Drumul din poveste

Făt – Frumos umblând mereu drum greu călare şi pe jos,

După îndelungă căutare drumul îşi opreşte
Când pe Cosânzeana o găseşte.
Nici nu-i de vorbit
Cât s-au bucurat
Că s-au întâlnit.
Ea-l aştepta-n prag pe drumul ei drag,
L-a îmbrăţişat şi cu aceste vorbe l-a întâmpinat:
- Dragă Făt- Frumos, cât te-am aşteptat!
Spune-mi:
Lung e tare drumul ce-ai umblat
Când m-ai căutat?
După ce-a privit-o îndeajuns,
Făt – Frumos, ei, astfel i-a răspuns:
- A cincea parte din tot drumul ce-am făcut
Şi înc-un sfert din ce-a rămas
După ce acea parte-am străbătut,
În kilometri-ar fi exact 4000.

Cosânzeana tare s-a mai minunat

Câtă cale Făt – Frumosul a umblat.

Ai putea răspunde şi tu la-ntrebare:

Drumu-acesta din poveste
Ce lungime are?
 Coada ursului păcălit de vulpe

Pe ursul păcălit de vulpe,

Mai ieri l-am întrebat aşa:
- Măi ursule,
Coada ta, ce-ţi era mult mai mare
Înainte de acea întâmplare
Din cunoscuta poveste,
Pe atunci, coada ta ce lungime avea?

Ursul m-a rugat ca asta singur să socot:

Ştiind că în prezent
Coada mea doar zece centimetri are,
Dacă i-ai mai adăuga centimetri opt,
Iar apoi, de zece ori ea mi-ar creşte mai mare
Atunci vei afla
Cât de mare era, mai demult coada mea.

Cred că ursul ... cam tare a exagerat.

Spune tu, după ce ai calculat,
Dacă ce ai constatat
Ar putea fi adevărat.
 Operaţii aritmetice

- Cu numerele poţi să faci ... ştii ce?

- Operaţii aritmetice.

Adunarea-i operaţia prin care

Ni se dau termenii să-i întrunim
Şi aritmetic să aflăm cât e de mare
Suma sau totalul ce-l primim.

Acea operaţie aritmetică e scăderea

În care descăzutul , cu scăzătoru-l micşorăm,
Iar nouă ni se cere şi avem căderea
Restul sau diferenţa să aflăm.

Atunci când operaţie de înmulţire avem de efectuat

De câte ori unul din cei doi factori care ni s-au dat
Este mai mare decât celălalt,
Ne va arăta – produsul rezultat...

La împărţirea care rest nu are, e de însuşit

Că ni se dă un factor – deîmpărţit –
Ce este decât factorul împărţitor mai mare,
De cât, rezultă din cât.
 Căţelul, pisica şi şoricelul

Un băieţel pe nume Martinică,

Îşi roagă prietenul său, Tudorel,
Ca pân’ se-ntoarce el de la bunică,
Să-i poarte grijă de-un căţel,
De o pisică şi de un şoricel.

Cum Martinică e tare grăbit,

Lui Tudorel el i le lasă-n poartă;
Dar la o mână Tudorel este rănit
Şi mâna lui , acum e bandajată.

Afară nu-i de stat, că vremea rea se lasă,

Nori negri se adună cu ploaie şi furtună.
E-ngrijorat băiatul: cum să le ducă-n casă
Aceste vietăţi, tot una câte una,
În ordinea cea bună şi numai într-o mână?

De-l duce-ntâi în casă pe căţel,

Pisica îl mănâncă pe bietul şoricel.
De duce şoricelul, lui Tudorel i-e frică
Să nu-ncerce căţelul s-o pape pe pisică.

E-ntr-o dilemă Tudorel şi-ar vrea

Voi să îl sfătuiţi. De-aceea vă întreabă:
- Cum să descurc această treabă grea
în mod corect şi fără nici o teamă?
 Problema rezolvată

Matematica nu-i grea

Probleme de ştii rezolva.
Pentru ora care vine
Ana ştie cel mai bine.

Ea are problema dată

Foarte bine rezolvată.
Rezolvată cu temei
Şi-o explică altor trei.

Cei trei, altor trei explică,

Iar aceştia, fiecare dintre ei
O explică altor trei.
... Şi aşa, problema dată,
De toată clasa-i rezolvată.

Să-mi răspunzi acuma vreau:

În clasă, câţi elevi erau?
 Coşul cu ouă

Dis-de dimineaţă
Încă pe rouă,
Mama duce-n piaţă
Un coş cu ouă.
- Primul client cumpără
jumătate din ouăle toate
şi încă dintr-un ou o jumătate;
- Al doilea client cumpără
din ouăle rămase
a doua parte
şi din nou, încă o jumătate de ou.
- Ultimul client e o fată frumoasă
şi primeşte de la mama cadou,
jumătate din cantitatea de ouă
dinainte rămasă
şi încă o jumătate de ou.
După asta, mamei îi rămân în coş
încă 3 ouă de vândut.
Spune, te rog:

Câte ouă a avut în coş mama

la-nceput?

Înv. Boian Aurelia