Pan Tadeusz

De Adam Mickiewicz

O, voi, contemporanii cu-ai Litvei m�ndri cneji,

Copaci de prin Ponara, ?witez ?i Bialovej,
Ce umbra v-a?i zv�rlit-o prin codrii Cu?elov,
Pe fruntea-ncoronat? a marelui Mindov
?i-a groaznicului Vitens, precum odinioare
Pe marele Ghedimin, ce-n culmile ponare
Merg�nd ca s? v�neze, la foc dormi pe-o blan?
De urs, vr?jit de dulcea c�ntare lituan?
A marelui Lizdeico ce-n p�lnia urechii
Cu ?opot �l furase ca murmurul Vileichii
?i-al Viliei, a c?rei m�ndre?e �i r?pise,
Iar el v?zu atuncea un lup de fier �n vise.
?i-apoi, c�nd din ad�ncul lui somn s-a fost sculat,
Yidi, ora?ul Vilno ce este-nconjurat
Din fiecare parte de codrii seculari
Cum lupul �ntre zimbrii ?i alte fiare mari.
Ca-n Roma din lupoaic?, din Vilno au crescut
Cu fiii lor, ?i Olghierud, precum ?i Cheistut,
Vesti?i �n b?t?lie ca ?i �n v�n?toare,
La fel ?tiind du?manul ?i fiara s? doboare.
Lituaniei, prin veacuri ?st vis avea s?-i spun?
C? fierul ?i p?durile-I trebuie �ntruna.

???????????????????????..

P?durile! �n ele venise la v�nat

Un ultim crai ce ?licul lui Vitold l-a purtat,
Un ultim iaghellonic, de faim? lupt?tor
?i-al Litvei cel din urm? monarc ?i v�n?tor.
Copaci ai ??rii mele! C�nd cerul o s? vrea
Din nou s? vin acas?, m?-ntreb, v-oi revedea
Pe voi, b?tr�ni prieteni? Mai sunte?i oare vii?
Ades m? c???rasem pe voi cu al?i copii;
Tr?ie?te oare Baublis, giganticul stejar
Ad�nc vr�stat cu brazde pe trunchiu-i secular
La care doi?pe oameni puteau, ca ?i-ntr-o cas?
De oaspe?i primitoare, s? stea-n?ira?i la mas??
A lui Mendog dumbrav?-i mereu �nfloritoare?
?i-acolo, �n Ucraina, tr?ie?te �nc? oare
La Holovini, de paz? st�nd casei drept �n fa??
Pe malul Rosei, teiul cu deasa lui verdea??,
De pot juca-n pereche sub umbra lui cernut?,
O sut? numai tineri, ?i fete �nc?o sut??

????????????????????.

Copaci ai ??rii mele! Pe c�?i din voi, pe an,

V? taie negustorul sau alt topor du?man,
De n-au nici c�ntare?ii p?durii ad?post,
Nici barzii, c?ror umbrele voastre dragi le-au fost
Ca p?s?rii? C?ci teiul lui Ian din Cearnoles
Fo?nise nu o dat? �n stilul s?u ales,
?i ce minuni nu scoase cazacul c�nt?re?,
Go?cinschi, ascult�ndu-?i stejarul vorb?re?!
Copaci ai ??rii mele! Iertare v? cer iar??i
C?, slab �n v�n?toare, fugind de-ai mei tovar??i
Cu glume zgomotoase, �n calma voastr? pace
V�nam at�tea g�nduri �n loc de dobitoace
?i-n codrul cel s?lbatic, uit�nd de v�n?toare,
?edeam �ntins pe tufe de iarb? la r?coare!
�n juru-mi, ca argintul, cu fire-nc?run?ite,
B?tr�nul mu?chi, �n ro?u p?tat, cu fragi strivite;
Tufi?e, mai departe, stau rumene pe deal,
M?ce?i av�nd podoab? mii perle de coral;
�n preajm?, �ntuneric, iar crengi din pomii gro?i
Deasupr?-mi at�rnate, nori verzi p?reau, ?i jo?i;
Departe, uraganul spre ceruri, bolta larg?,
Cu gemete, cu urlet ?i ?uier, da s-o sparg?.
Ce larm?- ngrozitoare, ciudat?! Ca ?i c�nd
Vuita �ntreaga mare pe capu-mi at�rn�nd.

Pe jos, p?reau c?zute ora?e �n ruin?:

