Realizat de Bugneac Iana M1621 USMF

AFECŢIUNILE PLEURO-PULMONARE SUPURATIVE

(Abcesul pulmonar, Boala bronşiectatică, Gangrenul pulmonară, Pleureziile

purulente nespecifice)

1.CS. Factorul etiologic (mecanismul) principal in dezvoltarea abcesului şi gangrenei

pulmonare este:
A. Factorul bronhogen;
B. Traumatismele;
C. Boala bronşiectactică;
D. Emboliile septice;
E. Răspândirea infecţiei din focare purulente din vecinătate.

2.CS. Cauza principală in dezvoltarea gangrenei pulmonare este:

A. Reactivitatea imunologica scăzută;
B. Vârsta înaintată a pacientului;
C. Bolile concomitente;
D. Flora microbiană;
E. Reactivitatea imunologică scăzută şi flora microbiană.

3.CS. Care floră microbiană provoacă mai frecvent gangrena pulmonară:

A. Protozoare;
B. Fungii;
C. Flora microbiana aeroba gram-pozitivă;
D. Flora microbiana aeroba gram-negativă;
E. Flora microbiana anaeroba neclostridiană.

4.CS. Care este localizarea mai frecventă a abceselor pulmonare prin aspiraţie:
A. Segmentele bazale anterioare ale lobilor inferiori;
B. Segmentele laterale ale lobilor inferiori;
C. Segmentele apicale ale lobilor superiori;
D. Segmentele anterioare ale lobilor superiori;
E. Segmentele posterioare ale plămânilor (preponderent lobii superiori).

5.CM. Abcesele de origine bronhogenă în majoritatea cazurilor sunt:

A. Multiple;
B. Periferice;
C. Solitare;
D. Centrale;
E. Bilaterale.

6.CM. Abcesele pulmonare secundare unor embolii septice sunt:

A. Centrale;
B. Multiple;
C. Periferice;
D. Solitare;
E. Bilaterale.

7.CS. Care semn fază a abcesului pulmonar acut:

 A. Tusea;
B. Febra;
C. Expectoraţie purulentă;
D. Dispnee;
E. Sindromul algic.

8.CM. Care din semnele mentionate mai jos se diminuează în faza a două a abcesului
pulmonar acut:
A. Hemoptizia;
B. Tusea;
C. Expectoraţia;
D. Dispneea;
E. Intoxicaţie septico-purulentă.

9.CS. Sindromul fizic caracteristic pentru faza I a abcesului pulmonar este:

A. Sindromul de hiperinflatie pulmonară;
B. Sindromul de condensare pulmonară;
C. Devierea mediastinului contralateral;
D. Sindromul fizic cavitar;
E. Sindromul de revărsat pleural.

10.CS. Sindromul fizic caracteristic pentru faza a doua a abcesului pulmonar acut
este:
A. Sindromul de hiperinflaţie pulmonară;
B. Sindromul de condensare pulmonară;
C. Devierea mediastinului contralateral;
D. Sindromul fizic cavitar;
E. Sindromul de revărsat pleural.

11.CS. Care metodă de diagnostic este mai informativa in faza I a abcesului pulmonar
acut:
A. Scanarea cu radionuclizi;
B. Bronhoscopia;
C. Tomografia asociată cu puncţia toracică;
D. Ultrasonografia;
E. Bronhografia.

12.CM. Cea mai informativă metodă de diagnostic în faza a II a abcesului pulmonar

acut este:
A. Angiopulmonografia;
B. Radiografia de ansamblu în doua proiecţii;
C. Scanarea cu radionuclizi;
D. Tomografia;
E. Ultrasonografia;

13.CS. Imaginea radiologica în gangrena pulmonara se caracterizează prin:

A. Condensarea pulmonară;
B. Sindromul de hiperinflatie;
C. Formaţiune cavitară solitară;
D. Formaţiune lichidiană plină, bine delimitată;
 E. Opacitatăţi pulmonare răspândite, cu focare de destrucţie (fagure de albină).

14.CS. Cu care forma a empiemului închistat diagnosticul diferenţial a abcesului

pulmonar este mai dificil:
A. Empiem apical;
B. Empiem mediastinal;
C. Empiem interlobar cu fistula bronşică;
D. Empiem parietal;
E. Empiem supradiafragmal.

15.CS. Cu care dintre formaţiunile cavitare ale toracelui diagnosticul diferenţial al

abcesului pulmonar este mai dificil:
A. Cancerul pulmonar forma atipică;
B. Tuberculoza pulmonară forma exavată;
C. Chist supurat cu fistulă bronşică;
D. Boala bronşiectatică;
E. Abces mediastinal.

16.CS. Complicaţia cea mai frecventă a abcesului piogen pulmonar acut este:
A. Generalizarea procesului septico-purulent cu abcese la distanţă;
B. Piopneumotoraxul;
C. Hemoragia;
D. Mediastenita acută;
E. Afectarea plămânului sănătos.

17.CS. Cea mai gravă şi periculoasă complicaţie a abcesului pulmonar acut este:
A. Pleurezia sero-fibrinoasă;
B. Pleurezia purulentă;
C. Pleurezia purulentă cu fistula bronşică;
D. Hemoragie profuză;
E. Medistenita acută.

