Medicaţia aparatului respirator

A. Antitusivele acționează prin calmarea tusei, având efect bronhodilatator. Efectul

lor se datorează mecanismului de acțiune ce constă în:
- deprimarea centrului tusei (formațiunile centrale ale reflexului de tuse);
- deprimarea receptorilor senzitivi din mucoasa căilor respiratorii aeriene.
Sunt indicate în:
- tusea neproductivă care provoacă oboseală bolnavului;
- tusea cronică ce duce la dezvoltarea emfizemului pulmonar;
- tusea care provoacă hemoptizie;
- tusea care accentuează iritaţia mucoaselor bronşice;
- tusea care favorizează bronhospamul;
- postoperator, în tusea care provoacă complicaţii;
- bronhoscopie, laringoscopie.

1) Antitusive opioide:
- opiul și morfina, cu acțiune antitusivă, analgezică, tranchilizantă; indicate în cancer
bronhopulmonar, anevrism de aortă, infarct pulmonar;
- codeina (metilmorfina), cel mai folosit antitusiv; este un alcaloid din opiu înrudit cu
morfina; are acțiune acțiune antitusivă, analgezică, sedativă slabă (Codenal, Codeină fosfat);
- clofedanol (Calmotusin) este un compus de sinteză asemănător codeinei; se găseşte sub
formă de soluţie administrată în picături;
- noscapina (Tusan), are acțiune antitusivă marcată și slab bronhodilatatoare;
- dextrometorfan (Humex, Tusin).

2) Antitusive neopioide:
- oxeladina (Paxeladine);
- clobutinol (Tussamed), antitusiv cu acțiune centrală, indicat în tusea neprpductivă;
- butamirat (Tusosedal, Sinecod) indicat în tusea iritativă; bronhoscopie.

B. Expectorantele contribuie creșterea cantitativă a secrețiilor traheo-bronșice și le

fluidifică; acțiunea lor se datorează:
- stimulării activității secretorii a glandelor mucoasei traheo-bronșice (secretostimulente);
- scăderii vâscozității secrețiilor (secretolitice).
1) Expectorantele secretostimulante acționează prin stimularea activității glandelor
seroase din mucoasa bronșică; unele dintre cele administrate oral au acțiune iritantă slabă
asupra mucoasei gastrice, declanșând reflex o hipersecreție traheo-bronșică; altele se absorb,
apoi se elimină parțial prin mucoasa căilor respiratorii, acționând direct asupra celulei
secretorii. Expectorantele pot stimula și motilitatea celulelor mucoasei și peristaltismul
bronșic, favorizând eliminarea secrețiilor.
Expectorantele secretostimulante au eficacitate scăzută, fiind administrate împreună
cu siropuri; ele cresc activitatea secretorie a glandelor bronșice, motilitatea cililor, peristaltica
mucoasei bronșice. În această categorie intră:
- substanțe extrase din plante: Primula officinalis, Saponaria, etc.
- iodurile de sodiu și potasiu;
- benzoatul de sodiu (Sirogal);
- clorura și acetatul de amoniu (Sirop expectorant);
- guaiafenesina (Trecid, Coldrex Bronho)
2) Expectorantele secretolitice (mucolitice) sunt medicamente care scad vâscozitatea
mucusului; produc creșterea fluidității și favorizarea eliminării secrețiilor prin tuse; sunt
indicate în bronșită acută/cronică; pneumonii; bronhopneumonii; bronșiectazie;
mucoviscidoza.
- bromhexina (Bromhexin, Brofimen), mucolitic cu acțiune moderată;
- acetilcisteina (Mucosolvan, Fluimucil, Mucovent), mucolitic cu acțiune intensă;
- carbocisteina (Rhinatiol 2% sirop, Carbocisteina sol. int.) cu acțiune mucolitică și efect
antiinflamator;
- erdosteina (Erdomed) utilizat în bronșite acute, bronșiectazie, astm bronșic hipersecretor,
profilaxia și tratamentul complicațiilor respiratorii după intervenții chirurgicale
(bronhopneumonie, atelectazie pulmonară), etc.
- enzimele proteolitice (tripsina, chimotripsina) administrate inhalator sub formă de aerosoli.

C. Surfactantul (factor surfactant sau factor antiatelectazic) este un film tensioactiv,

interpus între aer și stratul lichidian la nivelul alveolelor pulmonare. Acesta scade tensiunea
superficială la suprafața de contact dintre aer și apă; astfel, el permite deschiderea alveolelor
și expansiunea pulmonară în timpul inspirației; împiedică trecerea lichidelor din interstițiu și
capilare spre lumenul alveolelor; favorizează emulsionarea particulelor străine inhalate,
ușurându-le fagocitarea. Este indicat în profilaxia şi tratamentului sindromului de detresă
respiratorie la nou-născuţii imaturi.

