a construit hrănitori-
cit răpitorii… Patru vânători, de exemplu,
reuşeau să vâneze câte 8-9 iepuri pe oră…
VPM: Lumea din Vărzăreşti spune că
alde Ursu sunt mulţi…
— Da! Tot neamul lui Ion a fost şi este
pasionat de vânătoare. Eu, de exemplu, am
preluat şefia… de la cine credeţi? Tot de
la un Ursu de-al lor, Arcadie, cinegetici-
an-şef în Nisporeni. Moşi, unchi, verişori
— toţi vânători pasionaţi, oameni cu dem-
nitate. Printre aceştia este şi Ion, un bun le treci pragul, intri în bârlogul lor. Glu-
organizator şi gospodar demn. Poate că mesc, desigur. Cu alte cuvinte, Ion Ursu,
dintre cei mai buni… Urşi. pentru mine, e de un mare şi mare aju-
VPM: În colectivul pe care îl conduce, tor!..
dar… acasă? VPM: Să vă aducă anul şi Natura nu-
— Acasă? Păi, acasă, în poartă, are mai bine!
doi urşi — sculpturi — în semn că, de — Mulţumesc!

4 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 6 • 2015 /

Ion PĂDUREŢ, preşedintele consiliului şi managerul ST Ştefan Vodă,
membru de Onoare al SVPM:
— Iertată fie-mi modestia, dar eu
vreau să spun că sărbătoresc… dublu: 140
de ani ai SVPM şi trei decenii de activitate
în acest domeniu.
VPM: Într-adevăr, şi prilejul felicitări-
lor se cere a fi dublu. Trei decenii cu natura
în braţe e un destin.
— Da, un alt serviciu, o altă ocupaţie
în toţi aceşti ani nu am avut, decât grija
de natura plaiului, vânatul civilizat, legal,
precum şi pescuitul organizat, dacă pot
spune aşa.
VPM: Cuvintele acestea credem că se
trag de undeva, au un anume suport, nu
sunt spuse de dragul spuselor.
— Păi, cum poate fi altfel? De la tata
vin, pentru că el toată viaţa a fost vânător,
el mi-a insuflat dragostea faţă de natură.
De la şapte anişori am fost gonaş, umbra
tatălui meu, vânătorul Silvestru Pădureţ.
Iar atunci când am vânat primul iepure,
întorcându-mă cu el pe umăr, ca să mă
vadă lumea, mă simţeam în al nouălea cer
de mândrie.
VPM: Vânător în toată legea…
— Nu, pentru că asta se petrecu pe
când împlinisem 14 ani. Permisul l-am ob-
ţinut, desigur, mai târziu, după absolvirea
Colegiului de silvicultură din Camenca.
VPM: Silvicultură, dar… de 3 decenii
— în cinegetică?
— Cinegetica am învăţat-o de la alţii — în acest sens — spre toamnă vom ajunge la
oameni devotaţi naturii, vânători şi pescari circa 6000—7000 de fazani, pe care îi vom
buni. Pe ei mă şi bizui, cu ei mă îndemn, re- avea pe terenurile de vânătoare gestionate
zolv toate problemele. După absolvirea co- de societatea noastră.
legiului, în 1985, am lucrat un pic în Leova, VPM: Putem reveni, deci, la felicitări?
la Cimişlia, dar din 1987 — în raionul de — Profit de ocazie şi mă adresez tutu-
baştină — Ştefan Vodă. Am muncit şi mun- ror colegilor, membrilor SVPM, cu o urare
cim mult. Gospodăria a crescut, se dezvol- de multă sănătate, mult succes şi mari per-
tă. O singură cifră, dacă e să fac trimitere, spective întru binele Naturii!

Valeriu SMOCHINĂ, managerul ST Orhei:

— 140 de ani e o vârstă… credem că destul de serioasă. Dar şi — A fost, astăzi nu mai
frumoasă, care te inspiră, te îndeamnă, nu? Adică, să mergi mai este. Vânătoarea de vulpi
departe, spre culmi, spre înalturi. Noi, orheienii, dacă a venit vor- s-a transformat, ca să vă
ba, pe ce ne sprijinim? Pe o istorie de 14 decenii, desigur, dar şi pe spun, într-o pasiune. Unii,
anumite realizări proprii, mai de dincoace: am reuşit să aducem o inclusiv persoana mea,
pasăre extraordinar de frumoasă — fazanul, pe extins meleag or- mai mare plăcere au să vâ-
heian, să reglementăm, ca să zic aşa, vânătoarea la iepuri, îmbu- neze vulpi, decât iepuri.
nătăţită în mod considerabil. Dar principala realizare, în viziunea VPM: Şi o ultimă în-
noastră, o considerăm, totuşi, pe cea de mentalitate — vânătorul trebare: Vânători, pasiune,
nostru de azi nu este cel de mai ieri, care, avea un singur scop: sport… În rând de veterani?
să împuşte cât mai multă vietate. Nu, el, azi, prin vânătoare vede — Nu, de ce? În rândul nostru sunt foarte mulţi tineri. Nu
cu totul altceva: contopire cu natura, odihnă, sport, satisfacţie… pleacă aiurea, sunt mereu pe loc, pledează întru îmbogăţirea ci-
VPM: Indiscutabil, dar, pe cât ştim, vânarea vulpilor până mai negetică a plaiului orheian.
ieri era… un fel de povară pentru vânătorii orheieni. De ce? VPM: Doar urări de sănătate şi de bine!

Igor OLARU, managerul ST Floreşti-2:

— Suntem… ştiţi câţi?
VPM: Nu.
— 141 de membri. Pot spune — toţi ca
unul, vânători foarte buni.
VPM: Îi cunoaşteţi bine? Aveţi încre-
dere în ei?
— Da, din 1986 sunt alături de ei, aşa
că pot spune că îi cunosc şi că am încrede-
re 99 la sută. În perioada la care mă refer,
desigur, au fost diverse probleme, dar…
slavă Domnului, cu oamenii buni toate au
fost soluţionate. Azi, subliniez, e cu totul
altă situaţie, comparativ cu ce a fost când-
va.
VRM: Dar ce a fost?
— A fost… vânat puţin, vânători… mă
rog… Dar ştiţi? În vreo 5-6 ani, cu oame-
nii ăştia, noi am reuşit să populăm cam la
patru locuri extinse cu fazani, fapt nemai-
întâlnit pe la noi… În curând, sper, mai
aducem vreo 300, ca să completăm spaţiul,
să dublăm şi zona de reproducere. Asta ne
dorim mult.
VPM: Având şi un fond…
— Ei, la acest capitol nu stăm prea
bine. Dar am vrea să avem un fond unic,
pentru că, actualmente, cu cel existent, nu
prea ne împăcăm. În sens că… un câmp ne
aparţine, altul — vecin — nu, apoi urmă- VPM: Credeţi că o puteţi soluţiona?
torul e tot al nostru, dar celălat — nu… şi — Da. Cu ajutorul SVPM, căreia, cu
tot aşa, pe zeci de kilometri ne întindem, prilejul aniversării, îi urez mulţi ani îna-
în mare parte, fără rost. E o problemă! inte!

/ Nr. 6 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 5

 Urări de bun augur
Dragi prieteni,
Cu prilejul acestui frumos jubileu, îi felicit pe toţi vânătorii şi pescarii
care cu adevărat au mare grijă de fauna noastră. Acest lucru l-am con-
statat în repetate rânduri, când participam la acţiunile legate de evalu-
area efectivului de vânat. Multora le pare că menirea vânătorului este
împuşcatul animalelor. Nu e aşa. Adevăraţii vânători se conduc dе prin-
cipiul vânătorii corecte. Adică, dacă eşti pasionat de vânătoare, fii bun şi
îngrijeşte de vânat. Întotdeauna i-am avut alături pe bravii vânători, buni
gospodari, care, înainte de sezonul de vânătoare, niciodată nu uitau cu-
noscutul dicton „Tu gândeşte şi socoate…”. Anatol Savin, dr. conferen-
La mai mult şi la mai mare! țiar, Institutul de Zoologie al AŞM

Cu ocazia frumosului jubileu

Nicolae Hodină, artist
Sunt vânător, de când mă
ştie Volintiriul.
Cu prilejul frumosului ju-
bileu al Societăţii Vânătorilor
şi Pescarilor din Moldova,
adresez caldele mele urări
tuturor vânătorilor şi pescari-
lor — mai întâi celor din satul
natal, unde şi tata era vână-
tor, de profesie fiind medic, şi
unchiul meu după mamă era
mai mare peste toţi vânătorii
din Volintiri.
Ce să vă spun, ortacii mei
dragi? Sunt ferm convins:
vânătorii şi pescarii sunt cei
mai indicaţi oameni care nu
numai că umblă cu puşca
în spate după vânat, ci sunt
puşi, obligaţi să păstreze fau-
na cinegetică, să aibă grijă de
bogăţiile naturale ale plaiului
nostru.
Să vă văd chipul mereu
însorit!
Să fiţi cu arma sigură şi
precisă, cu vânatul de urechi,
cu voia bună în suflet!
de 140 de ani, adresez conducerii
SVPM, tuturor vânătorilor şi pes-
carilor felicitări cordiale. Îmi ex-
prim ferma convingere că vână-
torii trebuie să fie şi sunt cei mai
indicaţi în a proteja şi dezvolta fa-
una plaiului nostru. Sufleteşte mă
aflu alături de voi, deoarece sunt
Serafim Urecheanu, vânător şi eu, respect regulile se-
preşedintele Curţii de Conturi a culare ale vânătorii corecte. Mult Ion Şarban,
RM, vânător din 1977 noroc tuturor! directorul SRL „Notograf Prim“
Colectivul întreprinderii
Sunt pasionat de vânătoare, noastre tipografice are onoa-
iubesc natura, mamiferele, păsă- rea şi plăcerea să tipărească
rile şi crezul meu de-o viaţă este revista „Vânătorul şi Pescarul
să păstrez patrimoniul faunistic Moldovei“ mai mult de trei
ce mai există pe acest pământ. ani. O facem cu o deosebită
Susţin orice iniţiativă privind bucurie, pentru că, în primul
dezvoltarea vânatului, fac tot rând, ne este dragă aria tema-
ce-mi stă în puteri întru spo- tică a publicaţiei şi ţinuta ei
rirea faunei sălbatice pe acest poligrafică. Mai mult chiar, eu
meleag. Îmi face plăcere să co- personal am multe rude vâ-
munic cu oameni educaţi, cu o Gheorghe Ciorbă, nători, toţi membri ai SVPM.
membru de Onoare al SVPM, Pornisem şi eu cu ideea să
cultură cinegetică, oameni care
vânător din anul 1961
înţeleg că animalele nu sunt intru în rândurile Societăţii,
doar un simplu vânat, ci şi o parte a firii noastre, şi că oricine dintre fiind pasionat de vânătoare,
cetăţeni e cu dreptul să admire frumuseţea faunei în sânul naturii. dar încă nu am reuşit. Sper
Spiritul autocritic faţă de noi, faţă de ceea ce facem să nu ne să o fac în curând. Însă, cu
fie străin. În acest spirit, al corectitudinii, generaţia mai înaintată în frumosul prilej pe care îl mar-
vârstă, să educe tânăra generaţie de vânători şi pescari. E nevoie de chează SVPM, aduc tuturor
mai multă dragoste de natură. vânătorilor din Moldova sin-
La mulţi ani cu sănătate, SVPM! cere felicitări şi noroc în toate!

În ultimii zece ani, într–adevăr, s–a muncit mult. Da, putem profitа şi noi de sărbătoare şi să facem un mic bilanţ al
activităţii. Principalul, în viziunea mea, dar cred că şi în opinia colegilor, a fost faptul că am redus aproape la zero din bra-
conaj. Omul cu armă, scăpat în natură, nesăbuit… lacom… infractor, până la urmă, a constituit, pentru noi, problema
cea mai mare. Dar… am soluţionat–o! Dacă pe timpuri, zic, reţineam circa 20 de braconieri pe an, în prezent prindem
„cu oca mică“ 3–4. Confiscări de arme, amenzi, alte pedepse… Drept că noi stăm la pândă nopţi în şir, pe ger, ploaie,
nevoie… ca să–i găbjim, dar când ajungem cu ei la judecată, uneori, ăştia, se ţin mai breji şi mai ţanţoşi, de parcă nici
usturoi n–au mâncat, nici gura nu le miroase. Se ştie „mecanismul“: telefon, intervenţie, mâini păroase… şi braconierul
iese basma curată. Legea ar trebui să se înăsprească, să fie cât mai drastică, de toţi respectată! Numai aşa am putea Ion SÂRBU, preşe-
dintele consiliului şi
ocroti şi fauna, şi flora care ne onorează! managerul ST Străşeni

