LP 8

GABA: cel mai important neuro-mediator inhibitor central datorită rolului pe care îl are
în reducerea excitabilității neuronale, fiind distribuit în intreg sistemul nervos central. GABA
exercită o frânare a tonusului neuronal hiperstimulat în prezența factorilor de stres, având un
efect sedativ, tranchilizant asupra SNC în mod fiziologic.
Serotonina este un neuromediator responsabil de experienta bucuriei.
Dopamina este un neurotransmitator implicat în mod determinant in controlul activităţii
locomotoare, in reglarea stărilor emotive şi în procesele cognitive.

1. HIPNOTICE SI SEDATIVE
Somnul fiziologic: stare de repaus a organismului, care alternează periodic cu starea de
veghe, constituind bioritmul veghe – somn. Are ca rol: menţinerea echilibrului psiho-fiziologic
şi sănătăţii; intervine in procesul de creştere la copii.
 Somn REM (rapid eye movement)= somn rapid, paradoxal.
Caracteristici: unde EEG rapide (similare celor din starea de veghe); somn reechilibrator
psihic - ↑ autocontrolul; ↓ reacţiile impulsive; ↓ sensibilitatea la stres; somn cu vise; cca 25%
din totalul de somn; predomină în a doua parte a nopţii; 3-6 cicluri cu o durata de 10-30 min.
Deficitul de somn REM → tulburări psihice, cu agitaţie, iritabilitate.
Somn nonREM – caracteristici: unde EEG lente; somn reparator celular;
cca 75% din
totalul de somn; predomină în prima parte a nopţii; 4-6 cicluri cu o durata de 90 min.

Hiposomnia antrenează indispoziţie, oboseală, ineficacitate în activitate (randament

scăzut şi erori repetate). Poate să apară: rar şi pentru scurtă durată, la oameni sănătoşi, datorită
unor 
factori externi, temporari; frecvent, în boli psihiatrice (schizofrenie, stări depresive) şi
medicale (însoţite de durere, etc). 
 

Principii de tratament ale hiposomniei:
- tratamentul cauzelor (anxietate, depresie, durere, etc);
- măsuri igieno - dietetice de viaţă;
- psihoterapie;
- sedative;
- hipnotice, numai în insuccesul celorlalte măsuri terapeutice.

Hipnoticele – la doze terapeutice induc un somn hipnotic (somn asemănător celui fiziologic)
→ indicate în hiposomnii.
Sedativele – antrenează o stare de liniște prin scăderea excitabilității crescute a SNC → indicate
în stări de hiperexcitabilitate.

Hipnocoercitive: deprimare SNC neselectiva; forteaza instalarea somnului chiar daca

nu exista hiposomnie; relație gradată doză-efect deprimant SNC→ sedare: somn hipnotic, somn
narcotic, comă, moarte (pot fi folosite în scop suicid!); reduc durata somnului REM (produc
datorie de somn paradoxal) => dezechilibre psihice, agitație, hiperexcitabilitate, posibil efect
rebound cu apariția coșmarurilor; produc somnolență incipientă și reziduală intensă; produc
obișnuință cu tendință la creșterea dozei (sunt inductoare enzimatice puternice); produc
farmacodependență fizică puternică, cu posibil sindrom de abstinență la oprirea brusca; indicate
doar pe termen scurt.
 Hipnoinductoare: deprimare SNC specifică, deprimarea SNC nu e gradată, doză-
dependentă: ele nu produc comă și efect letal datorită acțiunii selective; favorizează instalarea
somnului, fiind active doar la indivizii cu hiposomnii; nu modifică semnificativ structura
somnului; produc somnolență de intensitate mai ↓; fenomenul de obișnuință este mai ↓ (sunt
inductoare enzimatice mai slabe); farmacodependență mai ↓; de elecție în hiposomnii.

