Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dictare Matematica
Dictare Matematica
Dictare Matematica
Dictarea matematică este o metodă aplicată frecvent în cadrul evaluării iniţiale şi al evaluării
formative, deoarece poate oferi informaţii pertinente despre cunoştinţele şi capacitățile elevilor.
Dictarea matematică se realizează pe bază unui sistem de exerciţii şi probleme conceput în
conformitate obiectivele de evaluare urmărite. Elaborarea dictării trebuie să fie reperată de
principiile generale ale structurării sistemelor de exerciții și probleme de matematică. Expunem în
mod succint aceste principii [apud 1, p. 6-7].
Principiul stereotipicităţii presupune includerea sarcinilor de același tip. Stereotipictatea
are efect pozitiv, asigurînd formarea unor capacităţi aplicative trainice. Însă, dacă propunem mai
mult de trei sarcini stereotipice la rînd, riscăm să obținem și efecte negative: scade atenţia şi
interesul elevilor; gîndirea, treptat, devine mecanică; sporeşte riscul comiterii greşelilor. Pentru a
păstra efectul pozitiv şi a anihila efectul negativ al stereotipicităţii, se recomandă varierea limbajului
matematic utilizat în formulare. De exemplu: calculaţi şi scrieţi rezultatul adunării numerelor 3 şi 2;
scrieți numărul cu 4 unități mai mare decît 5; primul termen este 2, al doilea termen este 6, scrieţi
suma.
Principiul repetării continue prevede includerea sarcinilor din repetare în sistemul
stereotipic, avînd ca scop sporirea atenţiei, activizarea elevilor și consolidarea cunoștințelor și
capacităților dobîndite anterior. Astfel, sistemul primeşte structura:
T1, T2, T3, R1, T4, T5, R2, T6, T7 … (T - sarcini stereotipice la tema vizată, R – sarcini din repetare).
Principiul confruntării (contrapunerii) presupune alternarea tipurilor de exerciţii şi
probleme care tind a fi confundate de către elevi sau care se află într-o legătură pe care urmărim s-o
evidenţiem. De exemplu, elevii confundă semnificaţia sintagmelor „cu … mai mic /mare” şi „de …
ori mai mic/mare”. În conformitate cu principiul confruntării, se formulează exerciţii şi probleme în
care aceste sintagme apar simultan, ceea ce exclude posibilitatea ghicirii operației de rezolvare și îi
pune pe elevi în situaţia să o aleagă în mod conştient.
Principiul contraexemplului didactic permite eludarea, prevenirea și combaterea erorilor
de comperhensiune. Drept contraexemplu didactic poate servi orice sarcină care provoacă elevii să
greșească (de exemplu, punerea în discuție a unor rezolvări/formulări/interpretări, unele fiind
greșite). Contraexemplele se alcătuiesc de către învăţător în baza observării şi analizei greşelilor
comise de elevi în cadrul evaluărilor precedente. Abordarea contraexemplelor necesită o dirijare
atentă de către învăţător, de aceea nu se recomandă pentru lucru independent. Contraexemplul
didactic este văzut de către copii ca un joc şi permite educarea atenţiei lor.
1
Principiul plenitudinii, de rind cu stereotipicitatea, este unul obligatoriu pentru
structurarea sistemelor de exerciții și probleme. Se spune că sistemul de exerciţii şi probleme
respectă principiul plenitudinii, dacă se asigură însuşirea conţinutului de învăţare şi se exclude
formarea unor asociaţii eronate.
2
Activitatea poate să fie finalizată printr-o activitate de postrezolvare, care prespune o
sarcină referitoare la șirul răspunsurilor obținute.
Învăţătorul va face o analiză a greşelilor comise de elevi pentru a realiza corijări și racordări
în procesul de predare-învățare. Greşelile comise de elevi vor constitui „materia primă” pentru
formularea contraexemplelor didactice.