Sisteme dinamice

Capitolul I. Sisteme dinamice pe dreaptă

§ 5. Oscilaţii ale punctului material.

5.1. Oscilaţii armonice.
(amplituda, faza oscilaţiei, faza iniţială, perioadă, frecvenţa oscilaţiei, condiţiile
iniţiale 𝒙(𝟎) = 𝒙𝟎 , 𝒙̇ (𝟎) = 𝒗𝟎 , 𝒕𝟎 = 𝟎; 𝒙 = 𝒂𝒔𝒊𝒏(𝝎𝒕 + 𝜺).

Considerăm pe axa 𝒙 mișcarea punctului material 𝑴 de masă 𝒎 sub acțiunea

forței de atracție a centrului 𝑶 (ce se află pe axa 𝒙) mărimea căreea este
proporțională abaterii punctului 𝑴 de la centrul nemișcat de atracție 𝑶. Euația
diferențială ce descrie mișcarea punctului material este
𝒅𝟐 𝒙
𝒎 𝟐 = −𝒌𝒙,
𝒅𝒕
unde 𝒌 este număr pozitiv și reprezintă coeficientul de proporționalitate. Dacă
notăm 𝝎𝟐 = 𝒌/𝒎, atunci ecuație se scrie
𝒅𝟐 𝒙
+ 𝝎𝟐 𝒙 = 𝟎. (5.1)
𝒅𝒕𝟐
Ușor se verifică că
𝒙𝟏 = 𝒄𝒐𝒔𝝎𝒕 și 𝒙𝟐 = 𝒔𝒊𝒏𝝎𝒕
formează un sistem fundamental de soluții al ecuației (5.1). Prin urmare, soluția
generală a lui (5.1) este
𝒙(𝒕) = 𝑨𝒄𝒐𝒔𝝎𝒕 + 𝑩𝒔𝒊𝒏𝝎𝒕, (5.2)
unde 𝑨 și 𝑩 sunt constante oarecare. În loc de 𝑨 și 𝑩 vom întroduce constantele
𝒂 și 𝜺, legate de 𝑨 și 𝑩 prin egalitățile
𝑨 = 𝒂𝒔𝒊𝒏𝜺, 𝑩 = 𝒂𝒄𝒐𝒔𝜺. (5.3)
Înlocuint în (5.2), obținem
𝒙 = 𝒂𝒔𝒊𝒏(𝝎𝒕 + 𝜺). (5.4)
Constanta 𝒂 se numește amplituda oscilației, mărimea (𝝎𝒕 + 𝜺) se numește faza
oscilației, 𝜺 − faza inițială (faza în momentul 𝒕 = 𝟎).
După cum se vede din (5.4) mișcarea punctului 𝑴 este periodică. Notând cu T
perioada cea mai mică din
𝒔𝒊𝒏(𝝎(𝒕 + 𝑻) + 𝜺) = 𝒔𝒊𝒏(𝝎𝒕 + 𝜺),
obținem 𝝎𝑻 = 𝟐𝝅, de unde
𝟐𝝅
𝑻= .
𝝎
Perioada 𝑻 reprezintă timpul necesar pentru ca punctul material să efectuieze o
oscilație completă.
Mărimea
𝟏 𝝎
𝝂= =
𝑻 𝟐𝝅
se numește frecvența oscilației (numărul de oscilații într-o unitate de timp).

