Baltagul

-rezumat-
Plecat la Dorna în preajma sărbătorii Sfântului Dumitru (26
octombrie) pentru a cumpăra niște oi de la niște ciobani de pe
Rarău, Nechifor Lipan nu se mai întoarce la casa lui de pe
măgura Tarcăului și nu mai dă niciun semn de viață. Soția sa,
Vitoria, începe să se neliniștească deoarece oierul nu lipsise
niciodată de acasă, în ultimii douăzeci de ani, o perioadă mai
mare de douăzeci de zile. El nu se dusese nici la popasul de
iarnă al turmelor de oi din satul Cristești (din apropiere de
Iași) aflat pe balta Jijiei, unde urma să plătească taxele de
pășunat, nutrețul animalelor și simbriile ciobanilor și de unde
trebuia apoi să se întoarcă acasă cu fiul său, Gheorghiță.
Perioada de întârziere depășește o lună, iar Vitoria visează
într-o noapte că Nechifor traversa călare, spre asfințit, o
întindere de apă și începe să bănuiască că acesta a murit.

După ce se sfătuiește cu părintele Dănilă și cu baba Maranda,

Vitoria decide să se roage Maicii Domnului și să țină post
negru douăsprezece vineri la rând, sperând că Nechifor se va
întoarce până atunci. După ce Gheorghiță se întoarce acasă în
preajma sărbătorilor de iarnă, Vitoria pleacă la mănăstirea
Bistrița pentru a se ruga la icoana făcătoare de minuni a
Sfintei Ana și a cere un sfat duhovnicesc, apoi se deplasează la
Piatra Neamț pentru a anunța stăpânirea de dispariția soțului
ei. Prefectul județului afirmă că este posibil ca Nechifor Lipan
să fi fost prădat de bani și ucis, confirmând temerile Vitoriei.
Femeia se hotărăște să plece în căutarea soțului dispărut la
terminarea celor douăsprezece săptămâni de post negru,
împreună cu Gheorghiță, luând cu ei un baltag pentru a se
apăra de răufăcători.

După ce-și vinde restul de marfă negustorului evreu David,

Vitoria pornește în zorii zilei de 10 martie, împreună cu
Gheorghiță, pe drumul parcurs de Nechifor Lipan până la
Dorna. Ei urmează cursul Bistriței, trecând prin Bicaz,
Călugăreni (unde se despart de David), Farcașa, Borca,
Broșteni și Crucea și întrebând peste tot dacă oierul dispărut a
trecut pe acolo. În cele din urmă, Vitoria ajunge la Vatra
Dornei unde află din registrele de vânzări că Nechifor
cumpărase 300 de oi, învoindu-se apoi să vândă 100 de oi
către doi gospodari munteni necunoscuți. Turmele de oi au
fost trimise pe valea pârâului Neagra Șarului către popasul de
iarnă de la Ștefănești (de la apa Prutului), iar cei trei tovarăși
au pornit pe urmele lor.

Vitoria și Gheorghiță pornesc pe valea Negrei pe urmele

turmelor de oi, trecând prin Șaru Dornei, Păltiniș, Dârmoxa,
Broșteni, Borca și Sabasa și traversând apoi Pasul Stânișoara
(pe Drumul Talienilor) până în Suha (localitate înglobată
astăzi în satul Mălini). Ajunsă la Suha, Vitoria află de la
crâșmarul Iorgu Vasiliu și de la soția lui, Maria, că au trecut
acolo prin toamnă numai doi oieri și nu trei. Cei doi oieri,
Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, locuiau în valea Doi Meri și păreau
că s-au îmbogățit brusc în ultima vreme, iar nevestele lor
deveniseră fudule și începuseră să facă risipă. Chemați la
primărie și întrebați, Bogza și Cuțui afirmă că au cumpărat
toate oile lui Lipan și s-au despărțit de acesta la Crucea
Talienilor, Nechifor întorcându-se înspre casa lui. După ce se
sfătuiește cu Vitoria, crâșmărița Maria lansează un zvon în
Suha că vânzarea oilor către cei doi gospodari este
discutabilă, deoarece s-ar fi făcut fără martori și fără
semnarea vreunui document doveditor.

Ageră la minte, Vitoria trage concluzia că uciderea lui Nechifor

Lipan a avut loc între Suha și Sabasa și traversează înapoi
Pasul Stânișoara. Ea îl găsește în curtea unui gospodar din
Sabasa pe Lupu, câinele credincios al soțului ei. Animalul le
semnalează râpa unde zăceau osemintele lui Nechifor Lipan,
alături de cele ale calului său. Craniul mortului era spart de o
lovitură de baltag, dovedind că moartea oierului fusese una
violentă. Chemate la fața locului, autoritățile îi cercetează pe
Bogza și pe Cuțui, care continuă să susțină că ei se
despărțiseră de Lipan după ce-i plătiseră toți banii.

Vitoria organizează un praznic mare la Sabasa cu ocazia

înmormântării oaselor lui Lipan, invitându-i pe subprefect și
pe cei doi gospodari din Suha. Femeia îl acuză pe Calistrat
Bogza că i-ar fi lovit soțul pe la spate cu baltagul pentru a-i lua
oile, în timp ce Cuțui stătea de pază ca să nu fie surprinși de
vreun drumeț. Furios, gospodarul îi dă pe toți la o parte și iese
din casă, unde îl atacă pe Gheorghiță. Flăcăul se apără și-l
lovește pe Bogza în frunte cu muchea baltagului, iar câinele
Lupu îl mușcă de gât pe ucigaș. Ilie Cuțui se predă și confirmă
acuzațiile femeii, în timp ce Bogza, grav rănit de mușcătura
câinelui, își recunoaște vina și cere să fie iertat.