TEORIA ȘI METODOLOGIA

CURRICULUMULUI
-PROGRAMUL DE FORMARE PSIHOPEDAGOGICĂ, NIVEL I-
-COMASAT-

Lect. univ. dr. Daniel ANDRONACHE

Departamentul de Științe ale Educației

daniel.andronache@ubbcluj.ro
 CURRICULUMUL- CONCEPTUALIZARE
&
PARADIGME CURRICULARE CONTEMPORANE
Învățământul centrat pe elev
✓ Centrarea pe elev - o condiţie de calitate
şi eficienţă a procesului educativ cât şi o
cale de rezolvare a numeroaselor dificultăţi
pe care le cunoaşte sistemul de învățământ:
✓ diminuarea motivaţiei pentru învăţare
✓ scăderea gradului de implicare a elevilor în
activitatea de învăţare
✓ diminuarea importanţei creativităţii
✓ centrarea exagerată pe memorare
✓ pierderea din vedere a dezvoltării
emoționale a elevilor
✓ rutina și monotonia etc.
 Învățământul centrat pe elev vs. învățământul centrat
pe profesor
Criteriul/ Centrarea pe elev Centrarea pe profesor
perspectiva de
analiză
Formarea Structurate și elaborate prin implicarea Transmite de către profesor (abordări
cunoștințelor elevilor (abordări cognitiviste, behavioriste)
constructiviste și socio-constructiviste).
Structurate pornind de la nevoile elevilor
(abordări umaniste)
Rolul profesorului Facilitator/ partener în învățare Autoritar, directiv

Rolul elevului Activ. Implicat în propria învățare Pasiv

Metodele de Predominant interactive Predominant expozitive
predare
Evaluarea Feedback permanent. Evaluare formativă Evaluare cu funcție diagnostică. Rol de
notare
Mediul educativ Suportiv, de colaborare, securizant Competitiv, stresant
Principii ale învățământului centrat pe elev

Principiul
individualității

Principiul Învățământul Principiul

încrederii și centrat pe creativității
susținerii elev

Principiul
alegerii
Exersează!

✓ Pornind de la experiența de elev,

identificați 5 dificultăți ale sistemului
de învățământ
✓ Realizați un profil al profesorului care
promovează paradigma
învățământului centrat pe elev
Învățământul centrat pe competențe - conceptualizare
✓ Lucrarea din domeniul resurselor umane a lui
David McClelland, din anul 1973, “Testing for
Competence Rather Than for Intelligence” poate
fi considerată punctul de referinţă în
ascensiunea termenului de competență
✓ Termenul de competenţă a apărut în educaţie
pornind de la primele accepţiuni ale acestuia din
domeniul resurselor umane şi posibil ca
răspuns de satisfacere de către şcoli şi
universităţi a cerinţelor mediului de afaceri,
în particular şi celui socio-economic, în
general
✓ Reacție de respingere a învățământului
centrat excesiv pe cunoștințe
Învățământul centrat pe competențe - conceptualizare
✓ Un comportament manifestat în cadrul unui
domeniu de specialitate, sub forma unor acţiuni
demonstrate în mod consecvent ca fiind
realizate eficient şi cu rezultate concrete,
observabile (Herling, R.W., 2000)
✓ O caracteristică specifică şi de durată a unui
individ care determină obţinerea unor
performanţe superioare în realizarea
sarcinilor profesionale. (Spencer L.M şi
Spencer S.M, 1993)
✓ Ansamblu de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini
care, selectate, interacţionate şi utilizate adecvat,
permit realizarea cu succes a unor sarcini în
contexte profesionale sau sociale. (Parry, S.B., 1996;
Mirabile, R.J., 1997; Delory, C., 2002; Jeris, L., Johnson, L.,
2004; Dooley, K.E. et al., 2004; Bocoş, M., 2008; Potolea, D.,
Toma, S., 2010)
Învățământul centrat pe competențe - conceptualizare
Exersează!