D. Antiastmaticele se utilizează în tratamentul astmului bronşic (cu crize de dispnee

paroxistică expiratorie) şi în alte tipuri de bronhospasm (bronşite spastice,
bronhopneumopatie cronică obstructivă).
Obiectivele tratamentului în criza de astm bronșic sunt:
- combaterea bronhconstricției (spasmului) de la nivelul bronhiilro mici;
- diminuarea congestiei mucoasei căilor repsiratorii;
- scăderea secreției mucoase abundente.
Antiasmaticele includ trei categorii de substanțe active care au mecanisme de acțiune
diferite, ceea ce explică eficacitatea lor diferită în formele clinice ale bolii.
1.Bronhodilatatoarele acționează fie prin mecanism vegetativ (simpatomimeticele și
parasimpatoliticele), fie direct, asupra musculaturii netede (aminofilina).
a) Bronhodilatatoarele simpatomimetice (beta-adrenergice) opresc sau evită criza
astmatică; acționează pe receptorii β din bronhiile mici pe care le dilată cu combaterea
bronhospasmului:
- salbutamol (Ventolin) – sub formă de aerosoli presurizaţi dozaţi, comprimate sau soluţie
inhalatorie; este cel mai folosit în criza de astm bronşic; durata de acţiune este de 4-6 ore după
administrare inhalatorie;
- fenoterol (Berotec) – are durată de acțiune 6-8 ore;
- salmeterol (Serevent) – aerosoli presurizaţi şi discuri pentru inhalaţie; are o acţiune de lungă
durată, 8-12 ore, și se foloseşte numai pentru profilaxia crizelor;
- izoprenalina (Bronhodilatin) – sub formă de comprimate sublinguale de 10 mg sau aerosoli
0,5%, are însă multe efecte adverse (artimii, palpitaţii, angină pectorală, tremor); este
contraindicată la astmatici cu cardiopatie ischemică, în infarct miocardic acut, tahicardie, la
sportivi (substanţă dopantă);
- orciprenalina (Astmopent);
- adrenalina – sub formă de injecţie subcutanat în doză de 0,5 mg în criza de rău astmatic;
- efedrina – are acţiune mai slabă, de durată lungă, fiind folosită ca medicaţie de fond, pentru
prevenirea crizelor
b) Bronhodilatatoarele parasimpatolitice
- ipratropiul (Atrovent) – derivat sintetic de adrenalină; bronhodilatator, cu efect lent şi
durabil; se administrează sub formă de aerosoli, de 3-4 ori pe zi;
- bromura de tiotropium (Spiriva) - capsule pentru inhalaţie, care se poate administra în priză
unică.
c) Bronhodilatatoarele directe (musculotrope) acționează direct pe musculatura
bronșică:
- teofilina – alcaloid din frunzele de ceai (Thea sinensis), înrudit cu cafeina; se găseşte sub
formă de preparat retard teofilina retard (Teotard), capsule administrate la 12 ore interval, şi
sub formă solubilă, aminofilina (Miofilin);
- aminofilina are efect bronhodilatator de intensitate moderată; stimulează respiraţia şi creşte
forţa contractilă a miocardului, se administrează oral sau i.v. lent, 5 mg/kgc, timp de 10-20
minute, pentru a se evita producerea aritmiilor.

2) Antialergicele
a) Inhibitoarele degranulării mastocitelor inhibă degranularea mastocitelor și
împiedică eliberarea din mastocite a histaminei și altor substanțe care favorizează criza de
astmă bronșic (bronhospasmul):
- cromoglicatul disodic (Intal) – aerosoli;efect după câteva săptămâni de tratament;
- acid cromoglicic (Taleum) – aerosoli din inhalator;
- ketotifenul (Ketotifen cp, Ketof sirop) – antihistaminic H1 și inhibitor al degranulării
mastocitare.
b) Modificatoarele leucotrienelor - antagonişti ai receptorilor pentru leucotriene şi
inhibitori ai sintezei leucotrienelor; se indică în forme medii la bolnavii care nu folosesc
glucocorticoizi inhalatori; nu se folosesc în tratamentul crizei de astmă în desfășurare, sunt
indicate în tratamentul de durată al astmului ușor-moderat.
- montelukast sodic (Singulaire) – în tratamentul de fond al astmului;
- zafirlukast (Accolate), etc.

3. Medicația antiinflamatoare (glucocorticoizii) descongestionează mucoasa și

îndepărtează edemul; reprezintă o medicație de rezervă, datorită riscului mare de reacții
adverse, efectul fiind evident la bolnavii care nu răspund la bronhodilatatoare și în cazurile
grave de astm bronșic.
 Glucocorticoizi inhalatori reprezintă medicația de primă linie pentru tratamentul de
fond în astmul bronșic:
- beclometazona dipropionat (Becotide) – preparat cortizonic local, sub formă de aerosoli, cu
acțiune limitată la nivelul bronhiilor, fără efecte sistemice nedorite;
- fluticazona (Flixotide);
- budesonid (Pulmicort Tulbuhaler);
- triamcinolone (Azmacort).
Glucocorticoizii sub formă sistemică se administrează în crizele severe de astmă
bronșic:
- hidrocortizon hemisuccinat – i.v.;
- prednisolon (Solu-Decortin) – i.v.;
- metilprednisolon (Medrol, Solu-Medrol, Solu-Decortin H) – p.o., i.m. și i.v.;
- dexametazonă – p.o. și i.v.;
- prednison – comprimate.

Preparate nazale decongestionante de uz topic si sistemic

Se utilizeaza de obicei preparate de uz topic, eventual si preparate cu actiune

sistemica. Principalele tipuri de substante sunt simpatomimeticele. Alte preparate sunt
reprezentate de corticoizi locali, cromoglicat. Multe preparate sunt asocieri de
simpatomimetice cu corticoizi sau/si cu antibacteriene. Utilizarea excesiva a
simpatomimeticelor poate produce tulburari locale (atrofia mucoasei nazale) sau tulburari
sistemice (mai ales cardiovasculare sau nervoase).
Simpatomimetice simple:
*Ephedrinum (Ser efedrinat)
*Oxymetazolinum (Afrin)
*Xylometazolinum (Olynth, Bixtonim Xylo, Bixtonim Xylo Aroma, Vibrocil
Actilong, Xylo-Nasal)
*Naphazolinum (Rinofug)
*Tramazolinum (Muconasal Spray)
Simpatomimetice combinatii, fara corticosteroizi:
*Phenylephrinum (Bioflu nazal)
*Combinatii Dimentinden + Phenylephrinum (Nasic, Septanazal)
*Combinatii Ipatropium + Xylometazolinum (Vibrocil Duo)
*Combinatii Neomicinum + Ephedrinum (Rinonef-T)
*Combinatii Acetylcisteinum + Tuaminoheptan (Rinofluimucil)
Antialergice, exclusiv corticosteroizi:
*Acidum cromoglicicum (Alergorom)
*Azelastinum (Allergodil)
Corticosteroizi:
*Beclometasonum dipropionatum (Rinoclenil)
*Budesonidum (Rhinocort)
*Tixocortolum pivalat (Pivalone)
*Fluticasonum propionat (Flixonase)
 *Fluticasonum furoatum (Avamys)
*Mometasonum (Nasonex)
*Betametazonum, combinatii (Biorinil)
*Hidrocortizonum, combinatii (Bixtonim)
Preparate nazale pe baza de uleiuri volatile, ex : Pinosol, Rhinoil.
Decongestionante nazale de uz sistemic, combinatii OTC: Aspirin Complex Hot
Drink, Ibusinus,Modafen, Humagrip, Nurofen Raceala si Gripa, Parasinus, etc.

Preparate pentru zona oro-faringiana

Antiseptice:
*Ambazonum (Faringosept)
*Clorhexidinum (Drill, Hexoraletten N)
*Hexetidinum (Hexoral)
*Alte produse (Strepsils, Neo-Angine, Septolete, Trachisan)
*Plante (Sinupret)
Antibiotice:
*Fusafunginum (Bioparox)
Alte preparate pentru tratament local oral:
*Benzydaminum (Garganta, Tantum Verde)
*Citrolin (Cetrimonium+Lidocaina)
*Calgel
*Dentinox Gel
*Kamistad Gel
*Pansoral
*Dentocalmin
*Solutie contra aftelor bucale

Produse medicamentoase utilizate in tratamentul tusei si raceli

antiasmatice

Expectorante:
*Guaifenesinum (Robitussin Expectorans, Hexpectoral)
*Plante (Herbion Ivy, Prospan, Sirop de patlagina)
Mucolictice:
*Acetylcysteinum (ACC, Fluimucil, Mucovim)
*Bromhexinum (Bromhexin)
*Carbocisteina (Humex Expectorant, Mucosin, Rhinathiol)
*Ambroxolum (Ambroxol, Mucusolvan)
*Erdosteinum (Erdomed)
Antitusive, exclusiv combinatii cu expectorante:
Alcaloizi din opium si derivati:
*Codeinum (Codeina Fosfat, Farmacod)
 *Codeina+Guaifenesina (Tusocalm)
*Dextromethorphanum (Humisec, Rofedex, Robitussin, Tussin)
Alte antitusive:
*Oxeladinum (Paxeladine)
*Butamiratum (Sinecod)
Antitusive si expectorante, combinatii:
*Antitusive si mucolitice-plante (Bronchicum, Prospan)

Alte preparate antiraceala:

*Wick Vaporub
*Mucogrip
*Sinupret
*Megamylase
*Tavipec

Medicatia antituberculoasa

Tuberculoza, apare prin infectia M. tuberculosis, care se transmite prin contact direct
pe cale respiratorie. Bacilii patrund in plaman sub forma de picaturi aerosolizate, apoi sunt
ingerati de macrofage si transportati la ganglionii limfatici regionali (aici, raspandirea este
oprita). De asemenea, bacilii pot trece in sange, iar prin intermediul sistemului circulator
disemineaza.
Definitie
Medicamentele antituberculoase sunt substante naturale, de semisinteza sau de sinteza
active in infectiile pulmonare si extrapulmonare produse de microbacterii.
Clasificare
Dupa utilizarea in terapie, chimioterapicele antituberculoasele se clasifica in:
a. Chimioterapice antituberculoase majore, de prima alegere: izoniazida, rifampicina,
etambutol, pirazinamida, streptomicina;
b. Chimioterapice antituberculoase minore, de a doua alegere (de rezerva): etionamida,
protionamida, acid aminosalicilic, cicloserina, capreomicina, kanamicina, amikacina,
ansamicina, ofloxacina, ciprofloxacina.

