Activitate 3.1.4.

Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități (240 min)

Oamenii cu deficienţe sunt percepuţi altfel, diferit. Perceperea lor variază de la societate la
societate, furnizând semnificaţii diferite, în funcţie de cultura şi de valorile promovate. Trebuie
însă să înţelegem că sunt nişte oameni la fel ca ceilalţi, fiind produsul unic al eredităţii lor şi al
mediului.

Mulți elevi au eșecuri școlare, din cauza limitării în prelucrarea anumitor tipuri de informatii,
ceea ce determină diverse dificultăţi: lipsa organizării, socializare dificilă, predispunere la
accidente, adaptare dificilă la schimbari, hiperactivitate sau letargie, lipsa atenţiei. Deși au
aptitudini pentru anumite domenii, acești elevi au randament inegal și deseori nu pot
fi încadrati în clase obisnuite.

Cerințe educative speciale – CES –  reprezintă un concept relativ recent, lansat în anul 1978, în
Marea Britanie, din dorința de a substitui anormalitatea educațională sau inadaptarea școlară a
unor elevi.

Noțiunea de CES desemnează necesitățile educaționale care solicită o școlarizare adaptată

particularităților individuale sau caracteristice unei deficiențe (ori tulburări de învățare), precum
și o intervenție specifică, prin reabilitare/ recuperare corespunzătoare. Este de la sine înțeles că
acești copii au nevoie de o atenție deosebită și de o asistență educațională suplimentară, fără de
care nu se poate vorbi de egalitatea de șanse, de acces și participare școlară și socială.

Iata și alte caracteristici ale elevilor cu CES:

-le lipseste deseori maturitatea și au un comportament egocentric.

-deseori, ei sunt speriați de școală, dar colegii ii pot ajuta să depașească aceasta frică.

-au capacitatea de a înțelege, dar le lipsește cea de a reda cele știute.

-uneori sunt copleșiți de sarcinile pe care trebuie ăs le execute.

Categorii de copii cu CES:

Copii cu deficiențe senzoriale (auditive, vizuale)

Copii cu tulburări de învățare (dificultăți de învățare, dislexia, disgrafia, discalculia)

Copii cu tulburări comportamentale (tulburări de conduită, de opoziție și rezistență, ADHD)

 Copii cu deficiențe somatice

 Copii cu deficiențe locomotorii

 Copii cu deficiențe mintale ușoare/medii/severe

Copii cu tulburări afective, emoționale (anxietate, depresie, atacul de panică, stres posttraumatic,
anorexie, bulimie, supra-alimentare)

 Copii cu deficiențe de comunicare și interacțiune (tulburări din spectrul autist, întârzieri în

dezvoltarea limbajului)

În întocmirea PEI, profesorul de limbi străine trebuie să plece atât de la cunoașterea  

concluziilor comisiei de profesioniști ce a stabilit diagnosticul de CES pentru a vedea în ce
domeniu se desfășoară dizabilitatea copilului, cât și de la analiza primelor rezultate ale copilului
în contact cu limba străină (testul inițial, verificările orale, etc).

Pornind din acest punct, profesorul trebuie să știe de la bun început: „CE trebuie predat copilului,
CUM, CÂND sau la ce interval trebuie introduse cunoștințe particulare, elemente de înțelegere și
deprinderi, prin activități suplimentare sau diferențiate pentru toți copiii, printr-o programă
diferențiată.” (Pedagogia diversității și dificultățile de învățare, pag.235, coord. Elena Hussar și
Gabriel Stan).

PEI trebuie să aibă un format simplu, să ofere detalii suplimentare sau diferite de cele puse la
dispoziție pentru toți copiii, să-și impună obiective de tip SMART: specifice, măsurabile,
realizabile, relevante, cu termene clare.

Elevi:

Idei de activități:

Reformularea instrucțiunilor de lucru într-un mod accesibil copiilor;

 Realizarea unui curriculum adaptat, implicarea elevilor în activități diferențiate cu sarcini

diferențiate și fișe de lucru cu cerințe diferențiate ținându-se cont de nevoile lor;

Implicarea acestora în activități extracurriculare;

Planificarea activităților instructive adecvate nivelurilor de dezvoltare;

Promovarea interacțiunilor sociale – activități care implică interacțiunea dintre elevi,

comunicarea, cooperarea și relaționarea dintre ei;

Facilitarea dezvoltării sociale și emoționale – realizarea unui cadru ambiental care oferă
sentimentul de siguranță de care are nevoie elevul cu CES și în care, pentru întărirea motivației,
sunt valorizate reușitele elevilor.
In cadrul orelor de limbă străină, metodele participative sunt cele menite să realizeze nu numai
asimilarea unor cunoștințe ci și integrarea elevilor dintr-o anumită clasă, căci activitățile cu
specific practic, de tip TPR ajută foarte mult chiar și copiii cu CES. Comenzile gen: „Stand
up!”, „Clap your hands!” ,”Open/Close the door!” sunt printre cele mai eficace în reținerea
unor acțiuni elementare de către toți copiii.