Reprezentanti: hipnoinductoare (Midazolam, Cinolazepam, Zopiclona, Zolpidem),

hipnocoercitive (Fenobarbital)
Midazolamul este indicat atât în hiposomnii p.o. (7,5-15 mg seara înainte de culcare),
dar și ca inductor al anesteziei generale.
Zopiclona: are t1⁄2 relativ scurt (~5 h) și poate produce somnolență diurnă (mai intensă
în special la vârstnici), obișnuință, farmacodependență fizică cu sindrom de abstinență; 7,5 mg
seara la culcare; 3,75 mg la vârstnici și în IH.
Zolpidem: prezintă ca RA mai importantă somnolența diurnă, dar nu produce
obișnuință, dependență fizică sau miorelaxare; are IT mare; t1⁄2 scurt (2h) →folosit în
hiposomnii incipiente; 10 mg seara la culcare; 5 mg la vârstnici și în IH
Fenobarbital: Latenta lunga, durata lunga de actiune; in functie de doza poate fi:
- hipnocoercitiv in forma refractara de hiposomnie: 100mg cu 45 min inainte de somn
- sedativ: 15mg de 2-3 ori pe zi
- anticonvulsivant: marele rau epileptic: doza individualizata
- stimuleaza activitatea glucuronil transferazei: icter congenital
- inductori enzimatici puternici: pot ↓ efectul medicamentelor admin. în asociere cu ele
(inducție încrucișată): anticoagulante orale, teofilină, contraceptive orale.
- inhibitorii enzimatici pot ↓ biotransformarea barbituricelor, cu apariția riscului de supradozare
cu barbiturice.
Melatonina: hormon natural; Secreția sa crește odată cu lăsarea întunericului, e maximă
între orele 2-4 și scade spre dimineață. Se utilizează în controlul insomniei primare la pacienți
cu vârsta peste 55 ani (trat. pe termen scurt) și pentru tratarea tulburărilor de somn de scurtă
durată datorate schimbării fusului orar. 

 2. TRANCHILIZANTE (ANXIOLITICE)
Anxietatea: stare afectivă patologică, caracterizată prin: nelinişte psiho-motorie; teamă
nedesluşită, fără obiect real; teamă legată de o presupusă posibilitate a unui pericol iminent sau
insucces iminent.



A. Tulburarea de panică
- atacuri de panică multiple;
- 2-3% populaţia feminină; 0,5-1,5% populaţia masculină;
- manifestare: toate simptomele vegetative ale sindromului psihoneurovegetativ – apar spontan
şi durează câteva minute – o oră;
- complicaţii: fobiile – teama de locuri sau de situaţii din care ieşirea imediată nu este posibilă.
B. Tulburarea anxioasă generalizată
- îngrijorare exagerată şi persistentă – relaţia de cuplu, performanţa la locul de muncă, sănătate,
bani, statut social, etc.
- simptome: nelinişte, tensiune musculară, iritabilitate, oboseală, dificultate de concentrare,
tulburări de somn; frecvent se asociază cu depresie şi atacuri de panică
C. Tulburarea de stres posttraumatic
- cauza: expunerea la o traumă şocantă ce a pus viaţa în pericol: accidente, dezastre naturale,
abuzul asupra copiilor, răpiri, atacuri violente – ex. viol.
- poate apărea în câteva ore sau în câteva luni sau ani;
- retrăiri ale evenimentului traumatizant în timpul zilei şi/sau coşmaruri în timpul nopţii.
D. Tulburările obsesiv-compulsive
- gânduri iraţionale, pe teme variate (religioase, sexuale, contaminare – frica de germeni)
- acte repetitive (ritualuri) – fizice sau mentale: spălare, curăţenie, verificare, numărare,
organizare, strângere-depozitare, gânduri repetitive.

Reprezentanti: clasa benzodiazepine: Alprazolam, Bromazepam, Diazepam, Medazepam

Farmacocinetica:
- absorbție p.o bună, cu viteză diferită în funcție de lipofilie.
- legare de proteinele plasmatice în procent mare (>90%).
- difuziunea: sunt medicamente lipofile cu diferențe de coeficient de partiție lipide/apă: trec
ușor bariera hemato-encefalică, ajung în creier unde își manifestă acț. tranchilizantă, apoi se
redistribuie în țes. adipos, cu posibilă stocare și cumulare la acest nivel (atenție la vârstnici și
persoanele obeze – posibile reații de supradozare); traversează placenta și pot avea efecte
teratogene în embriogeneză; traversează bariera sânge-lapte și pot produce deprimare la sugar.
- eliminarea se face, în general renal
Interacțiuni:
- cu inhibitoare enzimatice puternice: AB macrolide, azoli antifungici, cimetidina, omeprazol,
suc grapefruit: ↓ biotransformarea → efect de supradozare relativă. 

