Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ALEXANDRIEI
(12 Noiembrie)
Troparul Sfântului Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei (Glasul al 8-lea) :
Întru răbdarea ta, ți-ai agonisit plata ta, Părinte Cuvioase, întru rugăciuni neîncetat
stăruind; Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Ioane Milostive, fericite, să mântuiască sufletele noastre!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !
Condacul Sfântului Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei (Glasul al 2-lea) :
Bogăţia ta o ai împărţit săracilor şi cerească bogăţie acum ai luat, Sfinte Ioan,
Preaînţelepte. Pentru aceasta, toţi pe tine te cinstim, săvârşind pomenirea ta, o, cel asemenea
cu milostenia numit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii.
Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar
fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi
pururea din toate nevoile.
Condac 1:
Prea Cuviosului Părintelui nostru Ioan, cântări veselitoare să-i aducem ca unuia ce alergarea
bine și-a săvârșit-o și următor Lui Dumnezeu Cel iubitor de milostivire s-a arătat, pentru care
bucurându-ne îi cântăm: Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!
Icos 1:
Născându-te din părinți bine credincioși, ai fost învățat de mic credința adevărată, apoi la
vreme cuvenita ai fost silit de părinții tăi spre căsătorie, însă Dumnezeu, Cel ce le rânduiește
pe toate, spre folosul sufletului ți-a rânduit și ție, pentru care îți cântăm:
Condac 2:
Fiind ales Patriarh al Alexandriei pe timpul Împăratului Iraclie, te-ai sârguit mai întâi a curăți
turma de eresuri, deoarece un oarecare Patriarh mincinos al Antiohiei, a adăugat la cântarea
1
„Sfinte Dumnezeule…” cuvintele „… care Te-ai răstignit pentru noi”, ca și când ar fi pătimit
Dumnezeirea în Domnul nostru Iisus Hristos, pentru care cu osârdie îți cântăm: Aliluia!
Icos 2:
Chemându-ți economii Bisericilor le-ai poruncit: mergeți în cetate și să-mi scrieți pe toți
domnii mei, iar economii nedumeriți au întrebat: Care sunt domnii tăi stăpâne? Iar Patriarhul
zice: Pe care voi îi numiți săraci și nevoiași, aceia sunt domnii mei, deoarece prin ei pot ajunge
la cereasca Împărăție, pentru iubirea de săraci îți cântăm unele ca acestea:
Condac 3:
Întărindu-te și mai mult în dragostea lui Hristos, pe care Îl vedeai prin săracii care îți ieșeau în
cale, mulțumeai din inimă celui care ți-a dat de toate pentru a putea milui pe toți cântând: Aliluia!
Icos 3:
Mergând spre Sfânta Biserică, ai fost întâmpinat de un om sărac și gol care tremura de frig, iar
tu, fericite, dezbrăcându-ți o haină, ai dat-o celui sărac voind a ispiti dacă Dumnezeu îți va
răsplăti însutit după făgăduință, pentru care îți cântăm:
2
Bucură-te, că pe toți spre mila îi îndemnai;
Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!
Condac 4:
Venind într-o zi un sărac la tine, i-ai dat șase galbeni, apoi ieșindu-ți înainte pe altă cale și
schimbându-și hainele, a cerut din nou milostenie șase galbeni, apoi schimbându-și din nou
hainele a venit a treia oară să ceară milă de la tine. Văzându-l sluga ta a zis: „Acesta a cerut de
două ori milostenie”, însă fericitul a zis: „Dă-i doi galbeni, nu cumva să fie Hristos care mă
ispitește pe mine” și cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 4:
Unui negustor bogat i s-a înecat în mare corabia cu mărfuri, din care pricină sărăcind foarte
mult și venind la sfântul se ruga să-l ajute. Atunci luând sfântul cinci litre de aur, le-a dat
negustorului, care plecând bucuros a început din nou să-și facă negus¬toriile sale pentru care
îți cântăm:
Condac 5:
Mergând odinioară la Biserică, te-a întâmpinat un bărbat cinstit căruia îi furaseră tâlharii toată
averea aflându-se acum în mare sărăcie. Deci Patriarhul, mult milostivindu-se spre acel om a
poruncit slugii să spună economilor bisericii să-i dea cincisprezece litre de aur. Iar noi pentru
milostivirea ta cea mare cântăm: Aliluia!
