Chaim-Perelman Tratat de Argumentare

Chaim Perelman • Lucie Olbrechts-
Tyteca
TRATAT DE ARGUMENTARE
NOUA RETORICA
Chaim Perelman §i Lucie Olbrechts-

Tyteca
Tratat de argumentare
NOUA RETORICA
Vlfl!, I UVl! ■
IIUIAdli» ii ■fc^-ТУПГП
• i " 'n'^
Traducere §i indec§i de Aurelia Stoica

Prefata de Michel Meyer
w
Editura Universit&fii „Alexandru loan
Cuza“ Ia$i
Colecfia CICERO este coordonata de
prof.univ.dr. Constantin Salavastni
w
Traducere ap3ruta cu sprijinul Wallonie-

Bruxelles International (WBI).
Redact
or:
Marian
a
Pricop
Tehnor
edactor
:
Lumini
ja
Raduca
nu
Copert
a:
Manuel
a
Oboroc
eanu
ISBN 978-973-703-742-8
Traite de /'argumentation,
Chaim Perelman et Lucie
Olbrechts-Tyteca ©
L'Universit^ de Bruxelles,
2008
© Editura
UniversitSfii
„Alexandru
loan Cuza",
2012 700109 -
Iasi, str.
Pinului, nr. 1A,
tel./fax: (0232)
314947 http://
www.editura.ua
ic.ro e-mail:
editura@uaic.ro
Descrierea CIP a
Bibliotecii Najionale a
Romaniei PERELMAN,
CHAlM
Tratal de argumentare: noua retoricS
/ Chaim Perelman §i Lucie Olbrechts-
Tyteca; trad. $i indec§i de Aurelia
Stoica; pref. de Michel Meyer. - la§i:
Editura Universitflfii „А1. I. Cuza",
2012 Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-703-742-8
I. Olbrechts-Tyteca, Lucie
II. Stoica, Aurelia (trad.)
II. Meyer, Michel (pref.)
Cuprins
PrefafS de Michel Meyer........................................................9

Introducere .............................................................................11
I ............................................................................................11
и....................................:........................................................is
III .........................................................................................20
Partea intai Cadrele argumentarii
§ 1. Demonstrate §i argumentare .........................................25
§ 2. Contactul spiritelor .......................................................26
§ 3. Oratorul §i auditoriul sflu .............................................29
§ 4. Auditoriul in calitate de constructie a oratorului...........32
§ 5. Adaptarea oratorului la auditoriu...................................37
§ 6. A persuada §i a convinge ..............................................40
§ 7. Auditoriul universal.......................................................45
§ 8. Argumentarea in fafa unui singur auditor......................51
§ 9. Deliberarea cu sine insuji...............................................57
§ 10. Efectele argumentarii ..................................................62
§ 11. Genul epidictic.............................................................65
§ 12. Educate §i propaganda ................................................70
§ 13. Argumentare §i violenta .............................................74
§ 14. Argumentare §i implicare............................................79
Partea a doua Punctul de plecare al argumentarii

Capitolul I. Acordul ................................................................87
§ 15. Premisele argumentarii................................................87
a) TIPUR1LE DE OB1ECT DE ACORD ...................89
§ 16. Faptele §i adevSrurile..................,...............................89
§ 17. Prezumjiile ..................................................................92
§ 18. Valorile........................................................................97
§ 19. Valori abstracte §i valori concrete.............................100
§ 20. lerarhiile.....................................................................104
§ 21. Locurile .....................................................................108
§ 22. Locuri ale cantitajii........................................................Ill
§ 23. Locuri ale calitSJii ......................................................115
§ 24. Alte locuri ...................................................................120
§ 25. Utilizarea §i reductia locurilor: Spirit clasic $i spirit
romantic 123
b) ACORDUR1LE PROPRII UNOR ANUMITE
ARGUMENTARI ... 127
§ 26. Acorduri ale unor auditorii particulare........................127
§ 27. Acorduri proprii fiecSrei discutii................................133
§ 28. Argumentarea „ad hominem" ji petifia de principiu...140
Capitolul II. Alegerea datelor §i adaptarea lor in vederea
argumentarii .... 146
§ 29. Selectarea datelor §i prezenja......................................146
§ 30. Interpretarea datelor ...................................................152
§ 31. Interpretarea discursului §i problemele acesteia.........155
§ 32. Alegerea calific3rilor ..................................................158
§ 33. Despre uzajul nofiunilor..............................................163
§ 34. Clarificarea $i obscurizarea nojiunilor........................167
§ 35. Uzajele argumentative §i plasticitatea nofiunilor........173
Capitolul III. Prezentarea datelor §i forma discursului ..........178
§ 36. Materia §i forma discursului ......................................178
§ 37. Probleme tehnice de prezentare a datelor....................179
§ 38. Forme verbale §i argumentare ....................................186
§ 39. Modalitafile in exprimarea gandirii ............................192
§ 40. Forma discursului §i comuniunea cu auditoriul .........203
§ 41. Figuri de retoricfl §i argumentare...............................208
§ 42. Figurile alegerii, ale prezenfei §i ale comuniunii........213
§ 43. Statutul elementelor de argumentare §i prezentarea lor222
Partea a treia Tehnicile argumentarii
§ 44. Generality ...................................................................231
Capitolul I. Argumentele cvasi logice ....................................238
§ 45. Caracteristici ale argumentarii cvasi logice.................238
§ 46. Contradicjie §i incompatibilitate ................................240
§ 47. Procedee care permit evitarea unei incompatibilitaji . 242
§ 48. Tehnici care vizeazd prezentarea unor teze drept
compatibile sau
incompatibile.................................................................247
§ 49. Ridicolul §i rolul s3u in argumentare..........................252
§ 50. ldentitate §i definite in argumentare ...........................258
§ 51. Analiticitate, analizd §i tautologie ..............................263
§ 52. Regula de justice ........................................................268
§ 53. Argumentele reciprocitSfii .........................................271
§ 54. Argumentele tranzitivit<i(ii........................................278
§ 55. Includerea pdrfii in intreg...........................................283
§ 56. Divizarea intregului in p3rfile sale.............................287
§ 57. Argumentele comparatiei............................................297
§ 58. Argumentarea prin sacrificiu......................................304
§ 59. Probabilitdfi................................................................314
Capitolul II. Argumentele bazate pe structure realului...........320
§ 60. Generalitati..................................................................320
a).............................. LEGATURILE DE SUCCES1UNE
.......................................................................................322
§ 61. Legatura cauzala §i argumentarea .............................322
§ 62. Argumentul pragmatic ..............................................325
§ 63. Legatura cauzala ca raport al unui fapt cu consecinja lui
sau
al unui mijloc cu un scop .............................................331
§ 64. Scopurile §i mijloacele...............................................335
§ 65. Argumentul risipei......................................................341
§ 66. Argumentul directiei...................................................345
§ 67. Dep3§irea ...................................................................351
b)........................... LEGATURILE DE COEXISTENTA
.......................................................................................358
§ 68. Persoana $i actele sale................................................358
§ 69. Interacfiunea dintre act §i persoana ...........................362
§ 70. Argumentul autoritaîi ...............................................373
§ 71. Tehnicile de ruptura $i de franare opuse interacjiunii
act-persoana..................................................................379
§ 72. Discursul ca act al oratorului .....................................387
§ 73. Grupul §i membrii s3i ................................................393
§ 74. Alte legaturi de coexistenja, actul §i esenfa................399
§ 75. Legatura simbolica .....................................................405
§ 76. Argumentul dublei ierarhii aplicat legaturilor de
succesiune §i de
coexistent .....................................................................411
§ 77. Argumente privitoare la diferenfele de grad §i de ordin 421
Capitolul III. Legaturile care intemeiaz3 structura realului
a).......... INTEMEIEREA PRIN CAZUL PARTICULAR
.......................................................................................427
§ 78. Argumentarea prin exemplu ......................................427
§ 79. Ilustrarea.....................................................................435
§ 80. Modelul §i antimodelul...............................................442
§ 81. Fiinta perfecta ca model..............................................449
b)...................... RATIONAMENTUL PRIN ANALOGIE
.......................................................................................453
§ 82. Ce este analogia ..........................................................453
§ 83. Relafiile dintre termenii unei analogii ........................457
§ 84. Efecte ale analogiei ....................................................464
§ 85. Cum se utilizeaza analogia..........................................469
§ 86. Statutul analogiei .......................................................478
§ 87. Metafora......................................................................485
§ 88. Expresiile cu sens metaforic sau metafore adormite...492
Capitolul IV. Disocierea nofiunilor.........................................500
§ 89. Ruptura de legatura §i disocierea................................500
§ 90. Cuplul „aparenfa-realitate"..........................................505
§ 91. Cuplurile filozofice §i justificarea lor.........................510
§ 92. Rolul cuplurilor filosofice §i transformarile lor .........516
§ 93. Exprimarea disocierilor ..............................................527
§ 94. Enunfuri care incita la disociere .................................534
§ 95. Definijiile disociative .................................................537
§ 96. Retorica in calitate de procedeu..................................543
Capitolul V. Interacjiunea argumentelor ................................555
§ 97. lnteractiunea §i forfa argumentelor.............................555
§ 98. Aprecierea forfei argumentelor, factor de argumentare 561
§ 99. lnteractiunea prin convergent......,...............................567
§ 100. Amploarea argumentarii ...........................................570
§ 101. Pericolele amplorii....................................................577
§ 102. Paliativele la pericolele amplorii ..............................584
§ 103. Ordine §i persuasiune ...............................................589
§ 104. Ordinea discursului $i condijionarea auditoriului.....594
§ 105. Ordine §i metoda ......................................................603
Concluzie ................................................................................611
Index analitic*.........................................................................619
Index de nume proprii ............................................................651
Bibliografie ........................................................................... 661
Lista traducerilor In limba romand utilizate ...........................689
PrefatS
г
de
Michel Meyer
Cand Editura Universitajii din Bruxelles mi-a cerut s3

pregatesc noua editie a Trntatului, trebuie s3 m3rturisesc c3 am
ezitat mult timp inainte s3 accept. In definitiv, este vorba aici
despre unul dintre marii clasici ai gandirii contemporane, despre
una dintre acele lucrari rare care, asemenea celor ale lui Aristotel
§i ale lui Cicero, ale lui Quintilian §i ale lui Vico, vor traversa
secolele, far3 a avea cu adev3rat nevoie de vreo introducere.
Ceea ce m-a decis finalmente s3 redactez aceste cateva
randuri, dincolo de fidelitatea pentru о gandire ce identifica de
mult timp §conla de In Bruxelles cu un om care mi-a lost prieten
§i mare inspirator, este tocmai grija de a repozijiona Tratatul in
raport cu traditia retorica precum §i in raport cu filosofia in
general. Pentru c3 nicaieri, in Tratat, nu apare clar ceea ce da
specificitatea abordarii definite prin Noua Retorica. Atenji la
realizarea propriei lor viziuni, autorii nu s-au preocupat, in ultima
instanfa, catuji de putin de a se situa ei in§i§i din punct de vedere
istoric, a§a cum au f3cut totu§i majoritatea ganditorilor de la
Aristotel incoace.
Mai intii, cateva cuvinte despre aceasta §coald de la
Bruxelles. Nimeni nu poate spune astSzi dac3 ea va supraviefui,
dar un lucru este cert: cu Dupreel §i Perelman §i, in prezent, cu
Problematologia, о filosofie distincta, care da originalitatea
Bruxelles-ului, a apSrut aici, a crescut §i s-a manifestat in mod
unic §i continuu, pentru a infrunta ceea ce se cuvine s3 numim
esenta gandirii.
Retorica reapare intotdeauna in perioade de criz3. Pr3bu$irea
mitului, la greci, coincide cu marea perjoada sofistic3.
Imposibilitatea de a intemeia §tiinta moderna, apodicticitatea ei
matematica, de catre scolastica §i teologie, mo§tenite de la
Aristotel, conduce la retorica Rena§terii. Ast3zi, sfir§itul marilor
explicafii monolitice, al ideologiilor §i, mai in profunzime, al
rationalitatii carteziene, bazata pe un subject liber, absolut ?i
instaurator al realitaîi §i chiar a tot ceeea ce este real, a anuntat
ejecul unei anumite concepfii despre logos. Acesta nu inai are un
fundament indiscutabil, ceea ce a I3sat gandirea prada unui
12 Prefata
scepticism modern cunoscut sub numele de nihilism §i unei

reductii linijtitoare, dar limitate, a ratiunii, pozitivismul. Intre
„totul este permis" §i „raîonalitatea logica este rationalitatea
insa§i", a ap3rut Noua Retorica §i in general intreaga opera a lui
Perelman. Cum putem atribui Ratiunii un camp propriu, care s3
nu se reduca nici la logica, prea ingusta pentru a fi model unic, §i
care nici s3 nu sacrifice misticii Fiinfei, tacerii wittgensteiniene,
abandonului filosofiei in numele sfarjitului metafizicii - acceptat
de catre Perelman in beneficiul acfiunii politice, al literaturii §i al
poeziei? Retorica este acest spafiu al rafiunii, in care renunfarea la
fundament, a§a cum a fost el conceput de tradifie, nu se va
identifica neap3rat cu lipsa ratiunii. О filozofie f3r3 metafizica
trebuie s3 fie posibila, pentru c3 nu exista alternativa in viitor.
Fundamentul, „rafiunea cartezian3" in definitiv, finea loc de
criteriu a priori pentru departajarea tezelor opuse. Noua Retorica
este, a§adar, „discursul metodei" unei rafionalit3fi care nu mai
poate evita dezbaterile §i are sarcina deci de a le trata §i de a
analiza argumentele care guvemeaza deciziile. Nu mai este vorba
despre a privilegia univocitatea limbajului, unicitatea a priori a
tezei valabile, ci de a accepta pluralismul, atat in ceea ce prive§te
valorile morale, cat §i in ceea ce prive§te opiniile. Deschiderea
catre multiplu §i catre neconstrangator devine deci cuvantul
capital al rafionalitafii.
Gandirea contemporana nu a fost totu$i deloc atenta la ceea
ce propunea Perelman. Abandon3rii cartezianismului i-а suocedat
о filozofie centrata pe nostalgia fiinjei. Totu§i, dac3 Descartes
recuzase ontologia, era exact pentru c3 fiinfa, numita in multiple
moduri, nu putea fine loc nici de fundament, nici de criteriu de
discursivitate rational, Intre ontologie, cu о suplefe indoielnica,
dar infinita, §i rafionalitatea apodictica, matematica sau
silogistica, dar limitata, Perelman a luat cea de-a treia cale:
argumentarea, care rafioneaz3 f3r3 a constrange, dar care nu
obliga nici la renunfarea la Rafiune in beneficiul irafionalului sau
al indicibilului.
Introducere
i
Publicarea unui tratat consacrat argumentarii §i corelarea
sa cu о veche traditie, cea a retoricii §i a dialecticii grece§ti,
constituie о rupturd cu о conceptie despre ratiune $i despre
ratiouaiuent, proveitind de la Descartes, care $i-a pus pecetea pe
filosofta occidentals a idtiiuelor trei secole1.
Intr-adev3r, chiar dac3 nu-i va veni nimanui in minte s3
nege faptul c3 puterea de a delibera §i de a argumenta nu este un
semn distinctiv al fiintei care rationeaz3, studiul mijloacelor de
verificare utilizate pentru a obtine adeziunea a fost complet
neglijat de vreo trei secole incoace de c3tre logicieni §i
teoreticienii cunoa§terii. Aceasta se datoreaz3 faptului c3 exista
ceva neconstrangator in argumentele care vin in sprijinul unei
teze. Natura ins3§i a deliber3rii §i a argumentarii se opune
necesitatii §i evidentei, c3ci nu deliber3m acolo unde solutia este
necesara §i nu argumentam impotriva evidentei. Domeniul
argumentarii este cel al verosimilului, al plauzibilului, al
probabilului, in m3sura in care acesta din urm3 scap3
certitudinilor calculului. Or, conceptia exprimata clar de
Descartes in prima parte a Discursului asupra metodei era de a
considera „drept aproape fals tot ceea ce.nu era decat verosimil".
El este cel care, facand din evidenta marca ratiunii, nu a vrut s3
accepte ca rationale decat demonstratiile care, plecand de la idei
clare §i distincte, propagau, cu ajutorul unor dovezi apodictice,
evidenta axiomelor pentru toate teoremele. Rationamentul more
geometrico era modelul propus filosofilor dornici s3 construiasc3
un sistem de gandire care s3 poata ajunge la demnitatea unei
1 Cf. Ch. PERELMAN, Raison eternelle, raison historique, Actes du Vr Cimgres des
Societes de Philosopltie de longue franqaise, Paris, 1952, pp. 347-354.
- A se vedea la sfar$itul volumului referinjele bibliografice exacte referitoare la lucrarile
citate.
Pentru comoditatea cititorului, textele in limba str3in3 sunt date in traducere. Acest lucru
este rezultatul preocup3rilor noastre, cu exceptia cazurilor in care indic3m traducerea
utilizata.
§tiinte. О
15 Trntat de arguiiieiilure
§tiinta rationala nu poate, intr-adev3r, s3 se multumeasc3 cu

opinii mai mult sau mai putin verosimile, ci elaboreaz3 un sistem
de propozitii necesare care s3 se impun3 tuturor fiinjelor
rationale §i in legatura cu care acordul este inevitabil. Rezulta de
aici ca dezacordul este semn de eroare. „De fiecare data cand doi
oameni sustin in legatura cu acela§i lucru un rationament contrar,
este cert, spune Descartes, c3 unui din doi se in§eala. Mai mult,
niciunul dintre ei nu detine adev3rul; c3ci dac3 ar avea о
concepjie clar3 §i ferm3, ar putea s3 о ехрипЗ adversarului s3u
astfel incat ea ar sfar§i prin a forta convingerea celui din urm3" L
Pentru partizanii §tiintelor experimeritale §i inductive, ceea
ce conteaz3 este mai pujin necesitatea propozitii lor, cat adev3rul
lor, conformitaten lor cu faptele. Empiristul considera drept
dovada nu atat „forja c3reia spiritul ii cedeaz3 §i se g3se§te
constrans s3-i cedeze, cat cea c3reia el ar trebui s3-i cedeze, cea
care, impunandu-i-se, i-ar face convingerea conform3 cu faptul"1.
Dac3 evidenta pe care el о recunoa§te nu este cea a intuijiei
rationale, ci chiar cea a intuitiei sensibile, dac3 metoda j>e care el
о preconizeaz3 nu este cea a §tiintelor deductive, ci a §tiintelor
experimentale, el nu este mai putin convins c3 singurele dovezi
valabile sunt dovezile recunoscute de c3tre §tiintele naturale.
Este rational, in sensul 13rgit al acestui cuvant, ceea ce este
conform metodelor §tiintifice, iar lucr3rile de logic3 consacrate
studiului mijloacelor de demonstrare, limitate esentialmente la
studiul deducjiei §i, de obicei, completate cu indicatii referitoare
la rationamentul inductiv, reduse de altfel la mijloace nu de a
construi, ci de a verifica ipotezele, se aventureaz3 destul de rar in
examinarea mijloacelor de demonstrare utilizate in §tiin(ele
umane. Intr-adev3r, logicianul, inspirandu-se din idealul
cartezian, nu se simte la largul s3u decat in studiul dovezilor pe
care Aristotel le califica drept analitice, toate celelalte mijloace
neprezentand acela§i caracter de necesitate. Iar aceasta tending s-
a accentuat §i mai tare de un secol incoace cand, sub influenfa
unor logicieni-matematicieni, logica a fost limitata la logica
formala, adic3 la studiul mijloacelor de demonstrare utilizate in
1 John Stuart MILL, Un sistem de logica deductivd ji inductivd, III, chap. XXI, § 1, vol. II, p.
94.
16 Tmtnt de argumentare
§tiintele matematice. Rezulta de aici c3 rationamentele straine

domeniului pur formal scap3 logicii §i, prin aceasta, scapa §i
ratiunii. Aceasta rafiune, in legatura cu care Descartes spera c3 ar
permite, шЗсаг in principiu, rezolvarea tuturor problemelor care
se pun oamenilor §i al c3rei spirit divin define deja solutia, a fost
din ce in ce mai limitata in competenta sa, astfel inc3t ceea ce
scap3 unei reduceri la formal ii prezinta acesteia dificultati
insurmontabile.
Trebuie oare s3 tragem din aceasta evolutie a logicii §i din
progresele incontestabile pe care ea le-a realizat concluzia c3
ratiunea este total incompetenta in domeniile care scap3
calculului §i c3 acolo unde nici experienta, nici deductia logica
nu ne pot furniza solutia unei probleme, nu ne mai гЗтапе decat
s3 ne abandon3m fortelor irationale, instinctelor noastre, sugestiei
sau violenfei?
Opunand voinfa judec3tii, spiritul de finete spiritului de
geometrie, inima ratiunii §i arta de a persuada celei de a
convinge, Pascal c3utase deja s3 previna carentele metodei
geometrice care rezulta din aceea c3 omul, dec3zut, nu mai este
doar о fiinf3 rationaia.
Unor scopuri similare corespund opozitia kantian3 dintre
credinta §i §tiint3 §i antiteza bergsoniana dintre intuitie §i
ratiune. Dar fie c3 este vorba despre filosofi rafionali§ti sau
despre cei care sunbcalificati drept antirationali§ti, toti continu3
traditia cartezian3 prin limitarea impus3 ideii de ratiune.
Ni se pare, dimpotriva, c3 este acolo о limitare hidusa §i
perfect nejustificata a domeniului in care intervine facultatea
noastrd de a rationa §i de a denionstra. Intr-adev3r, in timp ce
Aristotel analizase deja demonstratiile dialectice alaturi de cele
analitice, pe cele care privesc veridicul aiaturi de cele care sunt
necesare, pe cele care servesc in deliberare §i in argumentare
alaturi de cele care sunt utilizate in demonstratie, conceptia
postcartezian3 despre ratiune ne oblig3 s3 facem s3 intervin3
elemente irafionale, de fiecare data cand obiectul cunoa$terii nu
este evident. Fie c3 aceste elemente constau in obstacole care
trebuie surmontate - precum imaginatia, pasiunea sau sugestia -,
fie in surse suprarationale de certitudine precum inima, gratia
Introducere 17
divin3, Einfiihlung sau intuitie bergsoniana, aceasta conceptie

introduce о dihotomie, о diferentiere a facultatilor umane complet
artificials §i contrara demer- surilor reale ale gandirii noastre.
Ideea de ei’identd, care caracterizeaz3 ratiunea, este cea care
trebuie criticata, dac3 vrem s3 facem loc unei teorii a
argumentarii, care s3 admita folosirea ratiunii pentru a ne dirija
actiunea §i pentru a о influenta pe a celorlalti. Evidenja este
conceputa drept forta c3reia orice spirit normal nu poate decat s3-
i cedeze §i in acela§i timp drept semn de adev3r a ceea ce se
impune pentru c3 este evident1. Evidenja ar lega psihologicul de
logic §i ar permite trecerea dintr-unul din aceste planuri in
ceiaialt. Orice demonstrate ar fi reducere la evidenja, iar ceea ce
este evident nu ar avea nevoie de nici о demonstrate: este aplicare
imediata, prin intermediul lui Pascal, a teoriei carteziene a
evidentei2.
Leibniz se pronunta deja impotriva acestei limitari pe care
lumea dorea s3 о impun3 logicii. El dorea, intr-adev3r, ,,s3 se
demonstreze sau s3 se dea mijlocul de a demonstra toate
Axiomele care nu sunt deloc primitive; f3r3 a distnge opinia pe
care oamenii о au despre aceasta §i f3r3 a exista preocuparea ca
ei s3 consimta sau nu la ea "3.
Or, teoria logica a demonstratiei s-a dezvoltat urmandu-1 pe
Leibniz §i nir pe Pascal §i nu a admis c3 ceea ce era evident nu
avea nevoie de nici о demonstrate; la fel, teoria argumentarii nu
poate fi dezvoltata dac3 orice demonstrate este conceputa ca
reducere la evidenta. Intr-adevar, obiectul acestei teorii este
studierea tehnicilor discursive care permit provocarea sau
cre$terea adeziunii spiritelor la tezele in legatura cu care li se
cere asentimentul. Ceea ce caracterizeaz3 adeziunea spiritelor
este c3 intensitatea ei este variabil3: nimic nu ne obliga s3
limitam studiul nostru la un anumit grad de adeziune, caracterizat
prin evidenfa, nimic nu ne permite s3 consider3m a priori
1 Cf. Ch. PERELMAN, De la preuve en philosophie, in Rhetorique el philosophie, pp. 123 ji
urmfltoarele.
2 PASCAL, Despre arta de a convinge, Reguli pentru demonstrafii, pp. 380.
3 LEIBNIZ, ed. Gerhardt, 5“ vol., Nouveaux essais sur I'entendement, p.67. (Ed. rom.: ALL
Educational, Buc., 2003, p. 26; n.t.)
18 Tmtnt de argumentare
gradele de adeziune la о tez3 proportionate cu probabilitatea sa §i

s3 confundam evidenta cu adev3rul. Este о buna metoda aceea de
a nu confunda, la inceput, aspectele rationamentului referitoare la
adev3r cu cele care se refera la adeziune, ci de a le studia separat,
chiar dac3 ne vom ocupa ulterior de interference sau de
corespondenfa lor eventuale. Numai cu aceasta condifie este
posibila dezvoltarea unei teorii a argumentarii care s3 aiba forja
filosofica.
II
Dac3 in timpul acestor ultime trei secole au ap3rut lucr3ri
ecleziastice preocupate de probleme puse de credinta ?i de
predicare1, dac3 secolul al XX-lea a putut fi calificat chiar drept
secol al publicitatii §i al propagandei §i dac3 numeroase lucr3ri
au fost consacrate acestei materii2, logicienii §i filosofii moderni,
in ceea ce-i prive$te, s-au dezinteresat cu totul de subiectul
nostru. Este motivul pentru care tratatul nostru are in vedere mai
ales preocup3rile Rena§terii §i, dincolo de aceasta, pe acelea ale
autorilor greci §i latini care au studiat arta de a persuada §i de a
convinge, tehnica deliber3rii §i a discutiei. Este §i motivul pentru
care noi il prezent3m ca fiind о noua retorica.
Analiza noastr3 se refer3 la demonstrative pe care Aristotel
le nume$te dialectice, pe care el le examineaz3 in Topica §i а
сЗгог utilizare о prezinta in Retorica sa. Aceasta revenire la
terminologia lui Aristotel ar fi justificat apropierea dintre teoria
argumentarii §i dialectica, conceputa de Aristotel insu$i ca arta
de a rationa, plecand de la opinii general acceptate (еиХоуос;)3.
Dar mai multe motive ne-au incitat la a prefera apropierea de
retorica.
Primul dintre ele este confuzia pe care ar risca s3 o'aduca
aceasta intoarcere la Aristotel. C3ci dac3 cuvantul dialectica a
1 Cf. mai ales lui Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, 1828; cardinalul
NEWMAN, Grammar of Assent, 1870.
2 Pentru bibliografie a se vedea H. D. LASSWELL, R. D. CASEY §i B. L. SMITH,
Propaganda and Promotional Activities, 1935; B. L. SMITH, H. D. LASSWELL §i R. D.
CASEY, Propaganda, Communication and Public Opinion, 1946.
3 ARISTOTE, Topiques, liv.I, chap.I, 100 a.
Introducere 19
servit, timp de secole, la desemnarea logicii inse§i, de la Hegel

incoace §i sub influenta unor doctrine care se inspir3 din el,
acesta a dobandit un sens foarte indep3rtat de sensul s3u primitiv
§i care este destul de larg acceptat in
20 Т га tat dc argumeiitniv
terminologia filosofic3 contemporanS. Nu putem spune

acela§i lucru despre cuvantul retoricS, al cSrui uzaj filosofic este
in a§a m3sur3 c3zut in desuetudine, incat nu-1 g3sim menfionat
in vocabularul filosofiei al lui A. Lalande: sper3m c3 tentativa
noastr3 va face s3 renasc3 о tradijie glorioas3 §i secular3.
Dar un alt motiv §i mai important in opinia noastrS ne-a
determinat alegerea: este insu§i spiritul in care Antichitatea s-a
ocupat de dialectics §i de retoricS. Rafionamentul dialectic este
considerat paralel cu rajionamentul analitic, dar trateazS despre
veridic in loc sS trateze despre propozitii necesare. Ideea ins3$i
cS dialectica se referS la opinii, adicS la teze la care aderSm cu о
intensitate variabilS, nu este pusS in valoare. S-аг spune cS
statutul opinabilului este impersonal §i cS opiniile nu se refers la
spiritele care aderS la ele. Dimpotriv3, aceast3 idee de adeziune
§i de spirite сЗгога li se adreseaz3 un discurs este esential3 in
toate teoriile antice ale retoricii. Apropierea noastr3 de aceasta
din urm3 vizeazS sublinierea faptului c3 orice argumentare se
desf3§oar3 in funcjie de un auditoriu; studierea opinabilului din
Topica se va putea, in acest cadru, insera la locul sSu.
Este de la sine inteles, totu§i, c3 tratatul nostru de
argumentare va dep3$i prin anumite pSrfi §i din plin limitele
retoricii anticilor, neglijand totodat3 anumite aspecte care
atr3seser3 atentia mae$trilor retoricii.
Obiectul retoricii anticilor era, inainte de toate, arta de a
vorbi in public intr-o manier3 persuasiv3: ea se referea deci la
utilizarea limbajului vorbit, a discursului, in fata unei multimi
reunite in piata public3, cu scopul de a obtine adeziunea acesteia
la о tez3 care i se prezenta. Se constat3, prin aceasta, c3 scopul
artei oratorice, adeziunea spiritelor, este acela§i ca cel al oric3rei
argument3ri. Dar nu avem motive s3 limit3m studiul nostru la
prezentarea unei argument3ri prin cuvant §i s3 reducem la о
mulfime adunat3 intr-o pia(3 tipul de auditoriu c3ruia i se
adreseaz3 discursul.
Respingerea primei limit3ri rezult3 din faptul c3
preocup3rile noastre sunt mai mult cele ale unui logician domic
s3 in(eleag3 mecanismul gSndirii decat cele ale unui profesor de
elocinfS dornic sS formeze practicieni; este suficient sS citSm
Introducere 21
Retorica lui Aristotel pentru a arSta c3 modul nostru de a

considera retorica se poate prevala de exemple ilustre. Studiul
nostru, preocupandu-se mai ales de structure argumentarii, nu va
insista deci pe maniera in care se efectueaza comunicarea cu
auditoriul.
Dac2 este adev3rat c3 tehnica discursului public difer3 de
cea a argumentarii scrise, preocuparea noastra fiind aceea de a
analiza argumentarea, nu ne putem limita la examinarea tehnicii
discursului vorbit. Mai mult, avand in vedere importanta §i rolul
modern al tipa- rului, analizele noastre se vor referi mai ales la
textele tip3rite.
Dimpotriva, vom neglija mnemotehnica §i studiul debitului
sau al actiunii oratorului; aceste probleme sunt de resortul
conservatoarelor §i al §colilor de arta dramatic3; ne vom
dispensa de examinarea lor.
Accentul pus pe textele scrise va avea drept consecinta,
pentru c3 acestea se prezinta in formele cele mai variate, faptul
c3 studiul nostru va fi conceput in generalitatea sa §i nu se va
opri in mod special la discursuri considerate ca о unitate cu о
structura §i cu о lungime mai mult sau mai putin admise in mod
conventional. Cum, pe de alt3 parte, discutia cu un singur
interlocutor sau chiar deliberarea intim3 tin, In opinia noastra, de
о teorie generaia a argumentarii, se intelege c3 ideea pe саге о
avem despre obiectul studiului nostru depa$e§te cu mult obiectul
retoricii clasice.
Ceea ce p3stram din retorica traditional, este ideea ins3$i de
auditoriu, care este evocata imediat ce ne gandim la un discurs.
Orice discurs se adreseaz3 unui auditoriu §i uitam adesea c3 acest
lucru este valabil §i pentru tot ce este scris. In timp ce discursul
este conceput In functie chiar de auditoriu, absenta materiala a
cititorilor il poate face pe scriitor s3 creada c3 este singur pe
lume, cu toate c3 de fapt textul s3u este intotdeauna conditional,
con$tient sau incon$tient, de c3tre cei сЗгога pretinde el c3 li se
adreseaza.
De aceea, din motive de comoditate tehnica §i pentru a nu
pierde niciodata din vedere acest rol esential al auditoriului, cand
vom utiliza termenii „discurs", „orator" §i „auditoriu", vom
22 Tratat de argumentare
intelege prin aceasta argumentarea, pe cel care о prezinta §i pe

cei сЗгога li se adreseaza ea, f3r3 a ne opri la faptul c3 este vorba
de о prezentare oraia sau in scris, f3r3 a deosebi discursul pus in
forma de expresia fragmentara a gandirii.
Dac3, la antici, retorica se prezenta ca studiul unei tehnici
utilizate de vulgul nerabdator s3 ajung3 rapid la concluzii, s3-§i
formeze о opinie, f3r3 a-$i da in prealabil osteneala unei
investigatii serioase1, in ceea ce ne prive$te, nu dorim s3 limitam
studiul argumentarii la unul adaptat unui public de ignoranti.
Chiar acest aspect al retoricii explica de ce a fost ea combatuta cu
ferocitate de Platon, in Gorgias2, §i care a favorizat declinul
acesteia in opinia filosofic3.
intr-adev3r, oratorul este obligat, dac3 vrea s3 actioneze, la a
se adapta auditoriului s3u §i se intelege f3r3 dificultate c3
discursul cel mai eficace asupra unui auditoriu incompetent nu
este neap3rat cel care duce la convingerea filosofului. Dar de ce
s3 nu admitem c3 pot fi adresate argument3ri oric3rei specii de
auditorii? Cand Platon viseaz3, in Phaidros, la acea retoric3 ce ar
fi demn3 de filosof, ceea ce preconi- zeaz3 el este'o tehnica ce i-
ar putea convinge pe zeii in§i§i3. Schimband auditoriul,
argumentarea i§i schimba aspectul, iar dac3 scopul pe care ea il
vizeaz3 este de a actiona intotdeauna cu eficacitate asupra
spiritelor, pentru a aprecia valoarea ei nu putem s3 nu tinem cont
de calitatea spiritelor pe care reu§e§te s3 le convinga.
Aceasta justific3 importanta deosebita pe care о vom acorda
analizei argument3rilor filosofice, considerate in mod traditional
drept cele mai „rationale" posibile, exact pentru faptul c3 sunt
presupuse ca adresandu-se unor cititori care pot cu greu c3dea
prada sugestiei, presiunii sau interesului. Vom ar3ta de altfel c3
acelea§i tehnici de argumentare se reg3sesc la toate nivelurile, la
cel al discutiei in jurul unei mese familiale, ca §i la cel al
dezbaterii intr-un mediu foarte specializat. Dac3 calitatea
spiritelor care ader3 la anumite argumente, in domenii inalt
speculative, prezinta о garantie pentru valoarea acestora, faptul
1 Cf. ARISTOTEL, Rhetorique, liv.I, chap. 2,1357 a.
2 PLATON, Gorgias, cf. mai ales 455,457 a, 463,471 d.
3 PLATON, Phaidros, 273 e.
Introducere 23
c3 structura lor este comun3 cu cea a argumentelor utilizate in

discujiile cotidiene va explica de ce §i cum se ajunge la a le
injelege.
Tratatul nostru nu se va ocupa decat de mijloace discursive
folosite pentru a obfine adeziunea spiritelor: doar tehnica ce
utilizeaza limbajul pentru a persuada §i pentru a convinge va fi
examinata ulterior.
Aceasta limitare nu implic3 deloc faptul c3, in opinia
noastr3, acesta ar fi modul intr-adev3r cel mai eficient de a
acfiona asupra spiritelor, dimpotriva. Suntem ferrn convin$i c3
convingerile cele mai solide sunt cele care nu numai c3 sunt
admise f3r3 demonstrate, dar care, adesea nu sunt nici m3car
explicitate. Iar cand este vorba de a se obtine adeziunea, nimic nu
este mai sigur decat experienta externa sau interna §i calculul
conform unor reguli prealabil admise. Dar recurgerea la
argumentare nu poate fi evitata atunci cand aceste demonstratii
sunt discutate de una din p3rti, atunci cand nu se cade de acord
asupra influentei sau a interpret3rii lor, asupra valorii sau a
raportului lor cu problemele controversate.
Pe de alta parte, orice actiune care vizeaz3 obtinerea
adeziunii cade in afara campului argument3rii, in m3sura in care
nici о utilizare a limbajului nu vine s3-l sprijine sau s3-l
interpreteze: cel care predica, spre exemplu, f3r3 a spune nimic,
cel care folose$te mangaierea sau palma pot obtine un rezultat
apreciabil. Nu ne vom apleca asupra acestor procedee decat
atunci cand, datorita limbajului, sunt puse in evidenta, cand se
recurge la promisiuni sau la amenintari. Mai exista §i cazuri -
precum binecuvantarea §i imprecatia - in care limbajul este
utilizat ca mijloc de actiune magic3 directa, §i nu ca mijloc de
comunicare. Nu le vom discuta decat dac3 aceasta actiune este
integrata intr- o argumentare.
Unui dintre factorii esentiali ai propagandei, aceea care s-a
dezvoltat in special in secolul al XX-lea, dar a c3rei utilizare este
cunoscuta inc3 din Antichitate, §i de care Biserica catolic3 a
profitat cu о arta incomparabiia, este conditionarea auditoriului
cu ajutorul unor tehnici numeroase §i variate care utilizeaz3 tot
ceea ce poate avea influenta asupra comportamentului. Aceste
tehnici exercita un efect incontestabil in ceea ce prive§te

pregatirea auditoriului, pentru a-1 face mai accesibil
argumentelor care i se vor prezenta. lata inc3 un punct de vedere
pe care analiza noastra il va neglija: nu ne vom ocupa decat de
conditionarea auditoriului prin discurs, din care rezulta
considerajii despre ordinea in care trebuie s3 fie prezentate
argumentele pentru a exercita cel mai puternic efect.
In sfar§it, probele extra-tehnice, cum le nume$te Aristotel1 -
intele- gand prin aceasta pe cele care nu tin de tehnica retorica nu
vor intra
1 ARISTOTE, Rlictoriquc, I, chap. 2,1355 b.

25 Tralat de argument are
in studiul nostru decat atunci cand apare un dezacord cu

privire la concluziile ce pot fi trase. Pentru c3 noi ne interesSm
mai putin de desf3§urarea completa a unei dezbateri decat de
schemele argumentative puse in joc. Denumirea antica de „probe
extra-tehnice este potrivita pentru a ne aduce aminte c3, in timp
ce civilizatia noastra, caracterizata prin extrema sa ingeniozitate
in tehnicile destinate s3 acjioneze авцрга lucrurilor, a uitat
complet teoria argumentarii, a actiunii asupra spiritelor prin
intermediul discursului, aceasta era considerata de greci, sub
numele de retorica, drept nexur) prin excelenta.
Ill
Teoria argumentarii, care vizeaz3, prin discurs s3 obtin3 о
actiune eficienta asupra spiritelor, ar fi putut fi tratata ca о гатигЗ
a psihologiei. intr-adev3r, dac3 argumentele nu sunt
constrang3toare, dac3 nu trebuie in mod necesar s3 convinga dar
au о anumita forta, care poate de altfel s3 varieze dup3 auditorii,
nu trebuie oare aceasta apreciata dup3 efectul pe care il produce?
Studierea argumentarii ar deveni astfel unul din obiectele
psihologiei experimentale, in care argumentari variate ar putea fi
testate in fata unor auditorii variate, suficient de bine cunoscute
pentru a se putea trage, pornind de la aceste experience, concluzii
de о anumita generalitate. Unii psihologi americani nu au ratat
ocazia de a se ocupa de astfel de studii, al сЗгог interes nu este,
de altfel, contestabil1.
Dar modul nostru de a proceda va fi diferit. Noi c3ut3m, mai
intai, s3 caracteriz3m diversele structuri argumentative, а сЗгог
analiz3 trebuie s3 preceada orice test experimental la care ar
putea fi supusa eficacitatea lor. §i, pe de alt3 parte, noi nu ne
gandim c3 metoda de laborator ar putea determine valoarea
argumentarilor utilizate in §tiinfele umane, in drept §i in
filozofie, c3ci metodologia ins3§i a psihologului constituie deja
un obiect de controversa §i fine de studiul de fa(3.
Demersul nostru va diferi radical de demersul adoptat de
1 A se consulta in special H. L. HOLLINGWORTH, The psychology of the audience, 1935;
Carl I. HOVLAND, Effects of the Mass Media of Communication, cap 28 din Handbook
of social psychology, editat de Gardner LINDZEY, 1954.
hitroducere 26
filosofii care se straduiesc s3 reduca rafionamentele in materie

sociaia, politics sau filosoficS, inspirandu-se din modelele
furnizate de §tiintele deductive sau experimentale §i care resping
ca fiind fSrS valoare tot ceea ce nu se conformeazS schemelor
prealabil impuse. DimpotrivS: noi ne vom inspira din logicieni,
dar о facem pentru a irnita metodele care le-au reu§it atat de bine
de aproape un secol.
S3 nu uitam, intr-adev3r, c3, in prima jum3tate a secolului al
XX-lea, logica nu avea vreun prestigiu nici in mediile §tiintifice,
nici in fata marelui public. Whately putea scrie, pe la 1828, c3
dac3 retorica nu se mai bucura de stima publicului, logica se
bucura §i mai putin de favo- rurile acestuia1.
Logica a putut lua un avant extraordinar in ultima sut3 de ani
cand, incetand s3 repete la infinit vechi formule, §i-a propus s3
analizeze mijloacele de proba utilizate efectiv de matematicieni.
Logica formaia modern3 s-a constituit ca studiu al mijloacelor de
demonstrate utilizate in §tiintele matematice. Dar rezulta de aici
c3 domeniul s3u este limitat, c3ci tot ceea ce este ignorat de
matematicieni este strain logicii formale. Logicienii au obligatia
de a completa teoria demonstratiei astfel obtinute printr-o teorie
a argumentarii. Noi vom incerca s3 о construim analizand
mijloacele de proba de care se servesc §tiintele umane, dreptul §i
filosofia; vom examina argumentarile prezentate de publici§ti in
ziarele lor, de politicieni in discursurile lor, de avocati in
pledoariile lor, de judec3tori in motivatiile lor, de filosofi in
tratatele lor.
Aria noastra de studiu, care este imens3, a r3mas in p3r3sire
timp de secole. Sper3m c3 primele noastre rezultate ii vor incita
pe alti cercetatori s3 le completeze §i s3 le perfectioneze.
Partea intai
Cadrele argumentarii
1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, 1828, Prefaja.

§ 1. Demonstrate §i argumentare
Pentru a expune adecvat caracterele particulare ale
argumentarii §i problemele inerente studierii acesteia, nimic nu
se сотрагЗ cu opunerea ei conceptiei clasice a demonstratiei §i
mai exact logicii formale care se limiteaza la examinarea
mijloacelor de proba demonstrative.
In logica moderna, ap3rut3 dintr-o reflectie asupra
rationamen-
tului matematic, sistemele formale nu mai sunt corelate cu о
evidenta ’ /
rationala oarecare. Logicianul este liber s3 elaboreze dup3 bunul
plac limbajul artificial al sistemului pe care-1 construie§te, s3
determine semnele $i combinative de semne care vor putea fi
utilizate. El singur decide care sunt axiomele, adic3 expresiile
considerate f3r3 proba valabile in sistemul s3u §i s3 spun3 care
sunt regulile de transformare pe care le introduce §i care permit
deducerea, pornind de la expresii valabile, a altor expresii la fel
de valabile in sistem. Singura obligate, care se impune
constructorului de sisteme axiomatice formalizate §i care face ca
demonstrable s3 devin3 constrangatoare, este de a alege semne §i
reguli astfel incat s3 se evite dubiul §i ambiguitatea. Trebuie ca,
f3r3 a ezita, §i chiar mecanic, s3 fie posibil s3 se stabileasc3 dac3
о suita de semne este admisa in sistem, dac3 ea este de aceea§i
forma cu о alta suita de semne, dac3 este considerata valabila
pentru c3 este axiom3 sau expresie deductibiia, pornind de la
axiome, intr-o manier3 conforma cu regulile de deductie. Orice
considerate referitoare la originea axiomelor sau a regulilor de
deductie, la rolul pe care sistemul axiomatic este de presupus сЗ-l
joaca in elaborarea gandirii, este straina logicii astfel concepute,
in sensul c3 iese din cadrele formalismului in discutie. C3utarea
univocitatii indiscutabile i-а condus chiar pe logicienii formalist
la construirea unor sisteme in care nu suntem preocupati de
sensul expresiilor: ei sunt multumiti dac3 semnele introduse §i
transform3rile care le privesc sunt de necontestat. Ei las3
interpretnrea elementelor sistemului axiomatic in seama celor
care il vor aplica §i care vor trebui s3 se preocupe de adecvarea
lui la scopul urm3rit.
Cand este vorba de demonstrarea unei propozitii, este
suficient s3 ar3tam cu ajutorul сЗгог procedee poate fi ea
obtinuta ca ultima expresie a unei suite deductive ale c3rei prime
elemente sunt furnizate
26 Cadrele argumentarii
de cel care a construit sistemul axiomatic in interiorul c3ruia

se efectueaza demonstratia. De unde vin aceste elemente, sunt ele
adev3- ruri impersonale, ganduri divine, rezultate ale experientei
sau postulate proprii autorului, iata intrebari pe care logicianul
formalist le considera straine disciplinei sale. Dar cand este vorba
de a argumenta, de a influenta cu ajutorul discursului intensitatea
adeziunii unui auditoriu la anumite teze, nu mai pot fi neglijate
complet, considerandu-le irelevante, conditiile psihice §i sociale
in absenja сЗгога argumentarea ar fi far3 obiect sau f3r3 efect.
C3ci orice argumentare vizeaza adeziunea spiritelor §i, prin
insugi acest fapt, presupune ex is tent a unui contact intelectual.
Ca s3 existe argumentare, trebuie ca, la un moment dat, s3 se
realizeze о comuniune efectiva a spiritelor. Trebuie s3 fim de
acord, mai intai §i in principiu, asupra formarii acestei comuniuni
intelectuale §i, mai apoi, asupra faptului de a dezbate impreuna о
anumita ргоЫетЗ: or, aceasta nu vine in nici un caz de la sine.
Chiar §i in planul deliber3rii intime exista conditii prealabile
argumentarii: trebuie in special s3 ne concepem ca fiind divizati
in doi interlocutori, cel putin, care particip3 la deliberare. lar,
aceasta divizare, nimic nu ne autorizeaz3 s3 о consideram ca
necesara. Ea pare constituita dup3 modelul deliberarii cu
celaialt. Din acest moment, este de prev3zut c3 vom reg3si,
transpuse la deliberarea cu sine insu§i, majoritatea problemelor
referitoare la condifiile prealabile discutiei cu celaialt. Multe
dintre expresii confirma acest lucru; s3 nu mention3m decat
formule de genul: ,,Nu-Ji asculta deloc spiritul cel r3u", „Nu mai
repune aceasta in discutie", care se refer3, una la condifii
prealabile tinand de persoane, cealalta la conditii prealabile
Jinand de obiectul argumentarii.
§ 2. ContactuI spiritelor
Formarea unei comuniuni efective a spiritelor cere о
multitudine de condi(ii.
Minimumul indispensabil argumentarii pare a fi existenja
unui limbaj comun, a unei tehnici care s3 permita comunicarea.
Aceasta nu este deloc de ajuns. Nimeni nu arata acest lucru
mai bine decat autorul c3rjii Alice in Jara Minunilor. !ntr-adev3r,
Contnctul spiritelor 27
fiinjele din aceasta (ar3 injeleg Jntr-o oarecare m3sura limbajul

lui Alice. Dar problema pentru ea este de a intra in contact, de a
incepe о discutie, c3ci in lumea Minunilor nu este nici un motiv
pentru care discufiile s3 inceap3. Nu se §tie de ce unui s-аг
adresa altuia. Uneori Alice ia initiative §i utilizeaz3 pur $i simplu
vocativul: „о, soarece!"1. Ea considera ca fiind un succes faptul
de a fi putut schimba cateva cuvinte indiferente cu ducesa 2.
Dimpotriva, la abordarea subiectului cu omida, se ajunge imediat
intr-un punct mort: „Cred c3 ar fi mai bine s3-mi spui dumneata
cine e^ti" - „De ce? intreba domnul Omida" 1. In lumea noastra
ierarhizata, ordonata, exista in general reguli care stabilesc felul
in care se poate angaja conversatia, un acord prealabil rezultand
din normele inse§i ale vietii sociale. lntre Alice §i cei din Tara
Minunilor, nu exista nici ierarhie, nici intaietate, nici functii care
s3 oblige ca unui s3 r3spunda mai degraba decat altul. Chiar $i in
conversatiile incepute, se trece brusc de la о idee la alta, ca in
conversatia cu papagalul Lori. Acesta se prevaleaza de varsta sa:
Acest lucru i se p3ru lui Alice de neacceptat §i vru s3
afle cati ani are. Cum el refuz3 cu hotarSre s3-i spuna varsta
exacta, discutia se incheie brusc3.
Singura dintre conditiile prealabile realizata aici este dorinta
lui Alice de a intra in conversatie cu fiintele din acest nou
univers.
Multimea celor сЗгога dorim s3 ne adres3m este in mare
m3sur3 variabila. Este de neatins, pentru fiecare individ, Jelul de
a infelege toate fiintele umane. Dimpotriva, universul c3ruia
copilul vrea s3 se adreseze, tocmai in m3sura in care lumea
adultilor ii este inchis3, se 13rge§te prin ad3ugarea animalelor §i
a tuturor obiectelor neinsufletite pe care el le considera drept
interlocutorii s3i naturali4.
Exista fiinte cu care orice contact poate рЗгеа inutil sau
1 Lewis CARROLL, Alice's Adventures in Wonderland, p.41 (Ed. rom. Editura Coresi,
Bucure?ti, 2006, p. 21; n.t.)
2 Ibid., p. 89.
3 Ibid., p. 25.
4 s E. CASSIRER, Le langage et la construction du monde des objets, /. de Psychologic,
1933, XXX, p. 39.
28 Cadrcle argumentarii
putin dezirabil. Exista fiinte сЗгога nu ne sinchisim s3 le adres3m

cuvantul; mai sunt, de asemenea, unele cu care nu vrem s3
discut3m, dar сЗгога ne limitam la a le da ordine.
Trebuie, intr-adev3r, pentru a argumenta, s3 d3m importanta
adeziunii interlocutorului nostru, aprobarii sale, particip3rii sale
mentale. Este, prin urmare, о distincjie apreciata uneori aceea de
a fi о persoana cu care se discuta. Ra}ionalismul §i umanismul
ultimelor secole fac s3 рагЗ bizar3 ideea c3 este о calitate s3 fii
cineva a c3rui opinie intereseaz3, dar in multe societati nu-i este
adresat cuvantul oricui, dup3 cum oamenii nu se duelau cu
oricine. S3 гетагсЗт, de altfel, c3 a vrea s3 convingi pe cineva
implica intotdeauna о oarecare modestie din partea celui care
argumenteaza, ceea ce spune el nu constituie ,,liter3 de
Evanghelie", el nu dispune de acea autoritate care face ca ceea ce
spune s3 fie de nediscutat §i s3 conduca imediat la convingere. El
admite c3 trebuie s3 persuadeze, s3 se gandeasc3 la argumentele
care pot actiona asupra interlocutorului s3u, s3 fie preocupat de
el, s3 se intereseze de starea lui de spirit.
Fiintele care doresc s3 conteze pentru ceiaialt, adulti sau
copii, doresc s3 nu li se mai ordone, ci s3 li se explice, s3 ne
preocupe reactiile lor, s3 fie consideraji membri ai unei societati
mai mult sau mai putin egalitare. Cel care nu se sinchiseste de un
astfel de contact cu ceilalfi va fi considerat arogant, putin
simpatic, tn opozitie cu cei care, indiferent de importanta
functiilor lor, nu ezita s3 marcheze prin discursurile lor publice
pretul pe care-1 pun pe aprecierea acesteia.
Dar, s-a spus de nenum3rate ori, nu este intotdeauna laudabil
s3 vrei s3 persuadezi pe cineva: condijiile in care contactul
spiritelor se efectueaza pot, intr-adev3r, рЗгеа pujin onorabile. Se
cunoa$te celebra anecdota referitoare la Aristip c3ruia i se
repro§a c3 s-a umilit in faja tiranului Dionysos рйпЗ la a se pune
la picioarele acestuia pentru a fi ascultat. Aristip se арЗга
spunfind c3 nu a fost din vina lui, ci a lui Dionysos care avea
urechile in picioare. Ar putea deci s3 nu conteze unde se g3sesc
urechile1?
Pentru Aristotel, pericolul de a discuta cu anumite persoane
1 BACON, Of the advancement of teaming, p. 25.
Contnctul spiritelor 29
este acela de a pierde tu insufi calitatea argumentarii tale:

Nu trebuie Set discutam cu oricine ji nici s3 ne
exercitflm in dialectic^ cu primul venit.
Gtci sunt oameni care fac totdeauna s3 devieze
rafionamentul. In adevflr, impotriva unui interlocutor care
recurge la toate mijloacele pentru a scapa printre degete, este
indreptajita incercarea de a-! face prin orice mijloace s3
ajunga la о concluzie. Dar acest procedeu nu face cinste
cuiva1.
Nu este suficient s3 vorbejti sau s3 scrii, mai trebuie s3 fii §i
ascultat, s3 fii citit. Nu-i putin lucru s3 fii ascultat de cineva, s3 ai
о larg3 audient3, s3 fii admis s3 iei cuvantul in anumite
circumstance, in anumite adunSri, in anumite medii. S3 nu uit3m
c3 a asculta pe cineva inseamn3 a te ar3ta dispus s3 admiti
eventual punctul lui de vedere. Cand Churchill interzice
diplomatilor englezi chiar s3 §i asculte propunerile de pace pe
care emisarii germani li le-аг fi putut transmite sau cand un partid
politic anunt3 c3 este dispus s3 asculte propunerile pe care i le-аг
putea prezenta un formator de cabinet, aceste dou3 atitudini sunt
semnificative, pentru c3 ele impiedic3 stabilirea sau recunosc
existenja unor conditii prealabile unei eventuale argument3ri.
A face parte din acela$i mediu, a ne frecventa, a intrefine
relatii sociale, toate acestea faciliteaz3 realizarea conditiilor
prealabile contac- tului spiritelor. Discutiile frivole §i f3r3 un
interes evident nu sunt intotdeauna lipsite de important pentru c3
ele contribuie la buna functionare a unui mecanism social
indispensabil.
§ 3. Oratorul §i auditoriul sau

Autorii de comunic3ri sau de memorii §tiintifice considers
adesea c3 este suficient ca ei s3 raporteze anumite experience, s3
menjioneze anumite fapte, s3 enunje un anumit num3r de
adev3ruri pentru a suscita inevitabil interesul eventualilor
ascultStori sau cititori. Aceast3 atitudine rezultS din iluzia, foarte
r3spandit3 in anumite medii
1 ARISTOTE, Topique, VIII, chap. 14, 164 b. (Ed. rom.: Buc., 1998, p. 536; n.l.)
30 Cadrele argiuneiitarii
rationaliste §i scientiste, c3 faptele vorbesc de la sine §i

imprima о amprenta de ne$ters asupra oric3rui spirit uman,
c3ruia ii forteaza adeziunea, oricare i-аг fi dispozitiile. K. F.
Bruner, secretar de redactie al unei reviste psihologice, ii сотрагЗ
pe ace§ti autori, putin preocupati de auditoriul lor, cu un musafir
nepoliticos:
Se prabu$esc pie un scaun, fixandu-ji posomorati
incaltarile, ?i anunta brusc, pentru ei in?isi sau pentru altii,
nu se ?tie niciodatS: „Cutare §i cutare au demonstrat... c3
femela ?oarecelui alb r3spunde negativ la ?ocul electric..."
Foarte bine, domnule, le spun, ji ce dac3? Spuneji-mi mai
intai de ce trebuie sS-mi pese de acest lucru ?i atunci voi
asculta1.
Este adev3rat c3 ace$ti autori, in ciuda faptului c3 iau
cuvantul intr-o societate savanta, sau public3 un articol intr-o
revista speciali- zat3, pot neglija mijloacele de a intra in contact
cu publicul lor, pentru сЗ о institute §tiintifica, societate sau
revista, furnizeaz3 aceasta leg3- tur3 indispensabila intre orator §i
auditoriul s3u. Rolul autorului nu este decat acela de a mentine,
intre el §i public, acest contact pe care institutia §tiintifica 1-a
permis.
Dar nu toata lumea se afl3 intr-o situatie atat de privilegiata.
Pentru ca о argumentare s3 se desf35oare, trebuie, intr-adev3r, ca
cei сЗгога le este destinata s3-i acorde о atentie oarecare.
Majoritatea formelor de publicitate §i de propaganda se
ргеосирЗ, inainte de toate, de captarea interesului unui public
indiferent, conditie indispensabila pentru realizarea oric3rei
argument3ri. Nu trebuie s3 subestimam importanta acestei
probleme prealabile doar pentru c3, intr-un mare питЗг de
domenii - fie сЗ-i vorba de educatie, de politica, de ^tiinta, sau de
administrarea justitiei -, orice societate poseda institutii care
faciliteaza §i organizeaz3 acest contact al spiritelor. In mod
normal, iji trebuie о anumita calitate pentru a lua cuvantul §i
pentru a fi ascultat. tn civilizajia noastra, in care tipariturile,
devenite marfa, profita de organizarea economic3 pentru a se
1 K. F. BRUNER, Of psychological writing, Journal of abnormal and social Psychology, 1942,
vol. 37, p. 62.
Oratorul }i auditoriul sau 31
impune atentiei, aceasta condijie nu apare cu claritate decat in

cazurile in care contactul dintre orator §i auditoriul s3u nu se
poate stabili grafie tehnicilor de distribuire. О percepem deci mai
bine atunci cfind argumentarea este dezvoltata de catre un orator
care se adreseaz3 verbal unui auditoriu anume decat atunci cand
este continuta intr-o carte pus3 in v3nzare in libr3rie. Aceasta
calitate a oratorului, f3r3 de care el nu va fi ascultat ?i chiar,
foarte adesea, nu va fi autorizat s3 ia cuvantill, poate varia in
funcjie de circumstance. Uneori va fi suficient s3 te prezinfi ca о
fiinta uman3, imbr3cat3 decent, uneori va trebui s3 fii adult,
uneori, membru oarecare al vreunui grup constituit, alteori,
purtator de cuvant al acelui grup. Exista functii care, singure,
autorizeaza luarea de cuvant in anumite cazuri, sau in fata
anumitor auditorii, domenii in care aceste probleme de abilitare
sunt minutios reglementate.
Acest contact intre orator §i auditoriul s3u nu prive§te numai
conditiile prealabile argumentarii: el este esential §i pentru
intreaga derulare a acesteia. Intr-adev3r, cum argumentarea
vizeaza obtinerea adeziunii celor сЗгога li se adreseaz3, ea este,
in intregime, relativa la auditoriul pe care incearc3 s3-l
influenteze.
Cum putem defini un astfel de auditoriu? Este oare persoana
pe care oratorul о interpeleaza in mod special? Nu intotdeauna:
deputatul care, in Parlamentul englez, trebuie s3 se adreseze
pre§edintelui, poate incerca s3 convinga, nu numai pe cei care il
asculta, dar §i opinia publica din tara sa. Este oare multimea de
persoane pe care oratorul о vede in fata sa atunci cand ia
cuvantul? Nu neap3rat. El poate neglija f3r3 probleme о parte a
acesteia: un $ef de guvern, intr-un discurs la Parlament, poate
renunja dinainte la а-i convinge pe membrii opozitiei §i s3 se
multumeasca cu adeziunea majoritatii sale. Pe de alta parte, cel
care acorda un interviu unui jurnalist considera c3 auditoriul s3u
este constituit mai degraba din cititorii ziarului decat din persoana
care se afla in fata sa. Secretul deliber3rilor, modificand ideea pe
care oratorul §i-o face despre auditoriul s3u, poate transforma
termenii discursului acestuia. Se vede imediat, din aceste cateva
Oratorul }i auditoriul sau 32
exemple, cat de dificil este de determinat cu ajutorul unor criterii

pur materiale auditoriul celui care vorbe§te; aceasta dificultate
este §i mai mare atunci cand este vorba despre auditoriul
scriitorului, c3ci, in majoritatea cazurilor, cititorii nu pot fi
reperati cu certitudine.
Acesta este motivul pentru care ni se pare preferabil s3
definim auditoriul, in domeniul retoricii, ca fiind multimea celor
asupra сЗгога
oratorul vrea sS-ji exercite influenta prin argumentarea sa.

Fiecare orator se gande^te, intr-o manierS mai mult sau mai putin
con^tienta, la cei pe care incearcS s3-i persuadeze §i care
constituie auditoriul cSruia i se adreseazS discursurile sale.
§ 4. Auditoriul in calitate de constructie a oratorului

Auditoriul prezumat este intotdeauna, pentru cel care
argumenteaza, о construcjie mai mult sau mai pufin
sistematizata. Putem incerca s3-i determinam originile
psihologice1 sau sociologice2; ceea ce conteaza, pentru cel care
i§i propune s3 persuadeze efectiv indivizi concrefi, este ideea ca
construcjia auditoriului s3 nu fie deloc inadecvata experientei.
Situatia nu este aceea§i pentru cel care se deda la incercari
f3r3 un scop real. Retorica, devenita exercitiu §colar, se
adreseaza unor auditorii conventionale §i poate, f3r3 nici un
inconvenient, s3 se limiteze la viziuni stereotipice ale acestora,
ceea ce a contribuit, tot atat pe cat facticitatea temelor, la a о face
s3 degenereze3.
Argumentarea efectiva are datoria de a concepe auditoriul
prezumat cat mai apropiat posibil de realitate. О imagine
neadecvata a auditoriului, fie c3 rezulta din ignoranta, fie dintr-un
concurs nepre- vSzut de ImprejurSri, poate avea consecintele cele
mai supSratoare. О argumentare pe саге о consider3m drept
persuasiva risca s3 aiba un efect revulsiv asupra unui auditoriu
pentru care motivele pentru sunt, de fapt, motive contra. Ceea ce
se va spune in favoarea unei masuri, sub pretext c3 este
susceptibila de a diminua tensiunea sociala, ii va ridica impotriva
ei pe to£i cei care doresc producerea unor tulburari.
Cunoa§terea celor pe care ne propunem s3-i cajtigam este
prin urmare о condifie prealabila a oric3rei argumentari eficiente.
Preocuparea pentru auditoriu transform^ anumite capitole
ale vechilor tratate de retorica in veritabile studii de psihologie.
1 Cf. Harry Stack SULLIVAN, The Interpersonal Theory of Psychiatry, New York, 1943.
2 M. MILLIOUD, La propagation des id£es, Revue Phil., 1910, vol. 69, pp. 580-600;
vol. 70, pp. 168-191.
3 H. I. MARROU, Histoire de Veducation dans I'Antiquite, p. 278.
34 Cmircle argumeiitarii
In Retorica sa, vorbind despre auditorii clasificate dup3 vSrsta fi

avere, Aristotel a inserat numeroase descrieri fine fi mereu
valabile de psihologie diferentiala1. Cicero demonstreaza c3
trebuie s3 se vorbeasca diferit acelui tip de oameni „ignorant fi
grosolan, care prefera onoarei mereu, utilitatea" fi celuilalt tip,
„uman fi cultivat, care pune in fa(a tuturor lucrurilor onoarea"2.
Quintilian, dupa Cicero, acorda importanta diferentelor de
caracter, importante pentru orator3.
Studiul auditoriilor ar putea, de asemenea, s3 constituie un
capitol de sociologie, c3ci, mai mult decat de propriul caracter,
opiniile unui om depind de mediul s3u social, de anturajul lui, de
oamenii pe care ii frecventeaza fi in mijlocul сЗгога traiefte:
„Vreti, spunea M. Millioud, ca omul incult s3-fi schimbe
opiniile? Transplantati-1"4. Fiecare mediu ar putea fi caracterizat
prin opiniile dominante, prin convingerile de necontestat, prin
premisele pe care le admite f3r3 s3 ezite: aceste conceptii fac
parte din cultura sa fi orice orator care vrea s3 persuadeze un
anumit auditoriu nu poate decat s3 se adapteze la ele. De aceea
cultura proprie fiec3rui auditoriu transpare din discursurile care ii
sunt destinate, astfel incat in mare m3sura din chiar aceste
discursuri ne consider3m autorizati s3 extragem vreo informatie
cu privire la civilizatiile disp3rute.
Considerable sociologice utile oratorului se pot referi la un
subiect foarte precis: anume, functiile sociale indeplinite de
auditori. Intr-adev3r, aceftia adopta adesea atitudini care sunt
legate de rolul incredintat lor in anumite institutii sociale. Acest
fapt a fost subliniat de catre creatorul psihologiei formei:
Se pot observa, scrie el5, schimbSri minunate in indivizi,
ca atunci cand о persoana, partizan3 infocata, devine
1 ARISTOTE, Rhetorique, II, chap. 12 рапЗ la 17, 1388 b рапЗ la 1391 b. A se vedea studiul
lui S. DE COSTER, L'idealisme des jeunes, in Morale ct euseignement, 1951-52, nr. 2 fi 3.
2 CICERON, Partitioaes oratoriae, § 90. (Ed. rom.: Editura Saeculum Vizual, Bucurefti,
2007, § 90, p. 75; n.t.)
3 QUINTILIAN, De Institutione Oratorio, vol. I, cartea III, cap VIII, §§ 38 fi urmatoarele,
p. 300 fi urmatoarele.
4 M. MILLIOUD, op. cit., vol. 70, p. 173.
5 M. WERTHEIMER, Productive Thinking, pp. 135-136.
Auditoriul ni calitate de constructie a oratorului 35
membra a unui juriu, sau arbitru, sau judecator §i cand

actiunile sale arata in acel moment trecerea delicata de la
atitudinea partizana la un efort onest de a trata problema in
discujie intr-o maniera justa §i obiectiva.
Acelaji lucru se intamplS cu mentalitatea unui om politic a
cSrui viziune se schimba atunci cand, dupS ani petrecuji in
opozitie, devine membru responsabil al guvernului.
Auditoriul, in noile sale funcjii, a dobandit о personalitate
nou3, pe care oratorul nu о poate ignora. Iar ceea ce conteazS
pentru fiecare auditoriu particular nu este mai pujin valabil pentru
auditorii, in ansamblul lor, in a§a mSsurS incat teoreticienii
retoricii au crezut cS pot distinge genuri oratorice dupS rolul pe
care il indeplinejte auditoriul cSruia ne adresSm. Genurile
oratorice, a?a cum le defineau anticii, genul deliberativ, judiciar,
epidictic, corespundeau, respectiv, potrivit lor, unor auditorii pe
cale sS delibereze, sS judece sau, pur §i simplu, sS se bucure ca
spectator de evolufia oratories, fSrS a trebui sS se pronunte in
legatura cu fondul problemei1.
Este vorba, aici, de о distinctie pur practicS ale cSrei defecte
§i insuficiente sunt manifeste, mai ales in conceptia pe саге ea о
prezintS despre genul epidictic; va trebui, de altfel, sS revenim
asupra acestui lucru2. Dar dacS aceastS clasificare a discursurilor
nu poate fi acceptatS ca atare de catre cel care studiazS tehnica
argumentSrii, ea are totuji meritul de a sublinia importanta pe
care trebuie sS о acorde oratorul functiilor auditoriului sSu.
Se intampla adesea ca oratorul sS aiba de persuadat un
auditoriu compozit, care reune§te persoane diferenfiate prin
caracterul lor, prin relatiile sau prin funcfiile lor. El va trebui s3
utilizeze argumente multiple pentru a cajtiga diversele elemente
ale auditoriului sSu. Un mare orator se caracterizeazS prin arta de
a tine cont, in argumentarea sa, de acest auditoriu compozit.
Efantioane ale acestei arte ar putea fi gSsite analizand
discursurile tinute in fata Parlamentelor, in care elementele
1 ARISTOTE, Rhetorique, cartea I, cap. 3, 1358 b, 2-7 . CICERO, Orator, § 37; Partitiones
oratoriae, § 10; QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. I, cartea III, cap. IV.
2 Cf. § 11: Genul epidictic.
36 Cmircle argumeiitarii
auditoriului compozit se pot disceme cu ufurinta.

