1907 - Alexandru Vlahu??

Minciuna st? cu regele la mas?...

Doar asta-i cam de multi?or poveste:
De c�nd sunt regi, de c�nd minciun? este,
Duc laolalt? cea mai bun? cas?.

O, sunt at�tea de f?cut, vezi bine,

De-at�tea griji e-mpresurat un rege!
At�tea-s de aflat! ?i, se-n?elege,
Scutarul lui nu poate fi oricine.

Ce ?ar? fericit?, maiestate!...

Se l?f?ie?te gure?a Minciun?.
C? numai Dumnezeu te-a pus cunun?
De-n?elepciune ?i de bun?tate

P?stor acestui neam ce sta s? piar?,

Ce nici nu s-ar mai ?ti c-a fost, s?rmanul,
De nu-?i afla sub schiptrul t?u limanul,
De nu-?i sta-n m�n? bulg?re de cear?.

C? tu s?lbatici ai g?sit aice,

S?lbatici, ?i mi?ei, ?i pro?ti de-a r�ndul,
?-o s?r?cie cum nu-?i dai cu g�ndul...
Dar faci un semn, ?i-ncep s? se ridice

O?tiri, cet??i, palate lume nou?,

Izvoarele vie?ii se desfund?;
De pretutindeni bog??ii inund?;
?i tu le-mpar?i cu m�inile-am�ndou?.

Azi la cuprinsul t?u r�vne?te-o lume.

E-o veselie ?-un bel?ug �n ?ar?,
C? vin ?i guri fl?m�nde de pe-afar?.
Tot crugul sun? de sl?vitu-?i nume.

Ia uit?-te, p?m�ntul ce-mbr?cat e...

Cresc flori pe unde calci, ?i r�de firea.
Tu-mpar?i norocul numai cu privirea.
�ncai ??ranii zburd? pe la sate!...

?i-i place regelui. E lucru mare

Cum farmec? pe regi Minciuna. Drept e
C? ea, de mult, pe-a tronurilor trepte
A fost cea mai aleas? desf?tare.
...............

M?ria-ta, e un str?in afar?,

Cam tren??ros, dar pare-un om de seam?,
?i... Adev?rul parc-a zis c?-l cheam?...
De unde-o fi... c? nu-i de-aici din ?ar?.
Minciuna palid?-?i tope?te glasul:
O, nu-l primi?i! �l ?tiu, e vestitorul
De r?u, ce face pe-atot?tiutorul
?i vede pr?bu?irea la tot pasul.

E cel ce �mpotriva ta conspir?.

Invidia �n inima lui geme
?i gura lui e plin? de blesteme.
Tu nu po?i auzi ce vorbe-n?ir?...

?i totu?i, zice regele, s? vie!

Dovad? c? chiar la palat Minciuna
Nu e biruitoare-ntotdeauna.
Fac ?i monarhii c�te-o nebunie...

Privind �n ochii regelui, str?inul,

Cu bra?ele pe piept �ncruci?ate,
R?spic? vorba: ?ara, maiestate,
E-n dur?t greu. Tu nu-i auzi suspinul,

C?ci muzici c�nt?-n juru-?i. ?i slugarnici

Adormitori, ca-n zid, te-mpresurar?,
De nu mai po?i vedea pe cei de-afar?,
Pe bunii t?i supu?i cei mul?i ?i harnici.

C? n-ai cercat spre ei s?-?i spinteci cale

S? ?tii ?i-n ?ara ta ce suflet bate,
N-ai vrut dec�t spin?ri �ncovoiate
?i guri deschise laudelor tale.

C? de-a fost om s?-?i steie drept �n fa??,

Ca pe-un vr?jma?, l-ai dep?rtat de tine.
B?tr�nii pier. Dar oaste nou? vine,
?i dureroase lucruri mai �nva??!

P?r?zi, decor de teatru, lumina?ii,

Tot ce pe vulg ?i pe copii �n?al?,
Aceasta-i toat? slava ta regal?.
Pe tristul gol din juru-?i decora?ii!

Tu-n ?ara asta nu vezi dec�t raiul

Ce-ai t?i ?i-l ticluiesc �ntr-o clipit?:
Ruin?-i sub h�rtia poleit?,
Sub cr?ngi de brad trosne?te putregaiul,

Dar tu e?ti fericit. Lingu?itorii

�nal?? imnuri prosl?virii tale
?i fac s? n-auzi c�ntecul de jale

Cu care-?i adorm foamea pr??itorii.

...............
Nu ?i-ai iubit poporul, maiestate!

Sau nu l-ai �n?eles, ?i e totuna.

De sus ?i p�n? jos s-a-ntins Minciuna
Ea leag? ?i dezleag?-n ?ar? toate.

Iar ca s?-?i dea o spum? de m?rire,

Ca pe-un copil te poart? ?i-?i arat?
Sclipiri ?i flori... Afla-vei tu vrodat?
Cumplita vremilor dest?inuire?...

?i ce speran?e se puneau �n tine,

Ce vesel ?i-a ie?it poporu-n cale,
Cu p�ine ?i cu sare!... Osanale!

M�ntuitorul lui credea c?-i vine.

Ce vesel ?i-a ie?it poporu-n cale!
...............
?i ce credin?? trist-o s?-i r?m�n?;

C? n-ai putut spre el �ntinde-o m�n?,

Din greaua plato?-a trufiei tale!

...............
C-acestea nu l-au de?teptat pe rege,

C? Adev?rul a fost dat afar?

?i slugile l-au �mbr�ncit pe scar?,
Fire?te, de la sine se-n?elege.
*

Trec anii. ?i ce dulce-i am?girea!

Tu zeu e?ti printre regi! M?rire ?ie!...
�n j�l?u-i moale, tol?nit?, scrie
Cu pana ei de aur Lingu?irea.

De-abia se ispr?ve?te-o s?rb?toare,

?i-ncepe alta. Muzicile c�nt?...
�mbrac?-te-n podoabe, ?ar? sf�nt?,
S? nu mai ?tie nimeni ce te doare!
................

Dar ce e, Doamne, vuietul acesta?

Ce-i hream?tul acesta care cre?te?
Se zguduie p?m�ntul ?i muge?te,
Ca marea, c�nd o biciuie tempesta.

Se-nal?? fl?c?ri, bra?e desperate,

Spre ceru-ntunecat, pustiu ?i rece.
N?prasnic v�ntul nebuniei trece
?i spulber? noianul de p?cate.

�n vaiete se pr?bu?e?te-o lume

Cl?dit? pe minciuni. Dar ce m�nie!
Cum ?uier? cumplita vijelie!
Sar fra?ii �ntre ei s? se zugrume.

Uscata brazd? cere iar??i s�nge.

Femei cu p?rul despletit, nebune,
?i-asmut copiii la omor. Genune,
Puhoi de ur? ce z?gazu-?i fr�nge!

Deschide ochii mari b?tr�nul rege

?i, tremur�nd, din jil?u-i se ridic?.
Au cine lini?tea lui scump?-i stric??
?-al vremii rost el tot nu-l �n?elege.