Icos 5:
Venind la Patriarh o femeie bogată a dat în mâna lui o hârtie în care scria că dăruiește Bisericii
500 litre de aur; luând Patriarhul hârtia și citind-o a simțit cu duhul că femeia aceea nu a dat
tot cât pusese în mintea sa, căci așa a voit Dumnezeu, deoarece nici economii bisericii nu au
dat omului sărăcit de talhari cât le-a poruncit să-i dea, pentru aceasta îți cântăm:
Condac 6:
Hrănind mulțime de popor ai cheltuit toată averea bisericii și încă ai rămas dator o mie de litre
de aur. Deci aflând despre aceasta un cleric care își luase a doua femeie după moartea celei
dintâi și, neputând a se învrednici de o mai mare treaptă în ierarhia bisericească, a socotit a
aduce Patriarhului 150 de litre de aur, precum și o mulțime de grâu numai să-l facă diacon.
Însă fericitul mustrându-l și înfricoșându-l cu pedeapsa l-a îndemnat a cânta: Aliluia!
Icos 6:
Slujind odată cuviosul la Sfântul Altar, și-a adus aminte de un cleric ce avea mânie și răutate
asupra lui. Deci, depărtându-se puțin de altar, a chemat la sine pe cleric și căzând la picioarele
lui și-a cerut iertare. Pentru aceasta smerenie a Sfântului îi cântăm:
Condac 7:
Un nepot al Sfântului pe nume Gheorghe, a fost defăimat de un locuitor al Alexandriei cu
cuvinte de ocară și rușine, despre care aflând sfântul căuta să împace amândouă părțile
sârguindu-se a cânta Lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7:
4
Chemând pe nepotul său și văzându-l foarte tulburat asupra celui ce-l ocărâse, i-a zis cuvinte
de mângâiere și ca și când și el ar fi fost mâniat asupra acelui om a zis: „Lasă că ai să vezi cum
am să mă razbun asupra lui încât se va mira toată Alexandria”. Și într-adevăr așa a făcut cel
plin în dreapta socoteală, căci l-a scutit pe acela de a plăti bir Bisericii încât se minuna toată
Alexandria de bunătatea lui, iar noi îi cântăm:
Condac 8:
Venind într-una din zile un om bogat la Sfântul și văzând așternutul lui acoperit cu un veșmânt
sărac, i-a trimis în dar o plapumă, însă Sfântul, pentru a nu-l mâhni pe boier, luându-o s-a acoperit
cu ea o noapte, apoi chemând o slugă, a trimis-o cu ea în piață spre a o vinde, iar prețul să-l
dea săracilor cântând lui Dumnezeu Cel ce a venit în lume în cea mai mare sărăcie: Aliluia!
Icos 8:
Mergând sluga în piață, s-a întâmplat de a trecut boierul pe acolo și văzând plapuma a
cunoscut-o și cumpărând-o, a trimis-o din nou Sfântului, însă acesta din nou a trimis-o spre
vânzare, lucru care s-a petrecut de mai multe ori. Văzând Sfântul Ioan că boierul vrea cu tot
dinadinsul să folosească plapuma a zis: „Vom vedea care din nou se va supăra întâi, eu
vânzând-o sau tu cumpărând-o și iarăși dându-mi-o”, iar noi cei iubitori de săraci cântăm:
Icos 9:
Poruncind, Sfinte Ioane, să fie adus în fața sa monahul cel întemnițat, acesta a venit cu mare
greutate, deoarece cu anevoie putea să se miște din pricina rănilor, însă Patriarhul a rămas
încremenit când l-a văzut deoarece era întocmai cel ce i se arătase în vis, pentru aceasta îți cântăm:
Condac 10:
Dându-ți seama de mulțimea robilor lui Dumnezeu, celor neștiuți de nimeni, te-ai hotărât a nu
mai judeca pe nimeni nelăsând nici pe alții să-i judece, ci cântai necontenit Lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10:
Știind Sfântul un episcop cu numele Troil, foarte iubitor de argint, l-a luat cu sine la bolniță și,
cunoscând ca acesta are aur la dânsul, i-a zis: „Părinte Troile, acum este rândul tău să mângâi
pe cei săraci, dându-le milostenie”, iar Troil, deși zgârcit, de rușine a început să dea săracilor,
încât a deșertat 30 litre de aur, apoi căindu-se și părându-i rău după bani, a căzut bolnav la pat.