Baze farmacoterapice.
Tratamentul tubercolozei este reglementat prin Programul national antituberculos,
care prevede o serie de masuri menite sa diminue frecventa bolii: medicatie si servicii
medicale gratuite, continuarea activitatii profesionale in cazul formelor necontaginoase de
boala (sub tratament antituberculos), reintegrarea socio-profesionala a bolnavului cand nu mai
este contagios, etc.
Reguli privind chimioterapia antituberculoasa:
 Se aplica intotdeauna polichimioterapia, sub supravegherea stricta medicala,
care are drept scop:
 - eradicarea infectiei prin actiune bactericida (efect asupra micobacteriilor aflate
in diviziune activa), sau bacteriostatica (efect asupra microbacteriilor semidormante, care nu
sunt in diviziune).
- eradicarea mutantilor rezistenti.
 Se tine cont de tipul populatiei micobacteriene pe care actioneaza
chimioterapicele antituberculoase, astfel:
-CT active pe populatii mari de bacili tuberculosi, aflate in multiplicarea rapida ( la
nivelul cavernelor, in mediu neutru): izoniazida, rifampicina, streptomicina, etambutol, acid
aminosalicilic.
-CT active pe populatii mici de bacili tuberculosi, care se multiplica lent (in
macrofage, in mediu acid): pirazinamida, izoniazida, rifampicina.
-CT active pe bacili care se multiplica lent in leziuni cazeoase: rifampicina.
-CT active asupra mutantilor rezistenti: asocierea izoniazida-rifampicina.
 Medicatia de prima alegere o constituie antituberculoasele majore.
 Durata tratamentului este in general 6-8 luni, iar schemele de tratament sunt diferite:
-tratament continuu, 6 zile/saptamana (6/7 ) sau 7 zile/saptamana (7/7), in primele 2
luni;
-tratament intermitent, 3 zile/ saptamana (3/7), in urmatoarele luni.
 Monitorizarea tratamentului se face pe baza examenului bacteriologic.
 Schemele de tratament cuprinse in Programul national antituberculos (Ordinul
Ministerului Sanatatii nr. 733/1997), sunt:
a. Regim de tratament antituberculos I, aplicat in caz de tuberculoza pulmonara si
extrapulmonara, tuberculoza contagioasa(urata tratamentului este de 6-7 luni):
-primele 2-3 luni, se face tratament continuu 6 zile/saptamana(6/7) sau 7
zile/saptamana (7/7), cu asocierea izoniazida+rifampicina.+pirazinamida+streptomicina.
-urmatoarele 4 luni (sau 6 luni ), se face tratament intermitent, 3 zile/saptamana
(3/7), cu asocierea izoniazida+rifampicina.
b. Regim de tratament antituberculos II, aplicat in forme usoare de tuberculoza
pulmonara si extrapulmonara, tuberculoza contagioasa (durata tratamentului este de 4-6 luni):
-primele 2 luni, tratamentul este continuu, 6 zile/saptamana (6/7) sau 7
zile/saptamana (7/7),cu asocierea izoniazida+rifampicina+pirazinamida;
-urmatoarele 2-4 luni se aplica schema 3/7, cu asocierea izoniazida+rifampicina.
c. Retratament –aplicat in caz de recaderi sau esec al chimioterapiei initiale (are
durata 8 luni):
-primele 2 luni, se asocieaza 5 chimioterapice antituberculoase: izoniazida +
rifampicina + pirizinamida + streptomicina + etambutanol;
-luna a 3 a, se asociaza 4 chimioterapice antituberculoase: izoniazida + rifampicina +
pirazinamida + etambutol;
-urmatoarele 5 luni se asociaza 3 chimioterapice antituberculoase: izoniazida +
rifampicina + etambutol.
Pentru microbacteriile rezistente la care primul retratament nu are efect, se adauga
antituberculoase minore.
Profilaxia tuberculozei active se face in cazurile:
- pozitivarea testului la tuberculina;
 - la persoane aflate in contact cu bolnazi suferind de tuberculoza activa;
- bolnavi cu tuberculoza veche si risc de reactivare ca urmare a unui tratament
imunodepresiv, antineoplazic, interventii chirurgicale;
-
Antibioterapia, sulfamidoterapia