6 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 6 • 2015 /

 Istorie, evenimente, personalităŢi

Basarabia vânătorească
Cei care au cunoscut s-au vânătoarea“ ca femei sau băr- oficial în Serviciul Vânătoarei natură. În sumarul revistelor
retras demult din viaţă, iar cei baţi de diferite profesii. din Basarabia“, avea ca preşe- s-au inclus şi frumoase arti-
rămaşi, puţini la număr, îşi mai Costul unui abonament era dinte în comitetul de redacţie cole literare, redând acţiuni şi
reamintesc cu greu astăzi că în de 500 lei şi se compara cu cel un silvicultor, pe ing. Eugen întâmplări de pe terenurile de
anii 1943—1944 se editau în al revistei „Carpaţii“, persona- Răuţă, director în Subdirecţia vânătoare.
România Mare trei reviste de lul silvic Silvică din Guvernă- Revista „Basarabia Vânăto-
vânătoare: „Carpaţii“, mântul Basarabiei, iar rească“ îşi încetează apariţia în
la Cluj, având ca redac- ca vicepreşedinte, pe anul 1944, nr. 2 fiind ultimul.
tor–proprietar pe ma- avocatul C.Sp. Popes- Întreruperea a fost determi-
rele scriitor Ionel Pop; cu, director în subor- nată de desfăşurarea luptelor
„Vânătorul“, editată de dinea Contenciosului. armate ale celui de-al Doilea
Uniunea Generală a Vâ- Ambii — preşedintele Război Mondial pe teritoriul
nătorilor din România, şi vicele — erau perso- Basarabiei.
şi a treia — „Basarabia nalităţi marcante din Azi, din revista „Basarabia
vânătorească“, scrisă de viaţa publică şi politi- Vânătorească“ se mai păstrea-
vânătorii şi silvicultorii că şi cu mari posibili- ză patru numere la Biblioteca
din această provincie ro- tăţi de sprijinire ma- Academiei Române.
mânească. terială şi financiară a În 1996, fraţii noştri dintre
Primul număr din revistei. Prut şi Nistru editează o nouă
„Basarabia Vânătorească“ Din sumarul revistă de vânătoare „Artemis“
apare la 1 ianuarie 1943 la numerelor apărute, (în prezent — „Vânătorul şi
Ismail, editată din iniţiati-
va Serviciului de vânătoare
din Subdirectoratul silvic al
Basarabiei, cu încuviinţarea
guvernatorului Basarabiei.
Dorinţa editării unei reviste
de vânătoare a fost exprimată
în 1941 la conferinţa inspec-
torilor de vânătoare ca o ne-
cesitate „folositoare normalei
dezvoltări a vieţii şi organizării
vânătoreşti în această provin-
cie“.
Primele 4 numere de re-
vistă se editează la Ismail, din
care Nr. 3 şi 4 apar într-un sin-
gur volum. Dotarea rudimen-
tară a tipografiei Eparhiei din
Ismail determină transferarea
redacţiei la Chişinău, pe strada
Brătianu, nr. 80, la Ismail ră-
mânând o subredacţie condu-
să de magistratul Gh. Axinte, şi agricol beneficiind de o re- rezultă că revista „Basarabia Pescarul Moldovei“), ce poate
inspector de vânătoare al ju- ducere de 50% (250 lei). Vânătorească“ îşi propunea să fi considerată ca o reluare după
deţului şi reprezentând sudul Într-un bilanţ al cheltuieli- le depăşească în conţinut pe 50 de ani a ceea ce a fost „Ba-
Basarabiei. lor efectuate cu editarea revis- cele 2 surate — era, în primul sarabia Vânătorească“, revistă
Tirajul revistei a fost de 470 tei, reies dificultăţi financiare rând, o revistă de informare şi scrisă acum ca şi atunci de sil-
de exemplare, cele mai multe şi pentru a căror depăşire se de legătură între silvicultori vicultorii şi vânătorii din cele
abonamente provenind — 150 apela la mărirea numărului de şi vânători, ceea ce avea un două ţări de acelaşi sânge, care
de exemplare — din judeţul abonaţi şi la o nouă subvenţi- mare rol în anihilarea unor va contribui la o înţelegere spi-
Bălţi. Printre abonamente se onare de către Subdirectoratul neînţelegeri. În al doilea rând, rituală şi la o mai bună cunoaş-
includ 2 din Bucureşti, 4 din Regimului Silvic care alocase revista avea şi un important tere a realizărilor şi a ocrotirii
Cernăuţi şi 2 din Rădăuţi şi 40.000 lei. Un amănunt im- rol de educare şi de cunoaş- naturii.
„persoane care nu au nimic cu portant, deşi revista era „organ tere şi ocrotire a vietăţilor din Vadim NESTEROV

/ Nr. 6 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 7

Management

Lapinul pe meleag moldav

Renumita firmă poloneză „Biogospodarstvo“, care, printre multe altele, se ocupă de
înmulţirea animalelor de interes cinegetic, inclusiv mufloni, elani nordici, diferite spe-
cii de căprioare etc., a convenit să ne pună la dispoziţie spre populare pe dealurile
noastre iepuri de vizuină. De fapt, această acţiune fusese planificată mai de multă
vreme, în prealabil fiind punctate lucrările de pregătire a volierelor respective în locu-
rile unde aveau să fie eliberaţi urecheaţii.

Şi iată că deunăzi, într-o
frumoasă zi de vineri de mai,
ne-a sosit prima sută de iepu-
raşi de vizuină, care au fost
repartizaţi în felul următor:
o parte — în două locuri din
suburbiile Chişinăului, cealaltă
parte — în raioanele Căuşeni,
Criuleni, Făleşti, Ocniţa. Dl
Oleg Ciocoi, preşedintele Con-
siliului Republican al SVPM,
care şi-a asumat responsabili-
tatea de a aduce iepurii în Re-
publica Moldova vii şi nevătă-
maţi, ne-a relatat următoarele:
— Ne bucură faptul că am
adus cu succes iepurii de vizu-
ină acasă la noi. Cu părere de
rău, numai unul n-a supravie-
ţuit în această lungă cale. În ge-
neral, ne-am pus în gând să-i
răspândim în zone de habitat
diferite: nordul mai aspru, cen-
trul mai moderat, sudul cu mai
puţină vlagă. Şase colective de
vânători au grijă de aceste ani-
male sensibile în toate zonele,
unde au fost eliberate. Sperăm
la o dezvoltare frumoasă a
acestei specii de iepuri şi mi-
zăm pe atenţia şi grija vânăto-
rilor locali.
În nr. 5 al revistei noastre,
dr. conferenţiar Anatol Savin
scria: "Iepurele de vizuină este
foarte sensibil la prezenţa dău-
nătorilor naturali: vulpi, jderi,
dihori, păsări de pradă, ca să
nu mai vorbim de câini şi pi-
sici hoinare. Pentru a-i proteja
de prădători, cu ocazia coloni-
zării, este indicată construcţia
unei voliere deasupra vizuini-
lor, în care să fie făcute orifi-
cii de dimensiunea lapinului
pentru a li se permite ieşirea şi
intrarea în aceasta, preferabil
pe sub grămezi mici de ramuri
verzi, mărăcini, crengi etc. În
interiorul volierei este indi-
cat să li se administreze hrană
complementară, ca de altfel şi
în exteriorul acesteia, constând
din fân, ramuri verzi pentru
ros şi chiar porumb, ovăz."
Într-o pădurice din preaj-
ma oraşului Codru, dna Tati-
ana Tăbăranu, managerul Sub-
diviziunii Teritoriale Chişinău,
împreună cu membrii colecti-
vului nr. 7 din partea locului,
a luat în primire iepuraşii de
vizuină repartizaţi în voliere
construite în prealabil de orta-
cii din partea locului.
— Dl Nicolae Goncearenco
m-a invitat cu mult timp îna-
inte la o vânătoare de reglare
numerică a prădătorilor, —
ne-a povestit dumneaei, — de
fapt, numai eu am participat la
această acţiune fără armă. Dar
14 bravi ortaci, sub conduce-
rea dlui Goncearenco, printre
care era şi Ion Ţurcanu, cel
mai longeviv şi experimentat
vânător de prin partea locu-
lui, au reuşit în două zile să
nimicească 17 câini hoinari, 4
pisici sălbătăcite, 22 coţofene,
ce prezentau un mare pericol
pentru iepuraşii de vizuină,
pe care aveam să-i răspândim
aici ulterior, dar şi pentru fa-
zani. S-au evidenţiat îndeosebi
Dumitru Flenchea, Boris Gon-
cearenco, Dinu Lipcan, foar-
te bine s-a încadrat în echipă
Tudor Nanu. Mă bucură faptul
că pentru membrii colectivului
nr. 7 al ST Chişinău vânătoarea
e o frumoasă pasiune, cu mi-
nunatele ei tradiţii din bătrâni.
Acum un an, la Congresul
SVPM, s-a discutat problema
dezvoltării animalelor de in-
teres cinegetic, inclusiv iepuri
de vizuină. Se preconiza acest
lucru pentru perioada anilor
2015—2019. Şi iată că deja se
conturează nişte perspective
în acest sens. Oricum, dl Oleg
Ciocoi este optimist:
— Va sosi timpul când nu
ne vom duce în afara ţării după
iepurii de vizuină, ci din alte
părţi vor veni vânători să cum-
pere iepuraşi.
Ion Codru

8 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 6 • 2015 /


Câinii de vânătoare
îşi etalează exteriorul
Expoziţia câinilor de vână-
toare la exterior întotdeauna a
atras atenţia vânătorilor care
obişnuiesc să pornească la
vânătoare cu fidelii ajutori pa-
trupezi. Ei vin la această ma-
nifestaţie, primo, pentru a se
lăuda cu câinii lor, care obţin
aici adeverinţele respective şi
diploma de calificare, secun-
do, pentru a lua cunoştinţă de
câinii pe care i-ar putea împe-
rechea cu ai lor întru obţinerea
progeniturii de elită.
Centrul republican de in-
struire cinegetică din Chişi-
nău al Societăţii Vânătorilor
şi Pescarilor din Moldova a
găzduit pe 17 mai cea de-a
opta expoziţie republicană a
câinilor de vânătoare. Faptul
că anul acesta e unul jubiliar
pentru SVPM i-a dat eveni-
mentului un colorit aparte,
lucru demonstrat şi de modul
în care posesorii de câini şi-au
pregătit patrupezii — strălu-
ceau — nu alta!
Printre numeroşii patru-
pezi care îşi aşteptau rândul
să iasă în cele trei locuri de
testare se aflau jagdterrieri,
pointeri, câini laika, spanieli,
kurzhaari, drahthaari ş.a. De
menţionat că de data aceasta la
expoziţie s-a prezentat un nu-
măr mai mare de participanţi,
decât era preconizat. Cu toate
acestea, organizatorii eveni-
mentului au găsit locul potri-
vit pentru fiecare dintre câinii
de vânătoare.
În procesul aprecierii,
echipa de jurizare a adus cu-
vinte de încurajare vânătorilor
şi a menţionat îndeosebi cali-
tatea animalelor concurente.
Arbitrul de categoria I din
Ucraina Alexandr Domaşeveţ,
care mai fusese invitat la ase-
menea competiţii în Republica
Moldova, a remarcat cu sa-
tisfacţie că dacă la expoziţiile
precedente procentul câinilor
menţionaţi era relativ redus,
acum situaţia s-a schimbat
spre bine. Deci, vânătorii tre-
buie să conştientizeze faptul
că accentul trebuie pus nu pe
cantitate, ci pe calitate. Au fost
lăudaţi posesorii de câini care,
în virtutea exigenţei înalte,
procură câini şi de peste hota-
/ Nr. 6 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 9
Chinologie
re. Aici l-a menţionat pe Vio-
rel Bezede din Chişinău, care
acum doi ani a procurat de la o
fermă de elită specializată din
România un câine kurzhaar
de toată frumuseţea — Maxi-
milian.
În total, la expoziţie au par-
ticipat 73 de câini de vânătoa-
re, mulţi dintre care au primit
note foarte bune şi excelente.
Ce-i drept, trei dintre ei s-au
ales cu note nesatisfăcătoare,
iar unul — cu calificativul sa-
tisfăcător. Însă asta nicidecum
nu a umbrit satisfacţia poseso-
rilor de câini pe durata înmâ-
nării diplomelor de calificare.
Igor Grosu
la şipotul măiestriei

Centrul de instruire cinegetică

Într-un trecut nu prea îndepărtat, în cadrul Centrului de instruire cinegetică al Soci- cipat deja mai bine de 150 de
vânători instruiţi, care au ob-
etăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova şi-au şlefuit măiestria vânători din toate
ţinut rezultate bune. Acum 10
raioanele republicii. Au acumulat cunoştinţele necesare, au participat la competiţii ani despre aşa ceva nu se vor-
de tir, precum şi la alte întreceri. Anterior aici a fost un stand de tir, creat în 1974. Era bea.
amenajat un vagonaş şi un teren. Societatea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova Aş dori să mă refer şi la pre-
l-a achiziţionat mai târziu, în 2003, acesta fiind într-o stare deplorabilă. gătirea în cadrul Centrului de
instruire cinegetică din Chişi-
nău, suburbii şi din alte raioane
— Ialoveni, Străşeni, Hânceşti.
Toţi participă la competiţii,
susţin examenele de verificare a
cunoştinţelor. Cei care au frec-
ventat cursurile îşi dau foarte
bine seama, înţeleg că princi-
palul la vânătoare este tehnica
securităţii. Să ştii a împuşca
doar este cu totul altceva!
Intenţionăm să dezvoltăm
Centrul, să continuăm intens
procesul de instruire. Specia-
liştii noştri îl ajută pe vânător
să-şi desăvârşească măiestria
prin intermediul cunoştinţelor
şi practicii acumulate la Cen-
trul de instruire a vânătorilor.

Datorită eforturilor condu- lucrări chinologice. Pe timpuri

cerii SVPM şi ale mai multor
vânători, în prezent avem trei
terenuri mari: a fost construit
un sporting-compact, cu mult
mai apropiat de vânătoare,
se încheie reparaţiile capita-
le — totul în corespundere cu
normele moderne ale tirului
sportiv. Terenul este înzestrat
şi cu utilaj.
La Centrul de instruire
cinegetică sunt desfăşurate şi
a fost amenajată o pepinieră
pentru întreţinerea câinilor de
vânătoare. Există o zonă pen-
tru dresarea câinilor de vizui-
nă pentru vânătoarea de vulpi.
Tot aici au loc şi expoziţiile de
câini de vânătoare de exterior,
alte competiţii.
Tragerea la ţintă a atins un
aşa nivel, încât, dacă în 2003,
în competiţia la 15 ţinte pri- centrele mobile din Cimişlia,
mul loc îl ocupa vânătorul care Glodeni, Leova. Competiţiile Astfel de cursuri trebuie să
acoperea 8-9, în prezent, când se desfăşoară la un nivel înalt, fie extinse, să devină prioritare
se aplică varianta clasică, din mai întâi în organizaţiile pri- pentru a te înscrie în rânduri-
25 de ţinte, vânătorii noştri se mare, apoi în cele regionale — le membrilor Societăţii, să nu
aleg cu 22—23 de puncte. Nord, Centru, Sud, după care servească doar ca „proces“ de
De la noi iau exemplu şi al- la nivel republican. obţinere a unui permis de vâ-
ţii. Tragerea la ţintă se dezvoltă Organizăm turnire de vâ- nătoare.
şi la nivel republican. Au fost nătoare, care, tradiţional, au loc
construite sau restabilite stan- în preajma deschiderii fiecărui Serghei KAZACENKO,
durile din oraşele Bălţi, Ca- şeful Centrului de instruire
sezon de vânătoare. La ultimele
cinegetică al SVPM
hul, Basarabeasca, Ocniţa, la întreceri republicane au parti-