Însă Sfântul Ioan auzind și cunoscând pricina bolii sale, a mers să-l cerceteze pentru care îi cântăm:
Bucură-te, cel ce ai vrut să deschizi raiul prin milostenie pentru sufletul lui Troil;
Bucură-te, că acesta de rușine a dat milostenie, dar cu multă părere de rău;
Bucură-te, că după aceea de necaz s-a și îmbolnăvit;
Bucură-te, că tu cunoscând pricina bolii ai mers la el spre cercetare;
Bucură-te, căci i-ai dus aurul pe care l-a împărțit la spital spunându-i să-l socotească ca și cum
ți-ar fi dat împrumut;
Bucură-te, că Troil văzând aurul îndată s-a făcut sănătos;
6
Bucură-te, că rugându-te pentru el acesta a avut o descoperire în vis;
Bucură-te, că se făcea că este într-o curte foarte frumoasă a cărei podoabă era de negrăit;
Bucură-te, că deasupra curții scria „Lăcașul de veci al lui Troil, episcopul” lucru de care mult s-a
bucurat;
Bucură-te, că un barbat înfricoșat s-a aratat și ștergând numele lui Troil a scris „Lăcașul de veci
al lui Ioan Arhiepiscopul Alexandriei, pe care l-a cumpărat cu 30 de litre de aur”;
Bucură-te, că trezindu-se din somn Troil a început a plânge după casa cea din cer pe care a
pierdut-o din cauza zgârceniei;
Bucură-te, cel ce ai fost îndreptătorul vieții lui Troil;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!
Condac 11:
Astfel povățuindu-și turma până la adânci bătrâneți, în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor
sale, iar tu, fericite părinte, cu cugetul împăcat și cu inima curată ai pășit spre cerescul
Ierusalim, unde aveai pregătită frumoasa cetate prin milostenie, blândețe și bunătate, pentru
a putea cânta nestingherit Lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 11:
Săvârșindu-te din viață, cu bucurie ai fost întâmpinat de cetele cerești cu cântarea: „Bucură-te,
slugă bună și credincioasă, bine lucrătoarea vieții Lui Hristos, tu și greutatea zilei ai purtat și
talantul cel dat ție l-ai înmulțit și pe cei ce au venit după tine nu i-ai pizmuit”. Pentru aceasta
s-a deschis ție ușa Cerurilor. Intră întru bucuria Domnului tău și te roagă pentru noi, Ioane
fericite, care îți cântăm ție:
Condac 12:
Nu se cuvine a tăinui minunea ce s-a făcut după îngroparea Sfântului Ioan, cu femeia ce
săvârșise un păcat pe care se rușinea a-l spovedi. Ai îndemnat-o să și-l scrie pe hârtie, apoi
pecetluind-o, să o aducă la tine. Însă tu fericite luând scrisoarea, a cincea zi ai răposat
nespunând nimic la nimeni despre scrisoare, iar femeia aflând despre moartea ta se tânguia
și-i cânta Lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 12:
7
Venind femeia aceea la mormântul Sfântului, a început să plângă cu amar pentru scrisoarea în
care își scrisese păcatul său, socotind cât de mare rușine îi va pricinui dacă i-o va citi cineva.
Așa plângând a rămas la mormântul Sfântului trei zile, iar a treia noapte i s-a arătat Sfântul
Ioan cu cei doi episcopi și, dându-i scrisoarea înapoi pecetluită, i-a poruncit femeii să o
deschidă. Luând femeia scrisoarea, a deschis-o și a aflat păcatul șters, iar în locul lui scria:
„Pentru robul meu Ioan s-a șters păcatul tău”. Pentru aceasta cu bucurie îți cântăm: