Capitolul 1

INTRODUCERE ÎN ECONOMIE

Economia a făcut dintotdeauna obiectul preocupărilor omeneşti, pentru că

oamenii se confruntă, la fel ca şi celelalte vieţuitoare, cu problema supravieţuirii.
Omul a fost însă mai norocos, pentru că a fost înzestrat cu aptitudini în primul rând
intelectuale, nu numai fizice, caracteristice altor vieţuitoare. Tocmai pentru că are
capacitatea de a gândi, omul are nenumărate dorinţe, pentru îndeplinirea cărora
resursele pe care i le oferă natura şi societatea vor fi întotdeauna insuficiente.
Economia studiază tocmai comportamentul oamenilor în activitatea de producere,
distribuţie şi consum a bunurilor şi serviciilor într-o lume a resurselor rare.
La ce îi foloseşte cuiva să ştie economie? Cum a apărut această ştiinţă? Cu ce se
ocupă ea? Ce metode de investigare utilizează? Iată câteva întrebări la care vom
încerca să răspundem în continuare.

1.1. De ce trebuie să ştim economie?

În viaţa de zi cu zi suntem permanent bombardaţi cu informaţii de natură

economică. De exemplu, primul ministru declară că deficitul bugetar nu trebuie să
depăşească 3% din PIB. Oare de ce? Un alt exemplu: aflăm la ştiri că euro a pierdut
câteva puncte din valoare, sau că PIB-ul României va creşte cu peste 5% în acest an.
Rezultă din aceste exemple că înţelegerea şi cunoaşterea unor noţiuni economice de
bază este esenţială dacă dorim să fim nişte cetăţeni bine informaţi şi să înţelegem cu
uşurinţă ştirile zilnice. Periodic au loc alegeri la care suntem chemaţi să optăm
pentru anumite partide politice, cu orientări adesea divergente. Desigur, se poate
opta la întâmplare, în funcţie de cât de simpatică ne este persoana aflată la condu-
cerea unui partid sau altul. Dar probabilitatea de a greşi este cu atât mai mare, cu cât
suntem mai ignoranţi în materie de politică economică. Majoritatea ideologiilor
moderne se fundamentează pe o anumită concepţie asupra economiei; de exemplu,
politica liberului schimb are la bază liberalismul clasic al lui A. Smith, în timp ce
intervenţionismul îl invocă pe J.M. Keynes. Comunismul, atât de bine cunoscut
nouă, s-a fundamentat şi el pe o anumită teorie economică: cea marxistă. Cunoaş-
terea acestor concepţii ne dă posibilitatea de a înţelege ce ne oferă sau ce ne promit
partidele politice şi de a alege în cunoştinţă de cauză.
Economia ne este utilă şi în viaţa curentă, atunci când ne hotărâm ce, cum, cât şi
când să cumpărăm, cum să ne valorificăm venitul sau cum să ne conducem afacerea.
De exemplu, mulţi români sunt reticenţi la a se finanţa prin credite. Explicaţiile
acestei reticenţe sunt multiple, dar cele mai importante sunt obişnuinţa şi dobânzile
mari. Un cunoscător de economie ştie însă că e mai bine uneori să apelezi la credite.
Astfel, atunci când ai nevoie de o nouă garderobă, e mai bine să cumperi în peri-
oadele de reducere, pe credit în lipsa lichidităţilor, decât în plin sezon.
2 Economie

Cât priveşte lumea afacerilor, nu întâmplător ea este dominată de economişti.

Este evident că a şti cum îţi influenţează inflaţia vânzările sau investiţiile, cum îţi
afectează creşterea economică piaţa, sau deficitul bugetar posibilităţile de a te
finanţa prin împrumuturi este vital pentru succesul afacerii.
Din cele afirmate până acum s-ar putea înţelege că economia ar avea un caracter
exclusiv practic, că ne învaţă cum să facem bani, ceea ce este departe de adevăr.
Desigur, economia are şi caracter practic, dar ea rămâne o disciplină în primul rând
teoretică, a cărei studiere este indispensabilă pentru înţelegerea disciplinelor prepon-
derent aplicative ca marketingul, managementul, contabilitatea ş.a. Deşi teoretică,
economia nu este nici abstractă, nici ruptă de realitate şi nici plicticoasă cum am fi
tentaţi s-o credem, după cum nu este nici apanajul exclusiv al universitarilor şi
marilor savanţi. De-a lungul istoriei, ideile grupate în conceptul de “economie”, în
devenirea lor, au dus la războaie şi la revoluţii, schimbând din temelii societatea,
mergând până la a deveni, aşa cum spunea J.M. Keynes, “principiul cârmuitor al
lumii”.

1.2. Cum a evoluat ştiinţa economică?

Mult timp s-a folosit pentru ştiinţa economică denumirea de “economie politică”,
apărută pentru prima dată în lucrarea lui A. de Montchrestien din 1615, “Traité
d'économie politique”. Termenul provine din grecescul “oikonomia”, care în tradu-
cere liberă înseamnă regulile administrării cetăţii (oikos = casă, gospodărie, nomos =
lege, polis = cetate). Montchrestien este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi
ai mercantilismului, doctrină economică dominantă în secolele al XVI-lea şi al
XVII-lea, fundamentată pe câteva idei, şi anume:
– principala formă a bogăţiei constă în cantitatea de metale preţioase de care
dispune individul, respectiv societatea; în consecinţă statul trebuie să aplice
politici care să conducă la acumularea unei cantităţi cât mai mari de metale
preţioase;
– scopul oricărei activităţi lucrative este profitul, obţinut în procesul circulaţiei
mărfurilor ca diferenţă între preţul de vânzare (mai mare) şi cel de cumpărare
(mai mic), cea mai profitabilă sferă de activitate fiind comerţul exterior;
– ca o consecinţă a primelor două afirmaţii, statul era sfătuit să aplice politica
externă a protecţionismului vamal, prin care să obţină o balanţă comercială
excedentară, excedentul urmând să se transforme într-un spor al rezervelor de
metale preţioase, deci al bogăţiei.
Din cele afirmate până acum rezultă în mod evident o importantă limită a
mercantilismului: faptul că şi-a concentrat atenţia doar pe sfera circulaţiei, neglijând
alte domenii, ca producţia şi consumul, cu care aceasta se întrepătrunde.
De începuturile economiei ca ştiinţă vom vorbi abia o dată cu apariţia şcolii
fiziocrate. Fiziocraţii au fost primii care s-au preocupat de descoperirea esenţei
fenomenelor economice, a regularităţilor din economie, a ceea ce Andre Piettre
numeşte “sistemul logic al lucrurilor economice”. Ei au mutat centrul investigaţiilor
din sfera circulaţiei în cea a producţiei şi au încercat să găsească legătura dintre
economie şi natură, concluzionând că legile pozitive formulate de ştiinţă trebuie să
 Introducere în economie 3

se supună regulilor naturale. Pornind de la ideea existenţei unei “ordini naturale”,

fiziocraţii susţineau că, prin mecanismul preţurilor, are loc “autoreglarea” econo-
miei, astfel că politica economică optimă este cea a liberului schimb sau a liberei
concurenţe. Teoria fiziocrată cuprinde şi primul model de analiză macroeconomică
din istoria ştiinţei economice, celebrul “tablou economic” elaborat de Fr. Quesnay
(1758). Sub o formă simplă, acest tablou a reprezentat pentru prima dată fluxurile
economice dintre clasele sociale ale acelor vremuri: clasa fermierilor (considerată
singura clasă productivă), clasa proprietarilor funciari şi clasa sterilă (cei ocupaţi în
ramurile economice din afara agriculturii).
Existenţa unei ordini naturale şi promovarea liberului schimb sunt primele
elemente ale doctrinei economice a liberalismului, doctrină la dezvoltarea căreia o
contribuţie hotărâtoare a avut-o şcoala economică clasică. Şcoala clasică are o
mulţime de reprezentanţi de seamă, ale căror idei se găsesc dezvoltate în gândirea
economică contemporană, printre care se numără: A. Smith, D. Ricardo, Th.
Malthus, J.B. Say, J.S. Mill ş.a. Opera de consacrare a economiei politice ca ştiinţă
este considerată “Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei” (1776) a lui
A. Smith. Cartea este supranumită “biblia liberalismului” deoarece constituie
fundamentul teoretic al liberei concurenţe. Ea abordează şi de multe ori rezolvă o serie
de probleme economice importante legate de rolul factorilor de producţie în crearea de
bogăţie, de natura valorii, de crearea şi repartiţia venitului naţional etc. “Avuţia
naţiunilor” este fresca unei întregi epoci, epoca în care a trăit A. Smith şi în acelaşi
timp o panoramă asupra gândirii economice de până atunci, mărturie în favoarea
acestei afirmaţii stând cei peste o sută de gânditori pe care autorul îi citează.
O altă lucrare fundamentală pentru ştiinţa economică este “Despre principiile
economiei politice şi ale impunerii” (1817) a lui D. Ricardo. În cadrul acesteia, D.
Ricardo îşi expune punctul de vedere cu privire la obiectul şi metoda economiei
politice, aprofundează teoria valorii bazată pe muncă, elaborează o teorie asupra
mecanismului de formare a rentei funciare şi aduce o contribuţie importantă la
dezvoltarea teoriei privitoare la repartiţia venitului naţional. De asemenea, Ricardo
extinde teoria “mâinii invizibile” a lui A. Smith – conform căreia economia se
autoreglează prin acţiunea liberă a indivizilor ce urmăresc propria prosperitate – la
comerţul internaţional. Astfel, el afirmă că, dacă ţările lumii se vor specializa pe
principiul costurilor comparative şi avantajelor relative (în raport cu ceilalţi) în
comerţul internaţional, dezvoltarea întregii omeniri va fi mai rapidă.
Teoria autoreglării economiei prin mecanismul preţurilor şi al concurenţei a
devenit o dogmă în secolul al XIX-lea, dar nu a fost lipsită de contestatari. Dintre
aceştia, cei mai vehemenţi au fost comuniştii, a căror gândire, aproape neglijată la
început, avea să marcheze lumea secolului trecut. Ideea centrală a comunismului,
aşa cum apare ea la Marx, este că istoria reprezintă o luptă continuă între clasele
sociale pentru împărţirea bogăţiei, luptă ce va conduce inevitabil la dispariţia capi-
talismului şi la victoria proletariatului asuprit. Societatea planificată a proletariatului
s-a dovedit a fi în practică una ineficientă, care în loc să generalizeze bogăţia i-a
egalat pe toţi în sărăcie. Prăbuşirea comunismului în Europa a fost însoţită de o
întoarcere la şcoala clasică, deci la liberalism.
O altă contestare a gândirii clasice a venit tot de la un englez: J. Maynard
Keynes, autorul celebrei lucrări “Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a
4 Economie

dobânzii şi a banilor”. Cartea a oferit economiştilor o nouă fereastră teoretică prin

care să studieze lumea, substanţial diferită de liberalismul clasic. Keynes ajunge în
lucrarea sa la o concluzie dezolantă: aceea că “nu siguranţa, ci incertitudinea
formează miezul economiei capitaliste”, că nu există un mecanism de siguranţă
automat sau o “mână invizibilă” care să echilibreze întotdeauna economia. În
consecinţă, o naţiune poate rămâne pentru mult timp în recesiune, cu un şomaj
ridicat şi un nivel de trai scăzut. Soluţia? Prin intermediul politicilor monetare şi
bugetare, acţionând asupra cererii globale, guvernul poate stimula economia şi
contribui la menţinerea unor niveluri ridicate ale producţiei şi ale gradului de
ocupare. Pentru că susţinea necesitatea intervenţiei statului în economie, s-a spus
despre Keynes că a înlocuit “mâna invizibilă” a lui Smith cu “pumnul invizibil”. Pe
plan extern, Keynes era adeptul unei politici comerciale liberale, combinată însă cu
o mişcare controlată a capitalurilor, în condiţiile fixităţii cursurilor de schimb. El
admitea devalorizări ocazionale ale monedei atunci când acestea erau necesare
pentru armonizarea comerţului internaţional liber cu intervenţionismul intern. Pentru
supravegherea sistemului ratelor de schimb a fost creată o nouă instituţie: Fondul
Monetar Internaţional, care în plus avea şi sarcina de a furniza lichidităţi ţărilor
confruntate temporar cu deficite ale balanţelor de plăţi. Consensul keynesian a
dominat economia aproape un sfert de secol, până la începutul anilor ‘70, când
inflaţia crescândă şi prăbuşirea regimului cursurilor de schimb fixe, reglementate de
F.M.I., i-au provocat destrămarea.
La fel cum liberalismul clasic a fost erodat de noile idei intervenţioniste,
keynesismul a fost “minat” de o contra-revoluţie intelectuală: cea monetaristă.
Conform lui Milton Friedman, fondatorul curentului monetarist, este imposibil să
asigurăm la nesfârşit reducerea şomajului prin creşterea inflaţiei, rezultată din
creşterea cheltuielilor publice şi, implicit, a masei monetare. Pe termen lung moneda
este neutră, în sensul că ea nu influenţează producţia reală a unei ţări, ci doar nivelul
preţurilor. În plus, economia privată nu este înclinată spre instabilitate, cele mai
multe dintre variaţiile valorice ale producţiei naţionale fiind datorate intervenţiei
guvernamentale. Prin această poziţie, monetariştii se apropie de gândirea clasică, ei
redescoperă piaţa, de altfel Friedman fiind supranumit şi “A. Smith” al secolului
nostru.
Pe fondul ascensiunii monetarismului s-au diversificat teoriile economice de
inspiraţie liberală, cei mai mulţi adepţi dovedind a avea teoria economiei ofertei şi
teoria aşteptărilor raţionale.
Economia ofertei susţine că dirijismul descurajează munca şi investiţiile, ducând
la reducerea productivităţii muncii. Politica fiscală trebuie să încurajeze investiţiile
prin reducerea impozitelor pe proprietate şi venituri. A. Laffer, important reprezen-
tant al acestei teorii, afirmă că reducerea impozitelor va conduce la creşterea înca-
sărilor fiscale ca urmare a lărgirii bazei de impozitare în urma creşterii veniturilor
obţinute din valorificarea noilor investiţii.
Teoria aşteptărilor raţionale, desprinsă din curentul monetarist, îi are ca principali
reprezentaţi pe R. Lucas, Th. Sargent, W. Wallace şi R. Barro. Conform acestei
teorii, indivizii cunosc şi folosesc toate informaţiile pe care se bazează măsurile de
politică economică, astfel încât pot anticipa consecinţele acestor măsuri şi pot lua
decizii economice eficiente. Crizele economice, inflaţia şi şomajul, susţine ea, se
 Introducere în economie 5

datorează anticipărilor greşite, neconfirmate de evoluţia ulterioară a evenimentelor.

Este de preferat ca statul să intervină prin reguli fixe şi nu prin măsuri neaşteptate,
care nu fac decât să creeze confuzii şi afectează anticipările raţionale, putând
conduce la risipă de resurse.
Ultimele teorii trecute în revistă subliniază că liberalismul contemporan diferă de
cel clasic la fel de mult pe cât diferă “minunata lume a lui A. Smith” de lumea ce ne
înconjoară astăzi. Economia noului mileniu se află în faţa unor provocări pe care nici
un gânditor nu şi le putea imagina acum un secol, cum sunt globalizarea şi evoluţia
către o economie informaţională, despre care nu ştim deocamdată cum va arăta.
Studiul evoluţiei ştiinţei economice este unul incitant şi util, dar nu face obiectul
lucrării de faţă. Tocmai de aceea ne-am oprit doar asupra câtorva figuri marcante ale
economiei, fără să amintim, poate pe nedrept, alţi mari gânditori. Deşi scurtă,
prezentarea de până acum a reuşit să contureze problemele studiate de ştiinţa
economică: bogăţia, repartiţia veniturilor, intervenţia economică a statului etc. Toate
aceste probleme au fost grupate sub o mare umbrelă care să poarte numele de
obiectul de studiu al economiei: comportamentul uman în activitatea de alocare a
resurselor rare în scopul acoperirii nevoilor nelimitate ale indivizilor şi societăţii în
ansamblul ei. Cum studiază economia acest lucru vom afla în continuare.

1.3. Care sunt metodele utilizate în economie?

Ca orice ştiinţă, economia are un obiect de studiu propriu, ca şi metode specifice

de investigare şi principii utile în formularea strategiilor de rezolvare a problemelor
economice.
Primele preocupări în ceea ce priveşte economia se rezumau la observarea reali-
tăţii şi la descrierea acesteia, activităţi grupate sub denumirea de economie empi-
rică. Treptat, a fost depăşită faza empirismului şi, prin analiza, sistematizarea şi
interpretarea faptelor, s-a reuşit ca, din descrierile acumulate, să se formuleze
principii generale. Principiile economice se mai numesc şi legi economice, dar ele
nu sunt legi în sensul juridic al termenului şi nici măcar în sensul utilizat de ştiinţele
exacte. Economia studiază comportamentul uman, adesea imprevizibil, ea trebuind
să separe ceea ce este de ceea ce nu este economic în viaţa zilnică. Fiecare individ
are propriul său comportament, astfel că legile economice nu sunt legi universal
aplicabile. De exemplu, dacă suntem pe Terra şi aruncăm o piatră de la 5 metri
înălţime, ea va atinge solul. Legea atracţiei gravitaţionale ne asigură de asta şi e
universal valabilă. În schimb, reducerea preţului la calculatoare nu va determina cu
certitudine o creştere a numărului de calculatoare cumpărate de fiecare individ în
parte, ci probabil că va conduce la creşterea numărului de calculatoare achiziţionate
de către populaţie în ansamblul său. Legile economice nu prevăd cu certitudine ce va
face fiecare individ, ci doar ce va face probabil fiecare; spunem despre ele că sunt
legi ale numerelor mari, adică se manifestă numai ca tendinţă şi în medie, admiţând
numeroase excepţii.
Metoda prin care, pornind de la analiza faptelor economice concrete, ajungem la
formularea principiilor economice, poartă numele de metoda inductivă. O dată
descoperite anumite regularităţi, logic sau intuitiv, economiştii pot descoperi alte
relaţii cauzale posibile între fenomenele analizate, pot formula ipoteze care,
6 Economie

confruntate cu realitatea şi validate de aceasta, se transformă în noi teorii. Spunem în

acest caz că a fost aplicată metoda deductivă. Indiferent de metodele prin care sunt
descoperite, principiile economice nu sunt decât nişte reprezentări abstracte ale unor
fapte reale de o mare diversitate. Abstractizarea nu este sinonimă cu îndepărtarea
de la realitate, ea doar elimină ceea ce este nerelevant şi facilitează cercetarea. Orice
teorie economică este un model simplificat al unui anumit segment al activităţii
economice. Modelele economice îmbracă adesea formă matematică şi/sau grafică,
fiind foarte utile în elaborarea scenariilor cu privire la posibilităţile de evoluţie
viitoare a activităţii economice. De multe ori, scenariile au la bază informaţii despre
procesele economice culese de-a lungul unor perioade de timp îndelungate; analiza
componentelor economiei prin prisma evoluţiei lor în timp şi spaţiu formează
conţinutul metodei istorice.
Adesea ştiinţa economică abordează realitatea prin prisma ştiinţelor exacte, mai
ales a fizicii, caz în care spunem că utilizează metoda analogiei. De exemplu, cât
timp în fizică a fost la modă mecanica, economiştii au înclinat să creadă că şi eco -
nomiei i se aplică principiul determinist, conform căruia evenimentele economice
pot fi reprezentate printr-o simplă schemă cauză - efect. Descoperirea fenomenelor
cuantice în fizică a relansat controversa determinism - indeterminism, economiştii
ajungând în final la consensul că întregul comportament uman (în consecinţă şi cel
economic) nu se supune unei regularităţi certe, ci este de multe ori imprevizibil.
O altă metodă frecvent aplicată în economie este metoda “ceteris paribus”, care
poate fi tradusă: celelalte lucruri (variabile) fiind considerate constante. Vom utiliza
această metodă atunci când vom avea nevoie să izolăm anumite relaţii cauzale dintre
variabilele economice, pentru a le studia şi înţelege mai bine. De exemplu, atunci
când vom discuta despre ofertă vom face afirmaţia că, dacă preţul unui bun creşte,
cantitatea oferită din acel bun creşte şi ea. Studiind relaţia preţ - cantitate oferită,
considerăm că alte condiţii, cum ar fi fiscalitatea, mediul de afaceri, rata dobânzii
ş.a. sunt constante.
De asemenea, în economie facem distincţie între variabilele nominale şi
variabilele reale. Valoarea unui indicator economic (preţ, curs, producţie industrială
etc.) în preţuri curente este valoarea nominală. Acelaşi indicator poate fi exprimat în
preţuri constante, ale unui an ales ca referinţă, altfel spus la valoarea sa reală. De
exemplu, să presupunem că în perioada 2005 – 2007 preţul unui litru de benzină şi
inflaţia la nivelul economiei româneşti s-au prezentat astfel:

Tabelul 1.1. Preţuri nominale şi preţuri reale

An 2005 (baza) 2006 2007
Preţ nominal (RON) 3,04 3,47 3,7
IPC (%) 109 106,56 104,84
Preţ real 3.04 3,47 x 109/106,56 = 3,55 3,7 x 109/104,84 = 3,85

Sursa: adaptare după datele reale publicate de INS, 2008

Observaţi că trecerea de la valoarea nominală la valoarea reală - dacă utilizăm

indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) pentru a măsura modificarea preţurilor
medii din economie - se face conform formulei:
 Introducere în economie 7

IPCan de bază
Preal  Pnominal
IPCan curent

Am avut nevoie de această trecere în revistă a celor mai importante metode de

cercetare economică pentru că le vom aplica pe parcursul întregii lucrări şi, în plus,
ne va ajuta să înţelegem modul de gândire economic.
Analiza economică se poate desfăşura pe trei nivele: microeconomic, macroeco-
nomic şi mondoeconomic. Microeconomia studiază comportamentul unei anumite
unităţi economice, cum ar fi cel al unei firme sau al unui consumator. De exemplu
vom studia cum îşi împarte un consumator venitul între diferite bunuri de consum.
Metaforic vorbind, microeconomia examinează fiecare rotiţă, dar nu mecanismul în
ansamblul său. Sarcina examinării mecanismului revine macroeconomiei. Aceasta
se ocupă cu studierea economiei în ansamblul ei sau a unor subdiviziuni ale acesteia,
cum ar fi sectorul public, cel financiar ş.a. Relaţiile economice dintre ţările lumii fac
obiectul mondoeconomiei. Cu titlu de exemplu, în cadrul mondoeconomiei studiem
impactul introducerii euro asupra economiilor în tranziţie sau efectul unui şoc al
petrolului asupra economiilor dezvoltate. Distincţia micro-macro-mondoeconomic
este mai degrabă una teoretică, utilă pentru înţelegerea economiei, o anumită
problemă putând fi tratată din toate cele trei puncte de vedere. Concluziile la care
ajungem studiind problemele economice pot îmbrăca formă pozitivă sau normativă.
Economia pozitivă este cea care se rezumă la a descrie şi explica realitatea,
precum şi la surprinderea şi formularea concisă a regularităţilor economice. Un
exemplu de economie pozitivă este următoarea afirmaţie: rata inflaţiei în România în
1999 a fost de 50%. Însă o dată cu identificarea principiilor economice este uşor de
trecut de la economia pozitivă la economia normativă. Aceasta, bazându-se pe
teorie, formulează judecăţi de valoare despre cum ar trebui să arate economia sau ce
politici economice ar trebui aplicate. O afirmaţie normativă este următoarea: pentru
reducerea inflaţiei, în România ar trebui diminuat ritmul de creştere a masei
monetare cu 25% în 2005.
Am văzut în prima parte a acestui capitol că o lungă perioadă de timp economia a
fost preponderent o ştiinţă pozitivă, preocupată în primul rând de descrierea şi
înţelegerea realităţii. “Avuţia naţiunilor” a lui A. Smith nu este doar o carte de
economie ci şi o descriere amănunţită a Angliei secolului al VIII-lea. Sfârşitul
secolului XX este însă marcat de accentuarea controverselor din ştiinţa economică,
controverse care se referă mai puţin la latura pozitivă a economiei şi mai mult la cea
normativă, după cum se va putea remarca din capitolele care vor urma, şi mai ales
din cele dedicate macroeconomiei.
 Capitolul 2

ECONOMIA DE PIAŢĂ

2.1. Ce este economia de schimb?

Oamenii nu şi-au procurat dintotdeauna cele necesare traiului prin schimb sau
prin intermediul banilor. Economia a existat la început ca o economie naturală,
bazată pe autoconsum, în cadrul căreia pământul era principalul factor de producţie,
iar familia îşi producea singură ceea ce urma să consume. Toffler consideră această
economie ca fiind “civilizaţia primului val”, centrată pe familie, care a fost prepon-
derentă până la prima revoluţie industrială.
Treptat, pe măsura adâncirii diviziunii muncii, eficienţa muncii a crescut,
creându-se premisele trecerii de la consumul direct de bunuri la vânzare-cumpărare,
adică la schimb. În perioada contemporană, economia de schimb a devenit forma
universală de organizare şi funcţionare a activităţii economice. Principalele caracte-
ristici ale economiei de schimb sunt:
a) Specializarea unităţilor economice în producerea anumitor bunuri are la bază
teoria avantajului comparativ (competitiv). Pentru înţelegerea acestei teorii, să luăm
următorul exemplu: în opt ore, unităţile economice A şi B pot realiza autoturisme şi
tractoare în următoarele variante:

Firma/produsul autoturisme tractoare

A 60 60
B 40 20

Firma A poate produce 60 de autoturisme în 4h şi 60 de tractoare în restul de 4h,

iar firma B 40 de autoturisme, respectiv 20 de tractoare. Se poate observa că firma A
poate realiza 120 de bucăţi, în timp ce firma B numai 60. De aceea, vom afirma că A
deţine avantajul economic absolut în producerea celor două bunuri. În ce se vor
specializa cele două firme? Dacă A renunţă la producerea unui tractor, ea poate
realiza în plus un autoturism (60/60). Reciproca este şi ea adevărată în cazul lui A.
Firma B, dacă renunţă la fabricarea unui tractor, poate realiza în plus două
autoturisme (40/20), pe când dacă renunţă la un autoturism, poate realiza în plus
doar 1/2 tractoare (20/40). Spunem că firma B deţine avantajul comparativ în
producerea de autoturisme, deoarece trebuie să sacrifice mai puţine tractoare decât
firma A pentru a creşte producţia de autoturisme cu o unitate. De altfel puteţi re-
marca faptul că raportul cantitativ este mai avantajos pentru B în cazul autoturis-
melor (40/60), decât în cazul tractoarelor (20/60). În consecinţă, A se va specializa
în tractoare, iar B în autoturisme. Dacă înainte de specializare producţia totală din
cele două bunuri era de 180 de bucăţi, se poate observa cum, după specializare,
producţia creşte la 120 + 80 = 200 de bucăţi, ceea ce confirmă afirmaţia lui A.
Smith, potrivit căreia specializarea conduce la creşterea eficienţei economice.
 Economia de piaţă 9

b) Autonomia producătorilor exprimă dreptul acestora de a se manifesta în

mod liber în direcţia realizării propriilor interese, ca şi dreptul lor de a înstrăina o
parte din ceea ce produc numai în schimbul unei contraprestaţii echivalente. De
exemplu, dacă unul dintre dumneavoastră doreşte să-şi înfiinţeze o casă de modă,
este liber s-o facă şi, în plus, e liber să-şi vândă produsele în schimbul unei sume sau
unui produs care corespund intereselor sale.
c) Piaţa – mecanismul principal de alocare a resurselor. Piaţa este cea care
aşează faţă în faţă producătorii şi consumatorii, cererea şi oferta, din confruntarea
cărora rezultă preţul produselor. Prin intermediul pieţei, alegerile individuale libere
sunt coordonate, însumate şi comparate între ele, iar cei ineficienţi sunt eliminaţi. Ca
şi în cazul autonomiei producătorilor, rolul pieţei este mult diminuat în cazul
economiilor centralizate, în care domină proprietatea publică.
d) În cadrul pieţei, tranzacţiile îmbracă forma tranzacţiilor bilaterale, adică
a schimbului reciproc de bunuri între unităţile economice. Tranzacţiile unilaterale,
adică fără echivalent (subvenţii, impozite etc.) deţin o pondere foarte mică în totalul
tranzacţiilor.
e) Schimbul, pe piaţă, se face preponderent prin intermediul banilor, despre
importanţa cărora vom discuta în cadrul unui capitol viitor, legat de piaţa monetară.
Orice bun economic apt să satisfacă o nevoie şi destinat schimbului se numeşte
marfă.

2.2. Ce înseamnă economie de piaţă?

Dacă avem în vedere mecanismul de alocare a resurselor în cadrul economiei de

schimb, distingem de-a lungul timpului două tipuri principale de economie:
economia centralizată şi economia de piaţă, capitalistă. Există autori care consideră
economia de piaţă, concurenţială, un model economic ideal caracterizat prin absenţa
totală a intervenţiei statului în economie şi care obişnuiesc să numească economiile
moderne contemporane economii mixte. În acest ultim caz, economia de piaţă este
privită de fapt ca o economie perfect concurenţială, în care mecanismul pieţei este
singurul care asigură echilibrul economiei. Spre deosebire de acest model,
fundamentat pe gândirea economică a lui A. Smith, modelul teoretic al economiei de
comandă, aşa cum a fost gândit de K. Marx, consideră că statul reprezintă şi sinte -
tizează cel mai bine interesele indivizilor, de aceea principalele decizii economice ar
trebui adoptate de stat. Istoria a demonstrat că economia de piaţă, în formele sale
reale de existenţă (economii mixte), este capabilă să valorifice mai bine resursele
decât o economie centralizată şi să asigure un nivel de trai mai ridicat.
Chiar dacă pe glob există o mare varietate de economii de piaţă, putem distinge
şi câteva trăsături generale ale acestor economii, astfel:
a) Proprietatea privată este preponderentă, dar nu exclude existenţa în cadrul
economiei naţionale a sectorului public. Această trăsătură este esenţială deoarece
fiecare proprietar va fi interesat să-şi valorifice cu maximum de eficienţă resursele,
ceea ce va determina o creştere a performanţelor întregului sistem economic.
b) Multipolaritatea, adică pluralitatea centrelor autonome de decizie şi gestiune
a activităţii economice. Aceste centre de decizie sunt unităţile economice care
asigură legătura între piaţa bunurilor şi serviciilor, piaţa muncii şi pieţele financiare.
10 Economie

c) Principalul obiectiv al firmelor este maximizarea profitului, iar relaţiile

dintre firme sunt în principal relaţii de concurenţă. Concurenţa elimină firmele
nerentabile, dar în acelaşi timp conduce la crearea unor centre de putere de genul
monopolurilor şi oligopolurilor.
d) Monetizarea economiei, adică existenţa unui sistem monetar dezvoltat, în
care banii şi relaţiile monetare permit fluidizarea tranzacţiilor şi creşterea eficienţei
economice de ansamblu.
e) Descentralizarea presupune ca deciziile agenţilor economici să fie luate inde-
pendent, iar coordonarea şi echilibrul economic să se realizeze prin intermediul pieţei.
f) Intervenţia indirectă a statului în economie pentru a preîntâmpina apariţia
unor disfuncţionalităţi în sistemul economic sau pentru a diminua efectele negative ale
acestora. Intervenţia statului se face prin politica fiscală, monetară şi de protecţie
socială (Dancu, 1998).
Pornind de la aceste trăsături, autori diferiţi încearcă să grupeze economiile
contemporane pe categorii relativ omogene. O grupare demnă de menţionat este cea
realizată de Aurel Iancu în “Tratat de economie”, care arată astfel:
1. Economia de piaţă puternic dirijată, caracterizată prin existenţa unui sector
public puternic în economie, în care deciziile independente se împletesc cu cele
centralizate, iar reglarea prin piaţă a mecanismului economic este “ajutată” de exis-
tenţa unor programe sau prognoze orientative. Libertatea preţurilor nu este deplină,
existând şi preţuri controlate de către stat, iar monetizarea este redusă în comparaţie
cu alte tipuri de economie. Ex.: Franţa postbelică şi economiile din Europa de Est în
primii ani ai tranziţiei.
2. Economia socială de tip scandinav, caracterizată printr-un sector public
dezvoltat în sfera serviciilor şi în care există preţuri controlate şi decizii centralizate,
dar gradul de liberalizare economică este mai ridicat decât în modelul anterior. O
caracteristică a acestui model este un sistem fiscal apăsător, care furnizează resursele
necesare protecţiei sociale. Ex.: ţările nordice, până în 1990.
3. Economia mixtă de tip vest-european, caracterizată prin proprietate privată
dominantă, în care rolul sectorului public este important doar în sfera serviciilor
sociale. În acest model, monetizarea economiei este ridicată şi există grupuri de forţă
atât la nivel naţional, cât şi internaţional.
4. Economia liberă de tip anglo-saxon, în care sectorul public ocupă un loc
neglijabil în economie şi în care concurenţa între firmele care urmăresc maximizarea
profitului este acerbă. În acest model statul intervine mai ales în crearea unui cadru
favorabil concurenţei, prin legi antitrust. Ex.: SUA.
5. Economia exclusiv liberală, care este un model economic ideal, exclusiv
privată, în care predomină concurenţa monopolistică, foarte apropiată de cea
perfectă, iar piaţa reglează activitatea economică.
O altă grupare interesantă apare în lucrarea lui Michel Albert, “Capitalism contra
capitalism”. Potrivit acestuia există două mari modele: modelul neoamerican şi
modelul renan. Primul este reprezentat de ţări ca SUA, Marea Britanie, Australia,
Noua Zeelandă şi “tigrii asiatici”. Cel de-al doilea apare în Germania, ţările nordice,
Elveţia, Olanda, Franţa, Austria şi Japonia. Modelele diferă semnificativ în ceea ce
priveşte locul pieţei şi al statului în economie, ca şi din punct de vedere al poziţiei
individului în firmă şi în societate.
 Economia de piaţă 11

Desigur, dincolo de aceste modele, fiecare stat este unic. În mod firesc, economiştii
şi-au pus întrebarea: există un model ideal, spre care să aspire toate ţările, asemănător,
dacă vreţi, top-modelelor din lumea modei? Întrebarea este cu atât mai interesantă, cu
cât multe ţări se află în faza declarată a tranziţiei către economia de piaţă.
SUA a întrunit mult timp cele mai multe “voturi”. Argumentele se bazau în
principal pe gradul mare de libertate economică şi pe nivelul de trai ridicat. Dar
existau şi critici. Se spunea că în SUA există multă insecuritate, că se acordă prea
multă atenţie materialului şi se neglijează spiritualul.
Nu putem vorbi de SUA fără a aminti de Japonia. Ţara Soarelui-Răsare a copiat
modul de producţie occidental, fără a-şi compromite propria cultură şi a reuşit să
funcţioneze mai bine decât occidentul. Dacă la început s-a râs de cântecul specific
uzinei, de locul de muncă pe viaţă şi de grevele japoneze, mai apoi Japonia a devenit
o ţară de temut. Ea a inundat pieţele externe cu produsele ei şi a pus în pericol
locurile de muncă occidentale. Dar astăzi lucrurile s-au schimbat: copiii poartă
caschete de base-ball, maşinile sunt importate din străinătate, iar falimentele şi
şomajul sunt în creştere. Criza asiatică a afectat mult această ţară, fiind încă resimţită
în nivelul de trai, gradul de îndatorare şi în riscul perceput de investitori.
Germania ar putea fi şi ea un model, mai ales datorită faptului că salariile şi
productivitatea în această ţară sunt mari, iar mişcările sociale de genul grevelor,
extrem de rare. Pregătirea profesională este continuă, iar muncitorii participă îm-
preună cu bancherii la conducerea fabricilor. Dar reunificarea a făcut din Germania
o ţară “prea grasă”, spun unii, pentru a prospera curând.
Modelul suedez a fost mult admirat. Impozite uriaşe finanţau un serviciu public
generos. Exista un transfer de solidaritate care consta în aceea că cei mai bogaţi
cedau o parte din veniturile lor celor săraci. Dar în 1990, sub un guvern de coaliţie,
ţara a trebuit să renunţe la cheltuielile bugetare şi impozitele excesive deoarece
fenomenul de “moral hazard” luase amploare.
Până şi Italia a fost privită ca un model, în ciuda sistemului politic corupt şi
haotic şi a unei datorii publice considerabile. Ea a făcut economiştii să reflecteze
asupra unui model economic bazat pe familie şi pe munca “la negru”.
Cât despre Marea Britanie se spune că ea este un model pentru ea însăşi şi, de
fapt, aceasta este lecţia pe care, cândva, Tony Blair o dădea economiilor în tranziţie.
Este evident din discuţia de până acum că nu există un model ideal unic şi că
fiecare ţară, pornind de la tradiţiile şi resursele sale, trebuie să-şi construiască
propria economie de piaţă. Asta încearcă, de mai bine de un deceniu, ţările din
Europa Centrală şi de Est.

2.3. Ce înseamnă economie de piaţă funcţională?

În 1993, şefii guvernelor europene, reuniţi la Copenhaga, stabileau următoarele

criterii de adeziune esenţiale pentru statele în tranziţie din Europa fostă comunistă
care îşi exprimau intenţia de a adera la UE:
a) Existenţa instituţiilor stabile, capabile să garanteze democraţia;
b) Primatul dreptului, respectarea şi protejarea drepturilor omului şi minorităţilor;
c) Existenţa unei economii de piaţă funcţionale (viabile);
12 Economie

d) Capacitatea de a face faţă presiunii concurenţei şi forţelor pieţei din interiorul UE;
e) Capacitatea de a-şi asuma obligaţiile decurgând din adeziune, mai ales cele
referitoare la Uniunea Economică şi Monetară.
În acest cadru, prin economie de piaţă viabilă sau funcţională se înţelege acea
economie care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
– preţuri şi schimburi externe libere;
– existenţa unui cadru juridic adecvat şi efectiv aplicat;
– stabilitate macroeconomică;
– consensul partenerilor sociali asupra politicii macroeconomice;
– existenţa unui sector financiar, bancar şi non-bancar, bine dezvoltat;
– absenţa obstacolelor semnificative la intrarea, respectiv ieşirea pe şi de pe piaţă.
În anul 2004 România a primit calificativul de economie de piaţă funcţională, cu
precizarea că mai trebuie depuse eforturi pentru întărirea capacităţii de a face faţă
concurenţei din interiorul pieţei comune.
 Capitolul 3

RARITATEA ÎN ECONOMIE

În fiecare zi suntem obligaţi să luăm decizii, uneori referitoare la probleme

mărunte – cu ce mă îmbrac azi, ce mănânc azi, cât cheltuiesc azi la piaţă etc. –
alteori cu privire la probleme importante: mă angajez la Shell sau urmez un MBA,
îmi cumpăr un apartament sau o maşină cu banii economisiţi anul acesta ş.a.m.d.
Orice decizie implică cel puţin o variantă sacrificată în favoarea celei alese: de
exemplu, dacă vreţi să urmaţi un MBA, trebuie să sacrificaţi salariul anual de la
Shell, pentru că resursele de timp pe care le aveţi nu vă permit exercitarea ambelor
activităţi. Dacă alegeţi un apartament, sacrificaţi maşina, pentru că banii de care
dispuneţi sunt insuficienţi pentru a achiziţiona ambele bunuri. Insuficienţa
resurselor în raport cu trebuinţele oamenilor, care aşa cum am văzut formează
obiectul de studiu al economiei, constituie subiectul capitolului ce urmează.

3.1. Tensiunea nevoi - resurse. Costul de oportunitate

De-a lungul existenţei noastre consumăm continuu bunuri şi servicii, majoritatea

procurate de pe piaţă, iar restul oferite de natură sau produse de noi înşine. Dacă un
bun ne este oferit în mod gratuit de natură, spunem că el este un bun liber; dacă
dimpotrivă, trebuie să facem un efort pentru a accede la un bun, acela este un bun
economic. Bunurile libere, ca aerul pe care-l respirăm, sunt singurele de care
beneficiem după nevoie şi care aparent sunt nelimitate. Bunurile economice sunt
limitate, adică insuficiente în raport cu nevoile pe care le avem. Desigur că există
bunuri pe care le avem în cantităţi suficiente, din care nu dorim la un moment dat să
avem mai mult. Dar privite global, bunurile de care dorim să dispunem sunt mult
mai multe decât cele pe care ni le permitem efectiv. Explicaţia acestui fapt stă în
aceea că dorinţele ţin de imaginaţia noastră, pe când resursele pe care le avem
depind de cât de bine şi cât de mult muncim.
Resursele de care dispune omenirea depind de ceea ce oferă Terra şi de ceea ce
descoperă gândirea umană, pe când nevoile depind de obiceiurile de consum şi de
dorinţele fiecărui individ. Cum zilnic dorinţele oamenilor se înnoiesc, alte nevoi
adăugându-se celor deja existente, este evident că nevoile cresc foarte rapid, într-un
ritm cu mult superior resurselor. Gândiţi-vă unde ar ajunge omenirea dacă ştiinţa ar
evolua la fel de repede ca imaginaţia noastră!
O parte din nevoile noastre pot fi întâlnite la orice animal, de la câinele din curte
la leul din savana africană: sunt nevoile biologice, elementare, cum ar fi nevoia de
hrană sau cea de adăpost. Alte nevoi sunt specifice oamenilor: cele pe care le vom
numi superioare, cum ar fi nevoia de frumos sau cea de realizare profesională.
Deşi nelimitate ca număr şi în continuă dezvoltare, nevoile sunt limitate în
capacitate, în sensul că nu putem consuma continuu, la infinit dintr-un bun. De
exemplu, dacă veniţi flămânzi dintr-un traseu montan, după două fripturi vă
14 Economie

săturaţi, ceea ce înseamnă că nevoia de hrană dispare, fiind limitată ca volum. Ea o

să reapară însă după câteva ore, ceea ce reflectă caracterul regenerabil al nevoilor.
O altă caracteristică a sistemului de nevoi este concurenţa. Să presupunem că
primiţi cadou de Crăciun o sută de dolari cu care aţi dori să mergeţi la munte pentru
Revelion, dar şi să vă cumpăraţi o canadiană ultramodernă. Evident, banii sunt prea
puţini pentru a împlini ambele dorinţe, ceea ce înseamnă că cele două nevoi intră în
concurenţă, cea care va câştiga fiind aceea pe care o consideraţi dumneavoastră cea
mai urgentă.
Spuneam că nevoile se acoperă prin utilizarea resurselor economice. Prin
resurse economice vom înţelege totalitatea resurselor naturale, umane şi create de
oameni ce pot fi utilizate sau sunt efectiv utilizate în producţia de bunuri şi servicii.
Resursele pot fi clasificate după numerose criterii, dar cea mai utilizată cla-
sificare este aceea care le împarte în două categorii: materiale şi umane. Resursele
materiale cuprind resursele naturale şi capitalul, iar resursele umane sunt formate
din muncă şi abilitatea întreprinzătorului. Conţinutul noţiunilor de “resurse
naturale” şi “resurse umane” este evident, de aceea nu ne vom opri asupra lui. Prin
capital vom înţelege ansamblul bunurilor produse de oameni şi destinate producerii
altor bunuri şi servicii. De exemplu, materiile prime, instalaţiile industriale,
computerele ş.a. Abilitatea întreprinzătorului se referă la capacitatea lui de a-şi
asuma riscul unei afaceri şi de a adopta decizii cu privire la destinaţia şi modalităţile
de combinare a resurselor de care dispune.
Unii economişti adaugă celor două categorii de resurse menţionate mai sus o a
treia categorie: resursele informaţionale, care sunt rezultatul activităţii de cercetare
ştiinţifică.
Caracteristica fundamentală a tuturor resurselor economice este caracterul lor
limitat, adică insuficienţa lor în raport cu nevoile. De aceea, problema fundamen-
tală a economiei este utilizarea eficientă a resurselor. Eficienţă înseamnă să
utilizăm cel mai bine posibil resursele pe care le avem sau, pe scurt maximizarea
raportului dintre rezultate şi consum şi minimizarea raportului dintre consum şi
rezultate.
Îndeplinirea obiectivului de eficienţă economică presupune ca sistemul
economic să răspundă continuu la patru întrebări: ce să producă, cum să producă,
cât să producă şi pentru cine să producă.
Răspunsul dat întrebărilor: ce producem? şi cât producem? determină o anumită
alocare a resurselor între diverse combinaţii de bunuri. Inevitabil, dacă dorim să
producem mai mult dintr-un bun, trebuie să renunţăm la o anumită cantitate din alt
bun, deoarece resursele sunt insuficiente. De exemplu, dacă o economie produce
numai maşini agricole şi autoturisme şi doreşte să fabrice mai multe autoturisme, în
condiţiile în care volumul resurselor nu s-a modificat, trebuie să renunţe la un
anumit număr de maşini agricole. Cantitatea de maşini agricole sacrificate pentru un
autoturism suplimentar produs poartă numele de cost oportun (de oportunitate).
În general, prin cost de oportunitate înţelegem cea mai bună alternativă de
alocare a resurselor sacrificată în favoarea alternativei alese. De exemplu, dacă aţi
avut de ales între a urma studiile universitare timp de un an, a lucra la firma X
pentru un salariu de 2.000 de dolari pe an, a lucra la firma Y pentru un salariu de
2.500 de dolari pe an sau a lucra la firma Z pentru un salariu de 3.500 de dolari pe
 Raritatea în economie 15

an şi aţi ales studiile universitare, costul de oportunitate este de 3.500 de dolari pe

an.
Răspunsul la întrebarea cum să producem? presupune o altă opţiune: cea între
diversele posibilităţi tehnice de producţie existente la un moment dat într-o
economie.
Întrebarea pentru cine să producem? conduce la o veche preocupare a ştiinţei
economice: distribuirea veniturilor în societate. În principiu, distribuţia venitului
naţional ar trebui să aibă la bază eficienţa economică a fiecăruia. De multe ori, mai
ales în societăţile polarizate în foarte bogaţi şi foarte săraci, este greu de explicat de
ce o minoritate consumă majoritatea venitului naţional. Statul, prin politica de
protecţie socială încearcă să îmbunătăţească repartizarea veniturilor, dar este adesea
criticat că realizează acest lucru în detrimentul eficienţei economice.