Aci, se r?sturnase un fag ce, din ??r�n?,
Asemeni unui mare schelet, p?rea ?�?nit;
De el, coloane fr�nte ce parc? s-au proptit
De-un zid, stau rezemate mari trunchiuri r?muroase
Pe care putregaiul jumate le m�ncase,
Dar c?rora verdea?a un gard le-a �mpletit;
Dincoace-n ad�ncime, e groaznic de privit:
Pe-acolo-?i au s?la?ul ai codrului st?p�ni,
?i lupul sur, ?i ursul, ?i mari s?lb?ticiuni;
�n pragul lor se vede un vraf de oseminte
Neroase p�n? la cap?t de oaspe?i f?r? minte.
Prin ierburi ?i prin frunze ?�?nesc, din vreme-n vreme,
A cerbului mari coarne-n f�nt�ni arteziene,
Dar piere printre arbori cea galben? jivin?,
Ca-n codru c�nd apune o raz? de lumin?.
E iar??i pace-n vale. �n brad, cioc?nitoarea
Lovi cu ciocul, zboar? mai sus, apoi dispare,
Se-ascunde, dar o clip? n-a stat din cioc?nit
Ca ?i-un copil ce strig? s?-l prinzi c�nd s-a pitit.
St? veveri?a-n preajm?, o nuc? vr�nd s? road?
?i-o ?ine-ntre l?bu?e; pe ochi, un mo? din coad?
�i sp�nzur? ca pana-n c?ciula de husar
?i-a?a, sub el ascuns?, prive?te-n juru-i, dar
Pe oaspe?i observ�ndu-i, deodat? sprinten sare,
De parc? e m?iastra p?durii dansatoare,
Din pom �n pom �ntruna, ca fulgerul ?�?nind
?i-n scorbura ascuns? a unuia pierind,
Ca o driad?-ntoars?-n copacul fermecat.
Din nou e pace.
�ns?, un ram s-a scuturat
?i iat? c? din tufa de zmeur? deodat?,
Ca zmeura de ro?u, ?�?ni un chip de fat?:
Era culeg?toarea de fragi ?i de alune;
Ca buzele-i de ro?ii, ea fragii-n co? �i pune,
Un t�n?r l�ng? d�nsa alunii �i apleac?,
Pe care fata-i prinde din zbor, c�nd vrea s? treac??
Deodat?, i-auzi cornul ?i-al c�inilor l?trat!
Ghicind c? v�n?torul de ei i-apropiat,
Sub ramurile dese, de zvonuri frem?t�nd,
Ca zeii cei silve?tri, privirilor se-ascund.

?????????????????????????

Ce pas c?lc? prin codrii lituanici p�n?-n fund,

Chiar p�n? ?i-n desi?ul din miezul lor umbl�nd?
Pescarul fundul m?rii la ??rm �l ?tie, doar?;
La fel ?i v�n?torul ce codru-l �nconjoar?
Pe margini, �i cunoa?te doar chipul din afar?,
Ci n-ar putea �n taina din miezul lui p?trunde;
Doar fabula sau basmul, de-l ?tie ce ascunde.
Desi?uri de-ai str?bate, umbl�nd �n v�n?toare,
�?i scoate-n cale codrul un val de st?vilare
Din mari bu?teni, din trunchiuri ?i vreascuri gr?m?dite,
�n mu?chiuri ?i �n ierburi stufoase �mpletite,
P?zite de b?ltoace, z?poare ?i puhoaie
Prin care se ridic? �n c�rduri mu?uroaie
?i p�nze de p?ianjeni, ?i roiuri de viespare
Sau vezi l?sate urme, pe jos, de t�r�toare.
Curaju-?i f?r? seam?n de-a-nvins acestea toate,
Alt r�nd de mari primejdii �n cale ?i se-abate:
Cum lupul prin b�rloguri la orice pas se-a?ine,
Vezi mla?tini pe jumate cu dese ierburi pline,
?i-ad�nci c? p�n?-n funduri, de om nu-s cercetate
(C? dracii-?i au acolo s?la?ul, se prea poate!)
Cu pete de rugin? li-i apa-ns�ngerat?,
Cu aburi ?i miasme l?untrice-mbibat?,
C? to?i copacii care-mprejurul ei tr?iesc
�?i pierd �ntreg frunzi?ul, de coaj? n?p�rlesc;
Gola?i, cu viermi �ntr�n?ii, betegi, pipernici?i,
Cu crengile c?zute, de mu?chiuri n?p?di?i,
Cu trunchiuri coco?ate, cu b?rbi ?i cu must??i,
Hidos �mpodobindu-I ciuperce ?i bure?i,
La mal, �n jurul b?l?ii, pe vine, fiecare,
�?i par c? sunt o ceat? de negre vr?jitoare
Ce stau la foc �n jurul cazanului, �n care
Au pus un mort s?-l fiarb?, �n loc de-nmorm�ntare.

Un pas nici nu po?i face de mla?tini mai departe,

Zadarnic ?i-arunci ochii �n fiecare parte,
C? totul peste ele-nvelit e �ntr-un nor
De cea?a, care suie mereu din fundul lor.
Iar dincolo de ce?uri (ca-n basme populare),
Un alt ?inut se-ntinde, frumos nevoie mare:
E ?ara st?p�nit? de plante ?i de fiare.
Acolo sunt gr?un?e de pomi ?i b?l?rii
Ce poart?-n lumea-ntreag? aceste semin?ii;
Cum Noe-?i luase-n arc? din orice neam de fiare,
Acolo de pr?sil?-?i p?strez? fiecare.
La mijloc chiar (se zice) ?i-au cur?ile lor mari
?i Ursul, ca ?i Zimbrul, ai codrilor Chezari.
Le stau �n preajm?: R�sul cu ochi iscoditori
Ca ?i G?manul lacom, ce-s ageri dreg?tori;
Iar mai departe, nobili, vasali ?i credincio?i,
Sunt Lupii cu Elanii ?i Cerbii r?muro?i.
S?lbatici ?oimi ?i Vulturi deasupra lor rotesc;
Ace?tia din pomana st?p�nilor tr?iesc
�n slujba lor de paznici pe care-o-ndeplinesc.
Aceste c?petenii de fiare mari, temute,
Ascunse-n miez de codru, de lume nev?zute,
Copiii lor de-aicea-i trimet s? locuiasc?
Spre marginea p?durii, acolo s? tr?iasc?.
Doar ele, cu perechea, aici �n matca lor
�?i duc �n tihn? via?a; iar ele nici nu mor
De arm? ciop�r?ite, str?punse de-o rafal?,
Ci doar de b?tr�ne?e sau moarte natural?.
Aici ?i-au cimitirul �n care vin de-?i las?
Sau blana, sau penajul, c�nd moartea le apas?,
C�nd ursul nu mai poate s? mestece-n m?sele...