Declinul religiei grecești

Sfârștul religie grecești a fosgt precedată de mai mulți factori pe care îi voi
enumera în următorele idei. Acest declin începe cu perioada elenistă (323- 31 î.d.Hr).
Deși în această religie își face adepți noi în Orient și a mai ales în Alexandria, însă tot
în această perioadă își face apariția în Grecia culte orientale, între care acela al zeiței
Isis și zeului Serapis, nimeni altul decât zeul egiptean Osiris, asimilat de către greci și
denumit Asclepios. Asistăm acum la apariția în Grecia a unui profund sincretism
religios, care va lua ulterior și o mare amploare mai târziu în Occident, în perioada
romană și care va contribui masiv la decăderea și sfârșitul religiei vechilor romani.

O altă cauză a decăderii au fost pregătită și de unii filosofi, cum ar fi sofiști,

între care amintim pe Protagoras, Gorgias, Prodicos. Alături de aceștia, au fost unii
scriitori, cum ar fi Euripide și Aristofan, care au ridiculizat tot mai mult vechiul
panteon homeric și hesiodic, slăbind serios credința poporului în speculoasele practici
de cult, mai ales că acest cult presupune un formalism ieșit din comun. Tot aici, cultul
conducătorului a adus o contribuție decisivă, întrucât, între timp, grecii se conviseseră
tot mai mult de faptul că și conducătorii lor erau doar simpli oameni, și întru nici un
caz zei. De asemenea, Euhemer un mitograf grec din secolul IV-lea î.d.Hr., prin
curentul inițiat de și cunoscut sub numele de euhemerism, suține că persoanajele
mitologice nu sunt altceva decât ființe omenești divinizate: conducători, regi de care
popoarele s-au temut sau pe care i-au admirat. În același timp, spiritul grecesc a
abandonat treptat preocupările religioase de profunzime.

Totodată, filosofii stoici au încercart să vitalizeze religia grecească. Astfel,

Zenon promova o interpretare alegorică a tradițiilor populare, Plotin și Porfir încercau
să facă o îmbinare idealismul platonic cu învățătura pitagoreică, cu stoicismul și
cultele orientale. Porfir a început să scrie o împotriva creștinismului și să facă o
apologie păgânismului grecesc.
 Dispariții vechii religii păgâne grecești apăruse deja, așa că în anul 346 au fost
interzise sacrificiile păgâne. Împăratul Teodosie cel Mare, în anul 386 închide templele
păgâne, iar în anul 416 împăratul Teodosie al II-lea îndepărta pe toți păgânii din
funcțiile publice. Împăratul Justinian a închis toate școlile păgâne.