Nu este necesar s3 te gSsejti in fata mai multor facjiuni
organizate pentru a te gandi la caracterul compozit al auditoriului
t2u. Intr-adevSr, putem considera pe fiecare din acefti auditori ca
fScSnd parte, din diferite puncte de vedere, dar simultan, din
grupuri multiple. Chiar fi atunci cand oratorul se aflS in fata unui
numSr limitat de auditori, ba chiar a unui singur auditor, este
posibil ca el s2 ezite in a recunoafte argumentele care vor рЗгеа
cele mai convingStoare auditoriului s2u; el il insereazS atunci
intrucatva fictiv intr-o serie de auditorii diferite. In cartea sa
Tristram Shandy - la care ne vom mai referi de multe ori, pentru
сa argumentarea constituie una din temele ei principale -, Sterne
descrie о discufie intre pSrintii eroului. Tatal meu, spune acesta,
care dorea s2 о convingS pe mama s2 angajeze un mamof,
ifi puse argumentele in toate luminile cu putinttt; dezbatu cu
dansa chestiunea ca un creftin - ca un pagan - ca un sot - ca un
tata - ca un patriot - ca un bSrbat. Mama dadea r3spuns la
toate doar ca о femeie; ceea ce ii venea cam greu, c3ci
neputand intra in pielea atator indivizi fi duce batalia astfel
ascunsa, lupta era nedreapta: fapte contra unu1.
Or, atentie, nu doar oratorul este cel саге-fi schimba astfel
chipul: mai mult inca, auditoriul cSruia i se adreseazS - biata sa
sotie in cazul de fata - este cel pe care il transforma astfel dup3
fantezia sa pentru a-i surprinde aspectele cele mai vulnerabile.
Dar initiative acestei disocieri a auditoriului revenind oratorului,
tot lui i se aplica termenii de ,,ca creftin", ,,ca pagan", ,,ca sot",
,,ca tata"...
in fata unei adun3ri, oratorul poate incerca s3 situeze
auditoriul in cadrele sale sociale. El se va intreba daca auditoriul
s3u este inclus in totalitate intr-un singur grup social sau dac3
trebuie s3-fi repartizeze auditoriile in grupuri multiple, ba chiar
opuse. in acest caz, mai multe puncte de plecare sunt intotdeauna
posibile: se poate, intr-adev3r,
1 STERNE, Vie et opinions de Tristram Shandy, liv.I, chap. XVIII, p. 45. (Ed. rom.: Polirom,
lafi, 2004, p. 60; n.t.)
37 Cadrelc argumctitdrii
diviza in mod ideal auditoriul in functie de grupuri sociale -

spre
exemplu politice, profesionale, religioase - сЗгога indivizii le
apartin,
sau in functie de valori la care anumiti auditori aderS. Aceste
diviziuni / /
ideale nu sunt deloc independente una de alta; totuî, ele pot duce
la constituirea de auditorii partiale foarte diferite.
Subdivizarea unei adunSri in subgrupuri va depinde, de
altfel, de pozitia personals a oratorului: dacS acesta are, in
legSturS cu о problems, vederi extremiste, nimic nu-1 va opri de
la а-i considera pe toti interlocutor» sSi ca formand un singur
auditoriu. Din contrS, dacS este un individ cu opinie moderatS,
va fi determinat s3-i considere ca formand cel putin douS
auditorii distincte1.
Cunoa$terea auditoriului nu se concepe independent de cea a
mijloacelor susceptibile de a actiona asupra lui. intr-adevSr,
problema naturii auditoriului este legatS de cea a conditionSrii
sale. Termenul implies, la prima vedere, faptul c3 este vorba
despre factori extrinseci auditoriului. §i orice studiere a acestei
conditionSri presupune c3 ea este consideratS ca aplicandu-se
unei entitSti care, la randul ei, ar fi auditoriul luat ca atare. Dar,
dacS privim mai de aproape, a cunoa^te auditoriul inseamnS, de
asemenea, a §ti, pe de о parte, cum poate fi asiguratS
conditionarea lui, iar pe de alts parte, care este, in fiecare moment
al discursului, conditionarea realizatS.
Pentru a actiona mai bine asupra unui auditoriu, il putem
conditiona prin mijloace diverse: muzicS, lumini, jocuri de mase
umane, peisaj, regie teatralS. Aceste mijloace au fost cunoscute
dintotdeauna §i au fost folosite atat de primitivi, cat §i de greci,
de romani, de oamenii din Evul Mediu; progresele tehnice au
permis, in zilele noastre, puternica lor dezvoltare; atat de bine,
incat aceste mijloace au fost considerate esenfialul acfiunii asupra
1 Cf. remarcile lui L. FEST1NGER despre cea mai micS tendintS cStre comunicare la
definStorii de opinii mediane, Psychol. Review, vol. 57, n° 5, sept. 1950, p. 275.
38 Cadrele argimientnrii
spiritelor.
AlSturi de aceastS condijionare, al cSrei studiu nu-1 putem
aborda, exists о condijionare prin discursul insu§i; in a§a fel incat
auditoriul nu mai este, la sfSr§itul discursului, exact acela§i ca la
inceput. AceastS ultima conditionare nu poate fi realizata decat
prin adaptarea continue a oratorului la auditoriu.
§ 5. Adaptarea oratorului la auditoriu

„Principalul obiect al elocintei, scrie Vico, este legat de
auditorii no§tri §i urm3rind opiniile lor trebuie s3 ne reglam
discursurile"1. Important in argumentare nu este s3 §tii ce
considera oratorul insu§i adev3rat sau probant, ci care este
рЗгегеа celor сйгога li se adreseaza ea. Este aceeaji situatie in
privinta unui discurs, ca s3 relu3m о comparatie a lui Gracian,
,,ca in cea a unui festin la care bucatele nu se pregatesc dupa
gustul bucatarilor, ci dupa cel al convivilor"2.
Un mare orator, cel care are ascendent asupra altora, pare
animat de spiritul insu$i al auditoriului s3u. Nu este cazul omului
pasionat care nu se preocupa decat de ceea ce resimte el insu§i.
Dac3 acesta din urma poate exercita vreo actiune asupra
persoanelor receptive la sugestii, discursul lui va рЗгеа cel mai
adesea absurd auditorilor s3i. Discursul pasionatului, afirma M.
Pradines, dac3 poate emotiona, nu reda un sunet „adevarat",
mereu figura adev3rat3 „face s3 crape masca logica", pentru c3,
spune el, „pasiunea este incomensurabila pentru argumente''3.
Ceea ce pare s3 explice acest punct de vedere, este ей omul
pasionat, atunci cand argumenteaza, о face f3r3 a tine suficient
cont de auditoriul c3ruia i se adreseaza: purtat de entuziasmul
s3u, i§i imagineaza c3 auditoriul este sensibil la acelea§i
argumente care 1-au convins pe el insu§i. Ceea ce provoaca
pasiunea este deci, prin aceasta uitare a auditoriului, mai putin о
absenta a ratiunilor, cat о proasta alegere a lor.
Intrucat capii democratiei ateniene adoptau tehnica
1 VICO, ed. Ferrari, vol. II, De uostri lewporis studiorum ratione, p. 10.
2 GRACIAN, L'homine de cour, trad. Amelot de la Houssaie, p.85. (Ed. rom. Humanitas,
Bucuresti, 1994, pag.102; n.(.)
3 M. PRADINES, Traite de psychologic generate, vol. II, pp. 324-325.
Adaptarea oratorului la auditoriu 39
oratorului abil, un filosof ca Platon le reproja c3 „flateaza"

multimea pe care ar fi trebuit s3 о conduca. Dar nici un orator,
nici chiar oratorul religios, nu poate neglija acest efort de
adaptare la auditoriu. Le revine auditorilor, spune Bossuet 1, s3-i
construiasca pe predicatori. In lupta sa impotriva demagogilor,
Demostene cere poporului atenian s3 devina mai bun pentru a
imbunataji stilul oratorilor:
Niciodata oratorii vo§tri, spune el, nu v3 fac buni sau
r3i; voi facefi din ei ce vreti. Voi, intr-adevar, nu v4
propunefi s4 v4 conformati voinjei lor, in timp ce ei se
adapteaza dorintelor pe care vi le atribuie. S3 aveji deci
dorinje sanatoase §i totul va merge bine. C3ci, din dou3,
una: sau nimeni nu va spune nimic r3u, sau cel care va spune
nu va profita de aceasta, din Iips3 de auditori dispu§i s3 se
lase persuadati2.
fntr-adev3r, auditoriului ii revine rolul major in determinarea
calitatii argumentarii §i a comportamentului oratorilor3.
Dac3 oratorii au putut fi comparati, in relatiile lor cu
auditorii, nu numai cu ni§te bucatari, ba chiar cu ni?te parazifi
care „pentru a avea loc la mesele bune tin aproape intotdeauna un
discurs contrar sentimentelor lor"4, s3 nu uitam totuji c3,
aproape intotdeauna, oratorul este liber, atunci cand nu ar putea
face acest lucru eficient decat intr-un fel care ii repugna, s3
renunte la a persuada un anumit auditoriu: nu trebuie s3 credem
ca este intotdeauna onorabil, nici s3 reujejti, nici chiar тЗсаг s3-ti
propui s3 reu5e§ti in acest mod. Problema de a concilia
scrupulele omului onest cu supunerea auditoriului este una dintre
acelea care 1-au preocupat cel mai mult pe Quintilian 5. Pentru
acesta din urm3, retorica scientia bene dicemiib implica faptul c3
oratorul desavarjit persuadeaza bine, dar §i c3 spune binele. Or,
dac3 admitem c3 exista auditorii akatuite din oameni depravati pe
care nu vrem s3 renuntam s3-i convingem §i dac3 ne plas3m in
punctul de vedere al calitatii morale a oratorului, suntem incitati,
1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Stir la parole de Diet/, p. 153.
2 DEMOSTENE, Discursuri ft pledoarii politice, 1.1: Despre organizareafinanciara, § 36.
3 Cf. § 2: Contactul spiritelor.
4* SAINT-EVREMOND, t. IX, p. 19, Dup3 PETRONIUS, Satyricon, III, p. 3.
5 QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. I, cartea ГП, cap. VIII; vol. Ill, cartea XII, cap. I.
pentru a rezolva dificultatea, s3 stabilim disocieri §i distinctii

care nu merg de la sine.
Obligafia pentru orator de a se adapta la auditoriul situ fi
limitarea acestuia din urmS la multimea incompetents,
incapabilS s3 inte- leagS un rajionament coerent fi a cSrui atenjie
poate fi abStutS de cea mai mica distractie, au dus nu numai la
discreditarea retoricii, dar au introdus in teoria discursului reguli
generale a cSror validitate pare totufi limitatS la nifte cazuri
speciale. Nu vedem, spre exemplu, de ce, in principiu, utilizarea
unei argumentSri tehnice ar produce о indepSr- tare de retorica fi
de dialectics1.
Nu exists decat о singurS regulS in aceastS problems, care
este adaptarea discursului la auditoriu, oricare ar fi el: fondul fi
forma unor argumente, apropriate unor circumstante, pot рЗгеа
ridicole in altele2.
Realitatea acelorafi evenimente descrise intr-o lucrare ce se
pretinde §tiintifica sau intr-un roman istoric nu trebuie probatS in
acelafi fel, iar acela care ar fi gSsit ciudate dovezile furnizate de
catre J. Romains cu privire la suspendarea voluntarS a bStailor
inimii, in cazul in care acestea ar fi apSrut intr-o revistS
medicals, poate vedea in ele о ipotezS interesanta, dacS о gSsef
te intr-un roman3.
MSrimea auditoriului conditioneazS intr-o anumita mSsurS
procedeele argumentative fi aceasta independent de
considerable referitoare la acordurile pe care ne bazSm fi care
diferS in functie de auditoriu. Studiind stilul in funcfie de
circumstantele in care se produce actul vorbirii, J. Marouzeau
semnaleazS:
Tipul de deferents fi de respect uman pe care 11 impune
numSrul; pe mSsurS ce scade intimitatea, tendinta de a avea
scrupule cre§te, scrupule in a fi bine apreciat, in a culege
aplauze sau cel pujin asentimentul din priviri fi din
1 AR1STOTEL, Retorica, 1, cap. 2,1357 a fi 1358 a.

2 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Part III, cap. I, §, p. 174.
3 A. REYS, El Deslinde, p. 40. (Jules ROMAINS, Les homines de bonne iwlonte, vol. XII: Les
createitrs, cap. I la VII); cf. Y. BELAVAL, Les philosophes etleurlangage, p. 138.
Adaptarea oratorului la auditoriu 41
atitudini...1
Multe alte reflectii referitoare la particularitSti ale
auditoriilor care influenfeazS comportamentul §i argumentarea
oratorului ar putea fi dezvoltate cu pertinents- Studiul nostru va fi
productiv, apreciem noi, dacS se bazeazS pe considerarea
auditoriilor sub aspectul lor concret,
1 J. MAROUZEAU, Precis de stylistique fraii(aise, p. 208.

particular, multiform. Cu toate acestea, am vrea mai ales s3

ne extindem, in cele patru paragrafe care urmeazS, asupra
caracterelor catorva auditorii а сЗгог important este
incontestabila pentru toti, dar mai ales pentru filosof.
§ 6. A persuada §i a convinge
Paginile anterioare arata indeajuns c2 varietatea auditoriilor
este cvasi-infinita §i с3, din dorinta de a se adapta tuturor
particularitatilor lor, oratorul se g2se§te confruntat cu
nenumSrate probleme. Acesta este probabil unui dintre motivele
pentru care ceea ce suscita mai presus de orice interesul, este о
tehnica argumentative care s-аг impune tuturor auditoriilor f3r3
deosebire sau, cel putin, tuturor auditoriilor compuse din oameni
competent sau rationali. C3utarea unei obiectivitati, oricare ar fi
natura ei, corespunde acestui ideal, acestei dorinfe de a
transcende particularitajile istorice sau locale in a?a fel incat
tezele sustinute s3 poata fi admise de toti. Din acest motiv, dupa
cum spune Husserl, in emotionantul discurs in саге арЗгЗ efortul
de rationalitate occidental: „Noi suntem, in munca noastra
filosofica, functionari ai umanitdtii"1. in acela§i spirit, acuz3 J.
Benda pe intelectuali c3 tr3deaz3 atunci cand abandoneaza
preocuparea pentru etem §i pentru universal, pentru a susjine
valori temporale §i locale2. De fapt, asistam aici la reluarea
dezbaterii seculare intre partizanii adev3rului §i cei ai opiniei,
intre filosofi, c3utatori de absolut $i retori, angajati in actiune. Cu
ocazia acestei dezbateri se pare c3 a fost facuta distinctia intre a
persuada §i a convinge, pe care am vrea s3 о relu3m, tinand
seama de о teorie a argumentarii §i de rolul jucat de anumite
auditorii3.
Pentru cel care este preocupat de rezultat, a persuada
Tnseamna mai mult decat a convinge, convingerea nefiind decat
1 E. HUSSERL, Criza $tiinfelor europene, p. 142.

2 J. BENDA, La trahison des clercs, 1928.
3 Cf. Ch. PERELMAN §i L. OLBRECHTS-TYTECA, Rhetorique et philosophie, pp. 3 §i
urm. (Logique et rh6torique).
A persuada $i a convinge 43
primul stadiu care conduce la acfiune1. Pentru Rousseau, nu

inseamna nimic s2 convingi un copil ,,dac3 nu §tii s3-l
persuadezi"2.
Dimpotriva, pentru cel care este preocupat de caracterul
rational al adeziunii, a convinge inseamna mai mult decat a
persuada. De altfel, acest caracter rational al convingerii va tine
cand de mijloacele utilizate, cand de faculty tile сЗгога ne
adres3m. Pentru Pascal3, automatul este cel persuadat $i intelege
prin aceasta corpul, imaginatia, sentimentul, pe scurt tot ceea ce
nu inseamna ratiune. Foarte adesea persuasiunea va fi considerata
о transpunere nejustificata a demonstratiei: dupa Dumas4, in
persuadare ,,te multumejti cu dovezi afective ?i personale",
persuadarea fiind adesea „sofistica". Dar el nu precizeaza prin ce
s-ar deosebi din punct de vedere tehnic aceasta dovada afectiva
de о dovada obiectiva.
Criteriile conform сЗгога credem ca pot fi separate
convingerea §i persuasiunea sunt intotdeauna bazate pe о decizie
care tinde sa izoleze dintr-un ansamblu, ansamblu de procedee,
ansamblu de facultaji, anumite elemente pe care le consideram
rationale. Este de subliniat ca aceasta izolare se refera uneori la
rationamentele inse?i; spre exemplu, se va ar3ta c3 cutare
silogism, care aduce ou sine convingerea, nu va antrena $i
persuasiunea: dar a vorbi astfel despre acest silogism, inseamna
s3-l izolam de un intreg context, inseamna s3 presupunem ca
premisele sale exista in minte independent de rest, inseamna s3 le
transformam in adev3ruri de nezdruncinat, de neatins. Ni se va
spune, spre exemplu, c3 cutare persoana, convinsa de pericolul de
a mesteca prea repede, nu va inceta totu$i s3 о fac35; inseamna c3
se izoleaza rationamentul pe care se bazeaza aceasta convingere
de un intreg ansamblu. Uitam, spre exemplu, c3 aceasta
1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea 11: Of Persuasion, cap. I, § 1, p.

115. Cf. Charles L. STEVENSON, Ethics and Language, pp. 139-140.
2 ROUSSEAU, Emile, liv. Ill, p. 203.
3 PASCAL, Bibl. de la PI eiade, Pensees, 470, (195), p.961 (252 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.:
Cugelari, Editura Aion, Oradea, 1998, p. 263; u.t.)
4 G. DUMAS, Traitc de psychologie, t. II, p. 740.
53 W. Dill SCOTT, Influencing men in business, p. 32.
44 Cadrele arguinentarii
convingere se poate lovi de о alta convingere, aceea care afirm3

c3 se cajtiga timp mancand mai repede. Vedem deci c3 conceptia
despre ceea ce constituie convingerea, care poate рЗгеа bazata pe
о diferentiere a mijloacelor de proba sau a facultatilor puse in joc,
este de asemenea bazata pe izolarea anumitor date in interiorul
unui ansamblu cu mult mai complex.
Dac3 se respinge, a§a cum facem noi, adoptarea acestor
dou3 notiuni in interiorul unei gandiri vii, trebuie totu§i s3
recunoa§tem c3 limbajul nostru utilizeaz3 dou3 nojiuni, a
convinge §i a persuada, intre care se consider3 in general c3
exista о nuanta sesizabiia.
Noi ne propunem s3 numim persuasiva о argumentare care
nu pretinde c3 are valoare decat pentru un auditoriu anume §i
convingatoare pe aceea care este de presupus c3 obtine
adeziunea oric3rei fiinte rationale. Nuanta este destul de delicata
§i depinde in mod esential de ideea c3 oratorul apare din
incarnarea ratiunii. Fiecare om crede intr-un ansamblu de fapte,
de adev3ruri, pe care fiecare om „normal" trebuie, in opinia sa, s3
le admita, pentru c3 sunt valabile pentru orice fiinta rationale.
Dar oare intr-adev3r a§a stau lucrurile? Aceasta pretentie la о
validitate absoluta pentru orice auditoriu compus din fiinje
rationale nu este oare excesiva? Chiar §i autorul cel mai
con§tiincios nu poate, in legatura cu acest punct, decat s3 se
supuna probei faptelor, judecatii cititorilor sai1. El va fi f3cut, in
orice caz, ceea ce depinde de el pentru a convinge, dac3
considera c3 se adreseaz3 valabil unui astfel de auditoriu.
Noi prefer3m criteriul nostru celui, destul de apropiat in
consecintele sale oricat de diferit in principiul s3u, care a fost
propus de Kant in Criticn ratiunii pure. Convingerea §i
persuasiunea sunt, pentru Kant, dou3 feluri de credint3:
Dac3 ea este valabila pentru oricine, in mdsura in care
poseda rajiune, principiul ei este in mod obiectiv suficient $i
atunci considerarea a ceva ca adevSrat se nume§te
convingere. DacS nu-§i are fundamentul decSt in natura
particulars a subiectului, ea se nume§te persuasiune.
Persuasiunea este о simpla aparen|3, cSci principiul
1 Cf. KANT, Critique de la raison pure, p.9. (Ed. rom,: p. 27; ii.f.)
A persuada $i a convinge 45
judecatii, care se afla numai in subiect, este considerat ca

obiectiv. De aceea, о astfel de judecata nu are decat
valabilitate particulars $i considerarea a ceva ca adevSrat nu
poate fi comunicatS. (...) Persuasiunea, prin urmare, nu poate
fi distinsS subiectiv de convingere, dacS subiectul nu
prive§te considerarea a ceva ca adevSrat decat ca fenomen al
propriei lui simfiri; dar incercarea pe care о
A persuada 51 a convinge 46
facem asupra intelectului altora cu principiile simtirii

noastre, care sunt valabile pentru noi, anume dac3 ele au
asupra ratiunii strSine acela$i efect ca $i asupra ratiunii
nbastre, este un mijloc, fie chiar numai subiectiv, nu de a
produce, desigur, convingere, dar de a descoperi totu§i
simpla valabilitate personals a judecSjii, adicS ceva in ea,
care este simplS persuasiune. (...) Pot pSstra persuasiunea
pentru mine, dacS mS simt bine cu ea, dar nu pot §i nu
trebuie s-o impun in afara mea1.
Concepjia kantianS, de§i prin consecinje destul de apropiatS
de a noastrS, este diferita pentru c3 face din opozitia subiectiv-
obiectiv criteriul distinctiei intre persuasiune §i convingere. DacS
convingerea este bazata pe adev3rul obiectului s3u, fiind astfel
valabila pentru orice fiinta rationaia, doar ea poate fi dovedita,
persuasiunea avand о influenta exclusiv individuaia. Se vede, prin
aceasta, cum Kant nu admite decat dovada pur logica,
argumentarea neconstrang3toare fiind, pentru el, exclus3 din
filosofie. Concepjia sa nu poate fi ap3rat3 decat in m3sura in care
se admite c3 ceea ce nu este necesar, nu este comunicabil, ceea ce
ar exclude orice argumentare cu privire la auditorii particulare:
or, aceasta este aria preferata a retoricii. Incepand cu momentul in
care se admite c3 exista alte mijloace de proba decat dovada
necesara, argumentarea in privinta unor auditorii particulare are о
forta care depa§e§te credinta pur subiectiva.
Distinctia pe care о propunem intre persuasiune §i
convingere da seam3 indirect de leg3tura care se stabile§te
adesea, de§i confuz, pe de о parte intre persuasiune §i actiune, pe
de alt3 parte intre convingere §i inteligenta. intr-adev3r,
caracterul intemporal al unor auditorii explica faptul c3
argumentele care le sunt destinate nu constituie deloc un apel la
acjiune imediata.
Aceasta distinctie, bazata pe caracterele auditoriului c3ruia
ne adres3m, nu pare, la prima vedere, c3 explica distinctia dintre
convingere §i persuasiune a§a cum este ea resimjita de auditorul
insu§i. Dar este u§or de v3zut c3 acela§i criteriu se poate totu§i
1 KANT, Critique de la raison pure, pp.634-635. (Ed. rom.: Univ. Enciclopedic Gold,
Bucure^ti, 2009, pp. 582-583; n.t.)
Л persuada fi a convince 47 ±.
aplica, dac3 tinem cont de faptul c3 acest auditor imagineaza

transferul c3tre alte auditorii al unor argumente care i se prezinta
§i se ргеосирЗ de primirea care le-ar fi destinata.
Punctul nostru de vedere permite s3 se inteleag3 c3 nuanta
dintre termenii a convinge §i a persuada trebuie s3 fie
intotdeauna imprecis3 §i c3, in practica, ea trebuie s3 r3mana
astfel. C3ci in timp ce frontierele dintre inteligenta §i vointa,
dintre ratiune §i irational pot constitui о limits precisa, distinctia
dintre diverse auditorii este mult mai incerta §i aceasta cu atat
mai mult cu cat reprezentarea pe care oratorul §i-o face despre
auditorii este rezultatul unui efort mereu susceptibil de a fi reluat.
Distinctia noastr3 intre a persuada §i a convinge intalne§te
deci prin multe tr3saturi, distinctii vechi1, chiar dac3 ea nu adopta
criteriile lor; ea explic3 astfel utilizarea pe care unii о fac, din
modestie, a termenului persuasiune, in opozitia sa cu convingere.
Astfel Clapa^de, in prefata la una din c3rtile sale, ne spune c3,
dac3 s-a decis s3-§i dezgroape manuscrisul, a f3cut-o „la cererea
doamnei Antipoff care m- a persuadat (§i nu convins) c3 ar exista
interes in publicarea acestor cercetari"2. Autorul, aici, nu se
gande§te deloc s3 stabileasc3 о distinctie teoretica intre cei doi
termeni, dar se serve§te de diferenta dintre ei pentru a exprima
totodata mica valoare obiectiv3 asigurata §i forta argumentelor
oferite de colaboratoarea sa: nuanta de care se serve§te Clapartde
poate corespunde concepjiei kantiene; ea r3spunde, se pare, cu
mult mai bine inc3, faptului c3 este vorba de rationamente
probante pentru el, dar care, considera el, nu sunt deloc a§a
pentru toata lumea.
Prin urmare, natura auditoriului c3ruia ii pot fi supuse cu
succes argumente este cea care determina, intr-o larga m3sura, §i
aspectul pe care il vor lua argumentarile §i caracterul, forja care
Ii se va atribui acestora. Cum ne vom reprezenta oare auditoriile
сЗгога le este atribuit rolul normativ care permite deciderea
caracterului convingator al unei argumentari? Noi g3sim trei
feluri de auditorii, considerate privilegiate in aceasta privinja, atat
in practica curenta, cat §i in gfindirea filosofica. Primul,
1 Cf. in special FENELON, Dialogues sur I'eloquence, 6d. Lebel, t. XXI, p. 43.
2 Ed. CLAPAREDE, La genese de I'hypothese, Prefata.
constituit din intreaga umanitate, sau cel pufin de c3tre toji

oamenii adulfi §i normali §i pe care il vom numi auditoriul
universal; al doilea format, in cadrul dialogului, doar de
interlocutorul c3ruia ne adresSm; al treilea, in sfar§it, constituit
de subiectul iusufi, atunci cand delibereazS sau i§i reprezinta
argumentele actelor sale. S3 spunem imediat ci, numai atunci
cand omul in lupta cu el insu§i §i interlocutorul dialogului sunt
considered incarnarea auditoriului universal, dobandesc
privilegiul filosofic incredinfat ratiunii, in virtutea c3ruia
argumentarea care li se adreseaz3 a fost adesea asimilata cu un
discurs logic. Intr-adev3r, dac3 auditoriul universal al fiec3rui
orator poate fi considerat, din punct de vedere exterior, un
auditoriu particular, nu este mai putin adev3rat c3, in orice
moment §i pentru fiecare exista un auditoriu care le transcende pe
toate celelalte §i c3 este dificil de conturat ca auditoriu particular.
Dimpotriv3, individul care delibereaz3 sau interlocutorul
dialogului pot fi perceputi ca auditoriu particular, c3ruia ii
cunoa§tem reactiile, сЗгога putem cel putin s3 le studiem
caracteristicile. De unde importanta primordiaia a auditoriului
universal ca norm3 a argument3rii objective, partenerul
dialogului §i individul care delibereaz3 cu el insu§i nefiind decat
incarn3ri intotdeauna precare.
§ 7, Auditoriul universal
Orice argumentare ce vizeaz3 doar un auditoriu particular
prezinta un inconvenient, acela c3 oratorul, chiar in m3sura in
care se adapteaz3 viziunilor auditorilor s3i, risc3 s3 se sprijine pe
teze care sunt str3ine sau diametral opuse la ceea ce admit alte
persoane decat cele сЗгога li se adreseaz3 pentru moment. Acest
pericol este aparent cand este vorba de un auditoriu compozit, pe
care oratorul trebuie s3-l disocieze pentru nevoile argument3rii
sale. Intr-adevar, acest auditoriu, asemenea unei adun3ri
parlamentare, va trebui s3 se regrupeze intr-un tot pentru a lua о
decizie §i nimic nu este mai u§or, pentru adversar, ca a intoarce
impotriva predecesorului s3u imprudent toate argumentele de
care a f3cut uz cu privire la diverse p3rti ale auditoriului, fie
Л persuada fi a convince 49 ±.
opunandu-i unii altora pentru a le ar3ta incompatibilitatea, fie

prezentand aceste argumente celor сЗгога nu le erau destinate.
De aici relativa lips3 de forta a argumentelor admise doar de
auditorii particulare, ca §i
50 Catlrele argumentarii
valoarea acordatS opiniilor ce se bucur3 de о aprobare

unanimS §i mai ales din partea unor persoane sau grupuri care se
inteleg in Ieg3tur3 cu atat de putine lucruri.
Este de la sine inteles c3 valoarea acestei unanimit3ti
depinde de num3rul §i de calitatea celor care о manifests, limita
fiind atins3, in acest domeniu, de ncordul auditoriului universal.
Este evident vorba, in acest caz, nu numai despre un fapt
demonstrat experimental, ci §i despre о universalitate §i despre о
unanimitate pe care §i-o reprezintS oratorul, despre acordul unui
auditoriu care ar trebui s3 fie universal, cei care nu participS la
aceasta putand, din motive legitime, s3 nu fie luati in considerate.
Filosofii pretind intotdeauna c3 se adreseazS unui astfel de
auditoriu, nu pentru c3 ei sperS s3 obtinS consimfSmantul
efectiv al tuturor oamenilor - ei §tiu foarte bine c3, singurS, о
mic3 minoritate va avea vreodatS ocazia sS le cunoascS scrierile
-, ci pentru c3 ei cred cS toti cei care le vor injelege
rationamentele nu vor putea decat sS adere la concluziile lor.
Acordul unui auditoriu universal nu este deci о probletna de
fapt, ci de drept. Pentru cS afirmSm ceea ce este conform cu un
fapt obiectiv, ceea ce constituie о asertiune adevSratS §i chiar
necesarS, ne bazSm pe adeziunea celor care se supun datelor
experientei sau luminilor ratiunii.
О argumentare care se adreseazS unui auditoriu universal
trebuie sS convingS cititorul de caracterul constrangStor al
argumentelor furnizate, de evidenta lor, de validitatea lor
atemporalS §i absolutS, independents de contingenjele locale sau
istorice. „AdevSrul, ne spune Kant, se bazeazS pe acordul cu
obiectul §i, in consecintS, in raport cu acest obiect trebuie sS fie
de acord judecSfile oric3rui intelect." Orice convingere obiectiv3
poate fi comunicatS cSci ea este „adevSrat valabil3 pentru
ratiunea oric3rui om". Doar о astfel de aserjiune poate fi
afinnata, adicS exprimat3 „са о judecat3 necesar valabi!3 pentru
oricine"1.
De fapt, о astfel de judecatS se presupune cS se impune
tuturor, pentru c3 oratorul insu§i este convins c3 ea nu poate fi
1 KANT, Critique de la raison pure, p.635. (Ed. rom.: Univers Enciclopedic Gold,
Bucure§ti, 2009, pp. 582-583; n.t.)
Auditoriul universal 51
pusS la indoial3.
Dumas a descris, intr-un limbaj foarte expresiv, aceasta
certitudine cartezian3:
Certitudinea este credinta deplinS, care exclude in
totalitate indoiala; ea este afirma|ia necesarS §i universal;
inseamna ей omul convins nu-§i inchipuie posibilitatea de a
prefera afirmafia contrara $i c3 i§i reprezinta propria
afirmajie ca trebuind s3 se impunS tuturor in acelea$i
circumstance. Intr-un cuvant, ea este starea in care noi
suntem constienfi c3 gandim adevirul, care este chiar aceasta
constrangere universaia, aceasta obligatie mentalS;
subiectivitatea dispare, omul gandejte ca inteligenfS, ca om,
§i nu ca individ. Starea de certitudine a fost adesea descrisS
cu ajutorul metaforelor precum luminS §i claritate; dar
iluminarea certitudinii rationale aduce cu sine explicarea
acestei stSri. Ea este repaus §i detenta, chiar dac3
certitudinea este dureroasS, pentru ca pune capat tensiunii $i
nelini$tii cflutarii ji indeciziei. Ea este insotita de un
sentiment de for}3 ji in acela$i timp de extenuare; se simte
ca prejudecata, pasiunea, capriciul individual au disp3rut...
In credinja rajionala, adevSrul devine al nostru, iar noi
devenim adevar1.
RemarcSm faptul ей, acolo unde se тэегеагй evidenta
rational^ adeziunea spiritului pare suspendatS de un adevйr
constrang£tor, iar procedeele de argumentare nu раей nici un rol.
lndividul, cu libertatea sa de deliberare §i de alegere, dispare in
fata ratiunii care il constrange §i care ii гйре§1е orice posibilitate
de indoiala La urma urmei, retorica eficace pentru un auditoriu
universal ar fi cea care nu орегеагй decat cu dovada logics
Rationalismul, cu pretentiile sale de a elimina cu totul
retorica din filozofie, enuntase un program foarte ambitios care
urma эй conducfi la un acord al spiritelor gratie evidentei
rationale care se impune tuturor. Dar abia enuntate exigentele
metodei carteziene, ей Descartes avansa deja, in numele lor,
asertiuni extrem de contestabile. lntr-adev^, cum putem face
distincjia intre evidentele adevйrate §i cele false? Ne imaginUm
oare ей ceea ce convinge un auditoriu universal, al ейгш
1 G. DUMAS, Traitede psychologie, t. II, pp. 197-198, 200.

52 Cndrelc argmuentdrii
reprezentant ideal ne conside^m noi inline, are intr-adevйr

aceaste validitate оЫесНуй? Pareto a remarcat excelent in ni§te
pagini impre- sionante1 ей consimtemantul universal invocat nu
este adesea decat generalizarea ilegitimS a unei intuitii
particulare. Acesta este motivul pentru care este intotdeauna
riscant s3 identificSm logica cu argumentarea destinatS
auditoriului universal, a§a cum 1-am conceput noi in§ine.
Conceptiile pe care oamenii §i le-au format de-a lungul istoriei,
despre „faptele obiective" sau despre „adevSrurile evidente", au
variat suficient de mult pentru a ne ar3ta neincrezatori in aceastS
privinta. In loc s3 credem in existenfa unui auditoriu universal,
analog spiritului divin care nu poate consimji decat la „adevar",
am putea, pe buna dreptate, s3 caracteriz3m fiecare orator prin
imaginea pe care §i-o formeaz3 el insu§i despre auditoriul
universal pe care incearc3 s3-l atrag3 la conceptiile sale.
Auditoriul universal este constituit de oricine pornind de la
ceea ce §tie acesta despre semenii s3i, astfel incat s3 transceada
cele cateva opozitii de care este con§tient. Astfel fiecare cultura,
fiecare individ are propria sa conceptie despre auditoriul
universal, iar studierea acestor variatii ar fi foarte instructiv3,
pentru c3 ea ne-ar face s3 cunoa§tem ceea ce au considerat
oamenii, in cursul istoriei, ca fiind real, adevarat §i obiectiv
valabil.
Dac3 argumentarea adresata auditoriului universal, care ar
trebui s3 convinga, nu convinge totu§i pe toata lumea, r3mane
intotdeauna posibilitatea de п-l descalifica pe recalcitrant,
considerandu-1 stupid sau anormal. Acest fel de a proceda,
frecvent la ganditorii din Evul Mediu, se reg3se§te §i la moderni 2.
О astfel de excludere din comunitatea uman3 nu poate obtine
adeziunea decat dacS num3rul §i valoarea intelectuaia a
proscri§ilor nu ameninta ca о astfel de procedura s3 devina
ridicoia. Dac3 acest pericol exista, trebuie s3 recurgem la о alt3
argumentare §i la a opune auditoriului universal un auditoriu de
elita, dotat cu mijloace de cunoa§tere excepfionale §i infailibile;
1 V. PARETO, Traite de sociologie generate, 1.1, cap. IV, §§ 589 §i 599.
2 In special la H. LEFEBVRE, A la lumiere dti maleriaUsme dialectique, I, Logique formelle,
logique dialectique, p. 29.
Auditoriul universal 53
cei ce se mandresc cu о revelatie supranaturaia sau cu о

cunoa§tere mistica, cei care apeleaz3 la cei infelepfi, la
credincio?i, la cei binecuvSntafi i§i manifesta preferinfa pentru
un auditoriu de elit3; acest auditoriu de elita se poate chiar
confunda cu Fiinta perfecta.
Auditoriul de elita nu este intotdeauna, nici pe departe,
considerat asimilabil cu auditoriul universal. intr-adev3r, se
intampla adesea ca auditoriul de elita s3 doreasc3 s3 гЗтйпа
distinct de oamenii obi§nuiti: elita in acest caz, este caracterizata
prin situarea ei ierarhica. Dar adesea, de asemenea, auditoriul de
elita este considerat drept modelul c3ruia trebuie s3 i se
conformeze oamenii pentru a fi demni de acest nume: auditoriul
de elita creeaz3 norma pentru toata lumea. In acest caz elita este
avangarda pe care о vor urma toti §i c3reia i se vor conforma.
Doar opinia ei conteaz3, pentru c3, la urma urmei, ea va fi cea
determinanta.
Auditoriul de elita nu incarneaz3 auditoriul universal decat
pentru cei care ii recunosc acest rol de avangarda §i de model.
Pentru ceilalti, dimpotriv3, el nu va constitui decat un auditoriu
particular. Statutul unui auditoriu variaz3 in functie de
conceptiile sustinute.
Unele auditorii specializate sunt cu u§urinf3 asimilate
auditoriului universal, precum auditoriul savantului care se
adreseaza egalilor s3i. Savantul se adreseaza unor oameni
deosebit de competenti §i care admit datele unui sistem bine
definit, constituit de §tiinta in care s-au specializat. Totu§i, acest
auditoriu atat de limitat este considerat in general de c3tre savant
nu un auditoriu particular, ci efectiv auditoriul universal: el
presupune c3 toji oamenii, cu aceea§i pregatire, aceea§i
competenta §i aceea§i informatie, ar adopta aceleaî concluzii.
Situatia este aceea§i atunci cand este vorba despre moraia.
Ne a§tept3m ca judec3tile noastre s3 fie confirmate de reactiile
celorlalti. „Ceilalti" la care facem astfel apel nu sunt totu§i ni§te
„altii" oarecare. Facem apel numai la cei care au „chibzuit" cum
se cuvine asupra conduitei pe care noi о аргоЬЗт sau о
dezaprob3m. Cum spunea §i Findlay:
54 Cndrelc argmuentdrii
Trecem peste capetele nechibzuite ale „anturajului

prezent" la „compania aleasd a persoanelor chibzuite",
oriunde ar fi ea situata in spapu sau in timp1.
1 J. N. FINDLAY, Morality by Convention, Mind, vol. LIII, p. 160. Cf. Arthur N. PRIOR,
Logic and the basis of ethics, p. 84.
55 Cadrcle argiiiiicti hirii
Un astfel de apel este criticat de J.-P. Sartre in remarcabilele

sale conferinte despre auditoriul scriitorului:
Am spus ей scriitorul se adreseazd in principiu tuturor
oamenilor. Dar, imediat dup3 aceea, am remarcat ей el este
citit doar de cajiva. Din ecartul dintre publicul ideal ji
publicul real s-a nascut ideea de universalitate abstract.
Care va sfl zica autorul postuleazS perpetua repetare intr-un
viitor nedefinit a celor catorva cititori, de care dispune in
prezent. (...) recurgerea la infinitatea timpului incearcfl ей
compenseze ejecul in spa)iu (intoarcerea la infinit a acelui
„honnete homme" al scriitorului secolului al XVII-lea,
extindere la infinit a clubului scriitorilor §i a publicului de
speciali^tri pentru cel din secolul al XlX-lea). (...) Prin
universalitatea concreta trebuie sa intelegem, dimpotriva,
totalitatea oamenilor care trfliesc intr-o societate data1.
Sartre repro§eaz3 scriitorilor c3 neglijeazS universalitatea
concreta c3reia ar putea §i ar trebui s3 se adreseze, pentru a se
multumi cu iluzoria universalitate abstracta. Dar oare nu
auditoriul universal al lui Sartre este cel care va trebui s3
aprecieze legitimitatea acestei critici, cel care va trebui s3 decida
dac3, da sau nu, a existat sau nu la scriitor iluzia voluntara sau
involuntara, dac3 scriitorul nu a respectat pan3 aici ceea ce i§i
asumase ,,ca misiune"? Iar acest auditoriu universal al lui Sartre
este cel c3ruia i se adreseaz3 el pentru a-§i expune propriile
conceptii despre universalitatea abstracta §i concreta.
Credem deci c3 auditoriile nu sunt deloc independente; c3
ele sunt auditorii concrete particulare care pot pune in valoare о
conceptie a auditoriului universal care le este proprie; dar,
dimpotriva, auditoriul universal nedefinit este cel invocat pentru
a aprecia conceptia auditoriului universal propriu unui astfel de
auditoriu concret, pentru a examina totodata felul in care a fost el
compus, care sunt indivizii care, urmand criteriul adoptat, fac
parte din el §i care este legitimitatea acestui criteriu. Se poate
spune c3 auditoriile se judec3 unele pe altele.
§ 8. Argumentarea in fata unui singur auditor
RSsunetul in plan filosofic al argumentSrii prezentate unui
singur auditor §i superioritatea sa asupra celei adresate unui
1 Jean-Paul SARTRE, Situations, II, pp. 192-193.
56 Cadrele argiiinen tarii
auditoriu vast au fost admise de cStre toji cei care, in Antichitate,

proclamau primatul dialecticii in raport cu retorica. Aceasta din
urmS se limita la tehnica discursului continuu lung. Dar un astfel
de discurs, cu intreaga acjiune oratories pe care о comports, ar fi
ridicol ?i ineficient in fata unui singur auditor 1. Este normal sS
tinem cont de reactiile sale, de dene- gSrile §i de ezitSrile sale,
iar, atunci cand le constatSm, nu se pune problems sS ne
eschivSm: trebuie sS demonstrSm punctul contestat, sS ne
informSm in legSturS cu cauzele rezistentei interlocutorului, sS-i
intelegem obiectiile: discursul degenereazS invariabil in dialog.
De aceea, dupS Quintilian, dialectica, in calitate de tehnicS a
dialogului, era comparatS de Zenon, din cauza caracterului mai
strans al argumentSrii, cu un pumn inchis, in timp ce retorica ii
pSrea acestuia asemSnStoare unei palme deschise2. Intr-adevSr,
nu ne indoim cS posibilitatea care i se oferS de a pune intrebSri,
de a prezenta obiecjii, ii dS auditoriului impresia cS tezele la care
aderS el, in ultimS instants, sunt mai solid sustinute decat
concluziile oratorului care dezvoltS un discurs continuu.
Dialecticianul, care este preocupat la fiecare pas de rajiona-
mentul sSu, de acordul cu interlocutorul sSu, ar fi mai sigur, dupS
Platon, cS urmeazS calea adevSrului. AceastS opinie este clar
exprimatS in acest mic discurs pe care Socrate il adreseazS lui
Callicles:
Incat este limpede pentru cele ce urmeazS: dacS tu te
declari de acord cu mine intr-o privintS, lucrul va fi suficient
verificat de mine §i de tine ca sS nu mai fie nevoie sS
recurgem ?i la alt mijloc de verificare. Tu n- ai sS confirmi
ceva din ne$tiin}3 sau din exces de sfialS, ji fire§te nici n-ai
face-о ca s3 m3 am3ge§ti - tmi e§ti doar prieten, cum spui tu
insuti.
A§adar, in fapt, consensul meu $i al t3u vor avea ca rezultat
adev3n.il3.
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea 1, cap. II, § 29; cf. $i Dale CARNEGIE, Arta
de a vorbi in public, p. 154 ?i distincjia lui K. RIEZLER intre „one-way communication" ji
„two-way communication" in Political decisions in modern Society, Ethics, janv. 1954,
2, II, pp. 45-46.
2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea II, cap. XX, § 7.
3 PLATON, Gorgias, 487 d-e. (Ed. rom.: Ed. 5tiin(ific3 §i EnciclopedicS, Buc., 1975, p. 345;
n.t.)
Argumentarea in fata utuii singur auditor 57
Acest fel de a transforma adeziunea unuia singur in semn de

adevSr ar fi ridicol, §i aceasta este de altfel §i pSrerea lui Pareto 1,
dacS interlocutorul lui Socrate ar exprima un punct de vedere
strict personal. Ar fi probabil exagerat sS spunem, impreunS cu
Goblot, cS „Platon considers cert faptul cS nici un interlocutor nu
ar putea rSspunde altfel decat cel pe care el il face sS
vorbeascS"2, dar este sigur, in orice caz, cS fiecare interlocutor al
lui Socrate este mesagerul, presupus cel mai bun, al deJinStorilor
unui punct de vedere determinat §i la care obiectiile trebuie sS fie
inlSturate in prealabil pentru a facilita adeziunea publicului la
tezele dezvoltate.
Ceea ce confers dialogului, ca gen filosofic, precum §i
dialecticii, a§a cum a conceput-o Platon, о forJS remarcabilS,
este nu atat adeziunea efectivS a unui interlocutor anume - cSci
acesta nu constituie decat un auditoriu particular intr-o infinitate
de alte auditorii -, cat adeziunea unui personaj care, oricare ar fi
el, nu poate decat sS se incline in fata evidenfei adevSrului,
pentru cS convingerea sa rezultS dintr-o confruntare stransS a
gandirii sale cu cea a oratorului. Raportul dintre dialog §i adevSr
este de a§a naturS, ей E. Dupreel inclinS sS creadS cS Gorgias
nu trebuia sS practice,in mod natural dialogul: predilecjia pentru
procedeul dialogului ar fi fost, crede el, caracteristic unui
adversar al retoricii, partizan al primatului adevSrului unic, §i
anume, Hippias din Elis3.
Dialogul scris presupune, mai mult decat dialogul efectiv, cS
acest auditoriu unic incarneazS auditoriul universal. Iar aceastS
concepfie pare justificatS mai ales atunci cSnd admitem,
asemenea lui Platon, cS
1 V. PARETO, Traite de sodologie gene rale, 1.1, § 612, p. 329.

2 E. GOBLOT, La logique des jugements de valeur, p. 17.
3 Eugene DUPREEL, Les Sophistes, pp. 76, 77, 260, 263.
Argumentarea in fata mini singur auditor 58
exista in om principii interne constrangatoare care il

ghideaza in desfa§urarea gandirii sale1.
Argumentarea unui astfel de dialog nu are semnificatie
filosofica decSt dac3 pretinde c3 are valoare in ochii tuturor. Se
injelege cu u?u- rinta c3 dialectica, la fel cu argumentarea ce
vizeaza auditoriul universal, a fost identificata cu logica. Aceasta
conceptie apartine stoicilor §i Evului Mediu2. Noi nu vedem in ea
decSt о iluzie, sau un procedeu, a сЗгог importanta a fost totu§i
incontestabila in dezvoltarea filosofiei absolutiste, care тсеагсЗ
prin toate mijloacele sa treaca de la adeziune la adev3r.
Adeziunea interlocutorului in dialog i§i trage semnificatia
filosofica din faptul ca acesta este considerat о incarnare a
auditoriului universal. Admitem c3 auditorul dispune de acelea§i
resurse de rationament ca §i ceilalti membri ai auditoriului
universal, elementele de apreciere referitoare la singura
competent tehnica fiind furnizate de orator sau prezumate a fi din
plin la dispozitia auditorului prin pozitia sa sociala.
Nu ar trebui, totu§i, ca adeziunea interlocutorului sa fie
obtinuta exclusiv gratie superioritStii dialectice a oratorului. Cel
care cedeaza nu trebuie sa fi fost invins intr-o infruntare eristica,
ci se considera ca s-a inclinat in fata evidentei adevarului.
Inseamna c3 dialogul, a§a cum este el privit aici, nu trebuie s3
constituie о dezbatere, in care convingeri fondate §i opuse sunt
ap3rate de catre partizanii lor respectivi, ci о discutie, in care
interlocutor» cauta cu onestitate §i f3r3 parti pris cea mai buna
solutie a unei probleme controversate. Opunand punctului de
vedere eristic punctul de vedere euristic, unii autori contemporani
prezinta discutia ca fiind instrumentul ideal pentru a ajunge la
concluzii obiectiv valabile3. Se presupune c3, in cadrul discutiei,
interlocutorii nu se preocupa decat de a prezenta ?i de a verifica
toate argumentele pro §i contra, cu privire la diversele teze in
1 Cf. Ch. PERELMAN, La m£thode dialectique eHe role de l'interlocuteur dans le

dialogue, Revue de nietaphisique et de morale, 1955, pp. 26 la 31.
2 Cf. Karl DORR, Die Entwicklung der Dialektik von Platon bis Hegel, Dialectica, vol. 1,
n"l, 1947; Richard MC KEON, Dialectic and political thought and action, Ethics, oct.
1954.
3J Cf. A. C. BAIRD, Argumentation, Discussion and Debate, p. 307.
Argumentarea hi fata unui singur auditor 59
opozitie. Discutia, dusS panS la capSt, ar trebui sS conducS la о

concluzie inevitabilS §i unanim admisS, dacS argumentele,
presupuse a avea aceeaji greutate pentru toti, sunt dispuse ca pe
talerele unei balante. In dezbatere, dimpotriva, fiecare
interlocutor nu ar avansa decat argumente favorabile tezei sale
§i nu s-аг preocupa de argumentele care ii sunt defavorabile
decat pentru a le respinge sau pentru a le limita consecintele.
Omul cu parti pris-uri este deci subiectiv §i pentru cS s-a decla-
rat astfel §i pentru cS nu mai poate pune in valoare decat acea
parte a argumentelor pertinente care ii este favorabilS, celelalte
rSmanand, ca sS spunem aja, inghetate §i neapSrand in dezbatere
decat dacS adversarul le avanseazS. Cum acesta din urmS este
de presupus cS adopts aceea§i atitudine, este normal ca discutia
sS fie prezentatS ca о cSutare sincerS a adevSrului, in timp ce, in
cadrul dezbaterii, fiecare este preocupat mai ales de triumful
propriei sale teze.
DacS, in mod ideal, distinctia este utilS, ea nu permite totu$i
sS-i considerSm pe participant^ la о discutie dezinteresatS drept
mesageri ai auditoriului universal decat dacS intermediazS о
generalizare foarte curajoasS §i doar in virtutea unei viziuni
destul de schematice a realitStii s-ar putea asimila determinarea
greutStii argumentelor unei cantSriri de lingouri. Pe de altS parte,
cel саге арЗгЗ un punct de vedere anume este, adesea, convins cS
e vorba despre cea mai bunS, in mod obiectiv, tezS §i cS triumful
sSu este cel al cauzei bune.
De altfel, practic, aceastS distinctie intre discutie §i
dezbatere pare in nenumSrate intalniri greu de precizat. Intr-
adevSr, in majoritatea cazurilor, ea se bazeazS pe intentia pe саге
о acordSm, pe drept sau pe nedrept, participanfilor la dialog,
intentie care, §i ea, poate varia pe parcursul acestuia. Doar in
cazuri privilegiate in care atitudinea participanfilor este reglatS
de cStre institujii, le putem cunoa§te dinainte intenjiile: in
procedure judiciarS, §tim cS avocatul fiecSrei pSrfi tinde mai
pufin sS se 13mureasc3 decSt sS dezvolte argumente in favoarea
unei teze. FixSnd punctele de dezbStut, dreptul favorizeazS
aceastS atitudine unilateral, aceste luSri de pozijie, pe care cel ce
pledeazS trebuie doar s3 le susJinS in mod constant impotriva
60 Cmlrcle argitnicntiv ii
adversarului s3u. In numeroase alte cazuri, institujiile intervin de

о manierS mai discrete, deji eficientS: cSnd un recipiendar арЗгЗ
о tezS impotriva membrilor unui juriu care о criticS, cand un
membru al Parlamentului арЗгЗ programul partidului s3u. In
sfarfit, aceasta atitudine poate rezulta din angajamente luate de
cStre orator: dac3 acesta a promis cuiva c3-i sustine candidature
in fata unei comisii competente, dialogul pe care il va avea cu
membrii acestei comisii competente va fi, de fapt, mai mult о
pledoarie decat о cSutare a adevSrului - in acest caz determinarea
celui mai bun candidat.
Se observS ей, exceptand situafia in care ftim din ce motiv -
institutional sau altul - atitudinea participanjilor este cea a
apSrSrii fi, pe cale de consecinta, implies dorinta de a pune
adversarul in incurcatura, distinctia neta intre un dialog care
tinde c3tre adev3r fi un dialog care ar fi о succesiune de pledoarii
este greu de mentinut. Ea nu s-ar putea sustine decat mijlocind о
distincjie, prealabila fi certa, intre adev3r fi eroare, distinctie pe
care, exceptand reaua-credinta dovedita, existenta insafi a
discutiei о face greu de stabilit.
Dialogul euristic, in care interlocutorul este о incarnare a
auditoriului universal, dialogul eristic, care ar avea scopul de a-l
domina pe adversar, nu sunt, atat unui, cat fi celaialt, decat cazuri
exceptional; in dialogul obifnuit, participant» tind pur fi simplu
s3-fi persuadeze auditoriul in vederea determinarii unei actiuni
imediate sau viitoare: pe acest plan practic se desf3foara
majoritatea dialogurilor noastre zilnice. Este de altfel curios de
subliniat c3 aceasta activitate cotidiana de discutie persuasiva
este cea care a atras cel mai putin atentia teoreticienilor:
majoritatea autorilor de tratate de retorica о considerau straina de
discipline lor. Filosofii care se ocupau de dialog о priveau in
general sub aspectul s3u privilegiat in care interlocutorul
incarneaza auditoriul universal; sau chiar sub aspectul mai
psihologie, dar fi mai fcolaresc, al dialogului eristic, dominat de
preocuparea a ceea ce Schopenhauer1 numefte „Rechthaberei". A.
Reyes a notat pe drept2 c3 discursul privat constituie un teren
1 SCHOPENHAUER, ed. Piper, vol. 6: Eris. dialektik, p.394. (Ed. rom.: p. 24; u.t.)
2 A. REYES, El Desliude, p. 203.
Argumentarea hi fata unui singur auditor 61
contiguu celui al retoricii antice; de fapt, in cursul discutiilor

zilnice are argumentarea cele mai multe ocazii sa se exerseze.
S3 adaug3m c3, chiar fi atunci cand auditorul unic, fie
auditorul activ al dialogului, fie un auditor tacut c3ruia i se
adreseaza oratorul,
62 Cadrele arginuenhvii
este considerat drept incarnarea unui auditoriu, nu este

intotdeauna un auditoriu universal. El poate fi de asemenea - fi
chiar foarte adesea - incarnarea unui auditoriu particular.
Acest lucru este evident adev3rat atunci cand auditorul unic
reprezinta un grup al c3rui delegat este, purtatorul de cuvant, in
numele c3ruia va putea lua decizii. Dar mai avem fi cazul in care
auditorul este considerat un efantion al unui intreg gen de
auditori. Profesorul va putea alege, pentru a i se adresa, pe
studentul care ii pare a fi cel mai putin dotat, sau pe studentul cel
mai inteligent, sau pe studentul cel mai putin bine plasat pentru a-
1 auzi.
Alegerea auditorului unic care va incarna auditoriul este
deter- minatS de scopurile pe care fi le fixeaz3 oratorul, dar fi de
ideea pe care fi-o face despre modul in care trebuie s3 fie
caracterizat un grup. Alegerea individului care incarneaza un
auditoriu particular influenteaza adesea procedeele
argumentarii. Dac3 Bentham1 aproba traditia respectata la
Camera Comunelor de a se adresa prefedintelui, este pentru a
face dezbaterile cat mai politicoase posibil. Auditorul unic este in
acest caz ales nu pentru calitatile, ci pentru funcjiile sale; este
alegerea care il angajeaz3 cel mai putin pe orator fi care
dezvaiuie cel mai putin opinia pe care acesta о are despre
auditoriu.
Nu la fel stau lucrurile in cazul celorlalte alegeri: individul
ales pentru a incarna auditoriul particular c3ruia ne adres3m
divulga, pe de о parte, ideea pe care ne-o facem despre acest
auditoriu, iar pe de alta parte, scopurile pe care sper3m s3 le
atingem. Cand se adreseaz3 lui H£lene, Ronsard vede in ea
incarnarea tuturor tinerelor pentru care se folosefte sfatul
„Cueillez d£s aujourdhuy les roses de la vie/ Culege de-astazi
trandafirii viefii"2. Dar, adresat lui Нё1ёпе, acest sfat pierde orice
pretenjie didactica pentru a nu mai fi decat reflectarea unei
emojii, a unei simpatii, ba chiar a unei speranje. Reg3sim aceasta
tehnica de-a lungul intregii istorii literare fi politice. Cu totul rar
este discursul publicat al c3rui destinatar individualizat nu ar
1 BENTHAM, 1.1: Tacticjue des assemblies politiques diliberantes, p. 391.

2 RONSARD, Bibl. de la P!£iade, vol. I, liv. II, XLIII, p. 260.
Deliberarea cu sine insu$i 63
trebui s3 fie considerat ca incarnarea unui auditoriu particular

anume.
§ 9. Deliberarea cu sine insuf i
Subiectul care delibereazS este considerat adesea ca о
incarnare a auditoriului universal.
Intr-adevSr, se pare c5 omul dotat cu ratiune, care incearcS
s5-fi fac5 о convingere, nu poate decat sS nu se sinchiseasc5 de
toate procedeele care vizeaz5 cSftigarea celuilalt: el nu poate fi,
se crede, decSt sincer cu el insufi fi este, mai mult decSt oricine,
capabil sS demonstreze valoarea propriilor sale argumente.
„Acordul cu voi infiv5 fi vocea permanents a ratiunii, a voastrS,
nu a altora" 1, este pentru Pascal cel mai bun criteriu de adevSr;
este acelafi de care se servefte Descartes in Meditatiile sale2,
pentru a trece de la rationamentele care 1-au convins pe el insufi
la afirmatia cS „a ajuns la о cunoaftere sigurS fi evidentS a
adevSrului". In opozifie cu dialectica, care ar fi tehnica
controversei cu alteritatea §i cu retorica, tehnica discursului
adresat unei multimi, logica se identifies, pentru Schopenhauer 3
ca §i pentru J. S. Mill4, cu regulile aplicate pentru a conduce
propria gandire. AdicS, in acest din urmS caz, spiritul nu ar fi
preocupat de a pleda, de a cSuta numai argumente ce favorizeazS
un punct de vedere anume, ci de а-i reuni pe toti cei care prezintS
о oarecare valoare in ochii sSi, fSrS a trebui sS treacS pe vreunul
sub tScere ?i, dupS ce va fi cantSrit ceea ce este pro fi ceea ce
este contra, s5 decidS, cu mana pe inim3, pentru solutia care i se
pare cea mai bun5. Afa cum nu se acordS о importantS egalS
argumentelor desfSfurate in fedintS publics fi celor care sunt
prezentate in comitet secret, tot astfel secretul deliberSrii intime
pare a fi garantul sinceritStii fi al valorii acesteia. Astfel
Chaignet, in ultima lucrare in limba francez^ care a considerat
retorica drept о tehnicS a persuasiunii, о opune pe aceasta
1 PASCAL, Bibl. de la Pleiade, Pensees, p. 891 (260. ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Aion,
Oradea, 1998, pp. 265-266; u.l.)
2 Cf. Prefata autorului cStre cititor.
3 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 3: Die Welt als Wille intd Vorslellung, 2.
Band, cap. IX, p. 112.
4 J. S. MILL, Un sisteni de logicii, vol. I, lntroducere, p. 5.
64 Ccnirele arguim'iitani
convingerii in termenii urmStori:

Atunci cand suntem convin§i, nu suntem invm§i decat
de noi injine, de propriile noastre idei. Cand suntem
persuadati, suntem intotdeauna invin§i de alteritate1.
lndividualismul autorilor care acord5 о preeminent^ net5
modului de a ne conduce propriile ganduri §i il considers ca
fiind singurul demn de interesul filosofului - discursul adresat
celuilalt nefiind decat aparentS §i inêlStorie - s-a manifestat
pentru multi intr-o notS de discreditare nu numai a retoricii, ci, in
general, a oricSrei teorii a argumentSrii. Ni se pare, dimpotrivS,
c5 avem tot interesul s5 considerSm deliberarea intimS drept о
specie particulars de argumentare. Neuitand caracterele proprii
deliberSrii intime, considerSm totuji cS avem mult de ca§tigat
dacS nu neglijSm aceastS opinie a lui Isocrate:
Argumentele prin care ii convingem pe ceilalfi vorbind
sunt aceleaji cu cele pe care le utilizSm atunci cand
reflectSm; noi ii numim ora tori pe cei care sunt capabili sS
vorbeascS in fata multimii §i ii considerSm avizati pe cei
care pot vorbi despre afaceri cu ei in§i§i in maniera cea mai
judicioasS2.
Foarte adesea, de altfel, о discutie cu celSlalt nu este decat
un mijloc pe care il utilizSm pentru a ne lSmuri mai bine.
Acordul cu sine insuji nu este decat un caz particular al acordului
cu ceilalti. De aceea, din punctul nostru de vedere, analiza
argumentSrii adresate celuilalt este cea care.ne va face sS
intelegem cel mai bine deliberarea cu noi inline §i nu invers.
Intr-adevSr, nu se poate oare distinge, in deliberarea intimS,
о reflectie care ar corespunde unei discufii §i о alta care nu ar fi
decat о cSutare de argumente in favoarea unei pozitii adoptate
dinainte? Putem avea incredere deplinS in sinceritatea subiectului
care delibe- reazS pentru a ne spune dacS este in cSutarea celei
mai bune linii de conduits, sau dacS elaboreazS о pledoarie
intimS? Psihologia profunzimilor ne-a invSJat sS nu avem
incredere nici in ceea ce pare indubitabil pentru propria noastrS
con$tiinJ5. Dar distincfiile pe care ea le stabile§te intre rajiuni ji
1 A. Ed. CHAIGNET, La rhetorique et son histoire, p. 93.

