1.

ŞTIREA

A. Ce este ştirea?

1) Ştirea înseamnă informaţie pură. Fără aceasta, niciun ziar nu ar putea avea pretenţia să
existe.  Elementul central al unei ştiri îl reprezintă faptele (“ce s-a întâmplat”), nu opiniile.

2) ABC-ul. Ştirea este răspunsul la câteva întrebări: cine? (a făcut), ce? (a făcut), când? (a

făcut), unde? (a făcut), de ce? (a făcut) şi cum? (a făcut).  Fără aceste răspunsuri, nu putem
vorbi de o ştire completă.

3) Nu orice fel de informaţie poate fi o ştire. Ca să fie considerată ştire, informaţia trebuie să
aibă o mulţime de calităţi (news value,  newsorthiness). S-a ajuns, prin consens, la concluzia
că noutatea este cea mai importantă calitate a unei ştiri. Tocmai de aceea, cea mai redusă
definiţie a ştirii ar putea fi: ceva despre care am aflat abia acum. Ştirea e ca îngheţata: dacă n-o
mănânci repede, se topeşte.

O caracterizare concisă a ştirii oferă şi francezul Pierre de Noye, care spune că informaţia
de presă trebuie să fie: importantă,  interesantă, nouă şi adevărată. Nu putem să ne mulţumim
însă cu această definiţie.

B. Genuri de informare

–Ştirea: ea oferă informaţia pe scurt (spune “ce s-a întâmplat?”), culeasă din diverse surse;

– Relatarea: oferă informaţia culeasă direct de la faţa locului de către reporter. Prezenţa la faţa
locului, accentuează răspunsul la întrebarea “unde s-a întâmplat?”;

– Reportajul: este un gen, la fel ca relatarea, bazat pe informaţie culeasă de la faţa locului. În

plus, faţă de relatare şi de ştire, vine cu detalii de atmosferă, adaugă culoare;

– Ancheta: dezvăluie ceva (ascuns, imoral, ilegal…). Accentul cade pe întrebările “de ce?” şi
“cum?”;

– Interviul: aici nu cred că trebuie explicat, cu toţii ştim ce-i ăla un interviu :);

– Portretul: împrumută caracteristici din celelalte genuri. Pe scurt, urmăreşte trăsăturile,

comportamentul, pasiunile, viciile, realizările… unei persoane şi oferă o imagine despre ea.

1
C. Genuri de opinie

– Comentariul: este poziţia unui jurnalist cu privire la o temă;

– Editorialul: este poziţia publicaţiei cu privire la o temă de actualitate şi de mare interes;

D. Cum redactăm o ştire. Piramida răsturnată – cea mai eficientă schemă

Dacă n-ai reuşit să prinzi cititorul cu prima frază, poţi să consideri că ai scris degeaba tot
textul. Primele 30 de cuvinte sunt vitale pentru a câştiga atenţia celui care citeşte.

Tehnica piramidei răsturnate constă în prezentarea celor mai importante informaţii în

chiar introducerea ştirii, după care urmează date explicative, complementare, de context şi alte
detalii.

Redactarea ştirii sub forma piramidei răsturnate este o soluţie adecvată cititorului
modern, mereu sub presiunea timpului, care vrea să afle repede ce s-a întâmplat şi după aceea,
dacă mai are timp, să afle de ce şi cum s-a întâmplat.

Cele trei părţi esențiale ale unei ştiri scrise sub forma piramidei răsturnate:

a) Lead – introducerea sau capul ştirii;

b) Corpul ştirii – dezvoltă introducerea;

c) Final – trebuie să fie memorabil.

Lead-ul (atacul sau primul paragraf) este nucleul informativ esenţial, care sintetizează
principalele informaţii. El trebuie să fie atât informativ cât şi incitativ. În esenţă, lead-ul trebuie
să capteze atenţia cititorului şi să îl invite la lectură.

Corpul ştirii conţine date care explică şi aprofundează introducerea, explicaţiile care ajută la
situarea evenimentelor în context şi o serie de date secundare care întregesc imaginea faptului.
Background-ul îşi are locul tot în această zonă a ştirii.

Finalul fixează în mintea cititorului evenimentul. El trebuie să fie memorabil.

2
E. Prin ce câştigăm obiectivitate:

–  corectitudinea informaţiilor;

–  citarea surselor;

–  citarea tuturor părţilor implicate într-un conflict (dacă o sursă acuză pe cineva de ceva, nu dăm
ştirea fără să avem şi poziţia celui acuzat);

–  evităm să ne spunem opiniile;

–  verbe de distanţare (dacă o sursă lansează acuzaţii, folosim verbe precum: “susţine”,
“pretinde”).

F. Exigenţe ale ştirii:

Coerenţa – nu trebuie să plecăm într-o direcţie şi să ajungem în altă parte. Trebuie să menţinem
aceeaşi linie logică. O ştire trebuie să aibă conţinut unitar. Trebuie să ţinem cont că fiecare
entitate (cuvânt, propoziţie) face parte dintr-un text (ştirea), care trebuie să comunice, să
transmită ceva. Nu trebuie să scăpăm niciodată din vedere acel ceva (unghiul de abordare).

Concizia – dacă putem spune acelaşi lucru cu mai puţine cuvinte, nu trebuie să ezităm să o
facem. Există o regulă în jurnalism care este formulată astfel: maxim de informaţie cu minim de
cuvinte. Sunt indicate propoziţiile şi frazele scurte.

Claritatea – cititorul trebuie să înţeleagă imediat ce vrem să-i spunem. Nu folosim fraze
ambigue, nu lăsăm loc interpretărilor (scriem ştiri, nu poezii). Nu îl vom determina pe cititor să
meargă la dicţionar să caute sensurile. Limbajul trebuie să fie clar, simplu.

G. Cum cităm sursele:

Indicarea surselor de informare, în cadrul ştirii, este vitală. Fără surse, nu există ştire.

– Sursa trebuie să apară cel târziu la sfârşitul lead-ului, altfel el nu este complet;

– Sursa completă apare abia în primul paragraf de dezvoltare, ca să nu încărcăm lead-ul.

– Orice personaj de ştire trebuie identificat cu nume şi funcţie (calitatea în care vorbeşte);

3
– Cititorul nu trebuie să întâmpine greutăţi în a înţelege cine e personajul.

H. Cum datăm:

Dubla datare este considerată o greşeală. Ştirea ar semăna cu un proces verbal dacă am
data cu ieri, 25 august. Este de ajuns să spunem că evenimentul s-a petrecut ieri.

Este de preferat să folosim la datare formule ca: ieri, azi, mâine, poimâine, peste o
săptămână, săptămâna trecută. Acestea sunt formule uzuale, mult mai uşor de poziţionat în timp.
Publicul nostru este format din oameni normali. Dacă le spunem că un eveniment s-a petrecut pe
15 iulie îi ajutăm mai puţin decât dacă le spunem că evenimentul a avut loc acum o săptămână,
sau acum cinci zile, sau acum o lună. Evităm să-i determinăm să apeleze la calendar.

Reţinem, pe scurt, despre ştire:

–    Este cel mai concis gen jurnalistic;

–    Este un gen de informare;

–    Reprezintă relatarea pe scurt a unui fapt sau eveniment;

–    Exclude orice opinie a jurnalistului.

Cum să scrii o ştire de ultimă oră

Sursa: https://cariera.ejobs.ro/cum-sa-scrii-o-stire-de-ultima-ora/