21
5.2. Oscilaţii amortizate.
Fie că asupra punctului material mai acționează și o forță de rezistență care este
proporțională vitezei 𝒙̇ de mișcare a punctului: 𝑭𝒓 = −𝟐𝒃𝒎𝒙,̇ unde 𝟐𝒃𝒎 este
coeficient de proporționalitate (𝒃 constantă dată, 𝒎 masa punctului material). În
acest caz ecuația mișcării punctului material este
𝒅𝟐 𝒙 𝒅𝒙
𝒎 𝟐 = −𝒌𝒙 − 𝟐𝒃𝒎
𝒅𝒕 𝒅𝒕
sau
𝒙̈ + 𝟐𝒃𝒙̇ + 𝝎𝟐 𝒙 = 𝟎. (5.5)
∗
Se consideră 𝝎 > 𝒃 > 𝟎 și se întroduce notația 𝝎 = √𝝎𝟐 − 𝒃𝟐 . Funcțiile
𝒙𝟏 = 𝒆−𝒃𝒕 𝒄𝒐𝒔𝝎∗ 𝒕, 𝒙𝟐 = 𝒆−𝒃𝒕 𝒔𝒊𝒏𝝎∗ 𝒕
formează un sistem fundamental de soluții a ecuției (5.4) și, prin urmare, ținând
cont de (5.3), soluția generală a lui (5.5) se scrie astfel
𝒙 = 𝒂𝒆−𝒃𝒕 𝒔𝒊𝒏(𝝎∗ 𝒕 + 𝜺). (5.6)
Din (5.6) se vede că mișcarea punctului material este ocilantă și cu creșterea
timpului amplituda 𝑨 = 𝒂𝒆−𝒃𝒕 tinde către zero, de unde vine denumirea de
oscilații armotizate.

5.3. Oscilaţii forţate. Rezonanța.

Fie că asupra punctului material mai acționează o forță exterioară perioică
𝑷𝒔𝒊𝒏𝒑𝒕,
unde 𝑷 și 𝒑 sunt constante date. Ecuația mișcării punctului este
𝒅𝟐 𝒙 𝒅𝒙
𝒎 𝟐 = −𝒌𝒙 − 𝟐𝒃𝒎 + 𝑷𝒔𝒊𝒏𝒑𝒕
𝒅𝒕 𝒅𝒕
sau
̃ 𝒔𝒊𝒏(𝒑𝒕).
𝒙̈ + 𝟐𝒃𝒙̇ + 𝝎𝟐 𝒙 = 𝑷 (5.7)
Soluția generală a lui (5.7) este
̃
𝑷 𝟐𝒃𝒑
𝒙 = 𝒂𝒆−𝒃𝒕 𝒔𝒊𝒏(𝝎∗ 𝒕 + 𝜺) + 𝒔𝒊𝒏(𝒑𝒕 + 𝜼), 𝜼 = 𝒂𝒓𝒄𝒕𝒈
√(𝝎𝟐 −𝒃𝟐 )𝟐 +𝟒𝒑𝟐 𝒃
𝟐 𝒑𝟐 −𝝎𝟐
(ca și mai sus 𝝎 > 𝒃, 𝝎∗ = √𝝎𝟐 − 𝒃𝟐 ).

Cazul 𝒃 = 𝟎.
𝑷̃
̃ 𝒔𝒊𝒏(𝒑𝒕), 𝒑 ≠ 𝝎: 𝒙 = 𝒂𝒔𝒊𝒏(𝝎𝒕 + 𝜺) +
𝒙̈ + 𝝎𝟐 𝒙 = 𝑷 𝒔𝒊𝒏(𝒑𝒕).
𝝎𝟐 − 𝒑𝟐
̃
𝑷
̃ 𝒔𝒊𝒏(𝝎𝒕), 𝒑 = 𝝎 ∶ 𝒙 = 𝒂𝒔𝒊𝒏(𝝎𝒕 + 𝜺) −
𝒙̈ + 𝝎𝟐 𝒙 = 𝑷 ∙ 𝒕 ∙ 𝒄𝒐𝒔(𝝎𝒕).
𝟐𝝎
̃
𝑷
Amplituda 𝑨 = ∙ 𝒕 → ∞ când 𝒕 → ∞. Acest fenomen se numește rezonanță.
𝟐𝝎
Exemplu. 𝒙̈ + 𝟗𝒙 = 𝟔𝒔𝒊𝒏(𝟑𝒕): 𝒙𝒑 = −𝒕 ∙ 𝒄𝒐𝒔(𝟑𝒕).

22