18.CS. Hemoragia profuză în patologiile pleuropulmonare survine mai frecvent în:

A. Boala bronşiectatică;
B. Abcesele pulmonare;
C. Tuberculoza pulmonară;
D. Cancerul pulmonar;
E. Gangrena pulmonară.

19.CS. Sursa hemoragiei profuze în gangrena şi abcesele acute pulmonare mai

frecvent este:
A. Eroziuni ale mucoasei bronhiilor;
B. Ramurile arterei pulmonare;
C. Arteriile intercostale;
D. Cârja şi aorta toracică;
E. Arteriile bronşice.

20.CS. Metoda cea mai veritabilă de determinare a florei microbiene in abcesul si

gangrena pulmonară este examenarea:
A. Sputei expectorate;
 B. Lichidului lavajului aspirat;
C. Conţinutului aspirat in timpul bronhoscopiei;
D. Frotiului nazo-faringian;
E. Materialului prelevat prin puncţia transtoracală.

21.CM. Tratament abceselor şi gangrenei pulmonare prevede:

A. Corecţia metabolismului hidro-salin;
B. Antibioticoterapia;
C. Dezintoxicaţia;
D. Sanarea locală a focarului purulent;
E. Imunocorecţia.

22.CS. Metoda de elecţie pentru sanarea abcesului pulmonar acut este:

A. Inhalaţii curative;
B. Drenajul postural;
C. Toracopleuropneumocinteza cu drenare;
D. Lavajul bronşic prin cateterism;
E. Bronhoscopia cu lavaj;

23.CS. Metoda de elecţie în sanarea abceselor voluminoase cu sechestre şi intoxicaţie

septică pronunţată este:
A. Toracopneumocinteza cu drenaj;
B. Bronhoscopia;
C. Lavajul bronsic prin cateterism;
D. Microtraheostomia;
E. Toracopneumotomia şi drenarea abcesului.

24.CS. Care din metodele de hemostază este inificientă în hemoragiile din abcesele
pulmonare:
A. Bronhoscopia cu obturarea bronhiei de drenaj;
B. Colabarea plămânului afectat;
C. Embolizarea arterelor bronşice;
D. Toracopneumotomia şi suturarea vaselor in cavitatea abcesului;
E. Rezecţia pulmonară.

25.CS. Metoda terapeutică de elecţie în gangrena pulmonară complicată cu hemoragii

repetate , masive, este:
A. Bronhoscopia cu lavaj;
B. Puncția pleurală repetată;
C. Pleurotomie minimă (închisă);
D. Toracopneumotomie cu tamponament;
E. Rezecţia pulmonară.

26.CS. Metoda de bază de tratament local în cazul rupturei abcesului piogen sau
gangrenos în cavitatea pleurală, este:
A. Bronhoscopia cu lavaj;
B. Puncţia pleurală repetată;
C. Pleurotomie minimă (închisă);
D. Toracotomie largă, sanarea, drenarea cavitaţii pleurale şi abcesului;
E. Rezecţia pulmonară.
27.CS. În aprecierea rezultatelor tratamentului conservator al abcesului pulmonar
acut, care afirmaţie nu este corectă:
A. Însănătoşirea are loc în 80-85% cazuri;
B. Însănătoşirea definitivă (clinică şi morfopatologică) - în 25 -40% cazuri;
C. Însănătoşirea numai clinică se marchează în 35-50% cazuri;
D. Cronicizarea procesului are loc în 50% din cazuri;
E. Mortalitatea constituie 1-2%.

28.CM. Care din cauzele enumerate mai jos duc la cronicizarea abcesului pulmonar:
A. Tratamentul consevator întârzieat;
B. Terapia antibacteriană defectuoasă;
C. Localizarea apicală a abcesului;
D. Terapia de detoxifiere neadecvată;
E. Abcesul pulmonar voluminos cu sechestre, asanat defectuos.

29.CS. Complicaţia cea mai gravă a abcesului pulmonar cronic este:

A. Tuberculoza cavităţii reziduale;
B. Suprainfectarea cu fungi;
C. Amiloidoza viscerală;
D. Hemoptizia;
E. Pioscleroza cu bronşiectazii secundare.

30.CS. Metoda cea mai eficace de diagnostic în abcesul cronic este:

A. Angiopulmonografia;
B. Scanarea cu radionuclizi;
C. Radiografia de ansamblu;
D. Bronhoscopia;
E. Tomografia şi bronhografia.

31.CS. Care din formele evolutive ale abcesului pulmonar cronic nu va fi supusă
tratamentului chirurgical:
A. Cu hemoragii repetate;
B. Cavitate restantă asimptomatică;
C. Progresarea piosclerozei;
D. Acutizarea frecventă a procesului septico-purulent;
E. Malignizarea cavităţii restante.

32.CS. Metoda de elecţie în tratamentul abcesului pulmonar cronic este:

A. Tratamentul conservativ general;
B. Bronhoscopie cu lavaj;
C. Toracopneumotomia cu drenaj;
D. Antibioticoterapia;
E. Rezecţia pulmonară.

