Tanvuia Iulian

Medic Rezident Protetica Dentara

Anul II

IMPORTANTA ESTETICII REALIZATA

DE APARATELE ORTODONTICE SI
PROTEZELE DENTARE
 Ortodontia moderna inseamna tratamentul complex al anomaliilor dento-maxilare, prin
care sunt vizate alinierea dintilor pentru obtinerea unei muscaturi (ocluzii) functionale, dar si
imbunatatirea esteticii faciale.

Estetica dento-faciala constituie un aspect foarte important al vietii sociale, fiind in

stransa legatura cu perceptia stimei de sine. Dintii si oasele maxilare constituie tesutul de
suport al partilor moi faciale (buze, obraji). Odata ce modificam pozitia dintilor, influentam
aspectul facial al zambetului, profilului si buzelor. Un zambet armonios confera incredere in
sine si degaja un aspect pozitiv in relatiile interumane.

Influenta mijloacelor moderne de analiza computerizata ne permite sa individualizam mult

mai rapid tratamentul ortodontic, dar si sa previzualizam rezultatele acestuia.

In cadrul tratamentului ortodontic, aparatele dentare sunt mijloace (instrumente) prin care
medicul dirijeaza deplasarile dentare, obtinand astfel armonia zambetului.

Fiecare aparat este special conceput pentru fiecare pacient in functie de varsta (copii,
adolescenti si adulti) si particularitatile si complexitatea anomaliei dento-maxilare. De aceea
colaboram cu laboratoare super-specializate din tara si strainatate, pentru a realiza aparate
dentare moderne, eficiente si usor de purtat.

 Aparate dentare la copii : mobile, functionale

 Aparate dentare la adolescenti : aparate fixe cu bracketuri metalice, ceramice sau safir
 Aparate dentare la adulti : aparate fixe linguale

Tratamentul ortodontic: beneficii şi limite

Dezideratul oricărui pacient este de a avea unităţi dentare îngrijite, estetice şi funcţionale.
De aceea, atunci când dinţii nu sunt armonios aliniaţi pe arcadele dentare, pacientul poate
acuza, pe lângă motivul estetic şi probleme în desfăşurarea fiziologică a funcţiilor cavităţii
orale.
Tratamentul ortodontic este o cale de a îndrepta şi alinia pe arcadă unităţile dentare, pentru a
le îmbunătăţi aspectul şi a ameliora funcţionalitatea.
Pe termen lung, o arcadă uniformă reduce şi şansele de apariţie a inflamaţiilor gingivale sau a
tulburărilor de articulaţie temporo-mandibulară.
In urma tratamentului ortodontic, presiunile din cursul masticaţiei vor fi transmise uniform
către parodonţiu, menţinând şi sănătatea structurilor subiacente.
Este indicat ca tratamentele ortodontice să înceapă din copilărie, dar în ziua de azi sunt tot mai
mulţi adulţi care optează pentru acestea.
Mult mai important decât vârsta la care se iniţiază tratamentul ortodontic este numărul de
dinţi prezenţi pe arcadă.
La copii, în perioada de erupţie, nu se poate estima spaţiul de care este nevoie pentru alinierea
completă şi nici nu avem suficiente unităţi dentare pentru a putea efectua colajul
bracketurilor.
Beneficiile tratamentului ortodontic sunt următoarele :

 Contactele corecte dentare duc la impact alimentar mai puţin brutal decât înainte şi
asigură sănătatea gingivală. Spaţierile sau înghesuirile dentare generează inflamaţie
gingivală, ce poate progresa spre parodontită.
 Prevenirea durerilor şi disfuncţiilor articulare ce pot surveni unei alinieri precare a
dinţilor.
 Din punct de vedere psihologic, malpoziţiile dinţilor pot afecta integrarea unei
persoane în societate. Cu un aspect facial îmbunătăţit, încrederea în propria persoană
creşte considerabil.

Dezavantajele relative ale tratamentului ortodontic

 Inflamaţia sistemului ligamentar din jurul dintelui – procesul tratamentului ortodontic

