ECONOMIA COMBUSTIBILILOR

SI A ECHIPAMENTULUI
TERMOMECANIC

CURS
2019 – 2020

s.l. dr.ing Elena Pop

Cenușa
Caracteristicile cenuşii rezultate prin arderea unui combustibil

 În construcţia şi exploatarea cazanelor de abur interesează în

special caracteristicile de topire ale cenuşii, tendinţele de lipire la
manevrare şi murdărirea sau erodarea schimbătoarelor de căldură
de către cenuşa volantă.

 în funcţie de locul de colectare a acesteia:

- în vatra focarului - se numeşte zgură
- în urma epurării din gazele de ardere - cenuşă (zburătoare);

 Cenuşa combustibililor solizi reprezintă un amestec de

 oxizi acizi (SiO2; P2O5),
 oxizi bazici (FeO; Fe2O3; Al2O3; CaO; MgO)
 argile.

Zidăria sau izolaţia cazanului va trebui adecvat aleasă în funcţie de

caracterul acid sau bazic al cenuşii.
Determinarea caracteristicilor de topire a cenusii

90o

Forma a b c d e
 
iniţială
ti tt tc

 Temperatura de înmuiere (ti), este temperatura la care epruveta

începe să-şi schimbe forma sau să se încline.

 Temperatura de topire (tt) caracterizează aplecarea vârfului

epruvetei până la atingerea bazei;

 Temperatura de curgere (tc) caracterizează pierderea formei de

emisferă de către epruvetă, lăţirea acesteia, concomitent cu o
tendinţă de curgere pe suportul de sprijin.
 Se numeşte indice de fuzibilitate, raportul dintre suma oxizilor care
ridică valoarea temperaturilor caracteristice ale cenuşii (SiO2 + Al2O3)
şi oxizii care coboară aceste temperaturi (CaO + MgO + Fe2O3).

Dacă acest raport are o valoare peste cifra 4, cenuşa se defineşte ca

greu fuzibilă, având tt > 12000C

 După modul de evacuare a zgurii:

 cazane cu evacuare solidă - depăşirea locală în focar a
temperaturii de înmuiere a zgurii,
poate conduce la lipirea acesteia
pe peretele focar -zgurificare
 cazane cu evacuare lichidă - temperatura în focar trebuie să
fie mai mare decât temperatura
de topire (tt). Caracteristica zgurii
poate fi corectată prin utilizarea
unor fondanţi, ca oxidul de calciu.
 La variaţia conţinutului de umiditate, cenuşă şi balast, factorii pentru
calculul componentelor analizei elementare din starea a doua faţă
de starea iniţială sunt, respectiv:

i i
100  Wt 2 100  A i2
100  Wt 2  A i2
f 1 2  ; ;
i i1 i
100  Wt 1 100  A 100  Wt 1  A i1

 Factorii la recalculare, permit şi trecerea analizei elementare de la

starea 1, la starea 2.

C i2  Ci1  f1 2 ; H i2  H i1  f1 2 ,

 Deoarece aprinderea este direct influenţată de conţinutul de materii
volatile, s-a putut defini un criteriu de aprindere, prin raportarea
conţinutului de materii volatile la carbonul fix:

Vi
Ka 
C if

 Pentru valori ale coeficientului

 Ka < 0,5 combustibilii cu capacitate redusă de aprindere,
 0,5  Ka  1 combustibilii cu capacitate medie de aprindere,
 Ka > 1 combustibilii cu capacitate mare de aprindere.
Compararea analizei elementare între principalii combustibili solizi
Temperaturile la care începe degajarea materiilor volatile

Combustibilul Temperatura

0C K

Lemn 100 373

Turbă 100…110 373…383

Cărbune brun 130…170 403…443

Huilă 170…390 443…663

Antracit 380…400 653…673

Şist bituminos 250 523

  W i
H i
kJ
Qii  Q si  2500 t  9 ,
 100 100  kg

 Q ii puterea calorifică inferioară cu raportarea la starea iniţială a

combustibilului,

 Q si puterea calorifică superioară.

 W i H i reprezintă apa degajată în ardere şi care provine din

 t 9  umiditatea totală a combustibilului şi din arderea hidrogenului,
 100 100 
 in kg vapori apă raportaţi la kg combustibil,

 Dacă se cunoaşte analiza elementară a combustibilului, puterea calorifică

inferioară se poate calcula şi cu relaţia:

 
Qii  339C i  1029,1H i  109 O i  S ci  25,1Wti , kJ / kg
Aplicatie: determinarea puterii calorifice a unui combustiil cu analiza elementara data (vezi
platforma)
 Dacă conţinutul de balast variază de la
i1 i1
 starea "1" (caracterizată prin A W
şi t )
i i2
 la starea "2" (caracterizată prin A 2 şi Wt ), puterile calorifice pot fi
recalculate cu ajutorul relaţiilor:

100  Wt i2  Ai2 i1 kJ
Q 
i2
Qs ,
100  Wt  A
s i1 i1
kg

Qii2 
100  Wti2  Ai2
100  Wti1 i1
A
 Qii1 , Wti1
 251  , Wti2 ,
 251
kJ
kg
Din punct de vedere al valorii calorifice, combustibilii solizi se împart în

 Qii  12000 kJ / kg combustibili cu putere calorifică scăzută,

 12000  Qii  20000 kJ / kg combustibili cu putere calorifică medie şi
 Qii  20000 kJ / kg combustibili cu putere calorifică ridicată .

 În prima categorie, a cărbunilor cu putere calorifică scăzută intră majoritatea

cărbunilor bruni (inclusiv ligniţii din ţara noastră).

 Huilele, în funcţie de calitate pot avea puterea calorifică sub 20000 kJ/kg, fie
peste această valoare (numite huile superioare).

 Pentru calcule tehnico-economice, s-a introdus noţiunea de combustibil

convenţional, acesta având o putere calorifică convenţională de 29300
kJ/kg (7000 Kcal/kg).
 Unități de măsura în domeniul energetic

Unitatea de energie în sistemul SI derivată din unităţile fundamentale:

Joule (J) = m2·kg·s-2 = N·m.

Pentru exprimarea valorilor mari de energie se folosesc:

kJ (kilojoule) = 103 J; MJ (megajoule) = 106 J; GJ(gigajoule) = 109 J;
TJ (terajoule) = 1012 J; PJ (petajoule) = 1015 J;
Pentru energia electrică de obicei se utilizează unitatea de măsură kilowatt-oră:
1 kWh = 3,6·106 J sau 1 kWh = 3,6 MJ.

Alte unităţi de măsură a energie, care nu fac parte din sistemul SI, dar sunt
frecvent utilizate:
1 Gcal (gigacalorie) = 109 cal = 106 kcal;
1 kWh = 859,8 kcal;
1 Gcal = 1,163·103 kWh = 1,163 MWh;
1 kcal = 4,1868·103 J.
1 t.c.c. (tonă combustibil convenţional) =29,31 GJ;
1 t.c.c. = 7·106 kcal = 7 Gcal = 8,1414·103 kWh = 8,1414 MWh.
1 t.e.p. (tonă echivalent petrol) = 41,87 GJ;
1 t.e.p.= 10·106 kcal = 10 Gcal = 11,63·103 kWh = 11,63 MWh.