10 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 6 • 2015 /

echipament
Eroare sau alegere
corectă?
Când vânătoarea şi tragerea sportivă
în talere devine una dintre îndeletniciri,
deseori ne întrebăm: să avem două arme
— pentru vânat şi pentru tir — sau să ne
limităm la una singură?
Desigur, acest lucru este legat de par-
tea financiară şi chiar dacă pentru vână-
tor banul nu e o problemă, deseori, la
vânat, el vine cu o armă de tir obişnuită.
Împuşcând mult dintr-o armă, îţi
antrenezi dibăcia în mişcări, atât de
preţioasă pentru a lua ţinta din zbor. Şi
dacă pentru unele tipuri de vânătoare
nu ai nevoie de o armă specială, cea cu
două ţevi, obişnuită, din care ai tras de
mii de ori, va fi mai preferabilă faţă de
alta, cu care, din fugă, încă nu poţi să te
obişnuieşti. Va lipsi „ochirea de altădată“,
„intuitivă“, existentă anterior, cu „arma
de bază“ („memorie a muşchiului“). De-
oarece un control
suplimentar, ne-
cesar „proaspetei“
arme, la o tragere
sigură, de cele
mai multe ori, nu
este suficient.
Când un pri-
eten de-al meu a
decis să procure
o armă italiană,
pornind de la criteriul „preţ—calitate“,
şi mi-a cerut un sfat asupra modelului,
m-am trezit că nu sunt gata de răspuns.
Cu atât mai mult că presupusul model
trebuia să corespundă exigenţelor funda-
mentale ale unei arme de tir şi, totodată,
să nu fie „o buturugă“ la vânătoare.
Primul sfat pe care i l-am putut da a
fost asupra existenţei unei îngustări de
ţeavă de schimb şi, preferabil, patul cu
parametri flexibili (înălţimea muchiei şi
lungimea patului). În plus, să te asiguri şi
cu nişte piese de schimb.
Am mai observat că, având o armă
ieftină, slabă nădejde să obţii performan-
ţe stabile, mari. Şi sfatul meu s-a redus la
două modele nici pe aproape ieftine pe
care, anterior, le-am folosit, rămânând
cu o impresie foarte bună. Numai că în
cazul acesta a intervenit „faimosul“ fac-
tor financiar şi a fost procurată o armă
italiană nu prea scumpă — bokflint —
pentru sporting.
Arma nu m-a impresionat prea tare,
deşi cunoscutul meu nu se putea opri să
enumere calităţile, adunând toate cele
auzite şi citite în diferite izvoare, chiar
nesupărându-se pe mine că am zis: „ne-
ted pe hârtie, dar dai prin gropi“. Mai pe
scurt: Firma, relativ tânără, se bizuia pe
experienţa multiseculară a meşterilor ar-
murieri ai regiunii. Filozofia producăto-
rului este îmbinarea meşteşugului manu-
al de calificare înaltă cu cele mai moderne
tehnologii industriale. Firma utilizează
cele mai noi tehnologii computerizate.
Arma nu numai că e una dintre cele mai
bune, ci mai este şi o noutate, şi o sigu-
ranţă tehnică. Cum a reuşit s-o găsească
şi, principalul, pentru ce? Probabil, in-
fluenţat de „moda“ ultimilor ani la ţevi
lungi, însă alegerea lui a căzut pe mode-
lul cu lungimea blocului de ţevi de 810
mm. Deşi masa
armei s-a dovedit
a fi nici pe departe
trecută de limită
— 3,5 kg.
Primele im-
presii ale mele au
fost: echilibrarea
reuşită a greutăţii,
utilizarea conve-
nabilă, patul cu
muchie „plăcută“, cu o încovoiere corec-
tă.
Toate acestea, luate împreună, însă,
n-au trezit senzaţia unei arme excelente,
cum s-a întâmplat pe timpuri cu „modi-
ficata“ spaniolă „Merkel–303“ şi cea ja-
poneză „Brauning“. Au cedat mult în faţa
originalului. Nici la treabă „italianul“ n-a
strălucit, precum strălucea în „povestea“
prietenului meu. După tragerea a cinci
mii de împuşcături „uşoare“ la tir, nouta-
tea armei parcă s-a evaporat, la vânătoare
ţevile lungi mai mult încurcau, decât aju-
tau; într-un cuvânt, „italianul“ s-a com-
portat ca modelul IJ–39. Aşa şi-mi vine
să spun, privind la tejgheaua magazine-
lor de arme, preponderent cu mărfuri de
import: „Nu alergaţi după ieftinătate!“.
E corect, asta a fost acum câţiva
ani. Posibil, acum poate că s-au produs
schimbări spre îmbunătăţire.
Mihail GALAS
/ Nr. 6 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 11
Omul potrivit
la locul potrivit
Unul dintre veteranii Societăţii
Vânătorilor şi Pescarilor din Mol-
dova, care activează în acest dome-
niu de mai bine de un sfert de veac,
este dl Boris Bagrii, preşedintele
biroului subdiviziunii teritoriale
Ocniţa a SVPM, deţinător al medaliei
„Meritul Civic“, membru de Onoare
al SVPM.
Printre multiplele sale iniţiative
fructificate de-a lungul anilor e şi con-
strucţia la Ocniţa a poligonului de tir vâ-
nătoresc. Da, este adevărat: a fost un vis
al dumnealui, purtat prin ani, dar care a
devenit realitate. De acum vânătorii din
partea locului au unde să se antreneze la
trageri în ţintă.
— E de la sine înţeles: avem tir, avem
posibilitatea de a organiza diverse com-
petiţii sportive. Vom desfăşura, atât com-
petiţii raionale, cât şi regionale, a ţinut să
precizeze dl Boris Bagrii.
Fiind un om cu iniţiativă, un bun ma-
nager, rezultatele în ST Ocniţa, desigur, nu
s-au lăsat mult aşteptate de-a lungul vre-
mii. Despre aceasta a fost scris în repetate
rânduri în revista noastră. Îndemnul de
totdeauna al dlui Boris Bagrii este:
— Să păstrăm, să ocrotim şi să înmul-
ţim zestrea încredinţată nouă de înaintaşi,
ca să aibă ce rămâne şi celor ce vor veni
după noi.
Bucură, de asemenea, faptul că dl Boris
Bagrii, dând dovadă de calităţi organizato-
rice deosebite, Subdiviziunea Teritorială
pe care o conduce a ocupat primul loc în-
tre ortacii din republică în ceea ce priveşte
abonarea la revista Vânătorul şi Pescarul
Moldovei pe anul 2015. De, cel gospodar
e gospodar în toate. Dar şi omul informat
este de neîngenuncheat.
Dragoş Movilă
portret

Mereu la datorie
Doctor în zoologie, cercetător ştiinţific
coordonator la Institutul de Zoologie al
Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Anatol
Savin, membru de Onoare al Societăţii
Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova, are
drept obiect de studiu fauna de vânătoare,
ceea ce include: evaluarea, determinarea
cotelor de extragere a vânatului, stabilirea
bonităţii terenurilor cinegetice, a măsu-
rilor biotehnice pentru sporirea faunei
cinegetice. E cercetătorul ştiinţific „me-
reu la datorie“. Activitatea sa prodigioasă
în domeniul ecologiei, etologiei, geneticii
vertebratelor terestre este bine cunoscută
în republică şi datorită faptului că domnul
Savin colaborează activ cu revista „Vână-
torul şi Pescarul Moldovei“, pe paginile
căreia publică diverse lucrări ştiinţifice de
real folos întru dezvoltarea faunei cinegeti-
ce. O dovadă a înaltei aprecieri din partea
colegilor de breaslă e şi alegerea dlui Ana-
tol Savin în calitate de şef al Grupului In-
terdepartamental de Cinegetică, din a că- şi prin faptul că în niciun fel nu–şi afişează că argumentul ştiinţific — şi în privinţa
rui componenţă fac parte specialişti de la meritele în „armonizarea relaţiilor“ între populării, de către SVPM, cu iepurele de
Institutul de Zoologie al AŞM, Ministerul reprezentanţii acestor instituţii, şi nici în vizuină (luna mai 2015), a terenurilor de
Mediului, Agenţia „Moldsilva“ şi Societa- ceea ce priveşte dezvoltarea cinegeticii la vânătoare din Moldova — îi aparţine tot
tea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova. noi. E omul care mai mult tace şi mai mult dlui Anatol Savin.
Un respect aparte trezeşte domnia sa face. Dar eu nu pot să tac şi să nu spun Laurenţiu Rour

Acum o jumătate de secol…

Despre vânători şi pescari,
vânat şi pescuit s-a scris, pro-
babil, tot atât de mult, ca şi
despre dragoste. Odată, între-
bându-l pe un vânător bătrân
de ce, mi-a răspuns prompt:
— Pentru că e de la Natură!..
— Pe asta cam cum s-o în-
ţeleg? mai întreb, oarecum ne-
dumerit.
— Păi, toate de la Natură ni
se trag — şi dragostea, şi… viaţa!
— Bine, moş Ştefan, rămân
eu la ale mele, dragostea poate
că, dar… omul cu puşcă, omul
cu undiţă…
— Tot încoace vii, moşului.
De n-ar fi Natura, care ne ţine,
nici dragoste, dar nici vânători
şi pescari n-ar fi!..
N-am insistat asupra fe-
lului propriu de a percepe lu-
crurile. Pentru un vânător de-o
viaţă, ca moş Ştefan (Ochilă, îl
porecleau vânătorii) poate că
ele sunt simple. Pentru mine,
îndepărtat de pădure, munte,
lac, râu, iaz… fără puşcă, fără
undiţă măcar, tema se compli-
că. De dragoste „de Natură“
mai înţeleg, de celelalte — mai
greu! Sigur sunt doar de faptul
că vânătorii, pescarii sunt cei
mai mincinoşi (pe bune), ban-
cagii şi „călători“ prin păduri,
câmpuri, coclauri… Deseori,
după o coadă de iepure, sunt
gata să fugă kilometri şi kilo-
metri; pentru o împuşcătură
(în vânt) stau la pândă neclin-
tiţi ore şi ore, ca apoi, cu prima
ocazie, să te prindă de un nas-
ture şi să-ţi povestească fel de
fel de pătăranii şi întâmplări,
cum că acestea anume cu ei
s-au produs, cum că… ş.a.m.d.
Şi tot moş Ştefan, într-un
târziu, ca printre altele, adăugă:
— Dragostea, tinere, de la
Natură se trage şi tot în Natu-
ră moare. De n-ar fi frumuse-
ţea Naturii, ei… la ce i-ar mai
folosi omului dragostea? Iar
vânătorul, dacă vrei să ştii, din
Natură a ieşit, în Natură trăieş-
te şi tot acolo închide ochii…
Aşa au sunat vorbele bă-
trânului vânător din Hligeni,
Şoldăneşti, de care, răsfoind
revista „Moldova“ de acum pa-
tru decenii, mi-am amintit.
Presa, de fapt, mereu a scris
cu dragoste despre Natură,
despre vânători, pescari… re-
zervaţii şi ocrotitori, a abordat
probleme, a insistat asupra so-
luţionării lor, mai ales ale celor
legate de distrugeri, braconaj,
pierderi din acest tezaur naţio-
nal. Întru ameliorarea stărilor
de lucruri, întâi şi întâi, au reac-
ţionat şi contribuit gospodăriile
cinegetice, ministerele de re-
sort, s-a ridicat opinia publică.
Prin anii şaptezeci, de exemplu,
Sovietul (Consiliul) Miniştrilor
a aprobat o hotărâre foarte şi
foarte utilă, în acest sens — taxe
usturătoare pentru pagubele
aduse statului de braconaj:

12 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 6 • 2015 /

respectăm legea
Pescuitul ilicit
Vitalie CURARARI,
şeful Inspectoratului Ecologic de Stat
Pescuitul ilicit este, evi-
dent, braconaj şi prezintă un
mare pericol pentru biodiver-
sitatea acvatică, iar în perioada
de prohibiţie e dăunător înze-
cit, deoarece afectează puternic
procesul de depunere a icrelor
şi de înmulţire a peştilor.
Perioada de prohibiţie a
fost stabilită prin ordinul nr. 27
din 26 martie 2015 al Ministe-
rului Mediului. Inspectoratul
Ecologic de Stat (IES) are grijă
ca acesta să fie respectat întoc-
mai şi întreprinde măsuri efi-
Cerb (maralul de Ascania-
Nova), elan — 1000 de ruble,
cerb-cu-pete, ciută — 700,
mistreţ — 400, căprioară —
350, jder, nurcă, nutrie, vidră,
bursuc… etc.
Hotărârea mai prevedea
şi taxarea pagubelor pricinu-
ite de răuvoitori, distrugători
de cuiburi de păsări sălbatice
— pelican, cocor, potârniche,
gâscă, raţă, lişiţă, cucuvea…
Pedepsiţi aspru erau şi devas-
tatorii de bârloguri, vizuini,
ascunzişuri… deterioratorii de
instalaţii biotehnice şi cinege-
tice. Aceste taxe, în prezent, ar
părea „slabe“, dar pe atunci ele
băteau la buzunar.
Un lucru bun, fără doar şi
poate! Făcând, însă, trimitere
la aplicarea unor astfel de mă-
suri din partea statului, cred
că în prezent, când se înstră-
inează sute, mii de hectare de
codru, „se privatizează“ sute
ciente de inspectare şi control
ecologic, constituind în acest
scop grupuri operative. Pentru
eficientizarea protecţiei fondu-
lui piscicol, în această perioa-
dă, în zonele aferente bazinelor
acvatice se înteţesc raziile atât
din partea organului central,
cât şi cu participarea subdivizi-
unilor teritoriale ale IES.
În această ordine de idei,
un rol aparte îl are sensibili-
zarea şi informarea populaţiei
din zonele respective cu nomi-
nalizarea cazurilor concrete şi
a făptaşilor.
În perioada 28-30 aprilie
curent, în timpul raziilor efec-
tuate în raionul Ştefan Vodă de
grupul operativ al IES, în preaj-
ma satului Cioburciu au fost
depistate trei persoane, Mihail
Gorun, Nicolai Fedunov şi,
respectiv, Alexandru Aftenev,
care practicau pescuitul ilicit.
În temeiul prevederilor art. 114
din CC al Republicii Moldova,
pe numele lor au fost întocmi-
de hectare acvatice, când omul
nostru, „suveran şi indepen-
dent“, iese la frigărui, în sânul
Naturii, scârnăveşte (iertaţi de
expresie!) totul şi toate în jur,
Imagine în revista „Moldova”
din anii '70: Iurii Zamuruev,
vânător-instructor
lasă în poiană focul aprins,
calcă şi tăvăleşte covorul verde
şi tot ce-i cade în cale, organi-
zează iordanuri de rând cu cei
te procese-verbale cu aplicarea
unor amenzi a câte 200 lei fie-
care. Prejudiciul cauzat mediu-
lui de două dintre cele trei per-
soane se ridică la 2600 lei.
De asemenea, în preajma
satului Olăneşti, la Nistru, a
fost observat cetăţeanul Ilie
Niţelea, care pescuia ilicit.
Acestuia i-a fost întocmit un
proces-verbal şi aplicată o
amendă în valoare de 200 lei.
Prejudiciul cauzat mediului de
braconier este de 700 lei.
Plasele persoanelor sus-
menţionate au fost ridicate
prin act pentru a fi predate la
păstrare Serviciului Piscicol,
conform legislaţiei în vigoare.
În acelaşi timp, dacă am fi
fost prezenţi şi pe alte sectoare,
enumerarea cazurilor cu ,,La
Nistru…“ ar fi putut continua.
Fac apel şi pe această cale
către împătimiţii de pescuit,
să se abţină de la aceste fărăde-
legi. Inspectoratul Ecologic de
Stat este cu ochii pe voi.
care sunt obligaţi să ocrotească
fauna şi flora Moldovei, acest
tezaur al tuturor… despre ce
fel de dragoste faţă de Natura-
mamă să vorbim?
Punându-mi aceste între-
bări, ştiţi la ce mă mai gândesc?
Că multe dintre prezentele in-
stituţii, cu toţi „cinovnicii“ lor,
încă prea puţin fac, pentru a
menţine, în adevăr, acea dra-
goste faţă de Natură, sănătate
şi viaţă, bine şi frumos, despre
care un vânător de acum jumă-
tate de secol spunea că în afara
ei noi toţi suntem „vii, dar…
morţi“. Bătându-ne joc de Na-
tură, într-o zi vom dispărea şi
noi. Ca multe-multe alte specii
de plante, păsări (dropia, de
exemplu), peşti, animale. Gând,
pogorât şi cu prilejul unui mare
eveniment — 140 de ani ai So-
cietăţii Vânătorilor şi Pescarilor
din Republica Moldova.
Constantin BÂRCĂ
/ Nr. 6 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 13
Dicţionar
Cuvinte
şi expresii
vânătoreşti
Continuare din nr. 5, 2015
Juvete, pl. juveţi. Nume
dat peştilor mărunţi, indiferent
de specie. În bălţile mici de
luncă nu se prind decât nişte
juveţi sau albitură, cum le
mai spun pescarii din satele
dunărene (P. Boţu).
Leasă, pl. lese. Îngrăditură
din pari şi nuiele în albia unui
râu pentru a opri peştii să
treacă în josul apei şi pentru
a-i prinde mai uşor. Încă de cu
seară, la vărsarea Pruteţului în
Prut, pescarii întinseseră de-a
curmezişul râuleţului o leasă
şi acum cu ciorpacurile scoteau
peştii din apă şi îi încărcau în
luntrele lor lungi şi încăpătoa-
re (D. Stănoiu). La zăgazul apei
peştii se zbăteau a scăpare, se
aruncau în sus, unii reuşind să
sară peste leasă (L. Şeptiţchi).
Legitimaţie, pl. legitima-
ţii. Component al termenului
legitimaţie de vânător. Docu-
ment eliberat de o autoritate
prin care o persoană îşi poate
dovedi identitatea sa de vână-
tor. Tinerilor, celor începători în
ale vânătoarei, li se înmânea-
ză legitimaţii de vânător
într-o anumită zi, de obicei, de
Ziua Vânătorului, când este ce-
lebrat Sf. Eustaţiu (rev. “Vânăto-
rul şi Pescarul Moldovei”, 2014).
Lipan, pl. lipani. 1. Peşte de
apă dulce, cu capul mic şi cor-
pul lungăreţ. 2. Plantă erbacee
cu frunze mari şi late şi cu flori
purpurii sau violete; brusture.
Sănduţ-pescărel, pentru că
aşa îi spuneau copiii din sat, de
când umbla cu bunelul său la
pescuit, se mulţumi cu doar doi
lipani şi câţiva baboieşi pe
care îi ascunse în coşuleţul său
de nuiele, înveliţi în nişte frun-
ze de susai ca să nu-i vadă ni-
meni cu ce se alese el după o zi
de undit (I. Lepădatu). Locurile
din preajma pescăriei erau îm-
pânzite de tot felul de ierburi şi
buruieni: păiuş, costei, lipani,
potbal, lumânărică, holbură,
urzică (P. Boţu).
Dr. hab. Anatol Eremia
creionări

De strajă vieţii
E lucru dovedit: locotenent-colonelul
de poliţie Ion Lisnic, prin activitatea sa, a
fost, este şi rămâne alături de noi, membri
ai Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din
Moldova.
Din anul 2003 şi până în 2014, domnul
Lisnic a activat în cadrul Secţiei suprave-
ghere circulaţie armament a Inspectoratu-
lui General de Poliţie. Opt ani a exercitat
funcţia de şef al acestei secţii. A elaborat
mai multe proiecte de acte legislative şi
normative privind controlul circulaţiei ar-
melor cu destinaţie civilă.
În revista „Vânătorul şi Pescarul Mol-
dovei“ a publicat multe articole ce vizau
problemele privind braconajul, interac-
ţiunea cu societatea civilă şi domeniul
circulaţiei armelor. Ca rezultat, pentru
colaborarea fructuoasă, a fost nominalizat
Laureat al revistei „Vânătorul şi Pescarul
Moldovei“ în anii 2011 şi 2012. Iar în 2013
s-a învrednicit de premiul „Vasile Pârcă- telor asumate, fapt de care a beneficiat atât apreciere din partea membrilor SVPM. E
lău“, pentru promovarea valorilor juridice. Guvernul Republicii Moldova, cât şi po- mereu interesat de problemele şi năzuin-
În anii 2005, 2007, 2009 şi 2013, în pulaţia. E o dovadă în plus ce denotă orga- ţele ortacilor. La moment, lucrează asupra
baza unor proiecte pe care le-a elaborat, nizarea şi realizarea unor activităţi eficien- proiectului Hotărârii Guvernului privind
locotenent-colonelul de poliţie Ion Lisnic te de prevenire şi evitare a unor eventuale aprobarea regulilor de securitate la vână-
a obţinut suport financiar de la diverse incidente şi infracţiuni iminente, care se toare.
organizaţii internaţionale. Astfel, a putut puteau produce cu folosirea acelor arme Ştiindu-l un bun prieten al SVPM, care
organiza şi desfăşura, în premieră în Re- ce urmau a fi distruse. se îngrijeşte de securitatea fiecărui vână-
publica Moldova, exerciţii de distrugere a În exerciţiul funcţiunii sale, Ion Lisnic tor, acum, în ajunul aniversării a 140-a de
armelor inutilizabile, capturate, defectate, a ştiut dintotdeauna să colaboreze fructu- la fondarea Societăţii, l-am întrebat pe dl
cu modificări neautorizate în construcţie, os cu instituţiile de protecţie a mediului, locotenent-colonelul de poliţie Ion Lisnic
adaptate pentru comiterea infracţiunilor, inclusiv Societatea Vânătorilor şi Pesca- ce le doreşte ortacilor noştri?
precum şi a armelor ce aveau decizia in- rilor din Moldova — privind prevenirea — Le doresc sănătate şi îi îndemn, ca
stanţei de judecată pentru nimicire sau şi contracararea braconajului vânătoresc, întotdeauna, să ţină cont de sfaturile utile
predate benevol de cetăţeni, cu solicitarea pescuitului ilicit şi tăierii neautorizate a şi să respecte etica vânătorească.
de a fi nimicite. În total au fost distruse vegetaţiei forestiere. Iar în relaţiile cu ce- Acesta-i Ion Lisnic: binevoitor, punc-
circa 12 mii unităţi de arme. În aşa mod a tăţenii şi colegii, Ion Lisnic întotdeauna tual, de strajă vieţii. Aşa îl ştiu, aşa o lume
fost obţinută încrederea în faţa instituţiilor a dat dovadă de corectitudine, tact şi po- îl cunoaşte. Aşa îi stă bine.
internaţionale întru realizarea angajamen- liteţe. Se bucură de mult respect şi înaltă Ionel Şirăuţeanu

din Codul vânătorului exemplar

Continuare din nr. 5, 2015
Dacă îţi surâde norocul, fii cumpătat, nu lua mai mult decât ai nevoie.
Mai marele este ales de toţi, deciziile lui nu se discută.
Natura detestă gălăgia, nu apăsa fără rost pe trăgaci.
Ai împuşcat vânatul — găseşte-l. Ruşine să nu găseşti vânatul îm-
puşcat. Să nu cauţi dacă ai împuşcat — este o dezonoare.
Printre străini, nu uita: ei pot juca după alte reguli.
Ascunzişul altuia nu-l ocupa, vânatul lui nu-l împuşca.
Tratează trofeul cu respect. Demonstrează-l frumos, prelucrează-l şi
prepară-l cu iscusinţă.
Locul aparţine celuia care l-a ocupat mai din timp.
Nu dojeni câinele străin, educă-l mai bine pe al tău.
Nu poţi trage în vânatul încolţit de un câine străin.
Vânatul care vine spre vecinul tău nu este al tău.
Vânătorul respectă o lege: nu se atinge de vânat necunoscut.
La nevoie, animalul trebuie ajutat. Femela şi puii trebuie cruţaţi.
Înainte de a trage, vezi cum vei ajunge până la vânat.
Ai obţinut trofeul — spune: „Am dobândit!“. Vânătorul nu ucide.
«Într-un ceas bun!“ — felicită-l pe ţintaş cu vânatul.
Ratarea nu e o ruşine. Nu ratează cel care nu trage.
Cu vânatul nu te lăuda, iar cu bafta împarte-te.

14 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 6 • 2015 /

Generaţia tânără
Băiete, ai grijă...
Redacţia VPM obişnuieşte, la momentul potrivit, să-i intervieveze pe cei mai distinşi
vânători de la noi, care se bucură de stima ortacilor, dar şi de respectul merituos
al tuturor membrilor Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor. De această dată, însă, am
hotărât să-i adresăm câteva întrebări lui Maxim Ciurea, un tânăr vânător din comu-
na Tohatin, care a primit dreptul să iasă la vânătoare la vârsta majoratului — 18 ani.
Maxim, cine ţi-a fost îndemnul viu
pentru ca să devii vânător?
Desigur, bunicul Ştefan, care acum are
peste 80 de ani, dar continuă să mă înveţe
în ale vânătoriei, lucru pentru care îi sunt
recunoscător. Şi tatăl meu, Ion, a preluat
de la el această frumoasă pasiune, ce-i
drept, din anumite motive, acum iese mai
rar la vânătoare, însă mă susţine şi mă în-
vaţă şi el. Mă bucur mult că aici, la noi, la
Tohatin, îi am în preajmă pe 30 de ortaci
demni de toată lauda, în frunte cu Vitalie
Miron, lângă care mă simt sigur şi cred că
voi deveni cu timpul un vânător în adevă-
ratul sens al acestui cuvânt.
Fiecare vânător are o anumită predi-
lecţie pentru vânat. Dumneata ce preferi?
Îmi vine greu să spun. La început de
cale mă uit ce şi cum fac alţii. Sincer, pre-
fer vânătoarea la iepuri, la păsări.
Şi unde vânezi iepurii, păsările?
Noi vânăm în echipă. Iepurii — pe
câmpurile noastre, în preajma comunei.
Cu păsările acvatice e mai complicat —
nu avem bazine serioase de apă. De aceea,
de cum se deschide sezonul vânatului la
raţe, noi, împreună cu toţi ortacii, o luăm
spre Gura Bâcului şi, în bună înţelegere cu
vânătorii de acolo, participăm la vânătoa-
rea de raţe. Pe aici mai vânăm porumbei,
prepeliţe…
Societatea Vânătorilor şi Pescarilor
din Moldova împlineşte anul acesta 14
decenii de la fondare. Cunoşti principiile
de conduită ale vânătorilor din acele în-
depărtate timpuri?
Desigur, e vorba despre vânătoarea
corectă. Adică, vânătorul trebuie să aibă
grijă de vânat, de faună. De fapt, mai su-
gestiv despre asta mi-a spus bunicul Şte-
fan. El zicea aşa: „Măi Maxim, de unde iei
— nu se adaugă. Aşa că trebuie să ai grijă
de vânat“.
Şi îi urmezi sfatul?
Bineînţeles. Împreună cu colegii par-
ticip la toate lucrările de amenajare a tere-
nurilor de vânătoare şi îngrijire a vânatu-
lui. Punem drob de sare pentru animale,
construim hrănitori. Se mai adaugă şi alte
griji — luptăm şi cu braconajul, care con-
stituie o piedică serioasă în calea vânăto-
rii corecte. Merg în razii, mă bucur când
lumea îşi dă seama de greşelile pe care le
comite. Eu, de exemplu, ies la vânătoare
de plăcere, e o stare de spirit, o bucurie a
regăsirii sufletului în natură. Pentru carne
noi ţinem în gospodărie iepuri de muscă.
Grija, desigur, e pe seama mea. De aceea,
vă asigur că la vânătoarea de iepuri de
câmp eu ies nu pentru a oferi rudelor cât
mai multă carne…
Spune, te rog, au fost cazuri când nu
te-a lăsat inima să apeşi pe trăgaci?
Da, s-a întâmplat. Şi nu îmi pare rău.
Dar, oricum, vânătoarea e vânătoare cu
toate ale ei…
Să presupunem că maşina timpului
te-a teleportat cu 40-50 de ani în viitor…
Ce i-ai spune unui vânător tânăr atunci?
Dacă oamenii vor fi înţelepţi, ca rezul-
tat, în viitorul acela va mai rămâne ceva în
pădure, i-aş spune aşa: „Băiete, ai grijă de
faună, păstreaz-o pentru copiii şi nepoţii
tăi!“.
Consemnare: Igor Grosu
/ Nr. 6 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 15
Calendarul
lucrărilor biotehnice
Iunie
Pregătirea şi amenajarea locurilor pen-
tru lansarea fazanului pe terenurile de
vânătoare:
— reglementarea numerică a animalelor
de pradă dăunătoare (câinilor şi pisici-
lor hoinare, ciorilor grive şi coţofenelor),
conform deciziilor luate de organele lo-
cale de administrare publică de nivelul
I, în coordonare cu Inspectoratul Ecolo-
gic de Stat (IES);
— confecţionarea volierelor pentru întreţi-
nerea adăugătoare a puietului de fazan;
— renovarea sau reamenajarea platourilor
de nutriţie suplimentară, a şoproanelor,
scăldătorilor, prundişurilor;
— curăţarea şi amenajarea locurilor de
adăpare.
Achiziţionarea puietului de fazan în
vârstă de 12 săptămâni (până la 20 000
mii de fazani) şi lansarea acestora pe te-
renurile de vânătoare:
— transportarea fazanilor spre locurile de
punere în libertate;
— organizarea pazei volierelor cu partici-
parea colaboratorilor scriptici şi a vână-
torilor;
— lansarea pe terenurile de vânătoare a
puietului de fazan cu perfectarea acte-
lor de lansare în prezenţa reprezentan-
ţilor comisiilor de cenzori ale ST SVPM,
IES.
Continuă construcţia sărăriilor pentru
animale şi renovarea acestora. Este
achiziţionat şi repartizat în sărării dro-
bul de sare.
Sunt reparate şi confecţionate noi ja-
loane pentru delimitarea sectoarelor de
vânătoare şi a zonelor de reproducere.
Este achiziţionată hrana pentru nutriţia
suplimentară a speciilor de interes ci-
negetic în perioada rece a anului.
Sunt corectate datele despre amplasa-
rea sectoarelor de reproducere şi mar-
carea lor efectivă pe teren.
Este realizat controlul asupra desfăşu-
rării lucrărilor agricole pentru a preveni
pieirea animalelor sălbatice în perioada
verii (strângerea recoltei, cositul, ad-
ministrarea îngrăşămintelor chimice,
aplicarea tehnicii agricole dotate cu
sperietori menite să prevină pieirea şi
traumatizarea animalelor sălbatice, in-
cendierea stratului de iarbă şi miriştii).
Este informată populaţia despre nece-
sitatea respectării tehnologiilor în tim-
pul efectuării lucrărilor agricole.
Sunt desfăşurate razii privind protecţia
speciilor de vânătoare cu forţele vână-
torilor, ale colaboratorilor poliţiei şi IES.
Din marea dragoste
Se spune, pe bună dreptate, că natura pâine pentru păsărelele îngheţate de ge-
nu trebuie copiată, imitată, ci să-i simţi rul iernii. Când a găsit sub un troian de
esenţa, miezul, eliberând-o de întâmplări zăpadă, într-o iarnă năprasnică, un iepu-
neprevăzute, nesăbuite. Pe acestea însuşi raş îngheţat de-a binelea şi l-a adus acasă,
omul de cele mai multe ori le provoacă, pentru a-i salva viaţa, dându-i drumul de
am adăuga noi. Or, anume de om, de ati- cum s-a desprimăvărat, noi petrecându-l,
tudinea lui faţă de tot ce îl înconjoară de- cu ochii umeziţi cum aleargă, urecheatul,
pinde bunul mers al lucrurilor în cea mai spre pădure. Atunci, zic, ne-a insuflat,
fericită planetă, pre nume Natura. Mediul, ne-a altoit acel fior al dragostei neţărmu-
florile, firicelul de iarbă, puişorii de pă- rite de tot ce ne înconjoară şi a cărui par-
sări şi animale, ce-şi aşteaptă cu sufletul la te indispensabilă este omul, de acest plai Ion Domenco, jurnalist, Cantemir
gură mama şi tata, ce-i ocrotesc şi-i cresc, frumos şi drag până la lacrimi, de flora şi
îi pregătesc pentru viaţă — iată acel are- fauna meleagului natal. Prea poate, zic, în
al benefic care m-a preocupat din fragedă acele clipe s-a trezit şi în mine acea afecţi- desişul pădurii, să prezicem vremea, să
copilărie şi, cred, nu mă va părăsi până la une, legătură cu natura, care, vine vorba, aflăm ce ne va aduce ziua de mâine, anul
sfârşitul vieţii. nu are nevoie de nicio intervenţie, fiind ce vine. Mai ţin minte cum admiram as-
Atunci, când mergeam cu bunul meu culmea perfecţiunii Dumnezeieşti. finţitul roşietic, care, cică, prevesteşte
tată dimineaţa în zori la cosit şi el, cât Şi mama, fie-i odihna uşoară, precum vânt pentru a doua zi, cum „citeam“ ste-
ascuţea coasa cu cutia, ne tot povestea a trecut prin viaţă şi mi-a rămas pentru lele pe cer. Ne minunam cum au mâncat
despre fiece iarbă, plantă tămăduitoare, totdeauna în memorie, ca o păsărică în vârcolacii o bucată de Lună şi câte şi mai
la întors brazdele de iarbă ofilită, pentru zbucium necunten, la fel ne învăţa să fim câte semne călăuzitoare…
a le face, apoi, porcănaşe şi după câteva grijulii cu fiinţele vii, cu iarba şi florile Iată de ce, la o anumită vârstă, am
zile să le aducem cu harabaua acasă, pen- din grădină, de pe câmpii şi din păduri. început a scrie despre natură, despre pă-
tru a avea cu ce hrăni oiţele şi căpriţele în Lăsaţi-o în voia ei chiar şi pe râma ce se sări şi animale, despre legătura omului
toiul iernii. Atunci când bunul nostru tată târăşte, încovoindu-se, furnicuţa ce se cu natura, despre îndeletnicirile de seco-
ne sfătuia să mai lăsăm câte o grămăjoa- grăbeşte spre casa ei atunci când se adu- le, precum este vânatul şi pescuitul. Iată
ră de fâneţe la poalele pădurii, lângă iz- nă norii, albina ce zboară, neobosită, din de ce am scris şi voi scrie despre vânat
vorul săltăreţ, unde veneau de se adăpau floare în floare, pentru a-i dovedi fiecă- şi pescuit ca despre o preocupare nobilă,
căprioarele, mistreţii şi alte animale din ruia dintre noi câtă dulceaţă au florile… umană, ca o dragoste pentru animale şi
pădure. Când ne învăţa să meşterim nişte După semnele naturii ne învăţau păsări, pentru peşti pe care avem sfân-
măsuţe, pe care presăram fărâmiturile de bunii noştri părinţi să ne orientăm prin ta datorie şi chemare de a-i ocroti. Îmi
amintesc cu mare drag de bunii şi vred-
nicii vânători, pescari, înfrăţiţi cu natu-
ra, cu fauna acestui colţ de pământ, de
Abonarea 2015 dragostea lor greu de imaginat şi înţeles
pentru nevorbitoarele din păduri, câm-
Dragi cititori, pii, râuri şi iazuri. Este o adevărată re-
vă îndemnăm să vă abonaţi şi în cea velaţie să stai cu ei de vorbă, să le asculţi
de-a doua jumătate a anului 2015 la re- păsul, gândul şi fapta frumoasă, atitudi-
vista Vânătorul şi Pescarul Moldovei — nea binevoitoare.
principala sursă de informare pentru vânători şi pescari, precum şi pentru …Acum, când Societatea Vânătorilor
şi Pescarilor din Moldova rotunjeşte un
cei interesaţi să afle mai multe despre activitatea SVPM, despre fauna de
frumos jubileu, mă simt onorat că am avut
interes cinegetic şi piscicol a Moldovei. marele noroc să fiu de ceva timp alături de
În paginile revistei puteţi găsi ultimele noutăţi legislative şi articole de colegiul redacţional al Revistei „Vânătorul
specialitate, informaţii despre arme şi muniţii, din experienţa altor ţări în şi Pescarul Moldovei“. Am vizitat prin sa-
acest domeniu, tradiţii vânătoreşti, întâmplări, curiozităţi ş.a. tele noastre oameni cuminţi, binevoitori,
Preţul unui abonament rămâne neschimbat — 12,5 lei pentru o lună. pentru care vânatul şi pescuitul sunt parte
Indicele publicaţiei: a vieţii lor, am cutreierat împreună cu ei
în limba română — PM 32876; prin păduri şi vâlcele pentru a ne întâlni
cu vieţuitoarele, a admira, în toată splen-
în limba rusă — PM 31876.
doarea ei frumuseţea, farmecul indesci-
Abonamentul la revista VPM poate fi perfectat la orice oficiu poştal. frabil al naturii…

