Activitate 3.2.

Dizabilitate – implicații asupra învățării

Copiii cu dificultăţi de învăţare au fost şi sunt o realitate, indiferent de
cultură, cetățenie, etnie, limbă, nivel al veniturilor sau mediu social, astfel că specialiști
din diverse domenii au căutat soluții pentru a veni în sprijinul acestora, în vederea
adaptării și integrării lor eficiente, atât în mediul școlar, cât și în spațiul social, în
general. Dislalia este o tulburare de vorbire în care sunetele sunt distorsionate, înlocuite
cu altele similare sau sunt absente cu totul în vorbire, în timp ce copilul are auzul
normal, este fluent în structura gramaticală a limbii sale native, vocabularul său
corespunde normei de vârstă. Principalele forme de manifestare a tulburării dislalice
sunt:
 distorsiunea/ alterarea sunetului (pronunția defectuoasă a sunetului, nerespectând
caracteristicile lui articulatorii); exemplu: pronunția interdentală (cu limba între
dinți) a sunetului „s”;
 – omisiunea sunetului (copilul nu pronunță deloc sunetul în cadrul cuvântului);
ex., spune „cară” în loc de „scară” , „achetă” în loc de „rachetă”;
– substituirea/ înlocuirea sunetului, cu un sunet apropiat sau nu ca structură articulatorie;
ex., copilul înlocuiește sunetul „ș” cu unul din sunetele „s”, „h”, „ci”, „t” și pronunță
„ masină”, „mahină”, „macină” sau „matină”, în locul cuvântului „mașină”;
Care sunt cauzele dislaliei?
Literatura de specialitate evidențiază, ca etiologie a dislaliei, factorii de natură organică
și factorii de natură funcțională.
Factorii de natură organică vizează malformațiile și anomaliile anatomo-
funcţionale ale organelor periferice ale vorbirii (buze, limbă, dinți, palatul dur, văl
palatin, maxilare, cavitate nazală), cum ar fi:
– microglosie (limba mai mică decât normalul)
– macroglosie (limba mai mare)
– frenul lingual scurt, care nu permite ridicarea limbii la incisivii superiori
(anchiloglosie)
– implantarea defectuoasă a dinţilor
– despicăturile labio-maxilo-palatine, bolta palatină ogivală (cunoscute şi sub denumirile
de buză de iepure şi gură de lup).
Corecția dislaliei:
-pregătitoare - dezvoltarea memoriei auditive și a auzului fonemic;
-formarea deprinderilor primare de pronunție sonoră cu ajutorul exercițiilor de
articulare;
-automatizarea sunetelor în vorbire.