2 ISOCRATE, Discursuri: Nicocles, § 8.
Deliberarea cu sine insu$i 65
raJionalizSri nu pot fi infelese dac3 deliberarea

Deliberarea cu sine msufi 66
nu este tratatS ca un caz particular de argumentare.

Psihologul va spune ей motivele invocate de subiect, pentru a-§i
explica conduita, constituie rationalizari, dac3 ele diferS de
mobilele reale care 1-au determinat s3 actioneze §i pe care
subiectul le ignorS. Cat despre noi, vom lua termenul de
rationalizare intr-un sens mai larg f3r3 s3 ne legSm de faptul c3
subiectul ignorS, sau nu, adevSratele motive ale conduitei sale.
Dac3 pare ridicol, la prima vedere, ca о fiinja ponderata care,
dup3 ce a acfionat din motive foarte „rezonabile", se str3duie§te
s3 dea, in forul s3u intim, motive cu totul diferite actelor sale,
mai putin verosimile, dar саге о plaseazS intr-o luminS mai
frumoasS1, о astfel de rationalizare se explicS perfect atunci cand
este privitS ca о pledoarie anticipate in folosul celorlalfi, care
poate fi de altfel special adaptate cutSrui sau cutSrui auditor
prezumat. Aceasta con§tientizare nu inseamna nicidecum, a§a
cum crede Schopenhauer2, c3 „intelectul" nostru nu face decat sa
camufleze adevSratele motive ale actelor noastre care ar fi, §i ele,
irationale. Este posibil ca unele acte sa fi fost gandite perfect §i
ca ele s3 fi avut alte motive decat cele pe care incerc3m, ulterior,
s3 le facem admise de con§tiinta noastra. Cei care nu v3d, sau nu
admit importanta argumentarii nu-§i pot explica abstractizarea
care nu ar fi pentru ei decat umbra unei umbre.
Se pare сЗ о comparatie cu situafia de mai jos, descrisa de J.
S. Mill, ne va permite s3-i apreciem mai bine efectul:
ToatS lumea, ne spune el, cunoa§te sfatul dat de lordul
Mansfield unui om cu un foarte bun simt practic care, fiind
numit guvernator al unei colonii, f3r3 experienta proceselor
judiciare §i f3r3 cuno§tinte de drept, avea de prezidat о curte
de justice. Sfatul era ca decizia sa fie data cu fermitate c3ci
ar putea fi justa, dar s3 nu se aventureze niciodata sa-?i
expuna argumentele, pentru c3 ele ar fi aproape f3ra exceptie
rele1.
De fapt, dac3 sfatul lordului Mansfield a fost bun, a fost
pentru c3, dup3 ce pre§edintele ar fi judecat echitabil, doar
1 R. CRAWSHAY-WILLIAMS, The comforts of unreason, pp. 74 §i urm.

2 SCHOPENHAUER, 6d. Brockhaus, vol. VI: Parerga fi Paralipomeua, II, chap. VIII; „Zur
Ethik", § 118, p.249 (Ed. rom.: Alfa, la5i, 2011, p. 234; n.t.)
Deliberarea cn sine nisitfi 67
asistentii lui i-ar fi putut „rationaliza" verdictul, precedandu-1 de

considerente ignorate de guvernator, dar mai conforme cu
legislatia in vigoare decat argumentele care ar fi motivat decizia
acestuia. Se intampia, de altfel, foarte des, $i nu este neapSrat
regretabil, ca chiar §i un magistral care cunoa$te dreptul s3-$i
formuleze judecata in doi timpi, concluziile fiind mai intai
inspirate de ceea ce i se pare lui a fi cel mai potrivit simtului s3u
de echitate, motivatia tehnica nevenind decat in plus pe langS
aceasta. Trebuie s3 conchidem in acest caz c3 decizia a fost luata
f&rh nici о deliberare prealabila? Nicidecum, c3ci ceea ce este
pro $i ceea ce este contra ar fi putut fi cantarite cu cea mai mare
grija, dar in afara unor consideratii de tehnica juridicS. Aceasta
nu intervine decat pentru a justifica decizia in fata unui alt
auditoriu' §i nicidecum, dup3 cum explicS Mill, pentru a formula
intr-un mod expert principiile generale despre care guvernatorul
avea о impresie destul de vag3. Scientismul lui Mill, care il face
s3 conceapa totul in functie de un singur auditoriu, auditoriul
universal, nu ii permite s3 furnizeze о explicatie adecvata a
fenomenului.
Argumentarile noi, ulterioare deciziei, pot consta in
inserarea concluziei intr-un cadru tehnic, ca in cazul pe care
tocmai 1-am citat; ele pot fi nontehnice, ca in aceasta povestire a
lui Antoine de La Salle 1, in care un nobil §i sotia sa stau la taifas
in timpul noptii. Nobilul trebuie sa aleaga intre a-§i sacrifice
ora§ul §i a-§i sacrifica fiul. Decizia nu este de discutat, dar cu
toate acestea Antoine de La Salle da о important deosebita
cuvintelor sotiei, pe care le reda in cele mai mici detalii. Aceste
cuvinte transforma felul in care este privita decizia: femeia ii da
sotului orgoliul de sine, echilibrul, increderea, consolarea §i ea
este aceea care pune ordine in ideile acestuia, ea integreaza
decizia intr-un cadru, intarind-o astfel. Ea acfioneaza precum
teologul care furnizeaza dovezile rajionale ale unei dogme in care
toji credincio§ii credeau deja dinainte.
Viafa politica ofera, de asemenea, situajii in care justificarea
unei decizii este ajteptata cu nerabdare, pentru c3 de aceasta
1 Analizat de E. AUERBACH, Mimesis, pp. 234-235. (Le r£confort de Madame du Fresne,
publicat de J. NEVE, Antoine de La Salle, pp. 109-140.)
68 Cadrele argiinieiitdrii
justificare va depinde adeziunea opiniei publice. Cu ocazia

inlaturarii regelui negru Seretse, presa anunta c3 guvemul
britanic, f3r3 a-§i modifica in vreun fel decizia, ar face о
concesie opiniei publice dind acestei decizii о justificare mai
buna fi mai detaliatS, adic3 una care s3 poata fi admis3 de c3tre
auditoriul caruia i se adresa ea.
Aceasta preferinta pentru anumite argumente poate rezulta
din aceea c3 auditorul dorefte s3 aiba la dispozitia sa argumente
care ar fi valabile pentru un alt auditoriu, ba chiar pentru
auditoriul universal, care ar putea fi deci transferabile intr-o
situatie modificata.
Reiese din tot ceea ce tocmai am spus in legatura cu
auditoriile c3, din punctul nostru de vedere, valoarea retorica a
unui enunt nu ar putea fi anihilata de faptul c3 ar fi vorba despre
о argumentare considerata ca fiind construita ulterior, cand
decizia intima era luata, sau de faptul c3 este vorba de о
argumentare bazata pe nifte premise la care oratorul insufi nu
adera. In aceste dou3 cazuri distincte, defi legate printr-un anumit
artificiu, reproful de nesinceritate, de ipocrizie, va putea fi facut
de catre un observator, sau de catre un adversar. Dar nu va fi aici
decat un mijloc de descalificare al carui efect nu se pastreaza
decat dac3 cineva se plaseaza intr-o perspectiva cu totul diferita
de a noastra; cel mai adesea, de altfel, aceasta perspectiva este
bazata pe о conceptie bine definita despre real sau despre
persoana.
Teza noastra este c3, pe de о parte, о credinta odata stabilita
poate oricand s3 fie intensificata, iar pe de alta parte c3
argumentarea este in functie de auditoriul caruia ne adresam. In
consecinta, este firesc ca cel care a dobandit о anumita
convingere s3 se straduiasca s3 о intareasca faj3 de el insufi fi
mai ales fata de atacurile care ar putea veni din exterior; este
normal ca el s3 aiba in vedere toate argumentele susceptibile s3
о intareasca. Aceste noi argumente pot intensifica convingerea, о
pot proteja impotriva unor atacuri la care nu ne gandisem de la
inceput, ii pot preciza efectul.
Pe de alta parte, doar atunci cand oratorul se adreseaza unui
auditoriu c3ruia este de presupus сЗ-i apartine - fi este evident
Deliberarea cn sine nisitfi 69
cazul auditoriului universal -, orice discordanta intre argumentele

care 1-au convins pe el insufi fi cele pe care le profereaza i-аг
putea fi reprofata. Dar, chiar fi in acest caz privilegiat, nu este
exclus ca convingerea intima a oratorului s3 se bazeze pe
elemente care ii sunt proprii - precum о intuitie incomu'nicabila -
fi ca el s3 fie obligat s3 recurga la о argumentare pentru a
impart3fi credinta pe care acestea i-au creat-o.
In concluzie, dac3 studiul argumentarii ne permite s3

intelegem motivele care au incitat atatia autori s3 acorde
deliberSrii intime un statut privilegiat, chiar el ne furnizeaza
mijloacele de a distinge diversele tipuri de deliberare §i de a
intelege, totodata, ceea ce este intemeiat in opozitia dintre ratiuni
§i rationalizari, pe de о parte, §i interesul real care se acorda, din
punct de vedere argumentativ, acestor rationalizari mult prea
disprehiite.
§ 10. Efectele argumentarii

Scopul oric3rei argumentari, am spus, este de a provoca sau
de a spori adeziunea spiritelor la tezele prezentate asentimentului
lor: о argumentare eficace este cea care reu§e§te s3 creasca
aceasta intensitate de adeziune .astfel incat s3 declan§eze la
auditori actiunea prev3zut3 (actiune pozitiva sau retinere), sau,
cel putin, s3 le creeze о inclinatie catre actiune, care se va
manifesta la momentul oportun.
Elocvenfa practica, care comporta genurile judiciar §i
deliberativ, era campul de predilectie unde se infruntau p3rtile
dintr-un proces §i oamenii politici саге арЗгаи, argumentand,
teze opuse §i uneori chiar contradictorii. In aceste intreceri
oratorice adversarii incercau s3 ca§tige adeziunea auditoriului lor
in Ieg3tur3 cu subiecte controversate, in care pro §i contra g3seau
adesea ap3r3tori tot atat de abili §i, aparent, tot atat de onorabili.
Detractorii retoricii - pentru care nu exista decat un adev3r,
in orice problema - deplangeau о astfel de stare de lucruri: dup3
ei, protagoni§tii i§i conduceau argument3rile divergente cu
ajutorul rajionamentelor а сЗгог valoare probanta nu putea fi
decat iluzorie. Retorica demn3 de un filosof, ne spune Platon in
Phaidros, cea care ar ca§tiga prin rafiunile sale pe zeii in§i§i, ar
trebui, dimpotriva, s3 se plaseze sub semnul adev3rului. Iar,
dou3zeci de secole mai tarziu, Leibniz, care i§i da seama de
faptul c3 cunoa§terea uman3 este limitata §i adesea incapabila s3
furnizeze dovezi suficiente pentru adev3rul oric3rei aserjiuni,
dorea cel pufin ca gradul de asentiment acordat oric3rei teze s3
fie proportional cu ceea ce indic3 calculul probabilitajilor sau al
Efectele argumentarii 71
presupozijiilor1.
Atacurile din partea filosofilor al сЗгог obiect a fost teoria
persuasiunii rationale, dezvoltata in lucr3rile de retorica, рЗгеаи
de altfel cu atat mai intemeiate, cu cat obiectul argumentarii se
limita, pentru teoreticieni, la chestiuni pe care am putea sa le
reducem la probleme de conjectura §i de calificare. Problemele
de conjectura privesc faptele, fapte trecute din dezbaterile
judiciare, fapte viitoare din dezbaterile politice: „X a s3var§it
faptele care i se reproseaza?", „Сиtare act va antrena sau nu
cutare consecinta?", iata tipul de intrebari pe care le calificam
drept conjecturale. in problemele de calificare, ne intrebam dac3
cutare fapt poate fi calificat in cutare sau cutare fel. In ambele
cazuri, рЗгеа scandalos c3 putea fi ap3rat cu onestitate mai mult
de un punct de vedere. Revenea filosofului, care studia intr-un
mod dezinteresat problemele de ordin general, s3 ofere §i s3
justifice acest punct de vedere. Concluziile practice care ar trebui
trase din studierea faptelor s-аг impune de la sine oric3rui spirit
cu judecata.
Intr-o astfel de perspectiva, argumentarea, a§a cum о
intelegem noi, nu mai are justificare. Faptele, adev3rurile sau
m3car aparenta adev3rurilor, supuse calculului probabilitatilor,
triumfa de la sine. Cel care le prezinta nu joac3 nici un rol
esential, demonstrable sale sunt atemporale §i nu este cazul s3
distingem auditoriile сЗгога ne adres3m, pentru c3 toate sunt
presupuse a se inclina in fata a ceea ce este obiectiv valabil.
§i, f3r3 nici о indoiala, in domeniul §tiintelor pur formale,
precum logica simbolic3 sau matematica, ca §i in domeniul pur
experimental, aceasta fictiune, care izoleaz3 subiectul care
cunoa§te de fapt, de adevlr sau de probabilitate, prezinta avantaje
indiscutabile. De aceea, pentru c3 aceasta tehnica ,,obiectiv3"
reu§e§te in §tiint3, avem convingerea c3 utilizarea sa este, de
asemenea, legitima §i in alte domenii. Dar acolo unde nu exista
un acord, chiar §i la persoane competente in materie, ce este,
dac3 nu un procedeu de exorcizare, aceasta afirmaîe c3 tezele
preconizate sunt manifestarea unei realitati sau a unui adev3r in
1 LEIBNIZ, ed. Gerhardt, vol. V: Nouvenux essais sur I’eiitciidemenl, pp. 445-448. (Ed.
rom.: ALL Educational, Buc., 2003, p. 397-398; n.t.)
72 Cadrele argamentdrii
fata сЗгога un spirit neprevenit nu poate decat s3 se incline?

Se pare, dimpotriva, c3 risc3m mai putin s3 simplificam §i
s3 deformSm situatia in care se efectueaza procesul argumentativ
dac3 consideram caz particular, de§i foarte important, pe acela in
care dovada adev3rului sau probabilitatea unei teze pot fi
administrate in interiorul unui domeniu circumscris din punct de
vedere formal, Stiinjific sau tehnic, de c3tre toji interlocutorii, de
comun acord. Doar atunci posibilitatea de a aduce probe pro $i
contra este semnul unei contradicjii care trebuie eliminate. In
celelalte cazuri, posibilitatea de a argumenta astfel incat s3
ajungem la concluzii opuse implied tocmai faptul c3 nu ne g3sim
in aceasta situatie particular pe care uzajul §tiintelor ne-a f3cut-o
familiar3. Avem aceea§i situatie cand argumentarea tinde s3
provoace о acjiune care rezulta dintr-o alegere deliberata intre
mai multe posibile, f3r3 s3 existe un acord prealabil asupra unui
criteriu ce permite ierarhizarea solujiilor.
Filosofii, care se indignau c3 exista posibilitatea de a nu ne
comporta conform concluziei ее рЗгеа singura rationaia, au fost
obligati s3-§i completeze viziunea despre om dotandu-1 cu
pasiuni §i interese capabile s3 se opun3 preceptelor ratiunii. Ca
s3 relu3m distinctia pascalian3, actiunii asupra intelectului i se
vor ad3uga mijloacele de a actiona asupra vointei. In aceasta
perspectiv3, in timp ce sarcina filosofului, in m3sura in care el se
adreseaza unui auditoriu particular, va fi de a potoli pasiuni care
sunt proprii acestuia din urm3, astfel incat s3 faciliteze aprecierea
,,obiectiv3" a problemelor in discufie, cel care vizeaz3 о acfiune
precisa, care s3 se declan§eze la momentul oportun, va trebui,
dimpotriva s3 starneasc3 pasiunile, s3 emojioneze pe auditori,
astfel inc3t s3 determine о adeziune suficient de intensa, capabila
s3 invinga totodata inevitabila inerjie §i forfele care acfioneaza
intr-un sens diferit de cel dorit de orator.
Ne putem intreba dac3 existenfa la acel Aristotel din ambele
tratate consacrate argumentarii, Topica §i Retorica, unui
referindu-se la discujia teoretica a tezelor, celaialt Jinand cont de
particularit3£ile auditoriilor, nu a favorizat aceasta distincjie
tradifionala intre acjiunea asupra intelectului §i cea asupra
voinfei. in ceea ce ne prive§te, credem c3 aceasta distincjie, саге
Efectele argumentarii 73
о prezinta pe prima total impersonala §i atemporala, iar pe cea

de-a doua cu totul irationala, este fondata pe о егоаге §i conduce
la un impas. Eroarea consta in a concepe omul ca fiind constituit
din facultati complet separate. Impasul consta in a priva actiunea
fondata pe alegere de orice justificare rationala §i de a face sa fie
absurd, prin aceasta, exercitiul libertatii umane. Singura
argumentarea, in cadrul c3reia deliberarea constituie un caz
particular, permite intelegerea deciziilor noastre. Acesta este
motivul pentru care vom privi argumentarea mai ales in efectele
sale practice: indreptata spre viitor, ea i§i propune s3 provoace о
actiune sau s3 ne preg3teasc3 pentru ea, actionand prin mijloace
discursive asupra spiritului auditorilor. Acest mod de a о privi
va permite intelegerea mai multor particularitati ale sale §i mai
ales intelegerea interesului pe care il prezinta pentru ea genul
oratoric pe care anticii 1-au numit epidictic.
§ 11. Genul epidictic

Aristotel §i toti teoreticienii care se inspira din el fac loc, in
tratatele lor de Retorica, alaturi de genurile oratorice deliberativ
§i judiciar, genului epidictic.
Acesta din urm3 s-a afirmat, incontestabil, cu vigoare.
Majoritatea capodoperelor elocintei §colare, elogiile §i
panegiricele unui Gorgias sau Isocrate, discursuri ceremonioase,
celebre in toata Grecia, consti- tuiau discursuri din genul
epidictic. Contrar dezbaterilor politice §i judiciare, adev3rate
batalii in care doi adversari incercau, pe subiecte controversate,
s3 ca§tige adeziunea unui auditoriu care decidea rezultatul unui
proces sau al unei actiuni de intreprins, discursurile epidictice nu
erau nimic din toate acestea. Un orator solitar care, adesea, nici
m3car nu арЗгеа in fata publicului, ci se muljumea s3 fac3 s3
circule disertatia sa scrisa, prezenta un discurs la care, nimeni nu
se opunea, pe subiecte care nu рЗгеаи discutabile §i сЗгога nu li
se vedea nici о consecinta practica. Fie c3 este vorba de un elogiu
funebru sau de cel al unui ora§ in fata locuitorilor lui, de un
subiect lipsit de actualitate, precum exaltarea unei virtuti sau a
unei divinitati, auditorii nu jucau acolo, dup3 teoreticieni, decat
74 Cadrele argamentdrii
rol de spectatori. Dup3 ce il ascultau pe orator, nu le гЗтапеа

decat s3 aplaude §i s3 piece. Aceste discursuri formau de altfel о
atractie de calitate la serbarile care ii reuneau
periodic pe locuitorii unui ora§ sau pe cei din mai multe

cetati, iar efectul lor cel mai vizibil era acela de a face ilustru
numele autorului. Un astfel de discurs ceremonios era apreciat
asemenea operei unui artist, a unui virtuoz, dar se vedea in
aceasta apreciere flatanta un final, §i nu consecinta faptului c3
oratorul atinsese vreun scop. Discursul era tratat asemeni
spectacolelor de teatru sau intrecerilor de atletism, al сЗгог scop
рЗгеа a fi punerea in valoare a participanjilor. Caracterul s3u
particular facuse ca studierea lui s3 fie 13sat2 in seama
gramaticienilor de catre retorii romani care !§i exersau elevii in
celelalte dou2 genuri, considerate ca tinand de elocventa
practica1. El prezenta, pentru teoreticieni, о form3 degradata de
elocventa care nu c3uta decat s3 plac3, s3 sco3t3 in evidenta, !
mpodobindu-i cu fapte incontestabile sau, cel pufin necontestate 2.
Nu !nseamn3 c3 anticii nu vor fi v3zut §i alta finalitate a
discursului epidictic. Pentru Aristotel, oratorul i§i propune s3
atinga in functie de genul de discurs scopuri diferite, in cel
deliberativ, recomandand utilul adic3 ceea ce este cel mai bun, in
judiciar pledand pentru ceea este drept, iar, in epidictic, care se
осирЗ de elogiu §i de blam, neavand a se ocupa decat de ceea ce
este frumos sau urat. Este vorba deci de recunoa§terea valorilor.
Dar notiunea de judecata de valoare, ca §i cea de intensitate a
adeziunii lipsind, teoreticienii discursului, urmandu-1 pe
Aristotel, amesteca mereu ideea de frumos, obiect al discursului,
echivalenta de altfel cu cea de bine, cu ideea valorii estetice a
discursului !nsu§i3.
Prin aceasta, genul epidictic рЗгеа a tine mai mult de
literatur3 decat de argumentare. In acest fel a contribuit
diferentierea genurilor la dezagregarea ulterioara a retoricii, c3ci
primele dou3 genuri au fost anexate de filozofie §i de dialectica,
al treilea fiind inglobat in proza literar3. §i Wbately in secolul al
XlX-lea ii va repro§a lui Aristotel c3 i-a atribuit prea multa
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea II, cap. I, §§ 1, 2, 8, 9. Cf. A. Ed. CHAIGNET,
La rlietoriqiie et son histoire, p. 235.
2 Cf. Aubrey GWYNN, Roman education from Cicero to Quintilian, pp. 98-99.
3 Cf. ARISTOTEL, Retorica, cartea I, cap. 3,1358 b, 2.7 §i 1358 b, 20-29. V. mai sus auditoriul
ca spectator in § 4: Auditoriul in calitate de construcjie a oratorului.
Gemil epidictic 76
importanta1.
Or, noi credem cS discursurile epidictice constituie о parte
centrals a artei de a persuada §i incapacitatea de a intelege,
manifestatS in privinja lor, rezulta dintr-o falsS concep(ie despre
efectele argumentSrii.
Eficacitatea unui expozeu, care tinde sS obtinS din partea
auditorilor о adeziune satisfScStoare la tezele care li se prezintS,
nu poate fi apreciatS decat dupS scopul pe care §i-l propune
oratorul. Intensitatea adeziunii care trebuie objinutS nu se
limiteazS la producerea unor rezultate pur intelectuale, la faptul
de a declara сЗ о tezS pare mai probabilS decat alta, ci va fi
adesea amplificatS panS cand actiunea, pe care ar trebui sS о
declan§eze, s-ar produce. Demostene, considerat unui dintre
modelele oratoriei clasice, §i-a consacrat majoritatea eforturilor
nu numai scopului de a obtine din partea atenienilor ca ace§tia s3
ia decizii conforme cu dorintele sale, ci §i de а-i presa, prin toate
mijloacele, ca aceste decizii, odatS luate, sS fie executate. Voia,
intr-a- devSr, ca lupta atenienilor cu Filip ,,s3 nu fie dusS numai
cu decrete §i scrisori, ci §i prin fapte" 2. El trebuia s3 aminteascS
in mod constant concetStenilor sSi:
(...) un decret nu reprezintS nici о valoare prin el insuji
fSrS о neclintitS voin)3 din partea voastrS de a indeplini cu
zel ceea ce s-a hot3rSt prin el, c3ci dac3 decretele ar avea
puterea s3 v3 sileascS s3 v3 faced datoria sau s3
indeplineascS ele insele faptele in vederea сЗгога au fost
intocmite, nici voi, dup3 ce ati votat atat de multe decrete, n-
ati fi ajuns la a§a de neinsemnate rezultate, sau mai bine zis
la nimic3.
Decizia luatS se afl3, ca s3 spunem a§a, la jum3tatea
drumului dintre dispozitia pentru actiune §i acfiunea ins3§i,
dintre speculatia purS §i actiunea eficientS.
Intensitatea adeziunii, tintind cStre actiunea eficienta, nu
poate fi mSsuratS prin gradul de probabilitate acordat tezei
1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Part. Ill, cap. I, § 6, p. 190.

2 DEMOSTENE, Harangues et plaidoyers politiques, t.I: Premiere philippique, § 30. (Ed. rom.:
Edit, pentru LiteraturS, Buc., 1969, § 30; n.t.)
3 Idem, Troisieme Olyiithieune, § 14. (Ed. rom.: Olintica a trcia, § 14; n.t.)
Gemil epidictic 77
admise, ci mai degrabS prin obstacolele pe care actiunea le

dep3§e§te, prin sacrificiile §i alegerile pe care le antreneazS §i a
cSror justificare este permisS de adeziune. Existenta unui interval
de timp, mai mare sau mai mic, intre
78 Cadrele arguiiientdrii
momentul adeziunii §i cel al actiunii pe care ea ar trebui s3 о

suscite1, explica indeajuns intervenjia in dezbaterea, considerata
anterior inchisa, a unor valori uitate sau minimalizate, a unor
elemente noi care au aparut probabil dupa luarea deciziei.
Aceasta interferenta, care are cu atat mai multe §anse s3 se
produca cu cat situatia a evoluat intre timp, antreneaza о dubla
consecinta: pe de о parte, m3sura eficacitatii unui discurs este
aleatorie, pe de alta, adeziunea pe care el о provoaca poate fi
interisificata mereu cu folos. Din aceasta perspective este dis-
cursul epidictic semnificativ §i important pentru argumentare,
fiindca el intensifica о tendinta spre actiune, crescand adeziunea
la valorile pe care le exalta. Pentru ca reputatia oratorului nu este
scopul exclusiv al discursurilor epidictice, ea fiind cel mult о
consecinta a lor, poate fi pronuntat un elogiu funebru far3 lipsa
de decenta, in fata unui mormant proaspat deschis, iar un discurs
de inmormantare poate viza altceva decat gloria unui predicator.
Am incercat sa ar3tam c3 oratia funebra a grecilor s-a
transformat odata cu cre§tinismul in mijloc de indreptare 2. De
fapt, este vorba despre acela§i discurs, dar care se sprijina pe noi
valori. Acestea sunt incompatibile cu cautarea gloriei terestre.
Astfel, teama de a vedea discursul sacru considerat drept un
spectacol este de a§a natura, incat Bossuet, in Predict! despre
cuvdntul lui Duntnezeu, dezvolta о lunga analogie intre amvon §i
altar pentru a ajunge la aceasta concluzie:
(...) trebuie s3 fiti acum convin$i c3 predicatorii Evangheliei
nu urea 111 amvoane pentru a rosti acolo discursuri inutile
1 Dac3 timpul scurs diminueaz3 in general efectul discursului, situatia nu st3 mereu
astfel. Psihologii americani au avut surpriza de a decela, in anumite cazuri, un efect
intarziat, „sleeper effect". Cf. С. I. HOVLAND, A. A. LUMSDAINE §i F. D.
SHEFFIELD, Experiments on Mass Communication, pp. 71, 182, 188-200. Pentru
interpretarea fenomenului: cf. С. I. HOVLAND §i W. WEISS, The influence of source
credibility on communication effectiveness, Publ. Op. Quaterly, 1952,15, pp. 635-650; H.
C. KELMAN §i С. I. HOVLAND, „Reinstatement" of the Communicator in delayed
measurement of opinion change, ]. of abn. and soc. Psych., 48, 3, pp. 327-335; W. Weiss,
A „sleeper effect" in opinion change, J. of abn. and soc. Psych., 48, 2, pp. 173-180.
2 Verdun L. SAULNIER, L'oraison fitnebre au XVI siecle, Bibliotf^que d'Humanisme et
Renaissance, t. X, 1948, pp. 126-127.
Genul epidictic 79
care s3 fie ascultate ca divertisment1.

§i nu avem deloc aici numai precauîi de orator, precaujii
care, ele insele, ar putea s3 nu fie decSt о disimulare, о previziune
a unui pericol imaginar. Este cert c3 discursul - in special
discursul epidictic - este adesea considerat un spectacol. La
Вгиуёге 1-a ridiculizat din plin:
(...) sunt mi§cati §i induio$a(i in a$a mSsurS, incSt conchid
in inima lor, cu privire la predica lui Theodore, c3 este inc3
$i mai frumoasS decat ultima pe care a rostit-o2.
Contrar demonstratiei unei teoreme de geometrie, care
stabile§te odata pentru totdeauna о legatura logica intre adev3ruri
speculative, argumentarea din discursul epidictic i§i propune s3
creasca intensitatea adeziunii la anumite valori, despre care nu ne
indoim probabil atunci cand le studiem izolat, dar care ar putea
totu§i s3 nu prevaleze inaintea altor valori care ar ajunge s3 intre
in conflict cu ele. Oratorul incearc3 s3 creeze о comuniune in
jurul unor valori recunoscute de auditoriu, servindu-se de
multimea de mijloace de care dispune retorica pentru a amplifica
§i a valorize.
In epidictic sunt oportune toate procedeele artei literare, c3ci
este vorba de a face s3 conlucreze tot ceea ce poate favoriza
aceasta comuniune a auditoriului. Este singurul gen care te face
imediat s3 te gandejti la Iiteratur3, singurul pe care 1-am putea
compara cu libretul unei cantate3, cel care risc3 cel mai u§or s3 se
transforme in declamatie, s3 devin3 retorica, in sensul peiorativ §i
obi§nuit al cuvantului.
Conceptia ins3§i despre acest gen oratoric, care aminte§te
mai mult de о procesiune decat de о lupta, ca s3 vorbim ca
Tarde4, il va face practical de preferinja de cei care, intr-o
societate, арЗгЗ valorile traditionale, valorile admise, cele care
sunt obiectul educatiei §i nu valorile revolujionare, valorile noi
care suscita polemici §i controverse. Exista о latura optimista, о
1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la parole de Dien, pp. 148-150.
2 LA BRUYERE, Bibl. de la Pleiade, Les caracteres, De la cliaire, 11, pag. 460. (Ed. rom.:
Editura pentru LiteraturS, Bucure§ti, 1968, p. 277; 11.t.)
3 A. BOULANGER, /Elius Aristide, p. 94.
4 G. TARDE, La logique sociale, p. 439.
latura binefacatoare in epidicticul care nu a sc3pat unor

observatori subtili1. Netemandu-se de contradictie, oratorul
transforma aici cu u§urinta in valori universale, dac3 nu tn
adev3ruri eterne, ceea ce, grafie unanimitatii sociale, a dobandit
consistent. Discursurile epidictice vor apela cel mai u§or la о
ordine universala, la о natur3 sau la о divinitate care ar fi
garanfi ai valorilor necontestate §i pe care le consider3m
incontestabile. In epidictic, oratorul devine educator.
§ 12. Educatie §i propaganda

Analiza genului epidictic, a obiectului s3u §i a rolului pe
care il joac3 aici oratorul, va permite elucidarea unei probleme
controversate §i care preocupa atatia teoreticieni la ora actuaia,
distinctia dintre educajie §i propaganda. J. Driencourt, tn cartea
sa recenta §i bine documentata2, analizeaz3 §i respinge
numeroase tentative de a deosebi educafia de propaganda §i nu
ajunge la nici о concluzie satisf3c3toare, pentru c3 nu-§i situeaza
studiul in cadrul unei teorii generale a argumentarii. Harold D.
Lasswell, specialistul american in aceste probleme, crede c3
educatorul difer3 de propagandist in mod esential pentru c3
discursul s3u se refera la subiecte care nu sunt, pentru auditoriul
s3u, obiecte de controversa3. Preotul catolic care ii invata
preceptele religiei sale pe copiii catolici din propria parohie
indepline§te un rol de educator, in timp ce el este propagandist
dac3 se adreseaza, in acela§i scop, membrilor adulti ai unui alt
grup religios. Dar, in opinia noastra, este mai mult de atat. In timp
ce propagandists trebuie s3 cajtige de partea sa, in prealabil,
audienja publicului, educatorul a fost ins3rcinat de о comunitate
s3 se fac3 purtatorul de
1 TIMON (Cormenin), Livre des orateurs, pp. 152 la 172.

2 J. DRIENCOURT, La propagande. Nouvelle force politique, 1950.
3 Harold D. LASSWELL, The study and practice of propaganda, in H. D. LASSWELL, Ralf D.
CASEY §i Bruce Lannes SMITH, Propaganda and Promotional Activities, an annotated
bibliography, 1935, p. 3.
Edncatie $i propaganda 81
cuvSnt al valorilor recunoscute de aceasta §i, ca atare, el se

bucura de un prestigiu datorat functiilor sale.
Or, un moment de reflecjie este suficient pentru a constata
ей, din acest punct de vedere, oratorul discursului epidictic este
foarte apropiat de educator. Cum ceea ce va spune el nu suscita
vreo controvers3, cum un interes practic imediat nu este in nici
un caz angajat, cum nu este vorba de a арЗга sau de a ataca, ci de
a promova valori care sunt obiectul unei comuniuni sociale,
oratorul, dac3 este dinainte asigurat de bun3vointa auditoriului
s3u, trebuie totu§i s3 aib3 un prestigiu recunoscut. In epidictic,
mai mult decat in orice alt gen oratoric, trebuie, pentru a nu fi
ridicol, s3 fii indreptatit s3 iei cuvantul §i s3 nu fii nepriceput in
utilizarea acestuia. Nu se mai арЗгЗ, intr-adev3r, propria cauz3,
nici propriul punct de vedere, ci acelea ale intregului auditoriu:
e§ti, ca s3 ne exprim3m astfel, educatorul acestuia §i, dac3 este
necesar s3 te bucuri de un prestigiu prealabil, este pentru a putea
servi, cu ajutorul propriei autoritati, valorile pe care le sustii.
Trebuie, de altfel, ca valorile сЗгога li se face elogiu s3 fie
considerate demne de a ne ghida actiunea, pentru c3 altfel, dup3
cum spune cu haz Isocrate,
(...) la ce bun s3 alc3tuie$ti discursuri al сЗгог mare folos ar
fi acela c3 nu
pot convinge pe nici un auditor1?
Discursurile epidictice au drept scop cre§terea intensitaîi
adeziunii la valorile comune ale auditoriului §i ale oratorului;
rolul lor este important, c3ci f3r3 aceste valori comune pe ce s-ar
putea sprijini discursurile deliberative §i judiciare? In timp ce
aceste dou3 genuri se servesc de tendinte existente deja in
auditoriu, §i anume c3 valorile sunt aici mijloace care permit
determinarea unei actiuni, in epidictic comuniunea in jurul
valorilor este un scop care se urm3re§te, independent de
circumstantele clare in care aceasta comuniune va fi pus3 la
incercare.
S. Weil, analizand mijloacele de care se vor fi putut servi
francezii din Londra, in timpul r3zboiului, pentru а-i mobiliza pe
1 ISOCRATE, Discursuri: Busiris, § 47. (Ed. rom.: Editura pentru Literatur3, Buc., 1969, p.
232; a.i.).
82 Cadrcle argiiHieiitarii
francezii din interior, enumera printre acestea:

exprimarea, fie oficiala, fie aprobata de о autoritate oficiala,
a unei parti a gandurilor care, inainte sa fie exprimate, se
aflau realmente in inima mulfimilor, sau in inima anumitor
elemente active ale nafiunii... Daca vrem sa formulam acest
gand in afara noastra, de catre altcineva ji de catre cineva ale
carui cuvinte sunt luate in seama, el prime§te de acolo о
forfa insutita §i poate produce uneori о transformare
interioara1.
Ceea ce pune ea astfel foarte bine in evidenta este chiar rolul
discursurilor epidictice: apeluri la valori comune, necontestate
de§i neformulate, chiar §i de catre cineva care are calitatea s3 о
fac3; intarire, prin aceasta, a adeziunii la aceste valori in vederea
unor actiuni ulterioare posibile. Ceea ce se numea propaganda
de la Londra devine, in aceasta perspectiva, mult mai apropiata
de educatie decat de propaganda.
Faptul ca epidicticul este destinat sa promoveze valori in
legatura cu care suntem de acord explica de ce avem impresia
unui abuz atunci cand, cu ocazia unui astfel de discurs, cineva ia
pozitie intr-o problema controversata, i§i deviaza argumentarea
catre valori contestate, introduce disonante intr-o circumstanta
creata pentru a favoriza comuniunea, cu prilejul unei ceremonii
funebre, spre exemplu. Acela§i abuz apare atunci cand un
educator devine propagandist.
In educatie, oricare ar fi subiectul, se presupune ca discursul
oratorului, daca nu exprima intotdeauna adevaruri, adica teze
admise de toata lumea, арЗгЗ cel putin valori care nu sunt, in
mediul care 1-a delegat, subiect de controversa. Se presupune ca
se bucura de о incredere atat de mare incat, contrar oricui
altcuiva, el nu trebuie sa se adapteze la auditorii sai §i sa piece de
la teze pe care ace§tia le admit, ci poate actiona cu ajutorul unor
argumente pe care Aristotel le nume§te didactice 2 §i pe care
auditorii le adopta pentru ca „magistrul a spus-o". In timp ce,
intr-o tentative de vulgarizare, oratorul devine precum
propagandist^ domeniului §i trebuie s3 о insereze pe aceasta in
cadrele unei cunoa§teri comune, atunci cSnd este vorba de о
1 S. WEIL, L'enracinement, p. 164.
2 ARISTOTEL, Respingeri sofistice, cap. 2,165 b.
Educatie fi propaganda 83
inifiere intr-o disciplina particular3, magistrul va incepe prin a

enunfa principiile proprii acestei discipline 1. De asemenea, cSnd
este ins3rcinat s3 insufle valorile unei societati anume unor copii
foarte mici, educatorul trebuie sa procedeze afirmand, far3 a se
angaja intr-o controversy in care s-ar apSra in mod natural ceea
ce este pro §i ceea ce este contra. Aceasta ar fi, de altfel, contrar
spiritului insu§i al primei educatii, cSci orice discutie presupune
adeziunea prealabila la anumite teze, f9r3 de care nici о
argumentare nu este posibila2.
Discursul educativ, ca §i epidicticul, vizeazS nu punerea in
valoare a oratorului, ci crearea la auditori a unei anumite
predispozitii. Contrar genurilor deliberativ §i judiciar, care i§i
propun s3 obtina о decizie de a actiona, epidicticul, ca §i
discursul educativ creeazS о simpia predispo- zitie la actiune,
prin care pot fi apropiate de gandirea filosofica. Dac3 aceasta
distinctie intre genurile oratorice nu este intotdeauna u§or de
aplicat, ea prezinta totu§i, din punctul nostru de vedere, avantajul
de a oferi studierii argumentarii un cadru unitar: nici о
argumentare nu poate fi conceputa, in aceasta perspectiva, decat
in functie de actiunea pe саге о pregate§te sau pe care о
determina. Este un motiv suplimentar pentru noi de a apropia
teoria argumentarii de retorica mai degraba decat de dialectica
anticilor, aceasta din urma limitandu-se doar la speculate, prima
punand in prim-plan actiunea exercitata de discurs asupra intregii
personalitati a auditorilor.
Discursul epidictic - §i orice educatie - vizeaza mai putin о
schimbare in ceea ce prive§te credintele, cat о cre§tere a
adeziunii la ceea ce este deja admis, in timp ce propaganda
beneficiaza de toata partea spectaculara a schimbarilor
perceptibile pe care incearca sa le realizeze §i pe care le
realizeaz3 uneori. Totu§i, in masura in care educatia spore§te
rezistenta impotriva unei propagande adverse, este util sa
consideram educatia §i propaganda ca pe ni§te forte care actio-
neaza in sens contrar. De altfel, vom vedea ca orice argumentare
1 Cf. §26: Acorduri ale unor auditorii particulare.
2 Cf. Ch. PERELMAN, Education et rhetorique, Revue beige de psychologic et de pedagogic,
decembrie 1952.
84 Cadrcle argiiHieiitarii
poate fi privita ca un substitut al fortei materiale care, prin

constrangere, §i-ar propune sa obtina efecte de aceea§i natura.
85 Cadrele mgimiaitarii
§ 13. Argumentare §i violenta

Argumentarea este о actiune care tinde intotdeauna s3
modifice о stare de lucruri preexistenta. Acest lucru este adev3rat,
chiar §i in cazul discursului epidictic: prin aceasta este el
argumentativ. Dar, in timp ce acela care ia inijiativa unei
dezbateri este comparabil cu un agresor, cel care, prin discursul
s3u, dore§te s3 int3reasc3 valorile intemeiate, va sem3na cu un
paznic protector al digurilor ce suporta neincetat asaltul
oceanului.
Orice societate care tine la propriile sale valori nu poate deci
decat sa favorizeze ocaziile care permit discursurilor epidictice sa
se repro- duca intr-un ritm regulat: ceremonii care comemoreaza
fapte de interes pentru tara, slujbe religioase, elogii ale celor
disp3ruti §i alte manifestari care servesc comuniunea spiritelor.
In masura in care conducatorii grupului incearca s3-§i sporeasca
autoritatea asupra gandirii membrilor grupului, ei vor spori
num3rul reuniunilor cu caracter educativ, iar unii vor merge
chiar, in ultima instanta, pan3 la a folosi amenintarea sau
constrangerea pentru а-i determine pe recalcitranti sa se supuna
discursurilor care ii vor impregna cu valorile comunitare. Din
contra, considerand orice atac impotriva valorilor oficial
recunoscute drept act revolutionar, chiar ace§ti conducatori, prin
stabilirea unei cenzuri, a unei interdicjii, prin controlul
mijloacelor de comunicare a ideilor, se vor stradui sa le fac3
adversarilor dificila, daca nu imposibila, realizarea unor conditii
prealabile argumentarii. Ace§tia din urma vor fi constran§i, daca
vor sa continue lupta, sa uzeze de forta.
Se poate, intr-adevar, incerca obfinerea unui aceluia§i
rezultat fie prin recurgerea la violen(3, fie prin discursul care
vizeaza adeziunea spiritelor. In funcfie de aceasta alternativ3 se
poate concepe in modul cel mai clar opozijia dintre libertatea
spiritual §i constrangere. Utilizarea argumentarii implica faptul
c3 s-a renunfat la a se recurge exclusiv la for(3, c3 se pune pref
pe adeziunea interlocutorului, obfinuta cu ajutorul unei
persuasiuni rationale, c3 nu este tratat ca un obiect, ci c3 se
apeleaza la libertatea sa de judecata. Recurgerea la argumentare
presupune instituirea unei comunitaji a spiritelor care, pe durata
existentei sale, exclude folosirea violentei 1. A consimti la dis-

cufie, inseamnS a accepta s3 te plasezi in punctul de vedere al
interlocutorului, inseamnS s3 nu te ata§ezi decat de ceea ce
admite el §i s3 nu te prevalezi de propriile tale credinte decat in
mSsura in care cel pe care incerci s3-l persuadezi este dispus s3
fie de acord cu ele. „Orice justificare, spune E. Dupreel, este
deja, prin esenta, un act moderator, un pas spre о mai mare
comuniune a con§tiinfelor."2
Unii vor pretinde c3 uneori, ba chiar mereu, recurgerea la
argumentare nu este decat о §mecherie. Nu ar fi decat о aparenta
de dezbatere argumentativa, fie ca oratorul impune auditoriului
obligatia de a-1 asculta, fie c3 acesta din urma se multume§te sa
facS din ea un simulacru: §i intr-unul, §i in celaialt caz,
argumentarea nu ar fi decat о capcana, acordul obtinut nu ar fi
decat о forma deghizata de coercitie sau un semn de bunavointa.
О astfel de opinie despre natura dezbaterii argumentative nu
poate fi exclusa a priori: chiar punerea in joc a aparatului
argumentativ se explica гйи, dacS, cel putin in anumite cazuri, nu
exista persuasiune veritabiia. De fapt, orice comunitate, fie
nationals, fie international, prevede institutii juridice, politice sau
diplomatice, care permit reglarea unor conflicte in afara obligatiei
de se a recurge la violenta. Dar este о iluzie sa credem despre
conditiile acestei comuniuni de con§tiinte ca ar fi inscrise in
natura lucrurilor. Neputandu-se referi la aceasta, aparatorii
filosofiei critice, precum Guido Calogero, vad in voinja de a-1
intelege pe celaialt, in principiul dialogului, fundamentul absolut
al unei etici liberale3. Calogero concepe datoria dialogului ca
(...) libertate de a ne exprima credinta §i de a incerca s3-i
convertim la ea
pe ceilalji, datorie de а-i lisa pe ceilalti si fac3 acela§i lucru
cu noi ?i de a-i
asculta cu aceeaji bunSvointa de a le intelege adevarurile §i
1 Cf. E. WEIL, Logique de la philosophic, p. 24.

2 Fragmente pentru teoria cunoa§terii a lui E. DUPREEL, Dialectica, 5, p. 76. Despre
retorica in calitate de triumf al persuasiunii asupra forfei brutale, cf. G. TOFFAN1N,
Storia dell' umaiiesimo, pp. 173-175.
3 G. CALOGERO, Why do we ask why, Actes du XIе Congres international de Philosophic,
XIV, p. 260.
Argumentare ji violenfa 87
de a ni le insu§i pe саге о cerem din partea lor in raport cu

adevarurile noastre1.
Aceasta „datorie a dialogului", pe care Calogero о prezinta
ca pe un compromis intre absolutismul lui Platon §i scepticismul
lui Protagoras, nu constituie nicidecum un adev3r necesar, nici
chiar о aserfiune care merge de la sine. Este vorba aici de un
ideal pe care il urmaresc foarte putine persoane, cele care acorda
о mai mare importanta gandirii decat actiunii §i chiar, printre
acestea, acest principiu nu ar conta decat pentru filosofii
nonabsoluti§ti.
De fapt, foarte putini oameni ar admite ca toate intrebarile
pot fi puse in discutie. Aristotel considera c3:
Nu suntem obligati sa cercetam fiecare teza §i fiecare
problema, ci numai pe acele care au nevoie de pedeapsa sau
de simpla percepere a lucrurilor. Acei, ЬипЗоагЗ, care pun la
indoiala c3 trebuie sa cinstim pe zei §i trebuie s3 iubim pe
parinfi merita pedeapsa, iar acei care se indoiesc ca z3pada
este alba nu au decat s3-§i arunce privirile asupra ei2.
El merge chiar mai departe §i ii sfatuie§te pe cititorii lui sa
nu sustina nici о propozitie care sa fie improbabila, sau contrary
con- §tiintei: precum „totul se mi§c3" sau „nimic nu se mi§ca",
„placerea este binele" sau „este mai bine a face nedreptati decat a
suferi nedreptati"3. F3r3 indoiala, acestea nu sunt decat sfaturi
adresate dialecticianului. Dar ele reflecta atitudinea bunului-simt.
Acesta admite existenja unor adevaruri nediscutate §i
indiscutabile, admite ca anumite reguli sa fie „in afara discutiei"
§i ca anumite sugestii ,,nu merita s3 fie discutate". Un fapt
stabilit, un adevar evident, о reguia absoluta contin afirmarea
caracterului lor indiscutabil, care exclude posibilitatea de а арЗга
ceea ce este pro ji contra. Acordul unanim asupra unor propozifii
poate face foarte dificila punerea lor la indoiala. Este cunoscuta
povestea orientala in care, spre deosebire de toji, doar un copil,
1 G. CALOGERO, V6rit6 et liberty, Actes du Xе Congres international de Philosophie, p. 97.

tn italiana, in anexa la Logo e Dialogo, p. 195.
2 ARISTOTEL, Topica, cartea I, cap. 11,105 a. (Ed. rom.: In: Organon, Editura IRI,
Bucure§ti, 1998, vol. II, pp. 317-318; n.t.).
3 ARISTOTEL, ibid., cartea VIII, cap. 9,160 b.
naiv §i inocent, a indraznit s3 afirme ей regele era go], rup3nd

astfel unanimitatea nascuta din teama de a spune adevSrul1.
A avea о рЗгеге care se indepSrteazS de cea a tuturor
celorlalti inseamna а гире о comuniune sociala bazata, se crede -
§i adesea pe buna dreptate - pe date de ordin obiectiv. Secolul al
XVlII-lea, francez §i german, ne furnizeaza exemplul unei
tentative, desigur utopice, dar in mod cert emotionante, de a
intemeia о catolicitate a spiritelor pe baza unui rationalism
dogmatic, care permite asigurarea unor fundamente sociale
stabile unei umanitati impregnate de principii rationale. Aceasta
incercare de a rezolva, grade ratiunii, toate problemele pe care le
pune actiunea, daca a contribuit la generalizarea instructiei, a
e§uat din nefericire pentru ca, imediat, oamenii §i-au dat seama
ca unanimitatea era precara, iluzorie sau chiar de negandit.
Toate societatile tin sa asigure aceasta unanimitate2, pentru
ca ele ii cunosc valoarea §i forta. De aceea, opozitia la о norma
admisa poate duce omul la inchisoare sau intr-un ospiciu.
Uneori, simpla punere sub semnul intrebarii a unor decizii va
fi sever pedepsita. Demostene face aluzie, in Olintica hitdia, la
decretul atenian care interzice, sub pedeapsa cu moartea,
introducerea unui proiect de lege care s3 modifice alocarea
fondului de rezerva al cetatii3.
Chiar atunci cand discutia este admisa in principiu, sunt
momente in care prelungirea ei nu mai este tolerata din cauza
necesitatilor actiunii. Reglementarea unei dezbateri se poate referi
nu numai la chestiuni prealabile, precum competenta oratorilor §i
a auditorilor, delimitarea obiectului, ci §i la durata discursurilor,
ordinea lor, la maniera de a trage concluzii §i la conditiile in care
poate fi reluata discutia. Acest ultim punct este foarte important.
Intr-adevSr, viata sociala cere s3 se recunoasca autoritatea
1 Cf. § 71: Tehnicile de ruptura $i de franare opuse interacfiunii act-persoan3.

2 Despre tendinta c3tre unanimitate, cf. L. FEST1NGER, Informal social communication,
Psychol. Rev., 57, 1950, pp. 271-282, ji experien|e ale lui L. FESTINGER §i J. THIBAUD,
Interpersonal communication in small groups, ]. of abnormal and social Psychol., 46, 1951,
pp. 92-99, de K. W. BACK, Influence through social communication, ]. ofabnonnal and
social Psychol, 46,1951, pp. 9-23.
3 DEMOSTENE, Discursuri: Olintica intiiin, § 19. Cf. nota lui M. CROISET, p. 93.
Argumentare ji violenfa 89
lucrului judecat. Dar discutia poate fi reluata. Iar aceasta reluare

este chiar adesea organizata, in a§a
90 Cudrele nrgimwiitarii
fel incat s3 nu trebuiasc3 s3 se a§tepte о decizie anume a c3rei

initiative i-ar reveni cuiva: sistemul bicameral furnizeaz3 un
exemplu in acest sens.
Institutionalizarea nu este intotdeauna complete pot exista
toate nuantele. Dar, cel mai adesea, nu mai este nevoie decat ca,
de fiecare data, s3 intervina о decizie: reluarea este adesea
prev3zuta, ne a§tept3m sa о vedem producandu-se, organizarea
sa rSspunde unor necesitati sociale profunde. Chiar dac3, pentru
ca reluarea s3 aiba loc, este nevoie de о initiative, aceasta este
adesea reglata; suntem invitafi s3 о lu3m chiar de institutiile
inse§i: ordinul judiciar cu curtile sale de apel §i de casatie este
una dintre cele mai caracteristice institutii in aceasta privinta.
S3 notam: cazurile de interzicere a reluarii nu sunt limitate la
sistemul juridic. Ne putem referi la principiul lucrului judecat §i
in afara tribunalelor: cu mult inainte ca imposibilitatea sa s3 fie
demon- strata, studierea cuadraturii cercului era considerata de
Academia de §tiinte din Paris ca fiind definitiv in afara discutiei.
Sa adaugam de altfel c3, in viata sociala, rar se intampla ca
reluarea unei discutii s3 fie, fara nici о indoiala, permisa sau
interzisa. Exista о intreaga zona intermediara intre interzicerea
absoluta a reluarii §i permisiunea de reluare neconditionata:
aceasta zona este determinata in mare parte de traditii, de
obiceiuri extrem de complexe. Avem aici unui din aspectele
neneglijabile ale vietii unei comunitati.
Interdictia de a relua anumite discutii poate fi о manifestare
de intoleranta intocmai ca interdicfia de a pune in discutie
anumite probleme. Totodata, ramane о diferenta majora: aceea ca
un verdict definitiv, oricare ar fi el, atat timp cat este perceput ca
verdict, nu va fi complet deta§at de tot ceea ce il precede. Ceea
ce duce cu sine viata sociala a comunitafii, din acel moment, este
о decizie, dar §i argumentarile care au precedat-o.
Aceasta se leag3, de altfel, de о problema teoretica destul de
grav3: scopul argumentarii fiind de a obfine un asentiment, s-ar
putea spune c3 argumentarea vizeaza suprimarea conditiilor
prealabile unei argumentari viitoare. Dar dovada retorica nefiind
niciodata constrang3- toare, tacerea impus3 nu trebuie s3 fie
considerata definitiva, dac3, pe de alta parte, condifiile care
Argumentare §i implicare 91
permit о argumentare sunt realizate.

Institutiile care regleaza discufiile sunt importante pentru c3 gSn-
direa argumentativa §i actiunea pe care ea о preg3te§te sau о
determine
sunt intim legate. Tocmai din cauza raporturilor pe care le are cu
acjiunea - pentru ce argumentarea nu se deruleaze in gob ci intr-o
situajie determinate din punct de vedere social §i psihologic ea ii
angajeazS practic pe cei care participS la actiune. Problemelor pe
care le pune о astfel de angajare le va fi consacrat ultimul
paragraf al acestei prime pSrti.
§ 14. Argumentare §i implicare

lmposibilitatea de a considera argumentarea drept un
exercitiu intelectual complet deta§at de orice preocupare de ordin
practic oblige la transpunerea unor notiuni care privesc
cunoa§terea, care au fost elaborate intr-o cu totul alte perspective
filosofice, precum opozitia dintre obiectiv §i subiectiv.
Obiectivitatea, atunci cand se refers la argumentare, trebuie
regandite, reinterpretate, ca se poate avea un sens intr-o conceptie
care refuze se separe о afirmatie de persoana celui саге о face.
Adesea, cu ocazia unei dezbateri care opune pe unii altora
dintre partizanii considerati interesati, sustinetori ai unor teze
opuse, auzim oameni cerand se se apeleze la terti care se tran§eze
dezbaterea recurgand la criterii obiective. Dar este oare suficient
se fii complet strain de interesele existente pentru a dispune de un
criteriu obiectiv care se se impune tuturor? Dace a§a ar sta
lucrurile, nu ar fi oare mai simplu se se reuneasce intr-un volum
toate aceste reguli obiectiv valabile care se permite rezolvarea
conflictelor tot atat de simplu ca problemele de aritmetice? De
fapt, astfel de lucreri existe, acestea sunt diversele tratate de
morale, de drept, reglementerile recunoscute in domeniile cele
mai diverse. Dar, dupe cum se §tie, aceste tratate §i aceste
reglementeri nu au о validitate universale §i о univocitate
perfecte. Dace, in ciuda acestor reglementeri, pot aperea
divergence, cu bune credinte, este ori pentru ce cel putin una
dintre perti nu recunoa§te validitatea unei anumite reglementeri,
92 Cailrek argiimciitarii
ori pentru ce reglementerile admise dau na§tere la interpreted

diverse. Dificultetile sunt §i mai mari ince atunci c§nd nici о
reglementare nu gestioneaze problema, atunci cand este vorba de
a alege pe cel mai bun candidat pentru un post de respundere §i
cand nu se cade de acord asupra criteriilor ce permit clasificarea
Candida til or disponibili, atunci cand este vorba se se ia cea mai
bune decizie de ordin politic §i cand aceasta se sustrage oric3rei
reguli preexistente. Este oare suficient s3 spunem c3 ne plas3m in
punctul de vedere al lui Sirius, c3 suntem total dezinteresati,
pentru a putea oferi о рЗгеге obiectiv valabila? Reactia pe care о
astfel de intruziune nu ar avea cum sa nu о provoace din partea
persoanelor participante va fi uimirea, dacS nu indignarea, pentru
faptul ca cineva strain de dezbatere indr3zne§te sa se amestece in
ceea ce nu il prive§te. Intr-adev3r, cum aceste dezbateri trebuie sa
conduca la о decizie, pentru ca ele trebuie sa determine о actiune,
a fi un spectator dezinteresat nu confera totu§i dreptul de a
participa la discutie §i de a influenta sensul rezultatului s3u.
Contrar a ceea ce se petrece in §tiinta, unde este suficient, pentru
a rezolva о problema, sa se cunoasca tehnicile care permit
reu§ita, trebuie, pentru a interveni intr-o controversa al c3rei
rezultat va afecta un grup anume, sa faci parte din acest grup sau
sa fii solidar cu el. Acolo unde о opinie exercita о influenta
asupra actiunii, obiectivitatea nu mai este de ajuns, numai daca
prin aceasta se intelege punctul de vedere al unui grup mai larg
care ii inglobeaza in acela§i timp pe adversari §i pe cel „neutru".
Acesta din urma este apt sa judece nu ca neutru, caruia oricine ii
poate repro§a de altfel neutralitatea in numele unor principii
comune de justitie sau de drept, ci pentru ей este impartial: a fi
impartial nu inseamna sa fii obiecfiv, inseamna sa faci parte dintr-
un acela§i grup cu cei care sunt judecati, fara a fi luat in prealabil
partea vreunuia dintre ei. In multe dezbateri, problema de a §ti
cine are calitatea de a interveni, ba chiar de a judeca, este grea §i
delicata, pentru ей unii au о рЗгеге preconceputa, iar altii nu sunt
membrii grupului. Atunci cand s-a pus problema judecarii
ofiterilor francezi care preferasera loialitatea militara continuarii
razboiului impotriva Germaniei in 1940, francezii nu erau
indreptajifi sa judece, pentru c3 ei luasera pozifie, iar strainii §i in

special neutrii, pentru ей nu f3ceau parte din grupul respectiv.
Imparjialitatea, daca este conceputa ca aceea a unui
spectator, poate рЗгеа absenfa oric3rei atracfii, о cercetare f3r3
participare la dezbateri, о atitudine care transcende conflictele.
Dimpotriva, dac3 ea trebuie s3 caracterizeze un agent, este mai
degraba un echilibru de
Argnnieiitnre fi implicare 94
forje, о atenjie maxima la interesele in cauza, dar repartizata

in mod egal intre punctele de vedere1.
Astfel, imparfialitatea se g3se§te in domeniile in care
gSndirea §i actiunea sunt intim amestecate, intre obiectivitatea
care nu ii ofera ter- Jului nici о calitate de a interveni §i spiritul
partizan care il descalifica.
De prea multe ori nu a fost bine cunoscut faptul ей, sub
imperiul unui obiectivism abstract, gandirea care determina
actiunea are un statut diferit de enunturile integrate intr-un sistem
§tiintific. Dar, pe de alta parte, este esential sa se prevada о
posibilitate de a ne separa convingerile de interese §i de pasiuni.
Este aproape un loc comun insistenja pe felul in care
sperantele $i dorintele noastre ne determina convingerile.
Tot ce exista om pe p3mant, ne spune Pascal, este
impins a crede nu prin dovada, ci prin consimjamant2.
§i incearca sa explice acest fenomen insistand pe faptul ей
(...) lucrurile sunt adev3rate sau false dupa chipul cum sunt
privite. Voinfa care se complace mai degraba in cele false
decat in celelalte, indep3rteaza inintea de la cercetarea acelor
calitati pe care nu-i place s3 le vada. Spiritul, mergand man3
in man3 cu voin(a, se oprejte la acel chip al lucrului саге-i
place ei; astfel, el judeca prin ceea ce vedeT
William James justifica opiniile care ne favorizeaza
dorintele, pentru ей, intarindu-le pe cele din urma, fac mai
probabile §ansele acestora de succesT Alti scriitori, mai
rationali§ti, retin efectele acestui factor de dezirabilitate, pe care
il considera responsabil de caracterul irational al opiniilor
noastre3. Dar nu este vorba, in cele doua cazuri, decat de ipoteze
de ordin general, а ейгог verificare este dificila, cand lipsesc
criteriile unei opinii „fondate obiectiv". De aceea, un studiu ca cel
al lui Lund4, care arata о corelare de 0,88 intre dezirabilitatea
1 Cf. Edwin N. GARLAN, Legal realism and justice, p. 78.
2 PASCAL, Bibl. de la Pleiade, Despre arta de a convinge, p. 376. (Ed. rom.: Editura
5tiin(ific3, Bucure$ti, 1967, p. 165; n.t.)
3 R. CRAWSHAY-W1LLIAMS, 77ie comforts of unreasom, pp. 8 $i urm.
4 LUND, The Psychology of belief, }. of abii. and social Psychology, XX, apr. $i iul. 1925.
unor teze §i gradul de convingere pe care il inspirS, in timp ce

corelarea ar fi slaba intre convingere $i cunoa§tere, sau intre
convingere §i elemente de dovada, a fost criticat de catre
sociologul american Bird in termeni deloc lipsiti de ironie:
М3 tem, spune el, c3 analiza coeficientilor de corelare
nil Ias3 mare loc imaginajiei, in a?a fel incat dorinta s3 fi
determinat credinta c3 dorinta determina credinta1.
De fiecare data cand este necesar s3 se respinga acuzatia c3
dorintele noastre sunt acelea care ne-au determinat credintele,
este indispensabil s3 furniz3m dovezi, nu ale obiectivitatii, ceea
ce este irealizabil, ci ale impartialitatii noastre, indicand
circumstantele in care, intr-o situatie similara, am actionat contrar
a ceea ce putea рЗгеа interesul nostru §i precizand, eventual,
regula sau criteriile pe care le urmarim, care ar fi valabile pentru
un grup mai larg ce i-ar ingloba pe toti interlocutorii $i care, in
ultima instanta, s-ar identifica cu auditoriul universal.
Nu trebuie totu§i niciodata s3 uitam c3, chiar in acest caz,
propria conceptie despre auditoriul universal este cea prezentata
§i c3 tezele despre care se pretinde c3 trebuie s3 fie valabile
pentru toata lumea ar putea g3si detractori, care nu sunt neap3rat
smintiti sau de rea-credin- J3. A nu admite acest lucru ar insemna
s3 ne expunem reprojului de fanatism. Atunci cand este vorba de
adev3ruri, а сЗгог intemeiere apeleaz3 la criterii recunoscute ca
indiscutabile, cum nu ne aflam intr-o situatie in care recurgerea la
argumentare este posibila, nu poate fi vorba de fanatism.
Fanaticul este cel care, aderand la о tez3 contestata, §i a c3rei
dovada indiscutabila nu poate fi furnizata, refuza totu§i s3 ia in
considerare posibilitatea de a о supune unei discujii libere §i, in
consecinfa, refuza condifiile prealabile care ar permite, pe aceasta
pro- ЫетЗ, exercifiul argumentarii.
Asimiland adeziunea la о teza cu recunoa§terea adev3rului
absolut al acesteia, se ajunge uneori nu la fanatism, ci la
scepticism. Cel care pretinde unei argumentari s3 fumizeze
dovezi constrangatoare, dovezi demonstrative, §i care nu se
mulfumejte cu mai pufin pentru a adera la о tez3, ignora, ca §i
fanaticul, caracterul propriu demersului argumentativ. Acesta,
1 Ch. BIRD, Social Psychology, p. 211.
tocmai pentru ca tinde sa justifice alegeri, nu poate furniza

justificSri ce ar incerca sa arate c3 nu este de ales, $i сЗ о singurS
solutie Ii se ofer3 celor care analizeazS problema.
Dovada retorica nefiind niciodata absolut necesar3, spiritul
care i§i da adeziunea la concluziile unei argumentari о face
printr-un act care il angajeaza §i de care este responsabil.
Fanaticul accepta acest angajament, dar in felul unuia care se
inclina in fata unui adev3r absolut §i irefutabil; scepticul refuza
acest angajament sub pretextul c3 nu i se pare c3 poate fi
definitiv. El refuza s3 adere pentru c3 i$i face in leg3- tur3 cu
adeziunea о idee care seam3n3 cu cea a fanaticului: $i unui, §i
ceiaialt ignora faptul c3 argumentarea vizeaza о alegere intre
lucruri posibile; propunand $i justificand ierarhia acestora, ea
urm3re$te s3 fac3 rationaia о decizie. Fanatismul §i scepticismul
neag3 acest rol al argumentarii in deciziile noastre. Acejtia
incearc3 amandoi s3 lase, in lipsa unui motiv constrangator, frau
liber violentei, respingand anga- jarea persoanei.
Partea a doua
Punctul de plecare al argumentarii

Acordul
§ 15. Premisele argumentarii

Analiza pe care о facem noi argumentarii va privi mai intai
ceea ce este admis ca punct de plecare al rationamentelor §i apoi
felul in care acestea se desfa§oar3, grade unui ansamblu de
procedee de legatura §i de disociere. Aceasta imp3rtire,
indispensabila pentru expozeu, nu trebuie s3 fie r3u inteleasa.
Intr-adev3r, derularea, ca $i punctul initial al argumentarii
presupun acordul auditoriului. Acest acord se refera cand la
continutul premiselor explicite, cand la legaturile particulare
utilizate, cand la maniera de a ne servi de aceste legaturi: de la un
cap3t la celaialt, analiza argumentarii prive§te ceea ce este
presupus ca admis de catre auditori. Pe de alta parte, alegerea
ins3$i a premiselor §i formularea lor, cu adaptarile pe care le
comporta, nu sunt decat rar lipsite de valoare argumentadva: este
vorba de о pregatire pentru radonament care, mai mult decat о
aranjare a elementelor, constituie deja un prim pas in utilizarea
lor persuasiva.
Udlizand premisele care vor servi drept baz3 pentru
construcda sa, oratorul conteaza pe adeziunea auditorilor s3i la
propozijiile de plecare, dar acejtia pot s3 i-о refuze, fie pentru c3
ei nu adera la ceea ce oratorul le prezinta ca dobandit, fie pentru
c3 ei percep caracterul unilateral al alegerii premiselor, fie c3
pentru c3 sunt lovid de caracterul tendenfios al prezent3rii lor.
Datorita faptului c3 critica unui aceluia§i enunt se poate realiza
pe trei planuri diferite, analiza pe care о facem noi premiselor va
confine trei capitole, consacrate succesiv acordului care prive$te
premisele, alegerii acestora §i prezentdrii lor.
Vom discuta pentru inceput despre substanta acordurilor care
pot servi drept premise. Analiza noastr3 nu va tine, evident, s3
stabileasca inventarul a tot ce este susceptibil de a consdtui obiect
al credinjei sau al adeziunii: ne vom intreba care sunt tipurile de
obiecte de acord care
joac3 un rol diferit in procesul argumentativ. Credem ей va fi
util, din acest punct de vedere, s3 grup3m aceste obiecte in dou3

categorii, una referitoare la real, care ar contine faptele,
adevSrurile §i prezumtiile, cealaltS referitoare la preferabil, care
ar contine valorile, ierarhiile ?i locurile preferabilului.
Conceptia pe care ne-o facem despre real poate, in limite
largi, s3 varieze dupa conceptiile filosofice pe care le susfinem.
Totuji, tot ceea ce, in argumentare, este presupus a se referi la
real, se caracterizeaz3 printr-o pretentie de validitate pentru
auditoriul universal. DimpotrivS, ceea ce se refers la preferabil,
ceea ce determina alegerile noastre $i care nu este conform cu о
realitate preexistenta, va fi legat la un punct de vedere determinat
pe care nu-1 putem identifica decat cu cel al unui auditoriu
particular, oricat de vast ar fi el.
S-ar putea contesta cu u§urinta intemeierea unui clasament
in tipuri de obiecte de acord, acela pe care il vom propune, dar
credem c3 este greu s3 nu recurgem la el dac3 vrem s3 facem о
analiza tehnica §i care s3 se refere la argumentari a§a cum se
prezinta ele. Fiecare auditoriu va admite doar un numar
determinat de obiecte care tin de fiecare din aceste tipuri. Dar
obiecte din fiecare tip se g3sesc in argumentarile cele mai
diverse. Ele se g3sesc de altfel §i ca tipuri de obiecte de
dezacord, adica drept puncte care pt fi subiectul unui litigiu. In
afara de problema acordurilor, dou3 ordine de consideratii vom
refine in acest prim capitol: este vorba despre conditiile in care se
g3sesc premisele, fie pe baza unor acorduri speciale care
guvemeaza anumite auditorii, fie in functie de starea discutiei.
Primul ordin de consideratii este mai degraba static, in sensul ca
studiaza caracterul acordurilor unor anumite auditorii constituite;
celaialt este mai dinamic, in sensul c3 se asociaza acordurilor in
m3sura in care sunt legate de progresul discufiei. Dar ceea ce ne
va interesa in acest dinamism, dat fiind faptul c3 studiem
premisele, va fi s3 aratam efortul oratorului de a c3uta
manifestable explicite sau implicite ale unei adeziuni pe care s3
poata conta.
a) TIPURILE DE OBIECT DE ACORD
g 16. Faptele §i adev&rurile

Printre obiectele de acord care apartin realului, vom distinge,

pe de о parte, faptele §i adevarurile, pe de alta parte, prezumtiile.
Nu ar fi nici posibil §i nici potrivit cu intenfia noastra s3 d3m
faptului о definite care s3 permita, in toate momentele §i in toate
locurile, considerarea cutarei sau cutarei date concrete drept un
fapt. Trebuie, dimpotriva, s3 insistam pe aceea c3, in
argumentare, notiunea de „fapt" este caracterizata numai de ideea
pe care о avem despre un anumit fel de acorduri cu privire la
anumite date, cele care se refera la о realitate obiectiva $i care ar
desemna, in ultima analiza, pentru a-l cita pe Poincare 1, „ceea ce
este comun mai multor fiinte ganditoare §i ar putea fi comun
tuturor". Aceste ultime cuvinte sugereaz3 imediat ceea ce am
numit acordul auditoriului universal. Maniera de a concepe acest
auditoriu, incarn3rile acestui auditoriu, pe care le recunoajtem,
vor fi deci determinante pentru a decide in Ieg3tur3 cu ceea ce,
intr-un caz sau in altul, va fi considerat drept fapt §i care se
caracterizeaz3 printr-o adeziune a auditoriului universal, о
asemenea adeziune, incat ar fi inutil s3 о intarim. Faptele se
sustrag, cel putin provizoriu, argumentarii, adic3 intensitatea
adeziunii nu trebuie s3 fie amplificata, nici generalizata §i aceasta
adeziune nu are deloc nevoie de justificare. Adeziunea nu va fi,
de fapt, pentru individ, decat о reactie subiectiva la ceva ce se
impune tuturor.
Nu ne aflam in prezenta unui fapt, din punct de vedere argu-
mentativ, decat dac3 putem postula despre el un acord universal,
necontroversat. Dar, in consecinta, nici un enunt nu este sigur c3
se bucur3 definitiv de acest statut, pentru c3 acordul este
intotdeauna susceptibil de a fi reconsiderat 2 §i unui dintre
participants la dezbatere poate refuza calitatea de fapt celor
afirmate de adversar. Vor exista deci dou3 moduri normale pentru
un eveniment de a pierde statutul de
1 H. POINCARE, La valeur de la science, Introduction, p. 65.