16 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 6 • 2015 /


Şi la muncă, şi la cânt,
ialovenenii primii sunt
Pe Gheorghe Grosu, managerul ST
Ialoveni, l-am găsit chiar în oficiul sub-
diviziunii din incinta primăriei din loca-
litate. Din start, discuţia noastră a pornit
despre istoria mişcării vânătoreşti pe acele
meleaguri, despre tradiţiile vânătorilor lo-
calnici, cu atât mai mult că ne aflam chiar
în ajunul aniversării a 140-a de la fonda-
rea Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din
Moldova.
— Din istorie ce să vă povestesc? înce-
pu el. Ştiu şi eu ce mi-au povestit părinţii
şi bătrânii cu care am avut ocazia să stau
de vorbă. Înainte vreme în satul, pe atunci,
Ialoveni vânători nu erau. Se cunoşteau
doi vânători la Sociteni pre nume Moldo-
vanu şi Sănduţă, acesta era şi pădurar…
Iată, ei au lăsat urmaşi, vânători buni, cu
tradiţii frumoase.
Tatăl meu, Andrei Grosu, era vânător
renumit, el mi-a cultivat această pasiune…
Desigur, erau buni ortaci şi în alte sate.
Acum, însă, situaţia e alta. În total avem
22 de colective bune, practic în fiecare sat.
În localităţi mai mari ele sunt împărţite
în subdiviziuni. Doar într-un singur sat,
Hansca, nu avem colectiv vânătoresc. Aco-
lo este un vânător, dare e înregistrat în sa-
tul vecin — Costeşti. Numărul vânătorilor
la noi creşte pe an ce trece. Actualmente
sunt 464 de persoane.
Şi Gheorghe a scos din safeu un teanc
de mape.
— Iată o simplă comparaţie: în anul
2007 noi am eliberat 30 de foi pentru vâ-
Veşti din subdiviziunile teritoriale
nătoare la fazan, pe când în ultimii doi
ani — 850. Vânatul fazanului e ceva nou
la noi, însă are o răspândire tot mai mare
în mai multe localităţi. Dar şi oamenii au
început a avea mai multă grijă faţă de dez-
voltarea vânatului, mai ales acolo unde se
eliberează fazanul în mod centralizat. Cu
toate că personal sunt de părere că vâna-
tul adevărat nu e cel eliberat în câmpuri, ci
acel din natura sălbatică.
Managerul ST Ialoveni tăcu la un mo-
ment, însă m-a marcat faptul că atunci
când îmi povestea despre colegii lui, se
simţea o stimă deosebită,
o mândrie vădită chiar
faţă de ortaci.
— Toate le facem îm-
preună şi pe toate — gos-
podăreşte. Dacă începe un
anumit şir de manifestări
în cadrul SVPM, am făcut
un obicei ca să le începem
de aici, din Ialoveni. Aşa
a fost şi cu Ziua vânăto-
rului, şi cu competiţiile
la tir sportiv ş.a. Practic,
ne străduim să explicăm
oamenilor că la vânătoare
nu vânatul e principalul,
mult înseamnă şi grija faţă
de fauna vânătorească. O
pârghie bună în acest sens
este şi practica celor trei
zile de muncă obligatorie pe teren. Aici nu
e vorba să participi atunci când îţi convi-
/ Nr. 6 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 17
ne, ci atunci când trebuie. Înainte prestaţia
de muncă se îndeplinea sau era achitată în
bani. Actualmente, însă, în afară de presta-
ţia de muncă, sunt cele trei zile obligato-
rii. Iată, de exemplu, acum avem mult de
semănat şi, de!, multe se întâmplă, însă
dacă vânătorul chiar nu are posibilitate să
participe, el poate trimite un tractorist în
locul său ori pe altcineva şi astfel rezolvă
problema.
Între timp, am orientat discuţia spre
tema întrecerilor sportive. Mai ales că am
fost martor ocular când Gheorghe Grosu
într-o competiţie fierbinte şi-a demonstrat
măiestria de vânător bun, ţintaş iscusit şi a
ocupat primul loc.
— Acum doi ani am ieşit în finală şi
am ocupat locul trei. Anul trecut am ocu-
pat locul doi şi tot aşa. Mă uit la diplomele
pe care le-am primit şi mă bucur că, prac-
tic, aproape în fiecare an obţin câte ceva.
Aici fac o remarcă şi vreau să menţionez
susţinerea conducerii raionului în aceste
competiţii, care întotdeauna vine cu pre-
mii, şi, desigur, sprijinul SVPM.
Din discuţia cu dl Gheorghe Grosu am
mai aflat că vânătorii din Ialoveni se bu-
cură de un solid sprijin din partea Comi-
sariatului raional de poliţie în ce priveşte
lupta cu braconajul. Însă, nici ei nu se dau
într-o parte când vine vorba despre păs-
trarea ordinii publice în
localităţi. Vin şi dânşii în
ajutor colaboratorilor de
poliţie la solicitarea ace-
lora. Bravii vânători devin
şi bravi luptători contra
încălcărilor ordinii publi-
ce în cadrul unităţilor de
gardă populară. Mai mult
chiar, mulţi dintre ei sunt
menţionaţi cu premii şi
diplome speciale din par-
tea comisariatului.
— Jubileul de 140 de
ani e un eveniment mar-
cant pentru noi, ne-a spus
Gheorghe Grosu la des-
părţire. Şi vrem să-l sărbă-
torim omeneşte, aşa cum
obişnuim să facem noi,
cei din Ialoveni.
Ion Groza
 Tirică, în iureşul tuturor ocupaţiilor, mai are una: vânătoarea. pătorului de pui şi ouă de cuibar trebuia să se întretaie cu cel al
De fapt, vânătoarea pentru el e ocupaţia ocupaţiilor, pe celelal- omului cu puşca pe umăr şi… tragedia felină s-a produs. Tirică,
te considerându-le — aşa, mai neînsemnate, dacă le-ar lua şi le- luând motanul de coadă, a urcat în cerdac, a deschis uşa vraişte,
ar compara cu ale vecinilor, să zicem, care nu au armă, nu sunt strigând:
vânători. Ocupaţi şi ei, desigur, în ale gospodăriei, ale casei, dar — Ieşi, muiere, de-ţi ia vânatul!..
nu atât de serios. De ce, Marunea e ieşit. Vă-
dacă mai întrebi? Pentru literatură zând nevoia, şi-a făcut
că, dom“le, cu datul la semnul crucii:
orătănii, la vite, cu aratul, — De ce l-ai omorât,
cu pusul în pământ, cu omule?
prăşitul, recoltatul… mai
poţi glumi, pe când cu o
armă de foc… Gata! Pen-
Vânător — „De ce — de ce?“
De-atâta! De azi încolo
las' să se mai nădească la