3.2. Frontiera posibilităţilor de producţie

Conceptele de raritate a resurselor şi cost de oportunitate pe care le-am explicat

până acum pot fi mai uşor analizate cu ajutorul unui grafic care poartă numele de
frontiera posibilităţilor de producţie. Frontiera posibilităţilor de producţie evi-
denţiază ansamblul combinaţiilor de bunuri economice ce pot fi realizate pe termen
scurt în condiţiile utilizării integrale şi cu maximum de eficienţă a resurselor
disponibile.
Veţi înţelege mai bine acest instrument de analiză economică cu ajutorul urmă-
torului exemplu: să considerăm că o economie naţională poate produce doar două
bunuri: computere şi mere, în următoarele variante:

Tabelul 3.1. Posibilităţile de producţie a computerelor şi merelor

Varianta A B C D E
Computere 0 100 200 250 275
(bucăţi)
Mere (kg) 500 400 250 90 0

Reprezentat grafic, acest tabel va conduce la următoarea frontieră a posibilită-

ţilor de producţie:

Graficul 3.1. Frontiera posibilităţilor de producţie

16 Economie

Frontiera posibilităţilor de producţie ne furnizează următoarele informaţii:

– combinaţiile de produse aflate în exteriorul frontierei sunt imposibil de atins
pe termen scurt (de exemplu, economia nu poate produce concomitent 250 de
computere şi 250 de kilograme de mere corespunzător punctului A);
– utilizarea integrală şi cu maximum de eficienţă a resurselor presupune alegerea
unei variante de combinare a bunurilor aflată pe frontieră;
– orice combinaţie de bunuri din interiorul frontierei indică o utilizare inefi-
cientă şi/sau incompletă a resurselor;
– costul de oportunitate relevat de panta frontierei este în creştere, pe măsură ce
se renunţă la o cantitate tot mai mare dintr-un bun în favoarea celuilalt bun.
Pentru a demonstra această afirmaţie, haide să calculăm costul de oportunitate
pentru ambele produse:

Tabelul 3.2. Costul de oportunitate în creştere

Varianta A B C D E
Cost oportun computere – 1 1,5 3,2 3,6
Cost oportun mere 1 0,66 0,31 0,27 –

Costul oportun a fost calculat astfel:

– pentru computere, pentru a fabrica primele 100 de computere, am renunţat la
100 de kilograme de mere, deci renunţăm la 1kg de mere/computer. Apoi
pentru a creşte producţia cu încă 100 de computere, trebuie să renunţăm la 150
kg de mere, adică la 1,5 kg de mere/computer ş.a.m.d.;
– pentru mere, primele 90 kg de mere au fost produse cu preţul renunţării la 25
de computere, deci 0,27 computere/kg. Pentru următoarele 160 kg s-a renunţat
la 50 de computere, deci 0,31 computere/kg ş.a.m.d.

Rezultă cu uşurinţă formula de determinare a costului oportun:

C.O.y = – ΔX/ΔY,
în care ΔX este cantitatea sacrificată din X, iar ΔY cantitatea câştigată din bunul Y.
Creşterea costului de oportunitate pe măsură ce se renunţă la o cantitate tot
mai mare dintr-un bun în favoarea altuia exprimă conţinutul legii creşterii
costurilor relative. Explicaţia acţiunii acestei legi se află în caracterul specializat al
resurselor economice. Astfel, în exemplul nostru, vom putea adapta resursele
destinate fabricării merelor pentru producerea de calculatoare până la un punct,
dincolo de care adaptarea devine imposibilă.
La explicaţia anterioară trebuie adăugată şi observaţia că, în general, în econo -
mie acţionează legea randamentelor factoriale descrescătoare. Potrivit acesteia,
dacă se adaugă unităţi succesive dintr-un factor de producţie variabil (cum ar fi
factorul muncă) la o cantitate dată de factor fix (capital), de la un anumit nivel,
producţia suplimentară obţinută începe să scadă. Vom reveni asupra legii ran -
damentelor neproporţionale în capitolul destinat comportamentului economic al
producătorului.
Să luăm acum exemplul unei funcţii pentru a ilustra conceptul de frontieră a
posibilităţilor de producţie şi legea creşterii costurilor relative. Să presupunem că
 Raritatea în economie 17

frontiera este descrisă de funcţia: x 2  y 2  100 , în care x şi y sunt cele două

bunuri pe care economia le poate produce în exemplul nostru simplificat. Pentru a
calcula costul de oportunitate (panta frontierei posibilităţilor de producţie),
exprimăm y în funcţie de x, apoi determinăm panta, astfel:
y 2  100  x 2
y 100  x 2

 
1
y 1 x
 100  x 2 2   2x 
x 2 y
În aceste condiţii, vom avea:
y 2
x  2  y  9,79    0,204
x 9,79
y 1
x  1  y  9,95    0,1005
x 9,95
Prin urmare, pe măsură ce cantitatea realizată din y creşte de la 9,79 la 9,95,
costul de oportunitate creşte şi el, întrucât (-0,1005)>(-0,204).
Pe termen lung, creşterea economică conduce la creşterea resurselor economice
naţionale şi deplasează frontiera posibilităţilor de producţie către dreapta, astfel:

Graficul 3.2. Efectul creşterii economice asupra frontierei posibilităţilor de producţie

Creşterea economică poate fi extensivă sau intensivă. În cazul unei creşteri

economice extensive, deplasarea frontierei se datorează în principal creşterii cantităţii
de resurse atrase în activitatea economică. Creşterea economică intensivă are la bază
îmbunătăţirea eficienţei utilizării resurselor economice, rezultată din acumularea de
experienţă şi din aplicarea noilor cunoştinţe şi tehnologiilor moderne.
În partea a doua a lucrării de faţă, destinată macroeconomiei, puteţi citi despre
importanţa creşterii economice pentru o naţiune şi despre factorii care determină
creşterea.
 Capitolul 4

COMPORTAMENTUL ECONOMIC
AL CONSUMATORULUI

Teoria economică a consumatorului este, în esenţă, foarte simplă: economiştii

consideră că un consumator va consuma cea mai bună combinaţie de bunuri pe care
şi-o poate permite. Prin urmare trebuie să vedem ce înseamnă “cea mai bună
combinaţie” şi “îşi poate permite”.

4.1. Dreapta bugetului

Ori de câte ori decideţi să consumaţi ceva, vă gândiţi atât la ce v-aţi dori, cât şi la
“câţi bani aveţi în buzunar”, adică la ce vă permiteţi. Venitul disponibil limitează
consumul, motiv pentru care vom discuta pentru început despre constrângerea bugetară.
În realitate orice consumator are de ales între o mulţime de bunuri, însă pentru a
înţelege mai bine acest capitol vom presupune că poate opta doar pentru două bunuri
x şi y. Celor două bunuri le corespund preţurile p x, respectiv py. Constrângerea sa
bugetară este scrisă sub forma:
x  p x  y  p y  V , unde V reprezintă venitul total al consumatorului.

Această inecuaţie poartă denumirea de constrângere bugetară şi ne arată faptul

că venitul total de care dispune un individ în vederea achiziţionării bunurilor x şi y
nu poate fi depăşit.
Combinaţiile posibile dintre două bunuri x şi y pentru care este cheltuit întregul
venit poartă denumirea de dreapta (linia) bugetului, căreia îi corespunde ecuaţia:
x · px + y· py = V şi se reprezintă grafic astfel:

Graficul 4.1. Linia bugetului

Zona bugetului cuprinde toate combinaţiile posibile în condiţiile venitului dat.

Dreapta bugetului poate fi scrisă şi sub forma:
y  V/p y  p x /p y  x (1)
 Comportamentul economic al consumatorului 19

Ecuaţia de mai sus ne arată cantitatea din bunul y care poate fi achiziţionată de un
consumator ţinând cont atât de venitul său total, cât şi de cantitatea pe care o consumă
din bunul x. Dacă cantitatea achiziţionată din bunul x = 0, atunci el poate achiziţiona
o cantitate maximă din bunul y egală cu raportul V/p y. Cu cât consumul din bunul x
va creşte, cu atât consumul din bunul y va scădea, iar ritmul de modificare a
cantităţilor achiziţionate din cele două bunuri va depinde de raportul p x /p y .
Din ecuaţia (1) se deduce panta dreptei bugetului, care este egală cu –p x/py şi
arată preţul la care bunul x poate fi substituit cu bunul y. Pentru a înţelege mai bine
semnificaţia pantei vom considera următorul exemplu:

Să presupunem că Daiada are de ales între două bunuri x şi y. Cantitatea pe care a

ales să o consume din bunul x este x 0 şi din bunul y, y 0. Dacă doreşte să-şi mărească
nivelul consumului din bunul x cu o cantitate x, cum se va modifica cantitatea pe
care o consumă din bunul y ţinând cont de constrângerea sa bugetară?
V  x 0  p x  y0  p y ;
V  (x 0  Δx)  p x  (y 0  Δy)  p y ;
V  x 0  p x  Δx  p x  y 0  p y  Δy  p y ;
V  V  Δx  p x  Δy  p y ;
0 = x · px + y · py (aceasta înseamnă că valoarea totală a variaţiilor trebuie să fie
egală cu zero).
Din ecuaţia de mai sus putem deduce că y/x = – px/py (panta dreptei bugetului).
Semnul “–” ne arată faptul că x şi y se modifică întotdeauna în sens invers. Dacă
cantitatea din bunul x va creşte iar p x > py, atunci y se va diminua mai rapid (panta
dreptei fiind mai mare în valoare absolută). Dacă în schimb p x < py atunci cantitatea din
bunul y se va diminua mai încet (panta fiind mai mică).

Dacă venitul consumatorului se modifică iar preţurile bunurilor x şi y rămân con-

stante, atunci dreapta bugetului se va deplasa la dreapta, dacă venitul consumatorului
creşte sau la stânga, dacă venitul consumatorului va scădea, în timp ce panta dreptei
bugetului va rămâne constantă. Această modificare este prezentată în graficul de mai
jos, unde L0, L1, L2 reprezintă dreptele bugetelor corespunzătoare veniturilor V0, V1, V2.

Graficul 4.2. Modificarea liniei bugetului în funcţie de venit

20 Economie

Dacă preţul bunului x va scădea, ceteris paribus, atunci raportul V/px va creşte,
iar dreapta bugetului se va roti în jurul punctului V/p y spre dreapta (panta dreptei
bugetului va scădea – 4.3.a). Invers, dacă preţul bunului x va creşte, raportul V/p x
va scădea, iar dreapta bugetului se va deplasa la stânga (panta dreptei bugetului va
creşte – 4.3.b). Aceste modificări sunt prezentate în graficele de mai jos:

Graficul 4.3. Modificarea liniei bugetului în funcţie de preţul bunului x

Dacă preţul bunului y va scădea, ceteris paribus, atunci raportul V/py va creşte,
iar dreapta bugetului se va roti spre dreapta în jurul punctului V/p x (panta dreptei
bugetului va creşte – 4.4.b). Invers, dacă preţul bunului y va creşte, raportul V/py va
scădea, iar dreapta bugetului se va deplasa la stânga (panta dreptei bugetului va
scădea – 4.4.a). Aceste modificări sunt prezentate în graficele de mai jos:

Graficul 4.4. Modificarea liniei bugetului în funcţie de preţul bunului y

Dacă presupunem că ambele preţuri devin de n ori mai mari, atunci dreapta
bugetului devine: n · x · p x + n · y · p y = V, de unde x · p x + y · py = V/n. Aceasta
înseamnă că venitul consumatorului se reduce de n ori.
 Comportamentul economic al consumatorului 21

Cum influenţează taxele, subvenţiile şi restricţiile cantitative linia bugetului?

Taxele:
În exemplul de mai jos presupunem că preţul bunului y nu se modifică şi că nu se
aplică nici o taxă asupra sa.
 în cazul unei taxe aplicate pe unitatea vândută, preţul plătit de consumator va
creşte cu valoarea taxei (t), adică px + t. De exemplu, dacă px = 10 u.m. iar t =
2 u.m., atunci preţul final plătit de consumator este de 10 + 2 = 12 u.m.;
 în cazul unei taxe exprimată ca procent (%) din valoarea bunului, preţul plătit
de consumator va fi:
(1 + t%)px.
De exemplu, dacă px = 10 u.m., t = 2% iar cantitatea cumpărată este de 100 de
unităţi, atunci consumatorul va plăti în plus 20 u.m.
În cele două cazuri panta dreptei bugetului va creşte iar linia bugetului devine mai abruptă.

Subvenţiile:
 în cazul în care se acordă o subvenţie pentru fiecare unitate vândută, preţul
plătit de consumator va scădea cu valoarea subvenţiei (s), px – s. De exemplu,
dacă px = 10 u.m. iar s = 2 u.m., atunci preţul final plătit de consumator este de
10–2 = 8 u.m.;
 în cazul în care subvenţia se acordă ca procent din valoarea bunului, preţul
plătit de consumator va fi: (1 – s%)px. De exemplu, dacă px = 10 u.m., s = 20%
iar cantitatea cumpărată este de 100 de unităţi, atunci consumatorul va plăti
800 u.m., în loc de 1.000 u.m.
Dacă preţul bunului y nu se modifică, panta dreptei bugetului va scădea iar linia
bugetului devine mai plată.

4.1.1. Restricţiile cantitative

Statul poate impune în anumite situaţii o limită de consum; de exemplu, până în

anii ‘90, statul român a raţionalizat anumite bunuri alimentare: ulei, zahăr etc. Dacă
presupunem că un individ poate să consume numai o cantitate x’ din bunul x, atunci
dreapta bugetului poate fi reprezentată astfel:

Graficul 4.5. Modificarea liniei bugetului în funcţie de restricţiile de consum impuse de stat
În graficul de mai sus zona bugetară devine 0 V/p y A x’, datorită limitării consu-
mului la cantitatea x’.
22 Economie

4.2. Curbele de indiferenţă

Să răspundem acum şi la întrebarea: ce înseamnă cea mai bună combinaţie de

bunuri? Să considerăm că un consumator consumă doar două bunuri, x şi y. Vom
scrie (x1,y1) > (x2,y2), dacă varianta, coşul (x1,y1) este preferat lui (x2,y2) şi
(x1,y1)~(x2,y2), dacă cele două combinaţii de bunuri sunt indiferente consumatorului.
În studiul preferinţelor consumatorului se utilizează trei axiome, şi anume:
(1) Completitudinea, care spune că dacă (x 1,y1) > (x2,y2) şi (x2,y2) > (x1,y1),
atunci (x1,y1)~(x2,y2). În plus, preferinţele sunt complete în sensul că individul
consumator poate compara şi ordona în funcţie de preferinţe toate coşurile de consum.
(2) Reflexivitatea, care spune că orice coş de bunuri (x,y) este cel puţin la fel de bun.
(3) Tranzitivitatea, conform căreia, dacă (x 1,y1) > (x2,y2) şi (x2,y2) > (x3,y3),
atunci (x1,y1) > (x3,y3).
(4) Consumatorii preferă întotdeauna mai mult decât mai puţin.
Desigur, aceste axiome nu se verifică în absolut toate cazurile concrete. De
exemplu, veţi avea surpriza ca un copil să considere foarte bună o mâncare în ziua
A, iar în ziua următoare, aceeaşi mâncare să nu-i mai placă. Dar pentru un adult,
axiomele sunt în general valabile.
Ansamblul combinaţiilor de bunuri între care consumatorul este indiferent
alcătuiesc curba de indiferenţă. Curbele de indiferenţă sunt instrumentele utilizate
de economişti pentru a descrie preferinţele consumatorilor. Aceste curbe au câteva
proprietăţi, şi anume:
a) Două curbe de indiferenţă nu se pot intersecta. Dacă s-ar intersecta, situaţia s-
ar prezenta ca în graficul 4.6.:

Graficul 4.6. Ipoteza unor curbe

de indiferenţă care se intersectează Graficul 4.7. Curba de indiferenţă în buclă

Dacă cele două curbe s-ar intersecta, combinaţiile de bunuri A, B şi C ar trebui să fie
indiferente consumatorului. Dar toate combinaţiile între care consumatorul este indi-
ferent se află pe o singură curbă de indiferenţă, deci curbele nu se pot intersecta.
b) Curbele de indiferenţă sunt descrescătoare. Ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi aşa?
Să presupunem că ele ar putea arăta ca în graficul 4.7.
Consumatorul este indiferent între combinaţiile de bunuri A, B şi C. Dar, dacă
bunurile au un preţ, cheltuiala consumatorului este mai mare în B şi C, faţă de A.
deci este raţional să admitem că el va opta pentru combinaţia A, situată pe porţiunea
descrescătoare a curbei de indiferenţă.
 Comportamentul economic al consumatorului 23

c) Panta curbei de indiferenţă este rata marginală de substituţie (RMS). Prin

rata marginală de substituţie vom înţelege preţul la care un consumator este dispus
să substituie un bun cu altul. Astfel, să presupunem că reducem consumul din bunul
y al consumatorului cu o cantitate dy şi îi dăm în schimb o cantitate dx pentru a-l
menţine pe aceeaşi curbă de indiferenţă. Raportul dy/dx este preţul pentru care
consumatorul este dispus să substituie bunul y cu bunul x.
d) Curbele de indiferenţă sunt convexe, adică rata marginală de substituţie este
descrescătoare. Este logic să presupunem că preţul pe care o persoană este dispusă
să-l plătească pe bunul x descreşte pe măsură ce respectiva persoană are o cantitate
din ce în ce mai mare din acel bun.
Curbele de indiferenţă pot îmbrăca uneori forme particulare, şi anume:
a) Dacă bunurile sunt perfect substituibile, curbele de indiferenţă iau forma unor
drepte paralele. De exemplu, să presupunem că un student este perfect indiferent între
pixuri albe şi pixuri negre, care, toate, scriu albastru. Să presupunem că el dorea să
cumpere 2 pixuri negre şi 2 albe, dar nu găseşte decât unul singur negru. Cum îi este
perfect indiferent, el va cumpăra în total tot 4, din care trei albe şi unul negru. Deci
substituţia este de 1 la 1. Teoretic, dacă va găsi în cadrul aceleiaşi sume 3 şi 3, sau 4 şi
2, această combinaţie va fi preferată celei dintâi şi se va afla pe o curbă de indiferenţă
superioară. Grafic, curbele de indiferenţă se vor prezenta ca în graficul 4.8.:

Graficul 4.8. Curbe de indiferenţă cu Graficul 4.9. Bunuri perfect complementare

pantă constantă

b) Două bunuri sunt perfect complementare dacă consumul lor se realizează simultan
şi în proporţii fixe.. Cazul cel mai simplu este cel al pantofilor. Nu puteţi purta pantoful
drept decât împreună cu pantoful stâng. Să spunem că aveţi 3 perechi de pantofi, deci
coşul este (3,3). Cineva vă aduce un pantof drept foarte frumos. Acum coşul este (4,3).
Dar pantoful nu vă este folositor, deci sunteţi indiferent faţă de poziţia anterioară. Acest
lucru se reprezintă prin curbe de indiferenţă în formă de L, ca în graficul 4.9.
Vârful curbei este acela în care numărul bunurilor x este egal cu cel al bunurilor
y sau, mai general, proporţia între x şi y este constantă. În cazul pantofilor proporţia
este de 1 la 1, dar sunt şi cazuri de proporţii fixe, ca 7 linguri de zahăr pentru o
prăjitură, 3 morcovi pentru o salată etc.
c) În cazul bunurilor neutre, adică acele bunuri pentru care consumatorul este
indiferent dacă le consumă sau nu, curba de indiferenţă este o dreaptă. Dacă x este
bun neutru, atunci curba de indiferenţă poate fi reprezentată cu ajutorul unei drepte
orizontale, iar nivelul de utilitate va depinde numai de y. Dacă y este un bun neutru,
atunci curba de indiferenţă poate fi reprezentată cu ajutorul unei drepte verticale, iar
nivelul de utilitate va depinde numai de x.
24 Economie

Graficul 4.10. Curbe de indiferenţă pentru bunuri neutre

d) În cazul bunurilor “rele”, care nu plac consumatorului, curbele de indiferenţă
au panta pozitivă. De exemplu, să luăm cazul unui coş de bunuri format din po -
luarea la locul de muncă (bun, rău, otrăvitor) şi venituri din muncă. Consumatorul
va suporta mai multă poluare numai dacă va obţine venituri mai mari, ceea ce face
ca izophelima să arate ca în graficul 4.11.

Graficul 4.11. Curbe de indiferenţă pentru bunuri dăunătoare

Până acum am discutat despre venitul consumatorului şi despre preferinţele sale. Un

mod de a descrie preferinţele consumatorului este utilitatea. O funcţie de utilitate
reprezintă un mod de a atribui fiecărui program de consum (coş) câte un număr,
astfel încât să ierarhizăm preferinţele. Cu cât numerele sunt mai mari, cu atât
programele sunt mai preferate. Acest gen de utilitate poartă numele de utilitate
ordinală, spre deosebire de utilitatea cardinală, care cuantifică preferinţele, adică le
măsoară în unităţi de utilitate.
Având în vedere conceptul de utilitate, putem acum defini curbele de indiferenţă
ca fiind ansamblul combinaţiilor de bunuri care furnizează consumatorului aceeaşi
utilitate economică agregată. Cu cât curbele de indiferenţă sunt mai înalte, cu atât
utilitatea resimţită de consumator va fi mai mare. Sporul de utilitate resimţit de un
consumator prin consumul unei unităţi suplimentare dintr-un bun poartă numele de
utilitate marginală. Rezultă din definiţie că utilitatea marginală este dUT/dx. Dacă
un consumator se deplasează de-a lungul aceleiaşi curbe de indiferenţă, sporul
global de utilitate trebuie să fie zero, adică: U mgxdx + Umgydy = 0, de unde rezultă că
Umgx/Umgy = – dy/dx = RMS.

4.3. Optimul consumatorului

Consumatorul va alege cea mai bună combinaţie pe care şi-o poate permite.
Altfel spus, consumatorii se vor situa pe cea mai înaltă curbă de indiferenţă permisă
de bugetul pe care îl au. Aceasta înseamnă că linia bugetului trebuie să fie tangentă la
curba de indiferenţă. Grafic, optimul consumatorului se prezintă ca în graficul 4.12.:
 Comportamentul economic al consumatorului 25

Graficul 4.12. Optimul consumatorului Graficul 4.13. Modificarea consumului

optim în funcţie de venit

În punctul A, panta curbei de indiferenţă (rata marginală de substituţie) este egală cu

Umg x  dy  p x
panta dreptei bugetului (–px/py), adică RMS =   , în punctul de
Umg y dx py
optim.
Ce se va întâmpla dacă venitul consumatorului va creşte? Aşa cum rezultă din
prima parte a capitolului, dreapta bugetului se va deplasa la dreapta, ceea ce va duce
la deplasarea punctului de optim, conform graficului ca în graficul 4.13.
Iniţial, punctul de optim al consumatorului se afla în A, de coordonate x 0 şi y0.
Dacă venitul consumatorului creşte, în condiţiile în care preţul bunurilor x şi y nu se
modifică, atunci el poate să consume o cantitate x 1 mai mare din bunul x şi o
cantitate y1 mai mare din bunul y, ceea ce presupune o deplasare a punctului de
optim în A’. Altfel spus, o modificare a venitului duce la modificarea consumului.
Dacă unim punctele A şi A’ obţinem curba consum-venit, numită şi curba lui Engel.
Optimul consumatorului poate fi studiat în funcţie de natura bunurilor, astfel:
A. Optimul consumatorului pentru bunuri perfect substituibile
Dacă presupunem că x şi y sunt două bunuri perfect substituibile, iar p x şi py
sunt preţurile celor două bunuri, putem întâlni trei situaţii:
a) px > py
 Umgx/px < Umgy/py  Umgx/Umgy < px/py  (Q/x) / (Q/y) < px/py 
y/x < px/py
 panta curbei de indiferenţă (rata marginală de substituţie) este mai mică decât
panta dreptei bugetului (px/py). În acest caz consumatorul va substitui bunul x cu
bunul y, al cărui preţ este mai mic. Putem reprezenta situaţia ca în graficul 4.14. :

Graficul 4.14. Optimul consumatorului în Graficul 4.15. Optimul consumatorului în ca-

26 Economie

cazul bunurilor perfect substituibile (– px > zul bunurilor perfect substituibile (– px < py )
py)
  y / x  p x /p y
b) px < py
 panta curbei de indiferenţă este mai mare decât panta dreptei bugetului. În
acest caz consumatorul va prefera bunul x în locul bunului y care este mai scump.
Această situaţie se prezintă ca în graficul 4.15.
c) px = py  consumatorul poate achiziţiona orice cantitate din bunul x şi din
bunul y, deoarece cele două bunuri au acelaşi preţ (graficul 4.16.).
În acest caz dreapta bugetului va coincide cu curba de indiferenţă.

Graficul 4.16. Optimul consumatorului în ca- Graficul 4.17. Optimul consumatorului în

zul bunurilor perfect substituibile (– px = py) cazul bunurilor perfect complementare

B. Optimul consumatorului în cazul bunurilor perfect complementare (graficul 4.17.)

În cazul bunurilor complementare, curba de indiferenţă ia forma literei “L”. În
punctul de optim A, consumatorul va achiziţiona o cantitate egală din cele două
bunuri. Dreapta bugetului în acest caz devine:
p x  x  p y  y  V

x  y  m

 
 p x  m  p y  m  V  m p x  p y  V  m  V/ p x  p y  
unde m reprezintă cantitatea optimă achiziţionată din cele două bunuri.
 Comportamentul economic al consumatorului 27

C. Optimul consumatorului în cazul bunurilor neutre

Graficul 4.18. Optimul consumatorului în cazul bunurilor neutre

Optimul consumatorului se va găsi în punctul A, iar constrângerea bugetară va
avea următoarea formă: V = p x · x + py · y, unde x reprezintă bunul preferat de
consumator iar y, bunul neutru.
y = 0  V = px · x  x = V/px; consumatorul îşi va cheltui întregul venit pentru
achiziţionarea bunului x.

4.3.1. Efectul de substituţie şi efectul de venit

Modificarea preţului unui bun determină pe de o parte modificarea cantităţii

cerute din acest bun, iar pe de altă parte, modificarea venitului real. În acest caz
putem vorbi de două efecte: efectul de substituţie şi efectul de venit.
Modificarea consumului ca rezultat strict al modificării preţului poartă denu-
mirea de efect de substituţie, pentru un nivel de utilitate constant; modificarea
consumului ca urmare a modificării puterii de cumpărare poartă denumirea de
efect de venit, pentru un nivel dat al preţurilor.
Evoluţia celor două efecte depind de natura bunului analizat. Astfel vom avea
trei cazuri:
a) Bunuri normale – sunt acele bunuri care respectă legea cererii, adică o creş-
tere a preţului unui bun, determină o scădere a cantităţii cerute din acest bun şi
invers. Cele două efecte pot fi prezentate grafic astfel:
28 Economie

Graficul 4.19. Efectul de substituţie şi efectul de venit pentru bunurile normale

Iniţial, punctul de optim al consumatorului se situa în punctul A, de coordonate

(x0,y0). Presupunem că preţul bunului x a scăzut, iar preţul bunului y a rămas
constant. În acest caz raportul V/px’ creşte, iar dreapta bugetului se deplasează la
dreapta (n). Dacă preţul bunului x a scăzut, consumatorul va dori să cumpere o
cantitate mai mare din bunul x şi o cantitate mai mică din bunul y. Din această
cauză va trebui să trasăm o dreaptă tangentă la curba de indiferenţă iniţială şi
paralelă cu noua dreaptă a bugetului (n). Noul punct de optim se va situa pe aceeaşi
curbă de indiferenţă ca şi punctul anterior (A), ceea ce înseamnă că consumatorul
nu şi-a modificat utilitatea, ci doar preferinţa – va consuma o cantitate mai mare din
bunul x şi o cantitate mai mică din bunul y. Din grafic putem observa că x 1 > x0, iar
y1 < y0, diferenţa x1 – x0 reprezentând efectul de substituţie. Pentru a-şi menţine
constantă utilitatea, venitul se modifică de la V la V’.
Efectul de venit reprezintă deplasarea pe o curbă de indiferenţă superioară (II)
datorită modificării venitului nominal de la V’ la V, şi în condiţiile în care preţurile
nu se modifică (px’ şi py). Noul punct de optim va fi C, de coordonate (x 2,y2), situat
pe o altă curbă de indiferenţă. Diferenţa x2 – x1 este efectul de venit – la o
modificare a preţului s-au modificat atât venitul real, cât şi consumul.
Efectul total este format din efectul de substituţie (ES) şi efectul de venit (EV):
ET = ES + EV = (x1 – x0) + (x2 – x1)
Prin urmare, în cazul unui bun normal întâlnim următoarea situaţie:
 p  ES  pozitiv; EV  pozitiv  ET  pozitiv
 p  ES  negativ; EV  negativ  ET  negativ
b) Bunuri inferioare. La o scădere a preţului bunului x, cantitatea cerută din
acest bun va creşte (respectă legea cererii), deci ES este pozitiv. Venitul real va
creşte, iar consumatorul în acest caz va prefera să consume bunuri normale în
detrimentul celor inferioare, EV este negativ. Efectul total este pozitiv, deoarece
ES > EV – cantitatea consumată din bunul x ca urmare a scăderii preţului este mai
mare decât cantitatea din bunul x care va scădea ca urmare a creşterii venitului real.
 p  ES  pozitiv EV  negativ  ET  pozitiv  ES  EV 
 p  ES  negativ EV  pozitiv  ET  pozitiv  ES  EV 
Grafic, putem reprezenta cele două efecte astfel:
 Comportamentul economic al consumatorului 29

Graficul 4.20. Efectul de substituţie şi efectul de venit pentru bunurile inferioare

În graficul de mai sus observăm că, la o scădere a preţului bunului x, cantitatea

cerută din acest bun a crescut (x 1 > x0). Pentru a reprezenta efectul de substituţie, va
trebui să desenăm o dreaptă tangentă la curba de indiferenţă iniţială, astfel încât
noul punct de optim (B) să se situeze la dreapta punctului A. Diferenţa dintre x 1 şi
x0 reprezintă efectul de substituţie.
La o scădere a preţului bunului x, venitul real va creşte, iar dreapta bugetului se
va deplasa la dreapta. Deoarece bunul x, este un bun inferior iar venitul consuma-
torului a crescut, acesta va prefera să cumpere bunuri normale în detrimentul celor
inferioare; deci consumul din bunul x va scădea, în timp ce consumul din bunul y
va creşte (bun normal). Diferenţa dintre x2 şi x1 ne arată efectul de venit.
c) Bunurile Giffen sunt definite ca fiind “un caz special de bunuri inferioare, la
care efectul de venit apărut dintr-o scădere a preţului bunului este destul de puternic
pentru a depăşi efectul de substituire al scăderii preţului. Ca rezultat, cererea scade
atunci când preţul bunului scade”.
Dacă presupunem că preţul bunului x (bun Giffen) scade, cantitatea consumată
din acest bun va scădea. De ce? Pentru a înţelege mai bine vom lua următorul
exemplu. Ion consumă zilnic două pâini şi 1kg de cartofi. Dacă preţul pâinii va
scădea, Ion nu va cumpăra mai multă pâine, deoarece el are nevoie numai de 2
pâini/zi; însă va putea cumpăra 1 kg de cartofi în plus. În acest caz, Ion ar putea
reduce cantitatea de pâine consumată, deoarece consumă mai mulţi cartofi sau să
cumpere alte bunuri cu banii economisiţi. Deci la o scădere/creştere a preţului,
cantitatea cerută scade/creşte; deci bunul Giffen nu respectă legea cererii; efectul
de substituţie va fi pozitiv, în cazul în care preţul bunului x scade şi negativ dacă
preţul bunului x creşte. (În exemplul de mai sus am plecat de la ipoteza că venitul
consumatorului rămâne constat).
Dacă preţul bunului Giffen x scade, venitul real al consumatorului va creşte.
Însă acesta nu va consuma o cantitate suplimentară din bunul x, ci din contră va
consuma o cantitate mai mică din acest bun. Cu venitul suplimentar, Ion de
exemplu, va putea să-şi cumpere alte bunuri (bunuri inferioare sau chiar bunuri
normale). Efectul de venit în acest caz este negativ şi mai mare decât cel de
substituţie, deoarece cantitatea consumată din bunul x va scădea mai mult datorită
creşterii venitului real decât în cazul scăderii preţului. Grafic, aceste efecte pot fi
prezentate astfel:
30 Economie

Graficul 4.21. Efectul de substituţie şi efectul de venit pentru bunurile Giffen

 p  ES  pozitiv x1  x 0  ; EV  negativ x 2  x1   ET  negativ  EV  ES

 p  ES  negativ;EV  pozitiv  ET  pozitiv  EV  ES

Efectul de substituţie şi efectul de venit al lui Slutski

Efectul de substituţie al lui Slutski nu arată modificarea consumului datorită modifi-
cării ratei de schimb (a preţurilor) în timp ce puterea de cumpărare rămâne constantă.
Efectul de venit al lui Slutski nu arată modificarea consumului, datorită
modificării puterii de cumpărare.
Spre deosebire de efectul de substituţie prezentat anterior, care menţine nivelul de
satisfacţie constant, iar puterea de cumpărare a consumatorului se modifică, efectul de
substituţie al lui Slutski modifică nivelul utilităţii consumatorului, însă menţine
constantă puterea de cumpărare a acestuia. Pentru a descrie efectul de substituţie al lui
Slutski vom porni de la graficul 4.22.
Iniţial punctul de optim al consumatorului se găseşte în punctul A, iar cantitatea
consumată corespunzătoare acestui punct este x 0 din bunul x, respectiv y 0 din bunul
y. Când preţul bunului x scade, dreapta bugetului se roteşte în jurul punctului de
optim iniţial (A). În această situaţie, consumatorul poate să consume cantitatea (x 0,
y0) numai dacă îşi ajustează nivelul venitului nominal.
Corespunzător coşului de consum (x0, y0), vom avea:
(Px0, Py0, V0) – în situaţia iniţială (punctul A);

(Px1, Py0, V1) – după modificarea dreptei bugetului.

Ecuaţia bugetului poate fi scrisă astfel:
V0 = Px0 · x0 + Py0 · y0 şi
 Comportamentul economic al consumatorului 31

V1 = Px1 · x0 + Py0 · y0
Modificarea venitului este egală cu:
V= x0(Px1 – Px0)

V = x0Px  V1 – V0 = X0Px  V1 = V0 + X0 · Px

Graficul 4.22.
Aceasta înseamnă că modificarea venitului este egală cu cantitatea x 0 din bunul x
multiplicată cu variaţia preţului.
Conform relaţiei de mai sus putem deduce că între modificarea virtuală a
venitului şi modificarea preţului există o relaţie directă (la o scădere a preţului,
venitul va scădea şi el). Datorită modificării dreptei bugetului, noul punct optim
devine C, iar coşul de consum (x0, y0) poate fi achiziţionat datorită ajustării venitului
nominal. Modificarea optimului consumatorului din punctul A în punctul C, datorită
modificării dreptei bugetului, poartă denumirea de efect de substituţie. Acesta ne
arată cum se modifică cantitatea consumată din bunul x ca urmare a modificării
preţului bunului x şi a venitului nominal. Efectul de substituţie poate fi scris astfel:
s = x’–x0
Datorită modificării venitului de la V 1 la V0, puterea de cumpărare se modifică
(dreapta bugetului se deplasează la dreapta), iar panta dreptei bugetului rămâne
constantă (px1, py0). Noul punct de optim devine B. În acest caz avem de-a face cu
efectul de venit. Acest efect poate fi scris astfel:
v = x1–x’

4.3.2. Curba preţ - consum. Cererea compensată şi cererea necompensată

Am studiat până acum modificarea optimului consumatorului în funcţie de preţ
şi am văzut cum, pentru bunurile normale, consumatorul reacţionează la reducerile
preţului prin creşterea consumului. Ce se va întâmpla la reducerile succesive ale
preţului? Să ilustrăm această situaţie prin graficul următor:
32 Economie

Graficul 4.23. Curba consum - preţ

Dacă se unesc punctele succesive de optim A, B, C se obţine curba consum - preţ.

• Cererea compensată
Pe baza efectului de substituţie se poate construi curba cererii compensate
(graficul 4.24.).
Curba compensată a cererii ne arată relaţia care există între preţul unui bun şi
cantitatea cerută din acest bun. Punctele de optim A, B şi C oferă consumatorului
aceeaşi utilitate. Pentru ca nivelul de satisfacţie să nu se modifice, venitul trebuie
ajustat atunci când preţurile variază. Consumatorul este deci “compensat” datorită
variaţiei preţurilor, prin modificarea venitului său astfel încât nivelul de utilitate să
rămână acelaşi.
 Comportamentul economic al consumatorului 33

• Curba cererii compensată -

curba cererii necompensată
În punctul de intersecţie cele două
curbe au acelaşi venit, iar cantitatea care
se poate cumpăra din bunul x este
aceeaşi. Dacă px1 > px0, atunci venitul
real al consumatorului va scădea.
Pentru ca acesta să se menţină pe
aceeaşi curbă de indiferenţă trebuie ca
venitul său să crească şi astfel are loc o
compensare de venit în sens pozitiv.
Creşterea venitului determină creşterea
cantităţii cerute din bunul x. La preţul
px1 se poate achiziţiona o cantitate xnc1
de pe curba necompensată a cererii şi o
cantitate xc1 de pe curba compensată a
cererii (xnc1 < xc1).

Graficul 4.24. Cererea compensată

Graficul 4.25. Curba cererii necompensată şi curba cererii compensată

Dacă px2 < px0, atunci venitul real va creşte. În acest caz venitul trebuie să scadă,
pentru ca nivelul de utilitate să nu se modifice – are loc o compensare de venit în
sens negativ. Deoarece venitul a scăzut, consumul din bunul x trebuie să scadă. Pe
curba compensată a cererii, cantitatea cerută este mai mică decât cea de pe curba
necompensată (xc2 < xnc2 – cantitatea cerută de pe curba cererii necompensate scade
mai mult decât cea de pe curba cererii compensate).
În concluzie: curba cererii compensate este mai puţin sensibilă la modicarea
preţului decât curba cererii necompensate.
34 Economie

Pentru firme este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, să cunoască pentru
fiecare client în parte curba cererii, astfel încât să stabilească preţuri diferenţiate în
funcţie de consumatori. După cum bine ştiţi, rareori aveţi posibilitatea să negociaţi
individual preţul cu producătorii sau cu distribuitorii. De cele mai multe ori preţul
pieţei este acelaşi pentru toţi consumatorii. Imaginaţi-vă acum că sunteţi înaintea
examenului de economie şi v-aţi uitat toate instrumentele de scris acasă. Încercaţi să
împrumutaţi de la colegi, dar nici aceştia nu vă pot ajuta. Ce vă faceţi? Aveţi în
buzunar o sută de mii de lei şi aţi fi dispus să-i sacrificaţi pe toţi pentru un pix. Dar
nu este nevoie s-o faceţi, deoarece, coborând în faţa instituţiei noastre, găsiţi un pix
pentru numai zece mii de lei. Poate în alte circumstanţe vi s-ar fi părut scump, dar
acum sunteţi fericit: puteţi susţine examenul. Ei bine, în această situaţie, dumnea-
voastră aţi apreciat utilitatea marginală a unui pix la 100 mii lei, dar preţul pe care
l-aţi plătit a fost de numai 10 mii. Spunem în consecinţă că aţi realizat un surplus de
90 mii lei. Rezultă că, prin surplusul consumatorului vom înţelege diferenţa dintre
cât suntem dispuşi să plătim la un moment dat pe un bun (utilitatea marginală) şi
preţul respectivului bun pe piaţă la acel moment.
Vom vedea cât de importantă este cunoaşterea acestui surplus în capitolul
dedicat concurenţei imperfecte.
Iată cum analiza comportamentului consumatorului ne deschide calea cunoaş-
terii altor probleme economice fundamentale, cum sunt cererea şi concurenţa
imperfectă.
 Capitolul 5

CEREREA

Ştiinţa economică studiază comportamentul oamenilor în activitatea de alocare

optimă a resurselor limitate. Puţini dintre noi conştientizează că atunci când mer-
gem la piaţă şi negociem preţul cartofilor sau a altor produse avem un comporta-
ment economic. La fel atunci când intrăm într-un magazin şi ne place o pereche de
pantofi, dar nu o cumpărăm pentru că apreciem că preţul este prea mare, sau când
ne bucurăm de o reducere cu ocazia lichidării stocurilor. Acest comportament
economic aparţine consumatorului raţional, care caută să-şi maximizeze satisfacţia
cu venitul de care dispune. În capitolul precedent am studiat consumatorul indi-
vidual prin prisma conceptelor de utilitate, buget şi curbe de indiferenţă. Capitolul
care urmează abordează consumatorul în calitatea sa de purtător al cererii de bunuri
şi servicii exprimate pe piaţă.

5.1. Ce este cererea? Legea cererii

Cererea individuală exprimă relaţia dintre cantitatea dintr-un bun economic pe

care un consumator doreşte şi poate să o achiziţioneze într-o perioadă determinată
de timp şi preţul acelui bun. Dacă însumăm cererile individuale referitoare la un
anumit bun, obţinem cererea pieţei. Scurta definiţie anterioară evidenţiază câteva
aspecte importante ale cererii, şi anume:
– cererea nu este sinonimă cu cantitatea cerută, ci este o relaţie între un set deter-
minat de cantităţi corespunzătoare unor niveluri determinate de preţ; ea arată cât
se cere dintr-un bun la un anumit preţ, toate celelalte variabile considerându-se
constante;
– cererea evidenţiază cantitatea dintr-un bun pe care consumatorul doreşte şi are
capacitatea financiară să o cumpere; dacă, de exemplu, doriţi o limuzină
BMW, dar nu aveţi bani să o cumpăraţi, nu sunteţi o componentă a cererii pe
piaţa acestor autoturisme;
– cererea este o variabilă de flux, în sensul că se manifestă pe o anumită peri-
oadă de timp: zi, săptămână, lună etc.
Un exemplu de cerere individuală este următorul:

Tabelul 5.1. Cererea săptămânală de cafea a unui consumator individual

Preţ (lei) Cantitate cerută (număr cafele)

40.000 5
30.000 7
20.000 10
15.000 14
10.000 15
36 Economie

În acest exemplu nu este o întâmplare că, pe măsură ce preţul scade, cantitatea

cerută creşte. Relaţia inversă dintre preţ şi cantitatea cerută poartă numele de legea
cererii. Există mai multe explicaţii pentru acţiunea acestei legi. În primul rând, este
logic să presupunem că oamenii vor dori să cumpere mai mult dintr-un bun care se
ieftineşte. De cele mai multe ori ne dorim mai multe perechi de pantofi, mai multe
autoturisme ş.a. decât ne permitem să cumpărăm. Preţul este o barieră importantă în
calea accesului la bunurile economice. Atunci când această restricţie se relaxează,
probabil că vom cumpăra mai mult. În al doilea rând, să ne amintim ce am învăţat
în capitolul precedent: reducerea preţului este resimţită de consumator ca o creştere
a venitului real, astfel că acesta va consuma mai mult pentru a-şi maximiza
satisfacţia (efect de venit). În plus, el va fi tentat să înlocuiască bunurile ale căror
preţuri nu s-au modificat cu bunul ieftinit, ceea ce va mări din nou cantitatea consu-
mată (efect de substituţie). Nu în ultimul rând, legea cererii se explică prin acţiunea
legii utilităţii marginale descrescătoare, potrivit căreia, pe măsură ce se consumă tot
mai mult dintr-un bun, utilitatea marginală scade, deci consumatorul va fi dispus să
plătească din ce în ce mai puţin pe acel bun.
Pe baza tabelului de mai sus poate fi construită curba cererii:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap5\5.1.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 5.1. Curba cererii

Pornind de la cererea individuală, poate fi construită curba cererii pieţei, care

însumează cantităţile cerute de ansamblul consumatorilor de pe o anumită piaţă.
Cererea totală se obţine adunând cantităţile pe care fiecare consumator ar dori să le
consume la diferite niveluri ale preţului. De exemplu, să presupunem că pe piaţa
bunului X există numai patru consumatori: A, B, C şi D. Cantitatea cerută de aceşti
consumatori în funcţie de preţ se prezintă astfel:

Tabelul 5.2. Cererea individuală pe piaţa bunului X

Preţ (u.m.) Cantitate Cantitate Cantitate Cantitate

cerută de A cerută de B cerută de C cerută de D
10.000 10 20 15 30
20.000 5 15 10 20
30.000 3 10 5 15
 Cererea 37

Cererea totală va arăta astfel:

Tabelul 5.3. Cererea totală pentru bunul X

Preţ (u.m.) Cantitate cerută (buc.)

