Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Publicat în revista Cell, studiul a comparat „organoizi cerebrali”, țesuturi 3D crescute din celule
stem care modelează dezvoltarea timpurie a creierului, care au fost cultivați din celule stem de
la oameni, gorile și cimpanzei.
Similar cu creierii actuali, mini-creierii umani creați în laborator au crescut mult mai mult decât
organoizii de la maimuțe.
„Aceasta oferă unele dintre primele informații despre ceea ce este diferit în creierul uman în
curs de dezvoltare care ne diferențiază de rudele noastre cele mai apropiate, maimuțele mari.
Cea mai izbitoare diferență dintre noi și alte primate este cât de incredibil de mare este creierul
nostru”, a afirmat coordonatoarea studiului, dr. Madeline Lancaster, de la Laboratorul MRC de
Biologie Moleculară.
În primele etape ale dezvoltării creierului, neuronii se formează din celulele stem numite
progenitori neuronali. Inițial, aceste celule progenitoare au o formă cilindrică care le face să se
dividă mai ușor în celule fiice identice cu aceeași formă.
Cu cât celulele progenitoare neuronale se multiplică în acest stadiu, cu atât mai mulți neuroni
vor fi mai târziu.
Pe măsură ce celulele ajung la maturitate și își încetinesc multiplicarea, ele se alungesc, având
o formă ca un con întins de înghețată.
Progenitorii umani au fost și mai întârziați în această tranziție, durând aproximativ șapte zile.
Celulele progenitoare umane și-au menținut forma asemănătoare unui cilindru mai mult decât
alte primate, timp în care s-au divizat mai frecvent, producând mai multe celule.
„Am descoperit că o modificare întârziată a formei celulelor din creierul timpuriu este
suficientă pentru a schimba cursul dezvoltării, ajutând la determinarea numărului de neuroni
care se formează. Este remarcabil faptul că o schimbare evolutivă relativ simplă a formei
celulei ar putea avea consecințe majore în evoluția creierului”, a spus dr. Lancaster, care în
2013 a creat primii mini-creieri în laborator, potrivit SchiTechDaily.
Aceștia au identificat diferențe într-o genă numită „ZEB2”, care a fost activată mai devreme în
organoizii cerebrali ai gorilelor decât în cei de natură umană.
Pentru a testa efectele genei în celulele progenitoare ale gorilelor, oamenii de știință au
întârziat acțiunea ZEB2. Acest lucru a încetinit maturarea celulelor progenitoare, făcând mini-
creierii de gorilă să se dezvolte mai asemănător cu cei umani, mai încet și mai mari.
În mod invers, activarea timpurie a genei ZEB2 în celulele progenitoare umane a promovat
tranziția prematură în organoizii umani, astfel încât aceștia s-au dezvoltat mai mult ca
organoizi de maimuțe.
Cercetătorii au precizat că organoizii sunt un model și, la fel ca toate modelele, nu refac pe
deplin creierele reale, în special funcția matură a creierului. Pentru a răspunde la întrebări
fundamentale despre evoluția oamenilor, aceste țesuturi cerebrale dintr-un vas oferă însă o
viziune fără precedent asupra etapelor cheie ale dezvoltării creierului care ar fi imposibil de
studiat altfel.