cu ţeava strâmbă
tru puşcă, dom“le, trebuie munculiţă străină!
să ai şcoală, pregătire, pri- — Măi, că nebun mai
cepere. Că de nu… apeşi eşti!.. plesni din palme
pe ce nu trebuie, când nu Marunea.
trebuie, şi… ori că înfunzi În alte dăţi, când Tiri-
puşcăria, ori că te pupă că se mai scăpa la tras fără
muma rece, Doamne, de noimă din armă, soaţă-sa
mă iartă! tăbăra asupra lui cu între-
Mai pe scurt, vână- bări şi ofensive:
torul e vânător, ce mai! — Cine, măi, ţi-a mai
Adevărat gospodar, care pus şi ţie puşca în mâi-
se ţine bine pe picioare. ni? Ce fel de vânător eşti,
De ce? Ştiut lucru, pentru că e înarmat, pentru că, având puşcă, dacă până acum nici zare de iepure n-ai vânat?.. Du, omule, arma
e sigur, e puternic, oricând şi de oricine poate să se apere, de ni- de unde ai adus-o! Mai mare folos ar fi!..
mic nu se teme, nu? Ca la război: ai armă, ai cartuşe — te ridici La care Tirică răspundea:
şi mergi, tragi în duşman, îl pui pe fugă! Dar în zilele paşnice, — Ei, ce înţelegeţi voi, muierile, în arme, vânătoare şi iepuri?
vânătorul, cum e, dacă te mai întrebi? Tot sigur, nu? Tot stăpân pe Eu, dacă mă apuc, şi urşi pot doborî. Ia, numai să apară pe ici…
situaţie, nu? Ştiind că ai armă, că eşti vânător, mai încearcă vreun Ştiut lucru, urşi, prin părţile noastre, nu-s. Doi porci, însă, Ti-
muşteriu, cumva, să crâcnească? Nu! Trece pe lângă tine, îţi dă rică are. Pe unu-l ţine să-l taie de Paşti, pe altul — chiar acum,
bineţe, te întreabă de sănătate, ce mai vânezi şi… Asta-i! pentru că vine Crăciunul. Cogeamite animal — cam la vreo sută
Mai pe scurt, zic, Tirică deseori se prinde de mână cu medita- şaizeci de kile, dacă nu mai mult.
ţia asupra faptului că din clipa cum la radio, la televizor ori la ziar — Măi Grigore, se adresă el într-o dimineaţă lui Grigore Slutu,
se anunţă deschiderea sezonului de vânătoare, se simte cu totul alt vino, bre, cu Anton, cu Petrică al tău şi cu Vasile, de-mi dă jos
om. Ş-atunci mai că nici mâncare nu-i trebuie, dar că nici Maru- dihania de porc, că-i de sărbătoare, nu? De, pomană fac — nicio
nea, soţie-sa, să-l sâcâie cu de-ale ei. De ce? Pentru că ce înţelege o grijă!
muiere în ordin de deschidere la vânat, dacă nu-i vânătoare, dacă A doua zi Grigore, cu ceilalţi, veni, la treabă.
de puşcă se teme ca de sfârşitul lumii? — Eu, bre, vreau să-l pârliţi după casă, că-i mai mult loc, le
Drept că mai an, în plin sezon la vulpi, Marunea i-a făcut peri grăi Tirică. Ş-apoi, nu-i bine să-ţi ţipe ca un tren chiar în prag…
suri, nu alta! Vecinii l-au asigurat că pe toate le îndeplinesc, „precum e voia
— Măi omule, îi aminti în mai multe rânduri, prinde, măi, împăratului“, adică a stăpânului, cum că lor li-i totuna!
motanul cela, care s-a nădit pe la noi, şi du-l, omule, de la casă, a? Zis şi făcut: porcul scos şi mânat la locul stabilit, culcat, stăpâ-
Crapă, boala, puii, ouăle de pe cuibar… Cât să te mai rog? nit de toate perechile de braţe şi genunchi bărbăteşti şi…
Ei, să-l prindă, să-l ducă undeva în pădure. Cine? Tirică? În — Să-l aşezăm bine pe pietrele astea! comandă Tirică. Şi să mi-l
plin sezon, când toată lumea îl ştie de vânător? De s-ar lua după pârliţi, băieţi, cum se cuvine. Eu spun muierii să încălzească apa…
muiere — vai! — ce-ar vorbi satul despe el? Ce-ar crede vecinii? Bărbaţii au ridicat porcul, l-au aşezat cum se cuvine, l-au aco-
Ruşine, dom“le! El, Tirică, vânător, şi… perit cu paie. Grigore, cu bricheta, le-a aprins.
— Las' că-l puşc eu, femeie! N-ai grijă! Pălălaie, pârâială. Miros de păr ars, fum.
— Să-l prinzi şi să-l duci în pădure, te rog. De ce să-l omori? Gospodarii, însă, n-au reuşit să-şi mai aprindă câte o ţigară,
— Păi, crapă orătănii, zici. Am eu când mă mocoşi să-l prind? că porcul, la un moment dat, a gemut, s-a rostogolit de pe pietre
Din sezon în sezon, Tirică nu găsea timp să se ocupe de hrăpă- şi, cu paiele-n cap, arzând, a rupt-o la fugă prin zăpadă. Grigore
reţul de motan strein. Îşi lua arma, o ştergea până la luciu, o ungea scăpă bricheta, Anton rămase cu gura căscată, Petrică înlemni şi
cum se cuvine, o aburca pe umăr şi se plimba, ţanţoş, prin curte, el, iar Vasile îşi zmulse căciula de pe cap, strigând:
pe sub pomi, tot aruncându-şi ochii peste gard: îl vede cineva? — Văleu, mamă!..
Poate că cineva îl şi vedea, însă nimeni nu sărea cu întrebările ori Dar iată că apare şi Tirică de după colţul casei şi, văzând cum
cu lauda. Ş-atunci Tirică — pafff! o împuşcătură în cer, pafff! alta porcul, aburind, fuge, ca un general pe câmpul de bătaie, pe dată
în Lună, de se trezeau toţi câinii din mahala, iar alde Ştefana lui aprecie situaţia. Lăsă căldările jos, înjură de mama focului şi dis-
Mihail, cumătră-sa, tresărind prin somn, blestema: „Puşca-te-ar păru. Cât ai clipi din ochi, reapăru, cu arma în mâini. O frânse,
dracii, de vânător, măi!..“ băgă două cartuşe, ochi şi… pafff! o dată, pafff! a doua oară. Por-
Aşa se întâmplă, până într-o după-amiază, însă, că traseul pă- cul căzu.

18 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 6 • 2015 /

 zâmbiţi, vă rog!

ALICE şi CÂRLIGE
Vladimir RUSNAC

Festival Coşmar Beteşug

Aşa ceva nu a mai fost În nopţi adânci are un vis E un vânător sadea,
În casele moldoveneşti: Scăldat în chinuri, în sudoare: Să nu fie de deochi!
O lume s-a-nfruptat… în post Ies iepurii dintr-un tufiş, Însă raţa cum s-o ia,
Cu bancuri dulci, vânătoreşti. Trăgând în el cu drobi de sare. Când închide ambii ochi?

Pe întrecute Concurenţă
Vânătorii, rând pe rând, La spus poveşti, înflăcăraţi,
Multe glume spun – spumoase, Sunt vânătorii şi pescarii,
Căci vânatu-l văd în gând Dar au rivali mai talentaţi -
Ca pe doamnele frumoase. Deputaţii, demnitarii! Iepurărească

Unui vânător celebru Să faci ce vrei nu e uşor,

La intrare-n codrul des
I-au înălţat mare statuie,
În faţa căreia ades
Vin vânătorii… cu burluie.
Glumă şi efect
Pe vânători nu-i dezarmezi
Decât c-o glumă sănătoasă.
Dacă în hohote-i lansezi,
Ei arma la pământ şi-o lasă!
Unii, alţii
Pe plai, în faună sărac,
În ceas de zi şi-n ceas târziu,
Unii, iată, ştiu ce fac,
Alţii fac, dar — zău! — nu ştiu!
Agapă
Toasturi se rostesc, pe îndelete,
Sacul cu braşoave-i fără fund…
În desişuri vulpile şirete
Mor de râs, de ceea ce aud.
Unui tânăr
Când îl aud, minciuni spunând,
Un gând mă leagănă uşor:
Cu harul ăsta, excelând,
Va fi un mare vânător!
Patimă
Cândva, în patimă nebună,
Neţărmurit-a fost dorinţa lui:
Să-şi cumpere o armă — bună!
…Azi o admiră, agăţată-n cui.
Dar când văd un lup abject,
Regret că nu sunt vânător -
Să-i pun tot neamul la respect.
Porci între porci
Văzându-i, mi te dumereşti:
Sunt porci la treucă, fără linguri,
Pe unii trebuie să-i creşti,
Pe alţii — ba! Ei cresc şi singuri!
Greşeală conjugală
Dorind vânat şi miros
de friptură,
Cu-n vânător s-a măritat,
Dar… a dat greş, simţind
în gură
Doar gust de peşte… congelat.

— Căraţi-l înapoi, bă căscaţilor! le strigă el, înfuriat. — Pafff!.. Pafff!..

…Să fi trecut mai multe luni de atunci, de la acea întâmplare.
Lumea, auzind de ea, a mai râs, a mai făcut glume pe seama lui
Tirică:
— Vânător, măi cumetre, ce vrei! tuşi în pumn Sofron către
Milea Coptu.
— Ca-n film, bre! se dădu cu părerea Sile.
— Ca să vezi, din două focuri…
— Ei, vânător din Tirică…
Eu nu m-am băgat în vorba lor. I-am ascultat, am zâmbit: de,
se mai întâmplă, nu? Că doar azi mulţi sunt cu arme, dar care nu
vânează, cu adevăratelea. Ia, trag mai mult în vrăbii, tinichele… la
un pahar se laudă că şi elefanţi au vânat… mai tineri fiind, şi tot
aşa, tot încolo.
Dar eu despre Tirică vă spuneam. Într-o dimineaţă, la o suliţă
de soare pe cer, aud:
Ies afară.
— Ce s-a întîmplat? De ce împuşti, Tirică? îl întreb, văzându-l
la gard, cu arma.
— Ia, un cioroi. L-am dat gata, boala!..
— Cioroi? Ce-ţi făcea, de l-ai ucis?
— Păi, mă cârâia, boala! În fiecare dimineaţă! Cum numai
apăream, începea să cârâie: car-carrr!.. car-carrr!.. Mi-a umflat
capul!
— Şi tu ai hotărât să-l împuşti…
— Da! Acu, iată, să mai cârâie!..
— Poate că avea motiv? mai întreb, în glumă, desigur, dar Ti-
rică nu mă aude, intră în casă.
Precis că avea! mă gândesc. Ceva-ceva nu i-a plăcut cioroiului,
de-l cârâia. Poate că vânătorul, poate că arma?..