Antibioticele și chimioterapicele antibacteriene reprezintă grupa de medicamente

cea mai frecvent utilizată din totalul prescripțiilor medicale (cca 20%), cu numeroase beneficii
terapeutice, dar și cu anumite riscuri în cazul abuzului sau utilizării neraționale.
Chimioterapicele bacteriene sunt de două tipuri:
1) de origine naturală: substanțe produse prin fotosinteză de către diferite
microorganisme (ciuperci, bacterii), denumite antibiotice;
2) obținute prin sinteză chimică: chimioterapice propriu-zise.
În funcție de acțiunea lor asupra microbilor, substanțele sunt de două tipuri:
- bactericide: distrug microbii la concentrații minime inhibitorii (penicilinele,
cefalosporinele, aminiglicozidele, rifampicina, polimxinele);
- bacteriostatice: împiedică multiplicarea microorganismelor patogene (tetraciclina,
cloramfenicolul, eritromicina, sulfamidele).
Efectul bactericid sau bacteriostatic depinde de substanță, concentrația sa la locul
infecției, felul infecției și tipul de germeni. Astfel, antibioticele bactericide administrate în
doză mică, în infecții cu germeni puțin sensibili, pot să producă doar bacteriostază, și invers,
un antibiotic bacteriostatic poate avea efecte bactericide (în concentrații mai mari, infecție mai
ușoară).
Antibioticele și chimioterapicele acționează asupra germenilor prin diferite
mecanisme:
-inhibarea biosintezei peretelui celulei bacteriene (penicilinele și cefalosporinele);
-inhibarea funcției membranei celulare bacteriene (polimixinele, amfotericina B,
nistatina);
-inhibarea sintezei proteice (aminoglicozidele, eritromicina, tetraciclina,
cloramfenicolul, lincomicina, klindamicina).
În funcție de structura chimică, antibioticele antibacteriene se clasifică în
următoarele categorii:
A. Beta-lactamicele includ peniciline, cefalosporine, carbapeneme, monobactami.
1) Penicilinele:
- benzilpeniciline (Penicilina G, Efitard, Moldamin – benzatin penicilina G);
- phenoxipeniciline (Penicilina V - Ospen);
- peniciline antistafilococice/rezistente la penicilinază (Oxacilina) ;
- peniciline cu spectru larg/aminobenzilpeniciline:
Ampicilina, Amoxicilina - Ospamox, Pivampicilina ;
Augumentin, Amoxiklav (amoxicilina + acid clavulanic);
- carboxipeniciline (Carbenicilina, Ticarcilina).
2) Cefalosporinele:
Generația I:
 - Cefalexin, Cefaclor, Cefadroxil, Cefalotina (inj.), Kefzol (inj.); etc.
Generația a II-a:
- Cefuroxim – Zinnat, Ceclor, Cefaclor, Cefoxitim, Cefamandol – Mandol (inj.); etc.
Generația a III-a:
- Ceftriaxon – Rocephin, Ceftazidim – Fortum, Cefoperazon, Cefotaxim – Claforan;
etc.
3) Carbapenemele:
- Imipenem; Meropenem;
4) Monobactami:
- Aztreonam - Azactam.
B. Macrolide și lincosamide:
Macrolide:
- Eritromicină, Rovamycine, Klacid,etc.
Lincosamide:
- Lincomycin, Klimicin, etc.
C. Aminoglicozide:
Generația I:
- Streptomicină sulfat, Kanamicină, Neomicina;
Generația a II-a:
- Gentamicină; tobramicina, sisomicina;
Generația a III-a:
- Netilmicina; amikacina.
D. Polimixine:
- colistin;
- unguent oftalmic cu polimixină B și neomicină, etc.
E. Antibiotice cu spectru larg:
- tetraciclica, doxiciclina - vibramicina, cloramfenicol, cloramfenicol hemisuccinat
(inj.), etc.
Chimioterapicele antibacteriene sunt substanțe obținute prin sinteză și folosite în
terapeutică pentru combaterea unor agenți infecțioși sau parazitari (helminți). În această
categorie intră:
1. Chimioterapice antibacteriene:
- sulfamidele si sulfonele;
- trimetoprim (utilizat în combinație cu sulfametoxazol – Sumetrolim)
- acid aminosalicilic;
- etambutol;
- nitrofurantoina;
- izoniazida;
- chinolonele (generația I: acid nalidixic; generația a II-a: acid oxolinic; generația a
III-a: fluorochinolonele bactericide – enrofloxacina, ciprofloxacina, norfloxacina, ofloxacina,
etc.
2. Antifungice:
- derivatii imidazolici;
- tolnaftat.
 3. Antiprotozoare:
- metronidazolul (Metronidazol Arena, Flagyl).
Sulfamidele
Clasificare
Dupa modul de utilizare si proprietatile farmacocinetice, sulfamidele bacteriene se
clasifica astfel:
a. Sulfamide sistemice:
-cu durata scurta:sulfafurazol, sulfatiazol, sulfadimidina, sulfamerazina,
sulfapiridina;
-cu durata medie: sulfafenazol, sulfametoxazol;
-cu durata lunga: sulfametoxidiazina, sulfadimetoxina, sulfametoxipiridizina;
b. Sulfamide intestinale: ftalisulfatiazol, salazosulfapiridina;
c. Sulfamide locale: sulfacetamida,mafenid.
Farmacoterapia
Utilizarea sulfamidelor antimicrobiene, este in prezent restransa datorita reactiilor
adverse toxice si alergice relativ frecvente si datorita introducerii unor grupe noi de
chimioterapice cu activitate antibacteriana superioara.
Sunt utilizate in tratamentul infectiilor urinare (mai ales asocierea trimetoprim-
sulfametoxazol); in nocardioza reprezinta medicatia de electie; ca medicatie de alternativa in
infectile cu Chlamidia trachomatis, infectii biliare, respiratorii.
Salazosulfapiridina este indicata in rectocolita ulcerohemoragica cronica.
Sulfamidele locale sunt utilizate in conjunctivite si infectii oculare superficiale cu
germeni sensibili (sulfacetamida) si pentru profilaxia infectiei plagilor (sulfadiazina
argentica).

Medicaţia aparatului cardiovascular

I. Medicamente cu acțiune predominantă asupra cordului

A. Tonicardiacele (cardiotonicele)
Acțiunea acestora se exercită direct asupra miocardului și țesutului nodal, crescând
forța de contracție a miocardului (acțiune inotrop pozitivă), tonicitatea (acțiune tonotrop
pozitivă) și excitabilitatea (acțiune batmotrop pozitivă). Asupra țesutului nodal exercită
acțiuni de tip inhibitor, deprimă automatismul sinusal și conducerea atrio-ventriculară (acțiune
cronotrop negativă și dormotrop negativă).
a) Acţiunea inotrop pozitivă - stimularea contracţiei miocardice – se exercită direct
asupra fibrei musculare, mai ales în cazul cordului hipodinamic; scade consumul de oxigen
miocardic;
b) Efectul cronotrop negativ - scăderea frecvenţei cardiace – este important din punct
de vedere hemodinamic; se datorează predominant creşterii tonusului vagal; sistola decurge
mai repede, ciclul cardiac va fi mai lung, diastola se prelungeşte, de asemenea perioada de
umplere a ventriculilor, cordul va putea pune în circulaţie cantităţi mai mari de sânge;
 c) Efectul dromotrop negativ - încetinirea conducerii la nivelul
nodului atrioventricular şi în fasciculul His – se datorează în parte stimulării vagale;
d) Efectul batmotrop pozitiv - creşterea excitabilităţii miocardice) este de ordin toxic;
pe electrocardiografie apar bradicardia, scurtarea sistolei electrice (intervalul Q-T), creşterea
intervalului P-Q sau P-R, la doze mai mari apar tulburări de repolarizare;
e) Efectul tonotrop pozitiv - dimensiunile cordului scad în urma medicaţiei
tonicardiace datorită mai degrabă creşterii forţei contractile (efect inotrop pozitiv).
Mecanismul de acţiune al tonicardiacelor
La nivel intracelular se constată un sinergism al tonicardiacelor cu ionii de calciu, ele
mărind disponibilul de ioni de calciu în celulele miocardice.
Preparate utilizate în terapie:
- digitoxina (Digitalin) soluţie 1‰;
- digitalis (Digitalis purpureea folium pulvis titrati): comprimate cu 0,1 g din pulberea
titrată din frunzele de degeţel roşu;
- digoxinul;
- lanatozid C;
- deslanozid (fiole 0,4 mg pentru injectare intravenoasă).