2 Cf. Ch. PERELMAN §i L. OLBRECHTS-TYTECA, Rhetoiique et philosophic, p. 2
(Logique et rhetorique), p. 51 (Acte et personne dans l'argumenlation).
100 Punctul de plecare til nrgiuncntth ii
fapt: cand apar indoieli in sanul auditoriului c3ruia ii era

prezentat fi cand acest auditoriu este extins, ad3ugandu-i-se alti
membri, сЗгога li se recunoafte calitatea de a judeca acest lucru fi
care nu admit c3 este vorba despre un fapt. Acest al doilea proces
intr3 in joc incepand cu momentul in care se poate ar3ta in mod
eficient c3 auditoriul care admitea faptul nu este decat un
auditoriu particular, concepfiilor c3ruia se opun cele ale
membrilor unui auditoriu I3rgit.
Nu ne baz3m pe nici un criteriu care s3 ne permit3, in toate
circumstanfele fi independent de atitudinea auditorilor, s3
afirm3m c3 ceva este un fapt. Totufi, putem recunoafte c3 exist3
anumite conditii care favorizeaz3 acest acord, care permit cu
ufurint3 ca faptul s3 fie ap3rat impotriva neincrederii sau a relei
vointe a vreunui adversar: astfel stau lucrurile, in special atunci
cand dispunem de un acord in privinja conditiilor de verificare;
totufi, de indat3 ce trebuie s3 facem efectiv ca acest acord s3
intervin3, ne afI3m in plin3 argumentare. Faptul ca premis3 este
un fapt necontroversat.
Simpla reconsiderare este de ajuns deci pentru a face ca un
enunt s3-fi piard3 statutul privilegiat. Dar, cel mai adesea, pentru
a combate prestigiul a ceea ce a fost admis ca fapt, interlocutorul
nu se va multumi cu о simpl3 negare pe care am putea-o g3si
pur fi simplu ridicol3. El se va str3dui s3-fi justifice atitudinea fie
ar3tand incompatibilitatea enunpjlui cu alte fapte fi
condamnandu-1 pe primul in numele coerentei realului, fie
ar3tand c3 afa-zisul fapt nu constituie decat concluzia unei
argument3ri care, afa cum este, nu este constrang3toare.
De indat3 ce nu mai este utilizat ca punct de plecare posibil,
ci drept concluzie a unei argument3ri, faptul ifi pierde statutul: el
il va putea rec3p3ta, dar cu condifia s3 fie detafat de contextul
argumentativ, adic3 dac3, din nou, ne afl3m in fafa unui acord
care nu depinde de condifii argumentative care s3 permit3
intemeierea dovezii sale. S3 not3m c3 pierderea statutului de
fapt, prin inserare intr-un context argumentativ c3ruia nu-i mai
este baz3, ci una dintre concluzii, apare adesea in filozofie, unde
constructia unui sistem argumentativ conduce foarte adesea la a
lega faptele, cele admise mai inainte ca atare in modul cel mai
Acordul 101
banal, cu о argumentare ce pretinde c3 le intemeiaz3.

Faptele care sunt admise pot fi fie fapte de observajie - fi
aceasta va fi, probabil, fracfiunea cea mai important3 a
premiselor -, fie fapte presupuse, convenite, fapte posibile sau
probabile. Exists aici о mas3 considerabilS de elemente care se
impune sau pe care ne strSduim s3 о impunem auditorului. Si
unele, §i celelalte pot fi recuzate §i i§i pot pierde statutul de fapt.
Dar atata timp cSt se bucurS de el, ele vor trebui s3 se
conformeze structurilor realului admise de cStre auditoriu §i vor
trebui sS se apere tmpotriva altor fapte care ar veni In concurenfS
cu ele intr-un acelaji context argumentativ.
Noi aplicSm la ceea ce numim adevaruri tot ceea ce tocmai
am spus despre fapte. Se vorbe§te in general despre fapte pentru a
desemna obiecte de acord precis, limitate; dimpotrivS, vor fi
desemnate de preferintS sub numele de adevaruri sisteme mai
complexe, referitoare la legSturi intre fapte, fie c3 este vorba
despre teorii §tiintifice, fie c3 este vorba despre concepfii
filosofice sau religioase care transcend experienta.
Chiar dac3, a§a cum subliniazS Piaget, datele psihologice
cunoscute actualmente nu ne permit nici mScar sS ne imaginSm
ей putem atinge fapte izolate1, distinctia intre fapte $i adevaruri
ni se pare oportunS §i legitimS pentru obiectul nostru, pentru cS
ea corespunde uzajului obijnuit al argumentarii care se bazeazS
cand pe fapte, cand pe sisteme de importantS mai generals. Dar
nu ne-ar pIScea sS tranjSm, odatS pentru totdeauna, problema
filosoficS a raporturilor dintre fapte $i adevSruri: aceste raporturi
caracterizeazS concepfii despre auditorii diferite. Pentru unii,
faptul se opune adevSrului teoretic precum contin- gentul
necesarului, pentru altii, precum realbl schematicului; putem de
asemenea concepe raportul lor in a§a fel incat enuntul unui fapt
sS fie un adevSr §i orice adevSr sS enunfe un fapt.
Atunci cand din maniera de a concepe raporturile lor
reciproce rezult3 un primat al faptelor sau al adev3rurilor, faptele
$i adevSrurile nu pot fi utilizate cu exact aceeaji valoare ca punct
de plecare al argument3rii. Doar unui din cele douS este presupus
a beneficia pe deplin de acordul auditoriului universal. Dar s3 nu
1 J. PIAGET, Traite de logiqtie, p. 30.
102 Puiictul tie plecare al argunieiitarii
uitSm cS acest primat nu este in general invocat decat atunci cand

cele dou3 tipuri de obiecte sunt confruntate. Dimpotriv3, in
practica de fiecare zi, fapte $i sisteme pot fi luate f3r3 distinctie
in considerate ca punct de plecare al argumentSrii.
Cel mai adesea, se utilizeaz3 fapte §i adev3ruri (teorii
§tiintifice, adev3ruri religioase, spre exemplu) ca obiecte de
acord distincte, dar intre care exista legaturi ce permit transferul
acordului: certitudinea faptului A, combinat cu credinta in
sistemul S, antreneaz3 certitudinea faptului B, adica a admite
faptul A, plus teoria S, inseamna a admite B.
In loc sa fie admis ca о legatura certa, raportul intre A §i В
poate s3 nu fie decat probabil: se va admite c3 aparitia faptului A
antreneaza, cu о anumita probabilitate, aparijia lui B. Cand gradul
de probabilitate al lui В poate fi calculat in funcjie de fapte §i de
о teorie in legatura cu care acordul este necontestat,
probabilitatea prev3zut3 nu este obiectul unui acord de о alta
natura decat acordul care prive§te faptul cert. Acesta este motivul
pentru care asimiiam unor acorduri despre fapte pe cele care
privesc probabilitatea evenimentelor de un anumit tip, in m3sura
in care este vorba despre probabilitati calculable.
Kneebone1 subliniaza foarte just in aceasta privinta c3
verosimi- litatea („likelihood") se aplic3 unor propozitii,
concluziilor inductive in special §i, prin aceasta, nu este о
cantitate masurabila, in timp ce probabilitatea este un raport
numeric intre dou3 propozitii care se aplica unor date empirice
specifice, bine definite, simple. Domeniul probabilitatii este deci
legat de cel al faptelor §i al adevarurilor $i se caracterizeaza
pentru fiecare auditoriu in functie de acestea.
§ 17. Prezumtiile
In afara de fapte ji de adevaruri, toate auditoriile admit
prezumtii. Acestea beneficiaza §i de acordul universal, totuji
adeziunea la prezum(ii nu este maxima, ne a§teptam ca aceasta
adeziune s3 fie intarita, la un moment dat, de alte elemente. Cei
1 G. T. KNEEBONE, Induction and Probability, Proceedings of the Aristotelian Society,
New Series, vol. L, p. 36.
Acordul 103
care admit prezumfia conteaza chiar, de obicei, pe aceasta

intarire.
О argumentare prealabila poate tinde s3 stabileasc3 ideea c3
exista anumite prezumfii, tot a§a cum о argumentare poate tinde
s3 arate c3 ne afl3m in prezen(a unui fapt. Dar cum prezumtiile,
prin natura lor, sunt predispuse la a fi int3rite, se pare c3, in
Ieg3tur3 cu acest punct, о nuanf3 importanta trebuie s3 fie
subliniata: in timp ce justificarea unui fapt risca intotdeauna s3-i
diminueze statutul, nu acelaji lucru se intampia in ceea ce privejte
prezumtiile; pentru a-§i p3stra statutul, nu este deci deloc nevoie
ca ele s3 fie deta$ate de о eventuala argumentare prealabiia.
Totodata, cel mai adesea, prezumtiile sunt admise de la bun
inceput, ca punct de plecare al argumentarilor. Vom vedea chiar
c3 unele pot fi impuse unor auditorii legate prin conventii.
Utilizarea prezumtiilor duce la enunturi а сЗгог
verosimilitate nu decurge deloc dintr-un calcul aplicat unor date
de fapt §i nu ar putea decurge dintr-un astfel de calcul, chiar
perfectionat. Desigur, frontierele dintre probabilitatea calculabila
- cel putin in principiu - §i verosimilitate pot varia in functie de
conceptiile filosofice. Dar, pentru a aduce enunturile ce rezulta
din prezumtii la enunturi de probabilitate calculabila, ar trebui s3
le modific3m, in orice caz, formularea §i forja argumentativ3. S3
cit3m cateva prezumtii de uzaj curent: prezumtia conform c3reia
calitatea unui act о manifesta pe cea a persoanei care 1-a f3cut;
prezumtia de credulitate naturala, care face ca prima noastr3
mi§care s3 fie aceea de a considera drept adev3rat ceea ce ni se
spune §i care este admisa atata timp §i in m3sura in care nu avem
motiv s3 ne indoim; prezumtia de interes dup3 care tragem
concluzia c3 orice enunj adus la cuno§tinta noastr3 este presupus
a he interesa; prezumtia care privejte caracterul rational al
oric3rei actiuni umane.
Prezumtiile sunt legate in fiecare caz particular de ceea ce
este normal §i de ceea ce este verosimil. О prezumtie mai
generala decat toate cele pe care le-am mentionat este aceea c3
exista pentru fiecare categorie de fapte $i, mai ales, pentru fiecare
categorie de comportamente un aspect considerat normal ce
poate servi drept baz3 pentru rationamente. Existenta chiar a
104 Puiictul tie plecare al argunieiitarii
acestei leg3turi intre prezumtii §i normal constituie о prezumtie

generala admisa de c3tre toate auditoriile. Se prezuma, pan3 la
proba contrarie, c3 normalul este ceea ce se va produce, sau s-a
produs, sau mai degraba c3 normalul este о baz3 pe care putem
conta in rationamentele noastre1. Aceasta baz3 corespunde oare
unei reprezentari ce poate fi definita in termeni de distribute
statistica a frecvenjelor? Nu, f3r3 indoiaia. §i acesta este unui
1 Cf. F. GONSETH, La notion du normal, Dialecticn, 3, pp. 243-252.

105 Puiictul de plecare al argumentarii
din motivele care ne oblig3 s3 vorbim despre prezumtii §i nu

despre probabilitate calculata. Cel mult se poate spune c3, grosso
modo, ideea pe care ne-o facem despre normal, in rationamentele
noastre - in afara cazurilor in care calculul frecventelor este
efectiv practicat §i in care ideea curenta despre normal este
eliminata pentru a face loc celei de caracteristica a unei distribujii
oscileaza intre diferite aspecte. Servin- du-ne de limbajul statistic
pentru a descrie aceste aspecte, vom spune c3 nojiunea de normal
асорегЗ cel mai adesea, in acela$i timp §i de о maniera divers
accentuata, dup3 caz, ideile de medie, de mod ca §i de parte mai
mult sau mai putin intinsa a unei distribute.
Astfel normalul, atunci cand este vorba despre capacitatea
care i se cere unui §ofer, este tot ceea ce dep3$e§te un minim;
atunci cand este vorba despre viteza unei ma$ini care a rasturnat
un pieton, este tot ceea ce este inferior unui maxim. In alte cazuri,
atentia se refera la toata partea centrala a curbei de distribute, iar
normalul se opune exceptio- nalului: dac3 ne imagin3m о
distribute binomiala, normalul se refera cel mai adesea la modul
inconjurat de о anumita marja in ambele sensuri.
Ca о caracteristica a unei populatii (in sensul larg al acestui
termen §i oricare ar fi elementele sale, animate sau inanimate,
obiecte sau comportamente), est;e modul care domina cu
certitudine in toate prezumtiile bazate mai degraba pe obi§nuit
decat pe medie; este modul pe care il regasim ca punct de
comparatie in aprecierile de mare $i de mic; el este cel pe care il
g3sim la baza tuturor rationamentelor asupra comportamentului,
la baza prezumjiilor care pot justifica acel Einfiihlung ji pe care
oratorii il utilizeaza atat de mult atunci cand roaga staruitor
auditoriul s3 se puna in locul protejatilor s3i.
Dac3 prezumba bazata pe normal nu poate decat rareori s3
fie redusa la о evaluare de frecvenfe ji la utilizarea unor
caracteristici determinate de distribute statistica, nu este mai pujin
util s3 clarificam nojiunea uzuaia de normal aratSnd c3 el
depinde intotdeauna de grupul de referinja, adic3 de categoria
totaia in funcjie de care se stabile§te. Trebuie s3 not3m c3 acest
grup - care este adesea un grup social - nu este aproape niciodata
desemnat in mod explicit. Probabil c3 interlocutor» se gandesc
106 Punctul ik plecare al argumentarii
rareori la aceasta; este totu§i clar c3 toate prezumjiile bazate pe

normal implica un acord cu privire la acest grup de referinja.
Acest grup este, in majoritatea cazurilor, cSt se poate de
instabil. Intr-adev3r, dac3 anumiti indivizi se indep3rteaza in
comportamentul lor de ceea ce este considerat normal, conduita
lor poate»modifica acest normal (statistic, vom spune c3 el poate
modifica media); dar, dac3 individul se indep3rteaza de normal
dincolo de anumite limite, el va fi exclus din grup $i, ca urmare,
grupul de referinta va fi cel modificat. Individul va fi considerat
nebun §i exclus din comunitate, sau prea prost crescut pentru a
face parte dintre cei pe care ii frecventeaza lumea buna. S3 citam
un procedeu care ni se pare bazat pe о astfel de excludere:
- DumneavoastrjS, domnule, spuse Bloch
intorcand-se catre domnul d'Argencourt, caruia ii fusese
prezentat odata cu celelalte persoane, sunteti cu siguranta
partizan al lui Dreyfus, c3ci in strainatate toata lumea este de
partea lui.
- Este о afacere care nu-i prive§te decat pe francezi,
nu-i a$a? raspunse domnul d'Argencourt cu acea insolenta
speciala care consta in а-i atribui interlocutorului о рЗгеге pe
care §tii bine ca nu о imparta§e5te, de vreme ce tocmai a
emis una opusa1.
lnseamna s3-l excluzi pe interlocutor dintre oamenii
cumsecade la care aceasta opinie este normaia §i la care ai deci
dreptul s3-i prezumi existenta. Nu numai grupul de referinta este
instabil, ci $i felul de a-1 considera poate varia: ne gandim uneori
la grupul real sau fictiv care actioneaza intr-un anumit fel, uneori
conform opiniei comune, care ii privejte pe cei care actioneaza in
cutare fel, sau conform opiniei celor considered purtatorii de
cuvant ai acestei opinii comune, sau conform acelui ceva
considerat de obicei ca fiind opinia acestor purtatori de cuvant.
Aceste conceptii diverse ale grupului de referinta vor juca adesea,
in argumentare, una impotriva celeilalte.
In orice argumentare judicial intervin variadile grupului de
referinta. Vechea opozide dintre argumentarea prin motivele
crimei §i prin conduita acuzatului corespunde la dou3 grupuri de
1 M. PROUST, In cautarcn timpului pierdut, vol. 3: Giiennantes, II, p.85. (Ed. rom.: Uni
vers, Buc., 1989, p. 219; u.t.)
Acordul 107
referinta diferite: primul mai larg, al doilea mai specific, adic3, in

al doilea caz, se extrag prezumtiile din ceea ce este normal pentru
ni§te oameni care s-au comportat, toata viata lor, precum
acuzatul.
Intr-o maniera generala, orice complement de informatie
poate provoca о schimbare a grupului de referinta §i prin aceasta
ne poate modifica conceptia despre ceea ce este remarcabil,
monstruos. Rolul oratorului va fi adesea acela de a favoriza
aceasta modificare, oferind informaî noi. Cand avocatul
acuzatului se bazeaza pe circumstance atenuante, el sugereaza
schimbarea grupului de referinta: comportamentul prezumat,
acela care va servi drept criteriu pentru a-1 judeca pe acuzat, va fi
de acum inainte comportamentul normal al acestui nou grup de
referinta. Pe de alta parte, daca cercul relatiilor noastre se
I3rge§te, anumite dotari naturale care ni se par remarcabile i$i
vor pierde acest caracter, pentru ей vom avea ocazia s3 le
intalnim adesea. Invers, faptul ей un deces are loc in randul
locuitorilor unui ora$ mare, nimic mai normal; daca acelaji
eveniment afecteaza micul cerc al relatiilor noastre, il g3sim
extraordinar. Opozitia dintre cele dou3 grupuri de referinta este
cea care permite, in acelaji timp, unora s3 se mire c3 un muritor
moare ?i altora s3 se mire de aceasta mirare.
Daca prezumtiile legate de normal sunt un obiect de acord,
trebuie, in afar3 de aceasta, s3 existe un acord subjacent cu
privire la grupul de referinta al acestui normal. Majoritatea
argumentelor care tind s3 arate ей este extraordinar, contrar
oric3rei prezumtii, faptul ей omul §i-a putut g3si un glob pe
m3sura sa, presupun, f3r3 a о spune cel mai adesea, c3 grupul de
referinta, cel al globurilor locuibile, este extrem de redus.
Dimpotriva, un astronom ca Hoyle, care considera ей lumile
locuibile sunt extrem de numeroase, va spune cu итог ей, daca
globul nostru nu ar fi locuibil, am fi in alta parte1.
Adesea chiar notiunile utilizate in argumentare presupun
unui sau mai multe grupuri de referinja care determina normalul,
f3r3 ca acest lucru s3 fie explicit; este cazul, spre exemplu, al
nojiunii juridice de neglijenâ: discujiile referitoare la aceasta
1 F. HOYLE, The nature of the universe, p. 90.
nofiune vor face singure s3 арагЗ existenfa acestor grupuri.

Acordul bazat pe prezumtia normalului este presupus valabil
pentru auditoriul universal intocmai ca acordul asupra faptelor
verificate §i asupra adevarurilor. De asemenea, acest acord este
adesea greu de deosebit de acordul asupra faptelor. Faptele
prezumate sunt, la un moment dat, tratate ca fiind echivalente cu
fapte observate $i pot servi, ca §i acestea, drept premis3 pentru
argumentSri. Aceasta, desigur, pana la punerea in discutie a
prezumfiei. S-a operat deci un salt, prin care normalul ajunge s3
coincide cu ceva unic, care nu s-a intamplat decat о data §i care
nu se va mai intampla niciodata. S3 notam c3, precizand din ce in
ce mai mult conditiile pe care trebuie s3 le satisfac3 membrii
grupului de referin(3, s-ar putea ajunge, efectiv, la a-1 reduce pe
acesta din urma la un singur individ. Totu$i, chiar §i atunci,
prezumtia referitoare la conduita acestui individ $i conduita reaia
a grupului de referinta nu se confunda, iar saltul ciudat despre
care este vorba, care permite rationarea asupra faptelor prezumate
in acelaji fel ca asupra faptelor observate, s-ar mai p3stra inc3.
§ 18. Valorile
Alaturi de fapte, de adev3ruri §i de prezumtii, caracterizate
prin acordul auditoriului universal, trebuie s3 facem loc, in
inventarul nostru, unor obiecte de acord in Ieg3tur3 cu care nu se
sper3 decat adeziunea unor grupuri particulare: acestea sunt
valorile, ierarhiile §i locurile preferabilului.
A fi de acord in Ieg3tur3 cu о valoare inseamn3 s3 admitem
c3 un obiect, о fiinta sau un ideal trebuie s3 exercite asupra
actiunii $i asupra dispozitiilor la actiune о influenta anume, de
care se poate tine cont intr-o argumentare, f3r3 a se considera
totuji c3 acest punct de vedere se impune tuturor. Existenta
valorilor, ca obiecte de acord ce permit о comuniune asupra unor
moduri particulare de a actiona, este legata de ideea de
multiplicitate a grupurilor. Pentru antici, enunturile care privesc
ceea ce noi numim valori, in m3sura in care ele nu erau tratate ca
adev3ruri indiscuta bile, erau inglobate.cu tot felul de afirmatii
verosimile in grupul nediferentiat al opiniilor. Aceasta este §i
maniera in care le privejte Descartes in maximele moralei sale
Acordul 109
provizorii:
Astfel, actiunile noastre nesuferind adesea nici о
amanare, este un adevSr foarte sigur c3, atunci cSnd nu ne
st3 in putinta s3 alegem opiniile cele mai adev3rate, trebuie
s3 urm3m pe cele mai probabile; ...§i s3 le socotim, dup3
aceea, nu ca indoielnice in aplicarea lor, ci ca foarte
110 Piuictul tk plecareal argumentarii
adev3rate §i foarte sigure, numai fiindc3 ratiunea ins3$i care

ne-a
determinat s3 le alegem este dreaptS $i sigur3‘.
Descartes marcheazS in aceastS maximS caracterul precar $i
totodatS indispensabil al valorilor. El vorbejte despre opinii
probabile, dar de fapt este vorba de о optiune care se raporteazS
la ceea ce am numi noi astSzi valori. Intr-adevSr, ceea ce el
callficS drept ratiune foarte adevSratS §i foarte sigurS este,
ajteptand о certitudine filosoficS, valoarea aparent incontestabilS
care se acordS unei conduite umane eficiente.
Valorile intervin, la un moment dat, in toate argumentSrile.
In rationamentele de ordin ^tiintific, ele sunt in general impinse
cStre originea formSrii conceptelor §i regulilor care constituie
sistemul in cauz3 §i cStre sfar§itul rationamentului, in mSsura in
care acesta vizeazS valoarea adevSrului. DesfSjurarea
rationamentului este, pe cat posibil, exceptatS de la aceasta;
aceastS purificare iji atinge maximumul in jtiintele formale. Dar
in domeniile juridic, politic, filosofic, valorile intervin ca bazS de
argumentare de-a lungul dezvoltSrilor. Se apeleazS la ele pentru
a angaja auditorul sS facS anumite alegeri mai degrabS decat
altele, §i mai ales pentru a justifica aceste alegeri, astfel incat sS
devinS acceptabile §i aprobate de alteritate.
Intr-o discutie, nu ne putem sustrage valorii negand-o pur §i
simplu: tot a$a cum, dacS contestSm cS ceva este un fapt, trebuie
sS dSm motivele acestei alegatii („Nu percep acest lucru", ceea
ce echiva- leazS cu a spune ,,Eu percep altceva"), dupS cum,
atunci cand este vorba despre о valoare, ea poate fi descalificatS,
subordonatS altora sau interpretatS, dar nu pot fi, in bloc,
respinse'toate valorile: ne-am afla, din acei moment, in domeniul
forjei §i nu in cel al discuîei. Gangsterul care dS intaietate
securitSjii personale о poate face fSrS explicate, dacS se
limiteazS la domeniul acjiunii. Dar imediat ce dore$te sS justifice
aceastS intaietate in faja altcuiva sau in fata lui insuji, el trebuie
sS recunoascS celelalte valori care ii sunt invocate pentru a le
putea combate. fn acest sens, valorile sunt comparabile cu
faptele: imediat ce unui dintre mterlocutori le invocS, trebuie sS
argumentSm pentru a sc3pa de ele, cu riscul de a refuza discujia;
$i, in general, argumentul va implica faptul c3 sunt admise alte
Acordul 111
valori.
Conceptia noastrS, care considera valorile drept obiecte de
acord ce nu cer adeziunea auditoriului universal, se love§te de
diverse obiectiuni.
Nu sunt neglijate oare, in beneficiul acestei distinctii, alte
diferente mai importante? Nu ne putem oare multumi s3 spunem
c3 faptele §i adev3rurile exprima realul, in timp ce valorile
privesc о atitudine fata de real? Dar daca atitudinea fata de real ar
fi universal, nu am mai distinge-o de adev3ruri. Doar aspectul
s3u non universal ne permite s3-i acordam un statut particular.
Este intr-adev3r greu de crezut c3 anumite criterii pur formale pot
intra discutie. C3ci un acela$i enunt, dup3 locul pe care il осирЗ
in discurs, dup3 ceea ce anunta, respinge, corecteaza, va putea fi
inteles in legatura cu ceea ce se considera in mod obi§nuit fapt
sau cu ceea ce se considera valoare. Pe de alta parte, statutul
enunturilor evolueaza: inserate intr-un sistem de credinte despre
care se pretinde c3 are valoare in ochii tuturor, anumite valori pot
fi tratate ca fapte sau ca adevaruri. Pe parcursul argumentarii, ji
uneori printr-un proces destul de lent, se va recunoa§te probabil
c3 este vorba despre obiecte de acord care nu pot pretinde
adeziunea auditoriului universal.
Dar, daca in aceasta consta, in opinia noastra, caracteristica
valorilor, ce se poate spune despre ceea ce se considera de la bun
inceput ca fiind valori universale sau absolute, precum Adevarul,
Binele, Frnmosul, Absolutul?
N3zuin£a spre acordul universal, in ceea ce le prive5te, pare
c3 rezulta doar din generalitatea lor; nu se poate considera ca ele
conteaza pentru un auditoriu universal decat cu conditia s3 nu li
se specifice continutul. Din momentul in care incerc3m s3 le
preciz3m, nu mai intalnim decat adeziunea auditoriilor
particulare.
Valorile universale merita, dup3 E. Dupreel, s3 fie numite
„valori de persuasiune" pentru c3 ele sunt
inijlonce de persuasiuue care, din punctul de vedere al
sociologului, mi sunt
decat a$a ceva, strict, un fel de instrumente spirituale total
112 Punctul de plecare al argiunentarii
separabile de
materia pe care ne permit s3 о modelam, anterioare
momentului in care
ne servim de ele §i r3manand intacte dupS ce au servit,
disponibile, ca $i inainte, pentru alte ocazii1.
Este о conceptie care pune in mod admirabil in evident^
rolul argumentativ al acestor valori. Instrumentele, cum le
numejte Dupreel, sunt utilizabile in fata tuturor auditoriilor:
valorile particulare pot fi intotdeauna legate de valorile universale
?i pot servi la determinarea acestora. Auditoriul real.va putea s3
se considere cu atat mai apropiat de un auditoriu universal, cu cat
valoarea particular^ va рЗгеа c3 se estompeaz3 in fata valorii
universale pe care о determine. Prin urmare, aceste valori se
prezinta ca universale §i aspira la un statut asemanator celui al
faptelor in m3sura in care sunt vagi. In m3sura in care sunt clare,
ele se prezinta doar ca fiind conforme cu aspira tiile unor anumite
grupuri particulare. Rolul lor este deci de a justifica alegeri in
legatura cu care nu exista acord unanim, inserandu-le intr-un fel
de cadru vid, dar peste care domnejte un acord mai larg. De§i
realizat cu privire la о forma vida, acesta nu are о semnificatie
mai putin importanta: el dovedejte c3 suntem hot3rati s3 depa§im
acordurile particulare, m3car ca intentie, $i c3 recunoajtem
importanta pe care trebuie s3 о atribuim acordului universal a
c3rui realizare este permis3 de aceste valori.
§ 19. Valori abstracte §i valori concrete

Argumentarea asupra valorilor necesita о distinctie, pe care
о consider3m fundamentaia $i care a fost prea mult neglijata,
intre valori abstracte, precum dreptatea sau veracitatea, $i valori
concrete, precum Franta sau Biserica. Valoarea concreta este cea
care se leag3 de о fiinta vie, de un grup determinat, un obiect
particular, atunci cand sunt considerate in unicitatea lor.
Valorizarea concretului $i valoarea acordata unicului sunt strans
legate: a dezv3lui caracterul unic a ceva inseamn3 a-1 valoriza
prin chiar acest fapt. Scriitorii romantici, revelandu-ne caracterul
unic al anumitor fiinje, al anumitor grupuri, al anumitor momente
1 E. DUPREEL, Sociologie generate, pp. 181-182.
Acordul 113
istorice, au provocat, chiar in gandirea filosofica, о reacjie

impotriva rafionalismului abstract, reacjie care se evidenjiaza
prin locul exceptional acordat persoanei umane, valoare concreta
prin excelenja.
In timp ce morala occidentals, in mSsura in care se inspirS
din concepjiile greco-romane, pune pref mai ales pe observarea
regulilor valabile pentru tofi §i in orice circumstance, exists
comportamente ji virtufi care nu pot fi concepute decfit in raport
cu valori concrete. Notiunile de angajament, de fidelitate, de
loinlitate, de solidnritate, de disciplina sunt de acest tip. In
acela§i fel cele cinci obligatii universale ale lui Confucius1, intre
guvernanti ?i guvernati, intre tatS §i fiu, intre sot ?i sotie, intre
frate mai mare $i frate mai mic, intre prieteni, sunt expresia
importantei acordate unor relatii personale intre indivizi care
constituie unii pentru altii valori concrete.
De fapt, oricare ar fi valorile dominante intr-un mediu de
culturS, viata spirituals nu poate evita sS se sprijine atat pe valori
abstracte, cat §i pe valori concrete. Se pare cS au existat mereu
persoane care acordS mai multS importantS unora decat altora;
ele constituie probabil familii caracteriale. In orice caz, acestea ar
avea drept trSsSturS distinctivS nu pe aceea de a neglija complet
valori de un anumit tip, ci de a le subordona celor de celSlalt tip.
Se va opune lui Erasmus, care prefera о pace nedreaptS unui
rSzboi drept, cel care prefera prieteniei lui Platon valoarea
abstracts a adevSrului.
Argumentarea se bazeazS, dupS imprejurSri, cand pe
valorile abstracte, cand pe valorile concrete; uneori, este dificil de
perceput rolul pe care il joacS atat unele, cat $i celelalte. Cand
spunem cS oamenii sunt egali pentru cS sunt copiii unui aceluiaji
Dumnezeu, se pare cS ne sprijinim pe о valoare concretS pentru a
gSsi о valoare abstracts, cea a egalitStii; dar am putea spune de
asemenea cS nu este vorba, in acest caz, decat despre valoarea
abstracts care se exprimS apeland, prin analogie, la о relatie
1 KOU HONG MING $i Francis BORREY, Le catechisme de Confucius, p. 69, dupS

Tchoung-young, cap. XX, § 7 (G. PAUTHIER, Confucius et Mencius, p. 83); cf. §i Hsiao-
King (clasic al devotamentului filial). Sacred books of the East, vol. Ill, trad, de J. LEGGE, in
special p. 482.
concretS; in ciuda folosirii lui pentru cu, punctul de plecare s-ar

gSsi in valoarea abstracts.
NicSieri nu se observS mai bine acest du-te-vino de la
valoarea concretS la valorile abstracte §i invers decat in
rationamentele referitoare la Dumnezeu, considerat, in acelaji
timp, valoare abstracts abso-
115 Punctul de plecare nl argnniciitarii
luta ?i Fiinta perfecta. Dumnezeu este oare perfect pentru c3

este intruparea tuturor valorilor abstracte? О calitate este oare
perfectiune pentru ca anumite copceptii despre Dumnezeu ne
permit s3 i-o acordam? Este greu de determinat in acest fel о
prioritate oarecare. Pozi}ion3rile contradictorii ale unui Leibniz,
pe aceasta tema, sunt foarte instructive. El §tie ca Dumnezeu este
perfect, dar ar vrea ca aceasta perfecjiune s3 se poata justifica §i
ca tot ceea ce decide Dumnezeu s3 nu fie bun numai pentru acest
motiv, c3 1-a f3cut Dumnezeu1. Universalitatea principiului
ratiunii suficiente cere sa existe о rajiune suficienta, о
conformitate cu о reguia, care s3 justifice alegerea divina. Dar,
din contra, credinja in perfecjiunea divina precede orice dovada
pe care Leibniz ar putea-o furniza §i constituie punctul de plecare
al teologiei sale. La un mare numar de ganditori, Dumnezeu este
modelul care trebuie urmat, in orice privinta. De aceea a putut
furniza Kenneth Burke о lista foarte lunga a tuturor valorilor
abstracte care §i-au g3sit temeiul in Fiinta perfecta2.
Ideologiile care nu voiau s3 recunoasca in Dumnezeu
temeiul tuturor valorilor au fost obligate s3 recurga la ni§te
notiuni, de un alt ordin, precum cea de stat sau de umanitate:
aceste notiuni, de asemenea, pot fi concepute, fie ca valori
concrete de tipul persoanei, fie ca rezultat al unor rationamente
bazate pe valori abstracte.
О aceea§i realitate, un grup social, spre exemplu, va fi tratat
cand ca valoare concreta §i unic3, cand ca о multime de indivizi
care vor fi opu§i unuia singur sau unora, cu ajutorul unor
argumentari prin питЗг, penti^r care orice idee de valoare
concreta este complet straina. Ceea ce este valoare concreta, in
anumite cazuri, nu este intotdeauna: pentru ca о valoare s3 fie
concreta, trebuie privita sub aspectul s3u de realitate unic3; a
declara c3 cutare valoare este, odata pentru totdeauna, о valoare
concreta, constituie о pozijionare arbitrar3.
Anumite valori concrete sunt utilizate cel mai adesea pentru
a intemeia valorile abstracte §i invers. Pentru a §ti ce conduita
1 LEIBNIZ, ё<1. Gerhardt, vol. IV, Disertafie metafizicS, II, p. 427. (Ed. rom.: Humanitas &
Central European University Press, Bucure§ti, 1996, p. 10; n.t.)
2 Kenneth BURKE, A Rhetoric of motives, pp. 299-300.
116 Putichtl de plecare til argument drii
este virtuoas3, ne mtoarcem frecvent c3tre un model pe care ne

str3duim s3-l imitSm. Relatia de prietenie §i actele la care ea
conduce ii vor furniza lui Aristotel un criteriu de evaluare:
Tot a$a, lucrurile din care se pot imp3rt3$i prietenii sunt
preferabile lucrurilor pe care vrem s3 le facem pentru
prieteni mai degrabS decat pentru primul om ce ne iese in
cale. A§a de exemplu, este preferabil s3 lucrSm drept $i s3
facem binele fa(3 de simpla aparen(3 de a lucra drept $i a
face binele. C3ci preferSm si facem bine prietenilor, nu s3
рЯгет c3 le facem binele, dar cand este vorba de primii ce ne
ies in cale se intampIS invers1.
Fenelon, dimpotrivd, este indignat de faptul c3 anumite
virtuti sunt proslSvite mai mult decat altele pentru ей au fost
practicate de un om pe care vrem s3-l 13ud3m in timp ce „nu
trebuie 13udat un erou decat pentru a face ca poporul s3-i afle
virtutile, pentru a-1 incita pe acesta s3 le imite"2.
Nevoia de a ne sprijini pe valori abstracte este probabil
legate in mod esential de schimbare. Ele ar exprima un spirit
revolutionar. Am vSzut importanta pe саге о acordau chinezii
valorilor concrete. Aceasta ar tine de imobilismul Chinei.
Valorile abstracte pot servi cu u§urint3 criticii pentru c3 ele
nu se refera la persoane ci par, a furniza criterii celui care vrea sa
modifice ordinea stabilita. Pe de alta parte, atata timp cat о
schimbare nu este dorita, nu exista nici un motiv sa se formuleze
incompatibilitati. Or, valorile concrete se pot armoniza
intotdeauna; de vreme ce concretul exista, inseamna c3 el este
posibil, inseamn3 c3 el realizeazS о anumita armonie. Din contra,
valorile abstracte, impinse panS la extrem, sunt inconciliabile:
este imposibil s3 pui de acord in abstract virtuti precum dreptatea
§i mila. Probabil c3 nevoia de schimbare, in Occident, a incitat la
argumentarea asupra valorilor abstracte, pentru c3 se preteaz3
mai bine la formularea de incompatibilit3ti. De altfel, confuzia
dintre aceste notiuni abstracte ar permite, atunci cand aceste
incompatibilit3ti au fost formulate, formarea unor noi conceptii
1 ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 2, 118 a. (Ed. rom.: Editura IRI, Bu- cure5ti,1998,
vol. 2, pag. 369; n.t.)
2 FENELON, ed. Lebel, t. XXI: Dialogues siir I'eloquence, pp. 24-25.
Acordul 117
despre aceste valori. О viatS intensS a valorilor ar deveni astfel

posibila, о refacere continu3, о remodelare constanta.
AT fi mai u§or s3 ne sprijinim pe valorile concrete atunci
cand este vorba despre a conserve decat despre a reinnoi. Iar
motivul pentru care conservatorii se considera realijti este,
probabil, acela c3 ei pun in prim-plan astfel de valori. Nojiunile
de fidelitate, de loialitate §i de solidaritate, legate de valori
concrete, caracterizeaz3 de altfel adesea argumentarea
conservatoare.
§ 20. Ierarhiile
Argumentarea se sprijin3 nu numai pe valori, abstracte §i
concrete, dar §i pe ierarhii, precum superioritatea oamenilor
asupra animalelor, a zeilor asupra oamenilor. F3r3 indoiala,
aceste ierarhii ar fi justificabile cu ajutorul unor valori, dar la
modul cel mai general nu se va pune problema s3 li se caute о
baz3 decat atunci cand va fi vorba de a le арЗга; adesea, de altfel,
ele vor гЗтапе implicite, ca ierarhia intre persoane §i lucruri din
acest pasaj in care Scheler, ar3tand c3 valorile pot fi ierarhizate
dup3 susjinerea de care se bucura, a tras concluzia c3, prin ins3§i
natura lor, valorile referitoare la' persoane sunt superioare
valorilor referitoare la lucruri1.
Ierarhiile admise se prezinta practic sub dou3 aspecte
caracteristice: alaturi de ierarhiile concrete, ca aceea care
exprima superioritatea oamenilor asupra animalelor, exista
ierarhii abstracte, ca aceea care exprima superioritatea a ceea ce
este drept asupra a ceea ce este util. Evident, ierarhiile concrete se
pot referi, ca in exemplul de mai sus, la clase de obipcte; dar
fiecare dintre ele este privit in unicitatea lui concreta.
Se poate concepe ca, intr-o ierarhie cu mai multi termeni, A
s3 fie superior lui В §i ca В s3 fie superior lui C, f3r3 ca
fundamentele care ar putea fi invocate in favoarea fiec3reia dintre
aceste superioritaji s3 fie acelea§i, ba chiar f3r3 a se furniza vreun
motiv pentru aceste superioritaji. Dar, dac3 se recurge la
principii abstracte, acestea introduc in general in raporturile dintre
1 Max SCHELER, Der Fonnalismus in der Ethik und die maleriale Wertethik, pp. 98-99.
118 Putichtl de plecare til argument drii
lucruri о ordine care transforma simpla superioritate, preferabilul,

in ierarhie sistematic3, in ierarhie in sens strict. In aceste cazuri,
un acela§i principiu abstract, de aplicare repeta- biia, poate stabili
ansamblul ierarhiei: spre exemplu, anterioritatea, faptul de a
genera, de a confine pot constitui criteriu de ierarhizare.
О astfel de ierarhie se distinge net de simplul preferabil prin
aceea c3 ea asigurS о ordonare a tot ceea ce se supune
principiului саге о guverneaz3. A§a se face c3, dup3 Plotin, toate
elementele realului formeaz3 о ierarhie sistematizata, ceea ce este
cauz3 sau principiu care trebuie s3 ocupe un rang superior celui
care este efect sau consecinta 1. In anumite cazuri, un al doilea
principiu poate stabili о ierarhie intre termeni сЗгога primul
principiu nu le permite ierarhizarea: putem complete о ierarhizare
a genurilor animale, dupa un oarecare principiu, cu о ierarhizare a
speciilor fiec3rui gen dup3 un alt principiu. Am putea g3si la
Sfantul Toma aplicatii curioase ale acestei dualitati de principii,
in special la ierarhizarea ingerilor2.
Unui dintre principiile de ierarhizare cele mai uzuale este
cantitatea mai mare sau mai putin mare a ceva. In acest fel, vom
avea, alaturi de ierarhii de valori bazate pe preferinta acordata
uneia dintre aceste valori, ierarhii propriu-zise bazate pe
cantitatea unei aceleia§i valori: e§alonul superior este caracterizat
printr-o mai mare cantitate din cutare caracter.
Acestor ierarhii cantitative li s-ar opune ierarhiile eterogene.
Ierarhizarea valorilor abstracte neordonate din punct de vedere
cantitativ nu implica ca aceste valori s3 fie independente. Ba
dimpotriva. Vom vedea c3 valorile sunt in general considerate ca
fiind legate intre ele; chiar aceasta Ieg3tur3 este adesea baza
subordon3rii lor: spre exemplu, atunci cand valoarea care este
scop este considerata supe- rioar3 celei care este mijloc, valoarea
care este cauz3 superioar3 celei care este efect. Totu§i, in multe
cazuri, ierarhizarea admisa ar fi susceptibila de a se baza pe
recurgerea la ni§te scheme de Ieg3tur3, dar acestea nu sunt
explicite §i nu avem siguranta c3 sunt prezente in mintea
1 PLOTIN, Eiweade, V, 5, § 12.
2 Cf. GILSON, Toniismul, pp. 240-242. (Ed. rom.: Humanitas, Bucurejti, 2002, pp. 256-
259; n.l.)
Acordul 119
auditorilor; spre exemplu, unii ar considera adev3rul ca

120 Piim liil ile plecnrc nI niginnciitnrii
superior binelui, f3r3 a se gandi s3 expliciteze fundamentele

posibile ale acestei superioritati, f3r3 a c3uta s3 stabileasc3 care
ar fi legatura de subordonare a unuia fata de celaialt, nici chiar de
ce natura ar putea fi ea.
Ierarhiile de valori sunt, f3r3 indoiaia, mai importante din
punctul de vedere al structurii unei argumentari decat valorile
inse§i. Intr-adev3r, majoritatea acestora sunt comune unui mare
num3r de auditorii. Ceea ce caracterizeaz3 fiecare auditoriu sunt
mai pufin valorile pe care le admite acesta, c3t maniera Tn care le
ierarhizeaza.
Valorile, chiar dac3 sunt admise de numeroase auditorii
particulare, sunt admise cu mai multa sau mai putin3 forta.
Intensitatea de adeziune la о valoare Tn raport cu intensitatea cu
care se ader3 la о alta determina intre aceste valori о ierarhie de
care trebuie s3 se Jin3 seama. Cand aceasta intensitate nu este
cunoscuta cu suficienta precizie, oratorul о poate utiliza
intrucatva liber pe fiecare dintre valori, f3r3 a trebui s3 justifice
in mod obligatoriu pref^rinta pe care о d3 uneia dintre ele,
intruca nu este vorba despre r3stumarea unei ierarhii admise. Dar
acest caz este relativ rar. Aproape Tntotdeauna, valorile nu numai
c3 se bucura de о adeziune de intensitate diferit3, ci, Tn plus,
sunt admise ni§te principii care permit ierarhizarea lor. Este unui
din punctele in Ieg3tur3 cu care multi filosofi care se осирЗ de
valori au neglijat s3 atrag3 atentia. Pentru c3 au studiat valorile,
intr-o oarecare m3sura, in ele insele, independent de utilizarea lor
argumentativ3 prac- tic3, ei au insistat, pe bun3 dreptate, pe
convergence valorilor, neglijand prea adesea ierarhizarea lor,
solutie a conflictelor care le opun.
S3 not3m totu§i c3 aceste ierarhii nu impiedica independent
rela- tiv3 a valorilor. Aceasta ar fi compromis3 dac3 principiile
care permit aceasta ierarhizare ar fi fixate odata pentru totdeauna:
s-ar ajunge in acest caz la un monism al valorilor. Dar nu a§a se
prezinta in practic3 ierarhiile: fundamentele lor sunt tot atat de
multiple ca inse§i valorile pe care le coordoneaz3.
S3 lu3m, pentru a ilustra teza noastra, diferite maniere de a
privi raporturile existente intre certitudinea unei cunoa§teri §i
importanfa sau interesul pe care ea il poate prezenta. Isocrate §i
Acordul 121
SfSntul Toma dau intietate mai degraba importanfei decSt

certitudinii. Pentru Isocrate:
Este preferabil s3 avem in legatura cu subiecte utile о
opinie rezonabilS, decat cuno§tin(e exacte referitoare la
ni§te inutilitSp1.
RegSsim un fel de ecou amplificat §i dramatizat al acestui
pasaj, dar in cu totul alta perspectiva, in gandirea SfSntului
Toma:
Spiritelor obsedate de setea de divinitate, in zadar li se
vor oferi cuno§tin(ele cele mai certe cu privire la legile
numerelor sau la stTuctura universului. fndreptandu-ji atenpa
catre un obiect care se sustTage cunoajterii lor, acestea se
straduiesc sS ridice un col[ al vSlului, foarte fericite s3
perceapS, uneori chiar in intunericul cel mai des, cateva raze
ale luminii eterne care ii va lumina intr-o zi. Acelora li se par
mai dezirabile cele mai slabe cuno§tinte cu privire la
realitStile cele mai inalte, celor mai complete certitudini cu
privire la cele mai mSrunte obiecte2.
Intr-un sens invers, J. Benda aminte§te un pasaj dintr-o
scrisoare inedita a lui Lachelier c9tre Ravaisson: „Subiectul pe
care-1 voi lua drept tez3 nu este cel pe care vi 1-am anuntat; este
un subject mai ingust, adica mai series"*.
Faptul c3 ne simtim obligati s3 ierarhiz3m valori, oricare ar
fi rezultatul acestei ierarhiz3ri, provine din aceea c3 urm3rirea
simultan3 a acestor valori creeaz3 incompatibilitati, obliga la
alegeri. Este chiar una dintre problemele fundamentale pe care
trebuie s9 le rezolve aproape toti oamenii de §tiinta. S3 lu3m
exemplul celor care se осирЗ cu „Content analysis", care are ca
scop pe acela de a descrie obiectiv, sistematic §i cantitativ
continutul manifest al oricSrui fel de comunicare3.
О problems de analizS a conjinuturilor care revine
mereu, scrie Lasswell, este de a g3si cel mai bun echilibru
intre siguranâ §i valoare semnificativa. Noi putem fi cu
1 ISOCRATE, Discursuri: Elogiul Eleuei, § 5.
2 E. Gilson, Touiisiiiul, p. 40 (cf. Sum. 77/ад/., 1,1, 5, adi; ibid., I-1I, 66, 5, adi Sup. lib de
causis, lect. I). (Ed. rom. pp. 41-42; n.f.)
3 Cf. Bernard BERELSON, Content Analysis, Handbook of social psychology, edited by
Gardner LINDZEY.
122 Punctul tie plecnre til myuinentnrii
totul siguri de frecvenja cu care apare orice cuvant ales, dar

acest lucru poate fi de importanta minima*.
In aceste diverse cazuri, problemele sunt diferite, ca §i
contextele in care se prezinta ele, iar justificarea ierarhizarii,
atunci cand este data, poate varia, dar procesul argumentativ
prezinta analogii frapante: el presupune existenja unor valori
admise, dar incompatibile intr-o anumita situatie; ierarhizarea, fie
c3 rezulta dintr-o argumentare, fie c3 este pus3 de la inceput, о va
desemna pe cea pe care decidem s3 о sacrificam1.
§ 21. Locurile
Cand este vorba despre a intemeia valori sau ierarhii, sau
despre a cre§te intensitatea adeziunii pe саге о suscita ele, le
putem lega de alte valori sau de alte ierarhii, pentru a le
consolida, dar putem de asemenea recurge la premise de ordin
general, pe care le vom denumi locuri, xonoi, de unde deriv3
Topica, sau tratatele consacrate rationamentului dialectic.
Pentru antici, §i acest lucru pare a fi legat de grija de a
sprijini efortul de a mventa al oratorului, locurile desemneaza
rubrici sub care pot fi clasificate argumentele: era vorba despre
gruparea lor, cu scopul de a g3si mai u§or, la nevoie, materialul
necesar2; de unde definitia locurilor ca depozite de argumente 3.
Aristotel distingea locurile comune, care pot servi f3r3 distinctie
in orice §tiint3 §i nejinand de nici una; §i locurile specifice, care
sunt proprii fie unei §tiinte particulare, fie unui gen oratoric bine
definit4.
Locurile comune se caracterizeaz3 deci, in mod primitiv,
prin generalitatea lor foarte mare, care le f3cea utilizabile in toate
circumstance. Degenerescenja retoricii §i lipsa interesului pentru
studiul locurilor din partea celor mai mulji logicieni au condus la
aceasta consecinta neprev3zut3 pe care expuneri oratorice
1 Cf. § 46: Contradicfie si incompatibilitate.
2 Cf. ARISTOTEL, Topica, VIII, cap. 14,163 b.
3 CICERO, Topica, II, § 7; Partitiones oratoriae, § 5; Quintilian, Arta oratorica, vol. II, cartea
V, cap. X, § 20.
4 ARISTOTEL, Retorica, I, cap. 2, 1358 a; cf. Th. VIEHWEG, Topik tmd Jurisprutienz;
Johannes STROUX, Roiiiische Rechtu’issenschaft und RUetorik.
Acordul 123
impotriva luxului, a dezmajului, a lenei etc., pe care exercitiile

§colare ne-au facut s3 le repetSm pan3 la greata, зЗ fie calificate
drept locuri comune, in ciuda caracterului lor cu total particular.
Quintilian deja incercase s3 reactioneze impotriva acestui abuz1,
dar nu a reu§it. Din ce in ce mai mult, prin locuri comune sunt
intelese cele pe care Vico, spre exemplu, le nume§te locurile
oratorice, pentru a le opune celor despre care trateaz3 Topica2.
Locurile comune din zilele noastre se caracterizeaza printr-o
banalitate care nu exclude deloc specificitatea. Aceste locuri
comune nu sunt, pe drept cuvant, decat о aplicatie pe subiecte
particulare a locurilor comune, in sens aristotelician. Dar pentru
c3 aceasta aplicatie este f3cut3 pe un subject tratat adesea, se
deruleaz3 intr-o anumita ordine, cu conexiuni prev3zute intre
locuri, nu ne mai gandim decat la banalitatea ei, necunoscand
valoarea sa argumentativa. Am ajuns in punctul in care avem
tendinta de a uita c3 locurile formeaza un arsenal indispensabil, in
care, orice ar fi, va trebui s3 caute cel care vrea s3-l persuadeze
pe celaialt.
Aristotel studiaz3, in Topica sa, orice specie de locuri ce pot
servi de premisa unor silogisme dialectice sau retorice §i le
clasifica, conform perspectivelor stabilite de filosofia sa, in locuri
ale accidentului, ale genului, ale propriului, ale definitiei §i ale
identitatii. Demersul nostru va fi diferit. Pe de о parte, nu dorim
s3 leg3m punctul nostru de vedere de о metafizic3 particular §i,
pe de alta parte, cum nu deosebim tipurile de obiecte de acord
care privesc realul de cele care privesc preferabilul, nu vom numi
locuri decat premise de ordin general permitand intemeierea
valorilor §i a ierarhiilor §i pe care Aristotel le studiaz3 printre
locurile accidentului3. Aceste locuri constituie premisele cele mai
generale, adesea subintelese, de altfel, care ihtervin pentru a
justifica majoritatea alegerilor noastre.
О enumerare a locurilor care ar fi acorduri prime in
domeniul preferabilului, din care s-ar putea deduce toate celelalte
§i а сЗгог justificare ar permite-o deci, este о actiune a c3rei
1> QUINTILIAN, loc. cit.

