Stefan Zweig

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Stefan Zweig

Stefan Zweig2.png

Date personale

Născut 28 noiembrie 1881[3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][16][17][18][19] Modificați la

Wikidata

Viena, Austro-Ungaria[20][21] Modificați la Wikidata

Decedat 22 februarie 1942 (60 de ani)[3][22][21] Modificați la Wikidata

Petrópolis, Brazilia[21] Modificați la Wikidata

Înmormântat Brazilia Modificați la Wikidata

Cauza decesului sinucidere (barbiturate overdose[*]) Modificați la Wikidata

Căsătorit cu Friderike Maria Zweig[*] Modificați la Wikidata

Cetățenie Flag of the United Kingdom.svg Regatul Unit

Flags of Austria-Hungary.png Austro-Ungaria

Flag of the United Kingdom.svg Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata

Etnie Austrieci Modificați la Wikidata

Religie iudaism Modificați la Wikidata

Ocupație scriitor

traducător

jurnalist

dramaturg

poet

critic literar[*]

istoric

biograf[*]

romancier[*] Modificați la Wikidata

Limbi limba germană[1] Modificați la Wikidata

Studii Universitatea din Viena Modificați la Wikidata

Activitatea literară

Specie literară roman, nuvelă, biografie

Operă de debutSilberne Saiten. Gedichte. (1901)

Opere semnificative Jucătorul de șah, Joseph Fouché, Marie Antoinette

Influențe[ascunde]

Sigmund Freud Modificați la Wikidata

Note

Premii Order of the Southern Cross[*][2] Modificați la Wikidata

Semnătură

Stefan Zweig Signature 1927.svg

Prezență online

Internet Movie Database

Modifică date / text Consultați documentația formatului

Stefan Zweig (n. 28 noiembrie 1881,[3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][16][17][18][19] Viena,

Austro-Ungaria[20][21] – d. 22 februarie 1942,[3][22][21] Petrópolis, Brazilia[21]) a fost un scriitor,
jurnalist și biograf austriac. În prezent este – alături de Hermann Hesse – unul dintre cei mai citiți autori
de limbă germană. Stefan Zweig și-a petrecut ultimii ani de viață în exil, fiind un opozant fățiș al
dictaturii naziste.

Cuprins

1 Viața

1.1 Copilăria

1.2 Studiile și debutul literar

1.3 Primul Război Mondial

1.4 Perioada interbelică

1.5 Moartea

2 Stilul literar

2.1 Caracteristici generale

2.2 Relația dintre literatură și politică

3 Opere (selecție)

4 Traduceri în limba română

5 Note

Viața

Copilăria

Stefan Zweig s-a născut în familia unui antreprenor evreu, Moritz Zweig (1845–1926), căsătorit cu Ida
Brettauer (1854–1938), care provenea dintr-o familie prosperă evreiască. Stefan Zweig a crescut
împreună cu fratele său Albert într-o clădire impozantă pe strada Schottenring din Viena. Familia Zweig
nu era religioasă și Stefan Zweig avea mai târziu să scrie că era evreu din întâmplare (Juden aus Zufall).

Studiile și debutul literar

În 1899 și-a luat bacalaureatul la Gymnasium Wasagasse. S-a înscris în continuare la Universitatea din
Viena la filosofie, unde a evitat pe cât posibil frecventarea cursurilor, preferând să scrie în foiletonul
publicației Neue Freie Presse, unde era redactor Theodor Herzl. După ce debutase cu poezii deja din
1897 în diverse reviste, în 1901 i-a apărut cartea de poezii Silberne Seiten și în 1904 prima nuvelă, Die
Liebe der Erika Ewald. În același an din urmă, a dobândit și titlul de doctor cu o dizertație despre filosofia
lui Hippolyte Taine, sub coordonarea profesorului Friedrich Jodl. Pe lângă propriile scrieri, Zweig a
publicat traduceri din Verlaine, Baudelaire și în special Émile Verhaeren, lucrând simultan ca jurnalist.

Zweig a dus un stil de viață de mare burghez, călătorind mult, printre altele vizitând în 1910 India și în
1912 America. Aceste călătorii i-au prilejuit contacte cu mulți scriitori și artiști, cu care a purtat lungi
corespondențe. Era un pasionat colecționar de autografe.

Primul Război Mondial

La începutul Primului Război Mondial, Zweig nu a fost concentrat, întrucât a fost declarat inapt fizic.
Dorind să se angajeze într-un fel, fără a incita la ură, a fost angajat grație unui prieten în Arhiva militară
(Kriegsarchiv). Pe parcursul războiului i se întăresc convingerile pacifiste, sub influența unor prietenii
precum aceea cu Romain Rollande, mutându-se la Zürich în Elveția neutră, unde a fost corespondent
pentru Neue Freie Presse și a scris articole neafiliate vreunui partid pentru ziarul budapestan de limbă
germană Pester Lloyd.