10.000 75
20.000 50
30.000 33

Puteţi observa din nou acţiunea legii cererii: cu cât preţul este mai mare, can-
titatea cerută este mai mică. Creşterea cantităţii consumate atunci când preţul scade
şi reducerea sa când preţul creşte poartă numele de extinderea, respectiv contracţia
cererii.
Creşterea şi reducerea cererii sunt determinate şi de alţi factori decât preţul,
factori care poartă numele de condiţiile cererii.

5.2. Condiţiile cererii

Până acum am studiat modificarea cantităţii cerute numai în funcţie de modifi-

carea preţului, considerând constante toate celelalte variabile care pot afecta com-
portamentul consumatorilor. Există însă o serie de factori care exercită o influenţă
puternică asupra cererii, dintre care cei mai importanţi sunt:
a) Veniturile consumatorilor. În general, atunci când veniturile lor cresc, con-
sumatorii cumpără mai mult, iar când veniturile scad, cumpără mai puţin. Bunurile
a căror cerere creşte când veniturile cresc şi scade în situaţia inversă se numesc
bunuri normale şi deţin cea mai mare pondere în totalul mărfurilor. Alături de
acestea există şi bunuri inferioare, despre care am discutat şi în capitolul precedent,
a căror cerere se află în relaţie inversă cu venitul: scade când creşte venitul şi creşte
când venitul scade. Exemple de astfel de bunuri sunt pâinea, fasolea, cartofii, îm-
brăcămintea second-hand etc.
b) Preferinţele consumatorilor. O modificare a gusturilor consumatorilor în fa-
voarea unui produs va determina o creştere a cererii pentru produsul respectiv şi
invers. Firmele investesc sume mari de bani în publicitate tocmai pentru a orienta
preferinţele consumatorilor în favoarea a ceea ce produc. De asemenea, firmele care
rezistă pe piaţă o perioadă îndelungată sunt cele care îşi înnoiesc continuu produ-
sele, deoarece apariţia produselor noi, mai performante, diminuează puternic cere-
rea pentru produsele deja existente.
c) Numărul consumatorilor influenţează direct cererea. De exemplu, reducerea
natalităţii în România determină o reducere a cererii de îmbrăcăminte pentru copii.
Reducerea barierelor tarifare la importul de autoturisme ar determina o creştere a
numărului de consumatori de autoturisme provenite din străinătate, deci o creştere a
cererii.
d) Preţul altor bunuri. Există două categorii de bunuri:
– substituibile, care pot fi folosite alternativ pentru a acoperi aceeaşi nevoie; de
exemplu mierea şi zahărul sau autoturismul personal şi mijloacele de transport
în comun;
38 Economie

– complementare, utilizate împreună pentru a acoperi o nevoie; de exemplu

CD-urile şi CD-player-urile sau autoturismul şi benzina sau motorina.
Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile şi preţul bunului X creşte, consumatorii
vor opta pentru bunul Y, comparativ mai ieftin, ceea ce va conduce la creşterea
cererii din acest bun.
Dacă X şi Y sunt complementare şi preţul lui X creşte, acest bun devine mai
puţin accesibil, cantitatea cerută scade, dar în acelaşi timp se va reduce şi cererea
pentru bunul Y, ce nu poate fi folosit fără X.
e) Previziunile consumatorilor. Aşteptările consumatorilor au în vedere: evolu-
ţia preţului, a venitului, ca şi posibilităţile de acces la anumite produse. În cazul în
care consumatorii anticipează o creştere a preţului în viitor, cererea prezentă creşte;
asemănător, o anticipare a creşterii veniturilor conduce la creşterea cererii. Dacă se
prevede o penurie de produse în viitor, cererea prezentă creşte; de exemplu, dacă se
anticipează o criză valutară care să stopeze importurile, cererea pentru bunuri
importate va creşte.
Creşterea şi reducerea cererii în funcţie de alţi factori decât preţul pot fi repre-
zentate grafic astfel:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap5\5.2.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 5.2. Creşterea şi reducerea cererii

Pe scurt, cererea creşte atunci când:

– cresc veniturile consumatorilor;
– se accentuează preferinţele;
– creşte numărul consumatorilor;
– creşte preţul bunurilor substituibile sau scade preţul bunurilor complementare;
– se anticipează o creştere a preţului, a venitului sau o penurie de bunuri.
Evident, în situaţiile inverse, cererea se va reduce.

5.3. Elasticitatea cererii

Sensibilitatea cererii, modul în care aceasta reacţionează la modificarea condiţiilor
ce o influenţează poartă numele de elasticitatea cererii. Elasticitatea poate fi studiată
pentru toate condiţiile cererii despre care am discutat în subcapitolul precedent; totuşi,
cele mai importante forme ale elasticităţii, din perspectiva firmei, sunt: elasticitatea
cererii la preţ, elasticitatea cererii la venit şi elasticitatea încrucişată a cererii.
 Cererea 39

5.3.1. Elasticitatea cererii în funcţie de preţ

Modificarea cantităţii cerute în funcţie de modificarea preţului este cea mai utili-
zată formă a elasticităţii. Măsurarea acesteia se realizează cu ajutorul coeficientului
de elasticitate a cererii la preţ, determinat ca un raport între variaţia procentuală a
cantităţii cerute şi variaţia procentuală a preţului.
Formula uzuală de determinare a elasticităţii este:
Δ%Q ΔQ P0 ΔQ P0
E c/p     
Δ%P Q 0 ΔP ΔP Q 0
în care:
Ec/p = coeficientul de elasticitate a cererii la preţ;
%ΔQ = modificarea procentuală a cantităţii cerute (ΔQ/Q0);
%ΔP = modificarea procentuală a preţului (ΔP/P0).
Calculat astfel, coeficientul arată cu cât se modifică, procentual, cantitatea ce-
rută, la o modificare cu un procent a preţului, în condiţiile în care punctul de refe -
rinţă pentru determinarea elasticităţii este P 0. Cu titlu de exemplu, dacă la o
reducere a preţului de la 1.000 lei la 500 de lei, cantitatea cerută creşte de la 4
nasturi la 8 nasturi, elasticitatea cererii va fi:
Ec/p = [(8 – 4)/4]:[(500 – 1.000)/1.000] = – 2
Spunem în această situaţie că, la o reducere cu 1% a preţului, cantitatea cerută a
crescut cu 2%, în condiţiile în care am folosit ca punct de referinţă (1.000;4). Dacă
foloseam ca punct de referinţă (500; 8), elasticitatea ar fi fost:
Ec/p = [(4 – 8)/8]:[(1.000 – 500)/500] = – 1/2
Evident apar semne de întrebare cu privire la valoarea coeficientului de elasti-
citate pe care să o utilizăm pentru a caracteriza această cerere. Pentru a estima elas-
ticitatea la mijlocul intervalului dintre cele două valori considerate anterior succe-
sive ca puncte de referinţă vom utiliza următoarea formulă:
Ec/p = [ΔQ/(suma cantităţilor:2)]:[ΔP/(suma preţurilor:2)]
În exemplul anterior, elasticitatea cererii la preţ la mijlocul intervalului dintre un
nivel al preţului de 1.000 lei şi un nivel al preţului de 500 de lei va fi:
Ec/p = [(8 – 4)/(4 + 8):2]:[(500 – 1.000)/(1.000 + 500):2] = – 1
În cazul în care dorim să măsurăm elasticitatea într-un punct anume de pe curba
cererii şi nu de-a lungul unui interval, sau altfel spus, între două puncte de pe
respectiva curbă, vom utiliza relaţia:
Ec/p = (dQ/dP) · P/Q)
în care:
dQ/dP = inversul pantei dreptei tangentă la curba cererii în punctul de referinţă;
Q şi P = cantitatea, respectiv preţul, în punctul de referinţă.
Cu titlu de exemplu, dacă cererea îmbracă forma unei funcţii de forma: Q = 10 – 2P,
elasticitatea cererii la preţ, când preţul este de 2 u.m., va fi: Ec/p = – 2/(2:6) = – 6.
Semnul “–” al coeficientului de elasticitate a cererii la preţ exprimă relaţia
inversă dintre preţ şi cantitatea cerută, fiind de cele mai multe ori neglijat atunci
când se apreciază gradul de elasticitate.
40 Economie

Astfel, în funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate a cererii la preţ, vom

spune că:
– cererea este elastică, dacă E c/p > 1, în valoare absolută (de exemplu, dacă
preţurile cresc cu 5%, atunci cautitatea cerută va scădea cu 7%);
– cererea este inelastică, dacă Ec/p < 1, în valoare absolută (dacă preţurile cresc
cu 5%, atunci cautitatea cerută va scădea cu 3%);
– cererea are elasticitate unitară, dacă E c/p = 1, în valoare absolută (dacă preţurile
cresc cu 5%, atunci cautitatea cerută va scădea cu 5%);
– cererea este perfect elastică, dacă E c/p = ∞, în valoare absolută (indiferent de
evoluţia cantităţii, preţul nu se modifică);
– cererea este perfect inelastică, dacă E c/p = 0 (%Q = 0, indiferent de modifi-
carea preţului).
Ultimele trei tipuri de elasticitate îmbracă o formă grafică specifică, astfel:
 cererea cu elasticitate unitară este o hiperbolă echilateră în care produsul dintre
cantitatea cerută şi preţ este constant:
Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap5\5.3.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.
Graficul 5.3. Cerere cu elasticitate unitară

 cererea perfect elastică este o dreaptă paralelă cu abscisa:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap5\5.4.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
Graficul 5.4. Cerere perfect elastică
PostScript printer, but not to
În această situaţie, la preţul other
critictypes
P of
0
printers.
consumatorii vor cumpăra întreaga cantitate
disponibilă, iar peste punctul critic nu vor mai cumpăra nimic.
 cererea perfect inelastică este o dreaptă paralelă cu ordonata:
Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap5\5.5.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
Graficul 5.5. Cerere perfect inelastică
PostScript printer, but not to
other types of printers.
 Cererea 41

În această ultimă situaţie, cantitatea cerută nu depinde de preţ.

a) Elasticitatea cererii la preţ şi încasările firmei
Cunoaşterea formei de elasticitate a cererii este importantă pentru firmă, deoarece
încasările sale se modifică o dată cu modificarea preţului tocmai în funcţie de această
elasticitate.
Pentru a facilita înţelegerea relaţiei dintre elasticitate şi încasări, vom considera
cazul particular al unei cereri liniare, cu pantă constantă în toate punctele sale. În
consecinţă, raportul dP/dQ este constant, deci şi inversul pantei va fi constant.
Elasticitatea va depinde de raportul P/Q în fiecare punct de pe dreaptă. Ecuaţia
dreptei cererii va fi de forma: Q = a – bP, în care a şi b sunt constante, iar inversul
pantei este –b. Grafic, cererea poate fi reprezentată astfel:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap5\5.6.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 5.6. Relaţia dintre elasticitatea cererii şi încasările firmei

Elasticitatea cererii la preţ este: E c/p = – b(P/Q) = – bP/(a – bP). Când P = 0,

cererea este perfect inelastică, iar când Q = 0, cererea este perfect elastică. Pentru a
vedea în ce punct cererea are elasticitate unitară, vom egala coeficientul de
elasticitate cu 1.
Ec/p = 1  – bP/(a – bP) = – 1  bP = a – bP  2bP = a  P = a/2b şi
Q = a – bP = a – b(a/2b) = a – a/2 = a/2
Cum ajungem de la punctele marcate pe grafic la modificarea veniturilor firmei?
Veniturile firmei reprezintă produsul dintre preţ şi cantitatea vândută: VT = P·Q,
fiind egale cu cheltuielile consumatorilor pentru respectivul produs. Derivata de
ordinul întâi a acestei funcţii se numeşte venit marginal şi este: V mg = dVT/dQ.
După cum cunoaşteţi de la matematică, dacă:
42 Economie

– Vmg > 0 VT creşte;

– Vmg < 0  VT scade;
– Vmg = 0 VT este constant.
Să încercăm să construim legătura dintre venitul marginal şi elasticitatea cererii
la preţ. Am văzut că Ec/p = (dQ/dP)·P/Q. Să presupunem că preţul se modifică cu o
valoare foarte mică ΔP, ceea ce conduce la o modificare foarte mică, dar în sens
invers a cantităţii cerute, ΔQ. Vom scrie că: P 1 = P + ΔP şi Q 1 = Q + ΔQ. În aceste
condiţii:
VT 1 = P1 · Q1 = (P + ΔP)(Q + ΔQ) = PQ + Q ΔP + P ΔQ + ΔP ΔQ 
VT 1 – VT = Q ΔP + P ΔQ + ΔP ΔQ.
Pentru variaţii foarte mici ale lui P şi ale lui Q putem considera că ΔP ΔQ = 0 şi
putem scrie următoarea relaţie:
ΔVT = VT 1 – VT = Q ΔP + P ΔQ/ ΔQ ΔVT/ ΔQ = Q ΔP /ΔQ + P 
 ΔVT/ ΔQ = P[1 + (ΔP /ΔQ) · Q/P] Vmg = P(1 + 1/ Ec/p).
Interpretând ultima relaţie, rezultă că:
– dacă cererea este elastică, adică E c/p > 1, venitul marginal este pozitiv şi venitul
total creşte;
– dacă cererea este inelastică, adică Ec/p < 1, venitul marginal este negativ şi
venitul total scade;
– dacă cererea are elasticitate unitară, adică Ec/p = 1, venitul marginal este zero şi
venitul total este constant.
Graficul 5.6. exprimă legătura pe care am demonstrat-o matematic dintre
formele elasticităţii la preţ şi încasările firmei. Este acum evident de ce firmele care
se confruntă cu o cerere inelastică, cum ar fi producătorii de combustibili sau de
medicamente, sunt avantajate de creşterea preţurilor: venitul şi profitul lor cresc o
dată cu creşterea preţului. Pe de altă parte, există firme care ajung la acelaşi rezultat
prin reducerea preţurilor: cele care se confruntă cu o cerere elastică (cum ar fi
producătorii de îmbrăcăminte, de electronice ş.a.).
b) Factorii care influenţează elasticitatea cererii la preţ
Cei mai importanţi factori care influenţează elasticitatea la preţ a cererii sunt: gradul
de substituire al bunurilor, ponderea cheltuielilor cu bunul studiat în totalul cheltuielilor
consumatorului, natura bunului şi perioada de timp de la modificarea preţului.
i) Gradul de substituire al bunurilor. În general, cu cât un bun este mai uşor
de substituit în consum, cu atât elasticitatea la preţ a cererii pentru bunul respectiv
este mai mare. De exemplu, serviciul de transport asigurat de SNCFR are doar
câţiva substituenţi, cum ar fi transportul cu automobilul personal sau cel asigurat cu
alte mijloace de transport în comun decât trenul (autocare, microbuze etc.). Acesta
este un motiv în plus pentru ca cererea pentru serviciile de transport furnizate de
SNCFR să fie inelastică.
ii) Ponderea cheltuielilor cu bunul studiat în totalul cheltuielilor consu-
matorilor. Cu cât această pondere este mai mare, cu atât elasticitatea este mai
ridicată. De exemplu, o creştere cu 30% a preţului pâinii înseamnă o creştere de la
5.000 de lei la 6.500 de lei. La un salariu mediu de 1,8 mil. ponderea consumului de
pâine creşte în medie de la 5% la 6,5%, ceea ce probabil nu va afecta semnificativ
 Cererea 43

consumul de pâine, deci cererea de pâine este inelastică. În schimb o creştere a

cheltuielilor cu hrana lunară la români cu 30% de la 1,2 milioane de lei la 1,56
milioane de lei echivalează cu o creştere a ponderii de la 66,67% la 93,8% şi
desigur va influenţa decisiv cererea de alimente.
iii) Natura bunului. Pentru bunurile de strictă necesitate, cum ar fi apa, energia
ş.a., cererea tinde să fie inelastică, dacă toate celelalte condiţii nu se modifică. Este
logic să presupunem că nu vom renunţa la duşul zilnic dacă apa se scumpeşte cu 10,
20 sau chiar 50%. În schimb, pentru bunurile aşa-zise de lux, cum ar fi blănurile sau
pietrele preţioase, cererea este elastică.
iv) Perioada de timp de la modificarea preţului. Studii empirice demons-
trează că elasticitatea cererii este cu atât mai mare cu cât a trecut mai mult timp de
la modificarea preţului deoarece consumatorii au nevoie de o perioadă de aco-
modare la noile preţuri. De exemplu, dacă tarifele Romtelecom se triplează peste
noapte, numărul convorbirilor telefonice în reţeaua de telefonie fixă nu se va reduce
spectaculos în primele zile, dar cu siguranţă se va diminua semnificativ după o lună
sau după un an de la scumpire.

5.3.2. Elasticitatea cererii în funcţie de venitul consumatorilor

Elasticitatea cererii la venit exprimă cât de sensibilă este cererea pentru un

anumit bun la modificarea veniturilor consumatorilor. Măsurarea acesteia se face
cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii la venit, determinat ca un raport
între modificarea procentuală a cantităţii cerute şi modificarea procentuală a
venitului consumatorilor:
Ec/V = %ΔQ/%ΔV,
în care V este venitul consumatorilor.
În funcţie de valorile acestui coeficient distingem două tipuri de bunuri:
i) bunuri normale, pentru care Ec/V > 0 şi
ii) bunuri inferioare, pentru care Ec/V < 0.
Clasificarea anterioară a bunurilor vă este deja cunoscută din capitolul dedicat
teoriei consumatorului. Să ne reamintim că relaţia dintre venit şi consum poartă numele
de curba lui Engel, după numele economistului german Ernst Engel (1821 - 1896).

5.3.3. Elasticitatea încrucişată a cererii

Prin elasticitate încrucişată a cererii înţelegem modificarea cererii pentru un

bun în funcţie de modificarea preţului altor bunuri, cum ar fi bunurile substituibile
şi bunurile complementare despre care am vorbit la începutul capitolului. Coefici-
entul de elasticitate încrucişată a cererii se determină ca un raport între modificarea
procentuală a cantităţii cerute dintr-un bun şi modificarea procentuală a preţului
altui bun, astfel:
Ecx/py = %ΔQx/%ΔPy,
în care Qx este cantitatea cerută din bunul x, iar P y este preţul bunului y. În funcţie
de acest coeficient bunurile pot fi:
– substituibile, dacă Ecx/py > 0;
– complementare, dacă Ecx/py < 0.
44 Economie

5.4. Cererea atipică

Vom încheia discuţia despre cerere cu câteva observaţii referitoare la situaţiile

care se abat de la legea cererii, situaţii întâlnite sub denumirea de cerere atipică.
Efectul Giffen
Bunurile inferioare de tip Giffen sunt cele pentru care cererea creşte când preţul
creşte şi scade în situaţia inversă. Astfel, în perioadele de recesiune economică sau
de inflaţie, puterea de cumpărare pe ansamblul economiei scade. Unele categorii
sociale se văd în consecinţă excluse de la consumul anumitor bunuri normale şi,
pentru completarea consumului, apelează la bunurile inferioare, cum ar fi pâinea,
cartofii sau fasolea. Pe piaţa acestor bunuri cererea va creşte o dată cu preţul, deci
curba cererii va avea pantă pozitivă.
Efectul de snobism şi ostentaţie
Acest efect se manifestă la persoanele care doresc să demonstreze că aparţin
unei elite sociale. În consecinţă, ele vor consuma mai mult din bunurile de lux
devenite mai scumpe din snobism, pentru a demonstra că sunt membrii categoriei
sociale în care se doresc încadraţi.
Efectul de venit nul
Există mărfuri foarte scumpe, la care accesul este extrem de limitat tocmai
datorită preţului. Majoritatea populaţiei nu are acces la aceste bunuri datorită
venitului insuficient în raport cu preţul. În consecinţă reducerile succesive de preţ
nu afectează cererea, în măsura în care nu sunt suficiente pentru a permite accesul
altor categorii sociale pe piaţă.
Efectul de anticipaţie
În perioadele inflaţioniste, populaţia anticipează creşteri continue ale preţurilor.
Pentru a se proteja în faţa acestor creşteri, populaţia încearcă să-şi facă rezerve,
cumpărând mai mult, chiar dacă preţul creşte, deoarece anticipează creşteri şi mai
mari în viitor. Efectul acţionează în sens invers pentru produsele perisabile.
Anticipând o reducere a preţului, consumatorii se abţin să cumpere, chiar dacă
preţul scade, astfel că cererea are pantă pozitivă.
 Capitolul 6

TEORIA PRODUCĂTORULUI

Ca urmare a acţiunii firmelor, firme care atrag şi alocă resurse, le transformă în

factori de producţie şi realizează bunuri, putem să cumpărăm tot ceea ce avem
nevoie. Acţiunea firmelor cu finalitatea în realizarea şi transferul de bunuri
economice şi servicii, este cunoscută ca activitate de producţie.
Amplitudinea diversităţii bunurilor prezente pe piaţă ne va face să considerăm
că în activitatea de producţie se manifestă o largă eterogenitate tehnică şi tehno -
logică a proceselor implicite. Din punct de vedere economic fiecare firmă, indife-
rent că produce covrigi sau automobile sau că vorbim despre micul magazin din
colţul străzii sau de un gigant al economiei mondiale, poate fi caracterizată prin
obiectivul său de obţinere a celui mai mare profit posibil şi prin manifestările varia-
bilelor componente ale proceselor economice. Printr-o analiză în această direcţie,
vom înţelege cum volumul diverselor categorii de costuri sau manifestarea efici-
enţei economice determină preţul pieţei, câştigul firmei, prin profit, sau al nostru
prin gradul plăcerii de a trăi.

6.1. Echilibrul producătorului

Pentru a înţelege comportamentul producătorului putem pleca de la o viziune

simplă asupra acestuia, în care el încearcă, prin decizii fundamentate din punct de
vedere economic, să realizeze o cât mai bună alocare a resurselor. Comportamentul
său este subsidiar principiului maximizării efectelor economice dezirabile în funcţie
de condiţiile specifice pieţei pe care acţionează, ce pot diferi din punct de vedere
geografic, cultural sau politic.* Practic, agentul economic producător este acel agent
economic ce nuanţează şi diriguieşte procesele reale astfel încât la final să poată fi
caracterizate de o eficienţă economică cât mai ridicată. Deciziile unui agent
economic se vor referi întotdeauna la volumul, structura şi calitatea resurselor de
care are nevoie (materiale şi umane) şi la dimensiunea şi natura tehnologiilor pe
care le consideră necesare în activitatea sa.
Din acest punct de vedere comportamentul firmei diferă foarte mult în ceea ce
priveşte orizontul de timp. În economie se face totdeauna distincţia între termen
scurt şi termen lung. Aceste noţiuni sunt relative, nu le putem determina în mod
standard, distincţia se referă la timpul necesar realizării modificărilor de natură
extensivă şi structurală. Restricţiile de ordin tehnic implică un anumit orizont de
timp necesar realizării investiţiilor reale care să permită modificarea volumului şi a
naturii producţiei.
*
Preţul anumitor resurse sau accesul la altele poate diferi foarte mult în plan mondial; a
desfăşura o activitate în domeniul gastronomiei într-un anumit spaţiu geografic poate fi considerat
un exotism netolerabil în altul; realizarea anumitor articole de îmbrăcăminte specifice culturii
occidentale poate crea probleme serioase în unele părţi ale lumii etc.
46 Economie

Comportamentul firmelor depinde mult de factorul timp: pentru ca o firmă să-şi

extindă capacităţile tehnice de producţie, ea trebuie să facă investiţii. De aceea, pe
termen scurt producţia creşte doar pe baza creşterii consumului de muncă, iar
factorul de producţie capital este fix. Pe termen lung, prin realizarea de investiţii,
factorul de producţie capital devine variabil, astfel încât creşte numărul combi-
naţiilor de factori de producţie pe care firma le poate realiza. Termenul scurt şi
perioada lungă de timp diferă mult ca mărime de la o firmă la alta şi de la o ramură
economică la alta. De exemplu, pentru o firmă care activează în sfera distribuţiei o
investiţie poate dura numai două luni, pe când în sectorul construcţiilor navale o
investiţie se poate întinde pe o perioadă de câţiva ani. Pe termen scurt o firmă poate
realiza doar substituţii între factorii de producţie, îmbunătăţirea performanţelor sale
poate fi realizată doar ca urmare a artei manageriale de a combina factorii de
producţie de o anumită calitate în anumite proporţii; în schimb, pe termen lung, un
decident poate opta şi pentru schimbarea volumului factorilor de producţie alocaţi.
Înainte de a înţelege relaţia existentă între eforturile implicate de către pro-
ducător şi rezultatele obţinute va trebui să observăm care este relaţia dintre modul în
care producătorul înţelege şi este capabil să utilizeze resursele şi rezultatele pe care
el le va obţine. Practic vom analiza relaţia dintre cantitatea dintr-un factor de
producţie alocată cu valori variabile şi volumul produselor realizate.
În analiza pe termen scurt este raţional să credem că doar un singur factor de
producţie este variabil, de obicei factorul muncă. Această accepţiune este rezultatul
unei convenţii între economişti ce se fundamentează pe observarea proceselor reale.
Producţia obţinută, pe termen scurt, ca urmare a modificării cantităţii de
muncă, utilizată împreună cu o cantitate fixă de capital, se numeşte producţie,
produs sau productivitate.
Producţia obţinută pe unitate de factor de producţie utilizat se numeşte
productivitate medie. Ea se determină prin raportarea producţiei la cantitatea de
factor de producţie consumată. Pentru cei doi factori de producţie, muncă şi capital,
productivităţile medii se vor calcula astfel:
WML = Q/L şi WMK = Q/K
În toată această discuţie vom ignora faptul că o anumită cantitate de muncă
răspunde cu rezultate mai bune în procesul de producţie dacă este considerată ca
fiind dată o anumită cantitate de capital şi nu alta. Cu alte cuvinte, productivitatea
unui factor de producţie analizat separat depinde de volumul alocărilor din ceilalţi
factori de producţie.
Atunci când sporim alocările de factor de producţie muncă, rezultatul imediat
aşteptat este reprezentat de creşterea producţiei, însă în ce ritm se vor înregistra
rezultatele? Răspunsul va fi dat de relaţia dintre diversele forme ale productivităţii.
Modificarea producţiei determinată de modificarea cu o unitate a unui factor de
producţie poartă numele de productivitate marginală. Ea se determină ca un raport
între modificarea absolută a producţiei şi modificarea absolută a factorului de
producţie, astfel:
WmgL = Q/L şi WmgK = Q/K
Întregul proces de producţie poate fi privit din punct de vedere matematic ca
fiind expresia unei funcţii cu variabile multiple.
 Teoria producătorului 47

Prima formalizare a funcţiei de producţie apare la marginalişti. Leon Walras este

cel care scrie funcţia de producţie Q = φ(T,P,K,...), în care T reprezintă serviciul
factorului pământ, P serviciile persoanelor şi K serviciile capitalului. Pornind de
aici vom generaliza şi vom scrie funcţia de producţie ca: Q = f(I1, I2, I3,...), în care
prin I vom nota categoriile de input (factori de producţie) ce stau la baza output-ului
(producţiei) Q. Această funcţie de producţie arată producţia maximă ce poate fi
obţinută cu input-urile menţionate, dată fiind tehnologia de producţie. Să ne
amintim că pe termen scurt există factori de producţie variabili şi factori ficşi, pe
când pe termen lung toţi factorii de producţie sunt variabili.
Pentru variaţii infinit de mici ale factorilor de producţie, se poate considera că
productivitatea marginală este derivata funcţiei de producţie în raport cu factorul de
producţie considerat. Pentru factorul muncă vom scrie:
WmgL = dQ/dL
De exemplu, dacă funcţia de producţie îmbracă forma particulară Cobb-Douglas
(Q = AKL), în care A este o constantă, iar  şi  sunt coeficienţii de elasticitate ai
producţiei în raport cu fiecare dintre factorii de producţie analizaţi, particularizând
vom avea:
Q = 6K1,5L2
Productivitatea marginală în raport cu factorul muncă se va scrie:
WmgL = dQ/dL, adică:
WmgL = 6K1,5 2L
Această formă de exprimare a productivităţii marginale ne va fi foarte utilă în
continuare, deoarece vom lucra numai în ipoteza că funcţia de producţie este
continuă şi derivabilă. Ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care
firma obţine aceeaşi producţie se numeşte curba de izoproducţie sau izocuantă.
Reprezentarea grafică generală a unei izocuante (pentru substituirea imperfectă a
factorilor de producţie) este:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.1.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.
Graficul 6.1. Curba de izoproducţie (izocuanta)

Deoarece pe o izocuantă producţia este constantă, putem scrie că:

dQ = 0,

de unde rezultă că:

48 Economie

dQ = Q’kdK + Q’LdL = 0,
adică:
Q’kdK = – Q’LdL  Q’L/ Q’K = –dK/dL
Dar Q’L este productivitatea marginală a muncii, iar Q’ K este productivitatea
marginală a capitalului, astfel că vom putea scrie:
WmgL/WmgK = – dK/dL
Raportul – dK/dL este panta izocuantei şi poartă numele de rata tehnică
marginală de substituţie, prin care vom înţelege preţul relativ la care un producător
este dispus să înlocuiască un factor de producţie cu altul astfel încât producţia să nu
se modifice. Puteţi observa că rata tehnică marginală de substituţie, numită şi rată
marginală de substituţie, se determină ca un raport între cantitatea la care se renunţă
dintr-un factor de producţie şi cantitatea câştigată din celălalt factor, astfel:
RMS = – dK/dL
Cum substituirea factorilor de producţie este de regulă imperfectă, este logic să
presupunem că rata marginală de substituţie este în general descrescătoare, ceea ce
echivalează cu afirmaţia că dificultatea substituirii creşte o dată cu substituirea.
Dacă nu ar fi aşa, ar însemna că putem substitui la infinit, să spunem, munca prin
factorul capital, adică la un moment dat firma ar putea funcţiona doar cu capital.
Practic, rata marginală de substituţie arată arbitrajul pe care trebuie să-l facă
managerul între om şi maşină. De exemplu, dacă o firmă renunţă la o maşină de
încărcat marfă (de la 7 la 6 maşini), acest lucru va determina angajarea a 10
lucrători suplimentari (de la 13 la 23), RMS ar fi 1/10 = 0,1. La acelaşi preţ al unei
maşini şi unui lucrător, este evident că firma nu trebuie să renunţe la maşină, ci
dimpotrivă, să-şi mărească numărul de maşini de încărcat. Iată de ce în ţările cu
forţă de muncă scumpă producţia este intensivă în capital, în schimb în ţările unde
forţa de muncă este ieftină, este intensivă în muncă.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.2.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 6.2. Rata tehnică marginală de substituţie

Facem precizarea că, aşa cum există forme particulare ale curbelor de indiferenţă,
există şi forme particulare ale curbelor de izoproducţie. Cele mai importante dintre
acestea sunt substituibilitatea perfectă şi complementaritatea strictă.
În cazul substituibilităţii perfecte, cantitatea dintr-un factor de producţie necesară
pentru a substitui reducerea cu o unitate a celuilalt factor, astfel încât producţia să nu se
 Teoria producătorului 49

modifice, rămâne constantă pentru orice combinaţie a factorilor de producţie. Cu alte

cuvinte, rata marginală de substituţie este constantă de-a lungul curbei de izoproducţie.
Substituibilitatea perfectă se reprezintă ca în graficul 6.3.:

Title: Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.3.eps D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.4.eps
Creator: Creator:
CorelDRAW 8 CorelDRAW 8
Preview: Preview:
This EPS picture was not saved This EPS picture was not saved
with a preview included in it. with a preview included in it.
Comment: Comment:
This EPS picture will print to a This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to PostScript printer, but not to
other types of printers. other types of printers.

Graficul 6.3. Substituibilitate perfectă Graficul 6.4. Complementaritate

strictă

Cazurile reale de substituibilitate perfectă sunt foarte rare; un exemplu ar putea

să-l constituie substituţia între motorină şi benzină pentru o firmă ale cărei instalaţii
pot funcţiona la aceiaşi parametri indiferent de combustibilii folosiţi.
Complementaritatea strictă (graficul 6.4.) apare atunci când cei doi factori de
producţie care stau la baza producţiei nu se pot folosi decât în proporţii constante. De
exemplu, pentru o sută de savarine se utilizează doar combinaţia 5kg pesmet şi 4kg
frişcă, în timp ce pentru cincizeci de savarine vom utiliza 2,5kg pesmet şi 2kg frişcă.
Substituibilitatea perfectă şi complementaritatea strictă sunt mai degrabă modele
teoretice, în practică dominând substituibilitatea imperfectă. Un producător îşi poate
imagina diferite combinaţii de factori de producţie corespunzătoare unor niveluri
date de producţie, dar atunci când decide ce, cât şi cum să producă apare problema
resurselor financiare de care dispune.
Ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care consumatorul le poate
realiza cu aceeaşi cheltuială formează izocostul producţiei. Dacă vom nota cu PK
preţul factorului de producţie capital, cu PL preţul factorului de producţie muncă şi
cu CT resursele financiare pe care producătorul doreşte şi poate să le cheltuiască pe
cei doi factori de producţie, dreapta izocostului se va scrie:
CT = K PK + L PL
în care K şi L sunt cantităţile consumate din factorii de producţie. Ecuaţia poate fi
scrisă şi sub forma:
K = (– PL/ PK)L + CT/ PK
Această formă ne permite să observăm că panta izocostului este:
Panta izocostului = – PL/ PK
Când L = 0  K = CT/ PK, iar când K = 0 L = CT/ PL
Dreapta izocostului se va reprezenta ca în graficul 6.5.
50 Economie

Title:
Title: D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.6.eps
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.5.eps Creator:
Creator: CorelDRAW 8
CorelDRAW 8 Preview:
Preview: This EPS picture was not saved
This EPS picture was not saved with a preview included in it.
with a preview included in it. Comment:
Comment: This EPS picture will print to a
This EPS picture will print to a PostScript printer, but not to
PostScript printer, but not to other types of printers.
other types of printers.

Graficul 6.5. Izocostul producţiei Graficul 6.6. Deplasarea izocostului

în funcţie de resursele firmei

Atunci când cresc resursele de care dispune producătorul, dar preţurile factorilor
de producţie nu se modifică, panta izocostului nu se modifică, dar izocostul se
deplasează către dreapta; când resursele producătorului scad, dreapta izocostului se
deplasează către stânga, aşa cum reiese din graficul 6.6.
Când se modifică preţul factorilor de producţie, izocostul devine mai abrupt sau
mai plat, în funcţie de raportul dintre preţurile celor doi factori. Dacă se modifică
preţul unui singur factor de producţie, izocostul se deplasează către dreapta când
preţul scade şi către stânga când preţul creşte:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.7.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.
Graficul 6.7. Deplasarea izocostului în funcţie de preţul factorului muncă

Avem acum toate cunoştinţele necesare pentru a discuta despre optimul produ-
cătorului. Producătorul, la fel ca şi consumatorul, va încerca să producă maximum
posibil cu resursele de care dispune, ceea ce înseamnă că producţia este optimă în
punctul de tangenţă al dreptei izocostului la curba de izoproducţie (graficul 6.8.).
În punctul M, punct de tangenţă, curba de izoproducţie şi izocuanta au aceeaşi
pantă, ceea ce înseamnă că putem scrie următoarea relaţie:
RMS = WmgL/WmgK = – dK/dL = PL/ PK
Remarcaţi asemănarea cu comportamentul consumatorului: maximizarea pro-
ducţiei şi minimizarea consumurilor pe unitate de produs necesită egalizarea rapor-
tului dintre productivităţile marginale şi preţul factorilor de producţie la fel cum la
consumator exista egalitatea dintre utilităţile marginale şi preţul bunurilor de con-
 Teoria producătorului 51

sum. Cu alte cuvinte, producătorul urmăreşte să-şi maximizeze producţia obţinută

sub constrângerea resurselor cheltuite.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.8.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 6.8. Optimul producătorului

În condiţiile în care cresc resursele financiare al firmei, aceasta poate produce

mai mult, astfel că optimul producătorului se deplasează către dreapta. Reciproca
este şi ea adevărată, după cum observaţi din următorul grafic:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.10.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 6.9. Modificarea optimului producătorului în funcţie de cost

Dacă se unesc punctele succesive de optim pe termen lung obţinem calea de

expansiune a firmei. Atunci când o firmă îşi modifică dimensiunea, ea realizează de
fapt o modificare a scării producţiei: va reuşi să îşi stabilească optimul pe izocuante
cu o amplitudine mai înaltă.
Expansiunea poate fi realizată în condiţiile unor randamente de scară crescă-
toare, descrescătoare sau constante. Randamentele de scară sunt crescătoare când
producţia creşte mai repede decât consumul de factori de producţie, constante când
ritmul de creştere a producţiei este egal cu cel al factorilor de producţie consumaţi
şi descrescătoare când producţia creşte mai încet decât creşte consumul de factori
de producţie.
Modificarea taliei firmei se poate realiza prin intermediul unui proces de pro-
ducţie în care vom asista la substituţii între cei doi factori – muncă şi capital – sau
modificarea poate să nu implice acest fenomen. În primul caz calea expansiunii va
52 Economie

fi o linie dreaptă, în cel de al doilea calea expansiunii va fi definită ca un set de

segmente reunite. Modalitatea de extindere depinde atât de talia firmei de la care se
pleacă, cât şi de industria la care ne referim. Cel mai adesea vom întâlni extinderi
ale taliei firmei însoţite de substituţie între factori.
Modificarea taliei firmei reprezintă un fenomen cu o determinare obiectivă.
Principalele motive care cer declanşarea unui asemenea fenomen sunt legate de
uzura morală a tehnologiilor realizată prin trecerea timpului sau prin schimbări în
comportamentul concurenţei.
Dorinţa firmelor de a produce mai mult este una dintre principalele cauze ce
implică atingerea unei alte scări a producţiei. În cazul unei asemenea decizii se
ajunge rapid în situaţia în care nu va mai exista suficient factor de producţie fix care
să permită o alocare optimă a celor doi, muncă şi capital, în condiţiile tehnologiilor
existente. Astfel, chiar dacă se reuşeşte să se crească producţia, consumul de factori
va creşte foarte mult.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.11.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 6.10. Trecerea firmei la o altă curbă a costurilor medii pe termen scurt

Dacă dorim să schimbăm dimensiunea producţiei (de la Q 1 la Q2), pe termen

scurt este posibil să trecem de la punctul B la punctul C, ceea ce este similar cu o
creştere a consumurilor de factori. Dacă orizontul de timp ne permite, putem obţine
aceeaşi producţie Q2 schimbând talia firmei şi trecând în punctul D. De asemenea,
este de observat imposibilitatea realizării producţiei Q 1 în condiţiile celei de-a doua
tehnologii, deoarece asta ar fi similar cu plasarea în punctul A, adică am avea un
consum de factori mult prea mare.
Schimbările relative ale preţurilor factorilor de producţie vor determina înlocui-
rea parţială a factorului de producţie mai costisitor cu factorul relativ mai ieftin. De
exemplu, în cazul în care cresc salariile pe ansamblul economiei, factorul de
producţie muncă devine mai scump în raport cu capitalul, iar producătorul va
încerca să substituie o parte din muncă prin capital. Optimul producătorului se va
deplasa atunci ca în graficul următor.
 Teoria producătorului 53

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.12.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 6.11. Modificarea optimului producătorului în funcţie de preţ

Din graficul 6.11. puteţi observa că o creştere a preţului factorului de producţie

muncă conduce la o modificare a ratei marginale de substituţie între cei doi factori.
Dacă producătorul doreşte şi poate să menţină aceeaşi producţie, el va consuma o
cantitate mai mică de factor muncă L * şi va înlocui diferenţa până la L 0 cu capital,
determinând o creştere a consumului de capital cu (K * – K0). Optimul producătorului
se deplasează de la M0 la M*, căruia îi corespunde o cantitate mai mare de capital
consumată în raport cu munca, dar şi o cheltuială mai mare. Dacă veniturile pro-
ducătorului sunt insuficiente, optimul său se va deplasa către stânga, într-un punct M,
căruia îi corespunde o producţie mai mică, deoarece ne situăm pe o izocuantă
inferioară lui Q.
Iată de ce tendinţa de creştere pe termen lung a salariilor (datorată de cele mai
multe ori creşterii productivităţii muncii, dar şi presiunilor salariaţilor) reduc, în
sensul costului de oportunitate, cheltuielile relative cu investiţiile şi cercetarea ştiin-
ţifică, stimulând aceste activităţi.
În subcapitolul următor vom aplica aceeaşi metodă de minimizare a cheltuielilor
pe unitate de produs de până acum, dar de această dată vom considera că modi-
ficarea producţiei depinde de un singur factor de producţie: factorul muncă.

6.2. Productivitatea. Legea randamentelor marginale neproporţionale

Prin productivitate în sens general înţelegem eficienţa utilizării factorilor de

producţie, determinată ca un raport între producţia obţinută şi factorii de producţie
consumaţi. Din subcapitolul precedent cunoaşteţi deja două forme ale producti-
vităţii: productivitatea medie şi productivitatea marginală şi modul în care acestea
se pot determina. Un exemplu simplu ne va ajuta să înţelegem mai bine cum se
determină productivitatea şi ce relaţie există între producţia totală, productivitatea
medie şi productivitatea marginală pe termen scurt. Să considerăm că o firmă de
tricotaje dispune de 5 maşini de tricotat şi că poate angaja muncitori în funcţie de
cât de mult doreşte să producă. În funcţie de numărul muncitorilor angajaţi,
producţia totală, productivitatea medie şi cea marginală se prezintă astfel:
54 Economie

Tabelul 6.1. Relaţia dintre producţia totală, productivitatea medie şi productivitatea

marginală

Capital (K) Muncă (L) Producţie (Q) Productivitate Productivitate

lunară (bucăţi) medie a muncii marginală a muncii
5 1 1.000 1.000 1.000
5 2 2.400 1.200 1.400
5 3 3.600 1.200 1.200
5 4 4.200 1.050 600
5 5 4.200 840 0
5 6 3.900 650 – 300
5 7 3.500 500 – 400

Reprezentând grafic acest tabel, vizualizăm mai uşor relaţia dintre producti-
vitatea totală, productivitatea medie şi cea marginală:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.13.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 6.12. Relaţia productivitate totală, productivitate medie şi productivitate marginală

Atât din tabel, cât şi din grafic, puteţi observa următoarele:

– când productivitatea marginală este mai mare decât productivitatea medie,
productivitatea medie creşte;
– când productivitatea marginală este egală cu productivitatea medie, produc-
tivitatea medie este maximă;
– când productivitatea marginală este mai mică decât cea medie, productivitatea
medie scade;
– când productivitatea marginală este pozitivă, producţia totală creşte;
– când productivitatea marginală este zero, producţia este maximă;
– când productivitatea marginală este negativă, producţia totală scade; de aceea
nici un producător nu va opta pentru o productivitate marginală negativă.
Relaţia dintre productivitatea medie şi cea marginală formează conţinutul unei
legi economice celebre: legea randamentelor marginale neproporţionale. Legea
randamentelor marginale neproporţionale exprimă faptul că pe măsură ce se aso-
ciază unităţi succesive dintr-un factor de producţie variabil la o cantitate dată de
factor de producţie fix, productivitatea marginală începe la un moment dat, inevi-
 Teoria producătorului 55

tabil, să scadă. În exemplul anterior, pe măsură ce creştea numărul de muncitori ce

reveneau la cele cinci maşini de tricotat, la un moment dat, de la L = 2 muncitori,
productivitatea marginală scădea.
Legea randamentelor marginale descrescătoare este validată de numeroase studii
empirice, dar în acelaşi timp este şi logică. Imaginaţi-vă, de exemplu, că o firmă ar
dispune de un hectar de teren şi de un număr infinit de muncitori. Dacă această lege
nu ar acţiona, înseamnă că s-ar putea produce infinit pe acel hectar, ceea ce este
evident absurd. Tocmai această lege explică de ce ţările cu populaţie numeroasă,
dar cu suprafaţa arabilă redusă suferă de o lipsă acută de alimente.
În graficul anterior se pot observa trei zone: prima este cea în care producti-
vitatea medie creşte, cea de-a doua, în care productivitatea medie şi cea marginală
scad, dar productivitatea marginală este pozitivă şi cea de-a treia, în care produc-
tivitatea marginală este negativă. Raţional, producătorii nu se vor opri cu producţia
în prima zonă deoarece ar însemna că nu îşi exploatează la maximum potenţialul de
creştere a productivităţii. De ce? Să presupunem în exemplul din tabelul 6.1. că
fiecare salariat ocazionează firmei o cheltuială de 900 u.m. şi că firma îşi vinde
produsele cu 1 u.m./buc. Pentru primul salariat, firma câştigă net 100 u.m., pentru
cel de-al doilea 300 u.m., pentru cel de-al treilea 300 u.m.; dar ea câştigă şi cu cel
de-al patrulea 150 u.m. şi pierde abia atunci când angajează cinci muncitori (840 –
900 = – 60 u.m.). În consecinţă, firma va angaja patru muncitori mergând pe
principiul eficienţei economice maxime. Rezultă că întotdeauna o firmă va produce
în zona descrescătoare şi pozitivă a productivităţii medii a factorului de producţie
variabil. Veţi înţelege mai bine legea randamentelor marginale descrescătoare
parcurgând subcapitolul următor dedicat analizei costurilor firmei.