2 VICO, lustituzioui oratorie, p. 20.
3 Cf. ARISTOTEL, Topica, III, 2,116 n-119 a $i Retorica, I, cap. 6, 7, 1362 л-1365 b.
124 Punctul tie plecnre til myuinentnrii
posibilitate este supusa discutiei. In orice caz, о astfel de actiune

ar tine de metafizic3
125 Punctul tic plecare al arginncntarii
sau de axiologie, care nu tin de scopul nostru. Scopul nostru

se limiteaza la examinarea §i la analiza argumentari lor concrete.
Acestea se opresc la niveluri variabile. Cand un acord este
constatat, putem prezuma c3 el este intemeiat pe locuri mai
general admise de interlocutori; totodata, pentru a le indica, ar
trebui s3 recurgem la ipoteze care nu sunt catu§i de pufin certe.
Astfel ne-am considera autorizati probabil s3 ducem afirmatia
c3 ceea ce este mai durabil §i mai stabil este preferabil unui lucru
care este mai putin durabil §i stabil, intr-un loc care pare mai
general, cel al superioritatii intregului asupra p3rtii: dar este
important s3 not3m c3 acest din urm3 loc nu este exprimat in
locul despre durabil, c3 este vorba despre о interpretare la care
interlocutorii ar putea s3 nu consimta. Totu§i, un loc oarecare
fiind utilizat, se poate oricand cere interlocutorului s3 justifice
acest lucru.
Dac3 locurile cele mai generale ne atrag cu cea mai mare
u§urint3 atentia, exista totu§i un interes indiscutabil pentru
analiza locurilor mai particulare care au intaietate in diverse
societati §i care permit s3 fie caracterizate. Pe de alta parte, chiar
atunci cand este vorba despre locuri foarte generale, este de
remarcat faptul c3 fiec3rui loc i s-аг putea opune un loc advers:
superioritatii durabilului, care este un loc clasic, i s-аг putea
opune cea a precarului, a ceva ce nu dureaz3 decat о clip3 §i care
este un loc romantic. De unde posibilitatea de a caracteriza socie-
tatile, nu numai prin valori particulare care au preferinta lor, dar
§i prin intensitatea adeziunii pe care о acorda ele cut3rui sau
cutarui membru al unui cuplu de locuri antitetice.
Nu consider3m util, pentru intelegerea generala a
argumentarii, s3 furniz3m о lista exhaustiv3 a locurilor utilizate.
Aceasta sarcin3 ni se pare de altfel dificil de realizat. Ceea ce ne
intereseaza, este aspectul prin care toate auditoriile, oricare ar fi
ele, sunt determinate s3 tin3 cont de locuri, pe care le vom grupa
sub cateva rubrici foarte generale: locuri ale cantitajii, ale
calit3(ii, ale ordinii, ale existentului, ale esenjei, ale persoanei.
Clasificarea pe саге о prezentam se justifica, in ochii no§tri, prin
importanfa, in practica argumentativa, a considerafiilor
referitoare la aceste categorii. Suntem obligaji s3 vorbim despre
126 Pitnclttl de plecare al argiuaeiitarii
acestea pujin mai pe larg, astfel incat no(iunea de loc s3 fie,

pentru tofi cititorii no§tri, altceva decat un cadru gol.
§ 22. Locuri ale cantit&tii
Intelegem prin locuri ale cantitafii locurile comune care
afirm3 c3 valoreaz3 mai mult decSt altceva din motive
cantitative. Cel mai adesea de altfel, locul cantitafii constituie un
subinfeles major, fara de care ins3 concluzia nu ar fi fondata.
Aristotel semnaleaz3 cateva dintre aceste locuri: „mai multe
lucruri bune sunt preferabile lucrurilor bune mai pufine" 1, bunul
care serve§te unui mai mare num3r de scopuri este preferabil
celui care nu este util in acela§i grad2, ceea ce este mai durabil §i
mai stabil este preferabil unui lucru care este intr-o mai mic3
m3sur33. S3 not3m, in Ieg3tur3 cu aceasta, c3 su peri ori ta tea
despre care este vorba se aplic3 atat valorilor pozitive, cat §i celor
negative, in sensul c3 un r3u durabil este un r3u mai mare decat
un r3u pasager. Pentru lsocrate, meritul este proportional cu
cantitatea de persoane сЗгога li se face un serviciu4: atletii sunt
inferiori educatorilor, pentru c3 ei beneficiaz3 singuri de forta lor,
in timp ce oamenii care gandesc bine sunt profitabili pentru toti 5.
Este acela§i argument pe care il utilizeaza Timon pentru a
valorize pamfletul:
Oratorul vorbe?te deputafilor, publicistul oamenilor de
stat, ziarul abonafilor s3i, Pamfletul tuturor... Acolo unde
cartea nu patrunde, ziarul ajunge. Unde ziarul nu ajunge,
Pamfletul circula6.
„Intregul valoreaz3 mai mult decat partea" pare s3 transpun3,
in termeni de preferinta, axioma „intregul este mai mare decat
partea" §i insu§i Bergson, atunci cand i§i propune s3 stabileasc3
superioritatea devenirii, a evolutiei, asupra fixitatii §i a staticului,
nu ezita s3 utilizeze locul cantitafii:
1 ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 2,117 a. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucure§ti, 1998, vol.
II, p. 367; u.t.)
21 Ibid., cartea III, cap 3,118 b.
3 Ibid., cartea III, cap. 1,116 a.
4 ISOCRATE, Discitrsuri, t. II: Ciilre Nicoclcs, § 8.
5 Ibid., Pnnegiricul Aleuei, § 2.
6 TIMON, Cartea oratorilor, pp. 90-91.
Acordul 127
Spuneam c3 intr-o mi§care se afia mai mult decat in

pozitiile succesive ocupate de un mobil, intr-o devenire mai
mult decat in formele strabatute rand pe rand, intr-o evolutie
a formei mai malt decat in formele realizate una dupa alta.
Filosofia va putea deci ca din termenii din primul fel s3-i
extraga pe cei de al doilea, dar nu din cei de al doilea pe cei
de primul. (...) tn fondul filosofiei antice se afla cu necesitate
acest postulat: in mobil se afla mai mult decat in mobil $i pe
calea diminuarii sau a atenu3rii se trece de la fixitate la
devenire1.
Locul cantit3fii, superioritate a ceea ce este admis de
num3rul cel mai mare, este cel care intemeiaza anumite concept»
ale democrajiei, ca §i concepjiile rafiunii саге о asimileaza pe
aceasta „simpilui comun". Chiar §i atunci cand unii filosofi greci,
precum Platon, opun adev3rul opiniei celor mulfi, ei valorizeaz3
adev3rul tot cu ajutorul unui loc al cantitajii, facand din el un
element de acord al tuturor zeilor §i care ar trebui s3-l suscite pe
cel al tuturor oamenilor2; locul cantitativ al durabilului permite,
de asemenea, valorizarea adev3rului, ca §i ceea ce este etern in
raport cu opiniile instabile §i pasagere.
Un alt loc al lui Aristotel afirma c3:
Este preferabil, de asemenea, ceea ce folose§te in orice
timp; a§a, de exemplu, dreptatea §i st3panirea de sine sunt
preferabile curajului. C3ci primele ne folosesc totdeauna,
celaialt numai uneori3.
Rousseau prefera rationamentele de acest gen. Pe astfel de
considerente de universalitate este intemeiata superioritatea
educajiei pe care о preconizeaz3 el;
tntr-o societate randuita, in care toate lucrurile sunt
fixate, fiecare trebuie crescut pentru locul s3u. Dac3 cineva e
pregatit pentru un loc §i nu-l осирЗ, nu mai e bun de nimic.
(...) Fa(3 de natura, oamenii sunt toti deopotriva, to|i au о
chemare comun3; a fi oameni. Cine este crescut bine in
1 BERGSON, Evolufia creatoare, pp. 341-342 (italicele sunt ale lui Bergson). (Ed. rom.:
Institutul European, Ia§i, 1998, p. 287; n.t.)
2 PLATON, Phaidros, 273 d-e.
3 ARISTOTEL, Topica, III, cap. 2,117 a, 35. (Ed. rom.: Editura IRI, Buc., 1998, vol. 2, p. 367;
n.t.)
128 Pitnclttl de plecare al argiuaeiitarii
vederea acestei chemari va §ti s3 indeplineasca §i alte

chemari care sunt in Ieg3tur3 cu aceasta (...). Trebuie doar sa
privim lucrurile dintr-un punct de vedere general, expus
tuturor intSmpiarilor omenejti1.
Validitatea generala a unui bun va fi definita de asemenea ca
fiind ceva al c3rui uzaj nu va fi f3cut inutil de nici un alt bun;
prin acest aspect se poate justifica inc3 о data preferinta acordata
mai curand dreptajii decat curajului.
Este preferabil, spune Aristotel (...) acel lucru care,
odata ce-l poseda toti, ne face s3 ne lipsim de alt lucru, fa(3
de un lucru care odata ce-l poseda to)i, ne face s3 sim)im
lipsa altuia (...). Dac3 toti sunt drepti, ne putem lipsi de
curaj. Dar dac3 toti sunt curajo§i, avem nevoie de dreptale2.
Putem considera drept locuri de cantitate preferinta acordata
probabilului asupra improbabilului, facilului asupra dificilului, a
ceea ce risc3 mai putin s3 ne scape. Majoritatea locurilor care
tind s3 arate eficacitatea unui mijloc vor fi locuri de cantitate.
Astfel, in Topica sa, Cicero grupeaz3 sub rubrica eficacitatii
(i>is) locurile urm3toare:
(...) cauza eficienta este mai importanta decat cea
ineficienta, cele ce sunt independente decat cele dependente
de altele, cele care sunt in puterea noastra decat cele care
sunt in puterea altora, cele stabile faja de cele incerte, cele
care nu pot fi luate fata de cele care pot fi luate3.
Ceea ce apare cel mai adesea, obi§nuitul, normalul, este
obiectul unuia dintre locurile cel mai frecvent utilizate, in a§a
m3sur3 incat trecerea de la ceea ce se face la ceea ce trebuie
f3cut, de la normal la погтЗ pare, pentru multi, s3 fie de la sine
inteles. Doar locul cantitajii autorizeaza aceasta asimilare, aceasta
trecere de la normal, care exprima о frecvenja, un aspect
cantitativ al lucrurilor, la norma care afirm3 c3 aceasta frecventa
1 ROUSSEAU, Emil, pp.11-12. (Ed. rom.: Moldova, Ia§i, 1998, pp. 34-35. Traducere de
Gheorghe Adamescu; n.t.)
2 ARISTOTEL, Topica, III, cap. 2, 117 a-b. (Ed. rom.: In: Organon, Editura IRI, Bucure§ti,
1998, vol. II; n.t.)
3 CICERO, Topica, XVIII, § 70. (Ed. rom.: Editura Universitatii „А1. I. Cuza", la5i, 2010,
XVIII, § 70, p. 91; n.t.)
Acordul 129
este favorabila §i c3 trebuie s3 ne conform3m ei. Atunci cand

toata lumea poate fi de acord asupra caracterului normal al unui
eveniment, cu conditia s3 fie de acord asupra criteriului norma-
130 Punctul tie plecnre al nrgiinientdrii
lului care va fi utilizat, prezentarea normalului ca norma

cere, in plus, utilizarea locului cantitatii.
Asimilarea normalului la normativ il conduce pe Quetelet s3-
l considere pe omul s3u obi§nuit imaginar drept modelul insu§i al
fru- mosului1, iar Pascal obtine de aici panseuri paradoxale,
precum acesta: „Oamenii sunt atat de imperios nebuni, c3 ar
insemna s3 fii nebun, printr-o alta intorsatura a nebuniei, s3 nu fii
nebun"2.
Trecerea de la normal la normativ, care se reg3se§te la tofi
cei care intemeiaza etica pe experienja, a fost considerata, pe
drept cuvant, о eroare a logicii3. Dar trebuie s3 recunoa§tem aici
unui dintre fundamentele valabile ale argumentarii, in sensul c3
acest pasaj este admis implicit, oricare ar fi domeniul avut in
vedere. Ii reg3sim urma in expresia germana Pflicht, apropiat de
man pflegt; о reg3sim in toate expresiile care асорегЗ, in acela§i
timp, apartenenta la un grup §i о maniera de a fi a indivizilor care
apartin acestui grup: „american", „socialist", fac aluzie totodata,
§i in functie de circumstante, la о norma de conduita sau la о
conduita normala.
Trecerea de la normal la norma este un fenomen curent §i
care pare s3 fie de la sine injeles. Disocierea celor dou3 §i
opozitia lor prin afirmarea primatului normei asupra normalului
necesita о argumentare care s3 о justifice: aceasta argumentare va
tinde catre devalorizarea normalului, cel mai adesea prin uzajul
altor locuri decat cele ale cantitatii.
Exceptionalul este pus la indoiala, in lipsa demonstrarii
valorii sale. Descartes merge pan3 la a face din aceasta indoiala о
regula a moralei sale provizorii:
Dintre multele p3reri admise eu nu le alegeam decat pe
cele mai moderate, atat pentru c3 sunt mai u§or de pus in
aplicare, fiind mai bune - orice exces fiind socotit d3un3tor
(...)4.
1 A. QUETELET, Physique sociale, Т. II, p. 386.
2 PASCAL, Bibl. de la Pl£iade, Pens£es, 184 (484) p. 871 (414 £d. Brusnchvigc). (Ed. rom.:
Editura Aion, Oradea, 1998, (414), p. 312; n.t.)
3 M. OSSOWSKA, Podstawy nauki о moralnosci (Les fondements d'une science de la morale),
83.
4 DESCARTES, Discurs asupra metodei, partea a IH-a, pp. 73-74. (Ed. rom.: Editura
Acordul 131
Orice situajie exceptional este considerata ргесагЗ: ,,St3nca

Tarpeiana se afla lang3 Capitoliu". De aceea caracterul anormal al
unei situajii, chiar favorabila, poate deveni un argument
impotriva acesteia.
§ 23. Locuri ale calitdtii

Locurile calitatii apar, in argumentare, §i sunt cel mai u§or
de sesizat atunci cand este contestata forta num3rului. A§a vor
sta lucrurile in cazul reformatorilor, a celor care se revolta
impotriva opiniei comune, precum Calvin, care il pune in garda
pe Francisc I in privinta celor care protesteaza impotriva
doctrinei sale, ,,c3 este deja condamnata printr-o aprobare
comuna a tuturor starilor''1. El respinge cutuma, c3ci „viata
oamenilor nu a fost niciodata atat de bine oran- duita, ca cele mai
bune lucruri s3 plac3 celei mai mari p3rti'' 2. El opune num3rului
calitatea adev3rului garantata de Dumnezeu:
Singur Ieremia a fost trimis de Dornnul (...), ca s3
anunte c3 „Legea va fi luata de la preot, sfatul va fi luat de la
cel intelept, iar cuvantul va fi luat de la profet"-1.
Chiar §i §efii se pot deci in§ela. Nu este vorba, in punctul
extrem in care se plaseaza Calvin, de о §tiinta superioar3 atribuita
elitei. §i nici de о cunoa§tere a adev3rului care s3 corespunda la
ceea ce ar admite, ca la Platon, un auditoriu universal alc3tuit din
zei §i din oameni. Este vorba despre lupta celui care detine
adev3rul, garantat de Dumnezeu, impotriva multimii care
r3t3ce§te. Adev3rul nu poate pieri, oricare ar fi num3rul
adversarilor s3i: ne afl3m in prezenta unei valori de ordin
superior, incomparabil. Acesta este aspectul pe care protagoni§tii
locului calitatii nu au cum s3 nu puna accentul: in ultima instanta,
locul calitatii duce la valorizarea unicului, care, ca §i normalul,
este unui dintre pivotii argumentarii.
Unicul este legat de о valoare concrete ceea ce consider3m
Mondero, Bucure§ti, 1999, Partea a IH-a, p. 30; n.t.)

1 CALVIN, invafatura religiei creative, Adresa introduction ciitre'regele Francisc /, p.5. ( Ed.
rom.: Oradea, 2003, p. 108.)
2 Ibid., p. 122.
132 Pinichil de plecare al argnnieutdrii
valoare concreta ne apare ca unic, dar ceea ce ne apare ca fiind

unic ne devine pretios:
AsemSnarea sa cu mine, ne spune Jouhandeau, ceea ce
ne pune laolalta, ceea ce nu ne deosebe§te, nu m3
intereseaz3; semnul particular care-1 separS pe X,
„singularitatea" lui este ceea ce m3 intereseaz3, este ceea се-
mi impune1.
A considera fiintele inter§anjabile, a nu vedea ceea ce este
specific personalitafii lor, inseamna a le devaloriza. Este de ajuns
uneori о inversare de termeni pentru a se manifesta caracterul
lipsit de personalitate pe care il prezinta acestea: „Thanks,
Rosencrantz and gentle Guildenstern" spuse Regele. „Thanks,
Guilderstern and gentle Rosen- crantz" relua Regina2.
Aceste exemple incearca sa arate c3 unicitatea unei fiinte sau
a unui obiect oarecare tine de felul in care concepem noi relatiile
noastre cu el: pentru cineva, cutare animal nu este decat un
e§antion dintr-o specie; pentru altul, este vorba despre о fiinta
unica cu care intretine raporturi deosebite. Filosofi precum Martin
Buber, precum Gabriel Marcel se ridica impotriva a ceea ce este
fungibil, mecanic, universalizabil:
Mai bun3 e violenja fa(3 de о fiinta cu care realmente ai
trait impreuna, va spune Buber, decat grija fantomatic3 fa(3
de ni§te numere f3r3 chip!3
Pentru G. Marcel, valoarea unei intaniri cu о fiinja apare din
faptul c3 ea e „unica in felul ei"4. Ceea ce este unic nu are pret, iar
valoarea sa create prin insu§i faptul c3 este de nepretuit. De
aceea, Quintilian il sfatuie§te pe orator s3 nu accepte s3 fie platit
pentru colaborarea sa, pentru motivul c3 „cele mai multe lucruri
pot parea f3r3 valoare, tocmai pentru c3 li se fixeaza о valoare"5.
Valoarea a ceea ce este unic poate fi exprimata prin opozifia
1 M. JOUHANDEAU, Ess ai sur moi-meme, p. 153.
2 SHAKESPEARE, Hamlet, actul II, scena II.
3 Ibid., p. 125.
4 G. MARCEL, Le monde casse, suivi de Position et approches concretes du mystere ontologiqne,
pp. 270-271.
5 QUINTILIAN, vol. IV, cartea XII, cap. VII, § 8 . (Ed. rom.: Minerva, Bucure§ti, 1974, vol.
Ill, cartea XII, cap. VII, § 8 , p. 368; n.t.)
Acordul 133
sa la ceea ce este comun, banal, vulgar. Acestea ar fi forma

depreciativa a multiplului opus unicului. Unicul este original, el
se distinge, iar prin aceasta este remarcabil §i place chiar §i celor
mulji. Valorizarea a ceea ce este unic, sau cel putin a ceea ce pare
astfel, este ceea ce constituie fondul maximelor lui Gracian §i al
sfaturilor pe care le da el curteanului. Trebuie s3 eviti s3 te repeti,
trebuie s3 pari inepuizabil, misterios, s3 nu poti fi clasat cu
u§urinta1: calitatea unic3 devine un miloc in vederea obtinerii
sufragiului celor mai multi. Chiar §i cei mai multi apreciaz3 ceea
ce este deosebit, ceea ce este rar §i greu de realizat.
Ceea ce este mai dificil, va spune Aristotel, este
preferabil fata de ceea ce este mai u§or, c3ci noi (inem s3
avem ceea ce nu se dobande?te cu inlesnire2.
Observ3m c3 Aristotel nu se multume§te s3 enunte locul. El
schi- teaz3 о explicate. Leag3 locul de persoana, de efort. Ceea ce
este rar prive§te indeosebi obiectul, ceea ce este dificil subiectul,
tn calitate de agent. A prezenta ceva drept dificil sau rar este un
mijloc sigur de a-1 valorizare.
Precaritatea poate fi considerata drept valoarea calitativ3
opus3 valorii cantitative a duratei; ea este corelativ3 cu unicul, cu
originalul. Se §tie c3 tot ceea ce este ameninjat capata о valoare
exceptional: Carpe diem. Poezia lui Ronsard mizeaza abil pe
aceasta tema care ne emotioneaza imediat. Precaritatea nu este
intotdeauna amenintare cu moartea, ea se poate referi la о
situatie: cea a iubitilor unui in ochii celuilalt, comparata cu cea a
sojilor, este opozitia valorii precarului fata de cea a stabilului.
1 B. GRACIAN, L'honime de cour, p. 2, 8 , 102, 113 etc. (Ed. rom.: Humanitas, Bucuregti,
1994, pp. 238, 244, 338, 3433 etc.; n.t.)
2 ARISTOTEL, Topica, III, cap. 2,117 b. (Ed. rom.: In: Organon, Editura IRI, Buc.,
1998, vol II, p. 369. Traducere de Mircea Florian; n.t.)
134 Pitnchil de pi cam’ al argnnicntarii
Acest loc este legat de un loc foarte important citat de

Aristotel, §i care ar fi cel al oportunitatii:
Orifce lucru este preferabil in momentul in care are о
insemnState mai mare; de exemplu, lipsa de sup3r3ri este
preferabila la batranefe decat la tinerete, fiindca ea are mai
mare insemnatate la batranefe'.
Dac3 invers3m exemplul lui Aristotel, dac3 insistam pe
lucrurile importante pentru copil sau pentru adolescent, vom
vedea c3, f3cand ca valoarea s3 depinda de circumstantele
tranzitorii, insistam pe precaritatea acestei valori §i totodata, cata
vreme ea este valabila, ii cre$tem pretul.
Locul ireparabilului se prezinta ca о limita care vine s3
accentueze locul precarului: forta argumentativ3, legata de
evocarea sa, poate fi de un efect distrugator. Exemplu, celebra
peroratie a Sfantului Vincent de Paul, adresandu-se femeilor
pioase §i ar3tandu-le acestora pe orfanii pe care el ii proteja:
Ati fost mamele lor intru grajie, de cand mamele lor
intru natura i-au abandonat pentru totdeauna (...); ganditi-v3
acum dac3 vrefi s3-i abandona}i pentru totdeauna (...);
viafa lor §i moartea lor sunt in mainile voastre (...). Ei vor
tr3i, dac3 voi veti continue s3 aveti о grija caritabila de ei;
dar, v3 declar in fata lui Dumnezeu, toti vor fi morfi maine,
dac3 ii vep p3r3si1.
Dac3 aceasta peroratie a avut atata succes (apelul duce la
fondarea a§ez3mantului L'Hopital des Enfants-Trouves), ea
datoreaz3 acest lucru locului ireparabilului.
Valoarea ireparabilului, dac3 vrem s3-i c3ut3m bazele, poate
s3 fie legata de cantitate: durata infinita a timpului care se va
scurge dup3 ce ireparabilul va fi fost produs sau constatat,
certitudine a faptului ca efectele, dorite sau nu, se vor prelungi la
infinit. Dar ea poate fi legata §i de calitate: unicitatea este
conferita evenimentului considerat ireparabil. Fie ca este bun
sau r3u in consecinfele sale, el este sursa de spaim3 pentru om;
pentru ca о acjiune s3 fie ireparabiia, este necesar ca ea s3 nu
poatd fi repetat3: ea dobande§te о valoare prin chiar aceea cd este
consideratd sub acest aspect.
1 Dup3 BARON, De la Rhetorique, p. 212.
Acordul 135
Ireparabilul se aplicd ba subiectului, ba obiectului; ceva

poate fi ireparabil in sine sau in raport cu un anurne subiect: se va
putea planta in fata u§ii mele un nou stejar, dar nu voi mai fie eu
acela care voi sta la umbra lui.
Se vede cd ireparabilul in argumentare este chiar un loc a!
preferabilului, in sensul cd, atunci cand se referd la obiect,
aceasta nu se poate intampla decat in mdsura in care el este
purtatorul unei valori; nu se va mentiona ireparabilul,
iremediabilul, atunci cand este vorba despre о ireparabilitate care
nu antreneazd nici о consecinta in conduitd. Se va vorbi probabil
intr-un discurs §tiintific despre cea de-a doua lege a
termodinamicii, dar aceasta nu va fi consideratd drept argument
al ireparabilului decat dacd i se atribuie о valoare unei anumite
stdri a universului.
О decizie ale cdrei consecinte ar fi iremediabile este
valorizata prin faptul insu§i. In actiune, ne legdm in general de
ceea ce este urgent: valorile de intensitate, legate de unic, de
precar, de iremediabil sunt aici in prim-plan. In acest fel se
serve§te Pascal de locurile cantitdtii pentru a ne ardta cd trebuie
sd preferdm viaja ve§nic3 vietii pe p3mant, dar atunci cand ne
preseazd sd ludm о decizie, el ne afirmd cd suntem imbarcati §i
cd trebuie sd alegem, cd ezitarea nu poate dura, c3 este urgent §i
c3 existd spaima de naufragiu.
In afar3 de uzajele locului unicului ca original §i ca rar, a
c3rui existentd este ргесагй iar pierderea iremediabila, prin aceea
cd il opunem fungibilului §i comunului, pe care nu riscdm sd-1
pierdem §i care este u§or de inlocuit, existd, intr-o cu totul altd
ordine de idei, un uzaj al locului unicului in calitate de opus
diversului. Unicul este, in acest caz, ceea ce poate servi drept
normd: aceasta ia о valoare calitativ3 in raport cu multiplicitatea
cantitativ3 a diversului. Unicitatea adevd- rului se va opune
diversitdtii opiniilor. Superioritatea disciplinelor umaniste clasice
in raport cu disciplined umaniste moderne, va spune un autor1,
tine de aceea c3 anticii prezinta modele fixe, recunoscute, eterne
§i universale. Autorii moderni, chiar dacd sunt tot atat de buni ca
cei antici, ofera inconvenientul de a nu putea servi drept norma,
1 BARON, De la Rhetorique, nr. 5, p. 451.
136 . Punctul de plecare al argumentarii
drept model indiscutabil: multitudinea valorilor reprezentate de

moderni este cea care da inferioritatea lor pedagogic3. Chiar
acest loc ii serve§te lui Pascal pentru a justifica valoarea cutumei:
De ce se conformeaz3 omul legilor vechi §i vechilor
hotarari? Sunt ele mai s3n3toase? Nu, dar nu exista altele §i
pe deasupra ne scutesc de diversitate1.
Ceea ce este unic beneficiaza de un prestigiu cert: dup3
modelul lui Pascal, putem explica prin aceasta un fenomen de
adeziune, intemeindu-1 pe aceasta valoare pozitiva pe care о
lu3m drept baza a unei argumentari f3r3 s3 trebuiasca s3 о
fondam §i pe ea. Inferioritatea multiplului, fie c3 este vorba
despre fungibil sau despre divers, pare admisa la modul foarte
general, oricare ar fi justificarile, foarte variate de altfel, pe care
am fi in m3sura s3 i le g3sim.
§ 24. Alte locuri

Ne-am putea gandi s3 reducem toate locurile la cele ale
cantitatii sau ale calitatii, sau chiar s3 reducem toate locurile la
cele de un singur fel - vom avea ocazia s3 tratam despre aceste
tentative - dar ni se pare mai util, dat fiind rolul pe care 1-au jucat
ele §i pe care continua s3-l joace ca punct de plecare al
argumentarilor, s3 dezvolt3m discutia cu privire la locurile
ordinii, al existentului, al esentei §i al persoanei.
Locurile ordinii afirm3 superioritatea a ceea ce este anterior
asupra a ceea ce este posterior, cand apropo de cauz3, de
principii, cand apropo de sfar§it sau de scop.
Superioritatea principiilor, a legilor, asupra faptelor, asupra
concretului, care par a fi aplicajia celor dintai, este admisa in
gandirea nonempirista. Ceea ce este cauz3 este ratiunea de a fi a
efectelor §i prin aceasta le este superior:
Dar chiar dac3 ar fi doar realitafile produse, va spune
Plotin, ele nu ar putea fi ultime. Or, acolo sus, prime sunt
cele producStoare, §i de aceea sunt §i prime2.
1 PASCAL, Bibl. de la Pl£iade, Pens&es, 240 (429), p.889 (301 £d. Brunschvicg). (Ed. rom.:
Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 281; n.t.)
2 PLOTIN, Enneade, V, 3, § 10. (Ed. rom.: edi(ie bilingva., Editura IRI, Bucure§ti,
Acordul 137
Multe dintre marile certuri filosofice sunt axate pe problema

de a §ti ce este anterior §i ce este posterior, pentru a trage de aici
concluzii referitoare la predominance unui aspect al realului
asupra altuia. Teoriile finaliste, pentru a valorize scopul, il
transform3 in adev3rata cauz3 §i origine a unui proces. Gandirea
existentiaia, care insista asupra importantei actiunii indreptate
c3tre viitor, leag3 proiectul de structure omului §i prin aceasta
,,incearc3 mereu s3 se intoarc3 la originar, la surs3"1.
Locurile existentului afirm3 superioritatea a ceea ce exista, a
ceea ce este actual, a ceea ce este real, asupra posibilului, asupra
even- tualului, sau a imposibilului. Molloy al lui Samuel Beckett
exprima astfel superioritatea a ceea ce exista asupra a ceea ce mai
trebuie inc3 s3 fie realizat, asupra proiectului:
C3ci aflandu-тЗ in padure, loc nici mai bun, nici mai
r3u decat altele, §i fiind liber s3 r3man, nu eram oare
indrept3|it s3 v3d in asta un avantaj, nu prin faptul c3
p3durea era ce era, ci pentru c3 eu eram acolo? C3ci eram. §i
fiind nu mai aveam nevoie s3 m3 due acolo (...)2.
Utilizarea locurilor existentului presupune un acord asupra
formei realului c3ruia ii sunt ele aplicate: intr-un mare num3r de
controverse filosofice, odata admis faptul c3 acordul asupra
acestor locuri este dobandit, ne straduim s3 tragem din aceasta un
profit nea§teptat, datorita unei schimbari de nivel in aplicarea lor
sau datorita unei noi conceptii asupra existentului.
Intelegem prin loc al esentei nu atitudinea metafizic3 care ar
afirma superioritatea esentei asupra fiec3reia dintre incarnarile
sale - §i care este intemeiata pe un loc al ordinii -, ci faptul de a
acorda о
V, 3, § 10; n.t.)
1 J. WAHL, Despre filosofiile existen(ei, Glanes 15-16, p. 16.
2 S. BECKETT, Molloy, p. 132. (Ed. rom.: Univers, Bucure§ti, 1990, p. 109. Traducere de
Gabriela §i Constantin Abaluâ; n.t.)
valoare superioara indivizilor in calitatea de reprezentanti

bine caracterizaji de aceasta esenta. Este vorba de о comparatie
intre indivizi concreî: a§a se face ca atribuim de la bun inceput о
valoare unui iepure care prezinta toate calitafile unui iepure;
acesta va fi pentru noi un „iepure frumos". Ceea ce incarneaza cel
mai bine un tip, о esenta, о functie este valorizat prin chiar acest
fapt. Sunt cunoscute aceste versuri ale lui Marot dedicate lui
Francisc I:
Rege inconjurat mai mult decat Marte de onoare 1
Rege cel mai Rege, care a fost vreodata incoronat .
Proust se serve§te de acela§i loc pentru a о pune in valoare
pe ducesa de Guermantes:
(...) ducesa de Guermantes, care, de fapt, fiind о
Guermantes,
devenea
2 intr-o oarecare mSsura altceva, ceva mai piacut
(...).
О etic3 sau о esteticS ar putea fi fondate pe superioritatea a
ceea ce incarneazS cel mai bine esenta §i pe obligatia c3 trebuie
s3 se ajungS la ea, pe frumusetea a ceea ce ajunge la esenta.
Pentru c3 omul este f3cut sa gandeasca, pentru Pascal inseamna
ca a gandi bine este cel dintai principiu al moralei. Pentru ca,
dup3 Marangoni, deformarile sunt inerente esentei artei, nu
putem g3si opera f3ra deformari printre cele considerate reujite3.
In viata de erou, dup3 Saint-Ехирёгу, §eful i§i g3se§te о
justificare pentru cele mai mari duritati ale sale, pentru sacrificiile
pe care le impune oamenilor s3i, nu in randamentul pe care il
obtine, nici in dominatia pe care о exercita, ci in aceea ca
subordonatii lui con§tienti- zeaza astfel posibilitatile lor extreme,
ca indeplinesc ceea ce sunt capabili s3 fac34. Morala supraomului
i?i extrage din locul esentei tot farmecul §i tot prestigiul s3u.
S3 examinSm, pentru a incheia acest rapid tur de orizont,
1 Citate de LA HOUSSAIE in epistola cStre Ludovic al XlV-lea, la inceputul traducerii
sale la B. GRACIAN, Car (He omului desavar$it, a 4, nota.
2 PROUST, /и cautarea timpului pierdut, v. Ill: Guermantes, p. 74. (Ed. rom.: Univers, Buc„
1989, v. Ill: Guermantes, p. 208; n.t.)
3 M. MARANGONI, Apprendre a voir.
4 SAINT-EXUPERY, Zborul de noapte, p. 131.
Acordul 139
cateva locuri care derivS din valoarea persoanei, legate de

demnitatea, de meritul §i de autonomia ei.
Lucrul pe care ni-1 ргосигЗт singuri este preferabil lucrului pe
care
ni-1 ргосигЗ aljii; de exemplu, prietenii sunt preferabili
bogajiei1.
Acest loc ii permite lui Pascal s3 critice divertismentul:
Nu inseamna c3 ejti fericit dac3 te poti bucura de petreceri?
- Nu, c3ci distractia vine din alta parte §i din afara ...2.
Acest loc confers de asemenea valoare acelui lucru care este
facut cu grijS, care cere un efort.
Locurile pe care le-am mentionat, §i care sunt printre cele
mai utilizate in general, ar putea fi completate cu multe altele, dar
а сЗгог semnificatie este mai limitata. De altfel, specificand
locurile, am trece prin grade nesesizabile la acordurile pe care le
vom numi mai degraba acorduri asupra valorilor sau asupra
ierarhiilor.
§ 25. Utilizarea §i reductia locurilor: Spirit clasic §i

spirit romantic
Ar fi interesant de stabilit, in diferite epoci §i in diferite
medii, care sunt locurile admise la modul cel mai general sau cel
putin care par admise de cStre auditoriu, a§a cum §i-l imagineazS
oratorul. Aceasta sarcinS ar fi de altfel delicatS, pentru c3 locurile
pe care le considersm indiscutabile sunt utilizate fSrS a fi
exprimate. LnsistSm, dimpotriva, asupra celor pe care dorim s3 le
respingem sau s3 le nuantSm in aplicarea lor.
Un acela§i scop poate fi realizat servindu-ne de locuri foarte
diferite. Pentru a accentua oroarea unei erezii sau a unei revolutii,
ne vom servi cand de locuri ale cantitatii, arStSnd cS aceasta
1 ARISTOTEL, Topica, 111, cap. 2, 118 b. (Ed. rom.: In: Organon, Editura IRI, Bucurejti,
1998, vol. II; n.t.)
2 PASCAL, Bibl. de la Pleiade, Pensees, 240 (429), p.889 (301 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.:
Editura Aion, Oradea, 1998, p. 222; n.t.)
140 Pimctul de plecare al nrgnnieiitarii
erezie cumuleazS toate ereziile trecutului, cS aceasta revolutie

adunS laolalta tulburari dup3 tulburari, mai mult decat oricare
alta, cand de locuri ale calitatii, aratand ca ea preconizeaza о
deviere absolut noua sau un sistem care nu a existat niciodata
inainte1.
Trebuie s3 гетагсЗт totu§i c3 uzajul anumitor locuri sau al
anumitor argumentari nu caracterizeaza neap3rat un mediu
cultural anume, ci poate rezulta, §i acesta este de altfel cazul cel
mai frecvent, din situajia argumentativ3 particular in care ne
afl3m. Argumentari pe care Ruth Benedict, in interesanta sa
lucrare despre Japonia, le considera caracteristice pentru
mentalitatea japonez3 se explica, pentru noi, prin faptul c3
Japonia era agresorul: or, cel care dore§te s3 schimbe ceea ce
este, va avea tendinta de a introduce, ca justificare, un element
normativ, precum substituirea anarhiei cu ordinea, stabilirea unei
ierarhii2.
Situajia argumentativa, esenjiala pentru determinarea
locurilor la care vom fi recurs, este ea insaji un complex ce
confine, totodata, scopul vizat §i argumentele de care risc3m s3
ne lovim. Aceste dou3 elemente sunt de altfel intim legate; intr-
adev3r, scopul vizat chiar dac3 este vorba despre declansarea
unei actiuni bine definite, este in acelaji timp transformarea unor
convingeri, riposta unor argumente, transformare §i riposta care
sunt indispensabile declan§3rii acestei actiuni. A?a se intampla
c3 alegerea intre diferite locuri, locuri ale cantitatii, sau ale
calitatii, spre exemplu, poate rezulta dintr-una sau din alta dintre
componentele situatiei argumentative: cand se va vedea clar c3
atitudinea adversarului este cea care influenteaza alegerea, cand
se va vedea, dimpotriva, legatura dintre aceasta alegere §i
actiunea de declansat. §tim despre Calvin c3 utilizeaza adesea
locurile calitatii. Este, am spune noi, un caracter frecvent al
argumentarii celor care vor s3 schimbe ordinea stabilita. In ce
m3sur3 este §i din cauz3 c3 adversarii lui Calvin recursesera la
locurile cantitafii?
1 A se vedea exemple la RIVADENEIRA, Vida del bienaventurado Padre Ignacio de Loyola, p.
194 §i la PITT, Orations on the French war, p. 42 (30 mai 1894).
2 R. BENEDICT, The Chrysanthemum and the Sword, pp. 20 §i urm.
Acordul 141
Oponenjii no§tr se straduiesc din rSsputeri s3 adune pasaje

biblice;
ji fac lucrul acesta cu atata sarguin(3 incSt, deji nu pot s3
biruiasca, in
privinja numSrului cel pujin s3 ne trdnteasca la pSmSnt1.
Am putea g3si un exemplu mult mai general de astfel de
opozifie in efortul facut de romantici pentru a r3sturna anumite
pozijii ale clasi- cismului: acolo unde observau c3 acesta se putea
арЗга cu ajutorul locurilor cantitatii, romantismul a recurs in
modul cel mai firesc la locurile calitatii. Dac3 clasicii vizau
auditoriul universal, ceea ce printr-o anumita prisma este un
apel la cantitate, era normal ca romanticii, а сЗгог ambitie se
limiteaza cel mai adesea la a persuada un auditoriu particular, sa
fi recurs la ni§te locuri ale calitatii: unicul, irationalul, elita,
geniul.
De fapt, c3nd este vorba despre locuri, mai putin chiar decat
atunci cand este vorba despre valori, cel care argumenteaza
incearca s3 elimine complet, in beneficiul altora, anumite
elemente; el incearca mai degraba s3 le subordoneze, s3 le reduc3
la cele pe care le considera fundamentale.
Cand locurile ordinii sunt reduse la cele ale cantitatii,
anteriorul este considerat mai durabil, mai stabil, mai general;
dac3 sunt reduse la locurile calitatii, vom considera principiul ca
avandu-5i originea intr-o realitate superioara, ca model, ca
determinand posibilitatile extreme ale unei dezvoltari. Dac3 cel
antic este valorizat ca fiind cel ce a subzistat mai mult timp §i cel
ce incarneaz3 о traditie, cel nou va fi valorizat drept original §i
rar.
Locurile existentului pot fi legate de locurile cantitatii, legate
de durabil, de stabil, de obisnuit, de normal. Dar ele pot fi de
asemenea legate de locurile calitatii de unic sau de precar:
existentul i§i extrage valoarea din faptul c3 se impune in calitate
de trait, de ireductibil la orice alt obiect, in calitate de actual. Am
putea, de asemenea, sustine c3 existentul, in calitate de concret,
intemeiaz3 locurile calitatii, da valoare unicului §i c3 existentul,
1 CALVIN, bwaldlura religiei creatine, cart. II, cap. V, § 6 . (Ed. Cartea Cre?tina, Oradea,
2003, cartea II, cap. V, § 6 , vol. I, p. 435; n./.)
142 Pimctul de plecare al nrgnnieiitarii
ca real, intemeiaza locurile cantitatii §i da sens durabilului §i la

ceea ce se impune in mod universal.
143 Punctul dc plecare al arûnieutarii
Locul esenfei poate fi legat de normal care este singurul ce

permite, dup3 ganditorii empiristi, constituirea unor tipuri, unor
structuri, а сЗгог realizare perfecta este apreciata la unii dintre
reprezentantii lor. Dar pentru rationali§ti, pentru Kant, spre
exemplu, idealul, arhetipul abstract este singurul fundament
valabil al oricarei normalitati1: ca acest arhetip este valorizat
drept sursa §i origine, sau ca realitate a unei specii superioare, ca
universal sau ca rational, este о alta problema. Superioritatea a
ceea ce incarneaza cel mai bine esenfa ar putea de altfel sa se
bazeze cand pe aspectul clasic §i universal valabil, cand pe
aspectul exceptional al acestei reu§ite, considerata гагЗ §i
dificila.
Locurile persoanei pot fi intemeiate pe cele ale esentei, ale
autonomies ale stabilitatii, dar §i pe unicitatea §i originalitatea a
ceea ce se leag3 de personalitatea umana.
Uneori aceste leg3turi §i justific3ri de locuri nu sunt decat
ocazionale, dar se intampia ca о asemenea tentative s3 rezulte
dintr-o pozitionare metafizica §i s3 caracterizeze о viziune
asupra lumii. A?a se face c3 primatul care se acorda locurilor
cantitatii §i c3 incercarea de a concentre in acest punct de vedere
toate celelalte locuri caracterizeaz3 spiritul clasic; spiritul
romantic argumenteaz3, dimpotriva, reducand locurile la cel al
calitatii.
Ceea ce este universal §i vejnic, ceea ce este rational §i
general valabil, ceea ce este stabil, durabil, esential, ceea ce
intereseaza pe cei mai mulji, va fi considerat drept superior §i
fundament al valorii la clasici.
Unicul, originalul §i noul, ceea ce este deosebit §i marcant in
istorie, precarul §i iremediabilul sunt locuri romantice.
Virtu tilor clasice de autenticitate §i de justitie, romanticul le
va opune pe cele de dragoste, de milostenie §i de fidelitate; dac3
clasicii se dedica valorilor abstracte, sau тЗсаг universale,
romanticii recomanda valorile concrete §i particulare;
superioritajii gandirii §i a contemplarii propuse de clasici,
romanticii ii vor opune pe cea a acjiunii eficace.
Clasicii se vor stradui chiar s3 justifice prefuirea pe саге о
1 KANT, Critica rafiuuii pure, pp. 305 $i urm. (Ed. rom.: 267 $i urm.; n.t.)
acorda locurilor calitajii, prezentandu-le ca pe un aspect al

cantitatii. Superioritatea unei personalitaji originale va fi
justificata de caracterul inepuizabil al geniului s3u, de influenfa
pe саге о exercita asupra mulfimii, de grandoarea schimbSrilor
pe care le ocazioneaz3. Concretul va fi redus la infinitul
elementelor sale constitutive, iremediabilul la durata timpului in
care nu va putea fi inlocuit.
Pentru romantici, aspectele cantitative-de care se va tine cont
ar putea fi reduse la о ierarhie pur calitativ3: ar fi vorba in acest
caz de un adev3r mai important, care ar forma о realitate de un
nivel superior. Atunci cand romanticul opune vointei individuale
pe cea a majoritatii, aceasta din urm3 poate fi conceputa ca
manifestare a unei vointe superioare, cea a grupului, pe саге-I
vom descrie ca pe о fiinta unic3, cu istoria sa, cu originalitatea fi
geniul lui proprii.
Astfel sistematizarea locurilor, conceperea lor in functie de
locuri considerate fundamentale, le da acestora aspecte variabile,
iar acelafi loc, aceeafi ierarhie pot, datorita unei alte justific3ri, s3
conduca la о viziune diferita asupra realului.
b) ACORDURILE PROPRII UNOR

ANUMITE ARGUMENTARI
§ 26. Acorduri ale unor auditorii particulare

Ceea ce numim in mod obifnuit siuif comun consta intr-o
serie de convingeri admise in sanul unei societati anume fi pe
care membrii s3i le presupun a fi impartafite de orice fiinta
rationala. Dar alaturi de aceste convingeri, exista acorduri proprii
celor care fin de о disciplina anume, fie ea este de natura
ftiintifica sau tehnica, juridic3 sau teolo- gic3. Aceste acorduri
constituie corpul unei ftiinte sau al unei tehnici, ele pot fi
rezultatul unor conventii sau al adeziunii la anumite texte fi
caracterizeaz3 anumite auditorii.
Aceste auditorii se disting in general prin uzajul unui limbaj
tehnic ce le este propriu. In ftiintele formalizate se diferentiaza
acest limbaj in cea mai mare m3sur3 de cel pe care, de altfel,
Acordul 145
membrii unui astfel de auditoriu il utilizeaza in relatiile lor

cotidiene fi pe care il inteleg ca membri ai unui auditoriu mai
general; dar chiar fi discipline precum dreptul, care ipiprumuta
multi dintre termenii tehnici din limbajul curent, au putut рЗгеа
ermetice neinitiatilor. C3ci acefti termeni, pe care dorim s3-i
facem cat mai univoci posibil in contextul disciplined sfarjesc
prin a rezuma un ansamblu de cunostinte, de reguli Si de
conventii, а сЗгог necunoajtere face ca intelegerea lor, ca termeni
deveniti tehnici, s3 scape total profanilor.
Pentru a intra intr-un grup specialized este necesar3 о
inifiere. In timp ce oratorul trebuie in mod normal s3 se adapteze
auditoriului sau, nu la fel stau lucrurile cu profesorul insarcinat
s3-i invete pe elevii s3i ceea ce este admis in grupul particular
c3ruia acejtia doresc s3 i se asocieze sau, cel pufin, la care doresc
s3-i asocieze persoanele responsabile de educatia lor.
Persuasiunea este, in acest caz, prealabila initierii. Ea trebuie s3
obtin3 supunerea la exigentele grupului specializat al c3rui
purtator de cuvant este profesorul. Initierea intr-o disciplina
particular3 consta in a imp3rtasi reguli §i tehnici, notiuni
specifice, despre tot ceea ce este admis, ca si despre maniera de
a-ti critica rezultatele in functie de exigentele disciplinei insesi.
Prin aceste particularitati, initierea se distinge de vulgarizare,
care se adreseaza publicului, in general, pentru а-i imp3rta§i
anumite rezultate interesante, intr-un limbaj nontehnic, dar f3r3
a-1 pune in situajia nici de a se servi de metodele care au permis
stabilirea acestor rezultate nici, a fortiori, de a face critica
acestora din urma. Aceste rezultate sunt, intr-o oarecare m3sura,
prezentate ca fiind independente de §tiinfa care le-a elaborat: ele
au dobandit statutul de adev3ruri, de fapte. Diferenta intre jtiinta
care se constituie, cea a savanfilor, §i jtiinta admisa, care devine
cea a auditoriului universal, este caracteristica pentru diferenta
dintre initiere §i vulgarizare1.
La intrebarea dac3 о argumentare este continuata in folosul
unui auditoriu legat prin acorduri particulare sau in folosul unui
auditoriu nespecializat, nu este ujor de r3spuns. Unele
1 Cf. Ch. PERELMAN, La vulgarisation scientifique, ргоЫёте philosophique, Revue des
Alumni, martie 1953, XXI, 4.
controverse, privind frau- dele din arheologie, spre exemplu, vor

apela, totodata, §i la specialists §i la opinia publica 1; acelasi lucru
se intampia adesea cu ocazia proceselor penale in care dezbaterea
se situeaza, in acela§i timp, pe plan juridic §i pe plan moral.
De altfel, exista domenii despre care, dup3 conceptia
formata despre ele, se va spune fie c3 sunt specializate, fie c3
scap3 oric3rei convent» sau oric3rui acord particular: este, in
mod evident, cazul filosofiei.
In timp ее о filozofie de jcoala, care se desfajoara in cadrele
sistemului elaborat de c3tre profesor, poate fi ponsiderata
specializata §i apropiata de о teologie, se poate oare admite c3 un
efort filosofic independent presupune initierea prealabila a unei
tehnici savante, care ar fi cea a filosofilor profesionijti? Este
opinia exprimata, intr-o lucrare postuma, foarte sugestiva, de
c3tre un tan3r autor german, E. Rogge, care opune unei „filosofii
populare", precum cea a lui Nietzsche, spre exemplu, filosofiile
contemporane care, toate, presupun о cunoajtere aprofundata a
istoriei filosofiei, in raport cu care ele sunt determinate, intr-un
fel sau altul, s3 se gandeasc3 pe ele insele2.
Dar filosoful care ia pozitie fata de aceasta istorie a
filosofiei, care ii atribuie о semnificatie anume §i care din acel
moment trebuie s3 admita c3 propria lui conceptie r3spunde
acestei semnificatii renunta el oare la a se adresa auditoriului
universal? Nu se poate spune oare c3 auditoriul universal, cel pe
care filosoful §i-l reprezinta, este un auditoriu care admite
anumite fapte, in special cunoa$terea 5tiintific3, pe cea a istoriei
§tiintifice a filosofiei mai ales, dar саге гЗтапе totuji suveran in a
insera aceste fapte in noi argumentari, ba chiar s3 le r3stoarne? in
acest caz, orice filosof continua s3 se adreseze auditoriului
universal ca §i filosoful popular §i nu pare c3 putem mentiona in
filozofie un ansamblu de cuno§tinte, de reguli §i de tehnici
comparabil cu corpul unei discipline jtiintifice §i comun tuturor
celor саге о practica.
Exemplul filosofiei arata c3 problema de a §ti care sunt
1 Cf. VAYSON DE PRADENNE, Les fraudes en archeologie prehistorique, in special

p. 637.
2 E. ROGGE, Axioniatik idles indglicheit Philosophieretis, pp. 100 ji urm.
Acordul 147
auditoriile specializate este о problema de fapt care trebuie s3 fie

tranjata in fiecare caz. Dar exista auditorii precum cele de juri§ti
sau de teologi, pentru care aceasta problema este regiata datorita
unor consideratii de ordin formal: contrar dreptului natural §i
teologiei rationale, dreptul §i
148 Piinctiil tie plecnrenl nrgiimeiitani
teologia pozitive, legate prin texte bine determinate,

constituie domenii de argumentare specifice.
Oricare ar fi originea, oricare ar fi fundamentul textelor de
drept pozitiv sau de teologie pozitiva - problem^ care nu ne
prive§te acum ceea ce este esential este c3 ele constituie punctul
de plecare al unor noi rationamente. Argumentarea juridica sau
teologica trebuie s3 se dezvolte In interiorul unui sistem definit,
ceea ce va pune in prim-plan anumite probleme, mai ales pe cele
referitoare la interpretarea textelor.
Anumite notiuni, precum cea de evidenta sau de fapt, iau un
sens particular in discipline legate prin texte.
Atunci cand, argumentand in fata unui auditoriu care nu este
legat prin texte, spunem despre о propozitie c3 este evidenta,
inseamna c3 nu resimtim dorinta sau nu dispunem de un mijloc
de a respinge aceasta propozitie. Dimpotriv3, cand spunem
despre о regula din domeniul dreptului c3 pare evidenta, este
pentru c3 consider3m c3 nici о contestare nu ar putea арЗгеа in
Ieg3tur3 cu aplicabilitatea sa la un caz particular. C3ci non-
evidenta atribuita unor reguli, a§a-zisa necesitate de a le justifica,
rezulta din aceea c3 se transpune imediat posibilitatea unor
contestari intr-o c3utare de fundamente; pentru c3 orice
dificultate de aplicare, chiar dac3 valorile pe care legea le pro-
tejeaza nu sunt discutate, risca s3 puna in joc о intreag3
argumentare in care vor interveni, dup3 toate probabilitatile,
fundamentele posibile ale regulii. La fel, a spune despre un text
sacru c3 este evident, inseamna, intrucat nu se pune problema
respingerii lui, a pretinde c3 nu exista decat un singur fel de a-l
interpreta.
Acordurile auditoriilor specializate pot comporta definitii
particulare ale unor anumite tipuri de obiecte de acord, spre
exemplu despre ceea ce este un fapt. Ele se refera, de asemenea,
la maniera in care aceste auditorii pot fi invocate sau criticate.
Pentru teolog sau jurist, este considerat fapt nu ceea ce poate
pretinde acordul auditoriului universal, ci ceea ce textele pretind
sau permit s3 fie tratat ca atare. Un teolog nu poate pune la
indoiala fapte sau adev3ruri atestate de dogme f3r3 a se exclude
din auditoriul particular care le consider3 dovedite. fn drept exista
Acordul 149
ficjiuni care oblig3 la tratarea unui lucru, chiar dac3 el nu exista,

ca §i cum ar exista sau obliga la a nu recunoajte drept existent
ceva ce exista. Ceea ce este admis ca fapt de normalitate poate
exista. Astfel judecatorul ,,nu este deloc autorizat s3 declare un
fapt drept cert doar pentru ca el va fi dobandit, personal, in afara
procesului, cunoajterea pozitiva a acelui fapt"1.
Interventia judecatorului risc3 s3 modifice pretentiile
p3rtilor, or p3rtile sunt acelea care determin3 procesul, in cadrele
legii. Vedem deci c3, pentru anumite auditorii, faptul este legat
de dovada pe care vrem sau putem s3 о administram.
In §tiintele naturale contemporane, faptul este subordonat,
din ce in ce mai mult, posibilitatii unei masurari, in sensul larg al
termenului. Ele opun rezistenta oric3rei observatii care nu se
poate inscrie intr-un sistem de m3suri. Mai mult, un savant care
verifica concluziile pe care un alt savant le-a propus, ca urmare a
unui experiment anume, va tine cont de toate faptele prezentate §i
care sunt relevante pentru intemeierea acestei teorii, dar nu se
considera autorizat, in aceasta contro- vers3, s3 se bazeze pe alte
fapte care, in limitele propuse, nu sunt relevante; spre deosebire,
totuji, de ceea ce se intampla in drept, nu exista in jtiinta reguli de
procedur3 care s3 dea la cererea p3rfilor о invariabilitate relativ3;
savantul, judecator, este aici, in acelaji timp, parte §i va introduce
in curand noi pretentii. Prin urmare, doar prin analogie cu ceea ce
se petrece in drept putem percepe anumite faze ale dezbaterii,
faze in care anumite fapte sunt provizoriu considerate irele-
vante.
Chiar §i in viata cotidian3, anumite fapte sunt considerate
neave- nite §i aceasta pentru c3 ar fi de prost gust s3 le
mention3m. Oratorul care atac3 un adversar nu poate avansa
anumite informahi referitoare la comportamentul acestuia din
urm3 f3r3 a se devaloriza el insu§i: о multitudine de reguli
morale, de reguli de eticheta sau de deontologie impiedic3
introducerea anumitor fapte intr-o dezbatere. Auditoriul juridic
nu constituie, in aceasta privinta, un caz privilegiat decat pentru
c3 restrictiile sunt in acest caz codificate §i obligatorii pentru
toate p3rtile: este ceea ce distinge esentialmente dovada judiciara
1 AUBRY §i RAU, Cours de droit civil fraufais, t. XII, pp. 73-74.
150 Punctul de plecare al argunientnrii
de dovada istoric31.
О distincjie tot atat de importanta prive§te prezumtiile:
leg3tura dintre anumite fapte cu altele poate fi considerata prin
lege „ca fiind atat de puternica, incat probabilitatea c3 acesta este
insotit de acela echivaleaza cu certitudinea judiciara a aceluia"2.
Prezumtiile legale sunt adesea de aceea?i natur3 cu cele care
ar fi admise in viata extra-juridic3; legea, mai ales, regleaz3
adesea ceea ce considera ea normal. In acela?i timp originea
acestor prezumtii juridice conteaz3 putin: este plauzibil c3
prezumtia de nevinovatie a acuzatului, in materie penala, provine
din aceea c3 ne temem de consecintele sociale §i morale ale unei
alte conventii §i nu de faptul c3 dreptul ar fi adoptat о prezumtie
de bun simt legata de normal.
Ceea ce caracterizeaz3 in general prezumtiile legale este
dificultatea de a le rastuma: ele sunt adesea irefutabile sau nu
pot fi recuzate decat urmand reguli foarte precise. Uneori ele nu
privesc decat greutatea probei. Aceasta este aproape
intotdeauna, §i in fata oric3rui auditoriu, in functie de prezumtiile
admise. Dar alegerea lor nu este impus3 a§a cum se intampia in
anumite cauze juridice.
Aceste remarci privind acordurile specifice, proprii anumitor
auditorii, indica din plin cate dintTe argumentele valabile pentru
anumite persoane nu sunt deloc valabile pentru altele, сЗгога
acestea le pot рЗгеа extTem de ciudate.
Un profan, spune Jouhandeau, care asista la о discujie
intre teologi nu poate evita s3 considere c3 descopera о lume
in care oamenii se consacra divagdrii de convenient cu
aceea$i logica imperturbabila a persoanelor internate intr-un
ospiciu3.
Rezulta de aici c3 poate fi in interesul oratorului s3 aleag3
un auditoriu anume. Cand auditoriul nu este impus de
circumstance, о argumentare poate fi pre'zentata mai intai unor
persoane, apoi altora §i s3 beneficieze fie de adeziunea primelor,
fie, caz mai curios, de respingerea acestora: alegerea auditoriilor
§i a interlocutorilor, ca §i ordinea in care se prezinta
1 Ibid., t. XII, p. 63, nota 2 bis a lui BARTIN.
2’ Ibid., p. 100, nota 1 bis a lui BARTIN.
3 M. JOUHANDEAU, De la grandeur, p. 98.
Acordul 151
argumentarile, exercita о mare influenja in viaja politic3.

Vecinatatea auditoriilor, specializate §i nespecializate,
reacjio- neaz3 asupra argumentarii. Un artificiu semnalat de
Schopenhauer, ca utilizabil cu prilejul unei discutii intre savanti
in prezenta unui public incompetent, consta in a lansa о obiectie
nepertinenta, dar pe care adversarul nu ar putea-o respinge f3r3
indelungi dezvoltari tehnice1. Acest procedeu il plaseaz3 pe
adversar intr-o situatie dificila pentru c3 il obliga s3 se serveasc3
de rationamente pe care auditorii sunt incapabili s3 le
urm3reasc3. Adversarul va putea totu§i, denunjand manevra, s3-
l discrediteze pe cel care recurge la ea, iar aceasta descalificare,
ce nu necesita premise tehnice, va putea fi operanta pentru toti
membrii auditoriului, atat laici, cat §i savanti. La fel, intr-un
proces, tendinta de a judeca in drept se combin3 cu tendinta de a
judeca in echitate. Dac3 cea din urm3 are mai putina importanta
pentru un judec3tor tehnicist, totu§i acesta nu ar putea fi total
nereceptiv la argumentele care i se prezinta in calitate de membru
al unui grup social particular, dar nespecializat, sau in calitate de
membru al auditoriului universal: acest apel la simtul s3u moral il
poate incita la a inventa argumente valabile in cadrul s3u
conventional, sau la a le aprecia in mod diferit pe cele de care
dispune. Pe de alta parte, preocuparea pentru opinia actuaia sau
viitoare a auditoriilor specializate actioneaza asupra discursurilor
adresate unor auditorii nespecializate: anumite acte din viata
curenta, precum cump3raturile, vanz3rile, se indeplinesc §i se
discuta tinandu- se cont de influenta lor prezenta, dar tinandu-se
cont §i de ceea ce pot deveni ele la un moment dat dac3 sunt
evocate intr-un context juridic. La fel, omul obi§nuit care observ3
anumite fenomene naturale poate face acest lucru tinand cont de
ceea ce va interesa, considera el, un auditoriu de savanti. Astfel,
argument3rile intre nespecialijti sunt formulate in maniera fie de
a sc3pa de рЗгегеа unui specialist, fie de a ajunge la discretia
deciziei acestuia: in orice caz, interventia posibiia a specialistului
va avea influenta asupra unui mare num3r de controverse intre
laici.
§ 27. Acorduri proprii fiecSrei discutii

1 SCHOPENHAUER, Erislischc Dialektik, 418 (Ed. rom.: p. 80; n.t.)
152 Punctul de plecare al argunientnrii
Premisele argumentarii constau in propozitii admise de catre

auditori. Cand ace§tia nu sunt legati prin reguli precise care s3-i
oblige
153 Punctul de ylccurc ill argunientnrii
la a recunoa§te anumite propozitii, intreaga constructie a celui

care argumenteaz3 nu se bazeaz3 decat pe un fapt de ordin
psihologie, adeziunea auditorilor. Aceasta nu este, de altfel, cel
mai adesea, decat prezumata de orator. Cand concluziile
oratorului displac interlocutorilor s3i, ace§tia pot, dac3
considera util, opune acestei prezumtii de acord asupra premiselor
о contestare care va avea ca efect minarea la baz3 a oric3rei
argumentari. Refuzul premiselor nu are totu?i intotdeauna loc
f3r3 inconvenient pentru au ditori - vom vorbi despre aceasta mai
detaliat atunci cand, analizand tehnicile argumentative, vom vorbi
despre ridicol1.
Se intampia ca oratorul s3 aiba drept garantie adeziunea
expresa a interlocutorilor la tezele sale de plecare. Aceasta
adeziune nu este о garanfie absoluta de stabilitate dar о cre§te,
pentru c3 altfel nu am avea acel minimum de incredere necesar
vietii tn societate. Cand Alice, care conversa cu fiintele din Tara
Minunilor, dore§te s3 reia una din afirmatiile sale, se aude
obiectand: „Cand ati spus odata ceva, r3mane batut in cuie, §i
trebuie s3 acceptati consecintele acestui fapt"2. Replica bizar3
dac3 ne plas3m in planul adev3rului, in care schimbarea este
intotdeauna permisa, pentru c3 poate fi invocata о eroare. Dar о
remar- c3 profunda dac3 ne plas3m in domeniul actiunii in care
discursurile constituie un fel de angajament care nu ar putea fi
incalcat, f3r3 un motiv satisfacator, sub amenintarea distrugerii
oric3rei posibilitati de viata in comun.
De aceea manifestarile de adeziune explicita sau implicita
sunt c3utate de orator: о serie de tehnici sunt utilizate pentru a
sublinia adeziunea sau pentru a о surprinde. Aceste tehnici sunt
elaborate mai ales de anumite auditorii, in special de auditoriile
juridice. Dar ele nu sunt nicidecum rezervate lor.
tntr-o maniera generaia, tot fastul de care este inconjurata
publicarea unor texte, rostirea unor discursuri tinde s3 fac3
repudierea acestora mai dificila §i s3 sporeasca increderea
sociala. Juramantul, indeosebi, adaug3 adeziunii exprimate о
sancjiune religioasa sau cvasi religioasa. El poate avea in vedere
1 Cf. § 49: Ridicolul ji rolul lui in argumentare.

2 L. CARROLL, Through the looking-glass, p. 293.
154 Piinctnl de pi ecu re id nrginneiitnrii
adev3rul faptelor, adeziunea la norme, se poate extinde la un

ansamblu de dogme: cel rec3zut In erezie era pasibil de cele mai
mari pedepse, pentru c3 IncSlca un junSmant.
Tehnica lucrului judecat tinde s3 stabilizeze anumite
judec3Ji, s3 interzica repunerea in discutie a unor decizii. fn
§tiin}3, cand distingem anumite propozitii pe care le calificSm
drept axiome, le acordSm in mod explicit о situajie privilegiata in
sanul sistemului: revizuirea unei axiome nu se va mai putea
produce decat prin intermediul unei repu- dieri tot atat de
explicite; ea nu se va putea face printr-o argumentare ce s-аг
derula in interiorul sistemului din care face parte aceasta axiomS.
Cel mai adesea, totu§i, oratorul nu se poate bizui, in privinta
prezumtiilor sale, decat pe inertia psihica §i sociala care, in
conjtiinte §i in societati, corespunde inertiei din fizica. Putem
prezuma, pan3 la proba contrarie, c3 atitudinea adoptata anterior -
opinie exprimata, conduita preferata - se va continua in viitor, fie
din dorinta de coerenta, fie datorita puterii obi§nuintei.
Ciudajenia conditiei umane, in opinia lui Paulhan, consta in aceea
c3 e
u$or s3 gSsim motive pentru acte singulare, dificil pentru
acte comune. Un om care consuma carne de vita nu ?tie de
ce consuma carne de vit3; dar daca renunta pentru totdeauna
la carnea de vita pentru salsifi sau pentru broa§te, nu о face
f3r3 a inventa о mie de motive, unele mai inteligente decat
altele1.
De fapt, inertia ne permite s3 cont3m pe normal, pe obi§nuit,
pe real, pe actual §i s3-l valoriz3m, fie c3 este vorba despre о
situatie concreta, de о opinie admisa sau de о stare de dezvoltare
continua §i regulata. Schimbarea, din contra, trebuie s3 fie
justificat3; о decizie, odata luata, nu poate fi rasturnata decat
pentru motive satisfac3toare. Un mare num3r de argumentari
insista pe aceea c3 intr-un astfel de caz nimic nu justified о
schimbare. Partizan al continu3rii r3zboiului cu Franta, Pitt se
opune, in acejti termeni, oric3rei idei de negociere:
Circumstanjele 51 situatia tarii s-au schimbat oare
substantial de la ultima mojiune pe acest subiect sau de cand,
1 J. PAULHAN, Lcs fleurs dc Tarbes, p. 212.
Acordul 155
pentru prima data, onorabilul meu prieten s-a intamplat s3 fie

avocatul negocierii? Starea de lucruri a variat oare de atunci
in a?a fel incat negocierea ar fi la ora actuals mai de dorit
decat era ea in orice moment anterior1?
Justific3rii schimbarii i se va substitui adesea о incercare de
a demonstra c3 nu a avut loc о schimbare reaia. Aceasta incercare
este uneori impusa de faptul c3 schimbarea este interzis3:
judec3torul care nu poate schimba legea va sustine c3
interpretarea lui nu о modifica pe aceasta, c3 ea corespunde mai
bine intenjiei legiuitorului; reforma Bisericii va fi prezentata ca о
intoarcere la religia primitiv3 §i la Scriptur3. Justificarea
schimbarii §i argumentarea care tind s3 arate c3 nu a existat
schimbare nu se adreseaz3, in principiu, aceluia§i auditoriu. Dar
§i una, §i cealalta tind catre un acela§i scop, care este acela de a
r3spunde exigenjelor inerjiei din viata sociala.
Justificarea schimbarii se va face fie prin indicarea unei
modific3ri objective, la care subiectul a trebuit s3 se adapteze, fie
prin indicarea unei schimbari in subiect, considerate drept
progres: astfel schimbarea care, pentru c3 zdruncina increderea
sociala, este mereu putin devalo- rizanta, va putea fi totu§i
considerata drept dovada de sinceritate. О schimbare care a reu§it
autorului ei este susceptibila de a deveni exemplu pentru cei ce ar
ezita s3 se angajeze pe aceea§i cale: a§a se face c3 W. Lippman
prezinta drept model republicanilor din Statele Unite evolutia
senatorului Vandenberg care, in mod traditional izolationist, a
devenit, dup3 cel de-al doilea r3zboi, un partizan convins §i
prestigios al unei politici de colaborare international2.
Inertia poate fi opus3, in principiu, tuturor proiectelor noi §i
a fortiori unor proiecte care, cunoscute de mult timp, nu au fost
acceptate pan3 la un moment dat. Ceea ce Bentham nume§te
sofismul fricii de inovatie sau sofismul veto-ului universal, care
consta in a te opune oric3rei m3suri noi, pur §i simplu pentru c3
este nou3, nu este deloc un sofism, ci efectul inerjiei care joac3
in favoarea starii de lucruri existente. Aceasta nu tTebuie
modificata decat dac3 exista motive in favoarea reformei.
Bentham injelege in realitate foarte bine acest lucru, c3ci
1 W. PITT, Orations on the French war, p. 93 (27 mai 1795).
2 New York Herald Tribune (edijia parizianS), din 12 martie 1948.
156 Piinctnl de pi ecu re id nrginneiitnrii
celui care zice c3, dac3 m3sura ar fi fost buna, ea ar fi fost luata
deja de mult timp,
Acordul 13 7
Ii riposteaz3 c3 interese particulare se puteau opune acesteia sau

ей ea putea necesita un progres al cunoftinfelor, preluSnd astfel
de fapt sarcina dovezii1. S3 not3m in aceasta privinfa ей dac3, in
drept, solicitantul are in general sarcina dovezii, este pentru c3
dreptul se conformeaza inertiei; el este astfel conceput incat s3
ratifice, pan3 la noi informajii, faptele a§a cum sunt2.
Dac3 tehnica lucrului judecat se prelunge§te, ca s3 spunem
astfel, cu tehnica precedentului, acest lucru se datoreaz3 inertiei.
Repetarea precedentului nu difer3 de continuarea unei st3ri
existente decat pentru c3 faptele sunt considerate ceva
discontinuu. Sub aceasta optica u§or diferita, noi vedem
intotdeauna inertia in actiune: a§a cum trebuie facuta dovada
necesitatii de a schimba о stare de lucruri, ar trebui facuta §i
dovada oportunitatii schimb3rii conduitei in fata unei situatii care
se repeta.
In tarile traditionaliste precedentul devine astfel parte
integranta a sistemului juridic, un model de care ne putem
prevala cu conditia s3 aratam c3 noul caz seam3na suficient cu
cel vechi. De aici, teama de a crea un precedent ce intervine in
multe decizii: „Veti decide, nu in legatura cu Isocrate, ci referitor
la un mod de viata, anume dac3 trebuie s3 filosofam" 3. Intr-
adev3r, faptul de a ne referi la anumite acte, fie c3 este vorba
despre aprecieri, fie despre decizii, este considerat ca о
consimtire implicita la utilizarea lor ca precedente, ca un fel de
angajament de a se comporta la fel in situatii analoge.
De asemenea, atunci cand cineva respecta о reguia §i mai
ales atunci cand spune сЗ о respecta, el arat3 c3 ea este bun3 de
urmat. Aceasta pozijionare este asimilabila unei mdrturii, la care
s-ar putea face referire atunci cand este cazul. A§a se face c3,
atacandu-1 pe Eschin, Demostene invoca m3rturia adversarului
s3u in Ieg3tur3 cu felul in care trebuie condus un proces:
1 BENTHAM, Opere, 1 .1: Tralal despre sofisniele politice, pp. 449-450.