33.CM. Care din complicaţiile enumerate apar mai frecvent în perioada precoce la
bolnavii operaţi pentru supuraţii parenchimatoase pulmonare:
A. Bronhospasmul;
B. Plămânul de stres;
C. Atelectaziile;
 D. Sindromul de încărcare bronşică;
E. Bronhopneumoniile.

34.CS. Cea mai periculoasa complicaţie pleurala în rezecţiile pulmonare este:

A. Pleureziile purulente;
B. Fistula bronşică;
C. Supuraţia plăgii;
D. Hemoragia;
E. Atelectaziile.

35.CS. Metoda primordială de profilaxie a empiemului pleural în rezecţiile pulmonare

efectuate pentru supuraţiile parenchimatoase este:
A. Corecţia homeostazei;
B. Antibioticoterapia;
C. Corecţia stării imunologice;
D. Reexpansionarea plămânului şi drenarea adecvată;
E. Inhalaţii curative.

36.CM. Care din următoarele afirmaţii, referitoare la structura anatomică a

plămânilor, nu sunt corecte:
A. Plămânul stâng este alcătuit din doi lobi;
B. Plămânul drept este alcătuit din trei lobi;
C. Plămânul stâng este alcătuit din trei lobi;
D. Plămânul drept este alcătuit din doi lobi;
E. Plămânul drept are lob mediu.

37.CS. Segmentele lobilor plămânilor sunt următoarele, exceptând:

A. Lobul superior al plămânului drept are trei segmente /1,2,3/;
B. Lobul mediu are un segment /4/;
C. Lobul inferior pe dreapta - 5 segmente /6,7,8,9,10/;
D. Lobul superior pe stânga - 5 segmente /1,2,3,4,5/;
E. Lobul inferior pe stânga - 4 segmente /6,8,9,10/;

38.CM. Locul de plecare al arteriilor bronşice este:

A. Artera pulmonară;
B. Arteriile intercostale;
C. Artera axilară;
D. Artera subclavia;
E. Aorta.

39.CS. Mucoasa bronşiilor este tapetată cu:

A. Epiteliu alveolar;
B. Epiteliu ciliat;
C. Mezoteliu;
D. Endoteliu;
E. Epiteliu pavimentos.

40.CS. Peretele bronşiilor are următoarele straturi, exceptând:

A. Stratul mucos şi membrana proprie;
B. Stratul muscular;
 C. Stratul submucos;
D. Stratul adipos-celular;
E. Stratul fibros-cartilaginos şi adventitia.

41.CS. Care din indicii volumului respirator nu este corect:

A. Volumul inspirator de rezervă 1500-2000 ml;
B. Volumul expirator de rezervă - 500 ml;
C. Volumul rezidual - 1000-1300 ml;
D. Volumul respirator - 400-500 ml;
E. Volumul respirator pe minută - 5000-10000 ml.

42.CS. Care din indicii ai capacităţii de volum pulmonar nu este corect:

A. Capacitatea vitală - 3000-4000 ml;
B. Capacitatea totală - 4000-5300 ml;
C. Capacitatea inspiratorie - 2400-3200 ml;
D. Capacitatea reziduală funcţională - 1500 ml;
E. Capacitatea respiratorie maximă - 128000 ml.

43.CS. Care din indicii presiunii gazelor sângelui nu este corect:

A. Presiunea O2 în sângele arterial - 60 mm/Hg;
B. Presiunea O2 în sângele venos - 38 mm/Hg;
C. Presiunea O2 în sângele arterial - 98 mm/Hg;
D. Presiunea CO2 în sângele arterial – 37,8 mm/Hg;
E. Presiunea CO2 în sângele venos - 42,5 mm/Hg.

44.CS. Metodele de examinare ale funcţiei respiratorii sunt următoarele, exceptând:

A. Spirometria;
B. Scanarea cu radionuclizi;
C. Spirografia;
D. Spiroergometria;
E. Pneumotahografia.

45.CS. Factorii cei mai importanţi în etiologia bolii bronşiectatice sunt:

A. Boala bronsiectatică preponderent este congenitală;
B. Factorii ereditari;
C. Factorul mecanic;
D. Factorul infecţios;
E. Factorii mecanic şi infecţios.

46.CS. Boala bronşiectatică se dezvoltă pe fondal de:

A. Pioscleroză;
B. Pneumoniei cronice;
C. Parenchimului neschimbat;
D. Emfizemului pulmonar;
E. Empiemului pleural cronic.

47.CS. Forma anatomo-patologică a bronşiectazielor mai frecvent întâlnite este:

A. Dilataţii moniliforme sau varicoase;
B. Dilataţii cilindrice;
C. Dilataţii saciforme sau pseudochistoase;
 D. Dilataţii ampulare;
E. Dilataţii mixte.

48.CS. Care strat al peretelui bronşic este înlocuit cu ţesut conjunctiv în

bronşiectaziile avansate (stadiul III):
A. Stratul mucos;
B. Stratul submucos;
C. Muşchii netezi;
D. Cartilajul;
E. Toate straturile.

49.CS. Care este simptomul funcţional dominant al bolii bronşiectatice:

A. Sindromul algic;
B. Sindromul hemoptoic;
C. Sindromul de intoxicaţie septico-purulentă;
D. Sindromul bronşic;
E. Febra.