- cu inductoare enzimatice puternice: fenitoina, fenobarbital, rifampicina: ↑ biotransformarea,
↓ durata și intensitatea efectului. 

- între ele, este CI asocierea, deoarece poate apărea competiție pentru situsul de legare cu ↓
reciprocă a efectului. 

Acțiuni și indicații:
- pentru acțiunea anxiolitică: în sindrom anxios

- pentru acțiunea sedativ-hipnoinductoare: în hiposomnii
- pentru acțiunea anticonvulsivantă: în epilepsie, alte stări convulsive; 

- pentru acțiunea miorelaxantă: în stări spastice ale mușchilor striați
Farmacotoxicologie: au IT mare, supradozările au rar sfârșit letal (dar atenție la asocierea cu
alcool/alte deprimante SNC → sinergism de acțiune); efecte secundare: somnolență, relaxare
musculară (incoordonare motorie) - atenție la șoferi și la persoanele care execută munci cu
atenție sporită; toleranță; risc teratogen la gravide 


DIAZEPAM
- prezintă toate acțiunile benzodiazepinelor; - posologie:
▪ adulți: 10 mg x 2-3/zi, ca anxiolitic/miorelaxant; 5-20 mg seara la culcare, ca hipnoinductor;
administrare intrarectală la copii – anticonvulsivant.
MEDAZEPAM
- anxiolitic de zi (somnolență ↓), celelalte acțiuni sunt foarte slabe; - posologie: 10 mg x 2-3/zi.
BROMAZEPAM
- mai sedativ decât medazepamul, potență mai mare: 1,5-3 mg x 3/zi.
ALPRAZOLAM
- acț. anxiolitică intensă, se poate folosi și în atacurile de panică. Are și acțiune antidepresivă,
de aceea este de elecție în depresia anxioasă. 

- potență mare – doze de 0,25-0,5 mg x 3/zi, care pot fi crescute treptat până la 3-4 mg/zi. În
atacul de panică/depresie anxioasă: 10 mg/zi. Are IT mare. 

- Ftox: sindrom de abstinență sever. 


3. ANTIDEPRESIVE
Depresia: se referă la starea emoţională de fond a individului, deosebindu-se de stările
emoţionale de scurtă durată (stări afective – ex. bucurie, surpriză, frică, tristeţe). Dacă stările
emoţionale – de ex. tristeţea – devin predominante şi greu de controlat – indivizii pot fi
diagnosticaţi cu o tulburare de dispoziţie numită depresie.
Exista 2 mari categorii: tulburări depresive majore (unipolare) = depresie majoră –
constă în episoade de depresie si tulburări bipolare (boala maniaco-depresivă) – constau în
episoade recurente de depresie şi manie.
Tulburarea depresivă majoră (tulburarea unipolară): cea mai frecventă tulburare
de dispoziţie. Simptome: dispoziţie deprimata, pierderea interesului şi plăcerii, iritabilitate,
tristeţe, scăderea sau creşterea apetitului alimentar, insomnie (treziri în timpul nopţii şi/sau
dimineaţa devreme), agitaţie sau deprimare psihomotorie, oboseală intensă, sentimente de
neputinţă, sentimente exagerate de vinovăţie, lipsa concentrării (cu afectarea capacităţii de
muncă), ideaţie de suicid, simptome somatice asociate: dureri (cefalee, nevralgii, mialgii,
dureri de tip reumatic, parestezii); cardiace (palpitaţii, dureri anginoase); respiratorii (dispnee,
senzaţie de constricţie toracică); digestive (greaţă); uro-genitale (dereglări menstruale)
Tulburarea bipolară: aprox. 25% dintre indivizii cu depresie majoră pot dezvolta
tulburare bipolara. Simptome: dispoziţie crescută - euforie, iritabilitate, agitaţie psihomotorie,
creşterea anormală a stimei de sine, sentimente de grandoare (pot duce la psihoze: delir,
halucinaţii), nevoie scăzută de somn, fugă de idei (trecere fără sens de la un subiect la altul),
vorbire excesivă, rapidă, cu tonalitate ridicată, distractibilitate (atenţia este atrasă prea uşor de
stimuli externi neimportanţi sau irelevanţi), activitate fizică crescută, creşterea activităţilor ce
implică plăcere (cheltuirea excesivă a banilor, jocuri de noroc excesive, hipersexualitate)