de mişcare a unităţilor dentare generează inflamaţie a ţesutului parodontal din jur.
De cele mai multe ori această inflamaţie nu este percepută de pacient.
Dacă, însă, dintele a suferit în trecut o traumă sau este protezat prin coroană unitară,
acesta are predispoziţie spre a fi mai sensibil în cursul tratamentului.
 Aparatul ortodontic cauzează retenţie alimentară.
Depozitele dure şi moi alimentare se agregă la nivelul bracketurilor şi creează mediu
propice pentru dezvoltarea bacteriilor generatoare de carii dentare.
De aceea, igiena în cazul purtătorilor de aparate ortodontice trebuie să fie minuţioasă
pentru a putea curăţa toate spaţiile retentive.
Periajului clasic i se alătură şi utilizarea periuţelor interdentare, utile în eliminarea
reziduurilor alimentare.
Pacientul mai poate utiliza şi irigatorul oral, un aparat electric care proiectează un jet de
apă sub o anumită presiune la nivelul unităţilor dentare dar şi interdentare, foarte eficient
în completarea igienizării.
 Rar, aparatul ortodontic poate duce la malpoziţionarea rădăcinii dentare, la
destabilizarea acesteia prin mutarea foarte aproape de limitele corticalei osoase.
In timp, pot să apară probleme parodontale care pot să ducă la mobilizarea dinţilor.
Aceste complicaţii apar însă rar, pentru că medicul ortodont îşi calculează bine
disponibilitatea osoasă înainte de începerea tratamentului.
 Leziuni ale mucoaselor orale – pot să apară în cazul în care fluxul salivar este scăzut şi
mucoasele orale devin uscate.
Aparatul ortodontic va fricţiona suprafeţele deja iritate şi se pot produce ulceraţii
dureroase pentru pacient. In mod normal, în absenţa patologiilor, glandele salivare produc
suficientă salivă pentru a preveni uscarea mucoaselor.

Tratamentul ortodontic prezintă o serie de avantaje care îl face soluţia de elecţie pentru
corectarea malpoziţiilor dentare. Beneficiile acestui tip de tratament sunt net superioare
limitelor iar satisfacţia pacientului este deosebit de crescută.
 
Protezele dentare si importanța estetică

Protezele dentare sunt dispozitive medicale unice, personalizate, realizate în scopul

restaurării integrității arcadelor dentare. Acestea refac anatomia dento-facială a pacientului.
La realizarea acestor piese protetice participă o echipă formată din medicul stomatolog
protetician și tehnicianul dentar. Sunt confecționate din rășină acrilică și uneori au și o
componentă metalică. Garniturile de dinți artificiali care se montează pe proteză pot fi din
acrilat, compozit sau ceramică.
Frumosul, estetica și cosmetica dentară

Cosmetica dentară a apărut în momentul în care medicii stomatologi au început să restaureze

și să înlocuiască dinții, modificând efectiv zâmbetul. În esență, orice medic stomatolog poate
executa lucrări de cosmetică dentară.
Însă astăzi, cosmetica dentară aproape a devenit o specialitate în stomatologie. Trăim într-o
eră interesantă, o perioadă concentrată pe frumusețea facială. Și cererea pentru schimbare nu
numai că este semnificativă, ci, în cea mai mare parte, realizabilă. Astăzi, mai mult ca
oricând, arta vindecării este capabilă să ofere schimbările cosmetice necesare pentru a
satisface așteptările tot mai mari ale pacienților.
Practica cosmeticii dentare trebuie să țină cont de mediul social, cultural, familial și istoria
proprie a individului. Cei mai mulți pacienți care se adresează medicului sunt deranjați de
ceva în aspectul feței, fără a putea preciza ce anume nu le place.
Putem constata, de multe ori, faptul că o îmbunătățire a aspectului fizic ridică încrederea în
sine, iar zâmbetul face parte din primele aspecte remarcate la o persoană, astfel încât avem
posibilitatea de a transforma o dantură frumoasă într-o carte de vizită de succes.
Formă, volum, culoare, textură vestibulară
În cazul pacientului edentat parțial sau total, impactul psihologic este extrem de puternic.
Acesta pornește din start cu ideea că prezintă un handicap și adaptarea la mediul social devine
deficitară.
Foarte importante în tratamentul estetic sunt diagnosticul și planul de tratament. Trebuie
vizualizat mintal și practic rezultatul tratamentului și căile prin care putem atinge acest
rezultat.
Din acest motiv, profesia de medic dentist nu trebuie să se rezume numai la latura clinică și
tehnologică în ceea ce privește edentația, ci presupune și adaptarea materialelor dentare la
fiecare caz clinic în parte, în funcție de receptivitatea fiecărui pacient. Urmărirea și întelegerea
reacțiilor dezvoltate la nivel local și general ale pacientului față de tratamentul protetic trebuie
să reprezinte o parte componentă a actului stomatologic efectuat.
În continuare voi face o scurtă prezentare a modalităților prin care poate fi protezat un
pacient, tipuri de proteze și ce presupune fiecare în parte [1].
Tipuri de proteze dentare

 Proteze dentare parțiale: se aplică atunci când nu sunt condiții pentru realizarea unei
protezări fixe folosind elemente de menținere a sprijinului și stabilizare formate din
croșete metalice sau pelote acrilice;
 Proteze dentare totale: se utilizează când pacientul este edentat total și trebuie
restaurate funcțiile sistemului stomatognat – masticatorie, estetică, de fonație;
 Proteze scheletate: sunt dispozitive complexe alcătuite dintr-o parte fixă (coroane sau
punți dentare) și o parte mobilizabilă.

