FENOMENUL PITEȘTI

SAU

,,INSULA ORORII ABSOLUTE’’

DECEMBRIE 1949 – AUGUST 1952

▪La 6 decembrie 1949, în închisoarea deținuților politici de la Pitești, a început o

experiență sumbră denumită reeducare, având ca scop distrugerea psihică și morală a
individului.
▪S-a afirmat că până în 1960 în Romînia au existat constant circa 100 000 de deținuți
politici; după alte estimări, aproximativ două milioane dintr-o populație de 17 milioane de
locuitori au trecut prin închisori, lagăre și beciurile poliției secrete, în primele două decenii de
după 23 august 1944. Închisorile sordide sunt supraglomerate și au drept efect degradarea
fizică și psihică.
▪ Sunt cunoscute prin suferințele:
1.AIUD- destinat inițial intelectualilor
2. SIGHET, GHERLA – destinate țăranilor și muncitorilor
3. RÂMNICU SĂRAT
4. PITEȘTI – destinată studenților îndeosebi legionari
5. TÂRGU-OCNA –închisoarea spital

▪Închisoarea de la Sighet funcționează din plin între 1950-1955 și este poulată mai întâi cu
români localnici care s-au opus anexării regiunii la Ucraina sovietică. În urma arestărilor din
noaptea de 5/6 mai 1950 sunt deținuți aici aproximativ 100 foști miniștri, episcopi greco-
catolici, foști academicieni, generali; peste o treime vor muri de fo0ame și de frig, celor morți
nu li se încheie acte de deces, cadavrele sunt aruncate ăn gropile comune săpate într-un vechi
cimitir evreiesc de pe Valoea Izei.
▪ Închisoarea de la Pitești, ultima unică în lume, în al cărei program intră reeducarea a circa
800 de deținuți prin ei înșiși, folosindu-se torturi fizice, înfometare, și mai ales un sistem de
depersonalizare, prin activități de demascare, autodemascare, umiliri și torturi reciproce.
▪Înjosiți de propriile lor fapte, cei scăpați cu viață urmau să nu mai blameze vreodată pe
cineva. Victima era transformată în călău! Din clipa în care cel torturat torturează la rândul
lui, calitatea lui de victimă dispare
▪ Pitești= experiment similar celor din lagărele extrem-orientale, având ca ultim obiect
psihicul, în vreme ce preocupările naziste s-au preocupat de corpul uman.
▪Conducătorul experimentului de la Pitești a fost Eugen Țurcanu, deținut și în același timp
maior de securitate, care a fost secondat de un nucleu de deținuți politici și care a pus în
aplicare cunoscutele teorii ale lui Makarenko, din Poemul pedagogic. ,, Reeducarea constă,
foarte simplu, în a pune pe torționar în aceeași celulă cu cel torturat și a nu îngădui nicio
pauză Malraux spunea undeva că nimeni nu poate rezista torturii neîncetate, dar nu știa atunci
că în România avea să fie găsit secretul reușitei depline: era suficient ca deținuții să fie puși
să se tortureze unii pe alții.’’ (Virgil Ierunca, Fenomenul Pitești) În faza ultimă a reeducării i
se cerea să-și tortureze cel mai bun prieten. Nimeni nu putea să scape, deținuții nu reușeau
nici măcar să se sinucidă.

▪CINE SUNT VINOVAȚII?