2 Cf. R. DEMOGUE, Les notions fondnnientales du droit prive, p. 543.
3 1 Citat de ARISTOTEL (dupa ISOCRATE, despre Schimbare 173), pentru a ilustra locul
antecedentului ?i al consecventului, Rhetorique, liv. 11, chap. 23, 1399 b. (Ed.
rom.:Editura IRI, Bucure^ti, 2004, cartea II, cap. 23,1399 b; n.t.)
158 Punctul ile pi ecu re al arginneiitarii
(...) el a tinut discursuri care ar fi de-ajuns pentru a-I pierde.

Caci ceea ce numeai tu justitie atunci cand ii fSceai proces
lui Timarc, trebuie sS aiba aceeaji valoare pentru ceilalti
cand e§ti tu in dezavantaj1.
Este un lucru eficace s3 reiei, pentru a folosi impotriva lui,
tot ceea ce se poate considera drept mSrturie a adversarului, din
cauza adeziunii care se manifests aici. О astfel de reluare
imediatS a cuvintelor interlocutorului constituie esenjialul a ceea
ce se nume§te in mod obi§- nuit spirit de replica.
fn drept, cand doar interesul pSrtilor este in joc, mSrturia
uneia dintre pSrti ca §i acordul ambelor furnizeazS un element
stabil pe care se poate sprijini judecStorul; cand este vorba despre
subiecte de care ordinea publics este interesatS, mSrturia nu are
aceea§i fortS probantS, pentru cS judecStorul este cel care
determinS in acest caz ce poate fi considerat incontestabil §i nu
pSrtile.
In loc sS ne bazSm pe judecStile interlocutorului, vom
utiliza uneori simple indicii ale mSrturiei sale, ne vom prevala
indeosebi de tScerea lui.
TScerea poate fi interpretatS, fie ca serrrn al faptului cS nici
о obiectie sau refutare nu a fost gSsitS, fie ca semn cS problema
este de necontestat. Prima interpretare afirmS un acord de fapt al
interlocutorului; cea de-a doua prive§te dreptul. „Ceea ce
adversarul nu neagS", constituie pentru Quintilian un element pe
care se poate sprijini judecStorul2.
Pericolul acordului obtinut prin tScere este cel care explicS
faptul c3, in multe circumstante, alegem s3 rSspundem ceva,
chiar dacS momentan obiectia pe саге о avem este slabS.
Asocierea stabilitS intre tScere §i mSrturie poate totu§i juca
in detrimentul anumitor afirmafii: tScerea absolutS in faja unor
mSsuri luate de puterile publice pare suspects, pentru cS este greu
de interpretat ca aprobare unanimS; pentru interpretarea ei, se
prefers recurgerea la ipoteza intimidSrii.
Semnele care privesc mSrturia sunt multiple: aceasta va
putea fi depistatS intr-o abfinere, dar §i mai bine intr-o schimbare
bruscS a cSrei urm3 se crede a fi fost reperata. Astfel, respingerea
1 DEMOSTENE, Discursuri: Asupra ambasadei necredincioase, § 241.
2 QUINTILIAN, vol. II, cartea V, cap. X, § 13 (Ed. rom.: p. 37; n.t.)
Acordul 159
de c3tre legiuitor a unui articol de lege, care ii este supusa, va fi

tratatfl ulterior ca о mSrturie, adic3 drept afirmajia implicita a
faptului c3 s-a gilndit la acest lucru §i c3 nu il dorea.
Uzajul dialectic al intreb&rilor §i al r3spunsurilor tinde in
esenta s3 asigure acorduri explicite de care ne vom putea apoi
prevala; este una dintre caracteristicile tehnicii socratice. Una din
aplicatiile acestei metode consta in c3utarea unui acord explicit
asupra punctului de judecat, acela de care adversarul va face s3
depinda sfar§itul dezbaterii, sau asupra dovezilor pe care le va
admite acesta §i pe care le va considera concludente. Am citat
undeva1 cazul acelui §ef de firma american care, de-a lungul unei
zile, solicita obiectiunile reprezentantilor munci- torilor §i cere s3
fie notate cu grija pe tabl3: el reu§e§te astfel s3 obtina acordul lor
explicit asupra punctelor la care trebuie s3 r3spund3; ad3ugarea
altora noi, ulterior, ar fi interpretata ca semn de rea-voinj3. Cand
stabilim obiectul controversei, о facem §i mai strans3: interlocu-
torul nu ar putea g3si о portita de sc3pare, pentru a refuza
acordul, din momentul in care conditiile admise au fost
indeplinite, decat cu riscul de a se reveni asupra hot3rarii. De
altfel, pentru c3, cel mai adesea, tertii sunt cei care judeca
sfar§itul dezbaterii, exista putine §anse ca о astfel de retractare s3
aiba alte consecinte decat desconsiderarea autorului ei.
Quintilian da avocatilor urmatorul sfat:1
De aceea va putea fi avantajos s3 disimuiam unele
dintre armele noastre. C3ci adversarul le cere cu insistent §i
adesea face ca de ele S3 depinda intreaga inchidere a cauzei,
crezand ca nu le avem; cerand probele noastre, el le da
autoritate2.
Acordul preliminar discutiei se poate referi, nu la obiectul
discutiei sau la dovezi, ci la modul in care este condusa discutia.
Acest acord poate fi cvasi ritual, precum in discutiile judiciare,
parlamentare sau academice; dar el poate rezulta, тЗсаг partial,
din discutia particular
1 Retorica fi filosofie, p. 20. Dupa Dale CARNEGIE, p. 344.

2 Ibid., cartea VI, cap. IV, § 17.
160 Punctul lie plecare al arginneiitdrii
in curs §i dintr-o initiative luata de una dintre p3rti. Astfel ii

prezinta Demostene lui Eschin modalitatile ap3r3rii sale:
АрЗгагеа corecta $i sincera inseamna sa probezi, fie ca faptele
incriminate nu au avut loc, fie c3, dacS au avut loc, ele sunt
utile statului1.
Temandu-se ca acuzatul s3 nu deturneze atentia adun3rii
asupra unor puncte secundare, Demostene ii prescrie, ca s3
spunem a§a, tehnica ap3r3rii sale, c3reia, prin chiar acest fapt,
acesta se angajeaz3 s3-i recunoasc3 valoarea. Astfel
interlocutorul care, intr-o controvers3, reia punct cu punct
alegafiile predecesorului s3u, acceptandu-i ordinea discursului,
i§i dovede§te loialitatea in cadrul dezbaterii.
Asigurarea unor acorduri sau respingeri este deci unui dintre
obiectivele care determina ordinea in argumentare. Intr-adev3r,
constructia unui discurs nu este doar dezvoltarea premiselor date
la plecare; ea este §i stabilire de premise, explicitare §i
consolidare de acorduri2.
A§a se face c3 fiecare discutie prezinta etape, jalonate de
acordurile pe care trebuie s3 le stabilim, care rezulta uneori din
atitudinea p3rtilor §i care, uneori, sunt institutionalizate grade
unor obiceiuri deprinse sau unor reguli explicite de procedure.
§ 28. Argumentarea ,,ad hominem" §i petitia de principiu

Posibilitatile de argumentare depind de ceea ce este dispus
fiecare s3 admita, de valorile pe care le recunoa§te, de faptele in
legatura cu care i§i arata acordul: prin aceasta, orice argumentare
este о argumentare ad hominem sau ex concessis. Dac3 totu§i
argumentarii ad hominem ii opunem frecvent argumentarea ad
rein3, prima referindu-se la opinie, iar a doua privind adev3rul sau
lucrul insu§i, este pentru c3 uit3m c3 adev3rul despre care este
vorba trebuie s3 fie admis. fn termenii teoriei noastre,
argumentarea ad rein corespunde unei argumentari pe саге о
pretindem valabila pentru intreaga umanitate rationale, adica ad
Inimanitatem. Aceasta ar fi un caz particular, dar remarcabil, al

2 Cf. § 103: Ordine ji persuasiune.
3 Cf. SCHOPENHAUER, Parerga $i Paralipomena, Vol. II, p. 29.
Acordul 161
argumentarii ad honiineiu.
Argumentarea care vizeaz3 auditoriul universal,
argumentarea ad Inimanitatem, va evita, pe cat posibil, uzajul
argumentelor care nu ar fi valabile decat pentru grupuri
particulare. Aceasta va fi, in special, preocuparea argumentarii
filosofice.
Am putea distinge tipuri de argumente ad hominem tot atat
de variate precum auditoriile сЗгога li se adreseaz3; propunem s3
le califi- c3m drept argumente ad hominem, in sens restrans,
atunci cand oratorul §tie c3 ele nu ar avea greutate pentru
auditoriul universal, a§a cum §i-l imagineaz3.
lata, in acest sens, un exemplu foarte simplu. Vom fi
unsprezece la pranz. Bona exclam3: „Vai, asta aduce ghinion!"
Gr3bit3, st3pana casei r3spunde: „Nu, Maria, te' in§eli: num3rul
treisprezece poarta ghinion". Argumentul este f3r3 replica §i pune
punct imediat dialogului. Acest r3spuns poate fi considerat ca un
tip de argumentare ad hominem. El nu suspecteaz3 nici un interes
personal al servantei, ci se bazeaz3 pe ceea ce aceasta admite.
Ar3tandu-§i mai rapid eficienta decat ar face-о о disertatie asupra
ridicolului superstitiilor, ea permite argumentarea in cadrul
prejudecatii in loc s3 о combata.
Argumentele ad hominem sunt adesea calificate ca pseudo-
argumente: pentru c3 sunt argumente care persuadeaz3 in mod
manifest anumite persoane, de§i nu ar trebui, pentru simplul
motiv c3, crede cel care le denigreaz3 astfel, ele nu ar avea nici
un efect asupra lui insu§i. De fapt, cel care le tTateaz3 cu un
astfel de dispret crede, pe de о parte, c3 singura argumentare
adev3rat3 este cea care se adreseaz3 auditoriului universal, iar pe
de alta parte, el se erijeaz3 in reprezentant autentic al acestui
auditoriu. Unii vor vedea in eficacitatea argumentelor ad
hominem stricto sensu un semn de siabiciune umana pentru c3, in
ochii lor, orice argumentare trebuie s3 fie valabiia pentru
auditoriul universal. Schopenhauer va califica drept artificiu
(Kunstgriff) uzajul argumentului ad hominem care consta in a
pune interlocutorul in contradictie cu propriile sale afirmatii, cu
preceptele unei grup3ri pe care о aproba sau cu propriile sale
162 Piuictul de plecare al argumentarii
acte1. Dar nu exista nimic nejustificat in acest mod de a proceda.

Am putea chiar califica о astfel de argumentare drept rational,
admitand totodata ca premisele discutate nu sunt admise de toti.
Chiar aceste premise determina cadrul in care se mi§c3
argumentarea: de aceea, de altfel, leg3m noi studierea acestei
probleme de acordurile proprii unor argumentari.
Nu trebuie confundat argumentul ad hominem cu argumentul
ad personam, adic3 cu un atac impotriva persoanei adversarului
§i care vizeaz3, in mod esential, s3-l descalifice pe acesta din
urm3. Confuzia se poate crea pentru c3 cele dou3 specii de
argumentare interactioneaz3 adesea. Cel a c3rui tez3 a fost
respinsa datorita unei argumentari ad hominem i§i vede prestigiul
§tirbit, dar s3 nu uit3m c3 avem aici о consecinta a oric3rei
refut3ri, oricare ar fi tehnica utilizat3: „О gre§eal3 de fapt, dup3
cum a remarcat deja La Вгиуёге, il face ridicol pe un om
intelept"2.
Pe de alta parte, utilizand tehnica m3rturiei pe care tocmai
am analizat-o, putem trece, plecand de la acte s3var§ite de
cineva, la reguli de conduita ce par aprobate implicit §i care vor
servi drept sprijin unei argumentari ad hominem. Argumentarile
ad personam §i ad hominem sunt in acest caz intim asociate, ca
in acest dialog pe care il g3sim la Stevenson:
A) Ejti mult prea dur cu angajatii tai.
B) Dar nu tu ejti cel ce poate spune a§a ceva, cu siguranâ.
Uzina ta ar rezista unei anchete mult mai greu decat a
mea3.
In functie de argumentare in general, §i de argumentarea ad
hominem in particular, putem intelege in ce consta petitia de
principiu.
Aceasta este adesea considerata о gre§eal3 in tehnica
demonstratiei, iar Aristotel о trateaz3 nu numai in Topica, ci ?i
1 SCHOPENHAUER, Eristische Dialektik, p.415 (Kunstgriff 16). (Ed. rom.: Editura Art,
Bucurejti, 2007, p. 67 (Stratagema a XVI-a); n.t.).
2 LA BRUYfeRE, Caracterele, Despre judecafi, 47, p. 379. (Ed. rom.: Editura pentru
Literaturfl, Bpcurejti, 1968, 47, vol. ГГ, p. 145; n.t.)
3 Ch. L. STEVENSON, Ethics and language, p. 127.
Acordul 163
in Analitica1: ea ar consta in a postula ceea ce vrem s3

demonstr3m.
S3 constatam de indata ca, in planul logicii fonnale, acuzatia
de petijie de principiu este lipsita de sens. Am putea, intr-adevar,
pretinde ca orice deducjie corecta din punct de vedere formal
consta intr-o petitie de principiu, iar principiul identitajii, care
afirma c3 qrice propozitie se implica pe ea insa§i, ar fi chiar
petijia de principiu pus3 in forma.
De fapt, petitia de principiu, care nu prive?te adev3rul, ci
adeziunea interlocutorilor la premisele pe care le presupunem, nu
este о gre?eaia de logica, ci de retoric3; ea este inteleas3, nu in
interiorul unei teorii a demonstratiei, ci in raport cu tehnica
argumentativ3. Petitia de principiu consta intr-un uzaj al
argumentului ad hominem atunci cand el nu este utilizabil, pentru
c3 ea presupune c3 interlocutorul a aderat deja la о tez3 pe care
ne str3duim s3-l fac3 s-o admita. Mai mult inc3, este nevoie ca
cele dou3 propozitii, principiul §i concluzia, care nu sunt
niciodata exact acelea§i, s3 fie suficient de apropiate una de alta
pentru ca acuzatia de petitie de principiu s3 fie justificata. De
aceea о discutie survine aproape mereu pe tema intemeierii
acuzatiei.
Auditorul nu va putea pretinde c3 exista intr-adev3r о petitie
de principiu decat dac3 premisa pe саге о contesta nu are, in
acest caz, nici un alt fundament decat concluzia ins3§i pe care am
dorit s-o tragem §i pentru care aceasta premisa ar constitui о
veriga indispensabila in rationament. Este extrem de rar ca
aceasta dependent s3 fie suficient de sigur3 pentru ca acuzatia s3
fie admisa f3r3 replica. intr-adev3r, о astfel de acuzatie implica
faptul c3, intr-o argumentare, se poate discerne cu precizie nu
numai dac3, da sau nu, enuntul unei premise se deosebe§te de
enuntul concluziei, dar §i ce parte revine unui anumit tip de
argumente, §i numai lui, in raportul „coqcluzie-premisa-
concluzie". Tocmai din cauza complexitatii acestui raport se
poate desf3§ura, in prac- tic3, discutia pentru a se §ti dac3 este
vorba despre о petitie de principiu.
Importanta felului in care sunt considerate relatiile dintre
1 ARISTOTEL, Analitica prima, cartea II, cap. 16, 64 b 26-65 а зд.
premise §i concluzie se vede clar in acest exemplu in care este

vorba despre raporturile dintre actele §i natura unei persoane.
Dac3 vrem s3 se admita сЗ X este о natur3 curajoasa, §i dac3, in
acest scop, prezentam unui dintre actele sale ca fiind о
manifestare a acestei naturi curajoase, interlocutorul va putea
pretinde c3 este vorba despre о petitie de principiu; dimpotriv3,
aceasta acuzatie va fi mai greu de sustinut dac3 se considera
acela§i act drept exemplu care trebuie s3 permita о gene-
165 Punctul ilc plecare al argiunenlarii
ralizare. A§a se face c3, pentru a ar3ta ей nu este vorba

despre о petitie de principiu, oratorul va sublinia c3 premisa
atacata are un alt temei decat concluzia ?i c3 raportul s3u
argumentativ cu concluzia este de un alt tip decat cel care fusese
presupus. Cel care i?i acuz3 interlocutorul ca ar comite о petitie
de principiu va avea deci tot interesul sS punS in forma
rationamentul.
lata о petitie de principiu semnalata de Navarre dup3 Blass,
intr-un pasaj al discursului lui Antiphon despre moartea lui
Herodes [73]:
S3 §titi c3 merit mult mai mult mila voastra decat о
pedeapsa. Pedeapsa se cuvine, intr-adevar, celor vinovati,
mila celor care sunt obiectul unei acuzatii nedrepte1.
Ordinea majorei §i a concluziei este inversata. Minora
subinteleas3 „Sunt obiectul unei acuzatii nedrepte" nu poate fi
admisa de c3tre auditori pentru c3, dac3 .ea ar fi acordata,
procesul ar fi judecat. Este motivul pentru care Antiphon, in loc
s3 prezinte dreptul pe care pretinde c3 il are la mila drept
concluzie a unui silogism, i§i prezinta afirmajia inaintea majorei,
pentru а-i da un fel de validitate independenta. S3 гетагсЗт in
acest sens c3 autorii antici prefera, in discursurile lor, s3 prezinte
cauzele ca fiind judecate in favoarea lor §i se str3duiesc, prin
artificii de form3, s3-i deruteze pe cei care ar dori s3 le impute о
petitie de principiu. §i reu§esc adesea acest lucru. De aceea nici
Blass, nici Navarre nu considera drept petitie de principiu о
argumentare care se g3se§te in exordiul aceluia§i discurs al lui
Antiphon [de la 1 la 8] §i care prezinta о structura analoga celei
pe care tocmai am analizat-o.
Bentham a calificat drept „petitie de principiu ascuns3 intr-
un singur cuvant" utilizarea unor aprecieri valorizante sau
devalorizante in descrierea anumitor fenomene2. Este procedeul
pe care il denunta Schopenhauer c3nd гетагсЗ faptul c3 ceea ce
ar fi considerat „fenomen de cult", de c3tre un observator neutru,
va fi numit de partizan „expresie a milei", iar adversarul il va
1 O. NAVARRE, Essai sur la rhetorique grecque avant Aristote, p. 41, n. 1 . Cf. F. Blass,
Dieattisclte Beredsamkeit, I, p. 122.
2 BENTHAM, Opere, 1.1: Tratat de sofisme politice, p. 481.
CAPITOLUL I
califica drept „superstijie"1. Dar nu credem c3 se poate vorbi in
astfel de cazuri despre petijie de principiu, exceptand situatia in
care calificSrile sunt considerate admise de interlocutorul care
tocmai le contests; altminteri, s-ar ajunge la a se considera petitie
de principiu orice afirmatie de valoare.
Pentru a conchide, petifia de principiu este о gre§eal3 de
argumentare. Ea prive§te argumentarea ad hominem §i о
presupune, cSci domeniul sSu nu este cel al adevSrului, ci cel al
adeziunii. DacS recunoa§tem cS este ilegitimS comiterea
petitiilor de principiu, adicS intemeierea argumentarii noastre pe
premise pe care auditoriul le respinge, aceasta implies faptul cS
ne putem servi de cele pe care el le admite. Cand este vorba
despre adevSr §i nu despre adeziune, argumentul ad hominem
trebuie exclus, dar in acest caz petitia de principiu este impo-
sibila. Cele dou3 sunt corelative: nu putem tine cont de acuzatia
de „petitie de principiu" §i s3 cantarim legitimitatea criticii pe
care о implica ea decat in cadrul unei teorii a argumentarii.
Alegerea datelor §i adaptarea lor in vederea argumentarii
§ 29. Selectarea datelor §i prezenta

Acordurile de care- dispune oratorul, pe care se poate
sprijini pentru a argumenta, constituie un dat, dar care este atat de
vast §i susceptibil de a fi utilizat in moduri atat de diferite, incat
maniera de a ne prevala de el prezinta о importanta capitala.
Inainte de a examina uzajul argumentativ al acestui dat, este deci
indispensabil s3 atragem atentia asupra rolului selectarii
prealabile a elementelor care vor servi drept punct de plecare
argumentarii §i de adaptare a lor la scopurile acesteia din urma.
S3 preciz3m, totu?i, c3 a putea alege dintre date nu implica
faptul c3 am putea s3 nu tinem seama de elementele care vor fi
neutilizate. Pentru fiecare auditoriu exista un ansamblu de lucruri
admise care, toate, risc3 s3-i influenteze reacjiilor. Acest
ansamblu este relativ u§or de identificat atunci cand este vorba
despre un auditoriu specializat: acesta va fi coijtus-u\ cunoa§terii
1 SCHOPENHAUER, Dialectica eristica, p. 62 (Stratagema a Xll-a).
Acordul 167
recunoscut de c3tre sustin3torii unei discipline ^tiintifice 1; acesta

va fi intregul sistem juridic in care se insereaza о decizie
judiciar32. Cu exceptia cazului in care este vorba despre un
domeniu formalizat, complet izolabil, acest ansamblu este fluid,
mereu deschis. Contururile lui sunt mai cu seama vagi cand este
vorba despre un auditoriu nespecializat, cu toate c3 elaborarea
filosofica poate contribui, in anumite epoci, la о precizare
oarecare a lui.
[n orice caz, el constituie pentru fiecare auditoriu un sistem de
referinta care serve?te la verificarea argumentation
Acestea fiind zise, rolul selectarii este atat de evident incat,
atunci cSnd cineva mentioneaza fapte, trebuie intotdeauna s3 ne
intrebam ce pot ele confirma sau infirma. Presa, guvernamentala
sau de opozitie, ne-a obi?nuit cu aceasta selecjie a faptelor, in
vederea fie a unei argumentari explicite, fie a unei argumentari in
Ieg3tur3 cu care exista sperata de a-1 vedea pe cititor сЗ о face el
insu?i. In retoricile tradijio- nale, la capitolul despre naratiune, nu
lipsesc sfaturile referitoare la maniera de a alege faptele cauzei 3.
Dar aceasta alegere domin3 §i in dezbaterile §tiintifice: alegerea
faptelor considerate relevante, alegerea ipotezelor, alegerea
teoriilor pe care vom considera c3 trebuie s3 le confruntam cu
faptele, alegerea elementelor inse§i care constituie fapte. Metoda
fiec3rei ?tiinte implica о astfel de alegere care, relativ stabila in
jtiintele naturale, este mult mai variabila in §tiintele umane.
Faptul de a alege anumite elemente §i de a le prezenta
auditoriului implica deja importanta §i pertinenta lor in
dezbatere. Intr-adev3r, о astfel de alegere acorda acestor
elemente о prezenta care este un factor esential al argumentarii,
mult prea neglijat, de altfel, in conceptiile rationaliste despre
rationament.
1 Cf. G. T. KNEEBONE, Introduction and Probability, Proceedings of the Aristotelian

Society, vol. L, 1949-1950, p. 35. Pentru maternalicS, cf. R. L. Wilder, The origin and
grouth of mathematical concepts, Btdl. Amer. Math. Society, sept. 53, pp. 424-425.
2 Cf. C. COSIO, Phenomenology of the decision in Latin-Ainerican legal philosophy, p. 399.
Citat de V. GOLDSCHMIDT, Sistemul stoician, p. 97, n. 7.
3 Retorica pentru Herennius, cartea I, § 12. CICERO, De hwentiotie, cartea I, § 30.
QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea IV, cap. II, cf. in special § 57.
CAPITOLUL I
О frumoas3 povestire chinezeasc3 ne va ilustra ideea:
Un rege vede trecand un bou care trebuie s3 fie
sacrificat. Ii este mila de el §i ordona s3 fie inlocuit cu о
oaie. Marturise§te c3 s-a intamplat astfel pentru c3 pe bou il
vedea, iar pe oaie nu1.
Prezenta actioneaz3 de о maniera directa asupra sensibilitytii
noastre. Este un dat psihologic care, dup3 cum arata Piaget, i§i
exercita о acjiune chiar de la nivelul perceptiei: in cazul
confruntarii a dou3 elemente, spre exemplu un etalon fix ?i
m3rimi variabile cu care este comparat acesta, acel ceva asupra
c3ruia este centrata privirea, acel ceva care este v3zut mai bine
sau mai des este, din aceasta cauz3, supraevaluat 2. Astfel, ceea ce
este prezent pentru con§tiinta dobande?te о importanta de care
practica §i teoria argumentarii trebuie s3 tin3 cont. Intr-adev3r,
nu este suficient ca un lucru s3 existe pentru a avea sentimentul
prezenjei sale. Acest lucru este adev3rat chiar in controverse
savante, martor fiind rolul pe care 1-a jucat, in cearta gassendista,
о carte in care Jean de Launoy ar3ta variatiile din atitudinea
Bisericii faja de Aristotel:
Desigur, ne spune in legatura cu aceasta abatele
Lenoble, nimeni nu ignora faptul ca Biserica este anterioara
aristotelismului secolului al ХПМеа. Acest lucru tofi
protagoni§tii il §tiu, numai c3 nimeni nu se gande§te la el3.
De aceea, una dintre preocup3rile oratorului va fi de a face
prezent, doar prin magia verbului s3u, ceea ce este efectiv absent
§i este considerat de el important pentru argumentarea sa, sau de
a valorize, f3candu-le §i mai prezente, unele dintre elementele
oferite efectiv con- §tiintei.
La Bacon, rolul retoricii, in calitate de tehnica ce permite
,,s3 se aplice ratiunea imaginatiei pentru a pune in mi§care mai
1 MENG TSEU, Prima carte, § 7 (PAUTHIER, Confucius fi Mencius, pp. 230 §i urm.).
Rezumata de PARETO, Triiite de sociologie, I, p. 600 (§ 1135) despre analiza sa asupra
milei ca reziduu.
2 PIAGET, Introduction a t'epistemologie genetique, vol. I, pp. 174-175.
3 R. LENOBLE, Histoire et physique, Rev. d'Histoire des Sciences et de leurs applications, 1953,
p. 125.
Acordul 169
bine vointa"1, este legat in mod esential de efectele prezentei:

Sentimentul tine cont doar de ceea ce este prezent;
ratiunea ia in considerate viitorul §i in§iruirea epocilor. §1,
din aceastS cauzS, prezentul punand stSpanire mai mult pe
imaginatie, ratiunea este in general invinsS; dar de indata ce
forja elocvenjei ?i persuasiunea au fScut s3 aparS ca pre-
zente lucrurile indepflrtate §i viitoare, ratiunea tnvinge
revolta imaginafiei'1.
Bacon exprima, in limbajul filosofic al timpului s3u, о idee
apropiata de a noastr3: prezenta, fenomen psihologic la inceput,
devine un element esenjial in argumentare.
Anumiji maestri ai retoricii, partizani ai efectelor facile,
preconi- zeaz3 recurgerea, pentru a emojiona auditoriul, la
obiecte concrete, precum tunica insangerata a lui Cezar pe саге о
agita Antoniu in faja romanilor, precum copiii acuzatului adu§i in
faja judecatorilor pentru a le starni mila. Obiectul real trebuie sa
antreneze о adeziune pe care doar descrierea lui pare incapabila
s3 о produc3; el este un adjuvant prejios, dar cu conditia ca
argumentarea s3 pun3 in valoare aspectele lui utile, Intr-adev3r,
realul poate prezenta caractere defavorabile care vor fi greu de
ascuns spectatorului; de altfel, obiectul concret ar putea distrage
atentia auditorului intr-o direcjie care se indep3rteaz3 de ceea ce
il intereseaz3 pe orator. Nu trebuie deci s3 confundam prezenja,
§i eforturile in vederea cre§terii sentimentului de prezenta, cu
fidelitatea redarii realului.
Pe de alta parte, nu trebuie nici s3 vrem s3 reducem
prezenfa, cum am fi tentati s3 facem rationalizand mult prea mult
gandirea, la certitudine §i s3 trat3m evenimentele mai indep3rtate
de prezent ca mai putin importante, pentru ca sunt mai putin
probabile. Aceasta este singura solutie care, conform lui Lewis,
ar permite ca proximitatea §i indep3rtarea, propuse de Bentham
ca о dimensiune a placerilor, s3 devina compatibile cu calculul
utilitar2. Oricat de anormala ar fi in sistemul s3u, aceasta
dimensiune suplimentara pe care Bentham о introduce aici este,
pentru noi, cei care о interpretam in funcjie de prezenta, perfect
1 BACON, Of the advancement of learning, cartea a 2-a, p. 156.

2 С. 1. LEWIS, An analysis of Knowledge and Valuation, p. 493.
CAPITOLUL I
justificata, pentru c3 este conforma cu tendinte psihice
incontestabile.
Whately reia, intr-un apendice al Retoricii1 sale, о lunga nota
a lui Campbell referitoare la conditiile de timp, de loc, de
conexiune §i de interes personal prin care un eveniment ne
afecteaz3: aceste conditii sunt de asemenea cele care determina
prezenta. Prezenta nu este deci legata exclusiv de proximitatea in
timp, cu toate c3 aceasta constituie un element esential. S3
гетагсЗт, de altfel, c3 efortul de a face prezent in con§tiinta se
poate referi nu numai la un obiect real, ci §i la о judecata sau la о
intreaga dezvoltare argumentativ3. Acest efort vizeaza, in limita
posibilului, s3 ocupe, prin aceasta prezenta, intregul camp al
con§tiintei §i s3-l izoleze, ca s3 ne ехрптЗт astfel, de ansamblul
mental al auditorului. lar lucrul acesta este capital. Dac3 s-a putut
constata c3 un silogism bine condus, §i acceptat de c3tre auditor,
nu-1
1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Appendix C, pp. 366 ji urrn.

171 Punctul ile fiecare al argumentarii
determina neap3rat pe acesta s3 actioneze conform

concluziilor, inseamna c3 premisele, izolate in timpul
demonstratiei, s-au putut lovi de obstacole, odata intrate in
circuitul mental al celui pe care ele trebuiau s3-l persuadeze1.
Importanja prezenjei in argumentare nu se evidentiaz3 doar
in mod pozitiv: suprimarea deliberata a prezentei constituie un
fenomen tot atat de remarcabil ?i care ar merita un studiu detaliat.
S3 d3m doar о indicate care ni se pare esentiala, asupra
caracterului ireal a tot ceea ce nu face parte din actiunea noastr3,
care nu se leag3 de convingerile noastre. Stephen Spender
noteaz3, pe bun3 dreptate, in acest sens:
(...) aproape toate fiinjele umane au о percepjie foarte
intermitenta a realitapi. Doar un mic num3r de lucruri care
ilustreazS propriile lor interese sunt reale pentru ei: celelalte
lucruri care, de fapt, sunt tot atat de reale, le apar ca
abstractiuni (...). Prietenii vojtri, pentru c3 v3 sunt aliaji, sunt
adevflrate fiinfe umane (...). Adversarii vojtri nu sunt decat
ni§te teze plictisitoare, pufin rezonabile, inutile, ale сЗгог
vieti nu sunt decat false judec3)i pe care a)i dori s3 le
eliminaji cu un glonf de plumb (...)2.
§i, aplicand aceasta conceptie reacfiilor pe care le resimtea
in vremea r3zboiului civil din Spania, in fata atrocitatilor
franchi§tilor ca §i a celor ale ap3ratorilor Republicii, el adaug3:
In primul caz, vedeam cadavre, in al doilea, doar
cuvinte.
In aceea§i carte, §i in Ieg3tur3 cu executii cerute de о cauz3
bun3, Koestler гетЗгсЗ, la un moment dat:
Acum ace$ti doi indivizi deveneau pentru mine mai
reali decat cauza in numele cSreia aveau s3 fie sacrificaji3.
Individul ales s3 fie sacrificat sistemului este ireal nu numai
in drept, pentru c3 §i-a pierdut statutul ontologic, ci §i in fapt,
pentru c3 este privat de prezenja. §ocul se produce fie din cauza
indoielii teoretice, fie atunci cand, in situajia concreta, prezenja
omului care va fi sacrificat nu mai poate fi refulata din
1 Cf. § 6 : A persuada §i a convinge.

2 fn lucrarea colectivfl editata de R. CROSSMAN, The Cod that failed, pp. 253-254.
3 Ibid., p. 80.
con§tiinf3.
Notiunea de prezen}3, de care ne servim aici §i pe care о
consideram de о important capitala pentru tehnica argumentarii,
nu este о nojiune elaborata filosofic. О filozofie care ar face din
prezenta о piatrS de temelie a constituirii sale, a?a cum este cea a
lui Buber sau a lui Sartre, ar lega-o de о ontologie sau de о
antropologie. Nu aceasta este intenjia noastra. Noi tinem la
aspectul tehnic al acestei notiuni care duce la concluzia
inevitabila c3 orice argumentare este selectiv3. Ea alege
elementele §i maniera de a le face prezente. Prin aceasta ea se
expune inevitabil repro§ului de a fi partiaia §i, deci, partinitoare
§i tendentioas3. §i este un repro? de care trebuie s3 se tin3 cont
cand este vorba despre о argumentare pe саге о dorim
conving3toare, adic3 valabila pentru auditoriul universal. О
argumentare tendentioas3, adoptata cu scop deliberat, in vederea
unei solutii care este favorizata din interes sau sub motiv de
functie, ar trebui s3 fie completata prin argumentare adversa, cu
scopul de a permite un echilibru in aprecierea elementelor
cunoscute. Judecatorul nu va decide decat dup3 ce va fi audiat
ambele p3rti. Dar a trece de la aceasta exigenta la afirmajia c3
trebuie s3 se prezinte totalitatea elementelor de informatie,
acordand fiec3ruia locul care ii revine, inseamna s3 presupunem
c3 exista un criteriu care ne permite s3 determin3m care sunt
aceste elemente relevante §i s3 presupunem c3 totalitatea astfel
defimta ar putea fi epuizata. Consider3m c3 aceasta este о iluzie
§i c3 trecerea de la subiectiv la obiectiv nu se poate face decat
prin extinderi succesive, neputand considera pe nici unui ca fiind
ultimul. Cel care efectueaz3 о nou3 extindere va pune obligatoriu
accentul pe aceea c3 expozeurile precedente procedaser3 la о
alegere a datelor §i c3 va reu§i f3r3 indoiala s3 arate cu destula
u§urint3 acest lucru. S3 ad3ug3m c3 in §tiintele umane, ca §i in
§tiintele naturii, aceasta alegere nu este de altfel numai о selectie,
ci §i constructie§i interpretare1.
Orice argumentare presupune deci о alegere care consta nu
doar in selectarea elementelor de care ne servim, ci §i in tehnica
1 Cf. R. ARON, lntroducere in filosofia istoriei: eseu despre limitele obiectivitatii
istorice, p. И5. (Ed. rom.: Humanitas, Bucure?ti, 1997; n.t.)
Alegerea datelor $i adaptarea lor 173
prezentarii lor. Problemele de forma se amesteca cu problemele

de fond pentru a realiza prezenta. Pentru nevoile expozeului, le
vom trata succesiv1.
§ 30. Interpretarea datelor

Utilizarea datelor in vederea argumentarii nu se poate face
f3ra о elaborare conceptuala care le da un sens §i le face
relevante pentru coerenfa discursului. Acestea sunt aspectele
acestei elaborari - ale acestei puneri in forma - care fumizeaza
una din prismele prin care putem discerne cel mai bine ce
distinge о argumentare de о demonstrate.
Orice demonstrate impune univocitatea elementelor pe care
se intemeiaza. Acestea sunt considerate a fi intelese de catre toti
in acela§i fel, datorita unor mijloace de cunoa§tere pe care le
presupunem inter- subiective, iar, dac3 nu este cazul, este redus
in mod artificial obiectul ratonamentului doar la elementele din
care orice ambiguitate pare a fi indep3rtata. Fie c3 datul este
prezentat imediat drept clar §i semnificativ, intr-o conceptie
rationalista a deductiei, fie c3 nu suntem interesati decat de
formele semnelor care sunt considerate a fi percepute de toti in
acela§l fel, f3r3 ca manuirea acestora din urma s3 se preteze la
echivoc; aceasta este conceptia formali§tilor modemi. In toate
aceste cazuri, interpretarea nu pune nici о problema sau, cel
putin, problemele pe care le pune sunt eliminate din teorie. Nu la
fel stau lucrurile atunci cand este vorba despre argumentare.
Studiul argumentarii ne obliga intr-adev3r s3 tinem seama
nu numai de selectia datelor, ci §i de felul in care sunt
interpretate, de semnificajia care este aleasa pentru a li se atribui.
Numai in m3sura in care ea constituie о alegere, con§tienta sau
incon§tienta, intre mai multe moduri de semnificare, poate fi
distinsa interpretarea din datele care sunt interpretate, §i opusS
acestora. Aceasta nu vrea evident sS spuna c3 ader3m la о
metafizica ce ar separa datele imediate §i ireductibile de
constructive teoretice elaborate pornind de la ele. Dac3 ar trebui
1 Cf. § 37: Problemele tehnice de prezentare a datelor; § 42: Figurile alegerii, ale
prezenfei ji ale comuniunii.
s3 adoptSm о pozijie metafizica, am fi mai degraba inclinaji sS

admitem existenta unei legaturi indisolubile tntre teorie §i
experienja, a§a cum о exprima principiul dualitatii al lui F.
Gonseth1. Dar, pentru moment, pretentiile noastre sunt mai
limitate. Vrem doar sa insistam pe faptul ей, in practica
argumentativa, datele constituie elemente in legatura cu care pare
a exista un acord considerat, macar provizoriu sau conventional,
drept echivoc §i in afara oricarei discutii. Acestor date li se va
opune, intr-o maniera con§tienta, interpretarea lor, cand aceasta
va арЗгеа ca о alegere intre semnificatii care nu par a face corp,
ca sS ne exprimam astfel, cu ceea ce interpreteaza ele. Tocmai
cand interpretari incompatible ne fac sa ezitam asupra felului de a
concepe datul, problema interpretarii se pune obligatoriu; ea trece
in planul al doilea imediat ce, una dintre interpretari parand cea
mai adecvata, este singura prezenta in con§tiinta.
Problema care ne preocupa va арЗгеа in toata amploarea sa
numai celui care i§i va da seama de faptul ca interpretarea nu
consta doar in alegerea, pe un plan bine definit, intre interpretari
ce par incompatibile - cand ne intrebam, spre exemplu, daca
trenul in care ne aflam sau trenul vecin este cel care tocmai s-a
pus in mi§care -, ci §i in alegerea planului in care se manifesta
efortul de interpretare. Un acela§i proces poate fi descris, intr-
adevar, ca faptul de a strange un bulon, de a asambla un vehicul,
de a-ti ca§tiga traiul, de a favoriza tendinfa expor- turilor2. Pe de
alta parte, un act poate fi considerat in sine, delimitat pe cat
posibil, privit sub aspectul sau cel mai intamplator, §i izolat de
situatie.
Dar el poate fi interpretat §i ca simbol, ca mijloc, ca
precedent, ca jalon intr-o directie. Fie ca prezinta fenomenul la
cutare sau cutare nivel de abstractizare, fie ca il leaga de о
situatie de ansamblu - §i sa notam ca, in legatura cu aceasta*
interpretarea poate fi nu о simpla selectie, ci §i creatie, inventare
de semnificajie -, aceste diverse interpretari nu sunt intotdeauna
incompatibile, dar evidentierea uneia dintre ele, locul pe care il
1 Cf. lucrSrile Celei de-a Treia Intalniri de la Zurich asupra principiului duali- tafii,
Dialectica, de la 22 la 25.
2 Cf. E. GELLNER, Maxims, Mind, Iul. 1951, p. 393.
ocupa in prim-planul conjtiintei le arunca adesea pe celelalte in

umbra. Ceea ce este esential intr-un mare numSr de argumentari
176 Pitnctnl de plecare al argiiinentdrii
rezulta din acest joc de interpretan nenumarate §i din lupta

pentru impunerea unora, pentru a le tndeparta pe altele.
Infinite complexitate a interpretarilor, mobilitatea §i
interactiunea lor explica suficient de bine imposibilitatea de a
reduce toate enunturile la propozifii а сЗгог probabilitate
numerica sa poata fi determinata. Chiar dac3 о argumentare a
cuno§tintelor noastre permite precizarea acestor probabilitati,
aceasta se intampla numai daca ramanem in cadrele unei
interpretari anume. Din punct de vedere conventional nimic nu se
opune acestui lucru, dar nici nimic nu va putea interzice ca о
noua interpretare sa fie evidentiata sau sugerata implicit:
posibilitatile de interpretare par inepuizabile.
Uneori efortul celor care argumenteaza nu vizeaza atat sa
impuna о interpretare anume, cat sa arate ambiguitatea situatiei §i
diversele maniere de a о intelege. Faptul de a prefera о anumita
interpretare, sau chiar acela de a crede in existenja unei singure
interpretari valabile pot fi revelatoare pentru un sistem particular
de convingeri sau chiar pentru о conceptie despre lume. Se poate,
intr-adevar, postula unicitatea in interpretare nu numai intr-un caz
anume, ci §i ca regula generala. Pentru Pascal, ceea ce ne
impiedica sa recunoa§tem adevarurile este voinja noastra
pervertita1: in aceasta conceptie nu se admite о justificare rafio-
nala posibila pentru о multitudine de interpretari. Anticii
calificasera drept culoare interpretarile favorabile unei idei: acest
termen are la ei un sens peiorativ, care tine de aceea ca se admite
ca exista un adev3r al faptelor, cunoscut de avocat §i al carui
color ar fi о denaturare2.
La antici, fie ca sunt filosofi, juri§ti sau teologi, interpretarea
prive§te in mod normal texte: mai ales psihologii moderni sunt
cei care au insistat asupra ubicuitajii interpretarii, care nu este
absenta nici la nivelul percepfiei3. Pentru a risipi intr-o oarecare
masura confuziile pe care aceste uzaje multiple ale nofiunii de
1 PASCAL, Despre spiritul geometric, sect. II, p.378. ( Ed. rom.: In: Opere §tiintifice, Editura
^tiinfifica, Bucure§ti, 1967, pp. 156-157; n.t.)
2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, IV, cap. II, § 8 . (Ed. rom.: p. 375; n.t.)
3 Cf. CLAPARFDE, La genese de I'hypotliese; MERLEAU-PONTY, Phenomenologie de la
perception.
interpretare le-аг provoca cu siguranja, sugeram о distincfie - ce

pare esenfiala, intr-o teorie a argumentarii - tntre interpretarea
semnelor §i cea a iudicilor. injelegem prin seinne orice fenomene
susceptibile de a evoca un alt fenomen, in m3sura tn care ele sunt
utilizate intr-un act de comunicare, in vederea acestei evoc3ri. Fie
ca sunt lingvistice sau nu, ceea ce este important, pentru noi, este
intentia de comunicare prin care sunt ele caracterizate. ludicele,
dimpotriva, permite evocarea unui alt fenomen, intr-o maniera, ca
sa spunem a§a, obiectiva, independent de orice intentionalitate.
Acela§i act, acela de a inchide о fereastra, poate fi, dupa caz,
semn convenit sau indice al faptului ca cuiva ii este frig.
Ordinul ,,Ie§iti!" poate fi interpretat simultan nu numai ca о
invitajie la a ie§i adresata cuiva, dar §i ca indice al maniei celui
care il roste§te. Distinctia noastra, care poate fi apropiata de cea a
lui Jaspers, intre expresie §i simptom1, difera totu§i de ea prin
aceea ca este strict tehnica. Intr-adev3r, interpretarea ca semn sau
ca indice pune probleme distincte, de§i aceste doua tipuri de
interpretare sunt uneori contopite in mod inextricabil.
§ 31. Interpretarea discursului §i problemele acesteia

Considerable noastre au evidential ambiguitatea datului
argumentativ pe care trebuie sa-1 interpretam, ca §i multitudinea
aspectelor, in interactiune constanta, prin care se preteaza el la
interpretare. Studiile actuale asupra limbajului ca mijloc de
comunicare sunt dominate de problemele pe care le pune
interpretarea. Niciodata nu ne-am mirat atat de mult ca in epoca
contemporana de faptul c3 cineva putea comunica altcuiva ceva
ce s3 aiba, pentru auditor, о semnificatie previ- zibila.
Incomprehensiunea, eroarea de interpretare nu au mai fost
considerate drept accident evitabil, ci drept conditia ins3§i a
limbajului. Nu au mai fost diferentiate doar litera §i spiritul
pentru a le opune, pentru a sustine dreptul de a interpreta altfel
decat permite litera: s-a v3zut in litera ins3§i un miraj care se
dizolva cumva, intre interpretari posibile. De atunci asistam la un
efort de a g3si reguli care s3 permita limitarea posibilitatilor prea
1 K. Jaspers, Psiliopatologie generala, cap. III.
178 Punctul lie plecare al argunicntani
largi de interpretare admisibile din punct de vedere teoretic.

Nimeni nu a lucrat cu mai multa pasiune decat 1. A.
Richards la aceasta. Pentru el, retorica nu este, ca pentru noi,
legata esentialmente de argumentare; ea este, ca §i pentru Jean
Paulhan, studiul expresiei, dar, mai ales, al interpretarii
lingvistice: retorica ar trebui sa fie, dupa el, studiul interpretarii
grejite §i al modurilor de a о remedia1.
Dup3 ce a eliberat gandirea de a§a-zisul sens unic al
cuvintelor, Richards propune о tehnica de interpretare. Ea consta
in a cauta un sens apropiat de cel pe care oratorul 1-ar atribui
propriilor sale cuvinte daca §i-ar putea analiza el insu§i
discursul2. Auditorul g3se§te acest sens cautand „ceea ce ii da
satisfactie"3, criteriu aplicabil pentru c3 autorul §i auditorul au in
comun in acela§i timp experiente §i moduri de a reacfiona. Buna
interpretare a unei expresii ar fi deci aceea pe care autorul ar
putea-o aproba, intr-un context dat.
Tot contextul, ne spune Richards, este cel care ii atribuie
unui cuvant functia, §i numai prin intermediul contextului putem
descoperi ce functie indepline§te4 cuvantul. Dar acest context -
care nu ar putea fi decat pur verbal - ce elemente ale situatiei
inglobeaza oare? CSnd copilul strig3 lupul! pentru a zecea оагЗ
§i nu mai atrage atenjia in ciuda pericolului real care, de aceasta
data, il ameninta, este pentru c3 interpretarea strigatelor sale a
fost determinata de ansamblul situatiei, din care fac parte §i
apelurile anterioare. Copilul nu dore§te aceasta extensie a
contextului. in alte cazuri, dimpotriva, autorul insu§i se str3-
duie§te ca anumite elemente s3 fie inglobate in context. Un autor
de teatru va da drept cadru dialogului s3u cabina unui portar, un
altul, intreaga lume naturala §i supranaturala5.
Orice autor trebuie sa poata conta pe bunavointa
interpretului6; acesta va fi cu atat mai dispus la efort, cu cat textul
11. A. RICHARDS, The Philosophy of Rhetoric, p. 3.

2 I. A. RICHARDS, Principles of literary criticism, p. 226.
3 Idem, Interpretation in teaching, p. 68.
4 Ibid., pp. VIII, 48, 62. RICHARDS and GIBSON, Learning basic English, p. 88.
5 Cf. Kenneth BURKE, A Grammar of motives, p. 77.
6 I. A. RICHARDS, A Symposium on emotive meaning, The philosophical Review,
este mai prestigios. Dar nu riscam oare, prin chiar acest fapt, s3
se impuna autorului о interpretare care s3 fie in funcjie de
convingerile proprii ale cititorului?
Cand credinciosul interpreteaza un pasaj din Biblie, el presupune
ей textul este nu numai coerent, ci §i veridic. A§a cum spune
Pascal: „Cand cuvantul lui Dumnezeu, care este adevflrat, este
fals In litera lui, el este adev3rat tn spirit (...)"L bar cel care este
hot3r3t s3 nu elimine nimic din Scriptur3 nu о va putea interpreta
decSt in funcjie de adevSrurile la care el adera in prealabil. De?i
aceasta se intSmpla intr-o masura mai micS, imediat ce autorul se
bucura de un credit oarecare, buna voinfa in interpretarea textului
sau nu este independenta de ceea ce admite interpretul, intrucat
acesta trebuie sa incorporeze in propriile sale convingeri ceea ce
aduce autorul. Or, tezele admise pot varia dupa interpret. Din acel
moment, orice regula a§a-zis interna de interpretare, precum
coerenta, este dublata in mod ineluctabil de criterii venite de la
interpret. A elimina interpretarile incoerente este, a priori,
recoman- dabil, dar aceasta preocupare nu ne furnizeaza о regula
de conduita satisfacatoare care s3 ne conduca in fiecare caz catre
interpretarea care ar fi in mod obiectiv cea mai buna.
Daca interpretarea unui text trebuie s3 traduc3 ansamblul
inten- tiilor unui autor, trebuie s3 se tin3 cont de faptul ca acest
text comporta adesea о argumentare implicita, care este esentiala
pentru el. Spre exemplu, atunci cand Isocrate il determina pe fiul
lui Alcibiade sa spuna:
Toji §tiu, intr-adevar, c3 aceia§i oameni au cauzat distrugerea
demo-
cratiei §i inlaturarea tatalui meu1,
este vorba despre fapte verificabile, dar aceste cuvinte
semnifica: inlaturarea tatalui meu a constituit un act politic tot
atat de condamnabil ca §i distrugerea democratiei. Tot sensul
frazei sta in argumentarea implicita care trebuie s3 conduca la
aceasta ultima concluzie. In vreme ce enuntul nu pare a privi
decat fapte, ceea ce sugereaza el este о apreciere. Or, distincjia
1948, p. 145.
1 ISOCRATE, Discursuri: Despre atclaj, § 4.
180 Punctul lie plecare al argunicntani
dintre ceea ce este zis §i ceea ce nu este decat constructie

supraad3ugat3 §i predispusa la controversa depinde de acordul
sau de dezacordul cu privire la interpretare: a§a cum alegerea
unei interpretari a faptelor, efectuata de oratorul unei interpretari
de
181 Punctnl de pi ест? al argumentarii
fapte, nu se distinge de acestea decat atunci cand о alta

interpretare apare ca posibila, tot astfel interpretarea textului vine
sa se suprapuna acestuia din urma ca un element distinct, atunci
cand exista motive sa о vedem ca distincta.
In afara de cazurile, pe care nu le putem exclude a priori, in
care ambiguitatea unui text este voita §i in care ofice efort de a-1
face univoc rezulta dintr-o neintelegere, se intampla rar ca, intr-
un limbaj neforma- lizat, textul sa арагЗ in ochii tuturor ca
absolut clar. Cel mai adesea impresia de claritate, legata de
univocitate, rezulta din ignoranta sau dintr-o lipsa de imaginatie.
A$a cum foarte bine a notat Locke atunci cand a scris:
Nu-i singular cazul cand se intampla ca un om care, la
prima lecturS, erezuse ca intelesese un pasaj din Scriptura
sau о clauza a Codului, le-a pierdut intru totul sensul dup3 ce
a consultat comentatori ale сЗгог elucidari i-au sporit
indoielile sau le-au facut s3 арагЗ §i au aruncat textul in
confuzie1.
Claritatea unui text este conditionata de posibilitatile de
interpretare pe care le prezinta. Dar pentru ca atentia sa fie atrasa
de existenta unor interpretari neechivalente, este necesar ca
consecintele ce decurg din una dintre ele sa difere, intr-o oarecare
masura, de cele care decurg din alta; or, este posibil ca doar intr-
un context particular divergenta sa ajunga sa fie perceputa.
Claritatea unui text, sau a unei notiuni, nu poate fi deci niciodata
perfect asigurata, decat doar conventional, limitand in mod voit
contextul in care poate fi interpretat. Necesitatea de a interpreta
se prezinta deci ca regula, eliminarea oricarei interpretari
constituie о situajie exceptional §i artificiala.
§ 32. Alegerea calificirilor

Aranjarea datelor in vederea argumentarii consta nu numai
in interpretarea lor, in semnificafia care li se da, dar §i in
prezentarea anumitor aspecte ale acestor date, datorita acordurilor
subiacente limbajului de care ne servim.
Alegerea se manifests in maniera cea mai aparentS prin
1 LOCKE, An Essay concerning human understanding, cartea 1П, cap. IX, § 9, p. 389.
182 Punctnl de plecare ai argumentarii
uzajul epitetului. Acesta rezultS din selectia vizibilS a unei

calitSti care este scoasS in faJS §i care trebuie sS completeze
cunoa§terea noastrS despre obiect. Acest epitet este utilizat fSrS
justificare, pentru cS se considers cS el enunfS fapte
incontestable; doar alegerea faptelor va apSrea ca tendenfioasS.
Este permis sS numim revolujia francezS „aceastS revolufie
sangeroasS", dar nu este unicul fel de a о califica §i am putea
alege tot atSt de bine §i alte epitete. Rolul argumentativ al
epitetelor este cel mai clar perceput atunci cand douS calificSri
simetrice §i de valoare opusS par in mod egal posibile: a-1
califica pe Oreste drept ,,uciga§ul de mamS" sau „rSzbunStorul
de tata", a spune despre о catarcS „fiicS de mSgar" sau „fiicS de
cai cu picioarele iuti ca furtuna"1 inseamnS sS alegem net un
punct de vedere cSruia i se percepe caracterul tendentios pentru
cS se vede imediat cum ar putea fi corectat. Dar nu toate epitetele
se prezintS ca о alegere intre douS puncte de vedere care cer, ca
sS spunem a§a, sS fie completate unui prin celSlalt: cel mai
adesea aspectele unei realitSti se situeazS in planuri diferite, iar о
viziune mai completS a realului nu poate consta decat intr-o
multiplicare progresivS de aspecte asupra сЗгога se atrage
atentia.
DacS, atunci cand este ales un epitet, aspectul tendentios al
prezentSrii este u§or de decelat, nu la fel stau lucrurile cand este
vorba despre simpla inserare a unei fiinte intr-o clasS §i despre
desemnarea ei prin chiar aceastS calificare 2. Cand cineva este
desemnat prin cuvintele „ucigajul", alegerea nu apare deloc tot
atat de clar ca in expresia, „Oreste, uciga§ul", pentru cS alegerea
pare s3 se confunde cu uzajul insu§i al notiunilor 3. Dar, de fapt,
1 ARISTOTEL, Retorica, III, cap. 2, § 14,1405 b. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucure§ti, 2004, p.
303; n.t.)
2 Cf. Ch. PERELMAN §i L. OLBRECHTS-TYTECA, Les notions et l'argumentation, vol.
Semantica, Arcliivio di Filosofia, 1955.
3 Aceste considerate referitoare la epitet §i la inserarea unei funte intr-o clasS sunt
valabile, wutatis mutandis, pentru adverbe §i pentru verbe, care, atat unele, c3t §i altele,
permit alegerea unor aspecte ale datelor pentru a le pune in evidenja. Alegerea
exprimata prin adverb va fi mai vizibila decat cea exprimata prin verb. In loc de „a
avansa cu greu", vom folosi, adesea cu mult mai multa eficacitate, verbele „a se catara'',
clasificirile existente care sunt utilizate in calificare sunt

numeroase §i nu putem califica f3r3 s3 alegem, in acela§i timp,
clasificarea c3reia ii vom acorda preeminenta. Aceasta alegere
este rareori lipsita de intentie argumentativa. Intr-adev3r, clasele
sunt caracterizate nu numai prin caractere comune membrilor lor,
ba chiar, §i uneori mai ales, prin atitudinea adoptata in privinta
lor, prin maniera de а-i judeca §i de а-i trata. Diversele legislatii
reglemen- teaza acest raport: a declara despre cineva ca a comis
un furt inseamna a determine §i pedepsele de care este pasibil. A
spune despre cineva c3 sufera de cutare maladie inseamna deja a
prevedea, тЗсаг partial, tratamentul care i se va administra.
Astfel, orice gandire conceptuala se insereaza in cadre gata
formate1 de care trebuie sa ne servim §i care trebuie dispuse in
cel mai bun mod pentru nevoile de acjiune asupra celuilalt.
Nu numai argumentarea concreta implica existenta unor
clasificari, dar uneori chiar ne sprijinim pe acestea din urm3
pentru a descalifica ceea ce nu se inscrie in ele §i care pare, din
acest motiv, defectuos. Marxi§tii clasifica toate filosofiile in
materialiste sau idealiste; in consecinta, metafizicienii care nu
intra intr-o categorie sau alta vor fi acuzati de lipsa de curaj2.
Aceste clasific3ri pot fi combatute, modificate §i adaptate,
dar, cel mai adesea, ne vom mulpjmi s3 le opunem alte
clasificSri, considerate mai importante, mai interesante sau mai
fecunde. In loc s3 separ3m indivizii in s3raci §i bogaji, este
suficient s3 punem in prim-planul opozijiei negri §i albi, pentru
ca albul s3rac s3 se simta valorizat. „in acela§i fel, ne spune S. de
Beauvoir, cel mai mediocru dintre barbati se considera in fata
femeilor un semi-zeu"3: о clasificare dominanta, c3reia i se
acorda atentie, lasa in umbra celelalte clasificari §i consecintele
pe care le-аг presupune ele.
„a se fofila" (cf. Richard
1 Cf. Benjamin Lee WHORF, The Relation of Habitual Thought and Behavior to
Language dans Language, Meaning and Maturity, editat de S. I. HAYAKAWA, p. 225.
2 H. LEFEBVRE, A la lumiere du materialisme dialectique, I: Logique formelle, logique
dialectique, p. 25.
3 S. de BEAUVOIR, Al doilea sex, vol. I, p.25. (Ed. rom.: Editura Univers & CEU,
Bucure§ti, 1998, vol. I, p. 25; n.t.)
184 Punctnl de plecare ai argumentarii
A§a se face ca( ne mai spune S. de Beauvoir,

о credinja sincera о ajuta mult pe fetija sa evite orice
complex de inferioritate: ea nu este nici mascul, nici
femela, ci о creatura a lui Dumnezeu1.
Sfantul Toma se va servi de un procedeu analog, pentru a
sugera superioritatea cunoa§terii referitoare la mantuire asupra
cunoa§terii fenomenelor sensibile: ,,el il invita pe om, ne spune
Gilson, s3-§i indrepte privirile, de preferinta, spre alt domeniu,
care nu mai este pur §i simplu omenesc, ci domeniul fiilor lui
Dumnezeu"2.
Nu numai substantivul comun §i adjectivul, ci §i numele
propriu poate fi utilizat pentru a opera aceasta schimbare de punct
de vedere. Cand, spre exemplu, dupa dezastrul armatelor engleze
in Olanda, Pitt cere Parlamentului s3 spuna „daca nu era un imens
avantaj pentru Europa in general, faptul ca Olanda nu a fost
alipita Frantei f3ra lupta"3, el modifica aprecierea evenimentelor,
raportand dezastrul, nu la grupul restrans care este Olanda, nici la
Anglia, ale c3rei interese nu ar indrazni s3 le atace, ci la о notiune
care le inglobeaza pe amSndoua §i care ii furnizeaza о anumita
consolare victimei, prezentandu-i soarta solidara cu a unui
continent a c3rui infrangere este departe de a fi consumata.
Calific3rile prezinta uneori un caracter atat de nea§teptat,
incat s-ar vedea in ele, mai degraba decat о alegere, о figura.
Important este s3 vedem ce face din ele о figura argumentativ34.
Forma clasificatoare este cea care produce un efect impresionant.
lata un exemplu extras din Bossuet:
In aceste st3ri deplorabile [de mizerie publica] ne putem
gandi s3 ne impodobim corpul; ji nu tremuram oare
imbr3candu-ne cu subzistenta, cu viata, cu agoniseala
saracilor5?
1 Ibid., vol. II, p. 449.

2 GILSON, Le toiuisine, p. 523. (Ed. rom.: Humanitas, Buc., 2002, p. 538; n.t.)
3 W. РГГТ, Orations on the Frencli'war, p. 90.
4 Cf. § 41: Figuri de retorica §i argumentare.
5? BOSSUET, Sermons, vol.II: Stir I'integrite de la penitence, p. 616. >
Podoabele sunt calificate, simplu, ca subzistenta a s3racului:

forma clasificatoare considers drept ca§tig acel ceva catre care
tinde predica lui Bossuet.
Calificarea, inserarea intr-o clas3, poate fi exprimata nu prin
folosirea unei notiuni deja elaborate, ci prin aceea a unei
conjunctii de coordonare, precum ,,§i", „sau", „nici". Vom lua
douS exemple, dintr- un acelaî volum de Gide, in care el incepe
prin a se revolta impotriva unui procedeu, pe care nu ezitS s3-l
utilizeze cateva pagini mai departe:
§i nici тйсаг nu iji voi mai vorbi despre ea [despre
cartea lui Stimer], dragS Angela, dac3, printr-un procedeu
demn de legile scelerate, unii nu ar dori s3 lege acum soarta
lui Nietzsche de cea a lui Stimer, s3-l judece pe unui laolalta
cu ceialalt pentru а-i ingloba mai bine pe amandoi intr-o
admiratie sau о reprobare mai u$oar3. (...) indigneaz3-te pur
§i simplu cand auzi spunandu-se: „Stimer §i Nietzsche" a§a
cum insufi Nietzsche se indigna auzind spunandu-se: Goethe
fi Schiller"1.
Gide aplicS imediat el insuî tehnica ru$inoas3:
Este posibil s3 ne placa sau s3 nu injelegem deloc
Biblia, s3 ne plac3 sau s3 nu injelegem deloc О mie fi una
de nopfi, dar, v3 rog, eu a§ imparji multimea ganditorilor in
dou3 clase, din cauza a dou3 forme inconciliabile de spirit:
cei care in faja acestor douS c3r[i se emojioneaza; cei care in
faja acestor dou3 c3r[i r3man §i vor гЗтапе inchifi2.
Aici nu exista conjuncfia „si" exprimata, dar este ca §i cum
ar fi; cele douS cSrti sunt inserate intr-o aceea$i clasS fata de
care reactia va fi identicS. §i aici exista omogenizare $i, prin
aceasta, egalizare a valorilor. Nici intr-un caz, nici in celSlalt, nu
exista argumentare in favoarea acestei egalizSri. Dar exista
prezentarea celor doi termeni ca si cum inserarea lor intr-o
aceeasi clasS ar fi de la sine infeleasS, $i formarea unei clase ad
hoc prin unirea celor doi termeni pe un plan de egalitate. Acest
procedeu de calificare prin coordonare se poate aplica oricSrui
obiect. Este de ajuns, pentru a reu§i acest lucru, sS tratSm aceste
1 GIDE, Pretextes, p. 135.
2 GIDE, Ibid., p. 175.
obiecte in acela§i fel. Autorii umoristici, creatorii de utopii, ajung

adesea s3 produces un efect comic tratand in acela$i fel
comportamente impuse de convenjii sociale §i altele care nu sunt
deloc astfel.
Un astfel de tratament nu se termin3 in mod obligatoriu cu
formarea de clase tehnic elaborate. Cel mai adesea nici о notiune
nu va permite desemnarea lor: este suficient ca indivizii astfel
juxtapu$i §i care formeaza о clas3 s3 reacjioneze unii asupra
altora in mintea auditorului §i astfel aceasta tehnica cap3t3 о
valoare argumentativ3. Nu este totu§i indiferent ca inserarea intr-
o clas3 s3 se fac3 sau nu prin folosirea unei calific3ri. Notiunea
de care ne servim joac3 adesea un rol esential, chiar dac3 nu ar fi
decat din cauza nuantei de elogiu sau de blam care i se asociaza.
Am v3zut deja c3 uzajul tendentios al unor calific3ri precum
„tiran" sau „pirat" a fost condamnat de c3tre Bentham sub numele
de „petitie de principiu intr-un singur cuvant"1. Acest rol al
notiunilor ne determin3 s3 studiem alegerea sub aspectul s3u cel
mai profund probabil, adic3 cel mai insidios $i de asemenea cel
mai ineluctabil.
§ 33. Despre uzajul notiunilor

Calificarea datelor, inserarea lor in clase constituie cele dou3
aspecte ale unei aceleia§i activitati, privita cand in
comprehensiune, cand in extensie, activitate care este aplicarea
notiunilor la obiectul discursului. Aceste notiuni, atata timp cat
folosirea lor nu suscita dificultati, se prezinta ji ca date pe care
consider3m c3 ne putem baza §i pe care ne baz3m intr-adev3r in
mod eficient. Dar natura acestui acord, con§tiinta precaritatii sale,
a limitelor lui, ca $i a posibilitatilor argumentative pe care le
contine pot fi interpretate divers.
Trecerea univoca de la cuvant la ideea pe care acesta о
reprezinta este, in ochii teoreticienilor antici, un fenomen care
decurge din buna folosire a limbii. Mai mult, se presupune c3
aceasta idee poate fi determinata cu precizie prin recurgerea la
alte idei, ele insele exprimate prin termeni univoci, sau c3 ea
1 Cf. § 28: Argumentarea ad hominem §i petitia de principiu.
poate face obiectul unei intuitii rationale1.