6.3. Costurile de producţie

Aduceţi-vă aminte că în cel de-al doilea capitol al lucrării de faţă, dedicat

rarităţii şi alegerii, am învăţat că orice alocare a resurselor are un cost: costul de
oportunitate. El includea cea mai bună alternativă de producţie sacrificată în favoa-
rea celei alese. Din această perspectivă, spunem că o firmă se caracterizează prin
două categorii de costuri: costul implicit şi costul explicit.
Costul implicit include cea mai bună alternativă de alocare a resurselor proprii
sacrificată de întreprinzător în favoarea obţinerii unei producţii date. De exemplu,
vom include în acest cost cea mai mare chirie pe care ar fi putut să o obţină
întreprinzătorul pentru clădirile proprii sau dobânda cea mai bună pe care ar fi
obţinut-o la capitalul propriu. Observaţi că acest cost este un cost de oportunitate. În
plus, costul implicit este de cele mai multe ori măsura pentru profitul normal care
este acel profit ce remunerează contribuţia exclusivă a întreprinzătorului la
activitatea economică.
Costul explicit reprezintă totalitatea cheltuielilor firmei cu factorii de producţie
cumpăraţi din exterior. Câteva exemple sunt salariile plătite angajaţilor, cheltuielile
cu materiile prime, cu dobânda bancară ş.a.
Costul de producţie total este suma celor două costuri, implicit şi explicit. Dacă din
încasările firmei se scade acest cost se obţine profitul pur, numit şi profit economic.
O altă clasificare a costurilor are în vedere criteriul timp; în funcţie de factorul
timp, există costuri de producţie pe termen scurt şi costuri pe termen lung.
56 Economie

6.3.1. Costurile firmei pe termen scurt

Cea mai importantă clasificare a costurilor pe termen scurt le împarte în costuri

fixe şi costuri variabile.
Costurile fixe sunt independente de producţie, iar cele variabile se modifică o
dată cu modificarea producţiei. De exemplu, cheltuiala cu iluminatul secţiilor de
producţie este cost fix, în timp ce cheltuielile cu materiile prime constituie cost
variabil. Costul total este suma costurilor fixe şi a celor variabile, adică vom scrie :
CT = CF + CV, în care: CT este costul total, CF costul fix, iar CV costul variabil.
Costul total oferă informaţii cu privire la cheltuielile globale ale firmei, dar este un
criteriu insuficient pentru a aprecia eficienţa firmei. După cum deja ştiţi, putem
aprecia eficienţa doar comparând cheltuielile cu rezultatele obţinute. De aceea, un
indicator economic extrem de important pentru firme este costul mediu. Costul
mediu exprimă costul pe unitate de produs şi se determină cu relaţia: CTM = CT/Q,
în care CTM este costul mediu, iar Q producţia. Asemănător, putem calcula costul
variabil mediu (CVM) şi costul fix mediu (CFM), prin relaţiile:
CVM = CV/Q şi CFM = CF/Q
O altă categorie importantă de cost este costul marginal, care exprimă costul
suplimentar antrenat de ultima unitate de producţie realizată. De exemplu, dacă o
firmă producea 100 de perechi de pantofi cu 30 mil. lei, iar acum produce 101
perechi cu 30,2 mil. lei, costul marginal este de 0,2 mil. lei. Relaţia de determinare a
costului marginal va fi:
Cmg = CT/Q
în care Cmg este costul marginal.
Pentru variaţii infinit de mici ale producţiei, putem scrie: C mg = dCT/dQ, care
reprezintă panta curbei costului total. Cu titlu de exemplu, dacă funcţia costului
total este de forma: CT = Q 2 + 3Q + 100 şi dorim să aflăm costul marginal când
producţia creşte de la 9 la 10 bucăţi, vom scrie: C mg = [CT(10) – CT(9)]/(10 – 9) =
(230 – 208)/1 = 22. Dacă însă dorim să aflăm costul marginal pentru o producţie de
10 unităţi, acesta este: Cmg = dCT/dQ = 2Q + 3 = 23.
Grafic, diferenţa este şi mai evidentă:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.14.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.
Graficul 6.13. Costul marginal – panta costului total

Deplasarea de la A la B echivalează cu o creştere a producţiei în exemplul ante-

rior, iar costul marginal în punctul B se determină ca panta curbei costului total.
Relaţia dintre costul mediu şi cel marginal relevă, la fel ca şi cea dintre producti-
vitatea medie şi cea marginală, acţiunea legii randamentelor marginale descres-
 Teoria producătorului 57

cătoare. Grafic, relaţia dintre costurile medii şi cele marginale se prezintă după cum
urmează:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.15.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 6.14. Relaţia costuri medii - cost marginal

Din acest grafic puteţi remarca următoarele:

– când costul marginal este mai mic decât costul mediu, costul total mediu scade
pentru orice creştere a producţiei; această zonă corespunde celei a randamen-
telor factoriale crescătoare;
– când costul marginal este egal cu costul mediu, costul total mediu este minim,
iar productivitatea medie este maximă;
– când costul marginal este mai mare decât costul mediu, costul total mediu
creşte pentru orice creştere a producţiei; în graficul 6.12. randamentele facto-
riale sunt descrescătoare.
Relaţia dintre costul mediu şi costul marginal se poate demonstra matematic cu
uşurinţă, pornind de la formula CTM = CT/Q. Astfel, dacă derivata de ordinul I este
pozitivă, CTM creşte, dacă este 0, CTM este constant şi dacă este negativă, CTM
scade. Cunoaştem că:
dCTM/dQ = [(dCT/dQ)Q – CT]/Q2
Dar dCT/dQ = Cmg, aşa că:
dCTM/dQ = (CmgQ – CT)/Q2
Dacă dăm factor comun 1/Q, va rezulta că:
dCTM/dQ = (Cmg – CTM):Q
În aceste condiţii:
– dacă Cmg  CTM, diferenţa (Cmg – CTM) este negativă şi CTM scade;
– dacă Cmg  CTM, diferenţa (Cmg – CTM) este pozitivă şi CTM creşte;
– dacă Cmg = CTM, diferenţa (Cmg – CTM) este zero şi CTM este constant.
Tabelul de mai jos vă va ajuta să înţelegeţi mai bine modul de determinare a
costurilor şi relaţia dintre ele.
58 Economie

Tabelul 6.2. Costurile de producţie şi relaţia dintre ele

Q CF CV CT Cmg CTM CFM CVM

0 2.000 0 2.000 2.000 – – –
1 2.000 3.400 5.400 3.400 5.400 2.000 1.400
2 2.000 4.600 6.600 1.200 3.300 1.000 2.300
3 2.000 5.600 7.600 1.000 2.533 666,66 1.866,34
4 2.000 7.200 9.200 1.600 2.300 500 1.800
5 2.000 9.500 11.500 2.300 2.300 400 1.900
6 2.000 12.700 14.700 3.200 2.450 333,33 2.166,67

Grafic, costurile din tabelul anterior arată astfel:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.16.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 6.15. Relaţia costuri medii - costul marginal

Aşa cum puteţi observa din tabel şi din grafic, până la un nivel al producţiei de 5
bucăţi costul marginal este sub costul mediu, astfel că acesta din urmă scade. Când
producţia atinge cinci unităţi, cele două costuri se egalizează şi CTM este minim, iar
dincolo de acest nivel costul marginal depăşeşte costul mediu, iar costul mediu creşte.

6.3.2. Costul producţiei pe termen lung

După cum am văzut în prima parte a acestui capitol, pe termen lung se multi-
plică semnificativ posibilităţile de combinare a factorilor de producţie în scopul
maximizării eficienţei economice, deoarece toţi factorii de producţie sunt variabili.
Din acelaşi motiv, distincţia între costurile fixe şi cele variabile dispare, toate
costurile fiind acum variabile. Să sintetizăm în continuare tot ceea ce am învăţat
până acum. În timp, după cum ne sugerează optimul producătorului, firma poate
să-şi minimizeze consumurile pe unitate de produs pentru fiecare nivel al producţiei
pe care îl realizează. Cu alte cuvinte, prin ajustări succesive şi prin substituirea
continuă a factorilor de producţie mai scumpi cu factori mai ieftini, firma reuşeşte
să atingă, pentru fiecare nivel de producţie, minimul costului mediu pe termen scurt.
De aceea, curba costului mediu pe termen lung apare ca o “învelitoare” a punctelor
corespunzătoare costurilor medii de pe termen scurt, astfel:
 Teoria producătorului 59

Graficul 6.16. Costul mediu pe termen lung

În evoluţia costului mediu pe termen lung acţionează legea randamentelor de

scară descrescătoare, care, aşa cum cunoaşteţi deja, exprimă legătura dintre ritmul
de creştere a producţiei şi cel al creşterii consumului de factori de producţie. În
consecinţă, graficul costului mediu pe termen lung evidenţiază existenţa a trei etape
în procesul de expansiune a firmei:
– zona I este zona randamentelor de scară crescătoare, sau a economiilor de scară;
– zona II este zona randamentelor de scară constante;
– zona III este cea a randamentelor de scară descrescătoare sau a dezeconomiilor
de scară.

Printre cele mai importante explicaţii ale economiilor de scară se numără:

i) Costurile făcute o singură dată. Un exemplu îl constituie cheltuielile cu
cercetarea pentru a scoate pe piaţă o nouă generaţie de calculatoare sau cele cu
reclama pentru lansarea unui nou produs.
ii) Specializarea lucrătorilor şi utilajelor. Producţia pe scară largă permite
segmentarea muncii pe operaţiuni foarte simple care pot fi executate automat; în
plus, vă este deja cunoscut faptul că specializarea lucrătorilor conduce la creşterea
eficienţei lor.
iii) Geometria. De exemplu, ştiaţi din şcoala generală că volumul creşte mai
repede decât suprafaţa – deci, de exemplu, o firmă care fabrică apă grea îşi va
reduce cheltuielile de depozitare, extinzându-şi suprafaţa.
iv) Cauze financiare. Este evident că accesul la sursele de finanţare externe
firmei este mai ieftin pentru marile corporaţii comparativ cu micile firme.
Dezeconomiile de scară se explică în general prin apariţia problemelor de
comunicare în cadrul firmei. Din cauza dimensiunilor mari, există probleme în
coordonarea eficientă a operaţiunilor din cadrul firmei. Într-o firmă mică întreprin-
zătorul este strâns legat de producţie şi el este cel care adoptă atât deciziile strate-
gice, cât şi pe cele curente. În firmele mari apare o îndepărtare a managerilor de
producţie şi o structură organizatorică ce îngreunează procesul decizional. Din
cauza unei “birocraţii” interne există posibilitatea ca flexibilitatea firmei la cerinţele
60 Economie

pieţei să scadă. La problemele de comunicare se adaugă uneori şi alienarea

salariaţilor, tendinţa lor de a amâna sau neglija îndeplinirea obligaţiilor ce le revin
atunci când se simt mai puţin supravegheaţi. Toate aceste cauze conduc la creşterea
costului mediu pe termen lung.
Desigur că toate firmele urmăresc să ajungă în timp în zona a doua, a randa-
mentelor constante, deoarece costul mediu este minim, iar profitul maxim, sau în
cel mai rău caz pierderile sunt minime. Forma costului mediu pe termen lung dintr-
un anumit sector de activitate este hotărâtoare pentru dimensiunea firmelor din acel
sector şi pentru concurenţa de pe piaţa respectivă. În domeniile în care costul mediu
pe termen lung începe să crească la o producţie relativ mică, firmele mari nu sunt
competitive în raport cu întreprinderile mici. Dacă, dimpotrivă, costul începe să
crească la producţii mari şi firmele din acel domeniu vor avea mari dimensiuni.
Evident, dacă zona a doua este foarte extinsă, pe piaţă pot să coexiste firme mici şi
firme mari, fără ca vreuna dintre ele să aibă avantaje legate de cost.
Cunoscând acum conceptul de cost pe termen lung, putem măsura economiile de
scară cu ajutorul indicelui economiilor de scară (IES), determinat ca: IES = 1 – Ec,
în care Ec este elasticitatea costurilor în raport de producţie, determinată astfel:
Ec = (ΔCT/CT)/( ΔQ/Q)
Când Ec > 1, costurile cresc mai repede decât producţia şi vom avea randamente
de scară descrescătoare şi indice negativ (dezeconomii de scară), când Ec < 1,
randamentele sunt crescătoare, indicele este pozitiv şi semnifică economii de scară,
iar când Ec = 1 avem randamente constante, iar indicele este zero.
Cum arată însă costul marginal pe termen lung? Intuitiv, curba costului marginal
pe termen lung va uni punctele care reprezintă costul marginal pe termen scurt.
Aceasta deoarece fiecărei producţii pe termen scurt aleasă îi va corespunde atât un
CTM, cât şi un cost marginal, implicit acelor producţii pentru care costul pe termen
scurt este egal cu cel pe termen lung. De exemplu, dacă o firmă ar avea la dispoziţie
numai trei posibilităţi de extindere cărora le corespunde CTM 1, CTM2 şi CTM3,
costul marginal ar fi:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.18.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 6.17. Costurile medii şi costurile marginale pe termen lung

 Teoria producătorului 61

Dacă firma are o infinitate de posibilităţi de a se extinde, atunci costul marginal

va arăta astfel:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.19.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 6.18. Costurile medii şi marginale pe termen lung în condiţiile unor funcţii
de cost continue

Pentru un nivel de producţie Q’, costul marginal pe termen lung trebuie să fie
egal cu costul marginal pe termen scurt.
Aceste evoluţii ale costului marginal pe termen lung sunt construite plecând de
la ideea că, odată crescută dimensiunea firmei, inevitabil vor apărea şi dezecono-
miile de scară. Însă ne putem întreba dacă fenomenul se produce în cazul tuturor
firmelor. Pentru a răspunde să apelăm la un exemplu. Atunci când dimensiunea
firmei creşte, va creşte şi lungimea canalului de comunicare între manager şi
angajaţii aflaţi pe poziţii ierarhice inferioare. Procesul de comunicare suferă o
transformare complexă, timpul de transmitere şi receptare a mesajelor creşte; se
alterează calitatea informaţiilor transportate de mesaj etc. Astfel, productivitatea
muncii va avea de suferit, determinând declanşarea fenomenului dezeconomiilor de
scară. Însă capacitatea managerială de administrare a proceselor de comunicare
diferă de la o firmă (şi manager) la alta şi de la o situaţie la alta. Extinderea firmei
poate fi realizată astfel şi fără disfuncţionalităţi de comunicare. În acest caz curba
costului marginal va arăta astfel:
62 Economie

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap6\6.20.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 6.19. Extinderea firmei fără disfuncţionalităţi de comunicare

În general o asemenea evoluţie este caracteristică firmelor ce îşi modifică foarte

puţin dimensiunea şi nu realizează decât acele investiţii de înlocuire fără schim-
barea majoră a tehnologiilor.
În cazul anumitor industrii (componente hardware, design vestimentar, construcţii
etc.) o firmă de dimensiuni mici reuşeşte să producă pe termen scurt la acelaşi nivel al
costurilor marginale ca şi firmele de dimensiuni mari pe termen lung. Acest lucru este
explicabil prin adaptabilitatea sporită de a schimba tehnologic şi funcţional procesele
de producţie şi prin costurile implicate de aceste procese mult mai mici în cazul
firmelor de dimensiuni reduse decât în cazul celor de dimensiuni mari.
 Capitolul 7

OFERTA

Economia concurenţială gravitează în jurul pieţei, iar trei dintre cele mai impor-
tante componente ale pieţei sunt cererea, oferta şi preţul. Despre cerere am discutat
în capitolul cinci, iar studiind capitolul şase v-aţi familiarizat cu noţiunile de cost şi
productivitate strict necesare pentru a analiza cea de-a doua componentă a pieţei:
oferta. Parcurgând acest capitol veţi înţelege cum reacţionează oferta la modificarea
condiţiilor pieţei şi mecanismul general de formare a preţurilor pieţei.

7.1. Legea ofertei. Condiţiile ofertei

Oferta reprezintă relaţia dintre cantitatea pe care un producător doreşte şi

poate să o vândă dintr-un anumit bun şi preţul respectivului bun de-a lungul unei
perioade de timp determinate. Prin însumarea ofertelor individuale se obţine oferta
pieţei. Rezultă cu uşurinţă din această definiţie câteva observaţii importante, şi
anume:
– Oferta este o relaţie între diferite niveluri ale cantităţii oferite şi diferite
niveluri ale preţului; ea nu este sinonimă cu cantitatea oferită;
– Oferta reflectă cantitatea pe care producătorul poate să o realizeze într-o
anumită perioadă, cantitate care în mod evident va depinde de resursele sale;
– Oferta, ca şi cererea, este o variabilă de flux, în sensul că se exprimă pe o
anumită perioadă.
Modul în care se determină oferta pieţei pornind de la oferta individuală îl vom
explica cu ajutorul următorului tabel:

Tabelul 7.1. Oferta individuală şi oferta pieţei

P (u.m.) QA QB QC QT
10.000 100 50 200 350
20.000 200 150 250 600
30.000 300 300 300 900
40.000 400 350 400 1.150
50.000 500 400 450 1.350

În acest tabel am notat prin QA, QB şi QC cantitatea oferită dintr-un bun oarecare,
să spunem X, de către firmele A, B şi C, iar prin QT, oferta pieţei.
Din tabel puteţi observa că atunci când preţul creşte, cantitatea oferită creşte şi
ea, iar când preţul scade, cantitatea oferită scade. Relaţia directă, pozitivă, dintre
preţ şi cantitatea oferită poartă numele de legea ofertei.
74 Economie

Grafic, oferta îmbracă forma unei curbe cu pantă pozitivă:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap7\7.1.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 7.1. Curba ofertei

Forma specifică a curbei ofertei, evidenţiată de graficul 7.1., îşi găseşte explicaţia
în comportamentul raţional al producătorului îndreptat spre maximizarea profitului.
Să încercăm să răspundem la următoarea întrebare: dacă cererea şi costurile sunt date,
cât va oferi o firmă pe piaţă, astfel încât profitul său să fie maxim? Pentru a răspunde,
să luăm cazul unei firme care produce maşini, pe care le poate vinde pe piaţă cu 100
mil. lei fiecare. Structura costurilor acestei firme se prezintă astfel:

Tabelul 7.2. Oferta firmei şi maximizarea profitului

Q (buc.) CT Cmg (mil. CTM VT (mil. Vmg (mil. Profit

(mil.lei) lei) (mil. lei) lei) lei) (mil. lei)
0 100 – – 0 – – 100
1 150 50 150 60 60 – 90
2 170 20 85 120 60 – 50
3 200 30 66,6 180 60 – 20
4 240 40 60 240 60 0
5 300 60 60 300 60 0
6 420 120 70 360 60 – 60

Conform acestui tabel, să spunem că firma intră pe piaţă cu prima maşină,

pentru care costul este de 150 mil. lei, iar venitul de 60 mil. La această producţie, ea
va înregistra pierderi de 90 mil. lei, mai mici decât dacă şi-ar fi încetat activitatea
(la o producţie zero, pierderile erau de 100 mil. lei). Reducerea pierderilor cu 10
mil. lei a fost posibilă deoarece la acest nivel al producţiei costul suplimentar al
ultimei unităţi produse este cu 10 mil. lei mai mic decât venitul suplimentar adus.
Încurajată de succes, firma măreşte producţia la 2 bucăţi şi constată că pierderile
sunt şi mai mici, de 50 mil. lei. Motivul? La două maşini, venitul ultimei excede cu
40 mil. lei costul suplimentar antrenat de producerea acesteia. În speranţa creşterii
profitului, firma decide creşterea producţiei la 5 bucăţi. Cum venitul marginal la
acest nivel al producţiei este egal cu costul marginal, firma nu înregistrează
pierderi, dar nici profit. De aceea, decide să mărească producţia cu încă o unitate.
Rezultatul? Firma are din nou pierderi de 60 mil. lei, adică exact suma cu care
 Profitul 75

costul marginal depăşeşte venitul marginal. Prin urmare, cel mai mare profit pe care
îl poate obţine această firmă este profitul normal inclus în costuri (mai exact costul
implicit). Acest profit corespunde acelui nivel al producţiei pentru care costul
marginal este egal cu venitul marginal, iar profitul marginal (profitul ultimei unităţi
produse) este zero. Acum este foarte uşor să stabilim cât oferă firma: oferta firmei
este acel nivel al producţiei pentru care Vmg = Cmg. Cum venitul marginal pe o piaţă
perfect concurenţială este întotdeauna egal cu preţul, deoarece preţul este fixat în
mod liber de către piaţă, înseamnă că relaţia anterioară se mai poate scrie: V mg = Cmg
= P, în care P este preţul liber format pe piaţă. Concluzia se impune de la sine:
curba costului marginal este totodată şi curba ofertei firmei.
Ce se întâmplă când preţul pieţei creşte la 120? La acest preţ, venitul marginal
este de 120, iar profitul maxim al firmei este de 300 mil. lei, pentru o producţie de 6
maşini. La acest nivel al producţiei avem din nou egalitatea V mg = Cmg. Dar când
preţul scade la 40 mil. lei? Observaţi că la acest nivel al preţului firma obţine,
pentru orice producţie, pierderi. Va înceta ea să mai producă? Să ne amintim că
dacă renunţă să mai producă, ea trebuie totuşi să suporte costurile fixe, care în
exemplul nostru sunt de 100 mil. lei. Există vreun nivel al producţiei pentru care
pierderile să fie mai mici? Evident, ne vom uita în tabel la acel nivel al producţiei
pentru care noul venit marginal de 40 mil. lei este egal cu costul marginal şi acest
lucru se întâmplă la o producţie de 4 maşini. La acest nivel al producţiei, pierderile
sunt de 80 mil. lei, cu 20 mil. lei mai mici decât dacă nu s-ar produce nimic.
Explicaţia pierderilor mai mici este legată de situaţia costurilor variabile medii. Se
observă că pentru o producţie de 4 unităţi costul variabil mediu este de 35 mil. lei,
cu 5 mil. lei mai mic decât costul marginal. Prin urmare, la fiecare din cele 4 maşini
produse se câştigă la costurile variabile medii 5 mil. lei, deci în total: 4 · 5 = 20 mil.
lei, astfel că pierderile scad la 100 – 20 = 80 mil. lei. De această dată condiţia de
Cmg = Vmg nu a mai funcţionat ca una de maximizare a profitului, ci ca o regulă de
minimizare a pierderilor.
Acel nivel al preţului egal cu costul variabil mediu al firmei îl vom numi cotă de
avarie şi este nivelul sub care firma este scoasă din funcţiune.
Să ne amintim acum relaţiile dintre costurile medii şi cele marginale pe care le-
am învăţat în capitolul anterior. În graficul 6.15. din capitolul precedent observăm
că, atunci când costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu, costul
marginal creşte. Concluzia este foarte importantă: ori de câte ori o firmă îşi maxi-
mizează profitul sau îşi minimizează pierderile costul marginal este crescător, astfel
că oferta firmei este porţiunea crescătoare a costului marginal. Şi iată că ne-am
întors de unde am plecat, adică de la relaţia pozitivă între preţ şi cantitatea oferită,
numită legea ofertei.
Desigur că acţiunea acestei legi are şi o explicaţie intuitivă: este logic să presu-
punem că un preţ mai mare tentează producătorii, pentru că la un nivel dat al
costului total mediu, profitul va fi mai mare.
Modificarea ofertei în funcţie de preţ nu deplasează curba ofertei şi o vom numi
extinderea (când preţul creşte), respectiv contracţia ofertei (când preţul scade).
Creşterea şi descreşterea ofertei sunt determinate de modificarea altor factori decât
preţul, numiţi condiţiile ofertei.
Cei mai importanţi factori care influenţează oferta sunt:
a) Costul producţiei. O reducere a preţului factorilor de producţie determină
reducerea costurilor, astfel că firmele pot produce mai mult. Invers, o creştere a
76 Economie

preţului acestor factori reduce oferta de bunuri şi servicii de pe piaţă. De exemplu,

şocul petrolului din 1973 a redus oferta şi a mărit presiunile inflaţioniste în toate
ţările dependente de importurile petroliere.
b) Modificările tehnologice. În capitolul trei dedicat relaţiei nevoi-resurse am
văzut cum noile tehnologii deplasează spre dreapta frontiera posibilităţilor de
producţie. Descoperirea şi aplicarea unor tehnologii mai performante conduce la
creşterea ofertei cu acelaşi volum de resurse; de exemplu, descoperirea fertilizan-
telor a condus la creşterea ofertei de produse agricole.
c) Preţul altor bunuri. Există două categorii de bunuri: bunuri substituibile în
ofertă şi bunuri complementare în ofertă. Substituibile în ofertă sunt acele bunuri
ce se pot realiza alternativ cu aceleaşi resurse. De exemplu, iaurtul şi brânza. Dacă
preţul la brânză creşte, scade oferta de iaurt, pentru că producătorii întrevăd câşti-
guri mai mari la brânză. Complementare în ofertă sunt bunurile ce rezultă împreună
din acelaşi proces de producţie: de exemplu făina şi tărâţele. O creştere a preţului la
făină va atrage automat o creştere a ofertei de tărâţe.
d) Aşteptările privind evoluţia preţului. Dacă producătorii estimează o creştere
a preţului pentru produsele lor în viitor, oferta prezentă se va reduce. Reciproca este şi
ea adevărată. De exemplu, dacă se estimează creşterea cursului acţiunilor BRD la
bursă în viitor, oferta prezentă de titluri se va reduce.
e) Numărul ofertanţilor. Creşterea numărului de producători antrenează, în
general, creşterea ofertei şi invers. De exemplu, apariţia facultăţilor particulare după
1989 în România a condus la creşterea ofertei de economişti pe piaţa muncii.
f) Taxele şi subsidiile. O creştere a poverii fiscale creşte costurile firmei şi re-
duce oferta, în timp ce reducerea impozitelor stimulează oferta. Subvenţiile sunt un
fel de taxe negative care reduc artificial costurile firmelor şi stimulează producţia.
Sintetizând, oferta creşte când:
– scad costurile pentru că se reduce preţul factorilor de producţie;
– se descoperă tehnologii şi produse mai performante;
– creşte preţul bunurilor complementare în ofertă şi scade preţul celor substituibile;
– se aşteaptă o reducere a preţurilor în viitor;
– creşte numărul ofertanţilor;
– scad taxele şi cresc subvenţiile.

Creşterea ofertei deplasează curba ofertei către dreapta, iar reducerea sa depla-
sează curba către stânga, după cum puteţi observa din graficul 7.2.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap7\7.2.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 7.2. Creşterea şi reducerea ofertei

 Profitul 77

7.2. Elasticitatea ofertei. Factorii care influenţează elasticitatea ofertei

la preţ

Elasticitatea ofertei exprimă modul în care reacţionează oferta la modificarea

factorilor care o influenţează, altfel spus cât de sensibili sunt producătorii la schim-
barea condiţiilor ofertei. Cele mai utilizate elasticităţi sunt elasticitatea la preţ şi
elasticitatea încrucişată.

7.2.1. Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ

Modificarea cantităţii oferite în funcţie de modificarea preţului este cea mai

utilizată formă a elasticităţii, fiind numită şi simplu, elasticitatea ofertei. Măsurarea
acesteia se realizează cu ajutorul coeficientului de elasticitate a ofertei în funcţie de
preţ, determinat ca un raport între variaţia procentuală a cantităţii oferite şi variaţia
procentuală a preţului.
Formula uzuală de determinare a elasticităţii este:
Eo/p = %ΔQ/%ΔP
în care:
Eo/p = coeficientul de elasticitate a ofertei la preţ;
%ΔQ = modificarea procentuală a cantităţii oferite (ΔQ/Q0);
%ΔP = modificarea procentuală a preţului (ΔP/P0).
Calculat astfel, coeficientul arată cu cât se modifică, procentual, cantitatea ofe-
rită, la o modificare cu un procent a preţului, în condiţiile în care punctul de refe-
rinţă pentru determinarea elasticităţii este P 0. Cu titlu de exemplu, dacă la o redu-
cere a preţului de la 1.000 lei la 500 lei, cantitatea oferită scade de la 5 unităţi la 2
unităţi, elasticitatea ofertei va fi:
Eo/p = [(2 – 5)/5]:[(500 – 1.000)/1.000] = 1,2
Spunem în această situaţie că, la o reducere cu 1% a preţului, cantitatea oferită a
scăzut cu 1,2%, în condiţiile în care am folosit ca punct de referinţă (1000;5). Dacă
foloseam ca punct de referinţă (500; 2), elasticitatea ar fi fost:
Eo/p = [(5 – 2)/2]:[(1.000 – 500)/500] = 1,5
Evident apar semne de întrebare cu privire la valoarea coeficientului de elasti-
citate pe care să o utilizăm pentru a caracteriza oferta. Pentru a estima elasticitatea
la mijlocul intervalului dintre cele două valori considerate anterior, succesiv ca
puncte de referinţă vom utiliza următoarea formulă:
Eo/p = [ΔQ/ (suma cantităţilor:2)]:[ ΔP/(suma preţurilor:2)]
În exemplul anterior, elasticitatea ofertei la preţ la mijlocul intervalului dintre un
nivel al preţului de 1.000 lei şi un nivel al preţului de 500 lei va fi:
Eo/p = [(5 – 2)/(2 + 5):2]:[(500 – 1.000)/(1.000 + 500):2] = 1,29
În cazul în care dorim să măsurăm elasticitatea într-un punct anume de pe curba
ofertei şi nu de-a lungul unui interval, sau altfel spus, între două puncte de pe
respectiva curbă, vom utiliza relaţia:
Eo/p = (dQ/dP) · P/Q
78 Economie

în care:
dQ/dP = inversul pantei dreptei tangente la curba ofertei în punctul de referinţă;
Q şi P = cantitatea, respectiv preţul, în punctul de referinţă.
Cu titlu de exemplu, dacă oferta îmbracă forma unei funcţii de forma: Q = 5 + 3P,
elasticitatea ofertei la preţ, când preţul este de 2 u.m., va fi: Eo/p = 3(2/11) = 0,55.
Astfel, în funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate a ofertei la preţ, vom
spune că:
– oferta este elastică, dacă Eo/p > 1;
– oferta este inelastică, dacă Eo/p < 1;
– oferta are elasticitate unitară, dacă Eo/p = 1;
– oferta este perfect elastică, dacă Eo/p = ∞;
– oferta este perfect inelastică, dacă Eo/p = 0.
Curbele cu elasticitate constantă a ofertei la preţ îmbracă o formă grafică spe-
cifică, astfel:
 oferta perfect elastică este o dreaptă paralelă cu abscisa, întrucât sub preţul de
referinţă oferta este zero, iar la acest preţ oferta este infinită:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap7\7.3.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 7.3. Ofertă perfect elastică

 oferta perfect inelastică este o dreaptă paralelă cu ordonata; indiferent de preţ,

cantitatea oferită nu se modifică:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap7\7.4.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 7.4. Ofertă perfect inelastică

 Profitul 79

 Oferta cu elasticitate unitară este o dreaptă care trece prin origine, pentru că
modificarea relativă a cantităţii este egală cu modificarea preţului:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap7\7.5.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 7.5. Ofertă cu elasticitate unitară

Elasticitatea ofertei la preţ este influenţată de o serie de factori, dintre care cei
mai importanţi sunt:
i) Costul producţiei. Cu cât costul producţiei este mai mare, cu atât elasticitatea
este mai mică. Explicaţia se află în variaţia preţurilor factorilor de producţie: când
preţul unui bun creşte, producătorii doresc să ofere mai mult din respectivul bun pe
piaţă. De aceea ei solicită o cantitate mai mare de factori de producţie pe piaţa
resurselor economice, determinând o creştere a preţului factorilor. În consecinţă,
costul producţiei creşte şi acţionează ca o frână în calea creşterii ofertei; oferta
creşte mai puţin, iar elasticitatea este mai mică.
ii) Gradul de substituire al bunurilor în ofertă; dacă bunurile sunt uşor
substituibile, elasticitatea ofertei este mare. În exemplul cu brânza şi iaurtul, firma
producătoare poate să-şi orienteze rapid resursele către bunul mai scump, astfel că
oferta din cele două bunuri este elastică. Dacă vom considera însă piaţa lactatelor în
general, o reducere a preţului lactatelor nu va diminua semnificativ oferta deoarece
este dificil să schimbe specializarea factorilor de producţie de la producerea de
lactate către alte produse; oferta este mai puţin elastică.
iii) Complementaritatea în ofertă a bunurilor; o creştere a preţului tărâţelor,
fără modificarea preţului la făină, nu va schimba semnificativ oferta de tărâţe,
deoarece ele rezultă doar din producerea de făină. Oferta este puternic inelastică.
iv) Posibilităţile de stocare şi costul stocării. Cu cât posibilităţile de stocare sunt
mai numeroase, elasticitatea ofertei este mai mare. Cu cât costul stocării este mai
mare, elasticitatea ofertei este mai mică. De exemplu, peştele proaspăt nu este
stocabil. O reducere a preţului la peşte pe piaţă nu va diminua oferta; de altfel aceasta
este una din explicaţiile pentru care preţul scade către sfârşitul zilei. Un alt exemplu îl
constituie mărfurile cu volum mare, cum ar fi polistirenul expandat, care necesită un
spaţiu mare de stocare şi cheltuieli mari, având o elasticitate mică a ofertei.
v) Perioada de timp de la modificarea preţului. Oferta este mai elastică pe
termen lung decât pe termen scurt. Explicaţia rezidă în faptul că producătorii au
nevoie de timp pentru a reacţiona la modificarea preţului. Pe termen foarte scurt
(perioada pieţei) oferta este perfect inelastică, deoarece ea are nevoie de un timp
minim pentru a se modifica. Pe termen scurt, oferta devine inelastică, pentru că
80 Economie

producţia poate creşte doar pe seama factorilor de producţie variabili. Pe termen

lung toţi factorii de producţie sunt variabili şi oferta este elastică.

7.2.2. Elasticitatea încrucişată a ofertei

Elasticitatea încrucişată a ofertei exprimă modificarea procentuală a cantităţii

oferite dintr-un bun în funcţie de modificarea preţului altor bunuri. Formula
generală de determinare este:
Eox/py = %ΔQx/%ΔPy
în care Qx este cantitatea oferită din bunul x, iar P y este preţul bunului y. În funcţie
de acest coeficient bunurile pot fi:
– substituibile, dacă Ecx/py < 0;
– complementare, dacă Ecx/py  0.
Elasticitatea ofertei este un indicator important atât pentru firme, cât şi pentru
economia naţională. A doua parte a lucrării, în capitolul dedicat inflaţiei, demons-
trează importanţa elasticităţii ofertei pentru stabilitatea preţurilor dintr-o economie
naţională.

7.3. Echilibrul pieţei

Vom asambla în continuare cunoştinţele dobândite cu privire la cerere şi ofertă

pentru a înţelege mecanismul general de formare liberă a preţurilor. Ca şi până
acum, ne vom folosi de un exemplu: vom presupune că, pe piaţa merelor, cantităţile
cerute şi oferite la diferite niveluri ale preţului se prezintă astfel:

Tabelul 7.3. Formarea preţului

Preţ/kilogram Cantitate cerută Cantitate oferită Surplus

(mii lei) (kilograme) (kilograme) (kilograme)
10 10.000 4.000 – 6.000
15 9.000 9.000 0
20 6.000 12.000 + 6.000
25 4.000 14.000 + 10.000
30 1.000 16.000 + 15.000

Puteţi observa în acest tabel că un preţ de 10.000 lei/kilogram convine cumpă-

rătorilor, dar nu îi mulţumeşte pe producători. La acest preţ se cere o cantitate de
mere mai mare cu 6.000 de kilograme decât cea oferită, iar excesul de cerere va
exercita presiuni asupra preţului în sensul creşterii sale. La un preţ de 20.000
lei/kilogram, există un surplus de ofertă de 6.000 de kilograme care va exercita
presiuni în sensul reducerii preţului. Preţul la care cantitatea cerută este egală cu
cea oferită, iar volumul tranzacţiilor pe piaţă este maxim, numit preţ de echilibru,
este de 15.000 lei/kilogram.
Grafic, echilibrul se stabileşte în punctul de intersecţie a curbei cererii cu curba
ofertei, după cum urmează:
 Profitul 81

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap7\7.6.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 7.6 Echilibrul pieţei

Prin P* şi Q* am notat preţul, respectiv cantitatea de echilibru, cărora în tabel

le-ar corespunde valorile de 15.000 lei şi 9.000 kilograme. Mai sus de acest preţ
vom avea exces de ofertă, iar sub el există un exces de cerere. Orice modificare a
cererii şi ofertei va determina o deplasare a punctului de echilibru. De exemplu, o
creştere a cererii în condiţiile aceleiaşi oferte va determina creşterea preţului şi a
cantităţii de echilibru:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap7\7.7.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 7.7. Efectul creşterii cererii asupra echilibrului

Guvernele pot interveni asupra preţurilor pieţei fie în mod direct, prin controlul
preţurilor, fie indirect, prin măsuri care să afecteze comportamentul producătorilor
şi consumatorilor.
Intervenţia directă a statului se face prin stabilirea unor niveluri maxime sau
minime de preţ. Dacă statul fixează un nivel maxim al preţului, sub preţul de
echilibru, producătorii nu au voie să-l depăşească şi atunci vor produce mai puţin.
Aşa cum se poate observa, pe piaţă apare o penurie de bunuri (graficul 7.8.).
În practică această situaţie poate să apară într-o perioadă de război sau de
recesiune economică prelungită şi inflaţie ridicată, intenţia declarată a statului fiind
protecţia populaţiei şi mai ales a săracilor.
Pentru că pe piaţă există mai puţin decât se cere, iar preţul nu mai joacă în mod
real un rol restrictiv în calea accesului la acest bun, apare problema alocării
82 Economie

cantităţii produse între consumatori. O primă posibilitate de alocare este cea de tip
“primul venit – primul servit”, care va conduce la formarea unor fire de aşteptare
(“coada”, în limbajul curent) şi la pierderi importante de timp din partea consuma-
torilor. O altă alternativă este raţionalizarea consumului, astfel încât puţinul care
există să se împartă tuturor.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap7\7.8.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 7.8. Efectul unui preţ maxim asupra echilibrului

Alături de raţionalizare, preţurile maxime generează alte două mari probleme:

accentuează inflaţia şi stimulează dezvoltarea pieţei negre. De multe ori, inclusiv în
România, s-a argumentat că este nevoie de aceste preţuri pentru produsele de strictă
necesitate, astfel încât toată lumea să aibă acces la respectivele produse, indiferent de
rata inflaţiei. După cum am văzut, controlul preţurilor reduce producţia şi nu face
decât să accentueze sau să amâne (cu perspectiva unei “explozii”) creşterea preţurilor.
Cât priveşte piaţa neagră, să observăm că pentru cantitatea oferită pe piaţă, Q’,
cumpărătorii ar fi dispuşi să plătească preţul P’, cu mult mai mare decât cel de
echilibru, dar ilegal. De aceea, controlul preţurilor nu este o politică eficientă
împotriva inflaţiei pe termen lung.
Preţurile minime, mai mari decât cel de echilibru, se practică în scopul declarat
al statului de a asigura un venit mai mare anumitor producători, cum ar fi fermierii
în Uniunea Europeană. În acest caz, producătorii vor fi tentaţi să producă peste
cererea pieţei, după cum relevă şi graficul următor:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap7\7.9.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 7.9. Efectul unui preţ minim asupra echilibrului pieţei

 Profitul 83

În condiţiile creşterii producţiei, pentru ca preţul să fie menţinut la nivelul notat

în grafic cu Pmin, singura posibilitate a guvernului este să cumpere excedentul
existent pe piaţă. Aşa se explică de ce multe ţări din Uniunea Europeană au acu-
mulat în timp importante cantităţi de produse agricole. Pentru a reduce rezervele ex-
cesive, aceste state au decis subvenţionarea preţului produselor agricole, dar această
practică a condus la proteste din partea exportatorilor de produse agricole nesub-
venţionate din alte ţări, proteste exprimate în general în cadrul Organizaţiei
Mondiale a Comerţului. O altă practică a fost restricţionarea cultivării pământului,
dar nici ea nu a dat rezultate, din cauza faptului că fermierii au descoperit tehnologii
de cultivare mai performante, ca substituenţi ai pământului.
Intervenţia indirectă a statului îmbracă cel mai adesea forma taxelor. Taxele
sunt cele mai importante venituri ale statului şi îmbracă în general forma unui
procent aplicat asupra preţului unui produs. Consecinţa taxei aplicate asupra unui
produs este că preţul plătit de cumpărător nu mai este egal cu cel primit de vânzător.
Cel mai bine vom înţelege acest lucru tot cu ajutorul metodei grafice:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap7\7.10.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 7.10. Efectul unei taxe asupra echilibrului pieţei

Taxa este percepută de producător ca un cost suplimentar, de aceea oferta sa se va

reduce de la O la O’, ceea ce determină o creştere a preţului pieţei de la P* la P c, unde
prin Pc am notat preţul plătit de cumpărător. Din preţul P c, producătorul primeşte
numai Pv (preţul vânzătorului), diferenţa fiind tocmai valoarea taxei. Desigur că
producătorii ar fi putut opta pentru reducerea cantităţii oferite pe piaţă, astfel încât
preţul să crească exact cu valoarea taxei şi povara taxei să fie suportată exclusiv de
cumpărători. Dar în acest caz s-ar fi diminuat foarte mult cantitatea vândută (care
oricum, observaţi din grafic că scade la QT), iar profitul lor s-ar fi redus mai mult
decât dacă ar fi acceptat să suporte o parte din taxă. Povara suportată de consumatori
este cu atât mai mare, cu cât oferta este mai elastică (mai plată), iar partea din taxă
suportată de producători este cu atât mai mare, cu cât cererea este mai elastică.
Cea mai importantă critică adusă de economişti practicii taxelor de către gu-
verne constă în faptul că taxele distorsionează alocarea resurselor în economie. Ele
orientează firmele către produsele mai puţin împovărate în defavoarea celor puter-
nic impozitate şi împiedică alocarea optimă a resurselor disponibile.
Pornind de la efectele economice ale preţurilor controlate şi taxelor, s-a conturat
concluzia generală că preţurile trebuie lăsate să se formeze liber, pe baza raportului
cerere-ofertă. Numai libere preţurile sunt o sursă corectă de informare asupra situaţiei
pieţei şi, în acelaşi timp, un mecanism de stimulare a creşterii eficienţei în alocarea
resurselor.
84 Economie

Capitolul 8

PROFITUL

Profitul unei firme reprezintă diferenţa dintre veniturile obţinute din vânzarea
producţiei sale şi costul factorilor de producţie utilizaţi. Deoarece despre costul total
am vorbit în capitolul 6, vom discuta în continuare despre formele profitului,
încasările firmei şi maximizarea profitului.

8.1. Profitul şi încasările întreprinderii

Conform definiţiei, profitul total poate fi scris astfel:

Π  VT  CT
unde:  = profitul, VT = venitul total şi CT = costul total.
Venitul total sau cifra de afaceri, depinde de cantitatea vândută, astfel avem:
VT  VT Q 
unde Q = cantitatea produsă.
Venitul total se obţine prin înmulţirea preţului de vânzare al bunului final (P) cu
cantitatea vândută: VT  P  Q .
Deoarece atât costul de producţie, cât şi încasările firmei depind de cantitatea
vândută, este normal ca şi profitul să depindă la rândul său de cantitatea vândută,
Π  Π Q  .
Venitul total este reprezentat în graficul de mai jos. În partea stângă (a), presu-
punem că preţul este constant, adică el nu depinde de cantitatea vândută. În acest
caz, panta dreptei venitului total este egală cu preţul de vânzare. În schimb, în cazul
(b), preţul variază în funcţie de cantitatea cerută.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap8\8.1.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 8.1. Venitul total

 Profitul 85

Pentru a înţelege mai bine, putem lua ca exemplu următoarea funcţie a cererii:
P  a  b  Q . În acest caz venitul total poate fi scris astfel:
VT  P  Q

VT  a  Q  b  Q 2
În analiza microeconomică, aşa cum ştim, întâlnim două tipuri de încasări:
medii (unitare) şi marginale. Pe cele medii le obţinem împărţind venitul total la
producţie, astfel:
VM  VT/Q  VM  P  Q/Q  VM  P.
Din relaţia de mai sus observăm că venitul mediu este egal cu preţul de vânzare.
Într-adevăr, venitul obţinut pentru fiecare unitate vândută reprezintă exact preţul său
de vânzare. Dacă funcţia cererii firmei, aşa cum am spus şi mai sus, este de forma
a  Q  b  Q2
P = a – b ·Q, venitul mediu este: VM = VT/Q = =a–b·Q
Q
Venitul mediu, sau mai exact funcţia venitului mediu este identică cu funcţia
cererii firmei, pentru că, aşa cum ştim, cererea ne arată că între cantitatea cerută şi
preţ există o relaţie invers proporţională. În tabelul de mai jos putem observa că
venitul mediu este egal cu preţul, iar funcţia cererii are următoarea formă:
P  24  2  Q

Tabelul 8.1. Preţul, încasarea medie şi încasarea marginală

Cantitatea Preţul Venitul total Venitul mediu Venitul

cerută marginal
1 22 22 22 –
2 20 40 20 18
3 18 54 18 14
4 16 64 16 10
5 14 70 14 6
6 12 72 12 2
7 10 70 10 –2
8 8 64 8 –6
9 6 54 6 – 10

Încasarea marginală sau venitul marginal reprezintă un concept cheie în teoria

microeconomică, care trebuie să fie foarte bine înţeles. Venitul marginal ne arată
variaţia venitului total ca urmare a creşterii producţiei sau a cantităţii vândute cu o
unitate, astfel: Vmg = VT/Q. Dacă producţia se modifică foarte puţin, venitul
marginal poate fi scris ca fiind derivata venitului total în raport cu producţia, astfel:
Vmg = dVT/dQ. În tabelul de mai sus observăm că, la o creştere a cantităţii cerute de
la 1 la 2, venitul marginal este: (20 – 22) / (2 – 1) = 18. Grafic, venitul marginal
poate fi reprezentat ca în graficul 8.2.
Expresia VM = C (cererea) ne arată că venitul mediu este identic cu cererea.
Venitul marginal prezintă următoarele caracteristici:
86 Economie

 Curba venitului mediu şi a venitului marginal înregistrează aceeaşi

valoare în origine [Graficul 8.1., (a)].
Pentru a verifica acest lucru putem să considerăm următoarea funcţie a cererii:
VM  P  24  2  Q (funcţia cererii)
Vmg  dVT/dQ  24  4  Q ;

pentru Q = 0, VM = Vmg = 24.