Pașii pentru realizarea unei proteze dentare

Etapele în ceea ce privește confecționarea unei proteze dentare nu trebuie să omită un pas
foarte important, acela de a purta o discuție cu pacientul în care i se explică într-un mod ușor
de înțeles, ce presupune a fi purtător de proteză dentară, ce impact poate avea acest lucru
asupra lui, din punct de vedere mintal, cât și psihic.
Medicul trebui să aloce timpul necesar pentru această discuție, să răspundă la toate întrebările
pe care le adresează pacientul și să se asigure că a înțeles absolut toți pașii care urmează în
desfășurarea tratamentului. Acest lucru este extrem de benefic pe de o parte pentru medic,
deoarece câștigă complianța pacientului, dar și pentru pacient, care se acomodează mai ușor
cu schimbările ce urmează să apară.
Procedurile realizării protezei durează aproximativ 3 săptămâni și presupun cam 5 ședințe de
tratament. Se pune un diagnostic inițial, se stabilește poziția corectă a mandibulei față de
maxilar, dimensiunea verticală a etajului inferior, o machetă va fi probată pentru verificarea
culorii și a formei dinților, urmând să se aplice proteza finală și să se realizeze mici ajustări
pentru ca aceasta să nu jeneze și să stea fest în cavitatea bucală.
Adaptarea la noua proteză dentară

Adaptarea protezei mobile este o etapă la fel de importantă ca și celelalte etape ale
tratamentului în cadrul căreia pacientul este la primul contact cu proteza în faza finită. De
precizia și de calitatea etapelor clinice și tehnice va depinde adaptarea rapidă și succesul
restaurării protetice.
Adaptarea imediată are loc la primul contact al pacientului cu proteza finită. Verificarea
intraorală este precedată de o examinare atentă extraorală, urmărindu-se dacă au fost
respectate toate indicațiile transmise laboratorului.
Este absolut esențial ca pacientul să poarte proteza în permanență, cu excepția orelor de somn.
În primele două săptămâni, se recomandă doar alimente moi și mărunțite, care pot fi
mestecate cu ușurință. Dacă avem un purtător de două proteze, maxilară și mandibulară, este
necesar să fie folosite maxilarele în mod egal, astfel încât protezele să nu balanseze;
mușcătura se realizează folosind partea laterală a danturii. Se evită chiflele, merele sau
alimentele care sunt mestecate cu dificultate și pot destabiliza proteza/protezele [3].
Multe persoane se confruntă cu o senzație de disconfort major în ceea ce privește vorbitul, cu
precădere dacă folosesc pentru prima oară proteză dentară. Conform literaturii de specialitate,
acesta este un fenomen normal care poate fi combătut cu puțin exercițiu. Pentru aceasta este
necesar ca pacientul să înceapă să citească prin a citi cu glas tare, rar și calm.
Alte modificări frecvente care apar în timpul purtării protezei dentare sunt:

 slăbirea protezei dentare în momentul în care pacientul tușește, strănută sau cască;
acest aspect se corectează cu timpul;
 intensificarea salivației;
 după folosirea protezei dentare timp îndelungat (câțiva ani) se va constata că oasele
maxilare, mai ales mandibula, vor deveni mai înguste; acest lucru se întâmplă din
cauza pierderii osoase și poate duce la nepotrivirea protezei, motiv pentru care este
necesară prezentarea la medic pentru ajustarea acesteia;
 vizitele la stomatolog sunt foarte importante, acestea făcându-se măcar o dată la 6
luni; în cazul persoanelor care suferă de diabet sau sistem imunitar deprimat, numărul
vizitelor anuale trebuie să fie mai mare.

Cum trebuie să mănânce pacientul cu proteză:

 se taie mâncarea în bucăți mici cu cuțitul;

 se mestecă în ambele părți în același timp;
 dacă pacientul mușcă cu dinții din față, protezele se vor mișca și vor fi afectate
gingiile;
 durează un timp până când pacientul va învăța să mănânce cu protezele.

Sfaturi de îngrijire

Ca dinții naturali, protezele dentare sunt expuse pericolului de a dezvolta placă bacteriană,
tartru, pete. Este recomandată o rutină zilnică adecvată de curățare a protezelor.
După îndepărtarea acesteia din cavitatea orală, proteza este ținută sub jet de apă, eliminându-
se resturile mari alimentare. Urmează periajul protezei, efectuat cu o perie mai mare și săpun
(de preferat lichid), în niciun caz cu pastă de dinți deoarece este abrazivă. La final, se
introduce într-o soluție formată din apă călduță și o tabletă de curățare; înainte de următoarea
utilizare a protezei, aceasta se clătește sub un jet de apă rece, de preferat, deasupra unei
chiuvete pline cu apă, pentru a nu risca să se fractureze dacă este scăpată din mâini.
Realizarea digitală a lucrărilor din zirconiu
Trebuie avută în vedere și o curățare atentă a dinților restanți din cavitatea bucală, a gingiilor
și a țesuturilor bucale, de două ori pe zi, dimineața și seara. Este recomandată folosirea apei
de gură, ce are un efect antibacterian, dar și cicatrizant, prevenind iritațiile gingivale.