Limbajul artificial al matematicienilor furnizeaz3, de secole,
multor minti luminate, un ideal de claritate §i de univocitate pe
care limbile naturale, mai putin elaborate, ar trebui s3 se
str3duiasc3 s3-l imite. Orice ambiguitate, orice obscuritate, orice
confuzie sunt, in aceasta perspectiva, considerate imperfectiuni,
eliminabile nu numai in principiu, dar $i in fapt. Univocitatea ?i
precizia termenilor ar face din limbajul $tiintific cel Vnai bun
instrument pentru functiile de demonstrare §i verificare, §i tocmai
aceste caractere s-ar dori impuse oricarui limbaj.
Dar sunt oare toate functiile limbajului in acela$i fel legate
de aceste calitati $i se poate spune chiar c3 limbajul $tiintific este
intr-adev3r ferit de orice ambiguitate? О discutie care s-a derulat,
ca urmare a unui articol de M. Black2, intr-o revista consacrata
filosofiei $tiintelor3, ii permite lui A. Benjamin s3 ajung3 la
concluzia c3 ideile vagi fac parte integranta din $tiint3 $i c3 orice
teorie a semnificatiei care le neag3 nu este о teorie a $tiintei4.
Cum putem explica acest reviriment? El rezulta, se pare, din
aceea c3 s-a recunoscut сЗ о notiune nu poate fi considerata drept
univoca decat dac3 sfera lui de aplicare este in totalitate
determinata, ceea ce nu este posibil decat intr-un sistem formal
din care s-a putut elimina orice neprev3zut: notiunea de „nebun"
la jocul de $ah indepline^te aceasta condifie. Dar nu este acela$i
lucru atunci cand este vorba despre notiuni elaborate in
interiorul unui sistem $tiintific sau juridic $i care trebuie s3 se
aplice unor evenimente viitoare а сЗгог natura nu poate fi
intotdeauna complet precizata. Tocmai pentru a tine cont de
aceasta situatie, F. Waismann ne cere, intr-un articol remarcabil,
s3 abandon3m ideea c3 notiunile $tiintific utilizabile pot fi reduse
la ni$te sense-data, c3ci folosirea lor presupune о textura
adaptabila la exigenfele unei experience viitoare:
Spre exemplu, scrie el, definim aurul prin opozijie cu
1 Cf. PASCAL, Despre spiritul geometric., pp.363-364. (Ed. rom.: Ed. §tiin(ifica, Buc., 1967,
pp. 363-364; n.t.)
2 M. BLACK, Vagueness, in Philosophy of Science, 4,1937.
3 V. articole de HEMPEL, COPILOWISH, in Philosophy of Science, 6,1939.
4 Ibid., p. 430.
alte metale, precum aliajele. Este suficient pentru nevoile

noastre actuate $i nu cflutflm mai departe. Avem tendinja de
a neglija faptul c& exista mereu alte direcjii in care
conceptul nu a fost definit. §i, daca am face-о, am putea cu
u§urint3 sa ne imaginam conditii care ar putea necesita noi
limitari. Pe scurt, nu poate fi definit un concept precum aurul
cu о precizie absoluta, adic3 in a§a fel incat orice colti§or ji
orice fisura s3 fie astupate ca sa nu se strecoare indoiala1.
In m3sura in care experientele viitoare §i modul de a le
examina nu sunt pe de-a-ntregul previzibile, este indispensabil ca
termenii cei mai bine precizaji s3 fie concepuji ca inconjuraji de
о zon3 de indeterminare suficienta pentru ca ei s3 poata fi
aplicafi la real. О notiune perfect clar3 este aceea ale c3rei cazuri
de aplicare sunt toate cunoscute $i care nu admite deci un nou
uzaj, care ar fi neprev3zut2: doar о cunoa^tere divina sau limitata
in mod conventional este adecvata unei astfel de exigente.
Pentru aceste motive, nu este posibil, dupa cum sugereaza
Bobbio, ca rigoarea dreptului s3 se apropie de cea a matematicii 3,
nici, a§a cum о propune Kelsen, sa nu vedem in drept decat un
ordin inchis4. Intr-adev3r, judecatorul nu poate, a?a cum poate
logicianul formalist, s3 limiteze, odata pentru totdeauna, campul
de aplicare al sistemului s3u. El risc3 s3 se fac3 vinovat de
denegare de justitie dac3 refuza s3 judece „sub pretextul tacerii,
al neclaritatii sau al insuficientei legii" (art. 4 din Codul lui
Napoleon). El trebuie, de fiecare data, s3 poata judeca dac3
dispozitia legala invocata este sau nu aplicabila situatiei, chiar
dac3 aceasta din urma nu a fost prev3zut3 de c3tre legiuitor:
aceasta il oblig3 s3 ia о decizie motivata in privinta modului in
care va stabili о categorie juridica sau alta5.
Cand uzajul notiunilor nu este formalizat, aplicarea lor pune
1 F. WAISMANN, Verifiability, in A. FLEW, Essays oil Logic and Language, p. 120.
2 Cf. Ch. PERELMAN, Problemes de logique juridique, in „Essais de logique juridique",
lotimal des Tribunaux, 22 avril 1956, p. 272.
3 Cf. N. BOBBIO, Scienza del diritto e analisi del linguaggio, in Saggi di critica delle
scienze, p. 55.
4 H. KELSEN, Reine Rechlslehre, 1934.
5 Cf. Ch. PERELMAN, Le role de la decision dans la theorie de la connaissance, Actes du
IIе Congres international de Philosophie des Sciences, I, p. 150.
deci probleme referitoare la organizarea $i precizarea

conceptelor. Aceste probleme sunt cu atat mai ineluctabile, cu cat
notiunile de care ne servim sunt mai vagi $i mai confuze. Este
cazul, mai ales, al notiunilor
190 Punctnl tic plecarc al argunicntarii
care, in mod explicit sau implicit, se refers la ni$te multimi

nedeterminate, precum.turnurile negative, ca „ceea ce nu este
viu", „cei care nu platesc impozite''. Este mai ales cazul
notiunilor confuze, precum notiunea de justitie1, care nu pot fi
precizate ?i aplicate decat dacS alegem §i punem in evidenja
unele dintre aspectele lor, incompatible cu altele, sau chiar
notiuni ca cea de merit al cSrei uzaj nu se concepe decat in
functie de insSî confuzia continutS de ele: inseamnS a evalua
referindu-ne, in acelaî timp, la subiectul care actioneaza $i la
rezultatul obtinut2.
Astfel, utilizarea notiunilor unei limbi vii nu se mai prezinta,
foarte adesea, ca о simplS alegere de date aplicabile la alte date,
ci ca о constructie de teorii $i о interpretare a realului gratie
notiunilor a cSror elaborare о permit. Mai este ceva. Limbajul nu
este numai mijloc de comunicare: el este $i instrument de actiune
asupra spiritelor, mijloc de persuasiune. Or, nu s-a pus incS
suficient in evidenta influenta necesitStilor argumentarii asupra
maleabilitStii notiunilor3. In ceea ce prive$te mai ales notiunile
fundamental ale moralei $i ale filosofiei, doar argumentarea $i
controversa permit s3 se explice de ce le nuantSm, de ce
introducem distinctii care aratS ambiguitatea a ceea ce fusese
considerat mai inainte clar. §i tocmai pentru cS notiunile utilizate
in argumentare nu sunt univoce $i pentru cS sensul lor nu este
stabilit ne varietur, nu sunt constrangStoare concluziile unei
argumentari.
Valorile admise de cStre auditoriu, prestigiul oratorului,
insu$i limbajul de care se serve$te el, toate aceste elemente sunt
intr-o constants interactiune cand este vorba de a ca$tiga
adeziunea spiritelor. Logica formalS a eliminat toate aceste
1 Cf. Ch. PERELMAN, De la justice.

2 Cf. E. DUPREEL, Sur le rapport de la logique et de la sociologie, ou th 6 orie des idtes
confuses, Rev. de metaphysique el de morale, iul. 1911; Le rapport social, pp. 227 §i urm.; La
logique et les sociologues, Rev. de I'Institut de Sociol. Solvay, 1924, n. 1, 2; La pens£e
confuse, Annales de t'tcole des Hautes tludes de Gand, t. Ill, 1939, reluat in Essais
pluralistes.
3 Cf. Ch. PERELMAN §i L. OLBRECHTS-TYTECA, Les notions et l'argumentation,
Archivio di Filosofia, 1955.
probleme din tehnica sa demonstrative grafie unui ansamblu de

convenjii intemeiate perfect intr-un domeniu al cunoa§terii pur
teoretic. Dar ar fi sS ne minjim siguri $i sS ignor3m anumite
aspecte fundamental ale gandirii umane, dac3 am ignora influenta
pe care nevoile de decizie $i de actiune о exercita asupra
limbajului §i a gandirii.
§ 34. Clarificarea §i obscurizarea notiunilor

Necesitatea unui limbaj univoc, ce domina gdndirea
$tiintific3, a facut din claritatea notiunilor un ideal pe care
consideram c3 trebuie s3 ne straduim mereu s3-l realiz3m, uitand
c3 chiar aceasta claritate poate obstructiona alte functii ale
limbajului1. De altfel, urm3rind acest ideal, ne-am ocupat, tehnic,
de realizarea acestei clarific3ri a notiunilor, §i, teoretic, de
descrierea ei, f3r3 s3 ne ocup3m de ocaziile $i de uzajele care
provoaca obscurizarea lor, a$a cum, intr-o gr3din3 bine ingrijita,
nu suntem preocupati de felul in care cresc buruienile: ne
multumim s3 le smulgem. Credem, dimpotriv3, c3 uzajul
notiunilor $i reglementarea acestuia in functie de nevoi trebuie s3
ne fac3 s3 in telegem, totodata, cum se clarific3, se obscurizeaz3
notiunile $i cum uneori clarificarea unora poate antrena
obscurizarea altora.
Tocmai am v3zut сЗ о notiune nu poate fi perfect clar3 decat
in interiorul unui sistem formal. De vreme ce anumite experience
sunt legate de un sistem formal care ar trebui s3 permita
descrierea $i prevederea lor, se introduce deja о anumita
indeterminare din faptul c3 nu se spune, a priori, cum va fi
realizata aceasta integrare a experientei. Odata realizata
integrarea, sistemul respectiv va comporta, in afara regulilor
formale, reguli semantice care privesc interpretarea semnelor,
aplicarea lor unui aspect anume al realului, considerat drept
model al sistemului analizat. Rezulta de aici c3, in afara unui
formalism pur, nojiunile nu pot r3mane clare §i univoce decat in
raport cu un domeniu de aplicare cunoscut $i determinat. О
aceea$i notiune, ca cea de num3r, al c3rei uzaj este perfect
1 Cf. B. PARAIN, Reclierches stir la nature et les functions dit langage, p. 96.
192 Punctul de pi ecu re ill arginucutnrii
univoc intr-un sistem formal, va inceta s3 aiba aceasta limpezime

cand ne servim de ea in ontologie. Invers, о notiune eminamente
confuza, ca cea de libertate, poate vedea clarificate unele dintre
uzajele sale intr-un sistem juridic in care statutul oamenilor liberi
este definit prin opozitie cu cel al sclavilor. Dar s3 not3m imediat
c3 acordul asupra unor uzaje clare ale unei notiuni confuze, dac3
aduce servicii de necontestat intr-un domeniu anume, va fi
inutilizabil in majoritatea cazurilor in care era folosita mai inainte
notiunea confuza. Aceasta rezulta clar dintr-o analiza ca aceea
intreprinsa de Dupreel despre notiunea de merit1.
Salvador de Madariaga ne aminte$te, in legatura cu aceasta,
ceea ce fusese spus adesea de catre englezi:
Sensul complexitajii vieîi, care face gandirea englezS
concreta, о face §i vaga.
$i, mai departe,
Caracterul complex §i vital al gandirii engleze cere deci
drept norma ceva mai complicat §i in acela$i timp mai
elastic decat ratiunea. Aceasta norma este intelepciunea2.
Trebuie notat totu$i c3 acest uzaj vag al notiunilor se
completeaza cu specificarea unor situatii in mod traditional
reglementate in care utilizarea chiar a acestor notiuni este
precizata la maximum.
Dar о notiune confuza nu poate fi epuizata prin enumerarea
cazurilor sale de aplicare. Inseamna s3 spunem $i c3 ea nu poate
fi eliminata din preocup3rile noastre prin critica succesiv3 a
unei serii a aspectelor sale: nu este deloc de ajuns s3 ar3t3m c3
toate formele de justitie, de libertate, de intelepciune pe care le
avem in vedere sunt о p3caleala pentru a devaloriza definitiv
aceste notiuni.
Cand sistemul lor de referinta nu este indicat $i nu poate fi
inlocuit intr-o maniera univoca sau, chiar, cand sunt integrate in
sisteme ideologice foarte diferite unele de altele, notiunile
confuze permit cristalizarea unui efort global de bun3voinja; dar
aplicarea lor particular la scopurile unei acîuni concertate va
1 E. DUPREEL, Essais pluralistes, pp. 328-329 (La pensee confuse).

2 Salvador DE MADARIAGA, Englishmen, Frenchmen, Spaniards, pp. 70, 77-78.
necesita, de fiecare data, reglari apropriate. A?a se face c3

adoptarea declarajiei universale a drepturilor omului de catre
partizanii unor ideologii foarte diferite a permis, dup3 cum spune
J. Maritain, s3 se ajung3 la ni§te norme practice care „justificate
in mod diferit pentru fiecare, sunt $i pentru unii, ca ji pentru altii
principii de acjiune analogic comune"1. Doar uzajul unor nojiuni
confuze, injelese §i interpretate de fiecare conform propriilor sale
valori, a permis acest acord, al c3rui merit principal este
favorizarea unui dialog ulterior. In ziua in care ni$te terti,
judedttori sau arbitri, vor fi desemnati pentru a tranja conflicte, pe
baza cartei adoptate, interpretarea variabila a fiec3ruia dintre
semnatari va conta mai pujin decat faptul insu$i de a fi acceptat
textul a c3rui interpretare nu este univoca, ceea ce va cre$te in
aceea$i masura puterea de apreciere a judecatorilor.
Cum sensul notiunilor depinde de sistemele in care sunt ele
utilizate, pentru a schimba sensul unei notiuni, este de ajuns ca ea
s3 fie inserata intr-un nou context §i mai ales s3 fie integrata in
rationamente noi. Este ceea ce remarca cu finete Kenneth Burke
in Ieg3tur3 cu dovezile carteziene ale existentei lui Dumnezeu:
Unui dintre editorii lui Descartes, John Veitch, a spus
c3, atunci cand Descartes punea sub semnul indoielii о
dogma veche, mai degraba decat s-o atace frontal, el viza s3-
i „sape temeliile". $i se debarasa de principii traditionale ,,nu
atat prin atac direct, cat substituindu-le noi dovezi §i
premise". Veitch il citeazS §i pe un apSrStor al lui Descartes
care spune cu ironie c3 du§manii lui il numeau ateu ,,dup3
toate probabilitatile pentru c3 daduse noi dovezi ale
existentei lui Dumnezeu!" Dar aceste noi dovezi erau, intr-
adevSr, noi determinSri ale lui Dumnezeu. $i prin aceasta,
ele schimbau in mod subtil natura lui „Dumnezeu" ca termen
de motivate...2.
De fiecare data cand prezentam ca element al unui sistem
bine structural о notiune care este in mod traditional confuza,
cititorul poate avea impresia c3 am exprimat ceea ce el a gandit
dintotdeauna, dac3 nu ar avea el insu$i un context suficient de
precis care ar asigura acestei notiuni unele dintre determin3rile
1 In jurul noii declarafii universale a drepturilor omului, lntroducere, p. 1 2 .
2 Kenneth Burke, A Grammar of motives, p. 55.
194 Punctul de pi ecu re ill arginucutnrii
sale. Dar dac3 acest context ar exista, cititorul va crede mai

degraba сЗ-i vorba de tradare, cum este cazul scolasticilor
indignati de indr3znelile unui Descartes.
Notiunile confuze il pun pe cel care se servejte de ele in fata
unor dificultati care, pentru a fi rezolvate, cer о aranjare a
conceptelor, о
195 Pitnctill de plecarc al argnmeutdrii
decizie privitoare la maniera de a le intelege intr-un caz dat.

Aceasta decizie, odata admisa, va avea ca efect clarificarea
notiunii in unele dintre uzajele acesteia in care ea va putea juca
rolul de notiune tehnica. О nojiune pare suficient de clara atata
timp cat nu se v3d situatii in care ea s-ar preta unor interpretari
divergente. Cand о astfel de situatie apare, nojiunea se
obscurizeaza, dar, dup3 о decizie care regleaz3 aplicarea sa
univoca, ea va рЗгеа mai clar3 decat era mai inainte, cu conditia
ca aceasta decizie sa fie unanim admisa, dac3 nu de toti, m3car
de toti membrii unui grup specializat, $tiintific sau juridic.
Nofiunile au cu atat mai mult $ansa de a fi obscurizate, cu
cat propozijiile in care sunt inserate par greu de respins, fie
pentru c3 ele confirma anumite categorii universale, fie pentru c3
sunt obligatoriu valabile, ca texte sacre sau prescripts legale.
Intregul efort, intr-adev3r, nu se poate referi decat la interpretarea
acestor propozitii.
S3 ne amintim in Ieg3tur3 cu aceasta о idee a lui La
Вгиуёге:
Muritorii care vorbesc in testamentele lor pot s3 se
a§tepte s3 fie ascultati ca ni§te proroci: dar fiecare i§i trage
spuza pe turta sa §i ii interpreteaza in felul lui, vreau s3 spun
dup3 dorintele §i interesele lui1.
Mobilele care imping la interpretari variate pot fi mai nobile
decat
cele pe care le citeaz3 La Вгиуёге: poate fi vorba, in cazul
teologului, de
о grija pentru coerenta, in cazul judecatorului, de о grija pentru
echi-
tate; ceea ce ne intereseaza, este s3 semnal3m circumstantele in
care
interpretarile variate risc3 s3 se produca $i s3 contribuie la
obscurizarea
notiunilor.
/
1 LA ВНиУЁВЕ, Caracterele, Despre cateva iizau/e, 56, p.442. (Ed. rom.: Editura pentru
LiteraturS, Bucure§ti, 1968, 56, vol. II, p. 246; n.t.)
Nojiunile se obscurizeaza, de asemenea, ca urmare a

tulbur3rilor pe care situajii noi le pot introduce in raporturile
admise intre diferitele lor aspecte. Dac3 anumifi indivizi se
conduc intr-un anume fel, о legatura intre natura $i
comportamentul lor se va face in mod normal: acesta din urm3 va
fi considerat expresia esenjei lor. Acela$i adjectiv va veni s3
exprime, intr-un mod indiscemabil §i ambiguu, о determinare in
spajiu sau in timp, apartenenja la un partid §i un fel de a se
manifesta: european, medieval, liberal, calificand о cultura, о
arta, о politics, prin determinSrile §i prin natura manifestSrilor
lor. DacS acestea din urmS ajung s3 nu mai coincide, dacS
cultura europeanS se r3spande$te pe alte continente, dacS
bisericile gotice sunt construite in secolul al XX-lea, dacS
membri ai altor partide aderS la о politics liberals, sau dacS,
invers, locuitori ai Europei se lasS influentati de cultura lndiei,
dacS se gSsesc, in Evul Mediu, manifestSri ale artei clasice $i
dacS membri ai partidului liberal preconizeazS mSsuri socialiste,
notiunile se obscurizeazS §i ne intrebSm dacS nu este cazul, din
nou, sS cSutSm un criteriu care s3 permits aplicarea lor univocS.
De altfel, uzajul notiunilor fiind legat de consecintele lor
practice, modificarea acestor consecinte antreneazS, prin urmare,
reactii in ceea ce prive$te uzajul lor. in Belgia, un mare numSr de
mSsuri legale au fost decretate dupS 1939 cu clauza cS ele vor
inceta intr-o zi care urma s3 fie fixatS, prin decret regal, pentru
„trecerea armatei pe picior de pace", in 1947, la doi ani dupS
sfar§itul ostilitStilor, chiar dacS armata belgianS fusese
demobilizatS de mult timp, acest decret regal nu fusese incS
promulgat. DupS cum explica M. Lilar, ministru al Justitiei in
acea vreme,
DacS trecerea armatei pe picior de pace nu este incS
realizatS la ora actuals, aceasta jine exclusiv de dificultSfi de
ordin juridic. intr-adevSr, aceastS trecere a armatei pe picior
de pace este un act cu о fortS juridicS importantS, care
necesitS revizuirea, text dupS text, a intregii legislajii de
rSzboi §i mai ales a tuturor decretelor-lege emise de puterile
extraordinare din 20 niartie 1945 §i lovite de caducitate prin
faptul trecerii armatei pe picior de pace1.

Limita de validitate a puterilor speciale, in virtutea сЗгога
fuseserS luate mSsuri, fusese fixatS intr-o manierS mai
categories cu referire la un fapt anume, trecerea armatei pe picior
de pace, a$a cum nu ar fi fost posibil prin simpla mentiune a
„intoarcerii la conditii normale de viatS". Dar acest uzaj al
notiunii de „trecere a armatei pe picior de pace" nu ar exista f3rS
a se actiona asupra ei: suficient de clarS mai inainte, ea se
obscuriza prin solidaritatea stabilitS intre ea $i totalitatea
consecintelor sale juridice.
Orice uzaj analogic sau metaforic al unei notiuni о
obscurizeaz3. !ntr-adev3r, pentru a exista uzaj analogic, trebuie
ca notiunea s3 fie aplicata unui alt domeniu decat campul s3u
normal de aplicare §i acest uzaj nu poate fi deci reglementat §i
precizat2. Uzajele viitoare vor p3stra, vrem nu vrem, din acest
uzaj analogic, о urm3 care, nefiind neapSrat aceea§i la toti
utilizatorii, nu poate face altceva decat ca notiunea s3 fie §i mai
imprecisa.
Totalitatea acestor circumstante, la care trebuie adSugate
cele, foarte numeroase, in care notiunea este modificata de
nevoile argumentarii inse§i §i despre care vom trata in paragraful
urmator, contribuie la ceea ce se nume§te viafa limbajului §i a
gandirii, aceasta conducand la о evolutie a sensului cuvintelor.
Aceasta evolujie poate fi, la randul ei, utilizata pentru
objinerea unor efecte poetice capabile, §i ele, sa actioneze asupra
uzajului lingvistic. Charles Chass£ a aratat c3 Mallarme s-a
servit de multe cuvinte cu sensul lor vechi §i perimat, mergand
pan3 la a scrie „La ele de Mallarme est chez Littre/Cheia lui
Mallarme se gase§te in Littre"3; ar fi suficient, in opinia lui, sa ne
referim la acest sens pentru a intelege anumite poeme considerate
obscure. Dar sa insistam, impreuna cu G. Jamati §i cu R.
1 Annales parlenieulaires de Belgique, Camera Reprezentantilor, §edin[a din 5 februarie

1947, p. 6 .
2 Cf. § 82: Ce este analogia.
3 Ch. CHASSfi, La с1ё de МаНагтё est chez Lith^, Quo vadis, mar.-mai 1950; Les
cles de Mallantte, 1954.
Caillois1, asupra faptului ca nu ne putem multumi, pentru a

intelege astfel de texte, cu sensul vechi. Intr-adev3r, nu ne
a§tept3m din partea cititorului s3 fac3 abstractie de sensul actual
al cuvintelor; acesta interfereaza cu cel vechi pentru a crea un
ansamblu conceptual evocator care nu corespunde niciunui
moment al evolutiei semantice §i care este mai vag decat
sensurile deja cunoscute.
S3 not3m in incheiere c3 evolutia notiunilor, ca urmare a
uzajului lor, va avea un efect cu atat mai deplorabil pentru
intelegerea lor univoca cu c3t, pentru majoritatea spiritelor, toata
aceasta evolujie nu prezinta decat aspecte fragmentare, reglari,
aproxim3ri ale unui aceluia§i concept, care interacfioneaza
unele cu altele. Oratorul va trebui, de fiecare data, s3 scoata in
evidenta, s3 fac3 prezente unele dintre aceste aspecte in
detri.nentul altora. El va face acest lucru cel mai adesea servindu-
se de piasticitatea lor §i adaptand nofiunile la nevoile
argumentarii. Analizei acestor tehnici de adaptare ii vom
consacra paragraful viitor.
§ 35. Uzajele argumentative §i plasticitatea notiunilor

Felul in care sunt prezentate notiunile fundamental intr-o
discutie depinde adesea de faptul c3 ele sunt legate de tezele pe
care le арЗгЗт sau de cele ale adversarului. in general, cand о
notiune caracte- rizeaz3 propria sa pozitie, oratorul о prezinta ca
fiind nu confuza, ci supia, bogata, continand adic3 mari
posibilitati de valorizare §i, mai ales, putand s3 reziste asalturilor
unor noi experience. Dimpotriva, notiunile legate de tezele
adversarului vor fi fixe, prezentate ca imuabile. Procedand astfel,
oratorul face ca inertia s3 joace in beneficiul lui. Supletea
notiunii, care este postulata din primul moment §i care este
revendicata ca fiindu-i inerenta, ne permite s3 minimalizam,
subli- niindu-le totodata, schimbarile pe care noua experienta le-
ar impune, pe care obiectiile le-ar reclama: adaptabilitatea de
principiu la ni§te circumstante noi ne va permite s3 sustinem c3
1 G. JAMATI, Le Iangage роёйцие, tn Formes de Vart, formes de I'esprit, pp. 271-272.
R. CAILLOIS, Poetique de St-John Perse, pp. 22 ji urm.
se mentine vie aceea§i notiune. lata cateva exemple.

H. Lefebvre арЗгЗ un materialism suplu §i bogat, chiar dac3
el fixeaz3 conceptul de idealism:
Pentru materialismul modern, idealismul se define§te §i
se criticS prin uiiilateralitatea sa.
Dar materiali§tii nu trebuie sS permits s3 se simplifice
adevflrurile cele mai importante ale materialismului, s3 le
lase sS cadS din nou la nivelul materialismului vulgar, prin
omiterea rezultatelor prefioase obCi- nute de catre ideali$ti
in istoria cunoa§terii §i mai ales in logica1.
Materialismul poate §i trebuie s3 inglobeze tot ceea ce este
valabil, el beneficiaz3 de о plasticitate care este contestata in mod
explicit idea-
1 H. LEFEBVRE, Д la lumiere du inaterialisme dialectique, I: Logiquefunuellc, logique

dialectique, pp. 38-39.
200 Puiictitl de plecare al argiiineiitdrii
lismului, care se define§te, dup3 cum spune autorul, prin

„unilaterali- tatea" sa.
Aceea§i rigiditate este impusa nojiunii de „metafizica",
considerate ca exprimand о stare dep3§ita a cunoa§terii; autorul
se intreaba chiar cum a fost posibila metafizica 1: atitudinea sa
presupune ca metafizica este incapabila de adaptare §i de
innoire, ca ea este delimitate, odata pentru totdeauna §i c3
functiile sale sunt definitiv fixate. Am putea opune acestui punct
de vedere reflecjiile asupra metafizicii dezvoltate de unui dintre
noi care a prezentat extinderile succesive ale metafizicii §i a
c3utat s3 arate permanenta acesteia: metafizica in calitate de
ontologie, apoi ca epistemologie, apoi ca elucidare a motivelor
optiunii axiologice, metafizica viitoare in sfar§it, cu frontiere
imprevi- zibile1. Fare s3 vrea el a dat astfel un exemplu de
flexibilizare a unei notiuni.
Se pare c3 tehnica se dezvolta adesea in dublu plan. Pe de о
parte, noi facem de fapt notiunile mai suple, ceea ce permite
utilizarea lor in circumstante care se indeparteaza mult de uzajul
lor primitiv; pe de alta parte, calificam drept suple notiunile in
discutie.
Caracterul fix al conceptelor adversarului faciliteaza
refutarea lor §i permite ca ele s3 fie considerate perimate,
inadaptabile §i, prin aceasta, dep3§ite. Conceptiile pe care le
арЗгат vor fi cele ale unei gandiri vii, suple, adaptabile §i, prin
aceasta, mereu actuale. Aceste procedee diverse, oricat de
spontane ar fi, sunt totu§i interpretate adesea, de catre adversar,
ca semn de incomprehensiune sau de rea-credinta, impotriva
c3reia nu pierde ocazia s3 protesteze.
A face ca nojiunile s3 fie mai suple sau mai rigide este о
tehnica adoptate cand aprecierea care le prive§te trebuie s3
rezulte, тЗсаг in parte, din argumentare. Dimpotriva, cand
valoarea desemnata de nojiune este clar stabilita §i prealabila
argumentarii, ne vom servi de о alta tehnica, referitoare mai
1 Ch. PERELMAN, Philosophies premi£res et philosophie regressive, in Rhetorique et

philosophie, pp. 85 §i urm.
degraba la extensiunea nojiunilor. Ea consta, pur §i simplu, in a

largi sau a restrange campul unei notiuni in a§a fel incat ea s3
inglobeze sau nu anumite fiinte, anumite lucruri, anumite idei,
anumite situajii. Spre exemplu, vom extinde campul termenului
peiorativ „fascist" pentru a ingloba in el anumiji adversari; pe
cand, pentru а-i exclude, vom restrange extensiunea termenului
„democratic" care este valorizant. Invers, vom limita sensul
cuvantului „fascist", pentru а-i exclude din el pe prietenii pe care
ii sustinem, §i vom extinde sensul cuvantului „democratic",
pentru а-i include in el. Aceasta tehnica nu este utilizata doar in
politica. О intalnim chiar in controverse §tiintifice. A§a se face ca
Edouard Clapar£de constata ca, atunci cand asociationismul a
fost abandonat de psihologi, ei se criticau unii pe altii tratandu-se
de asociaJioni§ti §i largind progresiv aceasta notiune pentru a
putea ingloba in ea pe adversar. §i Clapar£de i§i termina
amuzanta analiza cu concluzia: ,,E§ti mereu asociajionistul
cuiva"1.
Rezulta din aceste cateva observatii c3 uzajul notiunilor in
functie de dorinta de a valorize sau de a devaloriza ceea ce
califica ele nu poate s3 nu aiba о influenta profunda asupra
semnificatiei lor. Aceasta nu este deloc, a§a cum ar incerca
anumite analize s3 ne fac3 s3 credem, о juxtapunere a dou3
elemente, unui descriptiv, altul emotiv. Ceea ce numim „sensul
emotiv" al notiunilor2 este о componenta pe care teoreticianul
preocupat s3 descrie complexitatea efectelor limbajului este
obligat s3 о introduca, atunci cand vrea s3 corecteze, mai tarziu,
ideea c3 semnificatia notiunilor este esentialmente descriptiva,
adica atunci cand acestea au fost analizate in manier3 static3. Dar
dac3 aceasta semnificatie este analizata in maniera dinamica, in
functie de uzajele argumentative ale notiunii, vedem c3 campul
de aplicare al notiunii variaz3 in functie de aceste uzaje §i c3
plasticitatea notiunilor este legata de acestea. „Semnificatia
emotiva" face parte integranta din semnificatia notiunii; nu este
deloc о asociere suplimentara, intampiatoare, str3in3 caracterului
1 CLAPAREDE, La genese de Vhypolhese, p. 45.
2 OGDEN §i RICHARDS, The meaning of meaning, Ch. L. STEVENSON, Ethics and
Language; cf. §i A Symposium on emotive meaning, Phil. Rev., 1948, pp. 111-157.
202 Pimctiil de iilcaue al argimieittarii
simbolic al limbajului1. Uzajul argumentativ al notiunilor

influenteaz3 deci asupra confuziei care le caracterizeaz3.
Tocmai m3sura in care ele servesc drept instrument de
persuasiune face ca acordul asupra utiliz3rii lor s3 fie mai dificil.
Valorile universale, pe care le considerSm instrumente de
persuasiune prin excelenta, sunt desemnate, nimeni nu se va mira
de acest lucru, de notiunile cele mai confuze ale gandirii noastre.
Aceste remarci sunt suficiente, pentru moment, ca s3
evidentiem faptul ей prezentarea datelor nu consta intr-o simplS
alegere intre elemente prealabile, ci intr-o aranjare care explicS,
mScar partial, dinamismul limbajului §i al gandirii.
Alegerea premiselor oferea acei ceva particular studiului
nostru, ?i anume ей era u§or §i util sS о recunoajtem sub
avataruri foarte diverse: selectia datelor care are drept corolar
acordarea prezentei lor, rolul interpretSrii, alegerea anumitor
aspecte ale datelor realizatS prin uzajul epitetului, prin inserarea
fenomenelor intr-o clasS sau alta cunoscutS in prealabil de
auditori §i, in sfar§it, alegerea care se opereazS prin uzajul §i
transformarea notiunilor inse§i. Am crezut cS este bine s3
ordonSm analiza noastra in a§a fel incat aceasta s3 aparS ca о
aprofundare continuS. Nu trebuie sS ascundem faptul cS, tratand
despre selectia datelor, despre interpretare, despre uzajul
epitetului, despre inserarea intr-o clasS, despre recurgerea la
plasticitatea nojiunilor, am reluat adesea, sub aspecte noi, analiza
unui aceluia§i proces fundamental. Ni se pare totu§i ей nu poate
fi neglijaW analiza niciunuia dintre aspectele pe care le-am avut
in vedere, dadi nu consimtim la о sistematizare filosofidi, sau
chiar pur §i simplu tehnidi, cel putin prematura. Ordinea adoptata
in studiul nostru ne-a determinat s3 consider3m in ultima instanta
uzajul §i transformarea nofiunilor, adica aspectul sub care
problema alegerii ne obliga sa regandim, intr-o perspectiva
retorica, majoritatea problemelor semantice.
Aceasta inseamna s3 spunem ca forma sub care sunt
enunjate datele este in mod necesar cea pusa in discujie in tot
ceea ce precede. §i ne-am putea intreba dac3, din punctul de
1 Cf. Ch. PERELMAN §i L. ObBRECHTS-TYTECA, Les notions et {’argumentation.

vedere al rationamentului, alte probleme care ar privi in mod

special forma sunt de luat in considerare. De aceasta ne vom
ocupa in cursul celui de-al treilea capitol, referitor la prezentarea
datelor §i la forma discursului. Prin ce se va distinge, mai ales de
cele precedente, acest al treilea capitol? Numai prin aceea ей, in
loc s3 piece de la puncte de vedere care in mod traditional
privesc rationamentul, credinta, adeziunea, pe scurt ceea ce face
obiectul, sau scopui, persuasiunii, noi vom pleca de la puncte de
vedere care in mod fractional privesc forma, expresia gandirii fi
ne vom stradui s3 vedem rolul posibil pe care diversele
particularitati de expresie !1 pot avea in prezentarea datelor.
Aceasta inseamna sa spunem c3 termenul „forma" va fi utilizat
intr-un sens cu mult mai apropiat de cel al scriitorului decat de
cel al logicianului.
Prezentarea datelor §i forma discursului
§ 36. Materia §i forma discursului

Am avut deja ocazia s3 semnal3m, in capitolul precedent,
rolul deosebit care trebuie atribuit, in argumentare, prezentei,
punerii in evidenta a anumitor elemente asupra сЗгога oratorul
dorefte s3 concen- treze atentia pentru a le permite s3 ocupe
prim-planul conftiintei. Inainte chiar de a argumenta pornind de
la anumite premise, este esential ca continutul acestora s3 se
deta§eze pe fondul nediferentiat al elementelor de acord
disponibile: aceasta alegere a premiselor se confunda cu
prezentarea lor. О prezentare eficace, care impresioneaza
conftiinta auditorilor, este esentiaia nu numai in orice
argumentare care tinde c3tre actiunea imediata, dar fi in cea care
vizeaz3 s3 orienteze spiritul intr-un anumit fel, s3 fac3 s3
prevaleze anumite scheme interpretative, s3 insereze elementele
de acord intr-un cadru care s3 le fac3 semnificative fi s3 le
confere locul ce le revine intr-un ansamblu.
Aceasta tehnica a prezentarii a luat chiar о asemenea
dezvoltare, incat intreaga disciplina a retoricii a fost redus3 la
studierea ei, retorica fiind conceputa ca arta de a vorbi bine fi de
a scrie bine, ca о arta a exprim3rii gandirii, ca о arta de forma
pura. Tocmai impotriva acestei concept», care se afla la originea

degenerescentei retoricii, a sterilitatii sale, a verbalismului ei fi a
dispretului pe care ea 1-a inspirat finalmente, trebuie s3 ne
revoltam. Noi refuz3m s3 separ3m, in discurs, forma de fond, s3
studiem structurile fi figurile de stil independent de scopul pe
care trebuie s3-l indeplineasc3 ele in argumentare. Vom merge
chiar mai departe. §tim c3 anumite feluri de a ne exprima pot
produce un efect estetic, legat de armonie, de ritm, de alte calitafi
pur formale, fi c3 ele pot avea о influenja argumentative prin
admirafia, bucuria, destinderea, excitarea, captarile fi pierderile
de interes pe care le provoaca, f3r3 ca aceste elemente diverse s3
poata fi analizate ca funcfie directa a argumentarii. Vom exclude
totufi studiul acestor
mecanisme, in ciuda importantei lor incontestabile in actiunea
oratories din aceastS analiz3 pe care о facem noi argumentSrii.
Ceea ce ne va refine atenfia in analiza formei discursului, in
m3sura in care considerSm c3 se poate distinge de subiectul sSu,
sunt mijloacele datoritS cSrora о anumita prezentare a datelor
situeazS acordul la un anumit nivel, il imprimS cu о anumita
intensitate in con§tiinfe, reliefeaza unele dintre aspectele sale.
Doar gandindu-ne la anumite variatii de forma, la prezentari
diverse ale unui anumit continut, care nu este, de altfel, intru totul
acela§i cand a fost altfel prezentat, va fi posibil sS depistam
alegerea unei forme anume. A§a cum existenta a mai mult de о
interpretare posibilS ne permite s3 nu confundam textul cu
sensurile care i se atribuie, tot astfel, gandindu-ne la diversele
mijloace de care s-ar fi putut servi oratorul pentru а-i face
cunoscutM auditoriului tema discursului sSu, vom ajunge noi,
pentru nevoile expozeului, sS distingem problemele pe care le
pune prezentarea datelor de cele referitoare la alegerea lor.
§ 37. Probleme tehnice de prezentare a datelor

Orice discurs este limitat in timp §i practic lucrurile stau la
fel cu orice text care se adreseaza unor terti. Fie ей aceasta
limitare este impusM in mod conventional sau depinde de
oportunitatea, de atentia auditorilor, de interesul lor, de locul
disponibil intr-un ziar sau intr-o revista, de cheltuielile pe care le

presupune tiparirea unui text, forma discursului nu poate sa nu
tina cont de ea. Problema generaia a mMrimii discursului se
r3sfrange imediat asupra locului care i se va acorda expunerii
elementelor de plecare, asupra alegerii acestora §i a felului in
care vor fi prezentate auditorilor. Cel care roste§te un discurs,
vizand persuasiunea - contrar exigentelor unei demonstrajii
formale in care, in principiu, nimic nu ar trebui sa fie subinteles -,
are datoria sS-§i dozeze timpul §i atentia auditorilor sSi: este
normal sa acorde fiecSrei p3rti a expozeului s3u un loc
proportional cu importanta pe care ar dori s3 о vada atribuita
acestuia in con§tiinta celor care il asculta.
Cand о anumita premisa este cunoscuta de toata lumea, §i
cand ea nu este in discutie, faptul de a о enunta ar putea parea
ridicol:
(...) dac3 vreuna dintre aceste premise este cunoscuta, nici nu
mai trebuie enuntata; cad auditoriul insuji о inIocuie§te, ca
de exemplu, dac3 vrem sa facem cunoscut faptul c3 Dorieus
a invins intr-un concurs cu cununa, este de ajuns s3 spunem
c3 el a fost invingator la Jocurile Olimpice, §i nici nu este
necesar s3 ad3ug3m faptul c3 a fost incununat Ia aceste
jocuri olimpice; c3ci toti cunosc acest Iuctu L
AceastS remarca, indiscutabil justa, atrage dupa sine doua
observa£ii. Nu este intotdeauna atat de u§or de aratat premisa
subinteleasa, iar aceasta premisa nu este mereu la fel de sigura ca
in exemplul citat. Unii oratori nu se dau in laturi de la a utiliza
aceasta latitudine pentru a trece sub tacere premise foarte
discutabile §i asupra carora prefera s3 nu atraga atentia
auditoriului lor. Pe de alta parte, anumite elemente indubitabile
merita totu§i s3 ne lungim mult timp asupra semnificatiei §i
importantei lor, in loc s3 le 13s3m s3 se subinteleaga sau pur §i
simplu s3 le mentionam. Prelungind atentia care li se acorda,
cre§tem prezenta lor in con§tiinta auditorilor. Anumite sfaturi
sigure ale unor retori antici sunt destinate s3 ne aminteasc3
aceasta tehnica de a accentua un punct, prin timpul care i se
consacr3:
Obi§nuiam, de asemenea, scrie Quintilian, s3 extrag

punctele asupra сЗгога eram de acord cu adversarul meu,
bineinfeles dac3 imi erau favorabile, §i nu numai s3-i smulg
marturisirea, dar chiar о maream cu ajutorul partifiunii1.
Sfatul lui Aristotel, adecvat atunci cand este vorba despre un
fapt care serve§te doar de verig3 intr-o argumentare, trebuie s3
fie inlocuit cu cel al lui Quintilian cand este vorba despre fapte
indubitabile, dar care trebuie puse in valoare f3candu-le
familiare. Dac3 stilul rapid este favorabil rajionamentului, stilul
lent este creator de emotie: „cad dragostea se na§te din obi?
nuinja... De unde rezulta c3 oratorii conci§i §i scurji patrund mai
pujin in inima §i emoJioneaz3 mai pufin"2.
Repetitia constituie tehnica cea mai simplS pentru a crea
aceastS prezenJS; accentuarea anumitor pasaje, prin timbrul vocii
sau prin tScerea de care le facem precedate, vizeazS acela§i
efect. Acumularea povestirilor, chiar contradictorii, despre un
subiect dat, poate suscita ideea importanjei acestuia. О avalan§3
de cSrti referitoare la о aceea§i JarS acJioneazS nu numai prin
conjinutul lor, ci §i prin efectul exclusiv al unei prezenje
crescute. Literature romantics, dramS §i nuvelS, a pus din nou la
loc de cinste Evul Mediu §i, redSndu-i prezenja, a servit, dupS
cum spune pe bunS dreptate Reyes, drept imbold gandirii
istorice3.
Insistenta poate fi realizatS, de altfel, prin mijloace mai
indirecte: ne putem intreba dacS unui dintre efectele
binefScStoare ale unor texte obscure nu este acela de a spori
atentia; „prezenta de spirit" ar face prezent ceea ce vrem s3
comunicSm4. Uneori autorul speculeazS pe marginea faptului c3
auditorul, in fata unui semn care ii injealS a§teptarea, ii va acorda
acestuia о importanfS sporitS. Aragon insu§i analizeazS acest
mecanism in legSturS cu douS versuri din cantica pentru Elsa:
Ce ne sont plus les jours du vivre separes/ Au trecut zilele
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VII, cap. I, § 29. (Ed. rom.: Minerva,
Bucurejti, 1974, p. 213; n.t.)
2 VICO, Dcllc instituzioni oratorie, p. 87.
3 A. REYES, El Deslinde, p. 101.
4 Cf. J. COCTEAU, La difficultё d'etre, p. 77.
vietii separate (...)

Et jamais tu ne fus si lointaine a mon gre.../ §i niciodatS n-ai
fost atat de
departe de gustul meu...
Mi se va admite cS pluralul lui separes, care implica
douS persoane, completeaza expresia. Dac3 a§ fi ales in
cazul acesta о rima la plural, acel s final din separes ar trece
drept inutil sau drept eroare, iar scopul lui ar sc3pa1.
Acumularea de povestiri contradictorii pe о temS datS nu
actio- neazS, fSrS indoialS, numai prin efectul de masS la care
fSceam aluzie mai sus, dar §i prin problema pe care о evocS
aceastS multiplicare.
Tehnica acumulSrii, a insistentei, este frecvent legatS de о
altS tehnicS, cea a evocSrii detaliilor, astfel incat adesea cele
douS nu pot fi deosebite intre ele. Se va trata un subiect fScand
sS se succeadS descrierii sintetice, globale, analiza sau
enumerarea detaliilor. In discursul
1 ARAGON, Les yeux d'Elsa, p. 23.

s3u funebru dedicat lui Turenne, Flechier descrie reactiile

provocate de moartea mare§alului:
Cate suspine, cate vaiete, cate proslaviri au r3sunat
atunci in oraje §i in sate! Unui, v3zand сЗ-i sporesc
recoltele, binecuvanteaz3 memoria celui... Altul... ureaz3
odihna ve§nic3 celui care... Intr-un loc se dedica Sacrificiul
divin al lui lisus Hristos sufletului celui care... In altul i se
organizeaza о ceremonie funebra... Astfel intreg Regatul
deplange moartea ap3r3torului s3u;
In alte cazuri vor fi explicitate etapele succesive ale unui
fenomen, felul in care a fost el inteles. Etapele evocate pot fi cele
ale actiunii de indeplinit. Agentii de publicitate §tiu c3, indicand
in detaliu operatiile care trebuie executate pentru a face о
comanda, о fac prezenta con§tiintei §i faciliteaza luarea
deciziei. Impresia de realitate este creata, de asemenea, prin
acumularea conditiilor care preced un act sau prin indicarea
tuturor consecintelor sale. lata doua exemple ale acestor pro-
cedee luate din Proust:
[M3tu§a Octave se prefacea c3 s-a hotarat s3 se plimbe
a doua zi] О punea pe Framboise, c3reia la inceput nu-i
venea s3 creada, nu numai s3-i preg3teasc3 dinainte lucrurile
de imbrac3minte, s3 i le aeriseasca, pe cele care stateau de
prea multa vreme in dulap, dar chiar sa comande trasura, s3
rezolve cu о aproximafie de un sfert de or3 aproape toate
micile treburi zilnice1.
Tot astfel, pentru ca Albertine s3 nu poata crede c3
exagera ji pentru a о face s3 inainteze cat mai mult cu putin|
3 in ideea c3 ne vom desp3r|i, deducand eu insumi ceea ce
era de dedus din ceea ce spusesem, incepusem s3 anticipez
timpul care urma s3 inceapa a doua zi §i care va dainui
pentru totdeauna, timpul cSt vom fi desp3r(i(i, f3candu-i
Albertinei recomandarile pe care i le-a§ fi adresat doar dac3
ar fi insemnat s3 ne imp3cam peste cateva clipe2.
Exista un paralelism frapant intre aceste procedee care dau
1 PROUST, A la recherche du temps perdu, vol. 12: La prisonniere, U, pA90. (Ed. rom.:
Editura Univers, Bucure§ti, 1998, p. 310; n.t.)
2 Ibid., p. 311.
Prezentarea datelor §i forma discursitlui 209
prezenja §i metodologia ipotezei. A formula о ipoteza nu

inseamna s3 formulezi о afirmafie izolata, c3ci explicitarea
acesteia nu este posibila decSt prin enumerarea conditiilor care ii
sunt impuse §i a consecintelor care se deduc din ea. Acesta este
motivul pentru care, alaturi de ipotezele ?tiintifice care servesc
invenfiei, intalnim ipoteze argumentative. Intr-unul din
discursurile sale, Demostene evoc3 ipoteza in care Eschin ar fi
acuzatorul, Filip judecatorul, iar el insu?i, acuzatul 1. El i$i
imagineaza, in aceasta situatie fictiva, comportamentul, reactiile
fiec3- ruia, pentru a deduce din ele care trebuie s3 fie
comportamentul §i reactiile in situatia reala. Uneori, dimpotriva,
ipoteza este descrisa in toate detaliile sale, pentru a о face
puternic indezirabila sau §ocant3. Aceste dou3 posibilitati ne
indica cele dou3 uzaje argumentative obi$nuite ale tuturor
formelor utopiei. Dup3 cum pretinde pe bun3 dreptate R. Ruyer,
utopia cauta adev3rul mai putin decat о sporire a con§tiintei, ea
confrunta realul cu о ргегёп£3 imaginara, pe care о impune
pentru a obtine din ea reactii mai durabile 2. De aceea, utopia
propriu-zisa tinde s3 se dezvolte in cele mai mici detalii ale sale:
nu ezitam s3 mentinem auditoriul in acest mediu nou ore intregi.
Reujita nu este posibila decat dac3 structura logica a mediului
imaginar este aceea§i ca aceea a mediului obi§nuit al cititorului,
§i dac3 evenimentele produc de obicei in el acelea§i consecinte.
Miturile colective, povestirile legendare care fac parte dintr-un
fond comun de cultura, au acest avantaj asupra ipotezelor §i
utopiilor c3 ele beneficiaza cu mult mai u§or de prezenta. Pentru
a combate credinja in superioritatea mainii drepte asupra manii
stangi, Platon ne spune: ,,Dac3 am avea о suta de maini, precum
Geryon §i Briareu, ar trebui, cu aceste о suta de maini, s3 putem
arunca о suta de sulifi"3. El trece astfel de la vechea structura in
care exista о diferenta calitativ3 intre cele dou3 maini la о
structura in
/
1 DEMOSTENE, Discursuri: Asupra aiubasadei necrediucioase, § 214.
2 R. RUYER, L'Utopieet les atopies, cap. II.
3 PLATON, Lois, VII, 794 d §i urm., cf. P.-M. SCHUHL, Fautasticul, gaudirea fi actiuuea, p.
186.
210 Punctul lie pleam al argmnentarii
care mainile sunt exact la fel. Pentru c3 se poate referi la

mitologie,
ipoteza lui Platon se impune mai u$or atentiei; ea pare mai putin
arbitrara, mai pufin abstracta.
Pentru a crea emofia1, specificarea este indispensabila.
Notiunile generale, schemele abstracte nu actioneaz3 deloc
asupra imaginatiei. Whately semnaleaza intr-o nota c3 un
auditoriu, care r3m3sese insensibil in fa fa unor propozitii
generale despre carnajul care a marcat batalia de la Fontenoy, a
fost emotional pan3 la lacrimi de un mic detaliu referitor la
moartea a doi tineri2. Pentru a da impresia de prezenja este util de
precizal locul ?i momentul unei actiuni; Whately sf3tuie?le chiar
s3 se utilizeze, de fiecare data cand esle posibil, lermenul concret
in locul lermenului abstract. Cu cat termenii sunl mai speciali, cu
atat imaginea pe care о evoca ei este mai vie ?i cu cat sunl ei mai
generali, cu atat aceasta esle mai slaba. A?a se face c3 in
discursul lui Antonius, din Iulius Ceznr de Shakespeare,
conjuralii nu sunt desemnati drepl cei care 1-au „ucis" pe Cezar,
ci drepl cei ale сЗгог „pumnale 1-au str3puns" pe Cezar 3.
Termenul concret cre§te prezenta.
Sfalul pare bun, ca regula generala, dar, dac3 vrem s3
precizam opozitia dintre lermeni abslracti $i termeni concreti,
vom constata exislenta mai multor feluri de abstractiz3ri care
acfioneaza cu sigurania in mod variabil asupra sentimentului
prezentei. Ne straduim adesea s3 definim acesle feluri de
abstractiz3ri, fie prin aceea c3 ele abunda de concrel, fie prin
caracterul lor construcliv: ,,om" ar fi de primul tip, ,,adev3r" de al
doilea4. Dar vedem imedial c3 linia de clivaj intre concrel §i
abstract depinde in toate cazurile de punctul de plecare pe care il
slabilim, care va fi furnizat de conceplia noastra despre real.
1 Emofia §i prezenfa sunt intim legate dac3 presupunem, a§a cum face D. O. HEBB in
The organization of behavior, c3 emofia incetinejte procesul de gSndire, facSnd astfel
obiectul „interesant". Cf. HEBB $i THOMPSON, Handbook of social psychology, editat de
LINDZEY, vol. I, p. 553.
2 WHATELY, Elements of Rhetoric, p. 130, nota.
3 Ibid., pp. 194 la 197.
4 Cf. mai ales SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 2: Die Welt als Wille und
Vorstelluug, Band I, § 9, p. 49.
Abandonand opozitia dintre concret §i abstract, putem

incerca s3 ierarhizam anumile niveluri de abstractizare.
Comentand scara lui Korzybski care urea spre nivelurile de
abstractizare cele mai ridicale,
Hayakawa semnaleaz3 c3, la nivelurile cele mai de jos, faptele
insele actioneaz3 direct asupra afectivitatii noastre1; dar acest
lucru nu este intotdeauna adev3rat, dac3 ne gandim c3, pentru
Korzybski, vaca pe care о zarim ar fi mai abstracta decat atomii,
electron», din care este ea constituita $i pe care ii sesizeaza
$tiinta2.
Pentru a ne da seama de complexitatea problemei, este
suficient s3 reflectam la actiunea pe care о produc asupra
imaginatiei noastre acelea§i fapte, al сЗгог aspect cantitativ ne
este prezentat, cand in cifre absolute, cand in cifre relative. In
modul cel mai general, cifrele absolute vorbesc mai intens
imaginatiei; obiectele, de$i considerate sub aspectul lor pur
cantitativ, sunt intr-adev3r individualitati independente prezente
in cel mai inalt grad. Dar inversul se poate produce, in special
cand cifra relativ3, care in mod sigur nu este mai concreta decat
cifra absoluta, se refera la un eveniment care ne emotioneaz3:
spre exemplu, probabilitatea de a muri in decursul anului de о
boala sau alta. Acela$i raport numeric poate рЗгеа mai mult sau
mai putin concret dup3 interesul pe care i-1 acordam. Gradul de
abstractizare nu ar determina atat de mult prezenta incat s3 nu fie
determinat, aparent, de ea. §i in loc s3 rezolve problema care ne
intereseaza, cu ajutorul unor consideratii ontologice, nu ar fi oare
mai corect s3 facem s3 depinda ideea noastra despre concret de
impresia de prezenta pe care о provoa- c3 in noi anumite niveluri
de prezentare a fenomenelor?
Maniera intuitiva de a ne exprima, uzajul termenului care
fra- peaz3 nu este intotdeauna f3r3 inconvenient. Schopenhauer a
constatat c3 unii scriitori evita, in m3sura posibilului, exprimarea
cea mai clar3, §i prefera uzajul notiunilor mai abstracte care le
permit s3 scape mai u$or de obiectii3. Remarca este justa $i plina
1 HAYAKAWA, Language in Thought and Action, p. 127.
2 Ibid., p. 169.
3 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 6, Parerga und Parnliponieiui, II, § 283, p. 552.
212 Punctul lie pleam al argmnentarii
de inv3t3minte. Dac3 termenul concret ?i precis permite

stabilirea unui acord, in acela$i timp gratie prezentei pe care о
creeaza $i univocitatii pe care о favorizeaza, nu trebuie s3 uitam
niciodata c3, in anumite cazuri, doar uzajul unui termen abstract
ne permite s3 nu dep3?im posibilitatile unui acord. In ultima
( Ed. rom.: Alfa, Ia§i, 2011, p. 528.)

213 Punctnl de pi ecu re nl argunientdrii
instant3, termenul cel mai concret, cel mai prezent, poate

corespunde inexprimabilului, poate s3 nu fie decat
demonstrativul efemer al unei prezente extrem de instabile.
Dorinta de a exprima concretul in unicitatea sa, impins3 prea
departe, poate fi nu baza unei bune intelegeri, ci renuntarea la
orice intelegere. Prezentarea datelor trebuie s3 se adapteze, in
fiecare caz, la conditiile unei argumentSri eficace.
§ 38. Forme verbale §i argumentare

Prezentarea datelor nu este independents de problemele de
limbaj. Alegerea termenilor, pentru a ne exprima gandirea, este
rareori f3r3 influents argumentativS. Doar ca urmare a eliminSrii
deliberate sau incon?tiente a intentiei argumentative se poate
admite existenta sinonimelor, a termenilor care ar fi susceptibili
de a fi utilizati, fSrS deosebire, unui in locul celuilalt; numai in
acest caz alegerea unuia dintre ace$ti termeni este purS chestiune
de forms $i depinde de rajiuni de varietate, de eufonie, de ritm
oratoric. AceastS intenfie negativS pare cS vine de la sine de
fiecare dat3 cand intentia argumentativS nu poate fi cunoscut3,
precum in dictionarele in care termenii par intersanjabili, pentru
c3 sunt mentionafi in tot felul de scopuri utile. Dar cand este
vorba despre utilizarea lor de c3tre urr orator intr-un discurs
particular, echivalenta sinonimelor nu poate fi asigurat3 decat
avand in vedere situatia de ansamblu in care se insereaz3
discursul, ?i mai ales anumite conventii sociale care ar putea s3-l
impun3. Uneori, alegerea unui termen va fi destinat3 la a servi
drept indice, indice de distinctie, de familiaritate sau de
simplitate. Uneori, va servi mai direct la argumentare, situand
mai bine obiectul discursului intr-o categorie decat ar face-о
uzajul sinonimelor: unei astfel de intenfii i-ar putea corespunde
alegerea cuvSntului „hexaedru" in loc de „cub".
Intenfia argumentativS este reperatS in general prin indicele
pe care il prezintS uzajul unei termen care se indep3rteaz3 de
limbajul obi?nuit. Este de la sine infeles c3 alegerea termenului
obi§nuit poate avea $i valoare de argument; pe de alt3 parte, s-ar
cuveni s3 preciz3m unde ?i cand uzajul unui termen anume poate
Prezentnren datelor $i forma discursului 18 7
fi considerat obi?nuit; grosso modo, vom putea considera drept

obj§nuit termenul care trece neobservat. Nu exist3 alegere neutr3
- dar exist3 о alegere care pare neutrS §i plecand de la ea pot fi
studiate modificarile argumentative. Termenul neutru depinde,
evident, de mediu. Spre exemplu, sub ocupatia germana, in
Belgia, in anumite medii era f3r3 indoiala normal ca germanul s3
fie desemnat cu termenul de „boche". De atunci folosirea
termenului „german" putea indica fie о slabire generala a
atitudinii ostile fata de dufman, fie о stima speciala pentru un
german anume care merita aceasta consideratie. De asemenea,
folosirea perifrazei ,,persoan3 care are inclinatia de a induce in
eroare" pentru a-1 desemna pe „mincinos" poate avea drept scop
pe acela de a dezbr3ca, pe cat posibil, acest termen de elementul
devalorizant pentru a-1 asimila unui termen descriptiv §i pentru a
da judecatii in care intervine el alura unei judecati de fapt 1, de
unde semnificatia argumentativ3 a acestei perifraze, pe care nu о
poseda termenul „mincinos". Aceste dou3 exemple arata c3
termenul pe care il numim neutru, adica acela care trece
neobservat, este departe de a fi intotdeauna cel pe care-1 numim
in general descriptiv sau factual. Nimic in aceasta privinta nu este
mai arbitrar decat distinctive care se fac in ?coala intre discurs
factual, neutru, descriptiv §i discurs sentimental, emotiv: aceste
distinct» nu prezinta interes decat in m3sura in care atrag atentia
studentului asupra introducerii manifeste de judecati de valoare
in argumentare, dar ele sunt nefaste in m3sura in care fac s3 se
subinteleag3 c3 exista moduri de a ne exprima care ar fi
descriptive in sine, discursuri in care intervin doar faptele §i
obiecti vita tea lor indiscutabiia.
Pentru a discerne uzajul argumentativ al unui termen, este
deci important s3 cunoajtem cuvintele sau expresiile de care s-ar
fi putut servi oratorul §i сЗгога el le-a preferat cuvantul utilizat:
ansamblul de locutiuni disponibile ar putea fi numit, pentru a
urma terminologia semanticienilor olandezi, о fnmilie de cuvinte,
care nu sunt cuvinte legate
1 Ne vom servi in mai multe randuri de notiunile de judecata de valoare fi de judecata
de fapt in sensul admis in general ast3zi. Tratatul nostru incearca, de altfel, s3 arate c3
nu exista distinctie neta §i fundamentaia intre aceste doua feluri de judecata.
printr-un sistem de derivare, ci expresii inrudite prin sensul

lor1. Bineinteles, constituirea unei astfel de familii de cuvinte nu
este lipsita de о doza de arbitrar, pentru c3 aceasta familie nu este
determinata de nici un alt criteriu in afara ideii prealabile pe care
о avem despre conceptul a c3rui elucidare о va permite ea.
Evolutia conceptului ar depinde de variatiile din utilizarea
fiec3ruia dintre cvasi-sinonimele2 care fac parte din aceasta
familie: ace§ti termeni ar forma un sistem in interacjiune 3. Nimic
nu s-ar opune, de altfel, ca termenii din mai multe limbi diferite
s3 fie considered ca facand parte dintr-o aceea?i familie de
cuvinte, cu condifia ca contactele intre aceste cercuri lingvistice
diferite s3 fie suficiente. Probabil c3 chiar in acest domeniu putin
studiat interventia nojiunii de familie de cuvinte ar putea face cele
mai mari servicii. Vom vedea f3r3 indoiala c3 introducerea unui
termen strain, cu nuantele sale particulare de semnificafie, poate
avea ca efect modificarea conceptului deja existent $i de
asemenea c3 poate da fiec3ruia dintre cvasi-sinonime un nou
arierplan. Ast3zi sensul cuvantului „onoare" este cu siguranja
influentat in acela§i timp de termenul francez „honneur" ?i de
termenul spaniol „honor", cel putin in con§tiinta oamenilor de
litere, pentru care ele aparjin unei aceleia§i familii de cuvinte.
Termenii unei aceleia$i familii formeaza un ansamblu in
raport cu care se specified un termen: ei sunt intr-o oarecare
m3sur3 fondul pe care se deta§eaz3 termenul utilizat.
Dimpotriv3, termenii inruditi prin derivare se influenteaza direct
unui pe altul. Anticii vorbeau in mod normal despre argument
1 Cf. G. MANNOURY, Handboek der analytisclie signifika, I, pp. 43, 126; B. STOKVIS,
Psychologic der suggestie en autosuggestie, p. 19.
2 Termenul de cvasi-sinonim trebuie luat aici in sensul cel mai larg pentru c3 el poate
ingloba cuvinte cu forma gramaticald foarte diversd, precum „necesar" §i „din cauza".
3 Notiunile de Sprachfeld (cSmp lingvistic), de Bedeutungsfeld (camp de semnifica(ie),
introduse de lingvistica structurala, ar putea, de asemenea, servi $i studiului alegerii
argumentative. Cf. J. TRIER, Der deutsche Wortschatz in I Sinnbezirk des Verstandes, pp.1-
26; Sprachliche Felder, Zeitsch. fiir deutsche Bildung, ian. 1932, pp. 417 la 427; Das
Sprachliche Feld, Neue ]ahrbiicher fiir Wisseuschaft und Jttgcnbildung, 1934, 5, pp. 428-
480. Despre aceste cSmpuri semantice, cf. S. ULLMANN, Precis de semantique frangaise,
pp. 303-309.
prin inrudire1, care consta in a aplica un acela?i predicat

termenilor derivafi unui din altul, precum „justement" §i „juste".
Acest gen de argument este motiv pentru multe obiectii in sensul
c3 neglijeaza mai ales divergenta evolutiilor semantice. Dar nu
este mai putin adev3rat c3, inaintea oric3rei argumentari, este
adesea important s3 prezentam un enunt in termeni susceptibili
de a evoca alti termeni prin derivare, adev3rat3 sau imaginara.
§i mai eficace va fi apropierea termenilor intr-un acela$i
context. Cand descalifici о teorie, tratand-o de simplista, a spune
imediat dup3 aceea despre о alta teorie c3 nu este deloc mai putin
simpla2 inseamna s3-i dai о nuanta peiorativa, de vreme ce, in
mod obi§nuit, simplitatea unei teorii §tiintifice constituie о
calitate incontestabila. Gasim la Jouhandeau un frumos exemplu
de interactiune de termeni, realizata datorita unor efecte pur
formale. Unui general german care ii luase, in 1940, conacul §i
care tocmai ii elogia Franfa, о aristocrata nonagenara ii r3spunde:
Intr-adev3r, domnule, tara mea este о mare tar3, dar care
a cunoscut de atat de mult timp regimuri de aja о micime
incat, ca s3 folosesc limbajul doamnei Deffand, dup3
tromboni^ti §i tromboniti, trebuia sS ne a§tept3m (§i nimeni
nu este mai putin surprins decat mine de acest lucru) s3-i
vedem $i pe trompejii vo§tri3.
Acolo unde raportul intre forme uzuale nu este suficient,
vom putea recurge la metagrame §i la alte mutatii pentru a
efectua apropi- erile dorite.
Analiza rolului argumentativ al unor variatii de expresie nu
se poate face decat datorita divergentelor in raport cu expresia
care trece neobservata. Luata ad litteram, aceasta metoda ar I3sa
s3 se creada c3 a ne servi de expresii care tree neobservate nu
este un procedeu de argumentare. Evident nu este a§a. Dar orice
studiu care se refera nu la divergence, ci la ceea ce trece
1 Cf. ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, 1397 a; cf. ji argumentele „inrudite", CICERO,
Topica, § 12; QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. X, § 85 (ed. rom.; p. 59;
n.t.).
2 B. NOGARO, La valeur logique des theories ecoiioniiques, p. 155.
3 M. JOUHANDEAU, Uu luunde, p.l 7.
neobservat va avea un caracter global. El nu va putea s3 se refere

la efectul unei astfel de modalitati de expresie particulars: cel
mult vom putea analiza de ce exists interes pentru exprimarea in
maniera neutra, ?i nu cum se ajunge la ea. Pentru cS, de indatS ce
maniera poate fi inteleasS, se intelege §i cS ea prezinta caractere
speciale care pot fi definite altfel decat prin neutralitate.
Atunci cand ne intrebSm de ce se exprimS un orator in
manierS neutrS, subinfelegem cS el ar putea sS nu о facS $i cS,
fScand-o, are un scop. Tocmai problema procedeului este cea
care se pune sub unui din numeroasele sale aspecte. О vom
intalni la fiecare pas: absenta tehnicii poate fi о metodS, nu exists
ceva natural care sS nu poatS fi voit.
SS ne multumim aici cu cateva remarci despre efectele
sobrietStii din punctul de vedere al argumentarii. Yves Gandon,
intr-un studiu despre stilul lui Gide, semnaleazS:
Unii merg panS la a spune ca un stil eclatant nu i-ar fi
servit in egaia masurS. Acest vocabular f3r3 asperitaji, acest
enunf care nu tinde decat spre esen(ial ji stinge, s-ar putea
crede, ideea autorului sub fraze f3r3 relief, sub locutiuni
golite de orice sens agresiv, ar forma instrumentul ideal
pentru scriitorul in cSutare de ambian|e febrile sau
detestabile1.
Gandon respinge acest rationament „prea vizibil instituit
doar pentru comoditatea domnului Gide §i pe care exemplul
domnului Mauriac... este suficient pentru a-1 distruge". Dar Yves
Gandon se in§ealS atunci cand comparS climatul febril al lui
Mauriac cu cel al lui Gide. Mauriac este de traditie cre$tin3, in
timp ce Gide incearca s3 promoveze norme noi: el este febril prin
ceea ce aproba §i nu prin ceea ce descrie. Or, se pare c3, in
interiorul unei ortodoxii, toate procedeele sunt utilizabile:
dimpotriva, atunci cand se incearca promovarea judec3filor de
valoare neobi?nuite, §ocante, acestea ar fi mai u§or de admis
cand stilul nu $ocheaz3. Nu este deci imposibil ca stilul neutru al
lui Gide sS-i fi putut intr-adev3r servi in efortul s3u de
persuasiune. Dac3 am menjionat aceste remarci ale lui Gandon,
este pentru c3 ele atrag imediat atenjia asupra unuia dintre
1 Yves GANDON, Le demon du style, p. 16.
avantajele stilului neutru: acela de a sugera о transpunere de la

asentimentul general acordat limbajului la' asentimentul pentru
normele exprimate. Nu trebuie s3 uitSm, Intr-adevSr, cS printre
elementele de acord, limbajul este unui dintre cele mai
importante. Quintilian subliniase deja, urmSndu-l pe Cicero, c3
pentru orator „defectul, am putea zice cel mai mare, constS in a
te feri de felul obi§nuit de exprimare §i de ideile general
acceptate"1. Apropierea dintre limbajul obi?nuit §i ideile admise
nu este intamplStoare: limbajul obi§nuit este, in el insu?i,
manifestarea unui acord, a unei comuniuni, la fel ca ?i ideile
admise. El poate servi la a favoriza acordul asupra ideilor.
Recurgerea la stilul neutru poate fi de asemenea considerate
un caz particular de renun tare care tinde s3 IntSreascS
increderea consim- titS in premise1. Stilul neutru spore§te
credibilitatea in contrast cu ceea ce ar fi putut fi un stil
argumentativ mai sustinut; el actioneazS prin cunoa§terea pe саге
о avem, de altfel, despre forta argumentativS a unor variatii de
stil.
Intalnim aici un fenomen pe care nu 1-am putea sublinia
indeajuns: §i anume cS cunoa§terea generalizate - mScar
intuitiv3 - a tehnicilor argumentative, a conditiilor lor de aplicare,
a efectelor lor este la baza multor mecanisme argumentative:
auditorul nu este considerat un ignorant ci, dimpotriv3, un avizat.
S3 luSm, pentru a ilustra acest raport intre arts §i
argumentare, schita ?i versiunea definitivS a unor pasaje de
Bossuet. Alegem intentional un pasaj citat intr-un tratat de
retoricS2. Autorul tratatului insists pe progresul stilului:
Prima versiune: „Cand asistem la funeralii, sau cand
auzim vorbin- du-se despre vreo moarte neprevSzutS,
discutem...'' A doua versiune: „Nu auzi la funeralii decat
vorbe de uimire, despre cat de muritor este acest mort..."3
Progres in ceea ce prive?te num3rul, armonia, forta,
densitatea. §i, prin aceasta, plScerea pentru arts este sporit3. Dar
1 Cf. § 96: Retorica in calitate de procedeu.