 Când cantitatea vândută se modifică de la 5 unităţi la 6, venitul total
creşte cu 2 unităţi (72 – 70), iar venitul marginal este pozitiv, deoarece panta curbei
venitului total este pozitivă. Dacă vânzările cresc de la 6 unităţi la 7, venitul total
scade iar venitul marginal este negativ; panta curbei venitului total este negativă,
după punctul M, din graficul 8.1. (b). În acest punct (M), venitul total este maxim.
Panta curbei venitului total în punctul M este nulă şi prin urmare venitul marginal
este şi el la fel (punctul N din graficul următor).

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap8\8.2.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 8.2. Curba cererii şi venitul marginal

Putem defini funcţia venitului marginal plecând de la funcţia cererii, care poate fi
scrisă astfel: Q = Q(P). Această relaţie ne arată dependenţa dintre cantitatea cerută şi
preţ. Inversa acestei funcţii este: P = P(Q), cu dP/dQ < 0 (preţul variază în sens invers
cu cantitatea cerută). Ştim că VT = PQ; ţinând cont de inversa funcţiei cererii putem
să scriem venitul total astfel: VT = P(Q) · Q. Dacă plecăm de la ipoteza că producţia
variază foarte puţin, venitul marginal poate fi scris conform cap. 5, astfel:
Vmg  P  Q  dP/dQ.

Pentru că dP/dQ < 0, atunci Vmg < P. Acest rezultat are la bază două argumente.
Primul argument se referă la o observaţie curentă: pentru a vinde mai mult,
firma în cauză trebuie să scadă preţul. Al doilea argument este mult mai important:
pentru a vinde o unitate suplimentară, firma va fi obligată să vândă întreaga
cantitate produsă la acelaşi preţ, mai mic. Să luăm un exemplu, în care o firmă
prezintă următoarea situaţie:

Q P VT Vmg
 Profitul 87

1 100 100 –
2 90 180 80

Pentru a vinde două unităţi din bunul X, firma trebuie să reducă preţul de la 100
u.m. la 90 u.m. În acest caz, firma va pierde 10 u.m. pentru fiecare unitate vândută.
Venitul marginal va fi egal cu: (180 – 100) / (2 – 1) = 80 u.m., fiind mai mic decât
preţul de vânzare (90 u.m.).
Relaţia dintre elasticitatea cererii şi venitul firmei a fost prezentată într-un
capitol anterior şi din acest motiv nu o să mai insistăm asupra ei în această parte a
lecţiei, urmând să discutăm acum despre ceea ce urmăreşte orice firmă, şi anume
maximizarea profitului său.

8.2. Maximizarea profitului total

În analiza profitului vom porni de la următoarea ipoteză: firma acţionează pe o

piaţă concurenţială, iar preţurile factorilor de producţie şi output-urilor sunt
considerate date (firma este “primitoare de preţ”).
Costul total al firmei poate fi scris astfel: CT =  Pi  x i , unde Pi ne arată
preţul unitar al factorului i, iar x i factorul de producţie. În cazul în care firma
dispune de doi factori de producţie (L,K), profitului său este
Π  P  Q   PL  L  PK  K  .
Vom analiza în continuare profitul atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.
Însă trebuie să ne amintim din lecţiile anterioare că:
– pe termen scurt avem factori ficşi (recuperabili sau nerecuperabili) + factori
variabili;
– pe termen lung avem numai factori variabili.

8.2.1. Maximizarea profitului pe termen scurt

Notăm factorii de producţie cu L şi K (K este considerat un factor de producţie

fix). Profitul firmei devine în acest caz:
Π 0  L, K   P  Q   PL  L  PK  K 
Pe baza relaţiei de mai sus, putem calcula dreapta izoprofitului:
Π PL P
Q  L  K K L
P P P
Panta izoprofitului este PL/P.
Izoprofitul ne arată ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care
profitul rămâne constant. De exemplu, dacă o firmă înregistrează un Π0 = 1.000 u.m.,
P = 10 u.m., PL = PK = 1, K = 90; atunci dreapta izoprofitului este:
Q  100  (1/10)  L  9  109  (1/10)  L
Putem reprezenta această dreaptă astfel:
88 Economie

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap8\8.3.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 8.3. Dreapta izoprofitului

Pentru a-şi maximiza profitul, firma va căuta să se plaseze pe cea mai înaltă
dreaptă a izoprofitului posibilă.
Venitul pe care o firmă îl poate obţine depinde atât de cantităţile de factori de
producţie folosiţi (L,K), cât şi de tehnologia de producţie utilizată, respectiv funcţia
deTitle:
producţie f(L,K) (graficul 8.4.).
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap8\8.4.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview: Această funcţie ne arată cum evo-
This EPS picture was not saved luează producţia în raport cu fac-
with a preview included in it.
Comment:
torul de producţie variabil L. La ba-
This EPS picture will print to a za evoluţiei acestei funcţii de pro-
PostScript printer, but not to ducţie întâlnim legea randamentelor
other types of printers. marginale descrescătoare, pe care o
cunoaştem de la teoria producă-
torului.

Graficul 8.4. Funcţia de producţie

În punctul M din graficul de mai jos firma poate obţine profitul maxim, iar
dreapta izoprofitului devine tangentă la funcţia de producţie.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap8\8.5.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 8.5. Maximizarea profitului

În acest punct panta funcţiei de producţie (productivitatea marginală a muncii)
este egală cu panta izoprofitului:
 Profitul 89

Δf  Q  /Δ L  Wmg L  PL /P  P  WmgL  PL
Conform relaţiei de mai sus, preţul factorului variabil L este egal cu produsul
dintre preţul de vânzare al bunului final şi productivitatea marginală în raport cu
acest factor. Dacă PL  P  Wmg L , putem întâlni următoarea situaţie:
ΔVT  P  ΔQ = P Wmg L  Δ L  cu P = constant; ΔCT  PL  Δ L cu PL =
constant.
În această situaţie, ΔΠ  ΔVT  ΔCT  ΔL P  Wmg L  PL  ;
ΔΠ  ΔL/P Wmg L  PL /P 
Prin urmare, avem:
– dacă WmgL > PL /P  ΔΠ  0 , dacă ΔL  0 ;
– dacă WmgL < PL /P    0 , dacă ΔL  0 .
Deci, în această situaţie profitul nu poate fi maxim, el putând să crească sau să
scadă. Π este maxim atunci când P  Wmg L  PL .

Funcţia de producţie a unei firme este de forma: f(L,K) = L 1/2K1/2, P = 10 u.m.,

PL = PK = 1 u.m., K = 900t.
Să se calculeze profitul optim al firmei.
Panta izoprofitului = PL/P = 1/10;  = max atunci când PL /P  WmgL
f(L,K) = 30L1/2;
Wmg L  df  L, K  /dL  30  1/2  L1/2 ;
 = max  1 / 10  15  L1 / 2 ; L = 22500t;
 Q = 4500 buc.;
  4500  10  1  22500  1  900  21600 u.m.

Pe baza relaţiilor anterioare, putem efectua următoarele comparaţii:

Parametrii problemei noaste sunt: PL, P, PK, K.
a) dacă PL creşte (preţul de vânzare este constant), atunci PL/P (panta izoprofitului) va
creşte. Dreapta izoprofitului devine mai abruptă (AA’, în graficul de mai jos), iar cantitatea
optimă din factorul L va scădea (de la L’ la L”). Aceasta înseamnă că o creştere a preţului
factorului de producţie L va determina scăderea cantităţii cerute din acest factor.
b) dacă PL scade, panta izoprofitului PL/P va scădea. Dreapta izoprofitului va fi mai
plată (BB’), iar cantitatea optimă din factorul L va creşte. Observăm deci că o scădere a
factorului de producţie L va determina creşterea cantităţii cerute din acest factor.
c) dacă preţul bunului final va scădea, PL/P (PL este constant) va creşte şi
Π 0  PK  K/P (ordonata originii izoprofitului) va creşte şi ea; dreapta izoprofitului
devine mai abruptă (AA’) şi cantitatea optimă din factorul L va scădea (de la L’ la
L”). Deoarece preţul de vânzare a scăzut, cantitatea oferită va scădea şi ea.
d) dacă preţul va creşte, întâlnim situaţia inversă: dreapta izoprofitului devine mai
plată (BB’), iar cantitatea oferită va creşte.
90 Economie

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap8\8.6.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Grafic 8.6. Profitul maxim când panta izoprofitului se modifică

8.2.2. Maximizarea profitului pe termen lung

Pe termen lung obiectivul firmei este maximizarea profitului, ca şi pe termen
scurt, numai că în acest caz vom pune următoarele condiţii (toţi factorii de pro -
ducţie sunt variabili):
 P  Wmg L, K   PL

P  Wmg(L, K)  PK
Vom avea deci două ecuaţii cu două necunoscute. Rezolvând sistemul obţinem:
L (P; PL ; PK); K (P; PL; PK).

8.2.3. Maximizarea profitului şi randamentele de scară

Natura randamentelor de scară influenţează foarte mult profitul unei firme care
acţionează pe o piaţă concurenţială. Producţia optimă a unei firme care-şi maximi-
zează profitul este dată de următoarea funcţie: f(L,K) = Q.
Π max   P  Q   PL  L  PK  K 
Dacă presupunem că funcţia de producţie a acestei firme corespunde unor
randamente de scară constante pentru oricare ar fi Q, avem:
f  2L, 2K   2  Q  2  f  L, K 
Π  P   2Q   PL   2L   PK   2K   2Π  Π
În consecinţă: dacă randamentele de scară sunt constante, firma poate obţine un
profit mai mare decât în situaţia iniţială. Deci în situaţia iniţială firma nu a obţinut
un profit maxim aşa cum am spus mai sus, prin urmare întâlnim o contradicţie.
Profitul iniţial poate fi optim numai dacă   0  2   .
Deci pe termen lung profitul unei firme cu randamente de scară constante este nul.
 Profitul 91

Am putea spune că acest lucru este absurd. Dar să ne gândim la ce se poate

întâmpla în situaţia în care o firmă măreşte în mod continuu cantităţile de factori de
producţie utilizate pentru a-şi maximiza profitul:
1. apar randamente de scară descrescătore (firma în cauză ar deveni foarte mare
şi n-ar mai putea funcţiona în mod eficient);
2. eliminarea concurenţei de pe piaţă (datorită creşterii dimensiunilor firmei ea
ar începe să domine piaţa, ceea ce ar determina formarea unui monopol);
3. scăderea profitului (dacă o firmă înregistrează profit în condiţiile unor randamente
de scară constante, toate celelalte firme care au acces la această tehnologie vor fi profi-
tabile. Dacă una dintre firme îşi măreşte producţia, firmele concurente vor face acelaşi
lucru, ceea ce va duce în final la scăderea preţului de vânzare datorită creşterii ofertei).

8.3. Profitul economic faţă în faţă cu profitul contabil

Înainte de a defini profitul economic, respectiv cel contabil, trebuie să ne aducem

aminte de noţiunile de cost explicit, respectiv implicit, care au fost prezentate în
capitolul 6. Aşa cum ştim, pentru contabili important este costul explicit, care ne
arată cheltuielile firmei cu achiziţionarea sau închirierea factorilor de producţie de
care are nevoie. Pentru economişti, şi costul implicit are relevanţă. Acesta ne arată la
ce a renunţat întreprinzătorul atunci când a hotărât să întemeieze o afacere.
= cost explicit + cost implicit
CT economic { = suma tuturor costurilor de oportunitate
CT contabil = cost explicit + amortizarea
Economişti calculează profitul economic al unei firme ca diferenţă între înca-
sările totale şi costul de oportunitate.
Π economic = VT – costul economic
Atunci când o firmă decide să-şi diversifice producţia, trebuie să ia în calcul nu
numai costul efectiv, ci şi veniturile pe care le-ar fi încasat dacă, de exemplu, nu-şi
diversifica producţia, ci numai creştea volumul producţiei sale. Ea va opta pentru
diversificarea producţiei numai dacă veniturile prognozate sunt mai mari decât
cheltuielile aferente, şi în plus aceste venituri sunt superioare oricărei alte alter-
native de valorificare a banilor.
Contabilii calculează profitul contabil al unei întreprinderi ca diferenţă între
încasările totale şi costurile explicite.
Π contabil = VT – costurile explicite – amortizare
 Capitolul 9

PIAŢA PERFECT CONCURENŢIALĂ

Am analizat în capitolul precedent comportamentul producătorului din perspectiva

obiectivului fundamental al firmei: maximizarea profitului. Dar realizarea acestui
obiectiv depinde atât de întreprinzător, cât şi de structura pieţei pe care operează fir-
ma. Parcurgând capitolul următor, veţi avea ocazia să cunoaşteţi mecanismul de for-
mare a preţurilor în concurenţa pură şi vom încerca să răspundem la întrebarea: cât de
mult trebuie să producă o firmă ce acţionează în condiţii de concurenţă perfectă?
În analiza acestei pieţe, vom presupune că firma urmăreşte maximizarea profi-
tului, chiar dacă acest obiectiv este controversat acum în microeconomie. Este însă
cert că o firmă nu se poate menţine mult timp pe piaţă dacă se abate sistematic de la
acest obiectiv.

9.1. Caracteristicile pieţei cu concurenţă pură şi perfectă

Piaţa cu concurenţă perfectă este un model teoretic, de care se apropie însă mul-
te pieţe reale (bursa, piaţa micilor producători agricoli, piaţa muncitorilor necali-
ficaţi ş.a.). Teoria pieţei cu concurenţă perfectă se fundamentează pe câteva ipoteze,
şi anume:
a) Produsele sunt omogene, altfel spus identice. Pentru că produsele tuturor fir-
melor existente pe piaţă sunt perfect substituibile, politicile promoţionale cum ar fi
reclama, crearea unei imagini de marcă ş.a. nu se justifică economic.
b) Atomicitate perfectă: pe piaţă există mulţi producători şi mulţi consumatori
de putere mică şi egală. Din acest motiv, o firmă aflată pe o piaţă perfect concu-
renţială nu are nici o putere; ea poate să fixeze numai cantitatea pe care o oferă în
funcţie de preţul format liber pe piaţă, care este un preţ de echilibru. Vom spune că
firma este “primitoare de preţ” (price taker), în sensul că preţul apare ca variabilă
exogenă, ca o constrângere externă la care firma trebuie să facă faţă.
c) Libertatea de intrare şi de ieşire; firmele existente pe piaţă nu pot împiedica
intrarea altor firme şi ies de pe piaţă atunci când doresc sau sunt obligate s-o facă.
d) Transparenţa perfectă: producătorii şi consumatorii sunt perfect şi perma-
nent informaţi, în mod gratuit, cu privire la preţuri şi calitate, astfel încât pentru un
produs dat nu poate exista decât un singur preţ.
e) Perfecta mobilitate a factorilor de producţie: factorii de producţie sunt liberi
să “migreze” spre cele mai eficiente utilizări. Piaţa factorilor de producţie este şi ea
perfect concurenţială.
Pe ansamblul pieţei cu concurenţă perfectă preţul se formează în mod liber şi nu
depinde de deciziile unilaterale ale unei firme:
 Piaţa perfect concurenţială 93

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap9\9.1.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 9.1. Formarea preţului pe piaţa perfect concurenţială

Acest preţ este considerat de firmă o variabilă exogenă, atunci când aceasta îşi
stabileşte cantitatea optimă de producţie, adică acea cantitate pentru care profitul
este maxim. În capitolele anterioare, când am discutat despre oferta firmei şi despre
profit, am văzut că o firmă îşi maximizează profitul atunci când venitul marginal
este egal cu costul marginal. Să ne amintim că venitul marginal este sporul de venit
obţinut de firmă atunci când cantitatea vândută creşte cu o unitate. O altă variabilă
de venit este venitul mediu, care arată cantitatea obţinută pe unitate de produs. În
concurenţă perfectă, fiecare unitate se vinde cu acelaşi preţ, preţul de echilibru şi de
aceea venitul mediu, venitul marginal şi cererea vor fi identice.

9.2. Formarea preţului în concurenţă perfectă pe termen scurt şi pe

termen lung
În condiţiile concurenţei perfecte firma deţine o pondere neglijabilă din piaţa pe
care operează, motiv pentru care ea nu poate avea o politică de preţuri. La nivelul
preţului pieţei producătorul trebuie să-şi ajusteze producţia astfel încât profitul să
fie maxim. Dacă structura costurilor firmei permite intrarea acesteia pe piaţă, la
nivelul preţului pieţei firma îşi va vinde întreaga producţie, ceea ce înseamnă că
cererea firmei este perfect elastică.
Pe termen scurt, echilibrul firmei se stabileşte în punctul în care costul mar-
ginal este egal cu venitul marginal, care la rândul său este identic cu cererea, iar
forma grafică a echilibrului va fi:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap9\9.2.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 9.2. Echilibrul firmei pe termen scurt

94 Economie

În graficul anterior, preţul firmei este acelaşi cu preţul pieţei P*, iar costul mediu
al firmei este CTMF, mai mic decât preţul pieţei, ceea ce înseamnă că firma
realizează profit, pus în evidenţă de aria haşurată.
Pentru o producţie mai mică decât QF profitul marginal este pozitiv, deoarece
venitul marginal este mai mare decât costul marginal, ceea ce înseamnă că profitul
poate încă să crească; dacă, dimpotrivă, producţia este mai mare, profitul marginal
este negativ, deci profitul scade. Se poate observa că firma nu face decât să preia
preţul pieţei şi să ajusteze cantităţile.
Deci, pe termen scurt, o firmă în concurenţă perfectă îşi maximizează profitul
atunci când preţul este egal cu costul marginal şi mai mare decât costul total mediu.
De asemenea, ea se menţine pe piaţă atâta vreme cât preţul este mai mare decât
costul mediu variabil, deoarece în acest fel pierderile sale sunt mai mici decât
costurile fixe pe care ar trebui să le suporte dacă ar ieşi de pe piaţă. Oferta firmei în
concurenţă perfectă se va forma în aceste condiţii în zona crescătoare a curbei
costului marginal, dincolo de minimul costului mediu variabil.
Pornind de la oferta firmei pe termen scurt menţionată mai sus, putem determina
oferta ramurii, care reprezintă nivelurile de producţie pe care ramura le va realiza în
funcţie de nivelurile preţurilor pe termen scurt.
Să presupunem că în ramură există numai trei firme cu structuri diferite de cost pe
termen scurt, aşa cum rezultă din graficul 9.3. La nivelul preţului P1, pe piaţă există doar
firma cu costul marginal Cmg3 (reprezentat prin O3), întrucât toate celelalte firme au
costuri prea mari. Până la nivelul preţului P 2, oferta pieţei este costul marginal Cmg3. La
P2, firmele 1 şi 2 intră pe piaţă, prima cu o producţie de 1 unitate, iar a doua cu 3 unităţi,
în timp ce firma 3 produce 5 unităţi. Pe piaţă, la nivelul P 2 vor exista 1 + 3 + 5 = 9
unităţi. Rezultă că între o producţie de 5 unităţi a firmei 3 şi o producţie a pieţei de 9
unităţi, oferta este o dreaptă paralelă cu abscisa la nivelul preţului P 2. Când preţul creşte,
creşte şi oferta, care reprezintă suma costurilor marginale, aşa cum reiese din grafic.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap9\9.3.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 9.3. Oferta ramurii pe termen scurt în condiţiile concurenţei perfecte

 Piaţa perfect concurenţială 95

Sub formă de tabel, situaţia ar arăta astfel:

Tabelul 9.1. Oferta ramurii în concurenţă perfectă

Preţ (= Cmg) Q1 Q2 Q3 Qpiaţă

P1 0 0 3 3
P2 1 3 5 9
P3 2 4 6 12

Pe măsură ce preţul creşte, firmele îşi extind producţia, dar în acelaşi timp cer
mai mulţi factori pe piaţa input-urilor. În consecinţă creşte preţul input-urilor, iar
costul marginal se deplasează în sus, ceea ce frânează creşterea ofertei. Din acest
motiv spuneam în capitolul 7 că elasticitatea ofertei determinată ca ΔQ/Q: ΔP/P este
invers proporţională cu costul.
Pe termen lung, după cum cunoaşteţi din capitolele precedente, nu mai există
costuri fixe, iar oferta pieţei poate să crească atât prin creşterea cantităţii consumate
din toţi factorii de producţie, cât şi prin creşterea numărului firmelor de pe piaţă. Să
ne amintim că intrarea pe o piaţă perfect concurenţială este liberă; existenţa
profitului pe termen scurt atrage şi alte firme pe această piaţă, ceea ce conduce la
creşterea ofertei şi deplasarea curbei ofertei către dreapta:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap9\9.4.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 9.4. Echilibrul firmei pe termen lung

Observaţi cum deplasarea succesivă a ofertei către dreapta conduce la reducerea

cererii la nivelul firmei de la Vmg0 la Vmg1 şi apoi la Vmg2. Cât timp există pe piaţă
firme care obţin profit, oferta continuă să se deplaseze şi preţul să scadă. Echilibrul
pe termen lung se stabileşte la acel nivel al producţiei Q’ pentru care venitul
marginal, preţul, costul marginal şi costul mediu sunt egale, iar costul unitar este
minim; în aceste condiţii, profitul este zero. Desigur, vă veţi întreba ce se întâmplă
cu firma în cazul în care preţul coboară sub nivelul costului mediu. Va ieşi ea de pe
piaţă sau va continua să producă? Uneori este mai eficient pentru o firmă să
producă în pierdere decât să iasă de pe piaţă, datorită existenţei pe termen scurt a
costurilor fixe, care trebuie acoperite, afirmaţie pe care o demonstram în capitolul 7.
96 Economie

Să presupunem că, în urma intrărilor succesive de noi firme

în ramură, o firmă se află în următoarea poziţie pe termen
scurt:
Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap9\9.5.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 9.5. Minimizarea pierderilor pe o piaţă perfect concurenţială

În acest grafic preţul P’ este mai mic decât costul mediu CTM *, dar mai mare
decât costul variabil mediu CVM*, ceea ce înseamnă că firma înregistrează pierderi
mai mici decât volumul costurilor fixe totale. În consecinţă, este mai avantajos
pentru firmă să funcţioneze pe piaţă, pentru că astfel îşi minimizează pierderile;
firma va ieşi de pe piaţă doar atunci când preţul nu-i mai acoperă costurile medii
variabile. Ieşirea firmelor cu pierderi de pe piaţă va conduce la reducerea ofertei şi
la creşterea preţului, astfel încât firmele care reuşesc să supravieţuiască funcţio-
nează la nivelul minim al costului mediu. Pe termen lung, toate firmele “supravie-
ţuitoare” se caracterizează printr-un cost unitar identic, iar producţia corespunde
minimului acestuia.
Pentru că fiecare bun se produce la un cost minim, economiştii sunt în general
de acord cu afirmaţia că piaţa perfect concurenţială se caracterizează printr-o
eficienţă economică maximă. Eficienţa este maximă sub două aspecte, şi anume:
– cel al eficienţei productive: sub aspectul producerii bunului, maximul eficien-
ţei rezultă din minimul costului mediu pe termen lung, care indică exploatarea
optimă a tuturor resurselor;
– cel al eficienţei alocative: sub aspectul alocării, maximul eficienţei este
reflectat de egalitatea dintre preţ şi costul marginal; după cum ştim din analiza
comportamentului consumatorului, preţul măsoară satisfacţia marginală pe
care consumatorii apreciază că o vor obţine de pe urma ultimei unităţi consu-
mate dintr-un bun. Costul marginal măsoară resursele sacrificate de societate
pentru creşterea producţiei dintr-un bun cu o unitate. Dacă preţul este mai
mare decât costul marginal pentru un anumit bun, să-i spunem X, înseamnă că
resursele alocate acestui bun sunt insuficiente (există o subalocare a resur-
selor). De exemplu, să spunem că societatea apreciază cu 10.000 lei bunul X,
iar costul marginal este 7.000 lei. Dacă producţia creşte, la fiecare unitate nou
produsă se câştigă în plus 3.000 lei, deci nu s-a epuizat întregul potenţial de
câştig prin alocarea resurselor către bunul X. Invers, dacă preţul este mai mic
 Piaţa perfect concurenţială 97

decât costul marginal, să spunem cu 2.000 lei, înseamnă că firma pierde 2000
lei pentru fiecare unitate produsă, deci resursele sunt supraalocate pentru
bunul X. Rezultă în mod evident că eficienţa este maximă acolo unde preţul
egalează costul marginal.
Ideea potrivit căreia libera concurenţă conduce la alocarea optimă a resurselor
economice disponibile a apărut încă de pe vremea fiziocraţilor şi a fost consacrată
în economie prin sintagma “mâna invizibilă” de către şcoala economică clasică.
Funcţionarea firmei la un preţ egal cu minimul costului total mediu înseamnă că
pe termen lung profitul economic este zero. Faptul că profitul este zero nu trebuie
interpretat în sensul că industria o să dispară, ci în sensul că industria nu va mai
creşte în dimensiuni, întrucât nu mai există nici un stimulent pentru intrarea de noi
firme pe piaţă. În aceste condiţii toţi factorii de producţie sunt remuneraţi la preţul
pieţei, iar firma obţine profitul normal.
Să presupunem că într-o ramură activează numai 4 firme, cu structuri de costuri
identice, iar P* reprezintă acel nivel al preţului egal cu costul mediu minim. Pentru
orice nivel al preţului sub P* firmele vor înregistra pierderi, ceea ce înseamnă că
oferta firmelor este zona crescătoare a costurilor marginale dincolo de nivelul P*.
Dacă în ramură ar exista doar firma 1, oferta ramurii ar fi O 1; dacă intră şi firma 2,
oferta va fi O2 ş.a.m.d. La o cerere a pieţei C, înseamnă că oferta se prezintă astfel:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap9\9.6.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 9.6. Oferta ramurii pe termen lung

Observaţi că oferta devine din ce în ce mai plată, ceea ce ne arată că, cu cât
există mai multe firme în ramură, cu atât oferta este mai elastică. Acest lucru este
firesc dacă ne amintim semnificaţia elasticităţii: modificarea procentuală a cantităţii
oferite la modificarea procentuală a preţului. Dacă în ramură există o singură firmă
şi preţul creşte cu %ΔP, output-ul va creşte cu a%ΔQ. În schimb dacă există n
firme, output-ul va creşte cu na%ΔQ, evident mai mare decât ΔQ.
Cu timpul vor exista suficiente firme în ramură pentru a ajunge la o ofertă ex-
trem de elastică, pe care să o putem aprecia ca perfect elastică la nivelul minimului
CTM pe termen lung. Au firmele aceeaşi structură de costuri pe termen lung? Dacă
ne amintim că o piaţă perfect concurenţială se caracterizează prin perfecta mobili-
98 Economie

tate a factorilor de producţie, înseamnă că oricine poate achiziţiona factorii în ace-

leaşi condiţii ca şi firmele existente pe piaţă, ceea ce conduce într-adevăr la structuri
de costuri identice. Explicaţia este simplă: să presupunem că firma 1 ar avea costuri
mai mici pentru că are un anumit input mai eficient. Firma 2 nu este împiedicată de
nimeni să încerce să cumpere acest input. Atunci “1” va reacţiona oferind un preţ
mai mare input-ului, ceea ce antrenează o creştere a costului acesteia la nivelul
firmei 2. O firmă poate avea costuri diferite de alta doar atâta timp cât este necesar
ca celelalte firme să-i cunoască situaţia. Prin urmare avem toate motivele să consi-
derăm că oferta industriei este perfect elastică, la CTM minim pe termen lung. Dar
CTM este minim pe termen lung atunci când randamentele de scară sunt constante,
ceea ce înseamnă că pe termen lung toate firmele din ramură se caracterizează prin
astfel de randamente de scară. De altfel, dacă nu ar fi aşa nici nu am mai putea vorbi
de concurenţă perfectă, întrucât înseamnă că prin economii de scară cel puţin o
firmă poate să capete o poziţie dominantă pe piaţă.
Pornind de la o situaţie dată pe termen lung, dacă cererea scade, ea antrenează
reducerea preţului şi ieşirea anumitor firme de pe piaţă. Care va fi însă ordinea de
ieşire din moment ce toate firmele au aceeaşi structură a costurilor? Pentru a
răspunde la această întrebare să ne reamintim că firmele intră treptat pe piaţă, iar P*
era egal cu CTM la un nivel dat al capacităţilor. Inevitabil, unele firme au capacităţi
mai vechi decât altele, şi acestea vor fi primele care vor ieşi de pe piaţă, antrenând o
reducere a ofertei şi revenirea preţului la P*. În acest fel consumatorii obligă o parte
din firme, cele care ies de pe piaţă, să realoce resursele către alte activităţi, motiv
pentru care se spune că în concurenţă perfectă eficienţa alocativă este maximă.

9.3. Surplusul producătorului

9.3.1. Pe termen scurt

Atunci când discutam despre surplusul consumatorului, arătam că reprezintă

diferenţa dintre preţul pieţei şi suma maximă pe care o persoană era dispusă să o
plătească pe un bun. Analog, surplusul producătorului este, pentru fiecare unitate
realizată, diferenţa dintre preţul pieţei şi costul marginal. De ce? Pentru că preţul
arată cât primeşte efectiv producătorul, iar costul marginal este cheltuiala antrenată
de ultima unitate vândută şi totodată cel mai mic preţ la care producătorul este
dispus să o vândă. Surplusul total va fi suma surplusurilor individuale (graficul 9.7.):

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap9\9.7.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.
Graficul 9.7. Surplusul producătorului pe termen scurt
 Piaţa perfect concurenţială 99

Surplusul este reprezentat de zona gri, triunghiul ABC. Cum suma costurilor
marginale pentru a produce q* este costul variabil, întrucât sporul costurilor fixe
este zero, surplusul producătorului poate fi calculat şi ca venitul firmei minus
costul variabil.
Pe ansamblul ramurii, surplusul producătorului este zona dintre curba ofertei
(care însumează costurile marginale) şi linia marcând preţul de echilibru (care arată
încasările):

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap9\9.8.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 9.8. Surplusul producătorului pentru întreaga ramură

9.3.2. Pe termen lung

Într-un orizont de timp suficient de îndelungat, intrarea unor noi firme pe piaţă
determină creşterea cererii pentru resursele specifice procesului de producţie ceea
ce conduce la creşterea preţului. În aceste condiţii costurile unei firme tind să
crească, implicit va creşte şi costul marginal, astfel că pe termen lung surplusul
este zero.
În termenii ultimei analize, unele firme beneficiază, chiar în concurenţă perfectă,
de ceea ce vom numi rentă economică, datorită faptului că anumiţi factori de
producţie au oferta perfect inelastică. Exemplu de factori limitaţi în ofertă sunt:
pământul, zăcămintele de cărbuni, talentul creator ş.a. Ceea ce face ca profitul
economic să ajungă zero pentru aceşti factori este dorinţa altor firme de a-i cumpăra
sau închiria. De exemplu, să presupunem că două firme din aceeaşi ramură sunt
fiecare în parte proprietare ale terenului pe care se află; costul explicit minim al
obţinerii pământului este zero. Una dintre firme, A, se află la 2 km de piaţă, iar
cealaltă, să-i spunem B, la 50 km. Din acest motiv, A are anual cheltuieli cu 1.000
USD mai mici decât B. Atunci vom spune că A realizează o rentă anuală de 1.000
USD. Renta apare deoarece terenul firmei A este mai valoros decât al firmei B,
întrucât alte firme ar fi dispuse să-l cumpere. Dacă concurenţa firmelor pentru a
achiziţiona acest pământ determină creşterea preţului său cu 1.000 USD, profitul
economic dispare întrucât firma A sacrifică 1.000 USD în plus faţă de B pentru a-şi
desfăşura activitatea pe acea suprafaţă de teren. Prin urmare, creşterea rentei
economice este cea care face ca profitul economic să devină zero, deoarece costul
de oportunitate, componentă a costului firmei, creşte cu 1.000 USD. Valoarea de
piaţă a terenului este de 1.000 USD, în timp ce firma îl “achiziţionează” cu zero
100 Economie

dolari. Putem acum să definim renta economică drept diferenţa dintre valoarea de
piaţă a unui factor şi cel mai mic preţ plătit pe acel factor.
În aceste condiţii, factorul cu ofertă perfect inelastică apare ca un cost fix pentru
firmă, asemănător costului fix pe termen scurt, în timp ce toate celelalte cheltuieli,
altfel CT apar acum ca un cost variabil. Renta va fi diferenţa dintre încasările firmei
şi aceste costuri variabile, adică exact ceea ce arătam puţin mai sus că înseamnă
surplusul producătorului. Rezultă că surplusul producătorului pe termen lung este
renta economică.

9.4. Limite ale modelului pieţei cu concurenţă perfectă

Piaţa cu concurenţă perfectă este un model util pentru a studia probleme econo-
mice reale, cum ar fi aşa cum am văzut renta economică sau, dacă vă amintiţi de
anul trecut, efectul economic al taxelor asupra pieţei, al preţurilor administrate sau
oferta de muncă. În practică însă puţine firme, poate micii producători agricoli, se
confruntă cu o cerere perfect elastică. În realitate există pieţe aproape perfect
competitive, în sensul unei cereri la nivelul firmei foarte elastice şi a intrării/ieşirii
libere pe/de pe piaţă. Firmele care funcţionează în aceste condiţii sunt dispuse să-şi
vândă producţia pentru un preţ apropiat de costul marginal. Una din limitele
concurenţei perfecte este tocmai caracterul său pur teoretic. S-a încercat depăşirea
acestui impas prin introducerea conceptului de piaţă contestabilă, prin care vom
înţelege acea piaţă pe care o nouă firmă poate intra în exact aceleaşi condiţii de
costuri ca şi firma existentă pe piaţă şi din care o firmă poate ieşi fără să piardă nici
o investiţie. Sunt însă puţine exemple de astfel de pieţe.
Alte limite pot fi sintetizate după cum urmează:
(1) Pe termen lung, concurenţa perfectă exclude de fapt, asemănător monopo-
lului, comportamentul competiţional; aceasta deoarece piaţa evoluează spre o struc-
tură “îngheţată”, în care un număr mare de firme se află în exact aceeaşi situaţie şi,
aşa cum afirma A.A. Cournot, “efectul competiţiei îşi atinge limitele”. Frank Knight
arată că pe termen lung nu se mai poate vorbi de competiţie în sens compor -
tamental, psihologic, ci de atomism.
(2) Concurenţa perfectă, dar într-o oarecare măsură şi celelalte structuri de piaţă
abordează concurenţa ca pe un concept indisolubil legat de schimb, de vânzarea -
cumpărarea de bunuri economice, fie ele bunuri de consum sau factori de producţie
– şi implicit de preţ. Operaţiile din interiorul firmei prin care resursele sunt alocate
şi transformate şi prin care se realizează efectiv producţia sunt neglijate. Firma este
analizată doar prin prisma tipului de produs pe care îl vinde sau îl cumpără, iar
economia este văzută ca un sistem de pieţe interdependente. În acest fel se
neglijează faptul că în realitate sistemul economic este un ansamblu de instituţii
variate şi în continuă schimbare.
(3) Concurenţa este văzută ca o forţă care face ca resursele să “graviteze” în
jurul celei mai eficiente utilizări şi forţează preţul să coboare la nivelul celui mai
mic cost pe termen lung, ceea ce ar presupune eficienţă productivă şi alocativă
maximă. Teoria spune că P = CTM = C mg, dar această condiţie nu este suficientă,
arată studiile recente, pentru ca eficienţa să fie maximă. Aceasta deoarece pot să
existe “rezerve de reducere a costurilor” în interiorul firmelor; dacă toate firmele
 Piaţa perfect concurenţială 101

sunt egal ineficiente în administrarea internă, echilibrul concurenţial perfect poate

implica pierderi de bogăţie. Conform conceptului de X-eficienţă elaborat de
Leibenstein, există numeroase situaţii în care oamenii şi organizaţiile nu muncesc la
fel de mult şi de eficient pe cât ar putea dintr-o varietate de motive. Concurenţa nu
este legată în nici un fel de eficienţa internă, mai ales cea tehnologică a firmelor şi
neglijează concurenţa prin inovaţie, mult mai importantă decât cea prin preţ, pentru
că nu loveşte în profitul firmelor, ci în însăşi fundamentele lor.
(4) Sunt neglijate interdependenţele inerente dintre firme şi înzestrarea diferită a
firmelor cu “abilitatea” de a concura.
Pornind de la aceste limite ale conceptului de concurenţă aşa cum este el abordat
de ştiinţa economică, s-a conturat o nouă orientare în microeconomie, de dezvoltare
a “comportamentului” firmei, în care are loc o oarecare întoarcere la concepţia lui
A. Smith şi concurenţa este privită mai degrabă ca un concept comportamental.
 Capitolul 10

MONOPOLUL. CONCURENŢA MONOPOLISTICĂ

De multe ori obişnuim să cumpărăm pâine de la brutăria din colţul străzii. Uneori
preferăm să mergem la o brutărie aflată la două străzi distanţă pentru că ne place mai
mult pâinea produsă de aceasta. Brutăriile din oraşul în care locuim sunt un exemplu
bun de concurenţă monopolistică.
În schimb, atunci când ne spălăm, cei care locuim în Bucureşti, utilizăm apa
unui singur furnizor: ApaNova. Acesta este un monopol.

10.1. Monopolul: definiţie, trăsături şi forme

Monopolul reprezintă forma de piaţă în care întreaga ofertă a unui anumit bun
este asigurată de o singură firmă; termenul provine din limba greacă, de la “monos”
= unic şi “polein” = vânzare.
Piaţa monopolistă pură este un model ideal, caracterizat prin următoarele
trăsături:
a) bunul este produs de o singură firmă care satisface întreaga cerere exprimată
pe piaţă;
b) bunul nu poate fi substituit;
c) nu există concurenţă pe piaţă, nici internă şi nici din exterior;
d) firma monopolistă stabileşte preţul pe piaţă şi cantitatea vândută.
Din trăsăturile enumerate anterior puteţi concluziona că în realitate nu există
monopol pur, deoarece nu pot fi întrunite concomitent toate cele patru condiţii
menţionate mai sus. Există însă situaţii în care o singură firmă mare controlează
piaţa unui bun economic, fără a fi singurul ofertant de pe acea piaţă. Situaţiile în
care o mare firmă controlează piaţă, dar alături de ea funcţionează şi firme de mici
dimensiuni, care deţin un procent de piaţă neglijabil, este numită metaforic
“monopol cu franjuri”.
Cauzele care conduc în practică la formarea şi consolidarea unor monopoluri pot
fi sintetizate în trei categorii, ce se constituie totodată în trei forme de monopol, şi
anume:
a) monopolul natural. În anumite domenii costurile infrastructurii necesare
începerii activităţii de producţie sunt foarte ridicate. De aceea firmele mici sunt
obligate treptat să fuzioneze pentru a atinge acel nivel minim de producţie (scara
minim eficace) care să le permită să-şi amortizeze investiţiile iniţiale. Dacă volumul
minim de producţie care trebuie atins este relativ egal cu capacitatea de absorbţie a
pieţei, în final va exista o singură firmă: monopolul natural, format prin concen-
trarea progresivă a capitalului şi eliminarea producătorilor ineficienţi. Exemplul
clasic este industria energetică: în multe ţări ale lumii producerea energiei electrice
este monopol, deoarece numai acoperind întreaga piaţă firma producătoare reuşeşte
să-şi amortizeze investiţiile. Uneori termenul de monopol natural mai este utilizat şi
 Monopolul. Concurenţa monopolistică 103

pentru a caracteriza situaţia în care o firmă este monopol pentru că deţine controlul
absolut asupra unei resurse naturale.
b) monopolul inovaţional. În această categorie sunt grupate firmele care dato-
rită deţinerii unei inovaţii sunt singurele capabile să producă sau să distribuie un
produs pe piaţă. Monopolul este de obicei temporar, deoarece în procesul con-
curenţei şi alte firme ajung să aibă acces la inovaţie şi să intre pe piaţă.
c) monopolul legal. El apare atunci când există bariere legale care împiedică
intrarea pe piaţă a eventualilor concurenţi. Restricţiile legale se concretizează într-o
serie de privilegii acordate de guvern unor firme din diverse domenii cum ar fi:
transportul în comun, distribuirea energiei electrice, gazului, apei etc. unde concu-
renţa ar putea avea efecte economice şi sociale negative. În general, în astfel de
situaţii există reglementări specifice care nu permit monopolului să-şi desfăşoare
activitatea după principiul maximizării profitului. Un exemplu în România este
Societatea Naţională a Căilor Ferate Române.
Barierele economice sau legale de pe piaţa de monopol împiedică sau îngreu-
nează intrarea pe piaţă a potenţialilor concurenţi. De aceea, cererea pieţei este
identică cu cererea la nivelul firmei.

10.2. Măsurarea puterii de monopol

Puterea de monopol constă în capacitatea firmei de a influenţa preţul făcând

produsul mai mult sau mai puţin accesibil cumpărătorului, stabilindu-se astfel
cantitatea tranzacţionată. Monopolul pur, situaţie în care există un control absolut
asupra preţului, este rar întâlnit; puterea de monopol este un fenomen relativ, cu
diferite grade de manifestare.
Pentru că monopolul derivă dintr-o cerere mai puţin elastică prin comparaţie cu
concurenţa perfectă, un bun indicator de determinare a puterii de monopol decurge
chiar din valoarea coeficientului de elasticitate a cererii la preţ.
Între preţ, venitul marginal şi elasticitatea cererii la preţ există următoarea relaţie:
Vmg = P(1 + 1/Ec/p)
Dacă în această relaţie vom avea în vedere cererea la nivelul firmei şi elasticitatea
acesteia la preţ, cum profitul este maxim când Vmg = Cmg, înseamnă că putem scrie:
Cmg = P(1 + 1/Ec/p),
de unde rezultă că preţul pe care îl va alege monopolul este: P = Cmg(1 + 1/Ec/p).
Acest preţ diferă de cel caracteristic pieţei perfecte, fiind mai mare, procentual,
decât costul marginal cu o marjă uşor de determinat:
(P – Cmg)/P = – 1/Ec/p
Această marjă poartă numele de gradul Lerner al puterii de monopol sau
indicele Lerner, după numele economistului Abba Lerner care l-a introdus pentru
prima dată în 1934. Vom scrie că
L = (P – Cmg)/P = – 1/Ec/p
Se poate observa că pentru P = C mg indicele este zero, ceea ce înseamnă că
puterea de monopol este cu atât mai mare cu cât indicele este mai ridicat. Cum
elasticitatea cererii la preţ are întotdeauna o valoare negativă, reflectând legea
104 Economie

cererii, înseamnă că L va fi întotdeauna pozitiv. În practică este dificil de estimat

costul marginal, motiv pentru care se foloseşte ca aproximaţie a acestuia costul
variabil mediu.
Conform indicelui Lerner, puterea de monopol exprimă capacitatea unei firme
de a practica un preţ mai mare decât costul marginal şi nu are nici o legătură cu
profitul firmei. Acesta depinde de costurile medii ale monopolului, deci nu exclude
posibilitatea ca o firmă să aibă putere mare şi totuşi un profit scăzut. Puterea de
monopol derivă din trei surse: elasticitatea imperfectă a cererii, numărul mic al
concurenţilor, mai exact numărul jucătorilor majori şi modul în care interacţionează
firmele pe piaţă. Dacă prima sursă este evidentă, cea de-a doua vine şi o
completează. Explicaţia este simplă: întotdeauna cererea pieţei este mai puţin elas-
tică decât cererea la nivelul firmei; cu cât pe piaţă există mai puţine firme, cererea
se repartizează pe un număr mai mic, fiind mai inelastică. Dar numărul firmelor are
şi o altă implicaţie: cu cât sunt mai puţine, cu atât vor fi mai tentate să coopereze,
iar această observaţie trimite la cea de-a treia sursă de putere menţionată. Dacă
firmele aleg concurenţa prin orice mijloace, cererea la nivelul unei firme devine
foarte elastică şi marja de preţ, imposibilă.
Alţi trei indicatori care reflectă puterea de monopol sunt:
– nivelul de concentrare al pieţei, determinat ca un raport procentual între
cifra de afaceri a unei firme care operează pe piaţă şi cifra de afaceri a pieţei;
– elasticitatea încrucişată a cererii. Dacă produsele unei firme sunt puternic
substituibile, cererea la nivelul firmei este foarte elastică şi nu îi permite o
marjă mult superioară costului marginal. Gradul de substituibilitate se
măsoară cu ajutorul elasticităţii încrucişate: Ecx/py.
– indicele Herfindahl-Hirschman (HHI), care se determină ca sumă a pătra-
telor cotelor de piaţă ale firmelor; un nivel al HHI de peste 1800 indică un
grad ridicat de concentrare a pieţei.