B. Antiaritmicele corectează tulburările de ritm cardiac atriale sau ventriculare și

reduc frecvența ventriculară; ele acționează fie asupra sistemului nervos vegetativ (blocantele
beta-adrenergice), fie direct asupra fibrei miocardice și țesutului nodal. Au eficienţă mai
mare în cazul fibrilaţiei atriale, flutterului atrial, extrasistolelor atriale şi ventriculare,
tahicardiei paroxistice supraventriculare.
Conform clasificării Vaughan – Williams, acestea se împart în 4 grupe principale:
Clasa I (membran-stabilizatoarele):
- chinidina;
- procainamida;
- lidocaina (Xilina);
- fenitoina;
- mexiletina (Mexitil).
Clasa II (beta-blocanții adrenergici):
- propranolol.
Clasa III (clasa amiodaronei):
- amiodarona (Cordarone);
Clasa IV (blocantele canalelor de calciu):
- verapamil (Isoptin);
- diltiazem.

C. Antianginoasele sunt medicamente capabile să calmeze durerea sau să evite

apariţia crizelor de angină pectorală. În timpul crizei anginoase, apare un dezechilibru între
consumul de oxigen şi aportul de oxigen, medicamentele antianginoase restabilind acest
echilibru.
Medicamentele antianginoase acţionează prin:
- ameliorarea aportului de sânge în coronare (vasodilatație coronariană);
- scăderea consumului de oxigen al miocardului fie prin intermediul beta-blocantelor
adrenergice sau antagoniștilor calciului, fie prin vasodilatație arteriolară și venoasă.
1) Nitratii organici și substanțe asemănătoare:
- nitrații;
- nitroglicerina;
- izosorbid dinitrat (Isodinit);
- pentaeritritil tetranitrat (Nitropector);
- trimetazidina (Preductal).
2) Blocanții canalelor de calciu:
- nifedipina (Adalat);
- amlodipina (Norvasc);
- felodipina (Plendil);
- verapamilul (Isoptin);
- diltiazem.
3) Coronarodilatatoarele selective:
- dipiridamolul.
4) Beta-blocanții adrenergici:
- propranolol, atenolol, metoprolol;
- bisobrolol, carvedilol (Dilatrend).

D. Stimulatoare ale ritmului și contractilității miocardice (medicamente

inotrop pozitive) sunt indicate în anumite forme acute de insuficienţă cardiacă în anumite
tulburări de conducere şi bradicardii excesive. În afară de efectul inotrop pozitiv au şi efect
cronotrop şi dromotrop pozitiv.
- simpatomimetice: adrenalina; izoprenalina; dopamina; dobutamina; efedrina;
- metilxantinele: teofilina; aminofilina (Miofilin);
- glucagonul;
- parasimpatoliticele: atropina.

II. Medicamente cu acțiune asupra vaselor

A. Medicația antihipertensivă
Medicamentele antihipertensive scad presiunea arterială prin patru mecanisme:
- inhibarea activităţii sistemului nervos simpatic (simpatolitice);
- vasodilataţie prin mecanism direct musculotrop;
- inhibarea enzimei de conversie a angiotensinei şi a efectelor angiotensinei II;
- creşterea eliminării urinare de sodiu (diuretice saluretice).
În cazul monoterapiei, mecanismele care nu sunt afectate intervin compensator,
tinzând să crească tensiunea şi cu timpul micșorează eficacitatea terapeutică; în acest fel este
favorizată retenţia hidrosalină și se poate produce o creştere a secreţiei de renină; pot să apară
reflexe simpatice cardiostimulatoare şi vasomotorii.
 Tratamentul antihipertensiv asociază două sau mai multe medicamente cu acțiune
sinergică, urmărind reducerea presiunii arteriale la valori cât mai apropiate de normal, 10-13
mmHg, cu scopul de a diminua frecvența complicațiilor precum accidentele cerebrovasculare,
insuficiență cardiacă, etc. și de a prelungi durata de viață.
1) Simpatolitice:
- clonidin (Clonidina Arena 15 mg);
- moxonidina (Physiotens); rilmenidina (Tenaxum) )mai eficiente decât clonidina; au durată
mai lungă de acțiune; doza este de 1 cp/zi);
- alfa-metildopa (Dopegyt) (se asociază cu diuretice și vasodilatatoare);
- reserpina (acțiune antihipertensiva; efect neuroleptic);
- blocante alfa-adrenergice: prazosin (Minipress); doxazosin (Cardura);
- blocante beta-adrenergice, cu acțiune deprimantă cardiacă; produc scăderea moderată a
tensiunii arteriale.
2) Vasodilatatoare directe (musculotrope):
- dihidralazina (Hipopresol) (dilată direct arteriolele şi determină scăderea rezistenţei
vasculare periferice);
- blocanții canalelor de calciu: nifedipina (Adalat); amlodipina (Norvasc); felodipina
(Plendil);
- nitroprusiat de sodiu (eliberează în organism oxid nitric, scăzând tensiunea arterială, debitul
cardiac, presiunea venoasă; administrat de asemenea în crize hipertensive complicate cu
insuficienţă ventriculară şi edem pulmonar acut producând uşurare rapidă; se administrează
numai intravenos sub formă de perfuzie).
3) Antiangiotensinice:
- inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA): captopril (Captopril 25, 50 mg),
enalapril (Enalapril 5, 10, 20 mg, Renitec), lisinopril (5, 10, 20, 40 mg);
- antagoniștii receptorilor pentru angiotensină: saralazina, losartan, irbesartan
(150mg/12,5mg, 300mg/12,5mg), valsartan (40, 80, 160, 320 mg), telmisartan (20, 40, 80
mg), candesartan (8, 16, 32 mg).
4) Diuretice folosite ca antihipertensive:
- hidroclorotiazida (Nefrix);
- indapamida (Tertensif);
- furosemid (20mg/2ml sol. inj.; 40 mg cp).

