Sunteți pe pagina 1din 1

Spațiul public și spațiul privat

Când ne referim la spațiul public nu ne referim la un loc anume, o arie anume sau o
construcție.

Potrivit lui E.Tassin “spațiul public nu se confundă cu spațiul comun ci se bazează mai
degrabă pe coexistența în același cadru a unor actori cu identități și logici diferite de acțiune.
Spațiul public alătură practici stiluri și identități diverse”.1

Spațiul public este de asemenea un mod de interacțiune care presupune dialogul asupra
unor probleme de interes general. De asemenea, spatial public se formează prin practici de
comunicare și relaționare care permit vizibilitatea unor puncte de vedere diferite și a problemelor
pentru societate. Din acest punct de vedere spatial public presupune un mod de comunicare ce
favorizează dialogul și controversa.

Spațiul public poate fi definit ca “un mod de comunicare întemeiat pe :

-dialogul critic și rațional între cetățeni ;


-abordarea unor probleme ale comunității sau ale societății
-critica acțiunii guvernanților”2
Spațiul public este și spațiul vieții comunitare . În spațiul public se constituie și evoluează
actori politici (partide, parlament, guvern), actori non-politici (societatea civilă) și actori
mediatici (ca actori ai informării publice).

Spațiul privat este spațiul intim, la care fiecare persoană are dreptul , un spațiu rezervat
familiei și celor apropiați nouă dar și secretului. Dreptul la viață privată face parte din drepturile
fundamentale ale omului , reglementate de O.N.U, prin Declarația universală a drepturilor
omului.

Modul în care comunicarea se desfășoară în spațiul privat rămâne la alegerea


participanților la comunicare, regulile și normele după care aceștia se ghidează rămânând de
asemenea la latitudinea lor. Limbajul utilizat este de obicei unul colocvial.

1
Camelia Beciu , Sociologia comunicării și a spațiului public, 2011, p.82
2
Camelia Beciu , Sociologia comunicării și a spațiului public, 2011,p.83