10.3. Echilibrul monopolului

a) Formarea preţului pe piaţa monopolistă

Preţul de monopol, spre deosebire de concurenţa perfectă, nu mai este o
variabilă independentă de volumul producţiei, ci este o funcţie descrescătoare de
cantitatea produsă.
Cunoaştem din capitolele anterioare că profitul () este diferenţa dintre venitul
total şi costul total (CT), adică:  = VT – CT. Se ştie că profitul marginal (mg) este
derivata de ordinul întâi a profitului total în raport cu producţia: mg = Pr'(Q). În
consecinţă, pentru ca profitul total să fie maxim, trebuie ca profitul marginal să fie
zero. Aceasta înseamnă că: mg = '(Q) = 0. Dar '(Q) = VT'(Q) – CT'(Q), de unde
rezultă că: mg = Vmg – Cmg, unde Cmg este costul marginal. Deci, pentru ca profitul
monopolului să fie maxim, trebuie ca Vmg = Cmg. Optimul monopolului eficient se
reprezintă ca în graficul 10.1.
Profitul este maxim când venitul marginal intersectează curba costului marginal.
Producţia optimă este Q*, iar preţul la care poate fi vândută este P*. Profitul unitar
este C*P*, iar profitul total se obţine înmulţind profitul unitar cu producţia Q*.
După cum se poate observa, pentru a obţine acest profit monopolul nu trebuie să
 Monopolul. Concurenţa monopolistică 105

producă neapărat la nivelul minim al CTM. CTM poate avea o tendinţă de creştere
sau de reducere în condiţiile în care Cmg = Vmg, iar preţul este mai mare decât CTM
şi decât Cmg. Profitul suplimentar obţinut de monopol se mai numeşte rentă de
monopol.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap10\10.2.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 10.1. Echilibrul monopolului eficient

Veţi înţelege mai bine problemele privind alegerea producţiei optime şi a

preţului pentru o firmă care operează pe o piaţă de monopol pe baza datelor
ipotetice din tabelul de mai jos:

Tabelul 10.1. Optimul monopolului eficient

Producţia Preţul (lei) Venitul total Costul total Venitul Costul
(unit.) (Q · P) (lei) marginal marginal
0 0 0 0
1 100 100 90 100 90
2 90 180 150 80 90
3 80 240 190 60 40
4 70 280 220 40 30
5 60 300 240 20 20
6 50 300 280 0 40
7 40 280 350 – 20 70
Sursa: Aura Gogoneaţă, C. Gogoneaţă, Economie Politică, Ed. Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1995

Din analiza datelor prezentate în tabel rezultă următoarele:

– Venitul marginal este egal cu preţul minus pierderea realizată din reducerea
preţului la producţia anterioară. Astfel, la producţia de 4 unităţi, preţul fixat în
funcţie de cerere este de 70 lei unitatea, ceea ce înseamnă că firma a redus
preţul cu 10 lei, pentru cele trei unităţi vândute rezultând o pierdere de 30 lei.
Venitul marginal corespunzător producţiei de 4 unităţi este de 40 = 70 – 30.
– Venitul marginal este negativ, zero sau pozitiv în funcţie de forma de elasti-
citate a cererii la preţ.
– Profitul este maxim când Vmg = Cmg, adică la o producţie de 5 unităţi. În
această situaţie, preţul fixat şi cerut va fi de 60 lei unitatea. La acest preţ,
106 Economie

diferenţa dintre venitul total şi costul total este maximă, respectiv profitul total
egal cu 60 = 300 – 240.
– La nivelul optim al producţiei preţul este mai mare decât costul total mediu,
care este de 48 lei, firma realizând un profit suplimentar de 12 lei pentru
fiecare unitate vândută. Profitul total pentru cele cinci unităţi va fi 12 · 5 = 6.
Dacă avem în vedere durata perioadei de timp, deciziile luate de firma mono-
polistă în domeniul preţului şi producţiei trebuie să fie în concordanţă cu urmă-
toarele principii:
– pe o perioadă scurtă de timp, producţia este optimă atunci când V mg = Cmg, iar
preţul este suficient de mare pentru a acoperi cel puţin costul variabil mediu.
– pe o perioadă lungă de timp, producţia este optimă când V mg = Cmg, iar preţul
este mai mare decât costul total mediu.
Aceste principii trebuie respectate atât în situaţia în care firma urmăreşte maxi-
mizarea profitului, cât şi în cazul în care ea caută să-şi minimizeze pierderile şi să
evite falimentul.
În situaţia în care o firmă de monopol urmăreşte minimizarea pierderilor, situaţia
de echilibru poate fi prezentată ca în graficul 10.2.:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap10\10.3.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 10.2. Echilibrul monopolului ineficient

Desigur că în această situaţie firma poate evita falimentul numai pe o perioadă

scurtă de timp. Pe o perioadă îndelungată firma monopolistă nu poate funcţiona decât
dacă nivelul costului total mediu este mai mic sau cel mult egal cu preţul de vânzare.
b) Preţurile discriminatorii
În scopul maximizării profitului, monopolul poate practica preţuri discrimi-
natorii. Astfel, unităţi identice dintr-un bun se vor vinde la preţuri diferite pentru
acelaşi consumator, de la un consumator la altul sau pe pieţe diferite.
Discriminarea perfectă, numită şi discriminare de gradul întâi, descrie acel
comportament prin care monopolul încearcă să-şi adjudece întregul surplus al
consumatorului. În acest scop, monopolul vinde fiecare unitate din bunul produs la
cel mai mare preţ pe care consumatorul este dispus să îl plătească. Discriminarea
poate fi perfectă numai dacă monopolul cunoaşte foarte bine curba cererii consuma-
torului. Să presupunem că această curbă este de forma celei din graficul 10.3.
 Monopolul. Concurenţa monopolistică 107

Pentru prima unitate consumatorul este dispus să plătească preţul P 0 , pentru

cea de-a doua P 1 etc. Dacă monopolul nu cunoaşte curba cererii
consumatorului, el va vinde întreaga producţie cu preţul P* care îi asigură
maximizarea profitului şi care poate fi egal cu oricare dintre preţurile din
graficul anterior. Dacă, dimpotrivă, firma monopolistă cunoaşte forma curbei
cererii, ea va vinde prima unitate din bun cu P 0 , pe cea de-a doua cu P 1
ş.a.m.d. În acest fel monopolul îşi atrage întregul surplus al consumatorului.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap10\10.4.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 10.3. Discriminarea perfectă

Desigur, discriminarea de gradul întâi este un concept ideal. În practică rareori
se întâlnesc situaţii asemănătoare discriminării perfecte (de exemplu un medic de
familie într-un mic orăşel).
În schimb există numeroase cazuri reale de discriminare imperfectă.

Graficul 10.4. Discriminarea de gradul II

Discriminarea de gradul doi, cunoscută şi sub denumirea de preţ nelinear,

descrie acea situaţie în care preţul fiecărei unităţi nu este constant, ci depinde de cât
de mult este dispus consumatorul să cumpere. Adesea acest tip de discriminare este
108 Economie

utilizat pentru serviciile publice. De exemplu, în cazul firmelor prestatoare de

servicii de telefonie mobilă, preţul unui minut de convorbire depinde de cât de
multe minute sunt consumate.
Discriminarea de gradul trei caracterizează situaţia în care monopolul vinde
aceleaşi produse la preţuri diferite pe pieţe diferite. Acest lucru este cu atât mai uşor
de realizat, cu cât piaţa unui bun este mai segmentată, iar segmentele de piaţă mai izo-
late – de exemplu cazul pieţelor izolate geografic, cum ar fi, pentru firma Coca-Cola,
piaţa românească şi piaţa americană. Fie un monopol care funcţionează pe două pieţe,
A şi B, caracterizate prin veniturile marginale VmgA şi VmgB. Condiţia ca producţia
monopolului să fie maximă este în acest caz: Cmg = VmgA pentru piaţa A şi Cmg = VmgB
pentru piaţa B. Grafic, discriminarea de gradul trei poate fi prezentată astfel:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap10\10.6.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 10.5. Discriminarea de ordinul trei

În funcţie de elasticitatea cererii la preţ, preţul practicat de monopol va fi cu atât
mai mic, cu cât elasticitatea cererii este mai mare. În graficul anterior puteţi observa
că preţul este mai mic pe piaţa B, deoarece curba cererii este mai plată, ceea ce
indică o cerere mai elastică.
O altă strategie de preţuri, înrudită cu discriminarea de gradul trei, este discrimi-
narea intertemporală. În acest caz consumatorii sunt izolaţi în grupuri omogene
din punct de vedere al elasticităţii cererii la preţ pentru anumite momente de timp.
De exemplu, gândiţi-vă la DVD-uri şi la preţul acestora pe piaţă acum trei ani,
astăzi şi peste trei ani. Atunci când ele au apărut, preţul lor era mai mare decât cel
actual nu numai pentru a acoperi cheltuielile de concepere şi lansare, ci şi pentru că
se adresau unor consumatori nerăbdători să le achiziţioneze, cu o cerere foarte
inelastică. Strategia constă aşadar în a alege ca ţintă iniţială un grup de consumatori
care nu sunt dispuşi să aştepte şi în a fixa o marjă de preţ corespunzătoare cererii
acestora. După ce acest grup a cumpărat produsul, preţul este redus iar noua ţintă
devine un grup de consumatori cu o cerere mai elastică. Colecţiile de modă sunt un
exemplu şi mai evident.
O formă a discriminării intertemporale este şi preţul “peak-load”, care se referă
la practicarea unor preţuri mai mari în perioadele în care cererea pe piaţă atinge un
vârf, aşa cum se întâmplă în cazul cinematografelor în week-end. În anumite
condiţii, preţurile mai mari se justifică şi prin faptul că firma produce o cantitate
 Monopolul. Concurenţa monopolistică 109

mai mare, care antrenează costuri marginale mai mari (curba cererii la nivelul
firmei se deplasează în sus).

10.4. Monopolul şi eficienţa economică

În capitolul 9 am arătat că piaţa cu concurenţă pură şi perfectă se caracterizează

prin eficienţă maximă, atât productivă, cât şi alocativă. În consecinţă, pentru a
înţelege de ce monopolul este acuzat de ineficienţă şi considerat de economişti o
situaţie de eşec al pieţei este suficient să îl comparăm cu concurenţa perfectă.
Pentru a înţelege diferenţa dintre cele două pieţe să considerăm următorul
exemplu: pe piaţa bunului X (pâine) există o infinitate de producători; piaţa se află
în echilibru pe termen lung; toate firmele produc la un C mg = CTM = 200 u.m., deci
curba celor două costuri este perfect orizontală, identică cu curba cererii la un preţ
de 200 u.m., astfel:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap10\10.7.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 10.6. Pierderea socială în condiţii de monopol

Dacă cererea la nivelul pieţei perfecte este cea punctată din grafic, firma va
vinde o cantitate de 1.000 de pâini, nivel al producţiei pentru care cererea firmei
(cerere CP) intersectează cererea pieţei. Să ne amintim că în concurenţa perfectă
cererea pieţei este de asemenea dreapta venitului marginal, iar în punctul corespun-
zător producţiei optime pe termen lung Vmg este egal cu Cmg şi cu CTM.
Să presupunem acum că toate firmele sunt înghiţite de una singură, iar pe piaţă
ia naştere un monopol. Cererea la nivelul monopolului este acum identică cu
cererea pieţei, iar venitul marginal al monopolului este V mg. Producţia oferită de
acesta, pentru care Vmg = Cmg (în ipoteza unui C mg constant egal cu cel anterior, de
pe piaţa perfectă) este de 400 de pâini. Prin urmare producţia scade cu 600 pâini.
Dar lucrurile nu se opresc aici: cele 400 de pâini vor fi vândute cu 400 u.m. în loc
de 200 u.m., diferenţa de 200 u.m. revenind monopolului ca profit unitar.
Triunghiul gri deschis din grafic reprezintă pierderea socială determinată de
monopol. De ce pierdere?
Pentru a-şi reduce producţia la 400 pâini, monopolul cu siguranţă că îşi va
reduce din angajaţi şi va vinde din echipamentele de care dispune, de unde va
rezulta o subutilizare a resurselor.
110 Economie

Pe de altă parte, cum preţul este mai mare decât costul marginal, înseamnă că socie-
tatea apreciază pâinea la un preţ mai mare decât costul pe care aceasta îl ocazionează
producătorului. Deci societatea ar dori mai multă pâine, dar producătorul nu este dispus
să o ofere; în consecinţă resursele pe care societatea le-ar dori cheltuite pentru pâine
sunt altfel folosite, ceea ce conduce la o pierdere de eficienţă alocativă (chiar dacă CTM
este minim pentru că am presupus Cmg constant, deci avem eficienţă productivă).
Costul social al monopolului exprimă pierderea în beneficiul net potenţial
datorată reducerii producţiei dintr-un bun de către un monopol care controlează
preţul şi oferta. În grafic, zona gri deschis ne arată această pierdere. Această zonă ne
arată câştigul pe care l-ar avea cumpărătorii dacă s-ar produce mai mult, sau
câştigul pe care alţi vânzători l-ar obţine dacă ar putea intra pe piaţă.
Pentru că monopolul are posibilitatea de a utiliza puterea economică de care dispune
în detrimentul consumatorilor (preţurile discriminatorii fiind numai una dintre opţiuni),
guvernele intervin adesea în scopul împiedicării formării monopolurilor sau a
diminuării puterii celor deja formate. Intervenţia publică îmbracă forme variate, dintre
care noi ne vom opri doar asupra fiscalităţii, legilor antitrust şi preţurilor administrate.

10.5. Influenţa fiscalităţii asupra preţului de monopol

Uneori guvernele intervin pe pieţele de monopol şi stabilesc taxe asupra întregii

producţii sau asupra fiecărei unităţi vândute. Pentru firma monopolistă, taxa reprezintă
un cost fix, dacă se aplică global şi variabil, dacă se aplică pe unitate de produs.
În cazul taxelor globale, costul marginal al firmei nu se modifică, producţia
optimă este egală cu cea realizată în absenţa taxei, dar profitul monopolului scade.
În situaţia în care taxa este aplicabilă fiecărei unităţi vândute, costul marginal
creşte cu valoarea taxei. Să considerăm cazul simplificat al unei firme în care costul
marginal este constant. Dacă cererea pieţei este o funcţie de gradul întâi, impactul
taxei asupra monopolului poate fi reprezentat ca în graficul 10.7.
După cum am arătat în capitolele anterioare, Vmg = a – 2bQ şi trebuie să fie egal
cu costul marginal plus nivelul taxei (T): a – 2bQ = C mg + T. Rezultă că noua
producţie optimă va fi Q’ = (a – Cmg – T)/2b. Orice modificare în nivelul taxei duce
la o modificare în nivelul producţiei de forma: ∆Q/∆T = – 1/2b.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap10\10.8.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 10.7. Impactul taxei asupra monopolului

 Monopolul. Concurenţa monopolistică 111

Se cunoaşte că cererea este de forma: P (Q) = a – bQ, de unde rezultă că preţul

se va modifica de (– b) ori faţă de modificarea producţiei. În consecinţă, orice
modificare a taxei atrage după sine o modificare a preţului astfel:
∆P/∆T = (– b) · (– 1/2b) = 1/2.
Aceasta înseamnă că preţul creşte cu o sumă egală cu jumătate din mărimea
taxei. Se pare că preţul în condiţiile unei taxe unitare ar creşte mai încet decât taxa.
Afirmaţia este adevărată numai atunci când costul marginal este constant şi cererea
lineară. În realitate, preţul de monopol creşte mai repede decât nivelul taxei.
Influenţa taxelor asupra monopolului poate fi înţeleasă mai uşor cu ajutorul unui
exemplu. În tabelul 10.2. se prezintă costurile, veniturile şi profitul unei firme
monopoliste în absenţa taxei, în cazul unei taxe globale de 5 u.m. şi în cazul unei
taxe unitare de 2 u.m.

Tabelul 10.2. Influenţa taxelor asupra monopolului

Q P VT Vmg CT Cmg CT’ Cmg’ CT” Pr’ Pr”
(buc.) (u.m.) (u.m.) (u.m.) (u.m.) (u.m.) (u.m.) (u.m.) (u.m.) (u.m.) (u.m.)
1 9 9 5 5 10 7 7 –1 –2
2 8 16 7 10 5 15 7 14 1 2
3 7 21 5 15 5 20 7 21 1 0
4 6 24 3 20 5 25 7 28 –1 –4
5 5 25 1 25 5 30 7 35 –5 – 10
6 4 24 –1 30 5 35 7 42 – 11 – 18
7 3 21 –3 35 5 40 7 49 – 19 – 28

În absenţa taxelor, producţia optimă este de trei unităţi, deoarece la acest nivel
Vmg = Cmg= 5 u.m. Profitul maxim este de 6 u.m. = 21 – 15.
În condiţiile în care se aplică o taxă de 5 u.m. pe întreaga producţie, costul total
creşte cu o sumă egală cu nivelul taxei şi ia valorile din coloana CT’. Deoarece
costul marginal nu se modifică, producţia optimă rămâne aceeaşi, de 3 unităţi.
Preţul rămâne şi el acelaşi, de 7 u.m. Dar profitul firmei scade de la 6 u.m. la 1
u.m., deci cu cele 5 u.m. reprezentând valoarea taxei.
În cazul în care se aplică o taxă de 2 u.m. pe fiecare unitate vândută, costul
marginal creşte la 7 u.m. (în tabel, coloana C’mg). Noua producţie optimă, pentru
care Vmg = Cmg = 7 u.m., este de două unităţi. Costul total în condiţiile taxei unitare
este reprezentat de coloana CT”, iar profitul total, de coloana Pr”. Observaţi că, în
acest caz, preţul creşte de la 7 la 8 u.m., adică cu o mărime egală cu jumătate din
nivelul taxei. Creşterea este firească, dat fiind faptul că am presupus un cost
marginal constant şi o cerere lineară. Profitul realizat de monopol este diferenţa
dintre venitul total şi costul total la nivelul producţiei de două unităţi, adică 16 – 14
= 2 u.m. şi se micşorează oferta pe piaţa de monopol.

10.6. Legile antitrust şi preţurile administrate

a) Legile antitrust
Scopul acestor legi este prevenirea practicilor concurenţiale neloiale. Guvernul
urmăreşte prin aceste legi să împiedice firmele să se implice în activităţi care ar
exclude rivalii de pe piaţă. Printre practicile interzise se numără:
112 Economie

– interzicerea preţurilor discriminatorii, dacă discriminarea nu este justificată de

cost sau/şi calitate;
– interzicerea contractelor de exclusivitate, adică a contractelor prin care cumpă-
rătorul se obligă să cumpere doar de la un singur ofertant, dacă practicarea lor
urmăreşte excluderea de pe piaţă a concurenţilor;
– legea interzice unei persoane să facă parte din consiliile directoare ale mai
multor firme concurente;
– interzicerea achiziţionării de către o firmă de acţiuni în scopul vădit al
reducerii sau eliminării concurenţei;
– publicitatea neloială;
– interzicerea acordurilor dintre firme de fixare a preţurilor ş.a.
b) Preţurile administrate
În cazul monopolului nu se pune, evident, problema preţurilor minime, ci a celor
maxime, adică a celor mai mari preţuri pe care firma le poate practica. În concu-
renţa perfectă, un astfel de preţ ar elimina o parte din firme de pe piaţă şi s-ar
concretiza în reducerea cantităţii oferite. Cum reacţionează monopolul?
Să ne întoarcem la exemplul cu pâinea, pe care monopolul o vindea cu 400 lei/buc.
Să presupunem că guvernul impune un preţ maxim de 300 de lei. Rezultatul se vede în
graficul 10.8.
Preţul impus monopolului este mai mare decât costul marginal cu 100 lei, ceea
ce înseamnă că firma nu are pierderi; pe de altă parte, venitul marginal al firmei este
acum egal cu Cmg, deoarece P este constant. Condiţia de maximizare a profitului
devine Cmg = Vmg = 300 u.m., iar producţia creşte de la 400 la 500 u.m., deci nu
scade aşa cum v-aţi fi aşteptat. De altfel este şi logic să se întâmple aşa: monopolul
nu mai poate controla preţul, deci nu mai poate câştiga din preţ şi încearcă să obţină
mai mult prin creşterea producţiei. Prin creşterea producţiei de la 400 la 500 suntem
mai aproape de cantitatea de pâine dorită de societate, deci pierderea socială se
diminuează.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap10\10.9.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 10.8. Preţul administrat în condiţii de monopol

10.7. Monopolul natural şi intervenţia publică


În România, aceste prevederi apar în Legea nr. 11/1991, completată cu Legea nr. 21/1996.
Reglementările UE în domeniu fac obiectul articolelor 81 şi 82 ale Tratatului de la Roma.
 Monopolul. Concurenţa monopolistică 113

De cele mai multe ori suntem tentaţi să susţinem că o structură monopolistă

contravine intereselor consumatorilor datorită preţurilor mari practicate pentru a-şi
maximiza profiturile. Este oare întotdeauna aşa?
Când am discutat despre formele de monopol am văzut că de multe ori mono-
polul apare în ramuri în care investiţia iniţială este foarte mare. Să ne amintim că
profitul contabil al oricărei firme include două componente: profitul normal şi pro-
fitul suplimentar. Profitul normal este format din totalitatea veniturilor pe care
întreprinzătorul le-ar obţine dacă nu s-ar angaja într-o activitate, ci ar opta pentru
alte forme de plasament al activelor pe care le deţine. În cazul în care investiţia ini -
ţială este foarte mare, este firesc ca firma să obţină un profit mare, pentru că şi pro-
fitul normal este foarte mare. Gândiţi-vă câtă dobândă s-ar obţine din valorificarea
banilor cu care se construieşte o centrală nucleară sau o reţea de telefonie mobilă!

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap10\10.10.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 10.9. Formarea preţului în condiţiile monopolului natural

Acoperind întreaga capacitate de absorbţie a pieţei, firma îşi reduce consumurile

unitare şi poate vinde la preţuri care este adevărat că îi maximizează profitul, dar pe
de altă parte sunt imposibil de practicat de către alte firme. Deci consumatorul ar
plăti mai mult dacă în ramura respectivă nu s-ar forma un monopol. Să vedem ce se
întâmplă concret în cazul monopolului natural reglementat de stat, cum este cazul
utilităţilor publice.
Dacă monopolul este liber să funcţioneze la nivelul său optim, el va produce Q*, pe
care o va vinde la preţul P*. La acest nivel al producţiei, costul unitar al firmei este
CTM*, iar firma realizează profit, evidenţiat de zona haşurată. Guvernul poate interveni
pe această piaţă şi obliga firma să vândă la un preţ egal cu costul marginal, astfel încât
piaţa să se caracterizeze prin eficienţă alocativă, în sensul că suma pe care este dispusă
societatea să o plătească pe o unitate suplimentară dintr-un bun (P) este egală cu
cheltuiala ocazionată de acea unitate (Cmg). La nivelul preţului fixat de guvern P”, egal
cu costul marginal, firma va produce Q”. Observaţi că la acest nivel al producţiei CTM
este mai mare decât preţul, ceea ce înseamnă că firma are pierderi. Problema pierderilor
se rezolvă de obicei printr-o subvenţie acordată de stat sau prin transformarea
monopolului în firmă publică şi preluarea directă a pierderilor de către stat.
O altă posibilitate este ca preţul să fie fixat la nivelul costului unitar, astfel ca
firma să nu mai înregistreze pierderi. În această situaţie preţul va fi P’, iar cantitatea
114 Economie

vândută, Q’. Să remarcăm că preţul este mai mic decât ar fi fost în orice altă formă de
concurenţă, deoarece monopolul a realizat economii de scară. Tocmai de aceea
spargerea monopolului în mai multe firme concurente nu este o soluţie pentru
reducerea preţului. Ce nivel al costului unitar să avem însă în vedere: cel contabil sau
cel economic? Desigur, cel economic, pentru că altfel firma nu mai are nici un interes
de a-şi continua activitatea pe această piaţă. La fel stau lucrurile şi în realitate. Altfel
spus, guvernul evaluează investiţia iniţială a firmei şi costul său de oportunitate, care
este dobânda pe care acel capital al aduce-o dacă ar fi depus la bancă. Acest cost se
adaugă cheltuielilor explicite (către terţi), rezultând CTM-ul cu care va fi egal preţul
de vânzare. Problemele generate de această politică în practică nu sunt deloc de
neglijat. Astfel, deoarece costul de oportunitate depinde de capitalul investit, firmele
sunt stimulate să investească mai mult decât ar fi nevoie şi să realizeze o producţie
mare consumatoare de capital. În plus, ele nu au nici un interes să-şi diminueze
costurile deoarece pe piaţă nu există concurenţă, iar reducerea costurilor nu le-ar
afecta cu nimic rata profitului. În consecinţă, consumatorii vor fi cei care vor plăti
pentru gestionarea defectuoasă a acestor firme. Dacă se încearcă transferarea acestui
management defectuos asupra acţionarilor, prin reducerea preţului administrat, nu vor
mai exista investitori pentru aceste firme. În consecinţă calitatea serviciilor va scădea
direct proporţional cu dobânda pe care firmele trebuie să o plătească pentru sumele
împrumutate pentru a acoperi investiţia (în lipsa acţionarilor).
O altă critică adusă preţurilor administrate este că preţul se formează adesea sub
presiunea unor grupuri de interese de multe ori favorabile firmelor; rezultatul este
un preţ apropiat de cel pentru care profitul firmei este maxim.

10.8. Concurenţa monopolistică: trăsături. Formarea preţului pe termen

scurt şi pe termen lung

a) Caracteristicile pieţei cu concurenţă monopolisitică

Concurenţa monopolistică, aşa cum sugerează chiar denumirea sa, este un fel de
hibrid între concurenţa perfectă şi monopol. Trăsăturile comune cu concurenţa
perfectă sunt:
– numărul mare de ofertanţi şi de cumpărători; în consecinţă fiecare ofertant
deţine o pondere foarte mică din piaţă;
– costuri neglijabile la intrarea şi ieşirea firmelor pe şi de pe piaţă;
– independenţa firmelor, în sensul că o firmă consideră preţul practicat de
celelalte firme ca pe o variabilă exogenă, iar deciziile sale sunt independente
de deciziile celorlalţi operatori de pe piaţă.
Diferenţa fundamentală dintre concurenţa perfectă şi cea monopolistică este
faptul că produsele sunt diferenţiate, ceea ce conferă firmei o oarecare putere
asupra preţului şi o apropie de monopol. Am spus o oarecare putere deoarece, spre
deosebire de monopolul care producea bunuri omogene, produsul firmei mono-
polistice este uşor substituibil, iar cererea, foarte elastică. Putem da multe exemple
de piaţă monopolistică: brutăriile de la fiecare colţ de stradă, micile măcelării de
cartier, distribuitorii marilor firme de telefonie mobilă, ţăranii din orice piaţă ş.a.
Diferenţierea produselor, alături de puterea conferită firmei, mai are două
consecinţe importante: cererea la nivelul firmei are pantă negativă, iar concurenţa se
 Monopolul. Concurenţa monopolistică 115

realizează prin alte mijloace decât preţul. Cele mai importante strategii concuren-
ţiale au în vedere: calitatea produsului, serviciile oferite consumatorilor (cum ar fi
perioade mai mari de garanţie, service gratuit ş.a.), localizarea şi programul firmei
(aproape de consumator şi la dispoziţia sa 24 de ore), tehnicile promoţionale
(crearea unei imagini de marcă, sponsorizarea unor evenimente importante ş.a.).
b) Formarea preţului pe termen scurt
După cum am văzut, diferenţierea produselor în concurenţă monopolistică
conduce la o curbă a cererii cu pantă negativă, deoarece fiecare firmă oferă un
produs unic în felul lui, chiar dacă uşor de substituit.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap10\10.11.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 10.10. Formarea preţului în concurenţă monopolistică pe termen scurt

Cunoaşteţi din capitolele precedente că producţia unei firme este optimă şi

profitul maxim atunci când venitul marginal este egal cu costul marginal. Pe termen
scurt situaţia se aseamănă foarte mult monopolului, cu deosebirea că cererea este
mult mai elastică, aşa cum se poate vedea în graficul 10.10.
Graficul relevă asemănarea izbitoare cu monopolul, explicată de faptul că
fiecare firmă diferă de celelalte. Pe termen scurt, firma obţine profit pentru fiecare
unitate vândută, egal cu diferenţa dintre preţ şi costul mediu: Pr = P* – CTM*. Spre
deosebire de monopol, intrarea pe piaţa monopolistică este liberă. Să vedem în
continuare care va fi consecinţa pe termen lung.

c) Formarea preţului pe termen lung

Existenţa profitului pe termen scurt, la fel ca în concurenţa perfectă, atrage noi
firme pe piaţă. Noii concurenţi vor determina deplasarea către stânga a cererii la
nivelul firmei până când profitul dispare, astfel:
116 Economie

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap10\10.12.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 10.11. Formarea preţului în concurenţă monopolistică pe termen lung

Cererea la nivelul firmei este tangentă la curba costului mediu în punctul A, căruia
îi corespunde o producţie pe termen lung Q*. La acest nivel al producţiei, costul
marginal este egal cu venitul marginal, ceea ce înseamnă că profitul este maxim. Dar
cum cererea este tangentă la costul mediu, preţul este egal cu acest cost, motiv pentru
care profitul maxim pe care îl poate obţine firma pe termen lung este zero.
La fel ca în concurenţa perfectă, firma va ieşi de pe piaţă atunci când cererea
coboară sub costul variabil mediu. Observaţi însă o diferenţă importantă: pe termen
lung în concurenţa monopolistică preţul diferă de costul marginal, ba mai mult, el este
mai mare decât acesta. Dacă vă amintiţi, spuneam în capitolul precedent că preţul
reprezintă satisfacţia pe care o atribuie consumatorul ultimei unităţi consumate dintr-
un bun, iar costul marginal este costul acelei unităţi. Graficul 10.11. pune în evidenţă
faptul că cererea este tangentă la costul mediu în zona descrescătoare a acestuia, ceea
ce înseamnă că există randamente de scară neexploatate de firme. Prin reducerea cos-
tului mediu pe termen lung, ar fi posibilă o egalizare între satisfacţia socială
marginală şi costul marginal, adică o creştere a eficienţei în alocarea resurselor. De
aceea concurenţa monopolistică a fost acuzată de ineficienţă inevitabilă în alocarea
resurselor. Acest lucru se întâmplă deoarece cererea nu este perfect elastică, iar cauza
imperfecţiunii cererii este diferenţierea produselor. Atunci este firesc să ne întrebăm
dacă n-ar fi mai bine ca produsele să fie omogene, perfect substituibile între ele,
omogenitate spre care tindea producţia din unele ţări comuniste înainte de 1989.
Pentru a răspunde la această întrebare, haideţi să ne gândim la noi în calitate de
consumatori: când suntem mai mulţumiţi, atunci când avem de ales între o mare
varietate de produse, sau atunci când pe piaţă există un singur produs? Cei care ar
susţine necesitatea omogenizării produselor ar omite un element foarte important
legat de satisfacţia consumatorului, şi anume faptul că satisfacţia provine nu numai
din cantitate, ci şi din diversitate. Utilitatea este satisfacţia pe care fiecare dintre noi o
resimte din consumul unui bun, şi ea depinde de gusturile şi preferinţele noastre,
extrem de diferite. Diferenţierea produselor acoperă o paletă largă de gusturi, motiv
pentru care nu poate fi acceptată teza că produsele trebuie să fie omogene.
Diferenţierea produselor şi concurenţa acerbă fac din piaţa monopolistică modelul cel
mai apropiat ideii de “consumator rege”. Realitatea demonstrează însă că această
piaţă este rară şi că, în general, produse diferenţiate sunt oferite de câteva mari firme
 Monopolul. Concurenţa monopolistică 117

interdependente ce alcătuiesc o structură oligopolistă (despre care vom discuta într-un

capitol viitor).
 Capitolul 11

OLIGOPOLUL

Economiile naţionale şi economia mondială sunt dominate în perioada contem-

porană de firmele transnaţionale, actori şi regizori – intenţionat sau nu – ai
globalizării. Consumatorii au posibilitatea de a alege dintr-o diversitate copleşitoare
de produse, oferite însă de câteva firme mari care formează structuri de oligopol.

11.1. Introducere în teoria jocurilor

În general, firmele interacţionează şi nu asistă în mod pasiv la acţiunile

concurenţilor. Interacţiunile dintre firme vor fi mai bine înţelese cu ajutorul teoriei
jocurilor.
Principalele caracteristici ale unui joc sunt:
1) Un număr finit de jucători – N = 1,2.......n –; (adesea, pentru
simplificare vom considera numai doi jucători, X şi Y). De exemplu, să presupunem
că Ana şi Dan doresc să iasă sâmbătă în oraş. Jucătorii noştri sunt Ana şi Dan.
2) Un set de strategii astfel încât fiecare jucător să poată alege din setul
respectiv o anumită acţiune – Si, ansamblul de strategii ale jucătorului i  N ;
Continuând exemplul, Ana şi Dan pot merge la un film sau la un restaurant. Strate-
giile sunt {Restaurant, Film} pentru fiecare jucător.
3) Un set de rezultate posibile în funcţie de acţiunile alese - ui(s), funcţia de
câştig a jucătorului i  N . Câştigul unui jucător depinde nu numai de propria sa
strategie, dar şi de cele ale celorlalţi jucători. Jucătorul „i” va prefera strategia „s” în
raport cu „s’ ” numai dacă ui(s) > ui(s’). Dacă ui(s) = ui(s’), atunci va fi indiferent. În
exemplul nostru, rezultatele posibile sunt:
- Ana şi Dan merg la film: (Film, Film);
- Ana şi Dan merg la restaurant: (Restaurant, Restaurant);
- Ana merge la film şi Dan merge la restaurant: (Film, Restaurant);
- Ana merge la restaurant şi Dan merge la film: (Restaurant, Film).
Se observă că rezultatele posibile sunt: 2 x 2 = 4 rezultate, în condiţiile în care
fiecare jucător dispune de două strategii. Dacă Ana ar fi avut la dispoziţie trei
strategii, să spunem {Restaurant, Film, Operă}, iar Dan numai două strategii,
rezultatele posibile ar fi fost: 3 x 2 = 6 rezultate.
4) Jucătorii au preferinţe în ceea ce priveşte rezultatele. În exemplul nostru, să
spunem că Ana şi Dan sunt fericiţi dacă optează amândoi pentru aceeaşi acţiune şi
nefericiţi în caz contrar. Rezultatele devin (fericit, fericit) sau (fericit, nefericit) sau
(nefericit, nefericit). Putem asocia aşadar o funcţie de utilitate fiecărui rezultat posibil.
5) Rezultatele jocului pot fi reprezentate cu ajutorul unei matrice a rezultatelor
(payoff matrix). În exemplul nostru, dacă vom asocia cifra 1 satisfacţiei celor doi
jucători şi zero insatisfacţiei, matricea ar arăta astfel:
 Oligopolul 119

Film Restaurant
Film 1,1 0,0
Restaurant 0,0 1,1

Matricea se citeşte astfel: dacă Ana şi Dan aleg amândoi să meargă la film, sau
să meargă la restaurant, resimt o satisfacţie egală, simbolizată de valoarea unu.
Dacă Ana alege film, iar Dan restaurant, satisfacţia ambilor jucători este zero.
Acelaşi rezultat apare dacă Dan alege film, iar Ana, restaurant.
Jocurile pot fi clasificate în mai multe categorii. Astfel, după modul de adoptare
a deciziilor, distingem:
1) Jocuri cooperante, dacă jucătorii decid să coopereze şi să adopte deciziile în
comun (cazul cartelului)
2) Jocuri necooperante, dacă, jucătorii fiind confruntaţi cu situaţii conflictuale,
adoptă decizii în mod individual, fără a coopera.
În funcţie de factorul timp, vom avea:
1) Jocuri statice, în cadrul cărora jucătorii adoptă decizii simultan şi o singură
dată;
2) Jocuri dinamice, în cadrul cărora jucătorii adoptă decizii succesiv în diferite
momente de timp.

11.1.1. Jocurile statice

a) Strategii dominante şi strategii dominate

Pentru început vom pleca de la cel mai celebru joc, dilema prizonierului. Se
presupune că doi suspecţi sunt interogaţi separat de către poliţie pentru săvârşirea
unei infracţiuni. Poliţia nu dispune însă de informaţii suficiente pentru a-i condamna
şi în acest caz propune următoarea înţelegere fiecărui suspect: dacă fapta săvârşită
este recunoscută, atunci va fi eliberat, cu condiţia ca partenerul să fie implicat şi să nu
recunoască. În acest caz, acesta din urmă va primi 8 ani de închisoare. Dacă cei doi
suspecţi recunosc fapta, atunci fiecare va primi câte 4 ani de închisoare. În cazul în
care niciunul dintre cei doi nu va recunoaşte fapta, fiecare va primi câte un an de
închisoare pentru săvârşirea unui mic delict, deoarece nu sunt probe suficiente
pentru o pedeapsă mai mare. Matricea câştigurilor celor doi jucători este:

Marin

Recunosc Nu recunosc
Recunosc -4 -4 0 -8
Ion Nu recunosc -8 0 -1 -1

Descrierea Jocului:

1. N=  Ion, Marin - jucători;

2. SIon=  Re cunosc, Nu recunosc ;
SMarin=  Re cunosc, Nu recunosc .
120 Economie

3. Cifra din stânga corespunde câştigului jucătorului Ion, iar cea din dreapta, câş-
tigului jucătorului Marin. Pentru Ion câştigul va depinde şi de alegerea lui Marin:
uIon= (Ion, Marin) = (Recunosc, Recunosc) = (-4, -4);

uIon = (Ion, Marin) = (Recunosc, Nu recunosc) = (0, -8);

uIon = (Ion, Marin) = (Nu recunosc, Recunosc) = (-8, 0);

uIon = (Ion, Marin) = (Nu recunosc, Nu recunosc)= (-1, -1);

Pentru Marin:
UMarin = (Marin, Ion) = (Recunosc, Recunosc) = (-4, -4)
UMarin = (Marin, Ion) = (Recunosc, Nu recunosc) = (-8, -0)
UMarin = (Marin, Ion) = (Nu recunosc, Recunosc) = (0, -8)
UMarin = (Marin, Ion) = (Nu recunosc, Nu recunosc) = (-1, -1)

În general, vom spune că o strategie este strict dominantă dacă permite obţi-
nerea unor câştiguri superioare oricăror altor strategii, indiferent de strategiile alese de
celălalt jucător. În cazul exemplului nostru observăm că strategia dominantă pentru
Ion este „Recunosc”, deoarece (-4>-8) şi (0>-1). Aceasta înseamnă că strategia
„Recunosc” domină strategia „Nu recunosc”, indiferent de alegerea lui Marin

Recunosc -4 0
Ion
Nu recunosc -8 -1

Pentru Marin strategia dominantă este „Recunosc”, deoarece -4 > -8 şi 0 > -1

Marin
Recunosc Nu recunosc
-4 -8
0 -1

Soluţia jocului este (-4, -4) = (Recunosc, Recunosc).

Pentru a arăta încă o dată modalitatea de rezolvare a jocurilor cu strategie
dominantă vom analiza un alt exemplu „Jocul puşculiţei”1. Presupunem că doi
fraţi, Cosmin şi Sebastian, vor să strângă bani. Fiecare poate să depună 0 lei sau 100
de lei în puşculiţă. Suma strânsă este multiplicată de părinţi de 1,5 ori, iar câştigul
se împarte în mod egal între cei doi fraţi. Cei doi fraţi nu se înţeleg şi niciunul nu
ştie ce depune celălalt.

1
Adaptat după Jacques – Francois Thisse,  „Theorie des jeux: une introduction”, pag.12
 Oligopolul 121

Matricea câştigurilor celor doi fraţi poate fi scrisă astfel:

Sebastian
0 100
0 0 0 75 -25
Cosmin 100 -25 75 50 50

În prima situaţie Cosmin depune 0 lei şi Sebastian 0 lei. În puşculiţă vom avea 0
lei şi prin urmare cei doi fraţi nu vor primi nimic. În a doua situaţie Sebastian
depune 100 de lei şi Cosmin 0 lei, iar în puşculiţă vom avea 100 de lei. Părinţii
multiplică această sumă de 1,5 ori, aceasta însemnând că fiecare frate va primi 75
de lei. Cosmin este cel avantajat, deoarece nu a depus nimic şi a primit 75 de lei, în
schimb Sebastian depune 100 de lei şi primeşte 75 de lei, pierzând 25 de lei. Pe
aceeaşi logică vom construi şi restul matricei.

Descrierea Jocului:
1. N =  Cos min, Sebastian - jucători;
2. SCosmin =  0,100 ;
SSebastian =  0,100 .
3. Câştigul pentru Cosmin va fi:

UCosmin = (0,0) = (0,0);

UCosmin = (0,100) = (75,-25);
UCosmin = (100,0) = (-25,75);
UCosmin = (100,100) = (50,50);

4. Câştigul pentru Sebastian va fi:

USebastian = (0,0) = (0,0);
USebastian = (0,100) = (75,-25);
UCosmin = (100,0) = (-25,75);
UCosmin = (100,100) = (50,50);

5. Soluţia adoptată de cei doi fraţi.

0 0 75
Cosmin
100 - 25 50

Strategia dominantă este 0 lei pentru Cosmin, deoarece 0>-25 şi 75>50.

Sebastian
0 100
0 -25
75 50
122 Economie

Strategia dominantă este 0 lei pentru Sebastian, deoarece 0>-25 şi 75>50.

Soluţia jocului va fi: (0,0)=(0,0)

Soluţia jocului (0,0) nu este însă optimă în sensul lui Pareto deoarece, dacă
ambii fraţi ar alege să depună 100 de lei, câştigul lor ar fi mai mare. Soluţia
(100,100) nu este însă un echilibru stabil, întrucât fiecare jucător ştie că-şi poate
mări câştigul dacă depune 100 de lei.
Ce se întâmplă în cazul în care nu există o strategie strict dominantă? Alegerea
strategiilor se va face prin eliminarea treptată a strategiilor strict dominate. Să
presupunem că două firme A şi B au de ales între mai multe strategii, iar matricea
câştigurilor este egală cu:
B
M N
X 5 4 7 6
A Y 4 4 9 4
Z 6 5 8 4

Descrierea jocului:

1. N=  A, B ;-jucători;
2. SA=  X , Y , Z  ;
SB=  M , N  .
Pentru firma A avem următoarele niveluri de câştig în funcţie de strategia aleasă:
X 5 7
A Y 4 9
Z 6 8
Pentru a vedea dacă A are strategie dominantă vom compara pe rând cele trei
strategii:
 dacă firma A are de ales între X şi Y putem observa că 5>4, dar 7<9, ceea ce
înseamnă că strategia X nu domină strategia Y şi nici Y nu domină strategia X;
 dacă firma A are de ales între X şi Z putem observa că 5<6 şi 7<8, ceea ce
înseamnă că strategia Z domină strategia X;
 daca firma A are de ales între Y şi Z putem observa că 4<6, dar 9>8, ceea ce
înseamnă că strategia Y nu domină strategia Z şi nici Z nu domină strategia Y.
Din analiza de mai sus spunem că firma A nu va alege niciodată strategia X,
deoarece este dominată de strategia Z.
Pentru firma B avem următoarele niveluri de câştig în funcţie de strategia aleasă:

B
M N
4 6
4 4
5 4
 Oligopolul 123

Pentru a vedea dacă A are strategie dominantă vom compara cele două strategii.
Dacă B alege strategia M poate câştiga un profit egal cu (4,4,5), dacă în schimb alege
strategia N putem avea un profit (6,4,4). Comparând aceste valori observăm că:

4<6;
4=4; ceea ce înseamnă că M nu domină N şi nici N nu domină M. Deci B nu are
5>4. strategie dominantă.

