SISTEME RADIO 79

7. EMIȚĂTOARE CU MODULAȚIE
CU BANDĂ LATERALĂ UNICĂ
7.1. Particularitățile modulației cu bandă laterală unică
Când au fost analizate particularitățile transmisiei semnalului
MA, au fost menționate două dezavantaje principale ale modulaţiei
în amplitudine:
9 eficiența scăzută a utilizării puterii emițătorului radio și
9 banda de frecvență destul de largă ocupată de oscilația
modulată.
Primul neajuns este o consecință a faptului că puterea benzilor
laterale ale spectrului oscilației AM în care sunt conținute informații
despre semnalul transmis este, în cazul limitată, doar ¼ din puterea
maximă de ieșire a emițătorului.
Al doilea dezavantaj este legat de faptul că lățimea spectrului
MA al oscilației este de două ori mai mare decât lărgimea spectrului
semnalului transmis. Lărgirea spectrului de oscilații modulate
conduce la o scădere a numărului de posturi de radio care operează
într-o anumită gamă de frecvențe (efectul de “aglomerare în eter”),
ceea ce, în sine, este un dezavantaj major. În plus, pentru o recepție
de înaltă calitate a oscilațiilor modulate, receptorul trebuie să aibă o
lățime de bandă egală cu lățimea spectrului acestei oscilații.
Deasemenea, cu cât este mai largă lățimea de bandă a receptorului,
cu atât mai mult perturbațiile sunt prezente în semnalul recepționat,
ceea ce duce la o scădere a calității semnalului reprodus, adică la
reducerea stabilității la perturbații.
Deficiențele de transmisie înregistrate cu MA sunt eliminate în
mare măsură atunci când se utilizează modulația cu bandă laterală
unică (BLU). Într-adevăr, dacă informația utilă este inclusă complet
în oricare dintre cele două benzi laterale ale oscilației MA, atunci
este suficient să fie transmisă doar o bandă a spectrului semnalului
MA. Lățimea spectrului de oscilații emise este înjumătățit și este
exclusă componenta spectrală a oscilațiilor pilot, fapt care permite
creșterea puterii semnalului util. Puterea în banda laterală poate fi
ridicat la nivelul puterii oscilațiilor pilot și, prin urmare, putem
obține un câștig în putere de patru ori.

© Valeriu Blajă
80 EMIȚĂTOARE CU MODULAȚIE CU BLU
Emisia, în care emițătorul emite doar o bandă laterală a oscilației
AM, se numește o emisie cu BLU (vezi figura 7.1).
Îngustarea benzii emițătorului în cazul AM BLU permite
creșterea numărului de posturi care emit în banda respectivă, dar și
creșterea raportului semnal/zgomot, de care depinde calitatea
reproducerii semnaluluii primar la recepție. Prin urmare, putem
reduce puterea emițătorului păstrându-se calitatea recepției. În așa
mod în cazul AM BLU putem obține un câștig de 16 ori în putere
(real este de 8-12).
Deoarece la recepție oscilațiile pilot sunt necesare ele se
restabilesc în receptor de generatoare suplimentare. Prin urmare, în
cazul AM BLU este necesară o stabilizare foarte înaltă a frecvenței
oscilațiilor pilot. Pentru a asigura o corespundere foarte precisă a
frecvenței pilot în receptor cu cea din emițător, în receptor sunt
folosite generatoare cu frecvență foarte stabilă și acordare automată a
frecvenței pilot.
UΩ
a
ω
Ωmin Ωmax
2Ωmax
u b
ω
ωp ωp+Ωmax
ωp+Ωmin
ωp-Ωmin
ωp-Ωmax

Ωmax - Ωmin
uBLU c
ω
ωp+Ωmin ωp+Ωmax

Fig.7.1. Spectrul oscilaţiilor:

a – semnalul primar, b – semnal AM, c – semnal AM BLU

© Valeriu Blajă
 SISTEME RADIO 81
7.2. Formarea semnalui AM BLU prin metoda modulației
multiple echilibrate cu filtrare ulterioară
Un semnal AM BLU este obținut din oscilația AM prin
eliminarea (suprimarea) din spectrului oscilațiilor AM a frecvenței
pilot și a unei benzi laterale. Pentru a suprima armonica oscilațiilor
pilot sunt folosite modulatoare echilibrate. Modulatorul echilibrat
este format din două modulatoare de amplitudine identice, care
lucrează în acelaș mod și sunt montate în circuit în așa mod încât
tensiunea oscilațiilor pilot este aplicată în ambele din ele în aceeași
fază, iar tensiunea de frecvență modulatoare – în antifază, și
tensiunea de ieșire este formată de diferența curenților celor două
modulatoare. Ca urmare, oscilațiile pilot la ieșirea modulatorului
lipsesc. Într-adevăr, dacă curentul de ieșire al unui modulator AM
este: i1=I·(1+m·cosΩ t)·cos ωt=I· cos ωt+I·m·cosΩ t·cos ωt ,
iar al doilea:
i 2 =I·(1–m·cosΩ t)·cos ωt=I· cos ωt–I·m·cosΩ t·cosωt .
Atunci tensiunea la ieșirea modulatorului echilibrat va fi:
uout=R·( i1– i2 )= 2R·m·IcosΩt·cos ωt=
=R·m·I[cos( ω+Ω)t+cos( ω– Ω )t].
În emițătoarele moderne cu AM BLU, sunt utilizate modulatoare
echilibrate formate pe diode semiconductoare. Schema celui mai
simplu modulator echilibrat cu diode este prezentată în figura7.2.