Antidepresive: psihoanaleptice propriu-zise care influențează în sens pozitiv tonusul

timic (afectiv) și ameliorează simptomele din depresie.
Depresiile:
ușoare se tratează cu PSIHOTERAPIE; moderate sau severe:
ANTIDEPRESIVE + PSIHOTERAPIE; anxioase: ANTIDEPRESIVE (ISRS) + BZD
(ALPRAZOLAM)
Trecerea de la o clasă de antidepresive la alta trebuie facută cu pauză: pentru ISRS –
după 6 săptămâni se trece la altă clasa. De cele mai multe ori, insuccesul terapiei cu
antidepresive este cauzat: fie de folosirea unor doze prea mici, fie din cauza unui tratament
prea scurt. Dozele folosite se cresc treptat până la nivelul maxim tolerat și se mențin cel puțin
4 săptămâni înainte de a încerca alt medicament.

Antidepresive Inhibitoare Selective a Recaptarii Serotoninei

- Tulburare depresivă majoră - tratament și profilaxia recidivelor
- Tulburare de panică, cu sau fără agorafobie

- Tulburare anxioasă socială

- Tulburare de stres posttraumatic

- Tulburări obsesiv-compulsive
Reactii adverse: greturi, diaree, cefalee, ameteli, agitatie, insomnie. Sindrom serotoninergic
(hipertermie, agitatie, convulsii)

Reprezentanti: Fluoxetina, Paroxetina, Sertralina, Escitalopram

 4. ANTIPSIHOTICE
TULBURĂRILE PSIHOTICE: tulburări de ordin calitativ ale proceselor psihice,
caracterizate printr-o dezintegrare, de obicei profundă, a personalităţii, cu tulburări de percepţie,
de judecată, de raţionament şi de comportament. Bolnavul nu este conştient de boala sa.

1. Schizofrenia – cea mai enigmatică şi mai dramatică boală cu care se confruntă psihiatria;
a. dezorganizată – cea mai severă; vorbire dezorganizată, delir şi halucinaţii dezorganizate şi
fragmentate, incoerenţă marcată, aplatizare afectivă.
b. catatonică – tulburări psihomotorii severe: excitare catatonică (agitaţie motorie lipsită de
sens), în alternanţă cu negativism catatonic (membre rigide, stupoare – lipsa reacţiei la stimulii
din mediu), adoptarea unor posturi ciudate, mutism, ecolalie, ecopraxie.
c. paranoidă – cea mai frecventă şi cea mai puţin severă; prezenţa delirului şi halucinaţiilor, cu
păstrarea funcţiilor cognitive şi afective. În timpul delirurilor – pacientul poate fi extrem de
anxios, agresiv, argumentativ.
d. nediferenţiată – se manifestă prin simptome ce aparţin mai multor tipuri de schizofrenie.
e. reziduală – pacientul a prezentat cel puţin un episod acut de schizofrenie, iar în prezent se
manifestă simptome reziduale: gândire ilogică, închidere în sine.
2. Tulburări paranoide (iluzionale: simptomele predominante sunt iluziile de persecuţie);
3. Tulburări schizofreniforme (similare cu schizofrenia simptomatologic, dar de durată mai
scurtă);
4. Tulburări schizoafective (episod de tulburare afectivă – depresie sau manie – simultan cu
faza activă a schizofreniei);
5. Psihozele vârstelor înaintate (pe fond de anomalii cerebrale instalate la vârste de peste 60 de
ani – ex. boala Alzheimer, boala Parkinson, etc.);
6. Tulburări psihotice reactive, de scurtă durată (durata mai puţin de o săptămână; consecinţă a
stresului psihologic);
7. Psihoze atipice (simptome deosebite de cele ale altor tipuri de psihoze).