Dacă ţinem cont de alegerea firmei A, matricea profiturilor poate fi scrisă astfel:
B
M N
Y 4 4 9 4
A Z 6 5 8 4

Strategia X a fost eliminată deoarece, aşa cum am văzut mai sus, firma A nu va
alege niciodată această strategie. Prin eliminarea acestei strategii firma A are de ales
între strategia Y şi Z.
Dacă firma A alege strategia Y poate câştiga  4,9 ; dacă alege Z,  6,8 . Pe
baza celor două posibilităţi spunem că:
4<6 Y nu domină Z şi nici Z nu domină Y.
6>8

Firma B are tot două posibilităţi, M sau N. Dacă va alege strategia M, poate
câştiga  4,5 ; dacă în schimb alege N, va câştiga  4,4 . Analizând cele două
strategii spunem că M domină strategia N, deoarece 4=4 şi 5>4.
Dacă firma B va alege strategia M, atunci A va alege strategia Z, deoarece 6>4,
iar soluţia jocului o să fie (Z,M). Să observă că acest joc se bazează pe o informare
completă a jucătorilor. Aceştia cunosc câştigurile lor, câştigurile celorlalţi jucători
şi modul în care aceştia gândesc. Vom spune că informaţia este cunoaştere
comună în sensul că ea este cunoscută de toţi jucătorii, fiecare jucător ştie că
ceilalţi ştiu ş.a.m.d.

b) Echilibrul Nash
Echilibrul Nash ne arată cel mai bun răspuns la alegerea celuilalt jucător.
Pentru a explica acest echilibru vom considera următorul joc: două firme A şi B au
de ales între două strategii X şi Y având următoarele posibilităţi de câştig:

B
X Y
X 3* 4* 4* 2
A Y 1 0 2 2*

Dacă firma A alege strategia X, cel mai bun răspuns a lui B este X , deoarece
câştigurile posibile pentru B sunt 4 sau 2, iar 4>2. Dacă în schimb A alege Y, cea
mai bună soluţie pentru B este Y, deoarece 2>0.
124 Economie

Dacă firma B alege X, cea mai bună soluţie pentru A este X. Rezultatele posibile
în acest caz pentru A sunt 3 sau 1, iar 3>1. În cazul în care firma B alege strategia
Y, firma A alege strategia X deoarece 4>2.
Echilibrul Nash corespunde aşadar intersecţiei ansamblurilor compuse din cele mai
bune răspunsuri ale jucătorilor, soluţia (X,X) fiind în cazul nostru singura intersecţie.
Echilibrul Nash ridică însă două probleme: poate să nu fie unic sau poate să nu
fie deloc.
Astfel, să considerăm următorul joc celebru, „bătălia sexelor”: doi soţi, Elena şi
Gabriel, vor să decidă unde vor merge în vacanţa de vară, având de ales între a
merge în Franţa (F) sau în Thailanda (T). Dintre aceste două variante soţia preferă
să meargă în Franţa, iar soţul, în Thailanda. Nivelul de utilitate obţinut de cei doi
soţi poate fi ilustrat astfel:
Gabriel
βF (1- β)T
Elena αF 3* 1* 0 0
(1- α)T 0 0 1* 3*

În acest joc există două echilibre Nash, întrucât combinaţiile celor mai bune
răspunsuri se intersectează de două ori, aşa cum evidenţiază asterixul. Jocul pare să
nu aibă soluţie, însă totuşi se poate ajunge la un rezultat. Să presupunem că fiecare
soţ „dă cu banul” dacă să scrie F sau T. Pentru cap va scrie F, iar pentru pajură T,
ceea ce înseamnă că alege la întâmplare F sau T. Fiecare jucător va alege F cu o
anumită probabilitate şi T cu o altă probabilitate. F şi T poartă numele de strategii
pure, pe când alegerea probabilităţilor asociate acestor strategii poartă numele de
strategie mixtă. Vom presupune că Gabriel crede că Elena va merge în Franţa cu
probabilitatea α şi în Thailanda cu probabilitatea (1- α). La rândul său Elena crede
că Gabriel va merge în Franţa cu probabilitatea β, respectiv în Thailanda cu
probabilitatea (1- β).
Utilitatea aşteptată pentru Elena este:
UElena (F)=3β+(1- β)0=3β;
UElena (T)=0β+(1- β)1=1-β;
La echilibru: UElena (F)= UElena (T);
3β=1-β  β=1/4.
Utilitatea aşteptată pentru Gabriel este:
UGabriel (F) = 1α+0(1- α) = α;
UGabriel (T) = 0α+3(1- α) = 3-3α;
La echilibru: UElena (F) = UElena (T);
α=3-3α  α=3/4.
Alegerile posibile pentru Gabriel sunt:
Franţa, dacă 3β>1-β  β>1/4;
Thailanda, dacă 3β<1-β  β<1/4;
Indiferent, dacă 3β=1-β  β=1/4.
Pentru Elena sunt:
Franţa, dacă α > 3-3 α  α >3/4;
Thailanda, dacă α < 3-3 α  α<3/4;
Indiferent, dacă α =3-3 α  α =3/4.
 Oligopolul 125

Strategia mixtă pentru Elena este 3/4F+1/4T, iar pentru Gabriel, 1/4F+3/4T.
Plecând de la multiplicitatea echilibrelor Nash, s-au căutat şi identificat soluţii
de selectare a acestora, soluţii ce corespund unor cazuri particulare.
Un acord care constă în a condiţiona alegerea de combinaţii de strategii care
constituie un echilibru Nash de un anumit eveniment aleator poartă numele de
echilibru corelat. Se observă că probabilitatea de producere a evenimentului
aleator influenţează câştigurile jucătorilor. Echilibrul corelat permite identificarea
unei soluţii unice în cazul unui joc caracterizat prin mai multe echilibre Nash, dacă
jucătorii au posibilitatea să comunice între ei înainte de adoptarea deciziei. Dar el
nu ne spune nimic despre modul în care va fi ales evenimentul aleator.
O altă posibilitate de a alege între mai multe echilibre Nash este oferită de
conceptul de punct focal. Să presupunem că Elena şi Gabriel, fără a se cunoaşte în
prealabil, se întâlnesc din întâmplare într-un Internet-caffe, stau de vorbă şi decid să
se revadă. Ei stabilesc să se revadă a doua zi la ora 18, dar uită să precizeze locul
întâlnirii. De asemenea, nu fac schimb de adrese sau de numere de telefon. În acest
caz, locul întâlnirii va fi cu siguranţă Internet-caffe-ul. Acest loc este „punctul focal”.
El este un reper care permite coordonarea acţiunilor. Cu toate acestea, „punctul focal”
poate fi adesea inoperant. De exemplu, să presupunem că pe parcursul primei întâlniri
Elena şi Gabriel au discutat despre cât de mult le place să mănânce la KFC. Atunci
unul dintre ei poate crede că celălalt a înţeles că întâlnirea va fi la KFC, ceea ce
dovedeşte fragilitatea coordonării prin intermediul unui punct focal.
O altă modalitate de a alege printre mai multe echilibre Nash o constituie
convenţiile. Să ne întoarcem la războiul sexelor: dacă Gabriel şi Elena sunt soţ şi
soţie, iar în familiile celor doi, de-a lungul mai multor generaţii, s-a încetăţenit
obiceiul ca doamna să cedeze, acest obicei va juca rolul unei convenţii, iar echili-
brul va fi (T,T). Convenţiile constituie aşadar un mijloc de corelare a deciziilor prin
imitare. Pornind de la această concluzie, firmele acordă o importanţă mare
cunoaşterii istoricului comportamentului concurenţei. Prin comparaţie cu biologia,
convenţiile pot fi considerate drept consecinţă a unui proces evolutiv asemănător
celui descris de Darwin. Astfel, indivizii care obţin câştiguri mari alegând cele mai
bune strategii vor fi imitaţi de ceilalţi jucători. Convenţiile sunt rezultatul unui
proces de încercări şi de eşecuri prin care nici unul dintre jucători nu mai doreşte să
treacă. De aceea ele corespund unor echilibre Nash (nici un jucător nu este incitat să
se abată de la ele). Acest tip de echilibru Nash poartă numele de „stare stabilă în
evoluţie” (evolutionary stable state).
Un alt criteriu se selecţie a echilibrului este riscul. Astfel, există posibilitatea ca
o strategie să fie dominantă din punct de vedere al riscului în raport cu altă
strategie. Să luăm ca exemplu următorul joc:
B
X Y
A X 8* 9* -10 8
Y 7 -10 7 *
7*

În acest joc, dacă A alege X, poate câştiga 8 sau pierde 10, pe când dacă alege Y
poate câştiga 7 în ambele cazuri. Se observă că avem două echilibre Nash, marcate
cu asterix. Din punct de vedere al optimului paretian, alegerea optimă ar fi (X,X).
126 Economie

Dar A şi B pot considera strategia X prea riscantă şi atunci aleg Y. Spunem că

strategia (Y,Y) este dominantă din punct de vedere al riscului în raport cu (X,X).
Analiza succintă a jocurilor statice pe care am realizat-o pe parcursul acestui
subcapitol conduce la concluzia că interacţiunile strategice necooperante se
caracterizează prin imperfecţiunea coordonării deciziilor, imperfecţiune care poate
conduce la o situaţie de sub-optim paretian. De asemenea, echilibrul Nash este un
concept util în cazul jocurilor care admit doar un singur astfel de echilibru, dar
dificil de utilizat atunci când există mai multe echilibre. Criteriile de selecţie a
soluţiei jocului cu mai multe echilibre Nash pot fi: un eveniment aleator, punctul
focal sau convenţiile. Aşa cum vom vedea în subcapitolele următoare, modelul de
oligopol Cournot este un exemplu de joc static.

11.1.2. Jocurile dinamice

Să modificăm puţin jocul de la care am pornit, în care jucătorilor li se cerea să

scrie X sau Y pe o foaie de hârtie. Să presupunem acum că cei doi jucători nu
adoptă deciziile simultan, ci secvenţial. Să presupunem că A este cel care scrie
primul X sau Y pe hârtie, apoi B adoptă decizia în funcţie de decizia lui A.
Secvenţialitatea deciziilor poate fi reprezentată cu ajutorul unei scheme arbores-
cente astfel:

Fiecare ramură a arborelui indică o acţiune posibilă, iar fiecare nod reprezentat
printr-un asterix este un punct în care un jucător reprezentat deasupra asterixului
adoptă o anumită decizie dintre deciziile posibile. Câştigurile sunt scrise în dreptul
nodurilor terminale, numite astfel întrucât nu admit noduri succesive. Se poate
observa că A dispune doar de două strategii, în timp ce B dispune de patru strategii.
În total vom avea 4x2=8 rezultate posibile. Jocul poate fi reprezentat şi sub formă
strategică astfel:

B
(X, X) (X, Y) (Y, X) (Y,Y)
A X 4 4 4 4 0 9 0 9
Y 9 0 2 2 9 0 2 2

Explicaţia matricei este următoarea: dacă A alege X şi B răspunde cu X,

rezultatul este (4,4) în căsuţa 1; dacă A alege Y şi B răspunde cu X, rezultatul va fi
(9,0). Prin urmare prima literă din parantezele (X,X), (X,Y), (Y,X) şi (Y,Y) arată
 Oligopolul 127

răspunsul lui B la strategia X a lui A, iar a doua literă este răspunsul lui B la
strategia Y a lui A.
Dacă arborele de mai sus ar fi corespuns unui joc static şi nu unui joc secvenţial,
jucătorul B nu ar fi ştiut pe ce nod să se situeze, întrucât deciziile celor doi jucători
ar fi fost simultane. De aceea jocurile statice se reprezintă printr-un arbore
asemănător, dar cu linii punctate între nodurile între care jucătorul nu ştie ce să
aleagă, astfel:

În jocurile statice se consideră că jucătorii se caracterizează printr-o informaţie

imperfectă, întrucât nu ştiu pe ce nod se situează atunci când adoptă deciziile (în cazul
nostru, B când ia decizia nu ştie dacă se află pe nodul din stânga sau pe cel din
dreapta). Această concluzie este importantă întrucât evidenţiază că reprezentarea
jocului sub formă de arbore permite cunoaşterea informaţiei de care dispune fiecare
jucător, perfectă sau imperfectă. Vom numi ansamblul de informaţie al unui jucător
totalitatea nodurilor pe care acesta crede că se poate situa în momentul în care adoptă
deciziile. Cum jucătorul B din jocul nostru static dispune de două noduri, vom spune
că informaţia sa este imperfectă. Dimpotrivă, informaţia este perfectă dacă
ansamblurile de informaţie ale tuturor jucătorilor cuprind un singur nod. Astfel, dacă
vom considera acelaşi joc, dar secvenţial, observăm că informaţia este completă.
Modelul de oligopol Stackelberg pe care îl vom studia pe parcursul acestui
capitol reprezintă un exemplu de joc secvenţial.

● Echilibrul Nash în jocurile secvenţiale

Să considerăm următorul joc:

128 Economie

Acest joc poate fi reprezentat sub formă matriceală astfel:

B
X Y
A X 4 4* 4* 4*
Y 9* 2* 1 1

Semnificaţia arborelui este următoarea: dacă A alege X, rezultatul este (4,4),

indiferent dacă B alege X sau Y. Dacă însă A alege Y, iar B răspunde cu X, rezul-
tatul este (9,2), iar dacă B răspunde cu Y rezultatul este (1,1). Se observă cu uşu -
rinţă că acest joc are două echilibre Nash, marcate cu asterix. Cum se poate alege
soluţia dintre mai multe echilibre Nash?
Dacă A observă că atunci când a scris X, B a răspuns tot cu X, în următoarea
etapă a jocului va avea tot interesul să scrie Y, presupunând că B va răspunde tot cu
X. Prin urmare singura soluţie este (Y,X). Acest mod de selecţie a echilibrului
poartă numele de inducţie inversă. Ea exprimă faptul că jucătorii adoptă deciziile
cunoscând deciziile anterioare luate de ceilalţi jucători. Prin urmare jocurile
secvenţiale se pot rezolva pas cu pas, plecând de la nodurile terminale şi urcând
treptat către vârf. În cazul unei informaţii perfecte, vom numi sub-joc un nod şi
ansamblul nodurilor sale succesive. De exemplu, în arborele precedent există două
sub-jocuri. Dacă pornim de la sub-jocul aparţinând lui B, observăm că cea mai bună
alegere a acestuia este să scrie X. Jucătorul A, care joacă primul, ştie că cea mai
bună strategie a lui B în sub-joc este X, deci va alege Y pentru a câştiga mai mult.
Un astfel de echilibru poartă numele de echilibru perfect în sub-joc. Echilibrul
Nash (X,Y) nu este unul perfect, întrucât B nu va alege niciodată Y în sub-jocul
care începe la el. Desigur, B îl poate ameninţa pe A că va juca Y, indiferent de
decizia pe care o va lua A şi anterior luării deciziei de către A. Dar ameninţarea nu
este credibilă, deoarece nu ar fi avantajoasă nici pentru B. Acest joc simplu
evidenţiază şi importanţa unor înţelegeri şi a existenţei unor mijloace eficiente de
apărare a înţelegerilor dintre jucători.
De asemenea, reprezentarea jocului sub formă de arbore şi aplicarea inducţiei
inverse reflectă, în funcţie de specificul fiecărui joc, avantajul primei mutări sau
avantajul celei de-a doua mişcări. În exemplul nostru, A beneficiază de avantajul
primei mutări, B fiind în dezavantaj. Se observă că dacă B ar fi primul decident, el
ar alege Y, forţându-l pe A să aleagă tot Y.
Având acum noţiunile elementare de teoria jocurilor, vom înţelege mai uşor
modelele teoretice de oligopol.

11.2. Oligopolul: caracteristici generale

Termenul de oligopol provine din limba greacă de la “oligos”, care înseamnă

puţini şi “polein”, care înseamnă vânzare. El se utilizează pentru acel tip de
concurenţă caracterizat printr-un număr mic de ofertanţi, care pot influenţa piaţa în
scopul maximizării profitului. Numărul firmelor ofertante nu este o cifră exactă sau
un interval precis, astfel încât să spunem, de exemplu, că, dacă pe piaţă există între
două şi zece firme, piaţa este oligopol, iar peste zece firme, este concurenţă mono-
polistică. Prin număr redus de ofertanţi înţelegem faptul că firmele sunt interde-
 Oligopolul 129

pendente, adică un producător trebuie să ţină seama de deciziile celorlalţi atunci

când îşi stabileşte propria strategie. În plus, fiecare firmă deţine o cotă de piaţă
suficient de mare pentru a putea influenţa într-o oarecare măsură preţul produselor
sale. Putem da multe exemple de pieţe oligopoliste: piaţa băuturilor răcoritoare
(Coca-Cola şi Pepsi), piaţa telefoniei mobile din România (Mobil Rom, MobiFon
etc.), piaţa automobilelor (Renault-Dacia şi Daewoo) sunt numai câteva.
Pe piaţa oligopolistă produsele pot fi diferenţiate sau omogene; de exemplu pe
piaţa oţelului din întreaga lume oferta este asigurată de câteva societăţi care produc
aceleaşi tipuri de oţel. În schimb, oferta de automobile este puternic diferenţiată, la
fel ca şi oferta de servicii de telefonie mobilă sau oferta de răcoritoare.
Cauzele care conduc în practică la formarea oligopolurilor sunt:
– existenţa economiilor de scară; dacă într-o ramură costul mediu pe termen
lung începe să crească de la niveluri înalte ale producţiei, şi firmele din acea
ramură vor avea dimensiuni mari;
– economiile de scop, care se referă la faptul că dezvoltarea şi lansarea unui nou
produs pe piaţă necesită adesea costuri mari, care nu pot fi acoperite decât
prin practicarea unor preţuri mari sau/şi prin vânzarea unei cantităţi mari de
produse;
– controlul exclusiv asupra unor resurse naturale sau asupra unor inovaţii;
– procesul de concentrare a capitalului, care constă în fuzionarea treptată a
firmelor în scopul creşterii puterii pe piaţă şi a capacităţii de a achiziţiona
factorii de producţie la costuri mai mici.
Comportamentul firmelor care operează pe o piaţă de oligopol este unul stra-
tegic, în sensul că fiecare firmă îşi concepe acţiunile în funcţie de comportamentul
celorlalte. Dacă la incertitudinea inerentă interdependenţei dintre firme se adaugă şi
diversitatea oligopolurilor contemporane, veţi înţelege de ce nu există un compor-
tament tipic de oligopol, asemănător celorlalte forme de concurenţă, nici măcar la
nivel teoretic. Cu toate acestea, studiile empirice pun în evidenţă două aspecte
interesante: în primul rând preţurile de oligopol sunt puţin flexibile într-o economie
stabilă, iar în al doilea rând modificarea preţurilor este o decizie comună a firmelor
oligopoliste. Stabilitatea preţurilor se explică prin forma specifică a cererii la
nivelul firmei oligopoliste, frântă, asemănătoare unui cot. De unde provine această
formă? Să pornim de la presupunerea că o piaţă oarecare este dominată de patru
mari firme A, B, C şi D, ale căror produse sunt diferenţiate, dar substituibile şi care
nu s-au înţeles între ele cu privire la preţul pieţei. Dacă firma A decide modificarea
preţului, cum vor reacţiona firmele B, C şi D? Există două posibilităţi:
– fie celelalte firme să-şi modifice şi ele preţul, şi atunci cererea la nivelul firmei
A este mai puţin elastică, în sensul că dacă preţul scade, el se reduce pe
întreaga piaţă, iar clientela firmei A va rămâne aproximativ aceeaşi;
– fie restul firmelor să ignore comportamentul firmei A, iar în consecinţă cererea
la nivelul firmei A să fie foarte elastică, deoarece cumpărătorii celorlalte firme
vor opta, dacă preţul scade, pentru produsul firmei A.
130 Economie

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap11\11.1.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 11.1. Cererea firmei în oligopol

În acest grafic punctul M corespunde acelui nivel al producţiei pentru care costul
marginal este egal cu venitul marginal; în consecinţă, preţul practicat de firmă în
funcţie de cerere este P*. Dreptele notate în grafic cu C 1 şi Vmg1 semnifică cererea şi
venitul marginal în cazul în care celelalte firme urmează politica firmei A. Dreptele
notate cu C2 şi Vmg2 reprezintă cererea şi venitul marginal al firmei A, dacă celelalte
firme o ignoră. Observaţi că C1 este mai abruptă, deci mai puţin elastică decât C2.
Dacă firma A decide reducerea preţului, iar celelalte firme nu fac acelaşi lucru, ele
vor pierde din piaţă în favoarea lui A; de aceea, este logic să presupunem că orice
reducere a preţului de către firma A va fi urmată de celelalte firme. În consecinţă, mai
jos de punctul M, cererea la nivelul firmei va fi dată de C1. În schimb, este la fel de logic
să considerăm că orice creştere a preţului de către A va fi ignorată de B, C şi D, pentru
că decizia le avantajează din perspectiva cotei de piaţă deţinute. Orice creştere a preţului
mai sus de M face ca cererea la nivelul firmei A să îmbrace forma C 2. Rezultatul? O
curbă a cererii frântă, “colţuroasă”, cu vârful în punctul M. Câtă vreme costul marginal
se va deplasa de-a lungul segmentului BC, preţul firmei va rămâne neschimbat.
Teoria curbei frânte în oligopol oferă o explicaţie mulţumitoare pentru stabilita-
tea preţurilor într-o economie care nu este afectată de inflaţie, dar nu explică în nici
un fel mecanismul prin care se ajunge la P*.

11.3. Modelul Cournot şi modelul Bertrand

Matematicianul şi inginerul francez A.A. Cournot (1801-1877) este primul care

are meritul de a elabora prima formă matematică a problemei oligopolului. Înaintea
lui J. Von Neumann şi a lui O. Morgenstern, ca şi mult înaintea lui J. Nash, Cournot
anticipează prin modelul său soluţia jocului necooperant. În cadrul acestui model,
firmele realizează produse identice şi fixează simultan cantităţile, fără să cunoască
deciziile celorlalte firme. Un “comisar de preţuri” asemănător celui de pe piaţa
perfectă anunţă preţul pentru care oferta firmelor egalează cererea consumatorilor.
Diferenţa faţă de concurenţa perfectă este că firmele au o pondere suficient de mare
în totalul pieţei pentru ca oferta lor să afecteze preţul. Altfel spus, cererea nu mai
 Oligopolul 131

este perfect elastică. În ipoteza în care pe piaţă există numai două firme, A şi B,
fiecare dintre ele are interesul ca cealaltă să realizeze o producţie cât mai mică
pentru a putea beneficia de un preţ cât mai mare.
Fiecare firmă adoptă deciziile pe seama anticipărilor pe care şi le construieşte cu
privire la cealaltă firmă, iar echilibrul se stabileşte atunci când anticipările se confir-
mă. Să presupunem că firma X anticipează că B va produce Q 2a şi decide să producă
Q1. Producţia totală anticipată de X va fi: Q 2a + Q1, iar preţul va fi P(Q).
Maximizarea profitului pentru firma X înseamnă că diferenţa P(Q) · Q 1 – CT1(Q1)
trebuie să fie maximă. Relaţia dintre Q 1 şi Q2a, pe care o vom nota Q 1 = f(Q2a) poartă
numele de funcţie de reacţie a lui X şi exprimă cel mai bun răspuns al lui X,
exprimat prin valoarea lui Q1 la producţia anticipată a lui B, Q 2a. Asemănător,
putem scrie funcţia de reacţie a lui B ca fiind: Q 2 = f(Q1a). Desigur anticipările
firmelor nu se vor verifica pentru orice valoare a lui Q1 şi Q2.
Vom considera pentru simplificare cererea pieţei de forma:
Q = a – P,
în care Q este cantitatea totală oferită pe piaţă, iar P este preţul pieţei. De asemenea,
vom presupune că cele două firme au costuri medii constante, pe care le vom nota
CTM1 şi CTM2. Funcţia costului total pentru firma X se va scrie: CT 1 = CTM1 · Q1,
iar pentru firma B: CTM2 · Q2.
Firma X calculează cantitatea care îi maximizează profitul pentru fiecare nivel
posibil al producţiei firmei B, neglijând consecinţele deciziilor sale în materie de
producţie asupra firmei B. Acelaşi raţionament este valabil şi pentru firma B.
Condiţiile de maximizare a profitului pentru firma X vor fi:
– derivata de ordinul întâi a funcţiei profitului se fie zero: ∂∏1/∂Q1 = 0 şi
– derivata de ordinul doi să fie negativă: ∂2∏1/∂Q12 < 0.
Dar ştim din capitolul 8 că funcţia profitului este: ∏ 1 = [a – (Q1 + Q2)] · Q1 –
CTM1 · Q1. Prin derivare vom obţine: ∂∏1/∂Q1 = a – 2Q1 – Q2 – CTM1 = 0. În
consecinţă, funcţia de reacţie a lui X este Q1(Q2) = (a – CTM1)/2 – Q2/2. Asemănător,
putem scrie funcţia de reacţie a firmei B ca: Q2(Q1) = (a – CTM2)/2 – Q1/2.
Echilibrul, dacă există, va corespunde intersecţiei celor două funcţii de reacţie, astfel:

Graficul 11.2. Duopolul simetric

132 Economie

Dacă pe piaţă există doar firma X, aceasta va oferi o cantitate corespunzătoare

punctului M din graficul 11.2. La acest nivel al producţiei lui X, B va intra pe piaţă
cu o cantitate ce corespunde punctului N, dar la acest nivel al producţiei X va oferi
o cantitate R; în funcţie de cantitatea R, B îşi va ajusta producţia la S ş.a.m.d.
În final echilibrul se va stabili în punctul E şi va fi un echilibru stabil, în condiţiile
în care în punctul respectiv anticipările se confirmă şi firmele îşi maximizează
profiturile, astfel că nici o firmă nu mai este stimulată să-şi modifice producţia. În
exemplul nostru, în punctul E vom avea: Q 1E = (a – CTM1)/2 – Q2E/2 şi Q2E =
(a – CTM2)/2 – Q1E/2. Rezolvând sistemul, soluţiile sunt:
Q1E = (a – 2CTM1 + CTM2)/3 şi
Q2E = (a – 2CTM2 + CTM1)/3.
Putem calcula şi oferta şi preţul pieţei, astfel:
QP = Q1E + Q2E = (2a – CTM1 – CTM2)/3 şi
P(QP) = a – QP = (a + CTM1 + CTM2)/3.
Profiturile celor două firme vor fi:
∏1 = PQ1E – CTM1Q1E = [(a – 2CTM1 + CTM2)/3]2 şi
∏2 = PQ2E – CTM2Q2E = [(a – 2CTM2 + CTM1)/3]2.
Astfel, echilibrul anterior poate fi construit cu ajutorul unor date ipotetice, cum
ar fi presupunerea că fiecare dintre cele două firme poate produce fie jumătate, fie
trei sferturi din producţia pieţei. În această ipoteză, alternativele aflate la dispoziţia
celor două firme se prezintă astfel:
– dacă A produce o jumătate şi B tot o jumătate, fiecare dintre cele două firme
obţine 1,3 mld. lei profit;
– dacă A produce o jumătate, iar B trei sferturi, A obţine 0,5 mld. lei, iar B 1,5 mld.;
– dacă A produce trei sferturi şi B tot trei sferturi, fiecare firmă obţine câte
1 mld. profit.
Sintetic, aceste ipoteze alcătuiesc o matrice după cum urmează:

Tabelul 11.1. Matricea oligopolului: a coopera sau a nu coopera?

QB 1/2Q 3/4Q
QA

1/2Q 1,3 şi 1,3 0,5 şi 1,5

3/4Q 1,5 şi 0,5 1 şi 1

Dacă A şi B cooperează, fiecare va produce jumătate din producţia pieţei, deci va

câştiga 1,3 mld. lei profit. Dar atât A, cât şi B ştiu că dacă produc trei sferturi din piaţă,
pot obţine 1,5 mld. lei profit. Deci combinaţia (1/2Q A + 1/2QB) nu este un echilibru
stabil, pentru că firmele sunt tentate să producă mai mult. În schimb, la o producţie de
3/4 din piaţă fiecare, nici A, nici B nu au motive să modifice producţia, deoarece această
acţiune ar presupune un profit mai mic. În consecinţă, pe piaţă se stabileşte un echilibru
stabil, necooperant, care corespunde punctului E din graficul 11.2.
 Oligopolul 133

Echilibrul Cournot se caracterizează printr-un nivel al producţiei mai mic decât

cel corespunzător concurenţei perfecte, dar mai mare decât producţia de monopol.
Cum se explică acest lucru intuitiv? În duopol, fiecare firmă cunoaşte că orice
creştere a producţiei antrenează reducerea preţului, ceea ce înseamnă că firma va fi
tentată să reducă producţia pentru a nu determina o reducere prea mare a preţului.
Iată de ce, preţul nefiind variabilă exogenă, producţia este mai mică decât în
condiţiile concurenţei perfecte. Această înseamnă însă că alocarea resurselor prin
concurenţă nu este cea mai eficientă formă de alocare, întrucât producţia este mai
mică decât în condiţiile concurenţei perfecte.
Pe de altă parte, producţia este mai mare decât în condiţii de monopol, întrucât
firmele nu se înţeleg între ele şi atunci nu controlează decât o parte a ofertei totale.
Acest lucru sugerează faptul că firmele au interesul de a încheia acorduri cu privire
la producţie, dar acordul nu ar corespunde unui echilibru stabil. Să presupunem că
firmele se înţeleg între ele pentru a produce mai puţin decât în condiţiile echilibrului
Cournot. Nici o firmă nu are interesul de a respecta angajamentul, pentru că dacă ar
produce mai mult, în situaţia în care concurentul ar respecta înţelegerea (păstrând
ipoteza că fiecare firmă consideră producţia firmei concurente constantă atunci când
adoptă deciziile), ar câştiga mai mult. În plus, nu există un cadru legal care să
întărească contractul dintre firme. Prin urmare, în condiţiile unui echilibru Cournot
cartelurile nu sunt posibile.
Ce se întâmplă dacă în loc de a fixa simultan cantitatea produsă, firmele fixează
simultan preţurile? Modelul care studiază acest lucru poartă numele de modelul
Bertrand, după numele matematicianului francez Joseph Bertrand. Modelul pleacă
de la ipoteza că firmele fixează simultan preţurile şi lasă piaţa să decidă cantitatea
vândută. În plus, modelul mai presupune că cele două firme realizează produse
omogene şi au costuri unitare identice şi constante. Fiecare firmă fixează preţul
încercând să anticipeze corect ceea ce va face firma concurentă. Să presupunem că
atât firma X, cât şi firma B fixează un preţ P mai mare decât costul marginal.
Echilibrul rezultat nu poate fi stabil, întrucât fiecare firmă ştie că dacă reduce preţul
cu un procent, să spunem a%, va atrage toţi consumatorii. Reducerea preţului de
câtre o firmă va fi imediat urmată de firma concurentă, rezultând reduceri succesive
ale preţului până când acesta devine egal cu costul marginal. Nici una dintre firme
nu poate reduce preţul mai mult decât atât, întrucât înregistrează pierderi. Pe de altă
parte, dacă, să spunem, firma B decide să nu urmărească firma X în reducerea
preţului, ea va pierde întreaga clientelă. Prin urmare, sub ipotezele modelului, se
ajunge la un echilibru stabil în care preţul este egal cu costul marginal, la fel ca în
situaţia concurenţei perfecte. Această soluţie poartă numele de paradoxul Bertrand
şi demonstrează că dacă preţul este variabila asupra căreia se concentrează procesul
decizional la nivelul firmelor, concurenţa conduce la alocarea eficientă a resurselor.
În 1897 Edgeworth introduce în modelul Bertrand constrângerea de capacitate
şi arată că se poate ajunge la echilibrul Cournot, chiar dacă firmele concurează prin
preţuri. Astfel, acesta pleacă de la ipoteza că firmele nu au suficiente capacităţi de
producţie pentru a acoperi întreaga cerere a pieţei. De exemplu, acest lucru s-ar
întâmpla pe piaţa telefoniei mobile din România, în situaţia în care Mobifon,
MobilRom şi Zapp nu ar avea capacităţile de producţie (derivate din investiţii)
pentru a acoperi toată cererea. Dacă firmele au acelaşi cost unitar, egal cu costul
marginal, şi preţul coboară până la nivelul costului marginal, profitul va fi zero.
134 Economie

Dacă una dintre firme măreşte uşor preţul, peste costul marginal, în scopul de a
obţine profit, ea atrage o parte din cererea pieţei, întrucât firma concurentă nu are
capacitatea de a acoperi întreaga cerere. De exemplu, ipotetic, dacă abonamentele
Orange ar fi uşor mai scumpe decât celelalte, la aceleaşi servicii furnizate, Orange
nu şi-ar pierde în întregime clienţii. Aşadar, preţul nu va mai fi egal cu costul
marginal, ci va fi mai mare decât acesta, aşa cum afirma Cournot.

11.4. Modelul Stackelberg

În cadrul modelului Stackelberg cele două firme X şi B au poziţii diferite pe

piaţă: o firmă este dominantă (vom considera firma X), iar cealaltă este satelit (în
cazul nostru firma B). Firma dominantă, numită şi firmă leader este prima care
decide nivelul producţiei care îi maximizează profitul, ţinând cont de modul în care
anticipează că va reacţiona B la decizia sa. Desigur, firma X va presupune că B va
încerca să-şi maximizeze profitul, dată fiind producţia sa Q 1. Dacă CT2(Q2) este
costul total al firmei B, maximizarea profitului acestei firme cere ca profitul
marginal să fie zero, adică venitul marginal să fie egal cu costul marginal, deci:
Vmg = Cmg
Din punct de vedere al firmei B, producţia realizată de firma X apare ca dată, tot
ceea ce poate face fiind să-şi maximizeze profitul, dată fiind această producţie.
Cunoaştem că Vmg = P + P/EC/P, în care prin EC/P notăm elasticitatea cererii la
preţ. De aceea, venitul marginal al firmei B se poate scrie ca:
Vmg2 = P + P/(∆Q2 · P/∆P · Q2),
de unde rezultă că:
Vmg2 = P + (∆P · Q2/∆Q2)
Pornind de la aceeaşi cerere a pieţei Q = a – P, rezultă P = a – Q, cu Q = Q 1 + Q2.
Venitul marginal al firmei B va fi:
Vmg2 = ∂VT2/∂Q2 = a – Q1 – 2Q2,
în care prin VT am notat venitul total.
Presupunând, pentru simplificare, costurile marginale ale celor două firme zero,
vom obţine:
Q2 = (a – Q1)/2,
ca fiind funcţia de reacţie a lui B.
Firma leader cunoaşte funcţia de reacţie a satelitului, motiv pentru care îşi va
maximiza profitul pornind de la valoarea lui Q 2 determinată mai sus. Venitul total al
firmei X este:
VT1 = PQ1 = [a – (Q1 + Q2)] · Q1 = aQ1 – Q12 – Q1Q2.
Înlocuind Q2 obţinem:
VT1 = aQ1 – Q12 – Q1(a – Q1)/2 = (aQ1 – Q12)/2
Venitul marginal este:
Vmg1 = a/2 – Q1
 Oligopolul 135

Egalând venitul marginal cu costul marginal obţinem: Q 1 = a/2. La această

valoare a lui Q1, Q2 va fi: Q2 = a/4.
Observaţi că în cazul unui model Cournot am fi obţinut Q 1 = Q2 = a/3, ceea ce
înseamnă că firma leader îşi ameliorează producţia, în timp ce satelitul cunoaşte o
deteriorare a poziţiei sale. Să reţinem totuşi că ambele firme îşi maximizează
profitul.
Ce se întâmplă cu modelul Stackelberg dacă firmele decid să stabilească preţul
şi nu cantităţile? În ipoteza că pe piaţă produsele sunt omogene, preţul practicat de
cele două firme va fi identic şi îl vom nota P. Firma X este cea care stabileşte preţul,
astfel că satelitul nu face decât să preia preţul fixat de X, aflându-se într-o poziţie
asemănătoare firmei în concurenţă perfectă. Vom înţelege mai uşor modelul cu
ajutorul unui exemplu. Să presupunem că firma B se caracterizează printr-un cost
total de forma CT2(Q2) = Q22 + 30. Costul marginal al acestei firme va fi C mg = 2Q2.
Venitul marginal este constant, egal cu preţul, întrucât firma este “price taker”, ceea
ce înseamnă că maximizarea profitului firmei B cere ca: C mg = P, de unde rezultă că
Q2 = P/2, ca fiind funcţia ofertei firmei B. Firma X cunoaşte oferta firmei B, astfel
că ştie că ceea ce ea poate vinde este cererea pieţei, mai puţin oferta firmei satelit.
De aceea spunem că cererea la nivelul leader-ului este una reziduală, egală în cazul
nostru cu Q1 = a – P – Q2, păstrând funcţia cererii pieţei din exemplele anterioare.
Înlocuind Q2 obţinem: Q1 = a – 3P/2, de unde rezultă preţul pieţei: P = 2(a – Q 1)/3.
Cât va fi Q1? Pentru a răspunde la întrebare trebuie să calculăm venitul marginal al
leader-ului. Venitul total al acestuia este: VT = PQ 1 = 2(a – Q1)Q1/3. Venitul
marginal va fi: Vmg = (2a/3) – (4Q1/3). Dacă presupunem pentru simplificare costul
marginal al firmei X ca fiind constant şi egal cu 2, egalând venitul marginal cu
costul marginal vom obţine: Q 1 = (2a – 6)/4. Înlocuind Q 1 în expresia preţului,
obţinem preţul pieţei: P = (2a + 6)/6. Mai departe putem obţine: Q2 = (2a + 6)/12.
În modelul Stackelberg atât leader-ul, cât şi “satelitul” îşi maximizează profitul.
Totuşi, poziţia satelitului nu este la fel de favorabilă ca într-un model Cournot,
indiferent dacă avem în vedere preţul sau cantitatea. Din acest motiv există
posibilitatea ca satelitul să încerce să devină la rândul său firmă leader. Se va ajunge
astfel la un model “leader-leader”, care mai poartă numele de modelul Bowley. În
cadrul acestui ultim model nu există echilibru, întrucât pe piaţă se declanşează fie
un război al cantităţilor, fie un război al preţurilor ce se finalizează fie printr-un
model Stackelberg, fie printr-un monopol.

11.5. Jocul Cournot şi jocul Stackelberg: scurt exemplu

Presupunem că pe o piaţă acţionează numai două firme, F1 şi F2, care produc

bunuri asemănătoare şi pot practica doar două niveluri de preţ în euro, şi anume
(3,5 şi 5,33) firma F1, respectiv (7,33 şi 11) firma F2. În funcţie de nivelul preţului
practicat de cele două firme, matricea profiturilor, în milioane euro, se prezintă astfel:

F1/F2 7,33 11
3,5 68* 25 54* 28*
5,33 60 12* 40 9
136 Economie

Pentru a identifica preţurile produselor existente pe piaţă, dacă firmele decid

simultan nivelul preţului, conform unui echilibru Cournot, aplicăm echilibru Nash.
Observăm că dacă F1 alege preţul de 3,5, cel mai bun răspuns al lui F2 este preţul
11, întrucât câştigă 28, deci mai mult decât 25. Dacă F1 alege 5,33, F2 va răspunde
cu 7,33, întrucât 12 este mai mare decât 9. Dacă F2 alege 7,33, F1 va răspunde cu
3,5 pentru ca 68>60, iar dacă F2 alege 11, F1 va răspunde cu 3,5, pentru că 54>40.
Prin urmare, soluţia va fi combinaţia de strategii constând în preţurile (3,5;11).
Ce se va întâmpla într-un model Stackelberg? Arborele jocului, dacă F1 joacă
prima, va fi:

Graficul 11.3. Arborele jocului

F1 face prima mişcare şi ştie că dacă va alege 3,5, F2 va răspunde cu 11, întrucât
câştigă mai mult. Prin urmare, F1 va alege un preţ de 5,33 care îi va aduce un profit
de 60, mai mare decât 54, şi îl va obliga în acest fel pe F2 să aleagă 7,33, întrucât
câştigul lui F2 va fi de 12, deci mai mare decât 9. Echilibrul Stackelberg va fi
(5,33,7,33). Observaţi avantajul primei mişcări (sau a poziţiei de leader): în acest
model, faţă de cel anterior, F1 câştigă în plus 6 milioane de euro.

11.6. Cartelul şi înţelegerile secrete

11.6.1. Cartelul

În urma înţelegerii între firme iau naştere cartelurile şi trusturile. Cartelul este
un grup de firme care şi-au păstrat autonomia decizională, dar se înţeleg între ele cu
privire la preţ şi la segmentele de piaţă. Trustul este rezultatul fuzionării mai
multor firme, adică o aglomerare de firme grupate sub o conducere comună. În
ambele situaţii, gruparea rezultată va funcţiona ca un monopol. Producţia reunită a
firmelor se va produce la un cost marginal global egal cu venitul marginal al pieţei.
Grafic, situaţia se prezintă ca în graficul 11.3.
Profitul global rezultat se va împărţi în funcţie de acordul existent între firme cu
privire la împărţirea pieţei, acord ce va fi revizuit ori de câte ori o firmă ameninţă să
iasă din contract.
Pentru exemplificare, să pornim din nou de la ipoteza că pe piaţă există numai
două firme, X şi B, iar funcţia cererii pieţei este de forma: P = a – Q. Venitul total al
cartelului se va scrie: VT = PQ = [a – (Q 1 + Q2)](Q1 + Q2). Dacă CT1(Q1) şi CT2(Q2)
sunt costurile celor două firme, profitul total se va scrie:
 Oligopolul 137

∏ = [a – (Q1 + Q2)](Q1 + Q2) – CT1(Q1) – CT2(Q2)

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap11\11.3.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 11.4. Cartelul

Maximizarea profitului se realizează atunci când derivata de ordinul întâi este

zero, cea de ordinul doi fiind negativă. Derivând relaţia de mai sus în raport cu Q 1 şi
în raport cu Q2, vom obţine:
a – 2(Q1 + Q2) – Cmg1 = 0 şi
a – 2(Q1 + Q2) – Cmg2 = 0
Rezultă că profitul cartelului va fi maxim pentru:
a – 2(Q1 + Q2) = Cmg1
a – 2(Q1 + Q2) = Cmg2
Cele două condiţii evidenţiază că ambele firme îşi maximizează profitul şi că, la
echilibru, cele două firme au acelaşi cost marginal, să spunem C mg. Producţia
însumată a cartelului va fi: Q 1 + Q2 = (a – Cmg)/2. În condiţiile în care costul
marginal nu este acelaşi, firma al cărei cost marginal este mai mic, deci a cărei
curbă a costului marginal se află sub curba firmei concurente, va fi în avantaj, în
sensul că va realiza o producţie mai mare şi va încasa un profit mai ridicat.
Graficul 11.4. pune în evidenţă faptul că firma realizează o producţie Q F, pentru
care costul marginal este mai mic decât preţul. Dacă la nivelul fixat al preţului şi
producţiei firmei X, firma B măreşte producţia, altfel spus “trişează”, ea poate
obţine un profit suplimentar, întrucât preţul este mai mare decât costul marginal.
Acelaşi lucru se poate afirma şi despre firma X, dată fiind producţia lui B. Existenţa
acestei perspective face ca înţelegerile de tipul cartelului să fie fragile şi să aibă
nevoie de strategii de pedepsire a trişorilor, cu atât mai mult cu cât astfel de
înţelegeri sunt de cele mai multe ori informale, chiar ilegale.
Observaţi că dacă producţia firmei creşte la Q’, profitul firmei creşte şi el, cu
condiţia ca celelalte firme să menţină preţul la P*. Desigur că dacă celelalte firme
descoperă înşelăciunea, vor mări şi ele producţia, determinând o reducere puternică a
preţului până la dispariţia profitului. Costurile mari antrenate de negocierile în vede-
rea constituirii unui cartel, ca şi costurile antrenate de supravegherea partenerilor, la
138 Economie

care se adaugă şi legislaţia potrivnică formării cartelurilor în majoritatea ţărilor

dezvoltate, sunt numai câteva motive pentru care acestea sunt rar întâlnite în
practică. Cel mai celebru exemplu de cartel este OPEC, care a reuşit mai întâi în
1973, apoi în 1981 să declanşeze ceea ce astăzi numim şocul petrolului.