✓ Pe baza descriptorilor generici, formulați,

pentru elevii cărora le veți preda, exemple
concrete de competențe cognitive, competențe
funțional-acționale, competențe de rol,
competențe de dezvoltare personală și
profesională
✓ Argumentați de ce este necesar un învățământ
centrat pe competențe?
Componentele fundamentale ale curriculumului
Context

Finalități

Timp Conținuturi

Strategii de Strategii de
evaluare instruire
 Curriculumul - conceptualizare și abordare diacronică (1)
▪ Etimologia conceptului de curriculum (concept de origine latină) (la plural "curricula"): "alergare",
"cursă", "parcurgere", "drum",
• Documentele universităţilor medievale din Leiden (Olanda) – în
1582 şi Glasgow (Scoţia) – în 1633 - curriculumul era „curs
A doua jumătate a secolului al XVI-lea obligatoriu de studiu

• A fost vehiculat în lume, aproape exclusiv în accepţiunea sa

restrânsă, tradiţională, cea de conţinut al învăţământului.
Până la jumătatea secolului al XIX-lea Astfel, el semnifica un set de documente şcolare care planificau
conţinuturile instruirii (planuri de învăţământ şi programe);

• În anul 1902, în lucrarea „The Child and the Curriculum”

La începutul secolului XX
(„Copilul şi curriculumul”), pedagogul american John Dewey
introduce în sintagma „experienţă de învăţare” a copilului,
organizată de şcoală, alături de ansamblul disciplinelor de
învăţământ oferite şi studiate; el sugerează complexitatea,
amplitudinea şi dinamismul curriculumului
 Curriculumul - conceptualizare și abordare diacronică (2)
• Avansează ideea curriculumului centrat pe copil, care să îi permită
acestuia să utilizeze în activitatea cotidiană ceea ce a învăţat la
John Dewey şcoală, experienţa de zi cu zi;
• Curriculumul este perceput ca o realitate amplă, dinamică,
„The Child and the Curriculum” (1902) retroactivă şi proactivă;
• Curriculumul reprezintă un proces interactiv între educator şi
educabili;

• Include în sfera conceptului „curriculum” întreaga experienţă de

Franklin Bobbit învăţare a elevilor, respectiv atât activităţile formale, desfăşurate în
„The Curriculum” (1918) mediul şcolar, cât şi pe cele desfăşurate în mediul extraşcolar,
planificate şi proiectate în şcoală în vederea realizării unei educaţii
globale, integrative.

• (1)formularea obiectivelor învăţării, respectiv a obiectivelor

Ralph Tyler
„Basic Principles of Curriculum and
Instruction” (1949)
educaţionale ale procesului de învăţământ; (2) selectarea
experienţelor de învăţare şi a conţinuturilor cu valenţe formative, în
concordanţă cu obiectivele educaţionale formulate; (3) stabilirea
metodologiilor de organizare a experienţelor de învăţare, în funcţie
de metodologiile şi de conţinuturile selectate; (4) evaluarea
rezultatelor activităţii de instruire
Curriculumul - conceptualizare și abordare diacronică (3)

Accepțiunea
Accepțiunea Curriculumul se referă la
Termenul este largă.
restrânsă oferta educaţională a
superpozabil cu cel de Modernă
conţinut al şcolii şi reprezintă
învăţământului, sistemul proceselor
obiectivat în documente educaţionale şi al
şcolare sau universitare experienţelor de învăţare
oficiale (planuri de directe şi indirecte ale
învăţământ şi programe) elvilor, generate de
interactiunea dintre
finalitățile educaționale,
conținuturile instructiv-
educative, strategiile de
instruire, strategiile de
evaluare, timpul școlar
și contextul instructiv-
educativ
Situația de învățare vs. Experiența de învățare
Situaţia de învăţare
categorii principale de elemente
• Obiectivele de învăţare formulate
operaţional
• Conţinuturile învăţării
• Sarcina de învăţare
• Cunoştinţele, abilităţile, atitudinile şi
competenţele elevilor, implicate în sarcina
de învăţare
• Metodologia de predare-învăţare
• Metodologia de evaluare
• Resursele materiale
• Caracteristicile contextului comunicării
Experienţa de învăţare şi formare
• Se referă la modalitatea personalizată de
interiorizare a situaţiei de învăţare, la
trăirea personală generată de o situaţie de
învătare, trăire care se poate obiectiva în
modificări ale structurilor cognitive,
afective
• În faţa aceleiaşi situaţii de învăţare cei care
învaţă au experienţe de învăţare diferite,
configurate şi modelate de propriile
trăsături de personalitate şi de propria
subiectivitate

Un curriculum nu poate anticipa registrul vast al experienţelor individuale, ci poate planifica

situaţii de învăţare adecvate și relevante
 Exersează!

✓ Schiţaţi pe o linie a timpului principalele

evenimente care au marcat evoluţia istorică a
conceptului de curriculum.
✓ Explicați interrelațiile stabilite între componentele
fundamentale ale curriculumului.
✓ Proiectați o situație de învățare, respectând
categoriile principale de elemente ale acesteia.
✓ Identificaţi și analizați o experienţă de învăţare şi
formare pe care aţi trăit-o pe parcursul anilor de
şcoală şi pe care o consideraţi esenţială pentru
propria formare/ dezvoltare.
FINALITĂȚILE EDUCAȚIEI
 Finalitățile educației - conceptualizare
▪ Exprimă orientările şi intenţionalităţile de la nivelul politicii educaţionale referitoare la dezvoltarea
personalităţii umane, prin raportare la un sistem de valori; astfel, educaţia are caracter teleologic
şi axiologic

• Repere fundamentale în conceperea liniilor

de reformă şi în realizarea reformelor
La nivel macro-educaţional educaţionale

• Orientează întreaga activitate de proiectare,

organizare, realizare, evaluare şi reglare a
La nivel micro-educaţional activităţilor instructiv-educative
Funcțiile finalităților educației

Funcţia de orientare valorică a procesului educaţional –

finalităţile exprimă o opţiune axiologică şi o aspiraţie educaţională

Funcţia de anticipare a rezultatelor instrucţiei şi educaţiei –

prefigurează rezultatele aşteptate

Funcţia evaluativă şi autoevaluativă – stau la baza (auto)evaluării

eficienței activităţii educaţionale

Funcţia de reglare şi autoreglare a procesului educaţional – sunt

sistemic interrelaţionate cu celelalte componente ale procesului de
învăţământ
Taxonomia finalităților educației
Ideal
educațional

Scopuri
educaționale

Obiective
educaționale

Obiective Obiective
intermediare operaționale

Competențe Competențe
generale specifice
Finalitățile educației – Idealul educațional
✓ Exprimă orientările strategice pentru activitatea educativă văzută în ansamblu, la nivelul
întregii societăţi, într-o anumită perioadă istorică

✓ Condensează modelul de personalitate spre care tinde societatea şi pe care educaţia este
chemată să îl formeze

„Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a

individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care
sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial,
pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe
piaţa muncii.”

Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, articolul 2, alineatul (3)

 Finalitățile educației – Scopurile & obiectivele educaționale
✓ Scopurile educaţionale
• detaliază idealul educaţional la nivelul tuturor
dimensiunilor educaţiei și al nivelurilor de
învăţământ
• Sunt urmărite pe parcursul mai multor ani
școlari și de mai multe discipline școlare
• Exemplu: dezvoltarea competențelor de
comunicare, dezvoltarea abilităților de Scop
interacțiune socială, integrarea socială,
dezvoltarea raționamentelor etc.

✓ Obiectivele educaţionale Obiectiv Obiectiv Obiectiv Obiectiv

• Orientează desfăşurarea unor activităţi 1 2 3 n
educative determinate şi concrete. Ele
reprezintă o concretizare/ detaliere a scopurilor,
care devin mai precise, mai clare şi mai
operante.
 Finalitățile educației
Competențele generale & competențele specifice
✓ Competențele generale
• finalităţi educaţionale cu grad ridicat de
generalitate şi de complexitate
• formulate la nivelul unei discipline de
învăţământ, urmărite de-a lungul mai multor
ani de studiu, pentru un ciclu de şcolarizare
• formulate în mod unic, la nivel naţional, în Competența
programele şcolare generală

✓ Competențele specifice
• finalităţi educaţionale care derivă din
competenţele generale C.S 1 C.S. 2 C.S. 3 C.S. n
• formulate la nivelul unei discipline de
învăţământ, urmărite de-a lungul unui an de
studiu
• formulate în mod unic, la nivel naţional, în
programele şcolare
 Finalitățile educației – Obiectivele operaționale
✓ Obiective operaţionale
• au caracterul cel mai concret şi sunt Competența
generală
valabile pentru activităţile didactice
determinate şi concrete, desfăşurate la
micronivel pedagogic (pe parcursul unei
lecții) Competența
• reprezintă elemente de reper în specifică
proiectarea, derularea, evaluarea şi
reglarea activităţilor instructiv-educative
la micronivel educaţional (a lecțiilor) Obiectiv Obiectiv Obiectiv Obiectiv
• se referă la elev, condensează ceea ce operațional 1 operațional 2 operațional 3 operațional n
urmează să știe şi/ sau să facă elevul,
respectiv comportamentele acestuia pe
parcursul şi la sfârşitul lecției
• se formulează în termeni de rezultat al
învăţării
Modelul de operaționalizare a obiectivelor (R. Mager)

1. Descrierea comportamentului de învățare observabil și

măsurabil

2. Precizarea condiţiilor de producere şi manifestare a

comportamentului

3. Stabilirea criteriilor de reuşită/ de acceptare a performanţei

minime

✓ Ordinea lor nu este fixă, formularea obiectivului operațional făcându-se după topica cea mai
potrivită din punct de vedere lingvistic.
✓ Cerinţa 3 nu este absolut obligatorie.
 Exemplificarea modelului de operaționalizare a
obiectivelor
Nr. Condiţia de Explicitarea condiţiei Exemplu
crt. operaţionalizare
1. Descrierea Se realizează cu ajutorul așa-numitelor „verbe de acţiune” (Ex.: să Elevii să
comportamentului de enumere, să rezolve, să compare, să analizeze, să descrie, să identifice, rezolve
învățare observabil și să explice, să sintetizeze etc.)
măsurabil Se evită verbele generale cu spectru larg: a şti, a cunoaşte, a înţelege
2. Precizarea condiţiilor de Condiţiile didactice vizează procesul învățării: resurse, explicaţii, Utilizând
producere şi manifestare a instrucţiuni, cunoştinţe anterioare etc. Sintagmele: „cu ajutorul…”, formula....
comportamentului „utilizând”, „folosind”, „pe baza…”, „pornind de la…”, „având la
dispoziție…”, „valorificând…” etc.
3. Stabilirea criteriilor de Se referă la exigenţele care ţin de acceptarea performanței minime cel puţin
reuşită/ de acceptare a respectiv de precizarea nivelului de reuşită: numărului minim de trei
performanţei minime răspunsuri corecte; numărul încercărilor admise; numărul maxim de exerciții.
omisiuni admise; numărul maxim de greşeli admise; timpul; modul de
lucru (indici de viteză, de calitate, de precizie)
Taxonomia lui Bloom în operaționalizarea
obiectivelor de ordin cognitiv
1. Cunoaşterea/ achiziţia cunoştinţelor (Verbe de acțiune care
exprimă redare, reproducere, recunoaştere)

2. Înţelegerea/ Comprehensiunea (Verbe de acțiune care exprimă

utilizarea informaţiilor)

3. Aplicarea (Verbe de acțiune care exprimă utilizarea achiziţiilor în

situaţii noi)

4. Analiza (Verbe de acțiune care exprimă decompunere de elemente,

relaţii, principii)

5. Sinteza (Verbe de acțiune care exprimă reunirea de elemente)

5. Evaluarea (Verbe de acțiune care exprimă formulare de judecăţi de

valoare)
 Exersează!

✓ Explicați relația: competențe generale –

competențe specifice – obiective operaționale
✓ Pentru disciplina de specialitate, pe un
subiect de lecție, la alegere, formulați 5
exemple de obiective operaționale
 TIPOLOGIA CURRICULUMULUI NAŢIONAL ȘI
ORGANIZAREA SISTEMULUI NAȚIONAL DE EDUCAȚIE
Tipologia Curriculumului Naţional operant în cadrul sistemului de
învăţământ din România (la nivel primar şi gimnazial)

65-70 % din
Curriculum nucleu Curriculumul
(TC sau CN) Naţional
Curriculumul
Național
Curriculum extins
Curriculum la
decizia şcolii (CDŞ) 25-30 % din
Curriculum nucleu Curriculumul
aprofundat Naţional

Curriculum elaborat
în şcoală
 Tipologia Curriculumului Naţional - descriere
Curriculum la decizia școlii

Curriculumul nucleu Curriculumul nucleu Curriculumul

Curriculumul extins
(TC sau CN) aprofundat elaborat în şcoală

• Reprezintă trunchiul • Are la bază, respectiv • Are la bază exclusiv CN, • Include discipline
comun, obligatoriu, acoperă întreaga respectiv elementele de opţionale propuse de
adică de numărul programă şcolară a conţinut obligatorii şi instituţia de învăţământ
obligatoriu de ore de la disciplinei, atât presupune reluarea şi (şi avizate de
fiecare disciplină elementele de conţinut aprofundarea CN, Inspectoratele şcolare)
obligatorie din planurile obligatorii, cât şi cele respectiv diversificarea sau alese de aceasta din
de învăţământ facultative (deci şi activităţilor şi lista elaborată la nivel
• Reprezintă unicul temele marcate cu experienţelor de de minister
sistem de referinţă asterisc) învăţare. • Disciplinele opţionale
pentru evaluările şi • Diferenţa până la 100% reflectă nevoile
examinările externe se asigură prin educaţionale şi ale
(naţionale) îmbogăţirea TC/ CN, a elevilor
• Asigură egalitatea ofertei de conţinuturi
şanselor la educaţie în prevăzute de TC/ CN.
sistemul de învăţământ
public,
 Tipuri de opționale (pentru clasele P - VIII)
1. Opţionalul la nivelul disciplinei – un sistem de activităţi educaţionale,
module, proiecte (care nu sunt incluse în programa şcolară elaborată de
autoritatea centrală), fie dintr-o disciplină care nu este prevăzută ca
atare în planul-cadru sau nu apare la o anumită clasă/ ciclu curricular.
Programa şcolară cuprinde noi competenţe specifice şi noi conţinuturi, care
Tipuri de opționale (P - VIII)

Opţionalul la nivelul nu apar în programa şcolară de trunchi comun a disciplinei.

disciplinei
2. Opţionalul la nivelul ariei curriculare – presupune alegerea şi
Opţionalul la nivelul operaţionalizarea unei teme care implică cel puţin două discipline
ariei curriculare dintr-o arie curriculară. Valorificându-se, ca punct de plecare, competenţele
generale ale disciplinelor implicate, propunătorul/ propunătorii acestor
Opţionalul la nivelul opţionale formulează competenţe specifice din perspectiva problematicii
mai multor arii opţionalului şi selectează conţinuturi.
curriculare
3. Opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare – implică
întrepătrunderea a cel puţin două discipline aparţinând unor arii
curriculare diferite. Competenţele generale urmărite de către propunător/
propunători sunt complexe şi au caracter interdisciplinar sau transdisciplinar,
datorită punerii în relaţie a unor conţinuturi aparţinând mai multor arii
curriculare.
Tipologia Curriculumului Naţional operant în cadrul
sistemului de învăţământ din România (la nivel liceal)

Curriculum nucleu (TC Ofertă curriculară obligatorie

sau CN) la care se pentru fiecare filieră, profil,
adaugă curriculumul specializare.
diferenţiat (CD)

Curriculumul Național
Pentru filierele teoretică şi
Curriculum la decizia
vocaţională
şcolii (CDŞ)

SAU

Curriculum în Pentru filiera tehnologică

dezvoltare locală
 Tipuri de CDȘ (pentru clasele IX - XII) (1)
Opţionalul de aprofundare
Opţionalul de extindere
Tipuri de CDȘ (IX-XII)
Opţionalul ca disciplină
nouă
Opţionalul integrat
Opţionalul ca disciplină care
apare în trunchiul comun
şi/sau, în curriculumul
diferenţat, la alte
specializări
1. Opţionalul de aprofundare – este acel tip de CDS derivat dintr-o
disciplină studiată în trunchiul comun şi/sau, după caz, în curriculumul
diferenţiat, care urmăreşte aprofundarea unor competenţe specifice ale
disciplinei prin studierea a noi unităţi de conţinut. Programa opţionalului
vizează aceleaşi competenţe specifice ca şi în programa şcolară în
vigoare
2. Opţionalul de extindere – este acel tip de CDS derivat dintr-o
disciplină studiată în trunchiul comun şi/sau, după caz, în curriculumul
diferenţiat. El porneşte de la competenţele generale ale disciplinei, precizate
în programa de trunchi comun şi urmăreşte extinderea acestor competenţe
generale prin derivare de noi competenţe specifice, care vor fi realizate
valorificând noi conţinuturi.
3. Opţionalul ca disciplină nouă – introduce un nou obiect de studiu, în
afara acelora prevăzute în trunchiul comun şi/sau, după caz, în curriculumul
diferenţiat, la un anumit profil şi specializare. Programa opţionalului
urmăreşte noi competente specifice şi noi conţinuturi, altele decât cele ale
programelor pentru disciplinele prevăzute în planul-cadru.
 Tipuri de CDȘ (pentru clasele IX - XII) (2)

Opţionalul de aprofundare
4. Opţionalul integrat/ Opţionalul ca temă integratoare (la nivelul uneia
sau al mai multor arii curriculare) – introduce ca obiect de studiu, o nouă
disciplină, structurată în jurul unei teme integratoare pentru o anumită
Opţionalul de extindere
Tipuri de CDS (IX-XII)

arie curriculară sau pentru mai multe arii curriculare. Programa opţionalului
urmăreşte noi competenţe specifice - complexe, integrative şi valorifică noi
conţinuturi - interdisciplinare.
Opţionalul ca disciplină
nouă
5. Opţionalul ca disciplină care apare în trunchiul comun şi/sau, după
caz, în curriculumul diferenţiat, la alte specializări – dispune de o
Opţionalul integrat
programă elaborată la nivel central, ca programă obligatorie în cadrul unei
anumite specializări.
Opţionalul ca disciplină care
apare în trunchiul comun
şi/sau, în curriculumul
diferenţat, la alte
specializări
Curriculumul în dezvoltare locală

✓ Include programe educaţionale propuse de către inspectoratele şcolare (şi aplicabile la

nivel teritorial) sau propuse chiar de către unităţile de învăţământ, în funcţie de
necesităţile proprii şi de solicitările identificate, de multe ori în parteneriat cu agenţi
economici.
✓ Curriculumul local este adecvat mediului social şi economic aflat în proximitatea
şcolii.
✓ În funcţie de particularităţile, necesităţile, solicitările şi deciziile comunităţii, prin oferta
de obiective, conţinuturi, situaţii de învăţare, experienţe de învăţare, şcoala tinde să se
ancoreze în realităţile sociale şi economice imediate şi să răspundă pertinent nevoilor
educaţionale ale comunităţii.
Organizarea sistemului de educație din România pe niveluri de
învățământ
Formare continuă - Continuing Professional Training