50.CS. Boala bronşiectatică afectează preponderent:

A. Lobul superior al plămânului drept;
B. Lobul mediu al plămânului drept;
C. Lobul superior al plămânului stâng;
D. Lobul superior şi mediu al plămânului drept;
E. Lobii inferiori.

51.CS. Sindromul fizic caracteristic pentru boala bronşiectatică este:

A. Sindromul de hiperinflatie pulmonară;
B. Sindromul de condensare pulmonară;
C. Sindromul fizic cavitar;
D. Sindromul de revărsat pleural;
E. Sindromul bronşic.

52.CS. Cea mai frecventă complicaţie locală a bolii bronşiectatice este:

A. Pneumopatia acută;
B. Bronşitele acute şi subacute;
C. Hemoptiziile;
D. Pleureziile purulente;
E. Pioscleroza.

53.CS. Complicaţia cea mai gravă de ordin general în perioada tardivă a bolii
bronşiectatice este:
A. Abcesul cerebral;
B. Abcesul hepatic;
C. Generalizarea procesului septico-purulent;
D. Abcesul subfrenic;
E. Amiloidoza viscerală.

54.CM. Diagnosticul diferenţial al bolii bronşiectatice prezintă dificultăți cu

următoarele maladii:
A. Bronşitele supurate fără dilataţii bronşice;
 B. Supuraţii bronhopulmonare cronice cu bronșectazii secundare;
C. Tuberculoza pulmonară;
D. Bronhocelele;
E. Formele chistice sau pseudochistice ale bolilor congenitale pulmonare.

55.CS. Metoda cea mai eficace de diagnostic a bolii bronşectatice este:

A. Angiopulmonografia;
B. Radiografia de ansamblu;
C. Tomografia;
D. Bronhografia;
E. Bronhoscopia.

56.CS. Care din următoarele investigaţii paraclinice asigură o informaţie optimă

vizavi de rezervele funcţionale ale plămânilor:
A. Scanarea cu radionuclizi;
B. Determinarea presiunei O2 şi CO2 în sânge;
C. Teste de ventilare pulmonară;
D. Testele ventilatorii pe plămâni separaţi;
E. Angiopulmonografia.

57.CS. Metoda optimă de pregătire a bolnavilor pentru bronhografie cu boala

bronşiectatică este:
A. Administrarea parenterală a antibioticelor;
B. Administrarea de expectorante;
C. Corecţia homeostazei;
D. Terapia de dezintoxicare;
E. Asanarea arborelui bronşic.

58.CS. Metoda cea mai eficace de asanare a arborelui bronşic este:

A. Inhalaţii aerozolice;
B. Drenajul postural;
C. Lavajul bronşic prin cateterism;
D. Administrarea de expectoranţi;
E. Bronhoscopia + lavaj bronşic cu antibiotice, anticepsice şi aspirare.

59.CS. Tratamentul strict conservator a bolii bronşiectatice este indicat în

următoarele cazuri, exceptând:
A. La bolnavii cu boli concomitente decompensate;
B. În stadiile iniţiale a maladiei, mai cu seama la copii;
C. În cazurile de afectare a unui plămân şi a unui lob sau mai mulţi din partea
opusă;
D. Afectarea limitată a ambilor plămâni;
E. Degerescenţa amiloida gravă a organelor interne.

60.CS. Tratamentul conservator al bolii bronşiectatice include obligatoriu următoarele

măsuri, exceptând:
A. Corecţia homeostazei;
B. Terapia de detoxicare;
C. Sanarea bronşiilor şi a căilor aeriene superioare;
D. Combaterea secreţiei gastrice;
 E. Tratamentul balneo-climatic.

61.CS. Tratamentul chirurgical al bolii bronşectatice în dependenţă de procesul local

este rar indicat în următorul caz:
A. Bronşiectazii supurate unilaterale;
B. Plămân bronşiectatic complet distrus;
C. Bronşiectazii localizate bilateral bine delimitate;
D. Bronşiectazii difuze din copilărie, mai cu seamă bilaterale, fără complicaţie;
E. Bronşiectazii secundare, mai cu seama, hemoptoice.

62.CS. Operaţiile radicale în boala bronşiectatică sunt următoarele, exceptând:

A. Rezecţia segmentară;
B. Lobectomia, bilobectomia;
C. Rezecţia cuneiformă;
D. Decorticarea pleuro-pulmonară;
E. Pulmonectomia.

63.CS. Complicaţiile postoperatorii imediate în boala bronşiectatică sunt următoarele,

exceptând:
A. Trezirea postanestetică tardivă a bolnavului;
B. Hemoragia gravă;
C. Șocul de durere;
D. Bronhospasmul;
E. Insuficienţa suturilor bronhiei.

64.CS. Complicaţiile pleurale postoperatorii precoce, în rezecţiile pulmonare pentru

boala bronşiectatică, sunt următoarele, cu excepţia:
A. Empiemul pleural;
B. Hematoraxul ;
C. Pneumotoraxul;
D. Atelectaziile;
E. Chilotoraxul.