B. Vasodilatatoarele periferice (antiischemice)

Se folosesc în sindroame ischemice periferice datorate îngustării lumenului vascular

prin leziuni organice sau funcţionale de natură aterosclerotică sau inflamatoare (la nivelul
membrelor superioare (sindrom Raynaud) sau inferioare, la nivel cerebral, la nivelul urechii
interne, etc.); au acțiune vasodilatatoare limitată la anumite teritorii; ele acționează prin:
- modificarea controlului vegetativ asupra vaselor;
- acțiune directă asupra musculaturii netede vasculare.
1) Vasodilatatoare neurotrope:
- alfa-blocante adrenergice: tolazolina; DH-ergotoxina (în tulburări de circulație cerebrală);
- stimulatoare beta-adrenergice: bametan; izoxsuprin (în ischemii periferice, dilată arterele
mușchilor);
- anestezice locale (sub formă de perfuzii, împiedică reflexele vasoconstrictoare, combat
spasmele arteriale renale și la nivelul membrelor).
2) Vasodilatatoare musculotrope:
- metilxantine: teofilina, teobromina, cafeina (efect central excitant, bronhodilatator și
vasodilatator);
- acidul nicotinic (vitamina PP) (produce vasodilatație directă la nivelul arteriolelor);
- nicergolinul (Nicergolina LPH 5, 10, 30 mg, Nicerium 10, 15 mg, Nicerium Uno 30 mg,
Sermion) (o combinație de acid nicotinic și un compus din ergot; este folosit în sindroame
ischemice cerebrale);
- blocanții canalelor calciului: nifedipina, cinarizna (Stugeron);
- alcaloizii din Vinca: vincamina, vinpocetina (Cavinton, Cavinton Forte) (în sindroame
ischemice cerebrale, având și efecte metabolice);
- papaverina (Clorhidrat de papaverină 100 mg, Papaverina Arena 50, 100 mg) (alcaloid din
opiu; are efect spasmolitic pe musculatura netedă, acțiune vasodilatatoare slabă; în tulburări
circulatorii cerebrale și periferice);
- ginkgo biloba (Tanakan, Bilobil) (efect antiagregant plachetar, psihostimulator, ameliorează
metabolismul energetic neuronal; doza este de 40 mg x 3/zi, minim 3 luni).

C. Vasoconstrictoarele

Produc creșterea rezistenței vasculare periferice și a tensiunii arteriale; acţionează mai

ales asupra receptorilor beta-1, stimulând contracţia miocardului şi crescând frecvenţa bătăilor
inimii, cu mărirea debitului cardiac.
Noradrenalina acționează prin stimularea receptorilor alfa-adrenergici de la nivelul
arteriolelor și venulelor și prin stimularea receptorilor beta 1-adrenergici din cord; ea produce
creșterea tensiunii arteriale și este indicată în cazurile în care presiunea sistolică scade sub 50
mmHg.
Adrenalina reprezintă medicamentul de elecție în șocul anafilactic (i.v. lent 0,1-0,5
mg diluat în 10 ml soluție salină), acționând prin stimularea inimii, relaxarea musculaturii
bronșice, înlăturarea edemului mucoasei laringo-traheo-bronșice.
Angiotensina acționează direct asupra musculaturii netede a vaselor și miocardului,
administrată i.v. în perfuzie în stări de colaps care nu răspund la acțiunea simpatomimeticelor.

Vasodilatatoare cerebrale
Definitie
Vasodilattatoarele cerebrale si periferice sunt medicamente cu actiune vasodilatoare de
mica intensitate si limitata la un anumit teritoriu (cerbral sau periferic), capabile sa amelioreze
circulatia deficitara si sa reduca ischemia. Unele amelioreaza si propritatile reologice ale
sangelui (flexibilitatea si deformabilitatea eritrocitelor).
 Nu provoaca hTA semnificativa si nu au efect antihipertensiv, deoarece nu sunt
vasodilatatoare sistemice.