Ciclul III – Studii universitare de doctorat

PhD studies
Ciclul II – Studii universitare de masterat
Master studies Învăţământul
terţiar
Ciclul I – Studii universitare de licenţă nonuniversitar -
Bachelor studies (*) Post secondary
(*) (*) (*) education
Învăţământul secundar superior - Upper Învăţământul secundar superior - Învăţământul secundar superior - Învăţământul
secondary education (General education) Upper secondary education Upper secondary education profesional -
Ciclul de învățământ liceal inferior (cls. IX-X) (Technical) Ciclul de învățământ liceal (Military, artistic, theological, sports, Vocational
& Ciclul de învățământ liceal superior (cls. inferior (cls. IX-X) & Ciclul de învățământ pedagogical) Ciclul de învățământ liceal
XI- XII) liceal superior (cls. XI- XII) inferior (cls. IX-X) & Ciclul de învățământ liceal
education
superior (cls. XI- XII)

Învăţământul secundar inferior (gimnazial) - Lower secondary education/ Ciclul de învățământ secundar inferior (gimnazial)

Învăţământul primar - Primary education Ciclul de învățământ primar/ elementar

Educaţia timpurie (0 – 6 ani) – Early education (from 0 to 6 years)/ Ciclul de învățământ antepreșcolar & Ciclul de învățământ preșcolar
 Ciclurile curriculare
✓ Ciclurile curriculare reprezintă periodizări/ segmentări ale şcolarităţii pe mai mulţi
ani de studiu (funcţie de nivelurile de dezvoltare cognitivă, afectivă şi fizică ale elevilor),
care au în comun anumite finalităţi educaţionale

Ciclul achiziţiilor fundamentale (clasa pregătitoare
– clasa a II-a)
Ciclul de dezvoltare (clasa a III-a – clasa a VI-a)
Ciclul de observare şi orientare (clasa a VII-a –
clasa a IX-a)
Are ca obiectiv major acomodarea preşcolarilor cu
cerinţele sistemului şcolar şi alfabetizarea primară/
iniţială
Are ca obiectiv major formarea şi modelarea
capacităţilor de bază necesare pentru continuarea
studiilor
Are obiectiv major, orientarea în vederea fundamentării
şi optimizării opţiunii şcolare şi profesionale ulterioare

Ciclul de aprofundare (clasa a X-a – clasa a XI-a)
Ciclul de specializare (clasa a XII-a)
Are ca obiectiv major aprofundarea/ adâncirea
studiului în profilul ales şi în specializarea aleasă
Are ca obiectiv major pregătirea în vederea integrării
eficiente în învăţământul universitar de profil sau pe
piaţa muncii
 Filiere și profiluri de învățământ
✓ Filierele de învăţământ reprezintă segmentări ale curriculumului pe orizontală, în cadrulul
liceului

Filiera teoretică Profilurile umanist și real

Filiera tehnologică Profilurile tehnic, servicii, resurse naturale şi

protecţia mediului

Filiera vocaţională Profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi

pedagogic

***Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/ 2011 , articolul 31, alineatul (1)

 Ariile curriculare
✓ Ariile curriculare reprezintă grupaje/ combinări de discipline de învăţământ, în funcţie de dominantele lor educaţionale, de
compatibilitatea dintre ele.
✓ reunesc mai multe domenii ale cunoaşterii, având ca fundament principiul selecţiei şi ierarhizării culturale a
cunoaşterii;
✓ oferă o viziune multi- şi/ sau interdisciplinară asupra disciplinelor de studiu;
✓ sunt stabilite în mod ştiinţific, în funcţie de finalităţile educaţiei, pe baza unor criterii epistemologice şi
psihopedagogice.