Este important sa îi includem în activitățile pe perechi sau în grup unde e foarte important
atribuirea unui rol ușor de îndeplinit cum ar fi de cel care ține evidența timpului.

Este necesar ca întreg colectivul  sa fie mobilizat în acceptarea  și includerea colegului lor cu
CES. De multe ori, acest lucru este cel mai greu de realizat de către profesor, căci mulți copii vin
din cadrul familial cu prejudecăți față de persoanele cu dizabilități.

Profesorul de limbi străine trebuie să aibă multă imaginație în a activa copiii cu CES și a
convinge clasa să interacționeze. Unul dintre cele mai eficace mijloace este utilizarea jocurilor,
mai ales la clasele mici dar și ca activitate de menținere a atenției la clasele mari. Un exemplu de
joc ar fi „Telefonul fără fir” unde informația sub forma unei propoziții  relativ simple în limba
engleză, trebuie trimisă de la un elev la celălalt penru a vedea cum ajunge aceasta în forma
finală. Acest tip de activitate permite și realizarea de concursuri, echipa câștigătoare fiind cea
care reușește să transmită mesajul original cât mai aproape de cel transmis inițial de profesor.

Profesorul trebuie să facă apel mai mereu la cât mai mulți analizatori de simț, ex. văz, auz, pipăit,
mirosit, pe cât posibil. Mai ales în cazul claselor mici, predarea unor cunoștințe elementare, ex.
Pluralul substantivelor, se poate face făcând apel la realitatea înconjurătoare. Copilul cu CES
poate înțelege diferența dintre a tree- trees, dacă în predare se face apel, fie la natura
înconjurătoare, fie la cât mai multe desene, imagini pe calculator, etc. Tehnologia poate fi/ și este
de un mare ajutor în asimilarea cunoștințelor de bază.

Cele mai de succes  Strategii de învățare:

activități individuale, în perechi, pe echipe;

activități practice;

metode activ-participative;

jocuri didactice;

Resurse:

Materiale: fișe de lucru diferențiate, prezentări PPT, povești terapeutice, soft-uri educaționale,

jocuri cu litere/ cifre/ silabe/ fructe/ legume/ corpul omenesc etc., cartonașe, rechizite școlare,
materiale din natură etc.

Umane:, profesor itinerant/ de sprijin, psiholog, consilier școlar, logoped

 Evaluare:

Portofoliul elevului – ce poate cuprinde fișe de lucru diferențiate, caiete de lucru, rezultatele
activităților în perechi/ pe grupe;

Probe orale

Observarea sistematică a elevului

Autoevaluarea

Aprecieri verbale

Părinți:

Idei de activități:

Ø  Discuții cu părinții elevului cu CES pentru cunoașterea  concluziilor comisiei de profesioniști

ce a stabilit diagnosticul de CES pentru a vedea în ce domeniu se desfășoară dizabilitatea
copilului cât și de la analiza primelor rezultate ale copilului în contact cu limba străină (testul
inițial, verificările orale, etc).

Ø  Inițierea, împreună cu părinții a unui Plan de intervenție

Ø  Implicarea lui în activitățile școlare, extracurriculare

Ø  Participarea părintelui la ședințele cu părinții și prezentarea celorlalți părinți a situației cu care

se confruntă elevul.

 Strategii de învățare:

ședințe cu părinții;

consiliere cu părinții;

activități școlare și extrascolare.

Resurse:

Materiale: prezentări PPT/ PPS, documente, cărți de specialitate, fotografii, procese-verbale,

afișe, pliante etc.
Umane:învățătorul clasei, profesor itinerant/de sprijin, psiholog, consilier școlar, logoped, cadre
didactice, părinți.

 Evaluare:

Portofoliul cadrului didactic ce cuprinde procese – verbale de la consilierea cu părinții, procese –

verbale de la ședințele cu părinții, pliantele oferite, fotografii din timpul activităților, materiale
printate/xeroxate,  documente de la medicul de familie etc.

Cadre didactice:

Idei de activități:

Prezentarea profesorilor clasei a situației copilului/ copiilor cu CES din clasă;

Informarea acestora privind dreptul și îndatoririle pe care le au cadrele didactice care predau la
clasele cu elevi cu CES;

Informarea cadrelor didactice care predau la clasă privind drepturile acestor elevi;

Implicarea cadrelor didactice în activitățile școlare sau extrașcolare realizate împreună cu copiii
cu CES;

Participarea lor la consilierile cu părinții unor copii cu CES.

 Strategii de învățare:

ședințe cu părinții;

consiliere cu părinții;

activități școlare și extrașcolare.

Resurse:

Materiale: prezentări PPT/ PPS, documente, cărți de specialitate, fotografii, procese-verbale,

afișe, pliante etc.

Umane: învățătorul clasei, profesor itinerant/de sprijin, psiholog, consilier școlar, logoped, cadre
didactice, părinți.

Evaluare:
Portofoliul cadrului didactic – cuprinzând procese – verbale de la consiliere cu părinții, procese –
verbale de la ședințele cu părinții, pliantele oferite, fotografii din timpul activităților, materiale
printate/xeroxate, documente de la medicul de familie etc.