Simptomatologia psihozelor
I. Simptome pozitive: Delir: pacientul crede că este chinuit, urmărit, înşelat sau spionat;
pacientul crede că anumite pasaje din cărţi, ziare, cântece sunt adresate lui; pacientul crede că
alţii îi pot citi gândurile, că gândurile sale se transmit altora sau că i se induc de către forţe
externe gânduri sau impulsuri. 

Halucinaţii (auditive, vizuale, olfactive, gustative sau tactile). Pacientul poate auzi voci
discutând despre comportamentul său, conversând una cu alta sau făcând comentarii critice sau
abuzive. 

Tulburări de gândire (vorbire incoerentă, care trece de la o idee la alta). 

Comportament bizar (bufonerie, agitaţie, aspect neîngrijit, manifestări neadecvate, care pot
merge până la agresivitate). 

II. Simptome negative: aplatizare afectivă, cu stare depresivă, faţa pacientului devine imobilă,
cu lipsă de expresivitate; alogie (reducerea gândirii, sărăcirea vorbirii şi a conţinutului vorbirii);
anhedonie (capacitate diminuată de a trăi plăcerea), care se poate reflecta prin lipsa de interes
legată de activitate, cu pierdere semnificativă de timp în activităţi fără scop; absenţa
sociabilităţii, care se referă la lipsa de interes legată de relaţiile cu ceilalţi; apatie/avoliţie
(absenţa motivaţiei, absenţa interesului).



Antipsihoticele (neurolepticele): sunt medicamente care aparțin grupului de

psiholeptice și care se mai numesc și neuroleptice; acț. neuroleptică cuprinde 3 tipuri de
acțiuni:
1. antipsihotică, cu utilitate în diverse psihoze în doze mari;
2. psihofiziologice (ex
tranchilizantă majoră, în doze mici);
3. neurologice, de tip extrapiramidal, generatoare de
efecte secundare.

Acțiunea NEUROLEPTICĂ
1. Acț. antipsihotică, utilă în psihoze acute/cronice (doze mari);
2. Acț. psihofiziologice: tranchilizantă majoră: ↓ anxietatea și hiperexcitabilitatea – utilă în
nevroze;

3. Acț. neurologice extrapiramidale: sunt efecte secundare nedorite, tulburări motorii
extrapiramidale de tip boală Parkinson, datorate extinderii blocajului dopaminergic în sistemul
nigrostriat. Apar în special la neurolepticele clasice incisive. 

ALTE ACȚIUNI:
1. Antiemetică – datorată blocării receptorilor D2 din bulbul rahidian (ZCD = zona
chemoreceptoare declanșatoare a vomei).
2. Crește eliberarea de prolactină la nivel hipofizar, din cauza blocajului receptorilor D2 în
sistemul tuberohipofizar, cu hiperprolactinemie.
3. Acțiune hipotermizantă: prin afectarea mecanismului termoreglării din hipotalamus.
 Farmacotoxicologie
Efecte neurologice: manifestări asemănătoare bolii Parkinson: tremor al extremităților,
hipertonia musculaturii striate, hipokinezie (dificultate în deplasare); acatizie: neliniște
subiectivă permanentă, cu nevoia de mișcare permanentă; diskinezie (mișcări involuntare,
anormale ale globilor oculari, gurii, limbii, gâtului, membrelor). 

Tratament: oprirea neurolepticului, administrarea de miorelaxante și antiparkinsoniene.
Reacțiile neurologice au frecvența cea mai mare și apar obligatoriu, de cele mai multe ori pe
parcursul tratamentului.