65.CS. Complicaţiile postoperatorii precoce parinchimatoase şi bronşice, în rezecţiile

pulmonare pentru boala bronşiectatică, sunt următoarele, cu excepţia:
A. Atelectaziile;
B. Pneumoniile;
C. Încărcării bronşice;
D. Edemul pulmonar;
E. Emfizemul cervico-toracic.

66.CS. Care din complicaţiile postoperatorii imediate, în rezecţiile pulmonare pentru

boala bronşiectatica, necesită reintervenţie chirurgicala de urgenţă majoră:
A. Atelectazia;
B. Șocul de durere;
C. Hemoragia intrapleurală;
D. Pneumatoraxul;
E. Inundaţia traheo-bronşică.

67.CS. Seroasa pleurei este tapetată cu:

 A. Epiteliu cilindric ciliat;
B. Epiteliu alveolar;
C. Endoteliu;
D. Mezoteliu;
E. Epiteliu pavimentos.

68.CS. In pleură este bine dezvoltată reţeaua:

A. Reţeaua vasculară arterială;
B. Reţeaua vasculară venoasă;
C. Reţeaua vasculară limfatică;
D. Reţeaua vasculară arterială şi venoasă;
E. Șunturile arterio-venoase.

69.CS. Care este cauza cea mai frecventă a dezvoltării pleureziilor purulente
nespecifice:
A. Afecţiunile inflamator-supurative ale bronşiilor şi parenchimului pulmonar;
B. Afecţiunile septice din vecinătate;
C. Afecţiunile septice la distanţă;
D. Traumatismul toracic;
E. Operaţiile toracice.

70.CS. Care floră microbiană este mai frecventă în empiemul pleural nespecific:
A. Flora microbiană aerobă;
B. Flora microbiană anaerobă neclostridiană;
C. Fungii;
D. Flora microbiană anaerobă clostridiană;
E. Flora microbiană aerobă si flora microbiană anaerobă neclostridiană.

71.CS. Simptoamele funcţionale principale în pleureziile acute nespecifice sunt

următoarele, exceptând:
A. Durerea toracică;
B. Tusea;
C. Dispneea;
D. Bradipneea inspiratorie,
E. Polipneea.

72.CS. În pleureziile de difuziune (perioada iniţială) durerea are următorul caracter:

A. Junghi toracic;
B. Durere toracică difuză;
C. Durere în punct fix;
D. Durere intercostală;
E. Dureri în spaţiul interscapulo-vertebral.

73.CS. În pleureziile colectate durerea poartă următorul caracter:

A. Junghiul toracic;
B. Durerea toracică difuză;
C. Durere în punct fix;
D. Durere intercostală;
E. Dureri în spaţiul interscapulo-vertebral.
74.CS. Care este sindromul fizic caracteristic pentru pleureziile purulente:
A. Sindromul de hiperinflatie pulmonară;
B. Sindromul de condensare pulmonară;
C. Sindromul fizic cavitar;
D. Sindromul de revărsat pleural;
E. Sindromul fizic mixt.

75.CS. Care din semnele sindromului fizic de revărsat pleural dispar în pleureziile
colectate:
A. Vibraţia vocală abolită;
B. Matitatea;
C. Murmurul vezicular abolit;
D. Hipersonoritatea apicală;
E. Suflul și frecaturile pleurale.

76.CS. În cazul pleureziilor închistate, care afirmaţie nu este corectă?

A. Pleurezii apicale;
B. Pleurezii costo-parietale;
C. Pleurezii intersegmentare;
D. Pleurezii mediastinale;
E. Pleurezii interlobare.

77.CS. Care metoda de diagnostic este cea mai informativă în pleureziile purulente
acute:
A. Ultrasonografia;
B. Scanarea plămânilor cu radionuclizi;
C. Radiografia de ansamblu în diferite poziţii;
D. Angiopulmonografia;
E. Bronhoscopia.

78.CM. In care forma de pleurezie închistata diagnosticul este dificil:

A. În pleureziile apicale;
B. În pleureziile mediastinale;
C. În pleureziile diafragmatice;
D. În pleureziile interlobare;
E. În pleureziile parietale.

79.CS. Care este metoda optimă de diagnostic în pleureziile închistate:

A. Ultrasonografia;
B. Examenul radiologic (radioscopia, radiografia, tomografia/ cu puncţia colecţiei
şi examenul citologic a ichidului recoltat);
C. Scanarea plămânului;
D. Angiopulmonografia;
E. Bronhoscopia.

80.CS. Pentru examenul revărsatului pleural în pleureziile purulente bacteriale este

caracteristic:
A. Predominanta limfocitelor;
B. Numărul de leucocite in câmpul de vedere nu mai puţine de 50;
C. Numărul de leucocite intre 50-70 în câmpul de vedere;
 D. Numărul de leucocite în câmpul de vedere 100 şi mai mult, dintre care 80%
neutrofile;
E. Prevalarea eritrocitelor schimbate.

81.CS. Tratamentul conservator al empiemului acut bacterian, include următoarele

masuri, exceptând:
A. Terapia de dezintoxicare;
B. Terapia antimicrobiană;
C. Evacuarea revărsatului pleural;
D. Asanarea sursei septico-purulente primare;
E. Ameliorarea reactivităţii organismului prin imunizarea activă.