Perioada interbelică

Zweig s-a mutat la Salzburg unde s-a căsătorit cu prima sa soție, Friderike von Winternitz, în ianuarie
1920. Ca intelectual angajat s-a manifestat vehement împotriva naționalismului și a revanșismului.
Publică Sternstunden der Menschheit în 1927, care este până în prezent una dintre cele mai favorabil
primite cărți ale sale. În 1928 călătorește în Uniunea Sovietică, unde la inițiativa lui Maxim Gorki, cu care
coresponda, îi fuseseră traduse mai multe cărți. În 1933 scrie libretul pentru opera Die schweigsame
Frau a lui Richard Strauss.

Moartea

În noaptea dintre 22 și 23 februarie 1942 și-a luat viața în Petropolis, cu o supradoză de veronal
(somnifer pe bază de barbital care în cantitate mare oprește metabolismul). Certificatul de deces
stabilește drept timp al morții 23 februarie 1942, ora 12:30 și drept cauză a morții ingerarea de otravă –
suicid.[23] Soția sa Lotte s-a sinucis odată cu el: angajați ai casei au găsit pe cei doi în jurul ore 16:00 in
pat: el era întins pe spate cu mâinile strânse și soția sa era lipită lateral de el.[24] Despre hotărârea de a-
și lua viața, Stefan Zweig a scris în scrisoarea sa de adio[25] că fusese luată din liberă voință și cu
simțurile clare (aus freiem Willen und mit klaren Sinnen) nu a fost întâmpinată de toți cu înțelegere, mai
ales pentru că existența sa materială era asigurată, altfel decât în cazul altor scriitori exilați. Distrugerea
patriei sale spirituale Europa (geistigen Heimat Europa) și lipsa de perspective decursă din aceasta i-au
cauzat însă o depresie pe care nu a putut-o depăși.

Stilul literar

Caracteristici generale

Din opera literară a lui Stefan Zweig, mai ales proza și biografiile romanțate (Joseph Fouché, Marie
Antoinette) își găsesc și astăzi cititori. Per ansamblu, creația sa este caracterizată de un număr mare de
nuvele (Schachnovelle, Der Amokläufer etc.) și povestiri istorice. Așa se face că personalități istorice
precum Lev Tolstoi, Feodor Dostoievski, Napoléon Bonaparte, Georg Friedrich Händel, Joseph Fouché și
Marie Antoinette își găsesc loc într-o viziune puternic subiectivizată asupra istoriei.

Dacă este să fie redusă la patru caracteristici dominante, opera lui Zweig ar fi caracterizată de
conceptele tragic, dramă, melancolie și resemnare. Mai toate scrierile lui Zweig se termină într-o
resemnare tragică, protagonistul fiind oprit de circumstanțe externe sau interne să își atingă fericirea,
atunci când aceasta pare aproape a fi atinsă. Această caracteristică se manifestă cel mai puternic în
romanul Ungeduld des Herzens, singurul terminat.

În nuvela exemplară Der Amokläufer, o tipologie a pasiunii, inspirată de mari modele precum Balzac și
totuși în tradiția narativă a Școlii vieneze (Wiener Schule), înainte de toate Arthur Schnitzler, personajele
principale sunt supuse unei constrângeri demonice, care îi rupe din ordinea tradițională a vieții. Devine
evidentă influența lui Sigmund Freud. Această nuvelă, precum și toate celelalte nuvele ale lui Stefan
Zweig, denotă influența teoriei lui Goethe asupra diferenței dintre o povestire normală și o nuvelă,
nuvela trebuind să relateze o întâmplare până atunci nemaiîntâlnită (ereignete unerhörte Begebenheit).

Relația dintre literatură și politică

În nuvela Jucătorul de șah, probabil cea mai cunoscută scriere a lui Zweig, luptă umanitatea burgheză
împotriva brutalității unei lumi înstrăinate. Un maestru mondial de șah, cu o gândire rece și calculată de
robot, motivat exclusiv de o lăcomie ordinară, joacă împotriva unui om care fusese supus unui arest în
izolare totală de către naziști. Aici este înfățișată, pe de o parte, confruntarea omului și umanității sale
cu un sistem inuman (nazismul) și – pe de altă parte – suferința unei captiv privat de posibilitatea de a
lua contact cu lumea exterioară.

În ciuda acestei pledoarii pentru Umanism, Stefan Zweig și-a subsumat creația și viața unui pacifism care
mergea atât de departe, încât nega scriitorului orice rol politic. Astfel, pe fundalul celui de-al Doilea
Război Mondial, Zweig s-a distanțat de poziția altor exilați precum Heinrich Mann sau Ernst Weiss,
precum și a organizației literare PEN-Club.

În 1952, cu ocazia comemorării a zece ani de la moartea lui Zweig, Thomas Mann a scris despre
pacifismul acestuia: „Erau timpuri când pacifismul său necondiționat mă chinuia. Părea dispus a accepta
domnia răului, dacă prin aceasta s-ar fi evitat războiul, pe care îl ura dincolo de orice. Dilemma estede
nerezolvat. Dar de când am aflat, cum nici un război bun nu scoate la iveală decât rele, gândesc diferit
despre atitudinea lui de atunci, sau cel puțin, încerc să gândesc altfel.”
Însă pe cât de tare ținea la o separație a spiritului și a politicii, tot pe atât de tare Stefan Zweig își dorea o
Europă unită, în tradiția unor gânditori precum Henri Barbusse, Romain Rolland și Émile Verhaeren.