Efecte psihice (faza turbulentă): manifestate printr-o excitație psihică temporară, care
apare la începutul tratamentului, apoi dispare treptat; sindrom depresiv cu tendință spre suicid,
în special la neurolepticele incisive.
Efecte endocrine: datorate hiperprolactinemiei: la femei: modificarea ciclului
menstrual, amenoree, galactoree, frigiditate; la bărbați: ginecomastie și scăderea libidoului. 


Farmacoterapie
Antipsihoticele atipice au devenit de elecție în tratamentul schizofreniei (eficacitate mai mare
asupra simptomelor negative și efecte neurologice extrapiramidale scăzute).
Obiectivele tratamentului:
- în prima săptămână: scăderea agitației, a ostilității și agresivității; normalizarea somnului și a
apetitului alimentar.
- în săptămânile 2-3: îmbunătățirea relațiilor sociale și a dispoziției.
- terapia de întreținere se menține cel puțin 1 an după remisia primului episod psihotic acut
(tratament continuu cu dozele minime eficace).

Reprezentanti: risperidona, quetiapina, aripiprazol, olanzapina

 5. ANTICONVULSIVANTE
Convulsii: contracţii violente si repetate ale muşchilor striaţi, localizate sau
generalizate, provocate de descărcări anormale şi necontrolate ale unui numar mare de
impulsuri, din neuronii cerebrali.
Tipuri de convulsii:
- funcţie de coordonarea între muşchii agonişti şi antagonişti:

- clonice (contracţii musculare bruşte, scurte, ritmice, cu păstrarea coordonării între
contracţia muşchilor agonişti şi relaxarea muşchilor antagonişti);
- tonice sau tetanice (contracţii generalizate violente, atât a agoniştilor cât şi a
antagoniştilor, lipsind coordonarea între agonişti şi antagonişti).

Epilepsia: sindrom caracterizat prin:
 descărcări de impulsuri anormale, bruşte,

hiperfrecvente, sincrone ale unor grupuri de neuroni corticali sau subcorticali, cu modificarea
EEG cu sau fără tulburarea stării de cunoştinţă; cu sau fără accese (atacuri) convulsive; uneori
cu hiperactivitate vegetativă. 
Se prezintă sub forma unor episoade ce apar şi dispar brusc şi au
durată variabila.

Epilepsia generalizată
- Tonico-clonice (crize majore = marele rău epileptic sau grand mal): spasm tonic
maximal al musculaturii scheletice a întregului corp, urmat de cădere, convulsii clonice
generalizate, pierderea cunoştinţei.
- Absenţe (crize minore = micul rău epileptic sau petit mal): pierdere de cunoştinţă bruscă
şi de scurtă durată, cu sau fără activitate motorie, cu modificarea EEG.

Anticonvulsivantele (antiepilepticele): Sunt medicamente care scad numărul și

intensitatea atacurilor convulsive din epilepsie sau care suprimă sau reduc convulsiile din
diferite stări patologice (ex: traumatisme cerebrale, tumori intracraniene, boli infecțioase) 

Acțiunea anticonvulsivantă constă în: stabilizarea membranei neuronale, creșterea pragului de
excitabilitate și a pragului convulsivant 

Reprezentanti: Carbamazepina, Acidul valproic, Lamotrigina
CARBAMAZEPINA: hepatotoxicitate cu monitorizarea funcției hepatice - efecte teratogene;
CI în sarcină
F.TER – indicat în:
- marele rău epileptic
- nevralgia de trigemen
- unele forme de tulburări
bipolare
ACID VALPROIC + VALPROAT DE SODIU
F.TOX
- hepatotoxicitate cu monitorizarea
funcției hepatice - efecte teratogene CI în sarcină
F.TER
- anticonvulsivant cu spectru mai larg
- indicații: marele și micul rău epileptic, tulburări
bipolare
LAMOTRIGINA
F.TOX
‒ toxicitate cutanată sindrom Stevens-Johnson și necroliză
epidermică toxică ‒ poate crește ideația și comportamentul de tip suicidar !!!
F.TER
‒ convulsii
‒ prevenirea episoadelor depresive la pacienți cu tulburări bipolare