82.CS. Metoda primordiala în tratamentul local al pleureziilor purulente acute este:

A. Administrarea intrapleurală a antibioticelor;
B. Evacuarea revărsatului pleural şi reexpansionarea plămânului;
C. Toracoscopia cu aspiraţia revărsatului pleural;
D. Bronhoscopia cu lavaj şi aspiraţie bronşică;
E. Cateterizarea v.subclavia cu administrarea parenterală a antibioticelor.

83.CS. Metodele tradiţionale de evacuare a revărsatului pleural sunt următoarele,

exceptând:
A. Puncţia repetată;
B. Pleurotomia minimă cu drenaj;
C. Pleurotomia largă fără rezecţia coastelor cu drenaj;
D. Pleurotomia largă cu rezecţia coastelor şi drenaj;
E. Toracoscopia repetată cu aspiraţie revărsatului pleural.

84.CM. Metoda de evacuare a revărsatului pleural depinde de următoarele situaţii:

A. Cauza pleureziei;
B. Vârsta bolnavului;
C. Reactivitatea organismului;
D. Caracterul revărsatului şi factorul etiologic al pleureziei;
E. Flora microbiană.

85.CM. Care din cauze enumerate mai jos pot favoriza cronicizarea empiemului acut:
A. Tratamentul întârzieat;
B. Drenarea insuficientă a cavitaţii pleurale;
C. Flora microbiană agresivă şi rezistentă la antibioticoterapie;
D. Reactivitatea imunologică scăzută;
E. Boli concomitente decompensate.

86.CS. Care este principiul de baza în tratamentul empiemului cronic:

A. Dezinfectarea cavitaţii restante;
B. Terapia cu antibiotice;
C. Tratamentul de dezintoxicare;
D. Corecţia homeostazei;
E. Lichidarea cavitaţii restante.

87.CS. Procedeele chirurgicale contemporane in tratamentul empiemului cronic sunt

următoarele, exceptând:
 A. Toracoplastia extrapleurală;
B. Toracoplastia intrapleurală;
C. Decorticarea pleuro-pulmonară;
D. Decorticarea pleuro-pulmonară asociată cu rezecţia pulmonară parţială;
E. Plombajul extrapleural cu materiale plastice.

88.CS. Care metodă de plombaj intrapleural este utilizată în cazuri sporadice ale
empiemului cronic pleural fără fistule bronşice:
A. Plombajul cu parafină;
B. Plombajul cu grăsimi;
C. Plombajul cu bureţi din material plastic;
D. Plombajul cu muşchi;
E. Plombajul cu bile de acrilat.

Supuraţii bronhopulmonare

1. In sectia de chirurgie se interneaza un pacient de 45 de ani cu acuze la tuse cu

expectoraţii seropurulente, febra de 38 C seara, dispnee, preponderentă la efort
fizic, inapetenţa. Se considera bolnav de aproximativ 2-3 ani când a observat
aparitia semnelor manţionate maisus. Starea de regula se acutizează in
perioada rece a anului. La examen radiologic şi tomografia computerizată
pulmonară la nivelul lobului inferior pe dreapta se presupun dilatatii bronşice,
sindrom de condensat pulmonar adiacent. Bronhografia a permis de a stabile
dilataţii ale arborelui bronsin de tip ampular la nivelul lobului inferior dreapta.

1. Formulati diagnosticul prezumtiv.

Bronșiectazii idiopatice sacciforme la nivelul lobului inferior pe dreapta, exacerbare,

IR I

2. De argumentat diagnosticul prezumtiv in raport cu datele prezentate in cazul

examenat.

În baza manifestărilor clinice: febră 38, dispnee preponderentă la efort fizic,

inapetență; În baza istoricului bolii: se consideră bolnav de aproximativ 2-3 ani,
starea de regulă se acutizează în perioada rece a anului; În baza examenelor
instrumentale: La examen radiologic şi tomografia computerizată pulmonară la
nivelul lobului inferior pe dreapta se presupun dilatatii bronşice, sindrom de
condensat pulmonar adiacent. Bronhografia a permis de a stabile dilataţii ale
arborelui bronsin de tip ampular la nivelul lobului inferior dreapta.

3. Efectuaţi diagnosticul diferenţial.

Tuberculoza pulmonară activă, micoze pulmonare, abces pulmonar, corpi străini

intrabronsici, carcinomul bronhopulmonar, carcinoid bronșic.
4. Ce semne clinice permit de a concretiza diagnosticul in cazul analizat.

Sindromul bronșectactic – tuse cu expectorații seropurulente, febra 38, inapetență,

dispnee.
Acutizarea în perioada rece a anului.
5. Ce program de investigare veţi realiza la stabilirea diagnosticului.

Spirometria – evaluarea unor afecțiuni subiacente

Radiografia toracică în două incidențe
Tomografia computerizată – gold standart
Examen bacteriologic al sputei (expectorației) – identifică microbul implicat și
sensibilitatea acestuia la antibiotice (antibiograma)
Bronhografia
Toracoscopie

6. Prin ce metoda (manevra diagnostica) in cazul analizat poate fi stabilit

diagnosticul defenitiv.