/ Nr. 6 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 19

O vânătoare în Basarabia (IV)
Îndată după cină ne aşezarăm la culca-
re pe iarba proaspăt cosită şi mirositoare,
sub cap snopi de mohor mătăsiu şi puhav,
iar la aceste se mai adăuga o doză de oste-
neală şi ceva ameţeală de băuturi.
Cătinel tăcerea nopţii începu a domni
şi în lagărul nostru. Focurile bivuacului se
stinseră, aruncând din timp în timp câte o
limbă de flacără albăstruie şi scântei roşi-
etice, ce ca steluţe de aur topit sclipeau sus
în aer, stingându-se pe rând. În jur, unde
şi unde, răspundeau prepeliţele, unindu-
şi cântecelele cu dârdâitura cârsteilor de
mlaştină. Păsărelele aceste nevinovate nu
ne inspirau groaza ce o simte
călătorul pe vreo oază din de-
şerturile Africii, unde zbiară
leii şi tigrii fioroşi. Nu, păsările
acele deşteptau în noi speranţa
că după trecerea nopţii vor fi
culese în torba de vânat.
Acum spune-mi, cititorule,
ori de astfel de impresiuni se
pot stinge din memoria celui ce
le-a simţit! D-ta, plimbându-te
pe piaţa vreunei capitale, ai pri-
vit la bolta cerească numai de
pe acel petic de loc înconjurat
de case uriaşe, şi n-ai văzut
cerul în toată nemărginita lui
grandeţe; şi dacă după un bal, osteneala
te-a doborât, şi ai adormit pe perine de
puf, pe mătase şi catifea, la galeşa lumi-
nă a unei lămpi cu abajur, atunci încă nu
cunoşti dulcele somn ce-l doarme vânăto-
rul afară în aerul limpede şi mirositor, la
lumina stelelor, sărutat pe trudita-i frun-
te de răcoritorul zefir al nopţii, pe când
la capul lui răsună serenada greieruşului
campestru acompaniat de vocea prepeliţe-
lor. Acest somn vânătoresc se poate numi
somnul fericitului, iară cela al cavalerului
dansator, somnul ostenitului...
A doua zi, când ne-am trezit din adân-
cul somn ce ne cuprinsese, soarele era de
mult răsărit. Majordomul nostru parizian
pregătise deja dejunul ce ne aştepta: cafea,
ciocolată, ceai cu felurite biscote, cărnuri
reci ş. a., iară peste toate aceste friandeze
aburea mămăliguţa naţională, aşezată pe
un blid şi înconjurată de diferite brânze-
turi de oi şi de unt proaspăt. Săţiosul de-
jun l-am sfârşit cu un punş à la duchesse,
alcătuit din felii de portocale presărate cu
20 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 6 • 2015 /
Constantin Stamati-Ciurea
zahăr şi aşezate într-o vază umplută pe ju-
mătate cu rum de Jamaica, ce arse în vază
până ce se topi zahărul, stingându-se apoi
cu câteva butelii de cel mai ales vin de
Ackerman.
Când punşul gata începu a răspândi
aromaticul său miros, Spiridon, umplân-
du-ne pocalele, bău în sănătatea camarazi-
lor şi reuşita vânătorii. Un zgomotos vivat
urmă acestor cuvinte. Sculându-se apoi în
picioare, ne zise următoarele:
— Domnilor camarazi! Iată trecut ca
în vis un an întreg, de când am fost adu-
naţi în prima excursiune vânătorească
de prin Bugeac până la gârlele Dunării.
Reuşita de atunci ne-a lăsat priincioase
amintiri, cu toate că am fost supuşi multor
neajunsuri şi neîndemânări, mai ales din
cauza diferitelor opiniuni contradictori-
ii, iscate în mijlocul nostru. Onorat fiind
acum din partea D-voastre prin alegerea
mea ca şef al expediţiei, mă simt îndato-
rat a vă comunica despre noul proiect ce
l-am urzit înainte de pornirea noastră, în
virtutea căruia trebuie pentru viitor evita-
tă şi cea mai mică nedumerire între noi,
proiect ce vin a-l supune acum votării
generale. — Luând asupra-mi sarcina de
a griji de cele trebuincioase şi rezervân-
du-mi dreptul dispoziţiunii precum şi al
dirijării expediţiei vânătoreşti, doresc din
partea D-voastre o supunere absolută. Mai
întâi de toate să nu cutreierăm mult timp
şesurile Bugeacului fără ţintă şi marşru-
tă, fără a şti unde mergem şi unde să ne
oprim. Vânatul ce l-am făcut până acuma
a fost numai un expedient pentru aprovi-
zionarea bucătăriei noastre, dar nu pentru
ajungerea gloriei, ce o râvneşte neobositul
şi curajosul vânător. Un aşa vânat de păsă-
rele campestre nu poate forma trofee decât
pentru vânătorii eleganţi de prin oraşe, ce
umblă la vânat în ghete lustruite şi mănuşi
palide. Dar D-voastre trebuie să fiţi depar-
te de orice asemănare cu acei voinici fan-
faroni, ce încremenesc de spaimă cu puşca
în mână, când văd că se apropie de ei vrun
lup sau porc sălbatic. Aşadar, dorinţa mea
este ca episoadele vânătorii noastre să ne
lase nu numai amintirea dibăciei de a fi
nimerit pasărea în zbor, ci şi simţul bravu-
rii de a fi nimerit fără greş sălbatica fiară,
ce nu o dată îl pune pe vână-
tor în pericol de viaţă. Tocmai
acele momente formează actele
plăcerii pentru voinic, acte ce
rămân pentru totdeauna înti-
părite în memoria adevăratului
vânător. Astfel de impresiuni
puternice le putem dobândi
numai pe insulele şi mlaştinile
Dunării, unde în mulţime se
plodesc mistreţi, lupi şi vulpi.
Dar fiindcă acele locuri sunt
foarte încurcate şi sfâşiate de
apele Dunării, ne trebuie, ca să
nu umblăm bezmetici, un că-
lăuz. Un astfel preţios tovarăş
l-am găsit în persoana unui camarad al
meu de serviciu, ce se află acuma la Chi-
lia ca comandant al cazacilor grăniceri.
Înainte de pornire i-am comunicat dorin-
ţa noastră de a vâna pe acele locuri, şi el
mi-a răspuns în termeni foarte amabili,
că e gata a ne sta la dispoziţie cu cazacii
săi. Ce s-atinge de vânatul ce socotim a-l
face în codrii Orheiului de la Nistru până
la Prut, îl vom executa, de va permite tim-
pul. Şi în această privinţă am făcut prepa-
rativele necesare, adresându-mă asemenea
unui vechi camarad al meu, căpitanului de
husari Dicescul, proprietarul unei mari
moşii în codri, vânător pasionat şi bărbat
ospitalier. El mi-a răspuns că ne aşteaptă
cu braţele deschise. Aşadar, dacă progra-
mul meu vă este plăcut, veţi binevoi a-mi
da consimţământul, ca să ştiu ce dispoziţii
am a lua pentru viitor.
Un vivat zgomotos răsună drept răs-
puns din toate părţile, acompaniat de hă-
măitul nerăbdătorilor prepelicari, răspân-
dindu-se departe în pustiu.
 Caravana noastră se porni în pas,
fiindcă noi mergeam pe jos prin ierbi,
adunând vânat pentru prânz. Eu abia ce
împuşcasem un iepure, când şi auzii în
depărtare un puternic şuier ca de o ma-
şină de vapor. Neputându-mi explica de
unde vine acel şuier, mă uitai în jur, când
deodată văzui foarte sus în aer un lung şir
de nişte păsări ce semănau a cucoare; dar
când trecură pe deasupra capului meu,
mă încredinţasem, că sunt corle de câmp,
mari ca nişte găinuşi, cu plis-
cul lung de 20 cm.
În zadar gândeam să trag
cu puşca, fiind zborul lor în
mare înălţime. Mă căinam că
nu puteam dobândi măcar un
exemplar din acest vânat, ce-l
cunoşteam numai din descri-
erile ornitologice, când iată
că auzii răsunând o împuş-
cătură din furgonul în care
şedea Grünbaum. În acel mo-
ment unul din corlani pică
de-a rostogolul, pătruns de
glonţul vestitului carabinier.
Intensitatea căldurii creş-
tea din ceas în ceas, devenind
aproape insuportabilă. Prepe-
licarii cu limbile scoase încetară de a mai
adulmeca prin ierburile şesului. Noi ne su-
irăm prin furgoane şi caravana începu a-şi
accelera mersul. La amiază ne oprirăm cu
popasul doi kilometri de la colonia nem-
ţească Teplitz. Grünbaum, care cunoştea
limba germană, merse încolo ca să ia de la
colonişti proviziuni de lapte şi ouă. Peste
scurt timp se întoarse, acompaniat de vreo
câteva matroane nemţeşti cu panerele um-
plute cu tot felul de lapte şi un caşcaval
foarte gustos, ce-l numesc Emmenthaler,
apoi doi cârlănaşi şi câţiva harbuji colosali.
De mirare era, cu ce iscusinţă ma-
troanele purtau pe al lor cap panerele
încărcate, fără a le ţine cu mâinile, potri-
vind balansul greutăţii cu mersul paşilor.
Grünbaum mergea înainte ca un tambur-
major. Menier, văzând ciudata procesiune,
începu a cânta din trâmbiţa vânătorească
un fel de marş. Numai ce auzii că se răs-
punde şi Ludwig, luând hoboiul, în care
era desăvârşit artist, şi intonând un marş
triumfal.
După ce fură plătite toate proviziunile
şi puse la dispoziţia majordomului, înce-
purăm a le cinsti pe nemţoaice cu vin şi
lichioruri întru atâta, încât ele, încântate
de primirea noastră şi ceva ceacâre, into-
nară în cor cântecul „Du, mein lieber Au-
gustin”. Apoi se puse Ludwig, acompaniat
de trâmbiţele noastre, să cânte un vals, iar
Menier, cuprinzând, cât ai bate în palme,
pe una din cele mai tinere nemţoaice de
talie, începu a se învârti cu dânsa. Or-
chestrul nostru improvizat îl auziră co-
loniştii, care cu fete şi flăcăi alergară spre
noi. Şi iată că se începu cel mai umoristic
bal campestru, la care Menier, înotând în
sudoare, sărea în cămaşă ca un ţap, târno-
sind dama lui în toate părţile şi făcând pa-
surile cele mai extravagante spre mirarea
tinerilor, care se sileau să-l imite.
Dar după o oră de o aşa vachanalie,
Spiridon dădu cu trâmbiţa semnalul de
pornire. Publicul, atât de neaşteptat im-
provizat, se depărtă, şi noi ne pornirăm
mai departe. Trecând cale de vreo zece
kilometri, dădurăm din nou într-un şes
pustiu şi fără urmă de locuinţă.
Soarele începu a se pleca spre apus, dar
arşiţa şi năduşeala creşteau mereu, ca şi
când venea dintr-un uriaş cuptor. Dinspre
apus o ceaţă de nouri groşi şi întunecaţi se
ridica cu repejune, întinzându-se peste ori-
zont. Săgeţi de fulger spintecau din timp în
timp nourii, urmate de lungi intervale de
tunet, dovadă că vijelia era încă departe.
Atunci Spiridon dădu semnalul să ne
oprim. Domnilor, zise el, noi vom înnop-
ta aici, fiindcă vijelia ce vine după o aşa
arşiţă şi năduşeală va fi cumplită, şi noi
trebuie cât mai în grabă să ne pregătim a
întâmpina şuvoiul de ploaie, ce ne poate
cauza pagube enorme şi mari calamităţi.
Deci, sărim cu toţii în ajutor mutual, să
ne întindem corturile şi să le întărim bine.
Proviziile şi puştile trebuie bine acoperite,
ca să nu se ude. Mai departe e de neapă-
rată lipsă o baricadă de furgoane, în care
să închidem caii; căci aceştia prea lesne ar
putea fugi de spaimă în pustiu, lăsându-ne
pe jos. Deci, la lucru cu toţii, căci după al
meu calcul ne rămâne numai o jumătate
de oră timp.
/ Nr. 6 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 21
Imediat ne şi apucarăm de lucru, ur-
mând cu stricteţe comanda, când iată că
Spiridon, care sta cu faţa spre apus, excla-
mă cu îngrijire:
— Fraţilor, un şi mai mare pericol vine
spre noi! Şi el arătă cu mâna spre nourii
mohorâţi ce acopereau soarele, aruncând
pe şesuri o umbră nocturnă. — Vedeţi,
acea ceaţă surie ce se distinge destul de
lămurit de nourii de ploaie, este fum. Ier-
burile şesului, unde am lăsat focul nestins,
s-au aprins în urma noastră
şi pojarul vine spre noi. Dacă
şuvoiul nu va stinge focul
înainte ca acesta să ajungă la
noi, atunci furgoanele cu praf,
puşti şi provizii vor zbura în
văzduh. Cosim, deci, cât mai
în grabă iarba în jurul furgoa-
nelor, scăpând astfel de pieire
averea noastră, de la care de-
pinde viitorul expediţiei.
Şi imediat mohorul uscat
din jurul taberei fu cosit, smuls
şi tăiat, care cum putea. Noi
lucram cu aşa sârguinţă, că
eram uzi de sudoare, silindu-
ne a câştiga ceva timp spre a
aşeza corturile, de care ne apu-
caserăm mai înainte. Noi ne zbuciumam în
toate părţile cu o precipitaţie, precum o are
omul numai în momente de pericol, căci
vijelia se apropia cu mare repejune: tunetul
mugea tot mai puternic şi mai des, iară pe
fundul vânăt al nourilor se desena o dungă
roşie a jariştii mereu crescânde, şi limbi de
foc se încrucişau cu săgeţile de fulger, ce
spintecau clăbucii surii ai fumului.
Însă nimic nu se mişca, niciun pai, şi
pământul părea a aştepta cu supunere ur-
gia ce i-o trimitea cerul impunător. Apro-
pierea momentului decisiv se anunţă prin
un vuiet sinistru, şi vijelia dezlănţuită şi
scăpată din închisoare, izbucni cu o pu-
tere înfricoşată. Un trăsnet de tunet zgu-
dui şesul până-n lungă depărtare. Jariştea
cu flăcări încovoiate se întindea înainte,
aruncând troiene de şperlă şi scântei, ce ne
acopereau furgoanele. Corturile noastre,
smucite din ţăruşi şi învălătucite în ciu-
ciulete, se duseră de-a rostogolul la vale.
Cu multă trudă abia izbutirăm a ne târâi
pe brânci, tupilându-ne sub furgoane, căci
ploaia turna ca din cofă, cu fulgere şi trăs-
nete ca de o canonadă de sute de tunuri.
Doi cai, îngroziţi de sălbatica furtună, se
smuciră în toate părţile şi, rupând căpes-
trele, săriră din cercul de furgoane, apu-
când-o la fugă şi dispărând peste scurt în
ceaţa de fum şi de ploaie.
(va urma)
inimi gemene
Pasiunea care ne-a hotărât destinul
Se spune că, dacă ai dorinţă de a face
ceva, atunci mai mult de jumătate e deja
făcut, iar dacă ai reuşit să legi pasiunea cu
profesia — atunci eşti un om cu adevărat
fericit.
Aşa s-a întâmplat că, în familie ne-am
născut „doi puişori odată“, adică, doi fraţi
gemeni, iar tata, fiind un iubitor fidel al
naturii şi al sportului, deja de la vârsta
de patru anişori ne-a înscris la secţiile de
acrobaţie şi înot. În cursul săptămânii —
lecțiile la școală, orele de muzică și spor-
tul, sâmbăta însă — toţi „bărbaţii“ mer-
geam la „saună“, unde participam și noi
activ la „rezolvarea problemelor majore
discutate la un ceai“. Când venea sezonul
grădinăritului — toți la lucru, la muncile
câmpului! Și, dacă ambele „fazende“ se
aflau pe lângă iazuri bogate în pește, iar
în pădurea de peste gard creșteau felurite
ciuperci — era păcat să te „închini“ la pus
cartofi în pământ și strâns zmeură, când
„peripețiile îți făceau cu ochiul“. Astfel au
început primii pași în lumea pescuitului,
de la o simplă vargă cu o plută din pană
de gâscă, până la răscititul cărților de pes-
cuit și experimentatul cu diverse monturi.
Sistematic erau „inspectate“ toate magazi-
nele de pescuit și vânătoare din Bălți, iar
pe la doisprezece ani s-a împlinit și marele
vis al nostru — primele spining-uri pen-
tru răpitor. Ce-i drept, cam puțină treabă
făceai cu ele pe la iazurile din apropiere,
dar ce contează, când privirea pescarilor
22 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 6 • 2015 /
era îndreptată spre tine și îți părea că ești
plasat în „topul celor mai tari“? Și, totuși,
exista un lac în raza orașului Bălţi, unde
puteai ajunge operativ și prinde, garantat,
câțiva bibani și chiar șalăi. Era lacul „Go-
rodskoe“, gestionat de Societatea Vânăto-
rilor și Pescarilor, care ne-a oferit prima
ocazie de a face cunoştinţă cu această or-
ganizaţie formată și condusă de adevărați
promotori ai pescuitului și vânatului.
După absolvirea cursului liceal, pen-
tru noi n-au mai existat dubii unde să
mergem mai departe la studii, cu toate
că au apărut divergențe aprige în fami-
lie, eram fermi convinși — la ecologie, la
Universitatea de Stat din Moldova. Unii
și acum prind a zâmbi, nu le vine a cre-
de, auzind că pasiunea pescuitului ne-a
determinat alegerea profesiei, dar, asta e.
După facultate, împreună cu fratele De-
nis, am continuat studiile de doctorat la
Institutul de Zoologie al AȘM, iar lacul de
acumulare Ghidighici (de asemenea ges-
tionat până mai ieri de SVPM) ne-a fost
unul dintre obiectele de cercetare ulteri-
oară. Și în această perioadă am fost me-
reu ajutați de conducerea Societății, atât
la organizarea cercetărilor în teren, cât și
la obținerea informaţiei nemijlocit din ar-
hiva instituţiei.
Ca să vedeţi, din anul 2007, şi eu, şi
fratele Denis, ne-am „îmbolnăvit“ și de
pasiunea vânatului, iar în prezent ne stră-
duim să îmbinăm armonios plăcerea pes-
cuitului cu vânătoarea. Nu uităm, totoda-
tă, nici de obligaţiunile de… părinţi.
Cred că o persoană entuziasmată
copilărește de ceea ce face, se poate con-
sidera împlinită. Pasiunea de a pescui şi