1 Limbă şi comunicare

2 Matematică şi ştiinţe ale naturii

3 Om şi societate

4 Educaţie fizică, sport și sănătate

5 Arte

6 Tehnologii

7 Consiliere și orientare
 Exersează!

✓ Reflectați! Considerați că proporția CDȘ trebuie

să crească? Argumentați!
✓ Propuneți 3 titluri de discipline opționale. Care
pot fi beneficiile, pentru elevi, ale opționalelor
propuse.
✓ Realizați corespondența dintre ciclurile
curriculare și nivelurile de învățământ.
✓ Care a fost filiera și profilul liceului absolvit? Cu
ce a contribuit acest profil la dezvoltarea
dumneavoastră?
PRODUSELE CURRICULARE
Categorii de produse curriculare

✓ Produsele curriculare reprezintă ansamblul documentelor normative şcolare oficiale şi

neoficiale care structurează conţinuturile învăţământului şi care sunt valorificate ca
instrumente de organizare a situaţiilor de învăţare şi de inducere/ generare a
experienţelor de învăţare.

Produse curriculare Produse curriculare Produse curriculare

principale auxiliare terțiare

• Planurile-cadru de • Manuale şcolare • Planificarea calendaristică

învăţământ
• Programele şcolare
• Auxiliare curriculare
• Culegeri de exerciții
• Soft-uri educaţionale
• Ghiduri metodice pentru
cadrele didactice , etc
(anuală și semestrială)
• Proiectele unităţilor de
învăţare
• Proiectele de lecţie/ activitate
didactică.
Planul-cadru de învățământ

✓ Planul-cadru de învăţământ constituie componenta

reglatoare esenţială a curriculumului naţional,
documentul oficial, normativ și obligatoriu care:
✓ stabileşte ariile curriculare, disciplinele de
studiu şi timpul școlar sub forma unor repere
orare săptămânale, de exemplu:
✓ numărul minim şi maxim de ore pentru fiecare
arie curriculară
✓ numărul minim şi maxim de ore pentru
disciplinele şcolare opţionale ale fiecărui an de
studiu

✓ Este elaborat la nivel de minister şi aprobat prin

ordin de ministru.
 Programa școlară
✓ Programele şcolare sunt produse curriculare de bază,
principalele documente şcolare de tip reglator –
instrumente de lucru al cadrului didactic.
✓ Se află într-o strânsă relaţie cu planurile-cadru de
învăţământ.
✓ Stabilesc, pentru fiecare disciplină, oferta educaţională
propusă spre realizare în bugetul de timp stabilit prin planul-
cadru, pentru un anumit parcurs şcolar.
✓ Structura unei programe școlare implică:
✓ O notă de prezentare
✓ Competențele generale
✓ Competențele specifice
✓ Conținuturile (orientative)
✓ Exemple de activități de învățare
✓ Sugestii metodologice

✓ Este elaborată la nivel de minister şi aprobată prin

ordin de ministru
 Manualul școlar
✓ Manualele şcolare sunt produse curriculare secundare/
auxiliare, care detaliază, structurează şi operaţionalizează în
mod sistematic conţinuturile recomandate de programa
şcolară, la fiecare disciplină de studiu şi pentru fiecare clasă,
organizându-le şi sistematizându-le pe capitole, subcapitole,
teme şi lecţii.

✓ Pentru elevi sunt instrumente de lucru operaţionale, de

informare, formare şi autoformare. Un manual bun nu este
doar un depozitar de informaţii, ci şi prilej de dezvoltare
cognitivă.

✓ Pentru profesori sunt instrumente didactice cu rol de

ghid, de orientare a activităţii didactice, respectiv de
selectare a conţinuturilor ştiinţifice valorificabile în vederea
atingerii finalităţilor urmărite.

✓ Manualele digitale
 Exersează!

✓ Analizați programa școlară a disciplinei de

specialitate după următoarele criterii: relația
competențe specifice-competențe generale,
relevanța conținuturilor propuse, adecvarea
pentru nivelul de vârstă, urmărirea formării
unor abilități practice.
✓ Analizaţi și explicați legătura dintre planul-
cadru de învăţământ, programa şcolară şi
manualul şcolar.
✓ Ce condiții trebuie să îndeplinescă un manual
școlar pentru a fi eficient?