Tomografie computerizată – Pentru obținerea unei tomografii calitative este necesar

o pregătire minuțioasă a arborelui bronșic: drenaj decliv a secrețiilor, bronhoscopie
cu lavaj, expectorante, aerosoli, etc.

7. Ce complicaţii severe pot surveni.

Hemoptizie urmată de hemoragie, pneumotorax spontan→empiem pleural,
pneumoniile bacteriene +/- pleurezie parapneumonică, sinusită purulentă, abces
pulmonar, cord pulmonar cronic, amiloidoză secundară.

8. In ce consta progrmul curativ. Argumentati indicaţii catre tratamentul

chirurgical

Antibioticoterapie – aminipeniciline, cefalosporine, florochinolone sau

antipseudomonas
Suportiv – bronhodilatator inhalator, corticosteroid sistemic, mucolitice,
kinetoterapie respiratorie, hidratare adecvată.
Dietă exillibrată hipercalorică.
Tratament simptomatic – ex.: antipiretic

Argumente pentru indicația la tratamentul chirurgical:

- Bronșiectazii localizate
- prezența complicațiilor (abces pulmonar)

9. Prescrieţi receta – Ciprinoli, din foaea de prescripţii.

Rp.: Comprimate ciprinol 0,5 N. 20

D.S.Intern. câte 1 comprimat de 2 ori pe zi.

10. Ce prognostic va fi in cazul analizat.

Favorabil – deoarece sunt bronşiectazii localizate

- după tratamente chirurgicale cu recuperare eficientă.
 2. Pacientul de 55 de ani se adresează la medicul de familie cu acuze la tuse,
febră seara pînă la 390C, slăbiciuni , vârtijuri, dispnee. Se consideră bolnav de
aproximativ 3-4 săptămâni când au apărut febra de seară, tusele uscate. Din
anamneya sa constatat că pacientul este fumător, frecvent folosete băuturi
alcoolice, se alementează prost. La internare se recurge la radiografia toracică
ce a permis de a suspecta o pneumonie pe dreapta lob inferior, nu se exludea o
formaţiune lichidiană in centrul acestei opacităţi. Tomografia computerizatţ
permite de a stabili clar la nivelul menţionat o formaţiune lichidiana. Testele
de laborator sunt caracteristicee pentru un proces inflamator avansat cu
leicocitoză, devierea formulei leicocitare spre stinga, este mărit VSH-ul.

1. Formulati diagnosticul prezumtiv.

Abces pulmonar
2. De argumentat diagnosticul prezumtiv in raport cu datele prezentate in
cazul examenat.
la tuse, febră seara pînă la 390C, slăbiciuni , vârtijuri, dispnee
Se consideră bolnav de aproximativ 3-4 săptămâni când au apărut febra de seară,
tusele uscate. Din anamneya sa constatat că pacientul este fumător,
Tomografia computerizatţ permite de a stabili clar la nivelul menţionat o
formaţiune lichidiana. Testele de laborator sunt caracteristicee pentru un proces
inflamator avansat cu leicocitoză, devierea formulei leicocitare spre stinga, este
mărit VSH-ul.

3. Efectuaţi diagnosticul diferenţial.

Pentru majoritatea cazurilor, diagnosticul de abces pulmonar nu pune probleme
deosebite. Uneori însă manifestările clinice nu sunt atât de evidente, iar bolnavului
i se decelează o imagine hidro-aerică care pune probleme diagnostice. Substratul
anomaliilor radiologice de tip cavitar poate fi:
 infecţii: pneumonie abcedată (stafilococ, Klebsiella, fungi), embolie
septică sau infarct pulmonar suprainfectat excavat, leziuni chistice infectate (bule
de emfizem, chiste posttraumatice, chiste bronşiectatice), infecţii parazitare
(Entamoeba histolytica);

 tumori: cancer bronhopulmonar excavat;

 anomalii de dezvoltare: chist bronhogenic;

 boli vasculare: infarct pulmonar excavat, granulomatoza Wegener;

 pneumoconioze;

 sarcoidoza

4. Ce semne clinice permit de a concretiza diagnosticul in cazul analizat.

la tuse, febră seara pînă la 390C, slăbiciuni , vârtijuri, dispnee
 Tomografia computerizatţ permite de a stabili clar la nivelul menţionat o
formaţiune lichidiana. Testele de laborator sunt caracteristicee pentru un proces
inflamator avansat cu leicocitoză, devierea formulei leicocitare spre stinga, este
mărit VSH-ul.

5. Ce program de investigare veţi realiza pentru stabilirea diagnosticului.

I) Exploră ri de laborator

 leucocitoză (> 20.000/mm 3)  cu neutrofilie;

 anemie secundară  procesului infecţios cronic;

 examen de spută: conține leucocite alterate (puroi), fibre elastice (absente

în sputa  bronşiectaticului), germeni anaerobi la examenul bacteriologic;

 VSH (viteza de sedimentare a hematiilor),  fibrinogen și CRP  (proteina C

reactivă) crescute;

 hemoculturile pot fi pozitive (dacă sunt recoltate înaintea antibioterapiei);

 în cazul în care un abces pulmonar se complică cu un empiem, poate fi utilă

şi  analiza bacteriologică a lichidului pleural.