11.6.2. Înţelegerea secretă

Dezavantajul unui astfel de acord tacit este că firmele se înţeleg numai cu privire
la nivelul preţului, nu şi al producţiei, adică nu optimizează profitul global.
Avantajul acordului este că lasă neatinsă independenţa firmelor. Pentru a funcţiona,
acordul trebuie însoţit de împărţirea pieţei şi de clauze de neagresiune. Înţelegerea
poate să prevadă şi aşa-numitul “preţ director”. În această situaţie, una dintre firme,
numită “firmă barometru”, stabileşte preţul ce va fi urmat de toate celelalte. Firma
dominantă poate fi cea cu cele mai mici costuri, cu cea mai mare cotă de piaţă sau,
de multe ori, cea mai veche firmă de pe piaţă. Pentru evitarea conflictelor între
firma barometru şi sateliţi, există posibilitatea ca una sau mai multe firme să joace
succesiv rolul de leader. Desigur, mai ales dacă numărul firmelor este mare, există
posibilitatea ca o firmă să trişeze acordând reduceri de preţ secrete.
Se poate observa din toate cele spuse până acum că oligopolurile pot obţine
profituri mari pe termen lung numai dacă ele cooperează în domeniul preţurilor.
Concurenţa prin preţ poate aduce profituri mari pe termen scurt, dar există riscul
ieşirii de pe piaţă pe termen lung. Dacă produsul oferit nu este diferenţiabil, este
foarte probabilă formarea de carteluri. Dacă, dimpotrivă, produsele sunt diferen-
ţiabile, mai probabilă este înţelegerea tacită şi concurenţa prin alte mijloace decât
preţul.
Alături de comportamentul cooperant sau noncooperant, firmele în oligopol
obişnuiesc şi o a treia modalitate de stabilire a preţului, mult mai simplă: metoda
empirică. Astfel, firma îşi estimează costul mediu pentru producţia pe care
intenţionează să o ofere pe piaţă şi adaugă la el un procent oarecare, să spunem 20%
pentru a determina preţul. De exemplu, la un cost unitar de 200 de dolari şi un
procent de 20%, preţul va fi 240 de dolari. Metoda poate fi aplicată atunci când
firmele oligopoliste au structuri de costuri apropiate, când firma în cauză este o
firmă leader sau când există înţelegeri tacite sau explicite referitoare la preţ.
Înţelegerile dintre firmele oligopoliste şi comportamentul lor cooperant au adus
numeroase critici pieţei de oligopol de-a lungul timpului. Mergând pe ideea că
preţul în oligopol este mai mare decât costul marginal, iar costul total mediu nu este
minim, s-a spus despre oligopol că alocă ineficient resursele.
Schumpeter a venit însă cu un contraargument interesant: acela că marile firme
acordă o mare atenţie cercetării-dezvoltării şi au o contribuţie majoră la progresul
tehnologic al unei ţări. Studiile empirice din ultimii ani nu confirmă decât parţial
această ipoteză, în sensul că mai puţin de jumătate din inovaţiile contemporane se
datorează oligopolurilor. Aşa cum arată P. Samuelson în ultima ediţie a “Economics”-
ului său scris împreună cu Nordhaus, “între inovare şi putere, pe piaţă există o relaţie
complexă. Pentru că marile firme şi-au adus o contribuţie majoră la cercetare şi
inovare trebuie să ne îndoim de faptul că foarte mare înseamnă şi foarte rău. În acelaşi
timp, trebuie să recunoaştem că micile afaceri şi indivizii au realizat unele dintre cele
 Oligopolul 139

mai revoluţionare schimbări tehnologice. Pentru a stimula inovarea rapidă, societatea

trebuie să păstreze o varietate de abordări şi de organizaţii”.
 Capitolul 12

ECHILIBRUL ECONOMIC GENERAL

Pieţele naţionale, ca şi cele internaţionale, sunt interdependente. De exemplu,

creşterea preţului petrolului la peste 55 USD/baril în octombrie 2004 a antrenat
revizuirea ţintei de inflaţie în România pentru 2005 de la 6% la 7%. Aceasta
înseamnă că modificarea preţului petrolului antrenează modificări ale preţurilor şi
implicit ale cantităţilor tranzacţionate pe pieţele naţionale.
În capitolele de până acum am studiat comportamentul consumatorului, com-
portamentul firmei şi principalele forme de piaţă, altfel spus ne-am concentrat aten-
ţia asupra echilibrului economic parţial. Analiza echilibrului general se referă la
identificarea unui ansamblu de preţuri şi de cantităţi pentru care cererea şi oferta se
egalizează pe toate pieţele, ţinând cont desigur de influenţa exercitată de mo-
dificarea condiţiilor de pe o anumită piaţă asupra celorlalte.

12.1. Eficienţa în consum. Cutia lui Edgeworth

În analiza echilibrului general vom utiliza un instrument specific numit cutia lui
Edgeworth, care ne va ajuta să demonstrăm avantajele care decurg din schimb. Să
presupunem că doi studenţi, Ana şi Dan, dispun într-o zi de următoarele cantităţi de
pachete de biscuiţi (B) şi covrigi (C):

Tabelul 12.1. Alocările de biscuiţi şi covrigi pentru Ana şi Dan

Indivizi Alocări iniţiale

Ana 7B 1C
Dan 3B 5C
Prelucrare după: R.S. Pindyck, D.L. Rubinfeld, Microeconomics, Macmillan Publishing
Company, New York, 1989

În demersul nostru vom utiliza în continuare următoarele ipoteze:

– informaţia indivizilor este perfectă: Ana şi Dan cunosc perfect dotările şi
preferinţele fiecăruia;
– schimbul de bunuri între cei doi studenţi nu ocazionează costuri, altfel spus,
costurile de tranzacţie sunt zero.
Dacă preferinţele celor doi studenţi diferă între ele, aceştia pot realiza schimburi
reciproc avantajoase. Astfel, să presupunem că Ana ar fi dispusă să cedeze 2 pachete
de biscuiţi pentru a dobândi un covrig, iar Dan ar ceda un covrig pentru o jumătate de
pachet de biscuiţi. Cu alte cuvinte, preţul la care Ana este dispusă să cedeze două
pachete de biscuiţi este de un covrig, iar preţul la care Dan este dispus să cedeze un
covrig este o jumătate de pachet de biscuiţi. Aşa cum cunoaşteţi deja, preţul la care
 Echilibrul economic general 141

un individ este dispus să înlocuiască un bun cu altul poartă numele de rata

marginală de substituţie, ceea ce înseamnă că putem scrie:
RMS pentru Ana (RMSA): 2B = 1C
RMS pentru Dan (RMSD): 2C = 1B sau 1C = B/2
Cutia lui Edgeworth, pe care o desenăm în continuare, reprezintă pe lungime
cantitatea totală de pachete de biscuiţi, iar pe înălţime cantitatea totală de covrigi, astfel:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap12\12.1.eps
Creator:
CorelDRAW 8 Lamela haşurată re-
Preview: prezintă o zonă de
This EPS picture was not saved negociere în cadrul
with a preview included in it.
Comment: căreia sunt posibile
This EPS picture will print to a îmbunătăţiri în sensul
PostScript printer, but not to
other types of printers.
lui Pareto.

Graficul 12.1. Cutia lui Edgeworth. Dotările iniţiale

Ana şi Dan au împreună 10 pachete de biscuiţi – aşa cum observaţi pe lungimea

cutiei – şi 6 covrigi, aşa cum am notat pe înălţimea cutiei. Cutia lui Edgeworth
permite reprezentarea concomitentă a dotărilor în bunuri ale celor două persoane.
Ea poate fi citită de la stânga la dreapta, cu originea O Ana, şi atunci arată cantităţile
de bunuri deţinute de Ana. De asemenea, o putem citi de la dreapta (sus) la stânga
(sau o răsturnăm), cu originea O Dan, pentru a identifica dotările iniţiale ale lui Dan.
De exemplu, în punctul M reprezentând dotările iniţiale, Ana deţine 7 pachete de
biscuiţi şi un covrig, iar Dan are 3 pachete de biscuiţi şi 5 covrigi. Să ne amintim
din capitolul dedicat comportamentului economic al consumatorului că prin curbe
de indiferenţă înţelegem ansamblul combinaţiilor de bunuri între care un consu-
mator este indiferent. Demonstram atunci că curbele de indiferenţă sunt în general
convexe şi arătam că panta acestora este rata marginală de substituţie. Curba de
indiferenţă pentru Ana, notată CiAna, arată combinaţiile de pachete de biscuiţi şi
covrigi între care Ana este indiferentă. Pentru Dan, am notat curba de indiferenţă cu
CiDan şi am reprezentat-o cu originea O Dan, ca şi cum am fi rotit cutia cu 180 0.
Bazându-ne pe ipoteza că un consumator îşi poate imagina o mulţime de curbe de
indiferenţă, vor exista cu siguranţă două curbe de indiferenţă ale celor doi studenţi,
care să se intersecteze în punctul M, aşa cum am reprezentat noi grafic. Punctul M
nu este însă cea mai bună combinaţie de bunuri pe care cei doi consumatori o pot
realiza cu dotările existente, fapt demonstrat de prezenţa lamelei haşurate, care
semnifică o satisfacţie suplimentară potenţială neexploatată. Astfel, în punctul N de
exemplu, situat în interiorul cutiei lui Edgeworth (deci posibil a fi realizat), Ana şi
Dan ar atinge, amândoi, curbe de indiferenţă mai înalte, deci o satisfacţie mai mare.
Aceasta înseamnă că schimbul poate îmbunătăţi situaţia ambilor consumatori, aria
haşurată fiind cea care descrie totalitatea schimburilor reciproc avantajoase, pornind
din M.
142 Economie

O alocare este eficientă în sensul lui Pareto, dacă situaţia unui individ nu mai
poate fi îmbunătăţită decât prin deteriorarea situaţiei altui individ.
În exemplul nostru, M nu este o alocare eficientă în sensul lui Pareto, întrucât
situaţia Anei se poate îmbunătăţi concomitent cu situaţia lui Dan. Intuitiv, zona de
negociere va dispărea în momentul în care cele două curbe de indiferenţă sunt
tangente, ceea ce înseamnă aceeaşi rată marginală de substituţie pentru Ana şi Dan.
Grafic, o alocare optimă în sensul lui Pareto se va prezenta astfel:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap12\12.2.eps În punctul E situaţia
Creator:
CorelDRAW 8
Anei nu se mai
Preview: poate îmbunătăţi de-
This EPS picture was not saved cât prin deteriorarea
with a preview included in it.
Comment: satisfacţiei lui Dan.
This EPS picture will print to a Punctul E reprezintă
PostScript printer, but not to o alocare eficientă
other types of printers.
în sensul lui Pareto.

Graficul 12.2. Eficienţa în procesul schimbului

În punctul E, ratele marginale de substituţie sunt aceleaşi pentru cei doi indivizi,
ceea ce înseamnă că putem scrie:
RMSAna = RMSDan = UmgB/UmgC
Într-o cutie a lui Edgeworth există numeroase alocări optime în sensul lui
Pareto, după cum puteţi observa din următoarea figură:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap12\12.3.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
Într-o cutie a lui
with a preview included in it. Edgeworth există o
Comment:
This EPS picture will print to a
mulţime finită de
PostScript printer, but not to alocări eficiente în
other types of printers.
sensul lui Pareto.

Graficul 12.3. Curba contractelor

Ansamblul punctelor dintr-o cutie a lui Edgeworth care reprezintă alocări

eficiente în sensul lui Pareto formează curba contractelor.
Chiar dacă mulţimea punctelor care reflectă alocările eficiente este finită,
limitată de dimensiunile cutiei, rămâne problema identificării celei mai bune alocări
din perspectiva fiecărui individ. De exemplu, alocarea E1 este eficientă, dar
satisfacţia Anei este mult mai mică în E 1 decât în E2. Invers, satisfacţia lui Dan este
 Echilibrul economic general 143

mai mare în E1 faţă de E2, întrucât el se află pe o curbă de indiferenţă mai înaltă.
Când va accepta Ana poziţia E 1 în locul lui E2? Dar Dan poziţia E2 în locul lui E1?
Răspunsul depinde aşa cum probabil vă imaginaţi de puterea de negociere a fiecărui
student şi de preţurile celor două bunuri.
Cunoaştem din capitolul 4 că un consumator îşi maximizează satisfacţia, în
condiţiile unui venit dat, de forma V = xPx + yPy, atunci când RMS = Px/Py, unde
Px şi Py sunt preţurile relative ale bunurilor. În consecinţă trebuie să identificăm un
ansamblu de preţuri pentru biscuiţi şi covrigi pentru care ambii consumatori să-şi
maximizeze satisfacţia. În plus, pentru ca piaţa să fie în echilibru, trebuie să găsim
acele preţuri pentru care Ana este dispusă să cedeze dintr-un bun exact cantitatea pe
care Dan este dispus să o cumpere şi vice-versa. Vom construi în cutia lui
Edgeworth o dreaptă a preţurilor cu panta P B/PV, care să treacă prin punctul M
reprezentând dotările iniţiale şi totodată bugetul total al celor doi consumatori.
Pentru ca Ana şi Dan să se afle în echilibru şi totodată să exploateze toate
câştigurile posibile de schimb, trebuie ca dreapta bugetului să fie tangentă la cele
două curbe de indiferenţă desenate în graficul 12.4.

Title: Prin ajustări succesive

D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap12\12.4.eps
Creator:
ale preţurilor se ajun-
CorelDRAW 8 ge la acel raport PB/PV
Preview:
This EPS picture was not saved
pentru care linia pre-
with a preview included in it. ţurilor este tangentă la
Comment: cele două curbe de in-
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to diferenţă tangente între
other types of printers. ele. Observaţi că alo-
cările iniţiale (punctul
M) sunt esenţiale pen-
tru determinarea alocă-
rii finale.

Graficul 12.4. Echilibrul în cutia lui Edgeworth

Să observăm că în punctul E vom avea:

RMSAna = RMSDan = UmgB/UmgC = PB/PV
Vă întrebaţi desigur cum se ajunge la cele două preţuri? Vă amintiţi sintagma
“mână invizibilă” de la Adam Smith? Avem nevoie aici să ne imaginăm un
“comisar de preţuri” care anunţă preţurile biscuiţilor şi covrigilor. Dacă Ana doreşte
să cedeze biscuiţii la un preţ prea mare în raport cu preţul covrigilor, Dan nu va dori
să cumpere, astfel că pe piaţa biscuiţilor va apărea un surplus de ofertă. “Comisarul”
reduce preţul biscuiţilor până când surplusul dispare, acelaşi raţionament putând fi
aplicat şi covrigilor.
Să presupunem în continuare că putem aprecia nivelurile succesive de utilitate
din cutia lui Edgeworth atât pentru Ana, cât şi pentru Dan, astfel încât să putem
reprezenta grafic frontiera posibilităţilor de utilitate.
Frontiera posibilităţilor de utilitate reprezintă ansamblul combinaţiilor de niveluri de
utilitate care coincid cu alocări eficiente în sensul lui Pareto.
144 Economie

Fiecare punct de pe fronti-

Title: eră se regăseşte în cutia lui
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap12\12.5.eps
Creator:
Edgeworth pe curba con-
CorelDRAW 8 tractelor. Orice punct din
Preview:
This EPS picture was not saved
interiorul frontierei, cum ar
with a preview included in it. fi punctul I, reprezintă o
Comment:
This EPS picture will print to a
alocare ineficientă. Orice
PostScript printer, but not to punct din exteriorul fronti-
other types of printers.
erei, cum ar fi punctul J, nu
poate fi atins, datorită can-
tităţii insuficiente de
bunuri.

Graficul 12.5. Frontiera posibilităţilor de utilitate

În ipoteza simplificatoare că întreaga economie este alcătuită din cei doi consu-
matori, frontiera posibilităţilor de utilitate poate fi definită şi ca satisfacţia maximă
pe care economia o poate atinge. Forma uşor ondulată a frontierei reflectă impre-
cizia în evaluarea utilităţii, despre care am discutat în capitolul 4. Pentru utilizarea
acestui instrument nici nu avem nevoie de altfel de valoarea utilităţilor totale, ceea
ce contează fiind relaţia inversă între nivelurile de satisfacţie ale consumatorilor.
Această relaţie inversă este reflectată de forma descrescătoare a frontierei. Punctul
E2 este o alocare eficientă, întrucât satisfacţia lui Dan din acest punct nu mai poate
fi îmbunătăţită decât prin reducerea satisfacţiei Anei.

12.2. Eficienţa în producţie

Să presupunem că pentru a produce biscuiţi şi covrigi, economia utilizează 20 de

unităţi de capital şi 40 de unităţi de muncă. Ansamblul combinaţiilor de muncă şi de
capital pentru care producţia de biscuiţi este constantă reprezintă izocuanta producţiei
pentru biscuiţi. Asemănător, ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru
care producţia de covrigi este constantă reprezintă curba de izoproducţie pentru
covrigi. Să reprezentăm într-o cutie a lui Edgeworth izocuantele pentru biscuiţi şi
covrigi. Înălţimea cutiei va reflecta dotările în capital, iar lungimea cutiei, cantitatea
de muncă disponibilă. Producţia de biscuiţi o vom citi cu originea O B, iar producţia
de covrigi, cu originea OC.
Vom spune că o alocare a factorilor de producţie în producerea de biscuiţi şi
covrigi este tehnic eficientă dacă producţia de biscuiţi nu poate să mai crească decât
prin reducerea producţiei de covrigi. Rezultă că cele două izocuante sunt tangente
între ele, panta acestora fiind aceeaşi. Cum panta izocuantei este rata tehnică
marginală de substituţie, putem scrie că în punctele E1, respectiv E2 avem:
RtMSB = RtMSC = WmgL/WmgK.
 Echilibrul economic general 145

Title: Lamela haşurată

D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap12\12.6.eps
Creator:
cuprinde rezerve de
CorelDRAW 8 creştere a produc-
Preview:
This EPS picture was not saved ţiei globale
with a preview included in it. neexploatate de
Comment:
This EPS picture will print to a firme. Punctele E1
PostScript printer, but not to
other types of printers.
şi E2 reprezintă
utilizări eficiente
ale factorilor de
producţie.

Graficul 12.6. Echilibrul în producţie

Unind punctele succesive care reprezintă alocările eficiente ale factorilor de

producţie, obţinem curba contractelor în producţie. Poziţionarea de-a lungul
curbei contractelor în producţie depinde de cererea consumatorilor pentru cele două
bunuri. Dacă se cer mai multe pachete de biscuiţi vom fi mai aproape de O C, pe
când dacă se cer mai mulţi covrigi ne vom situa mai aproape de OB.
Ca şi în cazul consumatorului, pentru a ajunge la echilibru pe piaţa factorilor de
producţie, trebuie identificat un ansamblu de preţuri pentru muncă şi capital, astfel
încât panta izocostului să fie egală cu rata tehnică marginală de substituţie în
punctul de tangenţă a celor două curbe de izoproducţie. În consecinţă, eficienţa
alocativă şi echilibrul pe piaţa factorilor au loc atunci când:
RtMSB = RtMSC = WmgL/Wmgk = PL/PK
Pornind de la curba contractelor în producţie, putem trasa acum frontiera posi-
bilităţilor de producţie, care reprezintă cantitatea maximă de biscuiţi şi covrigi pe
care economia îi poate realiza, în condiţiile unei cantităţi determinate, fixe, de
factori de producţie.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap12\12.7.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved Punctele E1 şi
with a preview included in it.
Comment:
E2 se regăsesc
This EPS picture will print to a în graficul ante-
PostScript printer, but not to
other types of printers. rior pe curba
contractelor.

Graficul 12.7. Frontiera posibilităţilor de producţie

Aşa cum vă este cunoscut din capitolul 3, panta frontierei posibilităţilor de pro-
ducţie este costul de oportunitate. El se mai numeşte şi rata marginală de transfor-
mare (RMT) şi arată la câţi covrigi trebuie să se renunţe pentru a produce o unitate
146 Economie

suplimentară de biscuiţi: RMT = ∆C/∆B. De exemplu, între punctele A şi B se

renunţă la 0,5 covrigi pentru a produce 4 pachete de biscuiţi, deci: RMT = 0,5/4 =
0,125. De la E2 la F, renunţăm la 1,5 covrigi pentru a produce 0,5 pachete de
biscuiţi în plus, deci: RMT = 1,5/0,5 = 3. Evident, rata marginală de transformare
este crescătoare (a se vedea capitolul 3).
Putem interpreta şi altfel panta frontierei posibilităţilor de producţie: cât se chel-
tuieşte suplimentar dintr-un bun pentru o unitate produsă în plus din alt bun. Costul
suplimentar antrenat de ultima unitate produsă poartă numele de cost marginal, ceea
ce înseamnă că, de-a lungul frontierei, vom avea: RMT = CmgB/CmgC.
De exemplu, când trecem de la A la B, să spunem că cei 0,5 covrigi produşi ne
costau 1.000 lei, deci un cost marginal de 1.000/0,5 = 2.000 lei. Dacă pentru 4
pachete de biscuiţi cheltuim 1.000 de lei, costul marginal al acestora este 1.000/4 =
250 lei. Raportul costurilor marginale va fi: 250/2.000 = 0,125, egal cu rata
marginală de transformare.
Până acum am arătat cum poate o economie să producă la cel mai mic cost posibil;
bunurile se vor vinde însă doar dacă acest cost reprezintă totodată şi preţul pe care
consumatorii sunt dispuşi să-l plătească pentru a avea acces la respectivele bunuri.
Spuneam în prima parte că preţul la care un consumator este dispus să înlocuiască un
bun cu altul este rata marginală de substituţie. Prin urmare, eficienţa în producţie este
atinsă doar dacă rata marginală de transformare este egală cu rata marginală de
substituţie a consumatorilor. În cazul în care avem doar doi consumatori, Ana şi Dan,
RMT = RMSA = RMSD. Veţi înţelege mai uşor cu ajutorul următoarei “cutii”:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap12\12.8.eps
Creator:
CorelDRAW 8 În punctul E, rata
Preview: marginală de trans-
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
formare este egală
Comment: cu rata marginală
This EPS picture will print to a de substituţie a ce-
PostScript printer, but not to
other types of printers.
lor doi consumatori.

Graficul 12.8. Producţia eficientă într-o cutie a lui Edgeworth

Frontiera posibilităţilor de producţie delimitează combinaţiile posibile de bunuri

ce pot fi realizate de Ana şi Dan. Desigur, fiecare consumator va căuta să se situeze
pe cea mai înaltă curbă de indiferenţă posibilă, ceea ce înseamnă că cele două curbe
de indiferenţă vor fi tangente între ele şi tangente totodată la frontiera posibilităţilor
de producţie. În punctul E putem scrie că:
RMT = RMS = CmgB/CmgC = PB/PC
Ultima condiţie exprimă echilibrul economic general. Prin urmare, în condiţiile
echilibrului economic general concurenţial, vom avea:
 Echilibrul economic general 147

– raportul dintre utilităţile marginale pentru toate bunurile şi pentru toţi consu-
matorii sunt egale între ele şi egale cu raportul dintre preţurile respectivelor
bunuri: RMS = UmgX/UmgY = PX/PY, unde X şi Y reprezintă bunurile
consumate;
– raportul dintre costurile marginale ale bunurilor produse sunt egale între ele
pentru toate bunurile şi pentru toate firmele şi egale cu raportul dintre
preţurile respectivelor bunuri: RMT = CmgX/CmgY = PX/PY;
– rata tehnică marginală de substituţie între factorii de producţie este aceeaşi
pentru toate firmele şi pentru toate bunurile şi egală cu raportul dintre
preţurile factorilor de producţie: RtMSX = RtMSY = PL/PK;
– rata marginală de transformare pentru toate produsele este egală cu rata
marginală de substituţie, aceeaşi pentru toţi consumatorii: RMT = RMS.

Condiţiile echilibrului general sunt verificate pentru piaţa cu concurenţă pură şi

perfectă, întrucât preţurile bunurilor sunt identice pentru toţi consumatorii, preţurile
factorilor sunt identice pentru toate firmele, iar preţul pieţei este egal cu costul
marginal pentru toate bunurile. Concluzia firească ar fi că piaţa perfect concu-
renţială este mecanismul cel mai eficient de alocare a resurselor. Pe această piaţă,
pentru orice set de preferinţe, de resurse şi de posibilităţi de producţie, va exista un
set de preţuri relative, determinabil matematic, astfel încât alocarea resurselor să fie
optimă în sensul lui Pareto.
Pieţele reale sunt însă mult mai complexe, dominate de incertitudine în ceea ce
priveşte preferinţele consumatorilor, înzestrarea cu resurse şi posibilităţile tehno-
logice. Alocarea resurselor nu este doar o problemă de calcul matematic, ci mai
degrabă una de informare, într-o lume a informaţiilor imperfecte şi incomplete în
care tranzacţiile costă. Următorul capitol vă descrie câteva din situaţiile în care piaţa
nu reuşeşte să aloce eficient resursele.
 Capitolul 13

EŞECUL PIEŢELOR

13.1. Bunurile publice

V-aţi obişnuit să beneficiaţi de bunurile publice fără să vă daţi seama. Când vă

plimbaţi prin parc beneficiaţi de un bun public. La fel când veniţi la şcoală sau când
mergeţi la spital să vă faceţi o injecţie pentru că v-a muşcat un câine. Ce sunt
bunurile publice? Din exemple v-aţi dat seama că sunt acele bunuri la care toată
lumea are acces după nevoie. Ele se caracterizează prin două trăsături:
– nonexcluziunea, care exprimă faptul că cei care nu plătesc sunt greu de exclus
de la consumul acestor bunuri. De exemplu, să nu-i lăsăm pe cei care nu
plătesc impozitele să se plimbe prin parcul Cişmigiu.
– nonrivalitatea, care exprimă faptul că, dacă cineva consumă respectivul bun,
acel bun poate fi consumat în continuare şi de către alte persoane. De exemplu
dacă dumneavoastră vă plimbaţi prin parcul Cişmigiu, şi alte persoane o pot
face.
Cu siguranţă vor exista persoane care vor beneficia de bunurile publice, dar nu vor
plăti pentru ele. De aceea, cererea pentru astfel de bunuri este greu de cunoscut şi se
poate întâmpla ca producerea lor să antreneze costuri mai mari decât veniturile, chiar
dacă beneficiile pe ansamblul societăţii sunt mai mari decât costurile.
Teoria economică oferă un instrument de luare a deciziilor referitoare la bunu-
rile publice numit analiza cost - beneficiu.
Principiul raţionalităţii utilizării resurselor ne spune că orice decizie de majorare
a resurselor sectorului public implică atât un venit, cât şi un cost. Venitul este dat de
surplusul de satisfacţie adus de o cantitate mai mare de bunuri publice. Costul este
pierderea de utilitate generată de reducerea producţiei de bunuri private. Dacă
guvernul măreşte producţia anumitor bunuri publice în detrimentul altora, atunci
cantitatea de bunuri private nu se modifică, dar tot se pierde utilitatea bunurilor la
care s-a renunţat. De unde va lua guvernul resurse? Din sectorul public sau din cel
privat? El trebuie să utilizeze resurse suplimentare din sectorul privat numai dacă
venitul suplimentar antrenat de sporul de bunuri publice este mai mare decât costul
suplimentar antrenat de reducerea producţiei de bunuri private. Mai apare însă o
problemă, ce poate fi rezolvată cu ajutorul analizei cost-beneficiu, şi anume: cât
trebuie luat din resursele private?
Să presupunem că într-o iarnă obişnuită resursele financiare antrenate de desză-
pezire şi veniturile aferente acesteia s-ar prezenta astfel:
 Oferta 149

Tabelul 13.1. Analiza cost-beneficiu

Plan de Cost anual Cost Venit anual Venit Venit net

deszăpezire (USD) marginal (USD) marginal (USD)
(USD) (USD)
Lipsa 0 – 0 – 0
deszăpezirii
Deszăpezirea 40.000 40.000 60.000 60.000 20.000
drumurilor
principale
Deszăpezirea 100.000 70.000 130.000 70.000 30.000
drumurilor
mediu
circulate
Deszăpezirea 180.000 80.000 190.000 60.000 10.000
tuturor
drumurilor

Am considerat că lipsa deszăpezirii nu ocazionează nici o cheltuială şi nu aduce

nici un venit. Desigur că în realitate venitul este negativ şi este dat de pierderile
antrenate de creşterea cheltuielilor cu asistenţa medicală, de scoaterea din activita-
tea productivă a celor accidentaţi etc. Se poate observa că pentru primărie este
optim să se limiteze cu deszăpezirea la drumurile de importanţă medie, deoarece
venitul marginal este egal cu costul marginal, iar venitul net este maxim. Analiza
cost - beneficiu a răspuns aşadar afirmativ la întrebarea: trebuie alocate resurse
pentru deszăpezire? şi în plus a evidenţiat cât trebuie alocat.
Se poate observa că a face economii la bugetul public, fie el central sau local, nu
înseamnă reducerea cheltuielilor, ci alocarea optimă a resurselor statului.

13.2. Externalităţile

Externalităţile exprimă un cost sau un venit ce revine unei terţe părţi, aflată în
exteriorul pieţei. De exemplu, dacă bolnavii de gripă consumă medicamente, cei
sănătoşi nu se mai îmbolnăvesc. Acesta este un exemplu de externalitate pozitivă.
Dimpotrivă, o externalitate negativă este poluarea, pe care unii o produc şi toţi o
suportă.

13.2.1. Externalităţile negative

Ele apar atunci când costul producerii unui bun suportat de o firmă este mai mic
decât cel real, deoarece o parte din acest cost este suportat de către societate. În
aceste condiţii, costul marginal al firmei este mai mic decât costul marginal total
antrenat de producerea unui bun.
150 Economie

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap13\13.1.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 13.1. Externalităţile negative

În această situaţie firma realizează o producţie Q 1 mai mare decât cea dorită de
societate, şi anume Q0, adică avem de-a face cu supraproducţie.

13.2.2. Externalităţile pozitive

Ele apar în situaţia în care venitul marginal total este mai mare decât venitul
marginal al firmei. Cu alte cuvinte, societatea beneficiază de anumite avantaje fără
să le plătească. De exemplu, dacă profesorul de economie face vaccinul antigripal,
el nu se mai îmbolnăveşte de gripă, dar nu mai îmbolnăveşte nici studenţii. Stu-
denţii beneficiază de un avantaj pentru care nu au plătit nimic.

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap13\13.2.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 13.2. Externalităţile pozitive

În această situaţie vom avea o producţie mai mică decât cea dorită de societate şi
din nou o alocare ineficientă a resurselor. Venitul firmei V f este mai mic decât cel
social Vs, iar preţul primit de aceasta este mai mic decât preţul “social”.
Economiştii au căutat să rezolve problema externalităţilor, fie cu ajutorul
guvernelor, fie fără acest ajutor.
Teorema lui Coase susţine că există situaţii în care externalităţile pot fi rezolvate
fără intervenţie publică, şi anume atunci când:
– drepturile de proprietate sunt clar definite;
– numărul persoanelor implicate este mic;
– costurile de negociere sunt neglijabile.
 Oferta 151

Singurul rol al guvernului trebuie să fie în această situaţie încurajarea negocie-

rilor între părţile afectate. Prin negociere părţile pot ajunge la o soluţie unanim
acceptabilă.
Din păcate, de cele mai multe ori externalităţile implică un număr mare de
oameni şi drepturile de proprietate sunt neclare, aşa că soluţia lui Coase nu se poate
aplica. De cele mai multe ori este nevoie de intervenţia guvernamentală. Aceasta
poate fi indirectă, prin regulamente, legi şi taxe, sau directă, prin control direct.
Astfel, prin lege, statul poate garanta proprietatea şi permite celor afectaţi de
externalităţile negative să-şi recupereze pierderile, cu condiţia ca proprietarii şi cei
care le-au încălcat drepturile să fie clar cunoscuţi, lucru care nu este valabil pentru
bunurile publice, ca aerul.
Prin taxe specifice, costul firmelor ajunge să includă pierderile sociale, astfel
încât firmele vor reduce producţia, sau vor creşte cheltuielile cu cercetarea în vede-
rea descoperirii unor produse asemănătoare, dar nepoluante sau a unor tehnologii
nepoluante.
Controlul guvernamental direct se referă la legi care să limiteze anumite activi-
tăţi, cum ar fi o limită maximă admisă pentru un poluant în apă. Acest control face
ca firmele să adopte măsuri de reducere a poluării care implică automat costuri
suplimentare şi o producţie mai mică.
În ceea ce priveşte externalităţile pozitive, intervenţia guvernamentală poate
îmbrăca forma unor subvenţii acordate producătorilor sau/şi consumatorilor. În
cazul în care bunurile sunt extrem de utile societăţii, ele pot fi transformate în
bunuri publice.
O cale relativ nouă de limitare a externalităţilor negative este piaţa drepturilor
asupra externalităţilor. Pentru început ea a fost concepută pentru poluare. Pentru a
crea o astfel de piaţă, este nevoie ca o agenţie de control al poluării să stabilească
limitele maxime admise pentru un anumit poluant. De exemplu, să presupunem că
limita maximă de poluare a Dunării cu metale toxice în România este de 5t/an. Se
pot defini 5 drepturi de poluare, fiecare a 1t/an, care să fie supuse vânzării pe piaţă.
În funcţie de cerere se va forma preţul acestor drepturi de poluare, astfel:

Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap13\13.3.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
other types of printers.

Graficul 13.3. Piaţa drepturilor asupra externalităţilor

Oferta este perfect inelastică, egală cu 5t, astfel că, prin confruntarea ei cu
cererea pieţei a rezultat un preţ de echilibru de 1 mil. USD/t.
152 Economie

Avantajele acestei pieţe ar fi că se reduc costurile sociale şi cresc costurile

private. În plus, firmele pot considera că, pe termen mediu, este mai puţin costisitor
să dezvolte tehnologii nepoluante decât să cumpere drepturi de poluare. Nu în
ultimul rând, piaţa arată cât este dispusă să plătească o firmă pentru a polua o zonă
la un anumit nivel, iar suma plătită pentru poluare este mai precisă decât o
eventuală taxă.

13.3. Imperfecţiunea informaţiei

Pe o piaţă reală producătorii şi consumatorii nu sunt neapărat informaţi corect şi

în mod egal cu privire la situaţia pieţei. Imperfecţiunea informaţiei se referă la
ofertanţi sau la consumatori.
În ceea ce-i priveşte pe ofertanţi, ei pot să omită anumite informaţii cu privire la
produsele pe care le oferă. De exemplu, să presupunem că pe piaţa telefoniei mobile
ar apărea o firmă cu produse ieftine, dar cu radiaţii puternice şi ar omite să infor-
meze consumatorul cu privire la acest aspect. În această situaţie trebuie ca statul să
intervină prin legi care să pedepsească un astfel de comportament. Sau imaginaţi-vă
că ar veni un strungar să vă predea fiscalitate, pretinzând că oricine se pricepe la aşa
ceva. Consumatorii la rândul lor pot cumpăra pe credit de la o firmă, ştiind foarte
bine că urmează să-şi părăsească locul de muncă şi să intre în încetare de plăţi. Sau
pot cumpăra cea mai bună asigurare pentru autoturism, apoi să însceneze un furt
perfect sau să-şi lovească intenţionat maşina în zona care oricum ar fi trebuit
revopsită. Exemplele anterioare sunt sintetizate de două concepte economice:
selecţia adversă şi hazardul moral.

13.3.1. Selecţia adversă

Selecţia adversă apare atunci când obiectul unui contract prezintă o caracteristică
necunoscută de una dintre părţi, dar cunoscută celeilalte. Primul care a atras atenţia
asupra acestui fenomen a fost laureatul premiului Nobel G. Akerlof, în articolul “The
Market for Lemons: Quality Uncertainty and the Market Mechanism”, publicat în The
Quaterly Journal of Economics în 1970. Articolul se referă la piaţa autoturismelor
second-hand, termenul de “lemons” desemnând autoturismele de proastă calitate.
Pe piaţa studiată de Akerlof vânzătorii şi cumpărătorii dispun de informaţii dife-
rite cu privire la maşinile scoase la vânzare. Astfel, în timp ce proprietarii cunosc
calitatea maşinilor lor, cumpărătorii nu ştiu dacă nu cumva vor cumpăra un auto-
turism de proastă calitate. Toţi participanţii potenţiali la schimb ştiu că pe piaţa
second-hand există atât autoturisme de proastă calitate, cât şi autoturisme bune şi
pot aproxima ponderea autoturismelor de bună calitate în total. Dacă informaţia ar fi
simetrică, fiecare autoturism s-ar vinde exact la preţul pe care îl merită şi piaţa ar
funcţiona asemănător concurenţei perfecte. Informaţia asimetrică ridică următoarea
problemă: cumpărătorul potenţial ştie că poate cumpăra un hârb cu preţul unei
maşini bune, astfel că refuză să plătească acest preţ, speriat fiind de înşelăciune.
Vânzătorul unei maşini bune nu acceptă pe ea preţul unui hârb şi nu o vinde cu
acest preţ. În consecinţă, maşinile bune sunt alungate de pe piaţă şi nu pot fi
vândute, iar piaţa nu funcţionează.
 Oferta 153

Cauza eşecului acestei pieţe este externalitatea negativă generată de vânzătorii

de autoturisme de proastă calitate asupra vânzătorilor de autoturisme de bună
calitate (concretizată în faptul că punerea în vânzare a unui vehicul de proastă
calitate reduce preţul mediu al autoturismelor de pe piaţă). Dacă pe piaţă există prea
multe produse de proastă calitate, va fi dificil pentru produsele de bună calitate să
fie vândute. Putem extinde exemplul la produsele româneşti: pentru că de zeci de
ani se spunea că produsele româneşti sunt de proastă calitate, producătorii români
care realizează produse bune au dificultăţi în a-şi vinde marfa, sau o vând la un preţ
mai mic decât cel al produselor străine de calitate mai slabă.
Realitatea pe piaţa autoturismelor second-hand e alta: piaţa funcţionează foarte
bine, chiar dacă apar şi înşelătorii. Care ar fi explicaţia? Se poate observa că cei
care suportă o pierdere în cazul antiselecţiei sunt cei care doresc să vândă bunuri de
bună calitate (o maşină bună sau un risc bun). Este firesc ca aceşti indivizi să fie
dispuşi să suporte un cost pentru a-şi semnala calitatea, în condiţiile în care acest
cost este mai mic decât pierderea suportată în absenţa lui. De exemplu, vânzătorii
de autoturisme de bună calitate pot oferi o garanţie cumpărătorilor, lucru pe care
ceilalţi vânzători nu-l pot face.
Teoria semnalului susţine că persoanele care vând bunuri de calitate sunt
dispuse să suporte costul unui semnal, dar pentru a fi utile, semnalele trebuie să fie
credibile pentru partea neinformată. Aceasta înseamnă că agenţii care vând bunuri
de proastă calitate nu trebuie să fie interesaţi să trimită un semnal fals. Pe această
linie a raţionamentului, înseamnă că semnalele trebuie să fie ieftine pentru
vânzătorii de calitate bună şi scumpe pentru ceilalţi.
Selecţia adversă devine mult mai complexă pe piaţa asigurărilor, unde compa-
niile de asigurări nu pot cunoaşte profilul fiecărui asigurat şi unde contractele sunt
mult mai diversificate decât cele de vânzare-cumpărare. De obicei, contractul de
asigurare prevede două preţuri: o primă de asigurare şi o indemnizaţie pe care asi-
guratorul o plăteşte dacă riscul se materializează. De cele mai multe ori, societăţile
de asigurări practică o franşiză pe care asiguratul trebuie să o plătească dacă riscul
se materializează şi care reduce valoarea indemnizaţiei. De exemplu, în cazul
societăţii Interamerican Group se plăteau în 2001 următoarele franşize: 50 USD la
orice avarie asigurată, sau 2% din valoarea asigurată în caz de furt parţial şi 5% în
caz de furt total.
Asiguraţii pot fi împărţiţi în două categorii: asiguraţi cu risc ridicat şi asiguraţi
cu risc scăzut, fiecare consumator de asigurări cunoscându-şi profilul. În absenţa
franşizei, asiguratorii vor dori să propună un contract la o primă de asigurare care să
acopere riscul mediu, ceea ce înseamnă că asiguraţii cu risc mic vor trebui să
suporte o primă mai mare (avem de-a face cu o externalitate). Aceşti potenţiali
asiguraţi nu vor mai dori să cumpere contracte de asigurare, ceea ce înseamnă că
numai cei cu risc mare se vor asigura.
Franşiza permite asiguratorilor să separe agenţii între ei în funcţie de gradul de
risc. Societăţile de asigurare pot propune două tipuri de contracte: un contract cu
primă mică şi franşiză mare pentru cei cu risc scăzut şi un contract cu primă mare şi
franşiză scăzută pentru cei cu risc ridicat. Alegând unul dintre cele două contracte,
agenţii îşi vor face cunoscut tipul în care se încadrează.
154 Economie

Se poate observa că scoaterea la suprafaţă a informaţiei este costisitoare, întrucât

agenţii cu risc scăzut nu pot beneficia de soluţia care le-ar fi stat la dispoziţie dacă
informaţia era simetrică: franşiză zero şi primă de risc mică.
Analizând selecţia adversă pe piaţa asigurărilor de sănătate, Hal Varian (2006)
afirmă că satisfacţia agenţilor poate fi mărită şi prin intervenţia statului. Acesta
poate introduce obligativitatea asigurărilor de sănătate, ceea ce va permite firmelor
de asigurare să practice o primă unică aferentă riscului mediu al asiguraţilor.
Asiguraţii cu risc scăzut vor plăti în acest fel o primă mai mică decât cea pe care ar
fi plătit-o dacă societăţile de asigurare stabileau prima în funcţie de asiguraţii cu risc
crescut. În schimb, asiguraţii cu risc crescut vor beneficia de un contract foarte
avantajos, ceea ce înseamnă că de fapt tot asiguraţii “buni” suportă costurile
asimetriei informaţiei. Un efect asemănător îl are introducerea asigurării medicale
în pachetul de avantaje oferit de firme angajaţilor; acest lucru permite reducerea
primei de asigurare, întrucât toţi angajaţii sunt asiguraţi.
Selecţia adversă apare în situaţiile în care una dintre părţi nu cunoaşte calitatea
bunului oferit spre vânzare de cealaltă parte; în acest caz economiştii obişnuiesc să
vorbească de “bun de tip ascuns” referindu-se la bunul tranzacţionat. Antiselecţia
antrenează întotdeauna un cost suplimentar pentru cei de bună credinţă, mecanismul
concurenţial nemaiavând capacitatea de a conduce la un optim în sensul lui Pareto.

13.3.2. Hazardul moral

Conceptul de hazard moral a apărut în domeniul asigurărilor şi descria la

început situaţiile în care una dintre părţile unui contract, după încheierea contrac-
tului, acţionează în interes propriu şi în detrimentul partenerului.
De exemplu, o persoană care a încheiat o asigurare împotriva focului îşi dă foc
locuinţei, intenţionat sau din neglijenţă, şi declară că locuinţa a ars independent de
voinţa sa. În ultimii ani conceptul de hazard moral s-a îmbogăţit cu un nou sens: el
acoperă şi situaţiile în care partea neinformată poate observa acţiunea agentului,
dar nu poate verifica dacă este acţiunea potrivită.
De exemplu, să spunem că mergeţi cu autoturismul la mecanic. Mecanicul poate
afirma că aveţi cutia de viteze integral defectă şi atunci va acţiona conform diagnos-
ticului şi vă va schimba cutia de viteze. Soluţia corespunde perfect diagnosticului,
dar este posibil ca dumneavoastră să fi avut nevoie doar de schimbarea pinioanelor.
În situaţiile de hazard moral partea neinformată trebuie să găsească mecanismele
prin care să incite partea informată să adopte o decizie optimă din punctul de vedere
al celui neinformat. Mecanismele incitative utilizabile în situaţii de hazard moral
sunt studiate cu ajutorul modelelor Principal - Agent. Problema Principal -Agent
este o componentă a teoriei incitaţiilor, care studiază mijloacele prin care pot fi
stimulaţi agenţii care dispun de anumite informaţii private să scoată la iveală aceste
informaţii.
O relaţie Principal - Agent, numită şi relaţie de agenţie (instituţională, de organi-
zaţie), există ori de câte ori bunăstarea unei persoane depinde de acţiunile între-
prinse de o altă persoană. Agentul este persoana care acţionează, iar Principalul este
persoana afectată. Relaţia are multiple exemplificări în practică: de exemplu, un
spital este afectat de modul în care medicii îşi fac datoria, iar aceştia pot acţiona în
interesul lor, şi nu al spitalului, îngrijind preferenţial pacienţii. Într-o firmă, există o
 Oferta 155

relaţie de agenţie între manager şi proprietar: managerul îşi poate urmări interesele
proprii (este Agent), chiar cu preţul unui profit mai mic, ceea ce-l afectează negativ
pe proprietar, interesat de dividende (Principalul).

Problemele pe care şi le propune spre rezolvare teoria Principal - Agent sunt:

– să explice modul în care informaţia incompletă şi monitorizarea costisitoare
afectează acţiunile agenţilor;
– să construiască mecanisme prin care agenţii să fie stimulaţi să acţioneze în
interesul principalului.
Aceste probleme sunt rezolvate în general în funcţie de cazul studiat şi nu prin
generalizare.
De exemplu, să luăm cazul unui medic care pune un diagnostic, iar pacientul nu
este în stare să evalueze dacă diagnosticul este cel corect. Agentul dispune de un
avantaj informaţional (deţine o informaţie ascunsă), deoarece el observă diagnosti-
cul corect (necunoscut principalului) după ce a semnat contractul şi înainte de a
decide nivelul efortului. Soluţia este ca principalul să propună agentului un contract
care să prevadă o plată W dependentă de rezultat şi de mesajul trimis de agent:
W(R,M), în care M reprezintă mesajul. Principalul are interesul de a determina
agentul să scoată la iveală informaţia pe care o deţine (în exemplul nostru, să pună
diagnosticul corect). Procedeul care permite principalului să determine agentul să
arate informaţia pe care o deţine este simplu dar costisitor şi poartă numele de
principiul de revelaţie. El constă în faptul că principalul trebuie să ofere agentului
aceeaşi sumă pe care acesta ar primi-o dacă ar minţi, ori de câte ori agentul este
tentat să mintă. Atunci când principalul încheie contractul cu agentul, el ştie că
pentru anumite situaţii agentul este tentat să mintă. De aceea, el îi va propune agen -
tului o sumă maximă pe care acesta ar obţine-o dacă ar minţi, ceea ce va face ca
agentul să spună adevărul. Aceasta înseamnă că remuneraţia este independentă de
mesaj, dar revelarea informaţiei este costisitoare pentru principal.
În rezolvarea situaţiilor de antiselecţie sau de hazard moral am avut întotdeauna
în vedere preţul atunci când am discutat despre soluţiile optimizatoare. În realitate
principalul dispune de o gamă mult mai variată de clauze contractuale. În cazul
selecţiei adverse, partea neinformată poate propune (şi chiar propune în practică) o
paletă largă de contracte care să acopere cât mai multe tipuri de potenţiali asiguraţi.
În cazul hazardului moral, principalul poate investi în mecanisme de control a
agentului, poate stabili plata unui agent în funcţie de rezultatele altuia (pentru a
beneficia de roadele competiţiei dintre agenţi) sau poate propune agentului cola-
borarea pe termen lung. Indiferent de soluţia aleasă, contractele dintre principal şi
agent vor fi întotdeauna incomplete, iar agentul va beneficia de un avantaj infor-
maţional care se va traduce printr-o rentă informaţională.