AUTORITĂȚILE COMUNISTE CARE AU INIȚIAT EXPERIMENTUL. Autoritățile erau
reprezentate de Nikolski, comandant suprem al Securității până prin 1960-1962. Apoi primii
executanți –grupul de vreo 20 de deținuți, în frunte cu Eugen Țurcanu, cei care au început să
tortureze fără a fi fost ei înșiși torturați mai întâi.
▪VICTIMA TRANSFORMATĂ ÎN CĂLĂU --CINE POATE SĂ-I JUDECE?
Virgil Ierunca dă exemplul unui student din Timișoara care era, după spusele profesorilor și
ale colegilor săi, un foarte bun violonist, un bun literat (putea recita pe dinafară versuri din
Saint-John Perse), o natură sensibilă și morală, s-a transformat, după reeducarea de la Pitești,
unul dintre cei mai aprigi torționari și a fost condamnat la moarte în procesul Țurcanu. Mama
sa știa că fiul ei murise cu demnitate în închisoare. Doar că într-o zi cineva i-a spus
adevărul. ,,De atunci femeia nu mai făcea decât să umble din casă în casă, căutând foști
pușcăriași, sperând nebunește că într-o zi un om îi va spune că nu e adevărat. Și ar fi trebuit
să se găsească cineva, nu s-o mintă, ci să-i arate că odată depășite anumite limite ale
suferinței9, omul nu mai poate continua a fi om. Orice ar deveni atunci, tot victimă rămâne.
Judecata se oprește pe pragul acesta al inumanului acrea fost Piteștiul reeducării chiar și
pentru victimele devenite călăi.’’
▪POZIȚIONAREA ÎNCHISORII

Dumitru Bacu, fost deținut politic explică de ce a fost aleasă pentru experiență închisoarea de
la Pitești: ,,Situată ăn afara orașului, spre partea de nord-vest, în apropierea unui pârâu și
departe de orice altă locuință, oferea un mediu foarte prielnic pentru schingiuiri, niciun strigăt
neputând fi auzit de cineva. În acest centru ideal pentru experiență au fost adunați toți
studenții arestați până în toamna lui 1943.’’

▪ETAPELE REEDUCĂRII:
1.Demascarea externă= deținutul spunea tot ce ascunsese la Securitate, denunțând toate
legăturile din fara închisorii
2. Demascarea internă= deținutul trebuia să demaște pe aceia care-l ajutaseră să reziste în
interiorul închisorii: un alt deținut care-l îmbărbătase sau îl pusese în gardă să fie prudent,
cineva din administrația închisorii (vreun anchetator mai blând, mai binevoitor, vreun
milițian care-i făcuse vreun favor în timpul executării pedepsei);
3. Demascarea morală publică = anihilarea morală a deținutului care este nevoit să calce în
picioare tot ce are mai sfnt: familia, iubita, Dumnezeu, prietenii, pe el însuși; trecutul său era
transformat în cea mai josnică versiune
4. Reeducatul era pus să conducă procesul de reeducare al prietenului său cel mai bun
schingiundu-l cu mâinile lui = deținutul devenea astfel, la rândul lui, călău; experimentul
aparține patologiei mintale.

▪TORTURA. EFECTELE TORTURII

 Toate aceste etape erau însoțite de torturi. ,,Orice ai fi spus, oricât de multe infamii ai fi
inventat, Țurcanu nu era niciodată mulțumit. De tortură nu puteai scăpa. Era doar posibil,
acuzndu-te de cele mai mari mârșăvii, să scurtezi perioada schingiurii. Au fost studenți
torturați două luni de zile, alții, mai cooperativi, doar o săptămână.’’ (Virgil Ierunca,
Fenomenul Pitești)

Tortura are ca efect sinuciderea personalității = tehnica spălării creierului: ,,Într-o înceată
sinucidere a personalității, începi să semeni cu ceilalți, să gândești ca ei. Te pierzi în masă.
(...)Fiecare prizonier primise consensul de a spune contrariul a ceea ce gândea. Din ce în ce
mai des până se convinge singur. Astfel se săvârșește sinuciderea morală ’’ (Van Coillie,
deținut politic la Pekin)
,,Experiențele făcute în închisorile comuniste de mult nu mai aparțin politicului, ci vor forma
material documentar și ilustrativ în capitolul de demonologie.’’ (Vasile Gurău, Zâmbet
printre lacrimi.)