II) Explorări imagistice

A. a) Radiografia toracică

Datorită evoluţiei relativ subacute a bolii,  aspectul radiologic poate fi diferit în

funcţie de stadiul de evoluţie al abcesului pulmonar. Uneori, este deseori  necesară
repetarea radiografiei toracice pentru a surprinde evoluţia abcesului şi
pentru a evalua eficacitatea tratamentului.  Apariţia imaginii radiologice
tipice de cavitate cu nivel hidro-aeric  poate fi întâlnită la 7 – 10 zile de la debut.
B. b) CT (computer tomografia) pulmonar

 aduce imformații utile privind  localizarea și dimensiunile abcesului;

 permite  diferenţierea între un abces pulmonar periferic şi un empiem

pleural latero – toracic cu nivel hidro-aeric prin fistulă bronho – pulmonară;

 util şi în  urmărirea evoluţiei sub tratament.

III) Bronhoscopia

 este obligatorie la bolnavii de peste 45 ani;

 arată modificări locale de tip congestiv la nivelul mucoasei bronșice;

 utilă pentru a recolta prin lavaj bronho – alveolar, probe necesare
pentru  examenul bacteriologic (sputa poate fi contaminată cu germeni anaerobi
de la nivelul cavității bucale).

6Prin ce metoda (manevra diagnostica) in cazul analizat poate fi stabilit

diagnosticul defenitiv.

Tomografia Computerizata

7In ce consta progrmul curativ. Argumentati indicaţii catre tratamentul

chirurgical.

Tratamentul medical (antibioterapia)

     Se folosesc antibiotice cu spectru larg, toxicitate redusă și care au penetraţie

bună în focarele necrotice.
 Penicilina G – are acţiune bactericidă, activă pe majoritatea speciilor
anaerobe. Se administrează în doza de 10 – 20 milioane UI/zi, în 2 prize, timp de 6
– 8 săptămâni. În caz de evoluţie favorabilă, dozele se pot reduce după 10 – 14 zile.

 Metronidazol – are acţiune bactericidă, bine tolerat. Doza este de 2 g pe zi,

3 – 4 prize pe zi, intravenos.

 Clindamicină – are acţiune dominant bacteriostatică. Doza este de 2 – 4 g

pe zi, 3 – 4 prize, intravenos.

 Cloramfenicol – antibiotic cu acțiune bacteriostatică, toxic hematologic

(anemie aplastică). Este puțin utilizat din cauza toxicității hematologice. Doza este
de 3 – 4 g, oral sau intravenos, în 4 prize.

 Betalactamine cu spectru larg  – Carbenicilina 6 – 30 g intravenos, în 3

prize; Ticarcilina 15 g intravenos, în 3 prize; Mezlocilina 15 – 18 g intravenos, în 3
prize.

 Cefoxitina – este singura cefalosporină activă pe germenii incriminați în

etiologia abcesului pulmonar. Doza zilnică este de 3 – 6 g pe zi intravenos, în 3
prize.

 Tienamicina – are un spectru ultra larg. Se administrează în doza de 1 – 2

g pe zi intravenos, în 3 prize.

 Imipenem – se administrează în doza de 1 – 2 g pe zi, în 3 prize.

     După 10 – 14 zile de tratament intensiv, în caz de răspuns
favorabil,  dozele se pot reduce, trecându-se la medicaţie orală în dozele
uzuale. Durata tratamentului este de 3 – 6 săptămâni.
     Criteriile eficacităţii tratamentului sunt: dispariţia bronhoreei purulente
şi a fetidităţii sputei și reducerea cavităţilor (închiderea completă apare
după 1 – 2 luni).
     În cazurile grave,  se utilizează asociaţii de antibiotice: Penicilina G +
Metronidazol + Aminoglicozide (Gentamicină, Tobramicină, Amikacină).

8. Ce metode chirurgicale pot fi utile in tratamentul acestei maladii.

A. Drenajul focarelor supurative

     Se practică drenajul postural pentru a preveni retenţia puroiului în focarele

supurative. În cazul în care drenajul postural nu e eficient se practică  bronho –
aspiraţia. Aceasta trebuie efectuată doar în cazurile cu evoluţie nefavorabilă sub
tratament antibiotic, deoarece există riscul contaminării parenchimului pulmonar
sănătos cu secreţii purulente.
B. III) Tratamentul chirurgical

     Se practică  în abcesele pulmonare cronicizate după 3 – 6 luni de tratament

ineficace. De obicei se practică rezecţii lobare (lobectomii), mai rar segmentare
sau pulmonare (pneumonectomii).

9. Prescrieţi receta – Ciprinoli, din foaea de prescripţii.

Rp:Comprimate ciprinoli 250mg D.t.d N20
S .Intern,de 2 ori pe zi

10Ce prognostic va fi in cazul analizat.

În condițiile unui tratament corect, 80% din pacienţii cu abces pulmonar se
vindecă fără sechele. Dacă după 8 – 12 săptămâni, vindecarea nu s-a produs se
consideră că abcesul a intrat în faza de cronicizare când proliferările conjunctive
scleroase limitează procesul transformându-l în pioscleroză

1.