VASODILATATOARE CEREBRALE
Reprezentanti:
-Alfa-adrenolitice: dihidroergotoxina (=codergocrin), nicergolina.
-Musculotrope: vincamina, vinpocetin; cinarizina, flunarizina; acid nicotinic, xantinol
nicotinat, pentoxifilina; naftidrofuril, benciclan, buflomedil; piribedil; papaverina ; extract de
Ginko
(A se vedea: la Sectiunea III dihidroergotoxina si nicergolina; la Sectiunea VII
papaverina).
VINCAMINA
Str. chim: alcaloid din Vinca minor, derivat indolic, asemanator cu alcaloizii din
cornul secarei si reserpina.
Fdin:
-creste circulatia cerebrala;
-stimuleeaza metabolismul neuronal; creste consumul de oxigen si scade raportul
lactat/piruvat;
-potenteaza efectul hipnotic al hipnoticelor barbiturice si alcoolului;
-nu influenteaza debitul cardiac si fluxul sanguin renal;
-hTA moderata, la administrarea inj.
Ftox. si Fepid.:
Cl: hipertensiunea intracraniana, tumori cerebrale, sarcina.
Prudenta: aritmii, sechele de infarct de miocard (sub control EKG).
Fter. si Fgraf.:
Indicatii:
-insuficienta circulatorie cerebral; accidente cerebrovasculare ischemice; sindrom
postcomotial;
-ateroscleroza cerebrala la varstnici, cu tulburari psihocomportamentale;
-tulburari retiniene si cohleovestibulare, de natura ischemica.
Durata efectului:scurta (1h/p.o.;1/2 h i.m.; 1/4h dupa perfuzie i.v).
Posologie: p.o., 20 mg x 2-3/zi; i.m 2o mg/zi; i.v diluata in perfuzie lenta 30-60 mg./zi.

VINPOCETINA
Str.chim.: derivat semisintetic de vincamina;
Profil farmacologic: similar cu vincamina.

CINARIZINA
-antagonizeaza efectele unor autacoide vasoactive (histamina, serotonina,
noradrenalina, dopamina, angiotensina, vasopresina);
-vasodilatatie arteriolara cerebrala;
--favorizeaza intrarea oxigenului si glucozei in neuroni si creste rezistenta la hipoxie;
-amelioreaza circulatia labirintica si diminua iratibilitatea labirintica;
-nu scade TA.
 Ftox.:somnolenta; tulburari extrapiramidale; tulburari digestive dispeptice.
Fter. si Fgraf.:
Indicatie:
-tulburari circulatorii cerebrale; ateroscleroza cerebrala; sechele dupa accidente
vasculare cerebrale; migrena;
-tulburari circulatorii labirintice (rau de miscare, sindrom Meniere, tinitus, tulburari de
echilibru);
Tratament:de lunga durata (cateva luni ). Posologia crescuta progresiv (pentru evitarea
RA).
Posologie: p.o., 25-50 mg x 3/zi.

EXTRACT DE GINKO BILOBA

Compozitie chim.:extract standardizat prin continutul in ginkgo bilobalida si
hetrozide.
Fdin .:
-vasoregulator, antiischemic;
-mareste circulatia arteriala in creier si membre;
-creste rezistenta capilara; efect antiedematos;
-creste tonusul venos;
-antagonist al factorului de activare plachetara (PAF); previne agregarea plachetara;
-psihostimulator, stimuleaza metabolismul energetic neuronal.
Fter. si Fgraf.:
Indicatii:
-tulburari circulatorii ischemice cerebrale, retiniene, vestibulare si periferice;
-tulburari psihocomportamentale la varstnici; tulburari de memorie.
Posologie: p.o 40 mg x 3, timp de trei luni minim.

Medicatia cu actiune ocitocica si tocolitica

Motilitatea miometrului este influentata de doua grupe de substante:

- Ocitocice – simulatoare alea contractiei uterine
- Tocolitice – relaxante uterine
- Antispastice sau spasmolitice uterine – substante active numai asupra partilor din
miometru aflate in stare de hipertonie.
OCITOCICE

Clasificare
Clasificare, dupa origine si structura chimica:
a. Hormoni: oxitocina,demoxitocina (desaminooxitocina)
b. Prostaglandine si analogi ai prostaglandinelor:
- dinoproston (PGE2), dinoprostum (PGF 2a), carboprostil (analog de sinteza
al PGF 2a)
 - sulproston, metenoprostum (derivati de sinteza ai PGE2) gemeprostum,
misoprostum (derivati de sinteza ai PGE)
c. Alcaloizi din ergot: ergometrina, metilergometrina
Farmacoterapie
Indicatiile terapeutice ale ocitocicelor, sunt:
- inducerea si sustinerea contractiilor uterine in timpul travaliului;
- pentru controlul hemoragiei uterine postpartum si postabortum;
- controlul involutiei uterine;
- inducerea avortului therapeutic;
- menoragii si metroragii.
TOCOLITICE

Clasificare
Sunt substante care produc relaxare uterine si sunt utile pentru profilaxia si tratamentul
iminentei de avort si a nasterii premature.
Clasificare:
- stimulatoare ale receptorilor beta 2 adrenergici: salbutamol, fenoterol,
terbutelina, hexoprenalina, ritodrin
- suflat de magneziu
- antiinflamatoare nesteroidiene
- acool etilic
Farmacoterpie
Sunt indicate in:
- contractii uterine cu iminenta de avort
- hiperkinezie in timpul travaliului cu riscul aparitiei suferintei fetale
- pentru pregatirea operatiei cezariene sau a altor interventii chirurgicale pe uterul
gravid
In urgente se administreaza I.v., in perfuzie,apoi se continua cu administrare i.m., s.c.
tratament de intretinere se administreaza frecvent oral.
Administrarea orala se face astfel:
- fenterol 5 mg la 3-6 ore;
- salbutamol 2 mg la 8 ore;
- hexoprenalina 0,5 mg la 3-6 ore.