Up
UΩ ~ ~ Uout

Fig.7.2. Schema modulatorului

echilibrat cu diode
În spectrul oscilațiilor la ieșirea modulatorului echilibrat pot fi
prezente oscilațiile cu frecvențele (ω+Ω), (ω–Ω), o componentă
spectrală reziduală a oscilațiilor pilot cauzată de asimetria
modulatorului și vor fi prezente armonici superioare ale acestor
oscilații nω, nΩ, n(ω±Ω).

© Valeriu Blajă
82 EMIȚĂTOARE CU MODULAȚIE CU BLU
Pentru a satisface cerințele moderne față de suprimarea
componentelor spectrale inutile este folosit modulatorul inel, care
este constituit din două modulatoare echilibrate identice cu diode
conectate anti-paralel pentru înalte frecvențe (vezi figura 7.3). Un
astfel de modulator este o punte simetrică, deci poate fi reprezentat
prin schema din figura 7.4.

Up
UΩ ~ ~ Uout

Fig.7.3. Schema modulatorului inel

UΩ ~ Uout

Up
~
Fig.7.4. Schema modulatorului punte simetrică
În spectrul de ieșire a modulatorului inel nu sunt prezente (sunt
atenuate semnificativ) componentele spectrale inutile. În condiții
reale, un astfel de modulator asigură suprimarea oscilațiilor pilot cu
30 dB. Factorul de transfer al semnalului modulator este mai mic de
o unitate (atenuare de aproximativ 10 dB). Nivelul oscilațiilor pilot
trebuie să fie de 10÷100 ori mai mare ca tensiunea modulatoare.
Pentru o suprimare mai bună a componentelor spectrale inutile
în emițătoarele moderne de comunicații magistrale sunt folosite filtre
de bandă pe cristale de cuarț, iar în cele de comunicații locale – filtre
electromecanice.

© Valeriu Blajă
 SISTEME RADIO 83
De regulă, în emițătoarele de comunicații locale sunt realizate
două conversii: în prima este folosit un filtru de bandă
electromecanic, iar conversia secundă – un filtru de bandă cu rețele
progresive LC (vezi figura 7.5).
M FTB-1 M FTB-2
UΩ A
1 3 4 5 7 8

2 6
G G
Fig.7.5. Structura emiţătorului cu două conversii:
UΩ - semnalul primar (oscilații modulatoare),
1 - Modulator (mixer),
2 - Generator oscilații pilot,
3 - Filtru trece bandă electromecanic,
4 - Amplificator,
5 - Modulator (mixer),
6 - Generator oscilații pilot,
7 - Filtru trece bandă cu rețele progresive LC,
8 - Amplificator,
A - Antenă
În așa mod echipamentele de formare a semnalului AM BLU
sunt destul de sofisticate și, prin urmare, nu pot fi realizate în
variante cu randament înalt. Atunci semnalul AM BLU este format
de nivel mic (fracțiuni de W). Modulatorul este reunit constructiv cu
generatorul de excitație, iar etajele următoare funcționează în regim
de amplificator de putere a semnalului BLU cu amplitudine variabilă.
Este cunoscut, că pentru AM BLU în banda de unde
decametrice poate fi realizată funcționarea multicanal datorită benzii
înguste ocupate de un canal AM BLU. Schema de structură a unui
așa emițător poate fi cea din figura 7.6. În cele două convertoare
primare filtrul unui selectează o bandă laterală, iar filtrul celuilalt –
alta. În continuare aceste două benzi laterale pot fi adunate într-un
semnal, care poate fi prelucrat într-un canal unic. Filtrele în canalul
unic vor trebui dimensionate pentru o bandă de două ori mai largă.

© Valeriu Blajă
84 EMIȚĂTOARE CU MODULAȚIE CU BLU

M1.1 FTB-1.1
UΩ1
1.1 3.1
M2 FTB-2 A
2 G 4 ∑ 5 6 8 9

UΩ2
1.2 3.2 7 G
M1.2 FTB-1.2
Fig.7.6. Structura emiţătorului AM BLU multicanal:
UΩ1 - semnalul primar 1,
UΩ2 - semnalul primar 2,
1.1 – Modulator canal 1 M1.1,
1.2 – Modulator canal 2 M1.2,
2 - Generator oscilații pilot,
3.1 – FTB-1.1,
3.2 – FTB-1.2,
4 - Sumator,
5 - Amplificator,
6 - Modulator M2,
7 - Generator oscilații pilot,
8 - FTB-2 LC,
9 - Amplificator,
A – Antenă.

© Valeriu Blajă