a vâna cu siguranţă îţi asigură, pe lângă
trăirea unor senzaţii aparte, contopindu-
te cu natura — şi multă sănătate.
Azi avem bucuria, şi eu, şi fratele De-
nis, de a felicita din toată inima Societatea
Vânătorilor și Pescarilor din Republica
Moldova cu prilejul celor 140 de ani de
la fondare. Urăm administrației și tutu-
ror membrilor SVPM forță de muncă şi
realizarea sarcinilor preconizate. Doar
un fond de vânătoare bine gestionat este
rezultatul muncii armonioase a tuturor
membrilor ei.
La mulţi ani!
Dr. Dumitru Bulat,
Institutul de Zoologie al AȘM
ihtiologie
Măria Sa, Crapul
Prin frumuseţea sa răpitoare şi calitatea gastronomică neîntrecută a cărnii Măria sa, Crapul, este un adevărat
rege al ecosistemelor acvatice, o flacără de dragoste fără stingere în sufletul pescarilor amatori şi sportivi, dăru-
ind clipe de adâncă trăire, pline de farmec şi încântare, bucurie şi satisfacţie, clipe cu aripi de lumină cerească spre
înălţarea fiinţei noastre la Steaua eternă a dorului de existenţă a Binelui neţărmurit.
Crapul (Cyprinus carpio),
acest peşte–minune cu solzi
mari strălucitori, patru mustă-
cioare scurte pe buzele cărnoa-
se (câte două pe fiecare parte),
aripioara de pe spinare destul
de lungă, dotată pentru apăra-
re de duşmani cu un fel de su-
liţă–ferestrău, situată la nivelul
unde încep aripioarele perechi
de pe burtă, întinzându–se
până la sfârşitul celei de lân-
gă coadă. În condiţii bune de
existenţă, cu hrană suficientă,
crapul creşte repede, săltându–
se în greutate până la un kilo-
gram pe an, iar în decursul vie-
ţii, cu o durată de peste 40 de
ani, atinge în lungime aproape
un metru. Exemplarele mari
au o greutate impresionantă,
depăşind 35–40 de kilograme.
Crapul constituie mândria
piscicultorilor. Datorită grijii
lor, această specie de peşti per-
petuează în toate bazinele de
acumulare şi în râurile în care
curgerea apei este domolă. Se
cunosc mai mult varietăţi de
crap: crapul comun, asemănă-
tor cu carasul, având spatele
curbat, crapul sălbatic, aflat
în prezent în pericol din cau-
za impurificării genofondului,
crapul unguresc, cu un corp
alungit, fusiform, crapul oglin-
dă şi sazanul, cu nume „de bo-
tez“ „kirghiz“.
Reproducerea crapului are
loc mai târziu decât a altor
specii, solicitând încălzirea
apei până la +19, +20 de grade.
De obicei, în funcţie de condi-
ţiile climaterice, perioada bo-
iştii începe în luna mai şi du-
rează destul de mult, până în
iunie, deşi procesul de depu-
nere a icrei se înfăptuieşte în
decursul unei săptămâni şi ju- fecundate grijuliu de masculi dimineţile calde, cu cer aco-
mătate. Primele îşi fac această prin stropirea cu lapţi. Puietul perit de nori scămoşi şi vânt
datorie sfântă „crăpoaicele“ ti- apare din ouă în leagănul de moderat din sectorul de nord–
nere, care încep reproducerea apă după o săptămână sau 10 vest.
abia în al treilea an de viaţă, zile, iar când sufletul undelor Vara delicatesele preferate
urmate apoi de cârdurile altor se răceşte — peste trei săptă- ale crapului sunt cocoloaşele
generaţii, încheind acest ritual mâni. de mămăligă şi pâine, înnobi-
late cu miere de albine şi pică-
turi de ulei de floarea–soare-
lui nerafinat, de anis, mentă,
tinctură de odolean. Pe placul
Măriei sale sunt de asemenea
boabele de porumb în lapte sau
conservate, micile bucăţele de
turte din seminţe de floarea–
soarelui prăjite, alte şi alte ali-
mente vegetale de care dispun
pescarii.
Ustensilele utilizate pe larg:
vergi telescopice integrale sau
cu tronsoane, lansete cu mu-
linete, undiţe cu amortizatoa-
re de gumă, pripoane pentru
pescuitul pe fund la mare de-
părtare.
femelele cele masive. În func- Îndurând „chinurile naş- În timpul drilului de la pes-
ţie de mărimea şi vârsta ei, fe- terii“, femelele sunt extenuate car se cere multă măiestrie şi
mela crap depune o cantitate fizic, având nevoie de odihnă răbdare, pricepere pentru adu-
impunătoare de icre — circa şi linişte. Abia după recupe- cerea cu bine la mal a exem-
300–600 de mii. Expulzarea rarea forţei vitale, încetul cu plarelor barosane. Pescarul cu
icrelor decurge destul de greu, încetul, ele pornesc în căutare experienţă ratează rar captura,
în acest proces femelele sunt de hrană. Acesta este timpul de dar se întâmplă şi cazuri de
ajutate de masculi, lovindu–le după prohibiţie, când pescarii mică amărăciune…
în abdomen, sau ele se arun- amatori şi sportivi îşi recapătă Ziua cu o partidă de pescu-
că puternic, zbătându–se la dreptul de ademenire it la crap înalţă în cerul de azur
suprafaţa apei, cu undiţa, al ţinerii de minte lumina stele-
provocând, în locuri lor de noroc ale izbânzii pescă-
cât de cât, eli- De-a
r fi... permise, reşti, aducătoare de multă bu-
berarea ouălor ed em p e p escari a crapilor curie şi satisfacţie sufletească,
fi să-i cr
care constituie De-ar câ t p eş te -a u capturat, îndrăgiţi. prin care freamătă necontenit
spun
circa o pătrime Când ari Lu- dragostea de viaţă şi dorul de
ate iazurile m
sau mai mult În to r apă... de scăldat! nile fa- alte şi alte zile asemănătoare.
doa
din greutatea Ar fi vorabile Binecuvântaţi aceste clipe divi-
fiecărui exem- pentru pescuitul crapului ne, clipe ale crapului, clopotul
plar. Depunerea icrelor are loc sunt iunie, iulie şi august, iar în cărora sună–răsună în măreţia
în aprinsul zorilor, mai ales la toamnele calde — septembrie dărniciei Naturii–mamă.
răsăritul soarelui, pe vegeta- şi octombrie. În timpul zilei Vladimir RUSNAC,
ţia submersă pe lângă maluri, orele astrale de succes sunt în scriitor
/ Nr. 6 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 23
mapamond
Cultul estonian al vânătorii
Circa 40% din teritoriul
Estoniei le constituie pădurile.
În ultimele decenii împăduri-
rea s-a extins considerabil şi
nu doar pe seama suprafeţelor
golaşe: multe lunci şi pajişti de
altădată, năpădite de tufăriş, şi
solurile arabile sărace au fost
îmbogăţite cu plantaţii fores-
tiere de valoare. Dar tot atâtea
pământuri suferă de exces de
umiditate. Se presupune că în
Estonia sunt circa 300 specii
de păsări, dintre care 85% îşi
fac cuibul în păduri. Republi-
ca e aşezată pe coasta mării,
dar dispune şi de un număr
mare de bazine acvatice inter-
ne. În râuri, iazuri, în apele de
coastă vieţuiesc multe păsări,
dar şi animale de apă — vidre,
bizami, foci.
Multe animale sălbatice
locuiesc în păduri, dar acestea
nu sunt unicul lor habitat. Ele
pot fi întâlnite în desişuri, în
lunci, pajişti şi chiar în mlaş-
tini. Astfel, pentru fauna cine-
getică aproape toate felurile de
relief ale Estoniei sunt prielni-
ce. De aceea, în terenurile de
vânătoare se înscrie întregul
teritoriu al ţării, excepţie fă-
când oraşele, orăşelele şi alte
localităţi, inclusiv grădinile
publice şi rezervaţiile natura-
le.
Terenurile de vânătoare se
împart în:
— teritorii gestionate de gos-
podăriile vânătoreşti de
stat sau de organizaţiile
publice vânătoreşti;
— rezervaţii naturale de în-
semnătate locală şi statală.
Suprafaţa totală a terenu-
rilor vânătoreşti e de 3,94 mln.
ha. Rezervaţiilor şi altor sec-
toare protejate, zonelor sub-
urbane înverzite, unde vână-
toarea e interzisă, revin 13 la
sută din totalul terenurilor. Pe
aceste întinsuri este introdu-
să paza animalelor sălbatice,
numărul lor fiind reglemen-
tat doar printr-o dispoziţie
specială a Comitetului de Stat
24 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 6 • 2015 /
pentru conservarea naturii şi
a gospodăriei forestiere.
Terenurile de vânătoare
sunt stăpânite de organizaţii-
le şi gospodăriile forestiere în
baza contractelor respective,
coordonate cu proprietarii
principali de pământuri şi pu-
terea locală. La rândul lor, or-
ganizaţiile vânătoreşti transmit
terenurile colectivelor de vână-
tori pentru aplicarea măsurilor
biotehnice şi pentru vânătoare.
Contractul prevede menţine-
rea în teritoriile respective a
unui număr optim de animale
sălbatice.
Toate terenurile de vână-
toare au fost evaluate din punc-
tul de vedere al disponibilităţii
resurselor nutritive pentru
anumite specii de animale. În
temeiul dat au fost create pro-
iecte de organizare şi dezvol-
tare a gospodăriei cinegetice
integrale pe un termen de zece
ani. Proiectele includ măsuri
concrete privind reglementa-
rea numerică a anumitor specii
de animale şi lucrările bioteh-
nice, stabilesc normele limitate
privind densitatea vânatului pe
teren. Limitele optime se sta-
bilesc atât pentru gospodăriile
cinegetice autonome, cât şi pe
ansamblul republicii. Conform
evaluărilor, arealul util de via-
ţă a elanului în republică e de
1,7 mln. ha sau 44% din toată
suprafaţa terenurilor de vână-
toare, iar densitatea optimă a
elanului e de 4 exemplare pe
fiecare 1000 ha.
Baza nutritivă pentru că-
prior ocupă circa 45% din
terenurile de vânătoare, den-
sitatea admisibilă fiind de
20—60 exemplare la 1000 ha,
a mistreţilor (36%) — până la
15 exemplare la mia de hecta-
re. Teritoriile de răspândire a
iepurelui ocupă 60 la sută din
suprafeţele de vânătoare.
Pădurile populate cu ani-
male, în alternanţă cu relieful
deschis, creează ecosisteme
integre de influenţă reciprocă.
Diversitatea ecosistemică per-
mite clasificarea lor în confor-
mitate cu existenţa multiplelor
specii de animale după modul
lor de viaţă în teritoriu. Drept
criterii servesc şi componenţa
specifică, şi vârsta, şi densitatea
plantaţiilor, şi locul de creşte-
re. Felul de viaţă a animalelor
depinde de comunitatea vege-
tală, capacitatea proprietăţii
funciare, nu are hotare spaţiale
clare, ci sunt în special genera-
lizatorii.
Condiţiile ecologice din
pădure în mare parte depind
de densitatea etajului forestier.
În locul cu arbori rari, însoriţi,
cresc subarbuşti şi un covor
dens de plante. Ca urmare,
baza nutritivă pentru anima-
lele sălbatice e bogată. Locul
de viaţă se apreciază, în temei,
după capacitatea principalelor
specii de animale de a supra-
vieţui — elani, căpriori şi mis-
treţi. La evaluarea terenurilor
de vânătoare se aplică scara din
cinci puncte. Cele mai bune
tipuri de locuri de trai, unde
există o bază nutritivă valorică,
se înscriu cu bonitatea 1, a 5-a
bonitate a bazei nutritive este
cea mai săracă, pe aceste locuri
animale sunt foarte puţine. Bo-
nitatea reflectă condiţiile bazei
nutritive de iarnă, existenţa
adăposturilor şi mărimea fac-
torului de deranj al animalelor.
În conformitate cu bonita-
rea, toate terenurile de vânătoa-
re ale raionului administrativ se
împart în sectoare nu prea mari
(câte 10—15 mii ha), repartizate
colectivelor de vânători (secţii
ale cluburilor cinegetice) pen-
tru întreprinderea măsurilor
biotehnice şi a altor lucrări. La
repartizarea sectoarelor se ţine
cont de graniţele şi mărimea
întreprinderilor, gospodăriilor
forestiere şi agricole, condiţiile
naturale, numărul vânătorilor
în secţii. Pentru vânatul mic fie-
cărui vânător trebuie să-i revină
150—200 ha.
În majoritatea cazurilor,
evidenţa elanului şi căprioru-
lui, pornind de la baza nutri-
tivă şi daunele pricinuite pă-
durii şi gospodăriei agricole,
e necesar să se facă nu separat,
ci sumar (s-a calculat că dauna
adusă puietului de pin de către
un elan este aproximativ egal
cu cel adus de trei căpriori).
Pornind de la numărul optim
şi real de animale, de puiet în
anul dat, stabilit în baza efec-
tuării evidenţei, de asemenea,
a volumului daunei pricinui-
te pădurilor şi câmpiilor, este
uşor de stabilit numărul de
exemplare pentru fiecare spe-
cie, care trebuie vânată în sec-
torul cutare sau cutare.
Numărul oprim de anima-
le, calculat în baza bonitării te-
renurilor de vânătoare se trece
în contractele cu privire la ges-
tionarea terenurilor cinegetice,
semnate cu organizaţiile de
vânători. Acest indice demon-
strează în ce măsură vânătorii
îşi conştientizează obligaţiile
privind conservarea fondului
cinegetic.
www.hunt-dogs.ru/667
 Vestigii europene
Muzeul mediului şi vânătorii
din Uzarzewo, Polonia
Asemenea multor muzee cinegetice
din Europa, şi cel din Uzarzewo este găz-
duit de un castel. Clădirea în stil eclectic a
fost construită în 1860, suferind mai multe
modificări de-a lungul anilor. Complexul
muzeistic include castelul, anexele şi un
parc cu suprafaţa de 6 ha.
Muzeul are mai multe expoziţii per-
manente. Expoziţia „De la piatră spre ar-
baletă“ prezintă dezvoltarea vânătorii în
Epoca Bronzului şi Epoca Fierului. Expo-
natele includ: topoare, ciocănaşe, cuţite de
cremene, suliţe şi alte obiecte obţinute din
săpăturile arheologice. Punctul de atrac-
ţie al expoziţiei este scena reprezentând
oamenii neanderthalieni la vânătoarea de
urs. „Metodele vechi şi noi de vânătoare“
reliefează din perspectivă istorică meto-
dele de vânătoare din vechime. Expoziţia
prezintă cum, din mijloc de dobândire a
hranei, apoi activitate de loisir, vânătoarea
devine un procedeu de ocrotire a naturii
prin reglarea numărului de specii dintr-o
populaţie de pe un anumit teritoriu şi pro-
tecţia celor care sunt pereclitate.
O altă expoziţie „Arme şi ustensile
de vânătoare“ surprinde prin colecţia de
arme de vânătoare şi accesorii. Cea mai
veche piesă este o armă din secolul XVI.
Piesele recente sunt reprezentate prin di-
ferite arme de foc moderne. Colecţia de
accesorii cuprinde instrumente pentru
confecţionarea alicelor, utilaje pentru îm-
pachetarea gloanţelor, cornurilor pentru
praf de puşcă, curele, genţi de vânătoare şi
multe altele.
Influenţa activităţilor cinegetice asu-
pra artei este reflectată în expoziţia „Vâ-
nătoarea şi arta“. Ea cuprinde numeroase
tablouri, sculpturi, obiecte de artă lucrate
manual ce reflectă vânătoarea. Printre cele
mai renumite piese sunt „Vânătoare de
elani“ şi „Elanul la mlaştină“ ale pictorului
I. Zygmuntowicza, „Lupii“ de W. Ganiani-
owskiego şi acuarelele ornitologului din
Poznan Jan Sokołowskiego.
Expoziţia „Anatomia coarnelor de cerb“
prezintă evoluţia coarnelor de-a lungul anu-
lui la cerbi şi varietatea formelor existente.
Ea mai cuprinde medaliile obţinute de dife-
rite trofee şi tabloul „Peisaj de dimineaţă cu
cerb“ de Michała Wywiórskiego.
O expoziţie interesantă este „Mediul
de viaţă al vânatului“ care prezintă habi-
tatele diferitor specii cinegetice. Prin in-
termediul dioramelor sunt reprezentate
fragmente din diverse medii de trai ale
păsărilor şi mamiferelor din Polonia: de
câmp, acvatice, palustre, silvic pe timp
de vară şi iarnă. Colecţia include circa
200 de păsări împăiate. Câteva exponate
reprezintă unele specii dintre cele ocro-
tite în Polonia: vidra, castorul, lebăda de
vară şi diferite păsări răpitoare.
Muzeul cuprinde şi o expoziţie pe
înţelesul copiilor mici „Animalele în
cele patru anotimpuri“. Într-o atmosferă
de poveste cu muzică, recitaluri, lumini
este arătată schimbarea landşaftului na-
tural de-a lungul anului. În patru peisaje
ce reprezintă anotimpul sunt câte trei
păpuşi alegorice ce reprezintă lunile.
Animalele împăiate sunt şi ele surprinse
în activităţile lor sezoniere precum clo-
citul ouălor, naşterea puilor sau pregăti-
rile de toamnă.
Pe lângă expoziţiile tematice, muzeul
mai cuprinde o bibliotecă cu peste 1000 de
volume despre vânătoare şi natură.
Selecţie: Cristina Ciobanu,
Institutul de Geografie şi Ecologie al AŞM
 Magazinele
de arme
ale SVPM

Adresele magazinelor SVPM:

mun. Chișinău, str. Șipotelor 2; tel.: (022) 24 32 04
or. Cahul, str. M. Eminescu 43/2; tel.: (0299) 22 132

Atelier de reparaţie şi testare a armelor

Tel. de contact:
022 24 20 53; 079054705

Stimate vânător!
Procurând arme
şi muniţii în magazinele
SVPM, banii domniilor
voastre rămân în societate,
contribuind astfel la dezvol-
tarea vânatului în Moldova.