2 SAINT-AUBIN, Guide pour la classe de rlietorique, p. 136.
3 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sermon stir la mart, p. 449.
mai ales, Bossuet a gSsit, pentru a о incorpora in discursul s3u, о

argumentare a lui Epictet:
220 Punctul de plecare al arguineutarii
de ce s3 ne miram сЗ о vaz3 fragila se sparge, c3 un muritor

moare. Prin folosirea clasificarii, situand mortul printre muritori,
se introduce in mod explicit in cea de-a doua versiune о
argumentare care nu era decat implicita in schita. S3 ad3ug3m о
exagerare, о intarire a observatiei: nu numai c3 se discuta despre
о moarte neprevazuta dar „nu se aud decat vorbe de uimire";
absurditatea va арЗгеа cu atat mai grava, cu cat manifestarea ei
este mai frecventa. Putem spune deci ca, p3rand ca alege о forma
noua pentru gandirea sa, Bossuet a transformat de fapt forta
premiselor argumentarii sale: mai mult, el a incorporat deja
argumentarea in ins3§i exprimarea acestor premise. Sa nu uitam
ca artificial §i pentru comoditatea analizei separam premisele de
argumentare: in realitate, exista deja argumentare in insaji pozitia
premiselor. Aceasta apare mai ales daca se juxtapun anumite
variatii de forma in exprimarea celor din urma: f3r3 aceste
variatii, argumentarea ar trece neobservata. Dar faptul insu§i ca о
putem pune in evidenta prin studiul variatiilor dovede§te ca,
chiar acolo unde exprimarea pare neutra §i trece neobservata,
exista deja adesea о selectie a termenilor §i о schita de
argumentare.
§ 39. Modalitatile in exprimarea gandirii

Maniera in care ne formulam gandirea face cunoscute unele
dintre modalitatile sale, care modifica realitatea, certitudinea sau
importanta datelor discursului.
Suntem intrucatva de acord astazi in a recunoa§te ca
modalitatile semnificatiei sunt date, de preferinta, prin anumite
forme gramaticale, dar c3 acestea pot servi §i la exprimarea altor
modalitati. Aceasta independent relativa este subliniata atat de
noile §coli de semiotica1, cfit §i de susfinatorii vechilor discipline
filologice2. Con§tiinfa acestei suplefi face loc c3utarii unor
categorii de sens, „categorii afective", care nu corespund
categoriilor gramaticale §i care se pot exprima prin diferite
mijloace gramaticale. S3 notam, totodata, c3, paralel cu acest
1 Cf. MORRIS, Signs, Language and Behavior, pp. 62 §i urm., pp. 82, 93,103, nota A, p. 257.
2 Cf. BRUNOT, La pensee et le langage.
efort de a gflsi modalitStile gandirii sub formele gramaticale

variabile, asistam la eforturi inverse, adic3 cele care tind s3 lege
de alegerea cutarei sau cutarei categorii de exprimare verbala о
conduita bine definita. Martor este Fr. Rostand, care incearca о
exegeza psihanalitica a formelor gramaticale §i a dobandirii lor
de catre copil1.
In ceea ce ne prive§te, ni se pare important s3 atragem
atenjia asupra rolului argumentativ jucat de anumite forme de
exprimare, care tin de modalitati, in sensul larg al acestui termen.
Remarcile noastre nu vor fi axate in mod exclusiv nici pe forma
gramaticala, nici pe categorii psihologice sau logice.
Aceeaji idee poate fi formulata intr-o maniera afirmativa sau
negativa. A atribui о calitate unui obiect, inseamna deja a о alege
printre multe altele, pentru ca este considerata importanta sau
caracteristica. Orice descriere se bazeaza pe un fundal de pe care
dorim s3 deta§am obiectul, intr-o maniera care nu devine
semnificativS decat in functie de scopul urmarit. Dar aceasta
referire la situatie, §i la maniera in care о orientam, poate s3 nu
fie decelabila de catre cel care nu recunoajte legatura dintre
gandire §i actiune. In cazul formularii negative, referirea la
altceva este cu totul explicita: negarea este о reactie la о afirmatie
reala sau virtuala a celuilalt2. Pentru Bergson, gandirea care se
lipe§te pe realitate nu s-ar putea exprima decat intr-o maniera
afirma tiv3:
RestituiJi con§tiintei caracterul s3u exclusiv §tiintific
sau filosofic, presupuneji, cu alte cuvinte, c3 realitatea vine
sa se incadreze singura intr-un spirit care nu se preocupa
decat de lucruri §i se intereseazS de persoane: se va afirma
c3 cutare sau cutare lucru este, nu se va afirma niciodata c3
un lucru nu este. (...) ceea ce exista se poate consemna, dar
inexistenta inexistentului nu’.
Gandirea negativa, in opinia lui, nu intervine decat dac3
suntem interesati de persoane, adica daca se argumenteaza.
Doar in anumite cazuri, bine definite, cand numai doua
1 Fr. ROSTAND, Grammaire et affectivite.
2 Cf. GUILLAUME, Manuel de psycliologie, p. 261.
posibilitati sunt prezente in constiinja, respingerea prin negare a

uneia dintre ele inseamna a о alege pe cealalta, care este astfel
prezentata adesea ca raul cel mai mic. Uneori negafia nu
corespunde nici unei afirmatii precise, ci reveleaza un ordin de
preocupari. S3 ne intrebam, dupa Empson §i Britton, ce inseamna
fraza lui Othello: „Totuji, nu ii voi v3rsa sangele"1. Auditorul,
intr-un astfel de caz, trebuie sa ghiceasca dac3 este vorba despre
respingere ca gen sau ca specie, adica daca acest act respins
trebuie s3 fie interpretat in funcfie de un gen de acte in cadrul
c3ruia el ar fi о specie, un fel de a ucide printre altele sau un fel
de r3zbunare printre altele, care pot fi avute in vedere sau daca
acest enunt reprezinta un gen, §i ce gen, adica daca nici un
asasinat nu va fi infaptuit, daca nici о r3zbunare nu va fi dusa la
indeplinire. Dupa cum este adoptata о interpretare sau alta,
negafia ar putea fi anuntul unei r3zbun3ri sau al unei iertari. Dar
interesul formei negative provine din aceea ca, oricare ar fi
interpretarea, moartea este evocata in mod irezistibil.
Aceeaji ambiguitate se gasejte atunci cand negajia se aplica
nu unei asertiuni, ci unei notiuni, prin apozitia unui prefix. A§a
se face c3 in „inuman" negatia poate privi genul §i poate
desemna ceea ce este complet strain omului, sau poate desemna
specia de oameni sau de conduite umane care nu realizeaza
idealul uman. Formularea negativa lasa in nedeterminare
conceptul in interiorul c3ruia se opereaza decupajul.
Cand dispunem de un anumit num3r de date, posibilitati
vaste ni se ofera in privinfa legaturilor pe care le vom stabili intre
ele. Problema coordonarii sau a subordon3rii elementelor fine
adesea de ierarhia valorilor admise; totuji, in cadrul acestor
ierarhii de valori, putem formula legaturi intre elementele
discursului care vor modifica in mod considerabil premisele: noi
орегЗт intre aceste legaturi posibile о alegere tot atat de
importanta ca aceea pe care о орегЗт prin clasificare sau
calificare.
1 „Yet I'll not shed her blood". SHAKESPEARE, Othello, actul V, sc. II; cf. W. EMPSON,
Seven types of ambiguity, pp. 185-186; K. BRITTON, Communication,
p. 12.
Gramaticienii cunosc in limba franceza conjunctii de

coordonare, precum „et /?i", „mais /dar", ,,ou /sau", „car /c3ci",
„done /deci", ,,ni /nici", §i conjunctii de subordonare, precum
„bien que /chiar dac3", ,,malgr£ que /cu toate c3", puisque
/intrucSt". Dar, dac3 examinam natura legSturilor astfel
semnificate, trebuie s3 recunoa§tem c3 subordonarea
propozitiilor unele altora se impune, oricare ar fi conjuncjia
utilizata.
Intr-adev3r, conjunctiile de coordonare precum „5Г, „sau",
„nici", „deci", pot fi privite ca exprimand о relatie logica. Dar nu
se intampla decat in conditii bine definite ca aceasta relatie logica
s3 lase propozitiile legate astfel pe picior de egalitate. Intr-o
maniera generala constatam c3, in practica discursului, se
insereaza, aproape intotdeauna, sub forma unei coordonari, о
intentie de subordonare.
S3 luam cazul foarte simplu al unei succesiuni de
evenimente: ,,L-am intalnit pe prietenul tau ieri; nu mi-a vorbit
despre tine". Prima propozitie este un fapt, pe care interlocutorul
meu nu il contesta; a doua la fel. Ele sunt coordonate §i s-аг
putea uni prin conjunctia „ji". Dar interpretarea normala in
anumite situatii va fi: „prietenul tau nu mi-a vorbit despre tine,
chiar daca a avut ocazia". Inserarea acestei prime propozitii, in
acest loc, §i precedand-o pe a doua, c3reia ii este efectiv
subordonata, modifica deci considerabil impresia pe care ar
produce-o afirmarea acestor doua fapte numai coordonate.
Judecatile de fapt se coloreaza, prin aceasta, cu о interpretare
implicita, care le da intreaga lor semnificatie.
Subordonarea nu este exprimata numai prin conjuncfii; alte
forme gramaticale pot juca acelaji rol. Fr. Rostand stabile§te
inrudirea intre expresii precum: „frumoasa, c3ci modesta",
„frumoasa, pentru ca modesta", „frumoasa prin modestie",
„infrumusetata prin modestie", ,,de о frumusete creata prin
modestie"1. Dependenta dintre frumusete §i modestie este
exprimata, de§i intr-un fel u§or diferit, de fiecare dintre aceste
formule.
1 Fr. ROSTAND, Craxnniiire et affectwite, p. 66.

224 Putictiil de plecare al argiiuieutarii
Calificarea insa§i se preteaza adesea la jocuri de

subordonare. Dupa subordonarea pe care о stabilim, vom vorbi
de „pioasa durere" sau de „pietate dureroasa".
Diferitele tehnici de prezentare permit s3 se indrepte atenfia,
intre elemente diferite, asupra celor care au greutate: formulele
„pentru iubirea de", „finand cont de", „din cauza" subliniaza
сЗгог termeni li se da intfiietatea: „Totul este prilej de bucurie
pentru cei ale§i, chiar §i obscuritatile Scripturii, c3ci ei le
onoreaza datorita luminilor divine..."1. Aceeaji intaietate este
exprimata in alta parte prin propozitia relativ3: „limpezimile care
valorifica obscuritatile"2. Minimalizarea unor elemente este
adesea semnificata prin prepozitia „altfel" sau prin expresia ,,cu
exceptia". lata cum se reflecta in mod curios binevoitoarea
indulgenta a lui Julian Apostatul fata de evrei:
Ei sunt de acord cu oamenii de treaba, cu excepfia
credinjei lor intr- un singur Dumnezeu. Acest lucru este
special pentru ei §i ne este strain nou3. Tot restul ne este
comun (...)3.
In sfar§it, expresii precum „chiar daca", „in ciuda", „fara
indoiala" marcheaza faptul c3 se fac anumite concesii, dar arata
mai ales, in special dupa locul lor in fraza, care este gradul de
important care se acorda acelui ceva ce se admite.
Cu ajutorul acestor tehnici, oratorul este capabil sa ghideze
auditorul intr-o maniera extrem de eficienta catre ceea ce dorejte
s3-l fac3 s3 admit3; de aceea, Auerbach a subliniat pe buna
dreptate caracterul strategic4 al constructiei care stabilejte relatii
precise intre elementele discursului §i care a fost calificata ca
„hipotactica". Acesteia din urma i se opune constructia
paratactica, aceea care renunta la orice legatura precisa intre'
p3rfi. Exemplu 1 tipic pe care-1 prezinta Auerbach este fraza
latina din Vulgata: Dixitque Dens: fiat lux, et facta est lux5.
1 PASCAL, Cugetari, 580 (137), p.1016 (575 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion,
Oradea, 1998, p. 392; n.t.)
2 Ibidem, p. 400 (598 ed. Brunschvicg).
3 C. GAL. 306 B. Citat de J. BIDEZ, La vie de Vempereur Julien, p. 305.
4 AUERBACH, Mimesis, p. 92.
5 Ibid., p. 74.
Auditorul este liber s3-§i imagineze intre evenimente о relatie

care, prin chiar imprecizia ei, capata un caracter misterios,
magic: prin aceasta, de altfel, ea poate produce uneori un efect
deosebit de dramatic. Credem c3 trebuie sa legam, cel putin in
unele dintre uzajele sale, enumerarea de constructia paratactica.
Aceasta atrage, pe buna dreptate atentia lui E. Noulet in sonetul
vocalelor al lui Rimbaud. Expresie extrema a miscarii1? Probabil.
Dar §i maniera de a exprima misterul triumfator al unor raporturi
despre care poetul §tie ca exista fara sa $tie exact cine este
detinatorul.
Constructia hipotactica este constructia argumentativa prin
excelenta: ea ar fi dupa Auerbach - prin opozitie cu constructia
paratactica proprie culturii ebraice - caracteristica scrierilor
greco-romane. Hipotaxa creeaza cadre, constituie о pozitionare.
Ea comanda cititorului, il obliga s3 vada anumite relatii,
limiteaza interpretarile pe care acesta le-ar putea lua in
considerare, se inspira din rationamentul juridic bine construit.
Parataxa las3 mai multa libertate, nu pare ca vrea s3 impuna nici
un punct de vedere; de aceea, f3r3 indoiaia pentru ca este
paratactica, fraza compusa, armonioasa, a scriitorilor englezi
din secolul al XVIIl-lea da, dupa cum spune R. M. Weaver, о
impresie filosofica2, sa spunem mai degraba descriptiva,
contemplativa, impartial.
Modalitatile, in sensul tehnic al lingvistului, sunt, a§a cum
este admis in general, in numar de patru: asertiva, injonctiva,
interogativa §i optativa.
Modalitatea asertiva se potrive§te cu orice argumentare: nu
este cazul sa vorbim despre ea.
Modalitatea injonctiva se exprima, in limbile noastre, prin
imperativ.
Contrar aparentelor, ea nu are forta persuasiv3: toata puterea
ei vine de la autoritatea persoanei care ordona asupra celei care
executa: este un raport de forte care nu implica nici о adeziune.
CSnd forta reala este absenta, sau cand nu se are in vedere
1 E. Noulet, Le premier visage de Rimbaud, p. 183.
2 Richard M. Weaver, The Ethics of Rhetoric, p. 125.
226 Pitiictul de plecare nl argiimetitani
utilizarea ei, imperativul ia accentul unei rugaminfi.

Din cauza acestui raport personal implicat de forma
imperativa, aceasta este foarte eficienta pentru a argumenta
sentimentul de prezenta. Reporterul unei competitii sportive, la
radio, le ordona uneori jucatorilor sa faca una sau alta. Aceste
imperative nu sunt auzite de jucatori, ele nu ii privesc pe auditori,
dar, comunicandu-le indirect judecati referitoare la jucatori - spre
exemplu, admiratie pentru curajul lor, dezaprobare pentru ezitare
-, ei dau scenei un inalt grad de prezenta datorat faptului c3 cel
care vorbe§te pare c3 participa la actiunea pe care о descrie.
Interogativul este un mod a carui important retorica este
considerabila. intrebarea presupune un obiect, la care se refera
ea, §i sugereaza ca exista un acord asupra existentei acestui
obiect. A r3spunde la о intrebare inseamna a confirma acest
acord implicit: dialogurile socratice ne invata multe despre
utilitatea §i pericolele acestei tehnici dialectice.
Rolul interogajiei in procedura judiciara este unui din
punctele asupra сЗгога anticii, mai ales Quintilian, au enuntat
numeroase consideratii practice care sunt intotdeauna de
actualitate. Uzajul interogatiei vizeaza uneori о confesiune asupra
unui fapt real necunoscut de cel care chestioneaza, dar a c3rui
existenta este prezumata ca §i cea a conditiilor sale. „Се-ati f3cut
in ziua aceea in acei loc?" implica deja c3 interpelatul se g3sea la
un anumit moment in locul indicat; dac3 r3spunde, el i§i exprima
acordul in legatura cu acest lucru. Dar foarte adesea interogatia,
fiind reala, nu tinde atat s3 il I3mureasca pe cel care
interogheaza, cat s3-l oblige pe adversar la incompatibilitati.
Intrebarile nu sunt adesea decat о forma abila pentru a amorsa
rationamente, in special uzand de alternativa, sau de divizare, cu
complicitatea, ca s3 ne exprim3m astfel, a interlocutorului care se
angajeaz3 prin r3spunsurile sale s3 adopte acest mod de
argumentare.
Presupozijiile implicite in anumite intrebari fac ca forma
interoga- tivS s3 poata fi considerata un procedeu destul de
ipocrit de a exprima anumite credinje. Spunand ,,ce i-а
determinat oare pe germani s3 inifieze atatea r3zboaie in ultima
vreme?", sugerSm adesea c3 r3spun- surile care vor veni in mod
spontan in minte vor trebui s3 fie respinse. Intrebarea se refers

mai pufin la cSutarea unui motiv decSt la cSutarea rajiunii pentru
care nu-1 vom gSsi pe acesta; ea este mai ales afirmarea faptului
cS nu exista un motiv suficient de explicativ. De aceea,
Crawshay-Williams crede c3 vede in astfel de intrebari semnalul
de averizare al unei turniiri de spirit irafionale1.
Interogafia ar fi, dup3 Wittgenstein, intr-o fraza ca:
Nu-i a§a c3 este splendid timpul astSzi? о simpla judecata2.
Mai mult, dup3 Sartre, in aceste versuri de Rimbaud:
O, anotimpuri, o, castele,
Ce suflet n-аге §i p3rti rele ?3
interogatia va fi devenit „lucru", „substanta". De fapt, forma
interogativa nu are cum s3 nu introduca un apel la comuniune
cu un auditoriu, fie §i subiectul insuî4.
Sa adaugam, in sfar§it, сЗ о intrebare poate servi la a
respinge о alta, ca in acest vis in care A. Gide, stanjenit ca are de
raspuns la intrebarea „Ce credeti despre Rusia?", adopta ca
raspuns formula eficace „Cum puteti sa intrebati a§a ceva?",
insemnand astfel ca acordul cu interlocutorul este dincolo de
orice indoiala5.
Modalitatea optativa este probabil cea care se preteaza cel
mai bine la exprimarea normelor. Actiunea dorintei, spre
exemplu ,,de-ar putea reuji", este de acela§i ordin ca aceea din
discursul epidictic; dorinta exprima о aprobare §i, indirect, о
norma; prin aceasta, ea se apropie de imperativul care exprima о
rugaminte, о implprare.
Folosirea timpurilor permite, §i ea, sa se actioneze asupra
auditoriului. Fiecare grup de limbi ofera, in aceasta privinta,
1 CRAWSHAY-WILLIAMS, The comforts of unreason, p. 176.

2 WITTGENSTEIN, Pliilosopliisclie Untcrsucliuugeu, p. 10.
3 s RIMBAUD, Bibl. de la Pleiade, Poesies, LXXX1I1, p. 139. (Ed. rom. lutegrala poetica,
Poezii, Editura Eminescu, Bucure§ti, 1999, p. 143; n.t.)
4 J.-P. SARTRE, Situations, II, pp. 68-69.
5 A. GIDE, Journal, 1939-1942, p. 132. (Ed. rom.: Editura Cartier, СЫ§тЯи, 2008, vol. IV,
1939-1942, p. 271; n.t.)
228 Pitiictul de plecare nl argiimetitani
posibilitati care ar merita un studiu minutios.

In ceea ce prive§te limba franceza, putem spune ca timpul
trecut este irefutabilul, faptul; imperfectul este timpul a ceea ce
este tranzitoriu; prezentul exprima universalul, legea, normalul.
Prezentul este timpul maximei, al sentinjei, adica a ceea ce este
considerat drept
mereu actual, niciodata perimat - prezentul este cel care pare

astfel s3 aiba rolul cel mai echivoc; el este cel care exprima cel
mai bine normalul in trecerea lui catre norma. Intr-o fraza ca
„femeii ii place sa vorbeasca", se insista asupra normalului pan3
la a face din el un caracter general: nu se poate deosebi, la prima
vedere, un astfel de enunt de afirmajia „omul este supus mortii".
Daca am inlocui prezentul prin „s-а constatat ca femeii ii place s3
vorbeasca", confuzia cu sensul distributiv ar fi mult mai putin
puternica. Am sc3pa de lege pentru a r3mane in domeniul
observajiei.
Prezentul are aceasta alta proprietate de a da cel mai u§or
ceea ce am numit „sentimentul prezentei". Retoricienii i-au
recunoscut adesea acest rol1. §i acesta este probabil motivul
folosirii sale de catre roman- cierii contemporani. Nelly Cormeau
citeaza trecerea brusca la prezent la Mauriac:
Dup3 о dezbatere interioara, ea i§i p3rasi culcu§ul, i§i
strecura in papuci picioarele umflate §i, imbracata cu о
rochie de cas3 maro, cu о lumanare in man3, ie§i din
camera. Coboara scara, merge de-a lungul unui coridor,
traverseaz3 vestibulul s3r3cacios2.
Vom gSsi in studiul lui Yves Gandon despre stil considerajii
interesante pe tema folosirii timpurilor la scriitori. Perfectul
simplu a facut loc imperfectului la Flaubert §i la naturalijti.
Prezentul narativ este descoperit sau, cel putin, pus la loc de
cinste de catre contemporani: Jules Romain, de exemplu, il
iubejte. Dupa cum remarca Y. Gandon, „iluzia vietii este obtinuta
cu eforturi minime"3.
Desigur, nu este cert ca in toate limbile forma prezentului sa
fie cea care exprima cel mai bine acest sentiment. §tim ca in
limbile slave forma gramaticala a prezentului verbelor de acfiune
perfecta exprima in realitate un viitor §i nu se utilizeaza decSt in
aceasta accepjie. Influenza formei verbale asupra felului de a
exprima trecerea de la normal la normativ, asupra sentimentului
1 Cf. LONGINUS, Tratat despre sublim, cap. XXI, p. 112.

2 N. CORMEAU, L'art de Frangois Mauriac, cap. XXI, p. 112.
3 Y. GANDON, Le demon du style, p. XV, p. 86.
230 Punctiil de plecare al argumentarii
de prezenja, nu poate fi studiata, decat pentru un sistem lingvistic

dat §i la un moment dat. Este suficient s3 menfionam resursele pe
care le ofera folosirea acestor forme atunci cand ele sunt utilizate,
cu о intentie argumentativS, in cadrul conven- tiilor existente.
Vom termina acest paragraf prin cSteva consideratii asupra
uzajului argumentativ al pronumelor, al articolelor §i al
demonstrativului.
SS notSm cS pronumele nedefinit este utilizat adesea pentru
a introduce о normS. „Se face aceasta" echivaleazS aproximativ
cu „trebuie sS facem aceasta"; uneori, acest nedefinit poate
desemna doar ceea ce prive§te anumite fiinte in situatii anume:
„Nu se distinge clar forma acestui copac". Cum trecerea de la
normal la normativ este un loc, aceastS turnurS poate avea un
interes net argumentativ.
Inlocuirea lui ,,eu" printr-un nedefinit este, conform
cavalerului de Mere, cand agreabilS, cand nepotrivitS:
...vSd cS о doamnS va spune mai degrabS „Nu sunteti urat",
„sunteji iubit", in loc sS spun3 ,,eu nu v3 ur3sc", ,,eu v3
iubesc"; §i adaugS ,,§i pentru c3 aceastS exprimare vine din
modestie, ea nu poate confine decat mult3 politefe". Dar
dac3 este о fals3 politete, cum se pretinde, nu putem fi de
acord cu ea, este foarte dezagreabil3: §i cunosc persoane
care nu о pot suferi1.
In ambele cazuri se transforms subiectivul in normal; i se
dimi- nueazS intr-o oarecare mSsurS responsabilitatea in cadrul
judecStii; totu§i nedefinitul este inteles drept ,,eu" §i nu ca о
simplS exprimare a normalului. DacS primul uzaj este agreabil,
iar al doilea nu, este mai putin vorba despre modestie §i de falsS
politete, cat despre efecte divergente produse prin generalizarea
unei aprecieri flatante sau a unui dezacord personal cSruia i se dS
о importantS sporitS.
Folosirea persoanei a treia, chiar definitS, in locul persoanei
intai, poate avea ca efect, ca §i in cazul uzajului nedefinitului,
diminuarea responsabilitSjii subiectului, crearea unei distante
intre cel care vorbe§te §i ceea ce spune.
1 Chevalier DE MERE, CEuvres, II, p. 34 (Des agrements).
S3 citSm, in legSturS cu aceasta, frumoasele remarci ale lui

Jouhandeau:
In momentul in care о imbata mandria, admiratia pe
care о resimjea pentru ea insa§i, biata batrana inceta sa spuna
„eu"; din deferenja probabil vorbea despre ea la persoana a
treia, luandu-se drept „Madame Robillard", importanta. Fie
сЗ о f3cea din modestie pentru a se delimita de gloria sa, fie
pentru a fi mai veridica, f3candu-se dintr-odata obiectiva1.
Chiar dacS substituirea nu este decat о intoarcere la о
conduita infantila - se §tie c3 numele propriu precede la
majoritatea copiilor pronumele personal de persoana intai2 unui
din efectele majore asupra auditoriului pare a fi obiectivarea
enuntului.
О utilizare argumentativa particular a pronumelui sau a
adjecti- vului nedefinit este datorata ambiguitatii sale. Asertiunile
„anumite persoane §tiu prea multe", ,,nu-i de glumit aici" pot s3-l
contina sau nu pe orator sau pe interlocutor. Formulele sunt in
mod intenfionat ambigue: un enunt prea precis, nepermitand nici
о indoiaia cu privire la interpretarea sa, este uneori evitat cu grija,
din motivele cele mai variate.
S3 notam, dimpotriva, c3 substituirea pronumelui nehotarat
cu expresii care desemneaza una sau mai multe persoane
determinate, poate avea un efect de prezenta insemnat. De aceea
„nascocitorul de §tiri" invoca martori necunoscuti: „Е un lucru pe
care il §tie toata lumea; vestea s-a r3spandit pretutindeni §i toti
povestesc la fel"3.
Utilizarea articolului hotarat, de singular pentru plural, a
demonstrativului, va avea adesea efecte argumentative
remarcabile.
In chimie, se fac experimente pe corpuri particulare §i se
trag din ele afirmatii care privesc „clorul", „fosforul"; articolul
hotarat permite tratarea e§antioanelor ca reprezentand о specie.
La fel, utilizarea singu- larului pentru plural, „evreul", „rusul",
1 JOUHANDEAU, Un monde, p. 80.

2 E. PICHON, Le developpement psychique de I'enfant, p. 96.
3LABRUYFRE, p. 51. (Ed. rom: Caracterele, Teofrast, Nascocitorul de gtiri, voi I, p.
38. Trad. Aurel Tita.)
232 Punctiil de plecare al argumentarii
are о semnificajie incontesta- bila1. Credem ca recunoa§tem aici,

in acela§i timp, о acfiune de prezenja, prin transformarea
grupului in persoana, §i unificarea punctului de vedere,
imposibilitatea de a distinge intre cei buni §i cei r3i pe care о
antreneaza aceasta transrormare.
Folosirea neobi§nuit3 a demonstrativului permite crearea
unui efect de prezenta foarte viu; Francois Mauriac о prefera.
S3 cit3m un exemplu, dintre altele о mie:
Ochii s3i fixarS patul mare cu coloane rasucite in care, cu opt ani
mai devreme, fratele lui mai mare, Michel Frontenac,
indurase aceasta
interminabila agonie2.
Acest artificiu de expozitie este calificat de Y. Gandon drept
„inacceptabil in ochii logicii pure", recunoscand totodata c3 este
„excelent din punctul de vedere al tehnicii romane§ti".
Demonstrativul se sprijina aici pe ceva care nu este cunoscut
decat de unui dintre personaje, el insu§i descris din afar3, §i ne
aflam la prima pagin3 a romanului. Dar efectul de prezenta este
incontestabil.
Toate aceste forme de prezentare exercita о influenta asupra
a ceea ce logicienii considera drept modalitati: certitudine,
posibilitate, necesitate, ale unei afirmatii. Bineinjeles c3
adverbele sunt in mod normal apte pentru acest uzaj, dar vedem
din cele cateva note de mai inainte c3 a le crede singure capabile
s3 exprime aceste modalitati ar insemna s3 d3m prea putina
importanta realitatii argumentative.
Ceea ce se vizeaza in argumentare este mai putin precizarea
anumitor modalitati, cat mijloacele de a obtine adeziunea
auditoriului gratie variafiilor din exprimarea gandirii.
§ 40. Forma discursului §i comuniunea cu auditoriul

Forma sub care sunt prezentate datele nu este destinata doar
s3 produca efecte argumentative referitoare la obiectul
1 Cf. V. KLEMPERER, L. T. /., Notizbuch eines Philologen, p. 186.

2 Le mystere Frontenac, p. 11, cf. Y. GANDON, Le demon du style, p. 65.
discursului; ea poate oferi, de asemenea, un ansamblu de

caractere referitoare la comuniunea cu auditoriul.
Orice sistem lingvistic implica reguli formale de structure
care ii leag3 pe utilizatori de acest sistem, dar utilizarea acestuia
se adapteaz3
234 Punctnl lie plecare al argumentarii
la diverse stiluri, la formule particulare, caracteristice unui

mediu, locului pe care tl осирЗ ei acolo, unei anumite atmosfere
culturale.
Cunoa§tem rolul pe care il joac3 vocabularele in
diferentierea mediilor. Se §tie c3 exista in anumite societati limbi
rezervate nobililor sau zeilor1; uzajul unor termeni arhaici, al unor
dialecte, are о semnificatie cel mai adesea particularizanta, cand
in sensul unei opozitii de clase, cand in cel al unei opozifii de alta
natura. Semnificatia acestor divergence fine de aceea c3 limba
rezervata sau dialectul coexista cu limbajul unui grup mai larg,
din care utilizatorii lor fac de asemenea parte. Limbajele
rezervate joaca deci un rol de segregare cu totul diferit de cel pe
care il joaca limbile popoarelor straine unui fata de altul. Este
posibil ca acest limbaj rezervat s3 fie limbajul uzual al unui grup
exterior mai intins: este cazul societatilor care au о limba de
cultura care apartine unui alt grup, precum latina pentru galo-
romani §i, in secolul al XIX- lea, franceza pentru locuitorii
Flandrei. §tim, de asemenea, rolul pe care il poate juca о
exprimare neglijenta: mutilarea unui nume propriu sau
deformarea unui text dovedesc in general un oarecare dispret
pentru obiectul despre care se vorbe§te. Aceste neglijente pot
crea о coniventa cu auditoriul, pot sublinia о ierarhie. S3 lu3m un
exemplu foarte banal: un medic ins3rcinat s3 citeasc3 un raport
financier pare c3 ezita in lectura lui intre ,,mii" sau „milioane" de
franci: este marca unui dispret pentru aceste probleme materiale,
in comuniune cu membrii auditoriului care imp3rta§esc §i ei
acest dispret. Limbajul unui vocabular in mod intentional s3rac
sau necizelat poate servi in acelea§i scopuri.
Mai este ceva. Incepem s3 recunoa§tem c3 fiec3rei structuri
sociale i-ar corespunde moduri particulare de a exprima
comuniunea sociala. Laswell, in lucr3rile sale despre propaganda,
a insistat asupra acestei probleme. Pan3 in prezent, se pare c3 s-
au distins dou3 mari stiluri in transmiterea gindirii: cel al
societajilor democratice §i cel al societatilor ierarhice. Studiile
sunt inc3 in faz3 incipienta. Este interesant de ar3tat in acelaji
timp, a§a cum a f3cut-o Lasswell, caracterul cvasi-ritual al
1 Cf. W. PORZIG, Das Wunder der Sprache, pp. 187-188.
stilului unor anumite societati ierarhice. S-a putut sublinia c3

stilul proclamatiilor regelui Angliei ca imp3rat al Indiei era mult
mai ritualic decat stilul proclamatiilor aceluia§i suveran ca rege al
Angliei. Au fost deja admise ipoteze importante: se pare cS
anumite structuri lingvistice convin mai bine unei societSJi
bazate pe egalitate, pe initiativ3 individuals; altele ar conveni mai
mult societStilor bazate pe о structurS ierarhicS.
In interesantul sSu studiu despre limba germanS a
nazi§tilor?, Heinz Paechter se str3duie§te sS repereze astfel de
structuri. Gramatica societStilor egalitare ar pune accentul pe
predicate, pe evaluSrile prin subiect. Limbajul societStilor
ierarhice ar fi evocator, gramatica §i sintaxa lui ar fi magice:
Simbolurile verbale nu vor fi mai reprezentative pentru
lucruri, dar vor incerca sS devinS lucruri prin ele insele, cu
un loc bine definit in ierarhia valorilor §i cu о participare la
ritual in propriul lor plan1.
Limbajul, care intr-o societate egalitarS este al tuturor §i
evolueazS cvasi-liber, devine fix intr-o societate ierarhicS.
Expresiile, formulele devin aici rituale, ele sunt ascultate intr-un
spirit de comuniune §i de supunere totals.
Dar este suficient ca formulele sS nu mai fie obligatorii, ca
ele sS nu mai fie ascultate in acela§i spirit de comuniune, pentru
ca ele s3 ia alura unui cli§eu. lmitarea stilului biblic, caracteristic
unor predici, precum tentativele mai mult sau mai putin reu§ite
de a reproduce un frumos vers al lui Racine - bucStile cunoscute
ale literaturii clasice au ceva din formula rituals -, par cli§ee,
exact din cauza pretentiei lor de originalitate.
DacS cli§eele sunt prigonite, incepand cu romantismul, in
cultura francezS pasionatS de originalitate - §i Jean Paulhan a pus
bine in evidentS aceastS domnie a terorismului in literaturS -,
este pentru cS formula-cliseu nu are valoare decat ca mijloc facil,
prea facil uneori, de comuniune cu auditorii. AceastS formulS
rezultS dintr-un acord asupra unei maniere de a exprima un fapt,
о valoare, о legSturS de fenomene, sau un raport intre persoane.
Exists cli§ee ale poeziei, cli§ee ale politicii. Aceste forme servesc
1 H. PAECHTER, Nazi-Deutsche, p. 6.
236 Punctul ilc [ik'cnrc ill argumentarii
bunului mers al interpretSrii: §tim cS introducerea cuvantului

„cursier" marcheazS о intense poeticS ji cS „nobila voastr3
patrie" este о formula consacrata in uzajul oratorilor de banchete.
Termenii „drept", „libertate", „democratie" permit comuniunea ca
pe desf3§urarea unui drapel.
Pentru ca aceste formule, aceste cuvinte, s3 fie percepute ca
ni§te сП§ее, este nevoie de о distanta, trebuie ca auditorul s3 nu
se mai identifice, din toate punctele de vedere, cu cei care le
utilizeaza §i le accepta. Acest recul este favorizat, se pare, de
dou3 ordine de considered care se pot, de altfel, int3ri reciproc.
intr-adev3r, cli§eul este, in acela§i timp, fond §i forma. Este un
obiect de acord care se exprima in mod regulat intr-o anumita
manier3, о formula stereotip3 care se repeta. Este suficient deci
pentru ca о expresie s3 fie perceputa drept cli§eu pentru a ne da
seama de faptul c3 ar fi existat posibilitatea de a spune tot atSt de
bine, ba chiar §i mai bine, acela§i lucru in alt fel. Auditorul care
face aceasta constatare a operat о disociere intre fond §i forma §i
s-a distantat la nivelul limbajului. Dar este, de asemenea,
suficient s3 se renunje la valorile pe care le exprima cli§eul. in
acest caz auditorul se va distanta la nivelul gandirii. in ambele
cazuri, auditorul percepe о inadecvare; ea il face s3 simta c3 este
vorba acolo despre ceva gata facut, despre ceva neadaptat perfect
la situatie.
Dac3 formula-cliseu, admisa, favorizeaz3 bunul mers al
discutiei, prin comuniunea a c3rei stabilire о permite, refuzata, ea
poate servi la descalificarea unor rationamente, la discreditarea
unor oratori.
Chiar atunci cand este vorba de a exprima mai mult sau mai
putin explicit о norma se dovede§te de neneglijat importanta unei
formulari consacrate. Maximele nu condenseaz3 numai
intelepciunea natiunilor - ele sunt §i unui din mijloacele cele mai
eficiente pentru a promova aceasta intelepciune §i pentru a о face
s3 evolueze: uzajul maximelor ne face s3 intelegem intuitiv rolul
valorilor admise §i procedeele de transferare a lor. F3r3 indoiaia,
о maxima poate fi intotdeauna respinsa, acordul pe care ea il
invoca nu este niciodata obligatoriu, dar forja sa este atat de
mare, ea beneficiaza de о asemenea prezumjie de acord, incat
este nevoie de motive serioase pentru a о respinge.

Maxima, YV“pr|, a?a cum a descris-o Aristotel1, este intru
totul ceea ce am califica noi ast3zi drept judecata de valoare. Ea
confera discursului, spune el, un caracter etic 1. Semnificatia ei
tine de elaborarea sa sociala. О enunjam, pentru a sugera
aplicabilitatea ei la о situate particular3. Cu cat forma ei este in
mod traditional mai recunoscuta, cu atat enuntul, cu consecinfele
pe care le antreneaza, va fi mai u§or de admis.
Proverbele, spun dicjionarele noastre, sunt scurte maxime,
devenite populare. Schopenhauer le apropie de locuri: acestea
sunt, spune el, locuri cu tendinta practica2. Am vrea s3 atragem
atentia asupra unui caracter al acestui fel de maxima care ni se
pare esential: proverbul exprima un eveniment particular §i
sugereaza о norm3; de aici, f3r3 indoiala, difuzarea sa facila,
aspectul lui popular, care il opune aspectului livresc, savant, al
unor maxime. S3 ad3ug3m c3, aja cum sublini- az3 Esteve 3,
geniul imperativ al proverbelor tine cu siguranta, тЗсаг in parte,
de ritmul lor.
Pentru c3 este perceput ca ilustrand о погтЗ, proverbul va
putea servi drept punct de plecare pentru rationamente, cu
conditia, bineinteles, ca aceasta погтЗ sa fie admisa de catre
auditoriu. Dar nu trebuie s3 tragem de aici concluzia c3
proverbele nu servesc decat dac3 enuntul lor a devenit practic
inutil. §irul de proverbe pe care le debiteaza Sancho Panza sunt
tot atatea chem3ri la ordine pentru cine ar uita unele dintre
valorile pe care ar fi bine s3 nu le neglijam de tot.
Cu toate c3 indic3 un acord traditional, proverbele iau §i ele
na§- tere: dar i§i imprumuta imediat statutul de proverbe de la
proverbele existente, fie prin imitate pur formaia, fie pentru c3
proverbul cel nou nu este decat о ilustrare nou3 a aceleia§i norme
pe care о ilustra deja un proverb anterior. Jean Paulhan ne-a
f3cut, de altfel, cunoscute aceste concursuri poetice ale
malga§ilor in care disputa se da in proverbe §i in ceea ce se
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 21,1394 a ji urm.
2 SCHOPENHAUER, Dialectica eristicd, p. 401, nota. (Ed. rom.: Editura Art, Bucure?ti,
2007, p. 32, not3; n.t.)
3 Cl.-L. ESTEVE, Etudes philosophiques sur I'expression litteraire, p. 217.
238 Punctul ilc [ik'cnrc ill argumentarii
nume§te „imagini de proverbe"'1. Este vorba despre fraze stilizate

care exprima о norma, dar in care doar cel initial poate distinge
proverbul de ceea ce nu este decat imagine a proverbului.
239 Punctul lie plecare ill argumentarii
Sloganurile, lozincile, constituie maxime elaborate pentru

nevoile unei acfiuni particulare1. Ele trebuie s3 se impuna prin
ritmul lor, prin forma lor concisa §i u§or de retinut, dar sunt
adaptate la circumstance, trebuie s3 fie reinnoite mereu §i nu
participa inc3 la acordul larg traditional de care se bucura
proverbul. Dac3 pot starni atentia, ele servesc mult mai pufin la
determinarea unei credinte: rolul lor este esentialmente acela de a
impune, prin forma lor, anumite idei atentiei noastre.
§ 41. Figuri de retorica §i argumentare

Inca din Antichitate, §i dup3 toate probabilitatile inc3 de
cand omul a inceput s3 mediteze asupra limbajului, s-a
recunoscut existenta unor moduri de exprimare ie§ite din comun,
al сЗгог studiu a fost in general inclus in tratatele de retorica; de
unde numele lor de figuri de retorica. Ca urmare a tendintei
retoricii de a se limita la probleme de stil §i de exprimare,
figurile au fost considerate din ce in ce mai mult drept simple
ornamente, care contribuie la a face stilul artificial §i inflorit.
Cand un orator, precum Latron, i§i declara opinia c3 figurile nu
fusesera inventate ca ornament, aceasta рЗгеге era considerata
demna de apreciere2; opinia comun3, printre teoreticienii
discursului persuasiv, este cea a lui Quintilian, pentru care
figurile sunt, f3r3 indoiala, un important factor de varietate §i de
buna-cuviinta, dar aceasta in ciuda faptului c3 „pare c3
intereseaz3 prea putin pentru dovedire ca argumentele s3 fie
prezentate prin cutare sau cutare figura"3. Este intr- adev3r a§a?
S3 lu3m definitia hipotipozei (demonstratio) a§a cum о g3sim in
Retorica pentru Heretmius, drept figura „care evoc3 imaginea in
termeni atat de expresivi incat face impresia c3 vezi mai curSnd
decat c3 auzi."4 Prin urmare, un fel de a descrie evenimentele
1 Cf. L. BELLAK, The nature of slogans, ]oumal of abnormal and social Psychology,
vol. 37,1942, pp. 496 la 510.
2 SENECA, Controverse fi suasorii, 1.1, cartea I, Prefaja, § 24.
3 QUINTILIAN, Arta oratories, vol. Ill, cartea IX, cap. I, §§ 19 la 21. (Ed. rom.: Minerva,
Bucure§ti, 1974, p. 11; n.t.)
4 Jean PAULHAN, Les hain-tenys, p. 37.
240 Punctul tic plecare al argunicntdrii
este ceea ce le face prezente conjtiinjei noastre: putem oare nega

rolul s3u exceptional de factor de persuasiune? Dac3 neglijSm
acest rol argumentativ al figurilor, studierea lor va рЗгеа imediat
о pierdere inutila de vreme, c3utare de cuvinte ciudate pentru
turnuri c3utate, lipsite de naturalete. Quintilian 1 privea deja cu
dezgust multimea denumirilor §i a clasificarilor propuse,
incalceala lor §i chiar divergentele cu privire la a §ti ce este о
figura. Jean Paulhan constata c3, dac3 ne limitam la ceea ce se
poate obtine de la autori, „figurile au, drept caracteristica unica,
reflectiile ?i ancheta pe care о desfa§oar3 in Ieg3tur3 cu ele a§a-
numitii Rhetoriqueurs"2. Acest paradox il oblig3 pe Paulhan s3
regandeasc3 problema raportului dintre gandire §i exprimarea ei.
Cat despre noi, care ne interes3m mai putin de legitimarea
modului literar de exprimare decat de tehnicile discursului
persuasiv, pare important nu atat s3 studiem problema figurilor in
ansamblul ei, cat s3 ar3t3m prin ce §i cum se explica prin
uecesitdtile de argumentare folosirea unor anumite figuri. S3
not3m, in Ieg3tur3 cu aceasta, c3 deja Cournot recunoscuse c3
figurile nu acjionau numai asupra sensibili- tatii. C3ci este u§or,
scria el, s3 remarc3m c3 „limbajul filosofilor nu este mai putin
figurat decat cel al oratorilor ?i al poetilor3.
Dou3 caracteristici par indispensabile pentru ca о figura s3
existe: о structura care se poate discerne, independenta de
continut, adica о forma (fie, conform distinctiei logicienilor
moderni, sintactic3, seman- tic3 sau pragmatica) §i о folosire
care se indep3rteaz3 de felul normal de exprimare §i, prin
aceasta, atrage atenjia. Cel putin una din aceste exigence se
reg3se§te in majoritatea definitiilor figurilor propuse de-a lungul
secolelor; cealalta patrunde acolo pe vreo cale oarecare. Astfel,
Omer Talon define?te figura drept
„о expresie prin care aspectul discursului este diferit de
dreapta §i simpla
1 QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. 1, § 10; cartea IX, cap. Ill, §
99.
2 J. PAULHAN, Les figures ou la rhetorique decryptee, Cahiers dtt Slid, n° 295 (1949), p.
387.
3 COURNOT, Essai sur les foiidements de nos conuaissances, II, p. 12.
obi§nuin(3".
Dar el introduce, prin intermediul etimologiei, ideea de
forma:
Numele de figura pare luat de la masca §i de la
imbracamintea actorilor, care rosteau diversele genuri de
discurs cu forme exterioare diferite (varus corporis
figuris)K
Cel care studiaza discursurile din punct de vedere structural
se afl3 in prezenta unor forme care, dintr-odata, vor арЗгеа ca
figuri (spre exemplu, repetifia) dar §i ca forme care par normale
(interogatia, spre exemplu) §i care totu§i, in anumite cazuri, pot
fi considerate figuri. Faptul ей pot fi considerate sau nu figuri
pune imediat problema in lumina sa cea mai delicata. Intr-adev3r,
in principiu nu exista nici о structura care s3 nu fie susceptibila
de a deveni figura prin uzajul s3u, dar nu este suficient ca о
utilizare a limbii s3 fie neobi§nuita pentru ca noi s3 fim autorizati
s3 vedem acolo о figura.
Pentru a fi obiect de studiu, о structura trebuie s3 fie
izolabila, ca s3 poata fi recunoscuta ca atare; pe de alta parte,
trebuie s3 se §tie prin ce anume un uzaj trebuie s3 fie considerat
neobi§nuit. Fraza excla- mativ3, fraza cu reluarea expresiei
ezitarii sunt structuri; ele nu ar fi figuri decat in afara utiliz3rii lor
normale, adic3 in afara surprizei §i a ezitarii veritabile.
Nu putem vorbi oare de stabilirea unei legaturi directe intre
folosirea figurilor §i folosirea unor trucuri? Dup3 Volkmann,
chiar aceasta este ideea pe care $i-o f3ceau anticii despre
utilizarea figurilor1. Cert este, in orice caz, c3 nu este vorba
despre figura decat atunci cand se poate opera о disociere intre
utilizarea normaia a unei structuri §i utilizarea ei in discurs, cand
auditorul face о distinctie intre forma §i fond, care i se pare c3 se
impune. Dar cand aceasta distinctie, perceputa la prima vedere,
este anulata datorita efectului insu§i al discurului, abia atunci
primesc figurile intreaga lor semnificafie argumentativ3.
Este posibil ca utilizarea unei structuri date, in condijii
anormale, s3 aib3 pur §i simplu scopul de a da mi§care gSndirii,
de a Simula pasiuni, de a crea о situate dramatica ce nu exista.
1 R. VOLKMANN, Hennagoras Oder Elemente der Rhetorik, p. 275.
242 Punctul tic plecare al argunicntdrii
Dac3, spre exemplu, oratorul introduce in perioada sa obiecjii

pentru a r3spunde el insu§i la ele, vom fi in prezenta unei figuri,
prolepsa, care nu ar fi decat un true. Aceste obiecjii pot fi
evident, dar poate fi important de ar3tat c3 intrev3zusem noi
in§ine obiecfii posibile, c3 pnusem cont de ele. in realitate, exista
о serie de trepte intre obiecpa reaia §i obiecpa true. О aceea§i
structura poate trece de la о treapta la alta, datorita efectului
insu§i produs de discurs. Forme care, la prima vedere, vor рЗгеа
utilizate in mod neobi§nuit, vor putea рЗгеа normale daca
aceasta folosire se justified prin ansamblul discursului. Vom
considera о figur3 ca fiind argumentativ3 dac3, antrenand о
schimbare de perspectiva, folosirea ei pare normaia in raport cu
noua situatie sugerata. Dac3, dimpotriva, discursul nu antreneaza
adeziunea auditorului la aceasta forma argumentativ3, figura va
fi perceputa ca ornament, ca figura de stil. Ea va putea starni
admirajia, dar in plan estetic, sau ca marturie a originalitatii
oratorului.
Se vede, in consecinta, c3 nu am putea decide, dinainte, daca
о structura anume trebuie considerata sau nu figura, nici dac3 va
juca rolul de figura argumentativ3 sau de figura de stil; cel mult
putem decela un num3r de structuri apte s3 devina figura.
Unele figuri, ca aluzia, nu se recunosc niciodata dec3t in
contextul lor, c3ci structura lor nu este nici gramaticaia, nici
semantica, dar tine de un raport cu ceva care nu este obiectul
imediat al discursului. Dac3 acest mod de exprimare este
perceput ca neobi§nuit, vom avea о figur3: mi§carea discursului,
adeziunea auditorului la forma de argumentare pe care о prefera
sunt cele care vor determine genul de figura cu care avem de-a
face. S3 notam, inc3 de pe acum, c3 aluzia va avea aproape
mereu valoare argumentative, pentru c3 ea este esentialmente
element de acord §i de comuniune.
Vom percepe §i mult mai bine importanta mi§carii
discursului, dac3 avem in vedere unele metafore. A. Smith, intr-
un pasaj celebru, arata prin ce mecanism individul, urm3rindu-§i
profitul personal, serve§te §i interesul general:
...el are in vedere doar propriul s3u ca§tig §i, in aceasta, ca
§i in multe alte cazuri, este condus de о man3 invizibila catre
a promova un scop care nu facea parte din intenpile sale1.
1 A. SMITH, The wealth of nations, p. 423.

Expresia celebra ,,man3 invizibila", utilizata de Smith, nu

este perceputa in general de auditor ca expresie normala a
gandirii, in sensul c3 putini auditori vor admite c3 A. Smith are
intr-adev3r in vedere о man3 in carne §i oase; dar auditorul simte
c3 aceasta mana invizibila trebuie s3 convinga de faptul c3
armonia intre interesul individual §i interesul colectiv nu se
datoreaza hazardului, c3 ar fi permis s3 d3m seama de acest lucru
cu ajutorul unei intervenjii supranaturale, ca pre§tiinta refuzata
omului poate aparfine unei fiinfe supreme. Pe scurt, nu vom
analiza aici mecanismul acestei figuri, dar am vrea s3 aratam c3,
din cauza c3 se poate adera la valoarea argumentative pe care о
contine, aceasta expresie va fi pe buna dreptate considerate figure
§i nu figure de stil. S3 гетагсЗт in legatura cu aceasta c3, pentru
a fi perceputa ca argumentative, о figure nu trebuie neap3rat s3
antreneze adeziunea la concluziile discursului: este suficient ca
argumentul s3 fie perceput in deplina lui valoare; nu conteaza
dac3 alte considerente se opun acceptarii tezei in discutie.
Rezulta din cele de mai sus сЗ о figure, al c3rei efect
argumentativ nu este reu§it, va cadea la rangul figurilor de stil.
Astfel, pentru а-i nega unei teorii filosofice о alta valoare decat
cea literara, vom pretinde c3 nu vedem in ea decat о figura de
retorica.
Acest trecut bergsonian, scrie Sartre, care ad era la
prezent $i chiar il penetreaza, nu este decat о figura de
retorica. §i e tocmai ceea ce arata dificultatile pe care
Bergson le-a intalnit in teoria sa a memoriei1.
Daca autorii care s-au ocupat de figuri au avut tendinta de a
nu percepe decat latura lor stilistica, aceasta tine deci, credem
noi, de faptul c3, incepand cu momentul in care о figura este
deta§ata de context, pusa intr-un ierbar, ea este aproape
obligatoriu perceputa sub aspectul s3u cel mai pu£in
argumentativ; pentru a surprinde aspectul ei argumentativ,
trebuie imaginata trecerea de la obi§nuit la neobi§nuit §i
intoarcerea la un obi§nuit de un alt ordin, acela produs de
argument chiar in momentul in care el se sfarje§te. in plus, §i
1 J.-P. SARTRE, Fiinfa fi neantul, p. 179. (Ed. rom.: Paralela 45, Pitejti, 2004, p. 206; n.t.)
probabil acesta este punctul cel mai important, trebuie s3 ne dam

seama de faptul c3 expresia normals se referS nu numai la un
mediu, la un auditoriu, dar $i la un moment anume al discursului.
SS admitem, dimpotrivS, cS exists о manierS de a ne exprima
care este cea bunS, cea autenticS, cea adevSratS, cea normals, nu
putem concepe figura decat ca ceva static: о expresie este sau nu
este figurS; nu ne putem imagina ca ea sS fie sau s3 nu fie figur3
conform reactiei auditorului. Doar о conceptie mai suplS, care
considers normalul in intreaga lui mobilitate, poate s3 dea
integral figurilor argumentative locul pe care !1 ocupS realmente
in fenomenul de persuasiune.
RegSsim astfel, prin relativizarea normalului, о remarcS a lui
Pseudo-Longinus:
Nu exists FigurS mai extraodinarS decat cea care este
intru totul ascunsS ji abia atunci nu se mai recunoajte deloc
cS este о FigurS. Or, nu exists sprijin, nici remediu mai
minunat pentru a о impiedica sS parS, decat Sublimul ji
Pateticul; pentru cS Arta astfel inchisS in miezul a ceva mare
$i sclipitor are tot ceea ce-i lipsea §i nu mai este suspectatS
de nici о injelSciune1.
Hainele de sSrb3toare par potrivite intr-un anumit context §i
nu se fac remarcate acolo.
§ 42. Figurile alegerii, ale prezentei §i ale comuniunii

Atunci cand ne vom ocupa de о figurS §i vom analiza ceea
ce aduce ea argumentSrii, ne vom servi la modul cel mai normal,
pentru a о desemna, de numele sub care este ea cunoscut3 in mod
traditional; aceasta va permite о intelegere mai u§oarS cu cititorul
§i va trimite la о structure care a atras deja atentia in trecut. Chiar
§i exemplele vor fi luate in mod normal dintre cele traditionale.
Dimpotriv3, clasificSrile figurilor, utilizate in general, nu ne pot
ajuta cu nimic. Din contr3, considerSm cS una dintre distinctive
majore, cea dintre figurile de gandire §i figurile de cuvinte,
necunoscutS lui Aristotel, dar care pare obligatorie incepand cu
secolul al doilea inaintea erei noastre, a contribuit la a face
1 LONGINUS, Tratatul despre subliin, cap. XV, p. 97.
246 Punct ill de plecare ai argitmciihini
neclar3 intreaga concepjie despre figurile de retoric3.

In ceea ce ne prive§te, vom constata ей о aceea§i figura,
u§or de recunoscut dup3 structura sa, nu produce intotdeauna
obligatoriu acela§i efect argumentativ. Or, acesta din urma ne
intereseaza inainte de orice. In loc s3 procedam la о analiza
exhaustive a tuturor figurilor tradifionale, ne vom intreba, in
legatura cu un procedeu sau altul sau cu о schema argumentative,
dace anumite figuri sunt de natur3 sa indeplineasca funcfia pe
care am recunoscut-o acestui procedeu, dace ele pot fi
considerate drept una dintre manifestarile lui. Pe aceasta cale,
figurile vor fi intr-o oarecare m3sura dezmembrate. Nu numai c3
se vor repartiza intre diferitele capitole ale studiului nostru, dar
vom vedea exemple de о aceea§i figura gasindu-§i loc in capitole
diferite. Dezmembrarea ins3§i este cea care, credem noi, va putea
s3 scoata cel mai bine in relief semnificatia argumentative a
figurilor.
Pentru a ilustra modul nostru de a proceda, vom trece rapid
in revista cateva figuri ale alegerii, ale prezentei, ale comuniunii.
Ace§ti termeni nu desemneaza genuri сЗгога anumite figuri
traditionale le-ar fi specii. Ei semnifica doar c3 efectul sau unui
dintre efectele anumitor figuri este, in prezentarea datelor, de a
impune sau de a sugera о alegere, de a spori prezenta sau de a
realiza comuniunea cu auditoriul.
Unui dintre modurile esentiale ale alegerii, interpretarea,
poate face loc, se pare, unei figuri argumentative. Noi am fi
inclinaji sa consideram ca atare procedeul remarcat de Seneca in
controversa referitoare la fiul care, in ciuda interdictiei tatalui
s3u, a hr3nit un unchi. Unui dintre aparatorii fiului sustine ей
acesta a crezut ей ordinele tatalui nu corespundeau adev3ratei
sale dorinte. Dar Cestius, mai indraznef, il pune pe fiu s3-i spuna
tatalui:
Ai vrut acest lucru §i-l mai vrei §i astSzi1.
Interpretarea, foarte indrazneaja, este data drept fapt §i va fi
perceputa ca figura argumentative sau ca figure de stil dupe
1 SENECA, Controverse, cartea I, I, § 15.

efectul produs asupra auditoriului.

Definitia oratoricd este о figura a alegerii, pentru ca
utilizeaza structura definijiei, nu pentru a furniza sensul unui
cuvSnt, ci pentru a evidenjia anumite aspecte ale unei realitafi
care ar risca sa ramana in arierplanul conjtiinfei. Fl£chier, dorind
sa pun3 In valoare capacitajile unui general, i§i formuleaz3
definifia armatei, ne spune Baron,
in a§a fel meat fiecare propozijie s3 fie una din premisele
unui silogism care s3 aiba drept concluzie: deci este greu de
condus о armata.
lata textul:
Ce este о armata? Este un corp animat de о infinitate de
pasiuni diferite pe care un om abil il face sS se mijte pentru
арЗгагеа patriei; este о trupa de oameni inarmati care
urmeaza orbejte ordinele unui §ef cSruia nu-i cunosc
intentiile; este о multime de suflete, majoritatea infame §i
mercenare, care, fara a se gandi la propria lor reputatie,
lucreazS pentru reputa(ia regilor §i a cuceritorilor; este un
amestec confuz de libertini (...)>■
Cazul definitiei oratorice ne arata clar cum caracterul
anormal al unei structuri poate fi privit dintr-un dublu punct de
vedere. Pe de о parte, definitia oratories, de$i prezinta structura
unei definitii, nu joac3 rolul obi§nuit al acesteia; pe de alta parte,
efectul produs in mod obi§nuit de epitet, sau calificarea, adic3
alegerea, este produs, de aceasta data, datorita definijiei oratorice.
Dac3 s-ar pune accentul pe primul punct de vedere, am fi obligati
s3 tratSm definitia oratorica ca definitie. Tocmai pentru c3 ne
referim la cel de-al doilea punct de vedere, la aspectul functional,
la actiunea asupra auditoriului, о tratam drept figura de alegere.
Perifraza poate juca acela§i rol ca §i definitia oratoric3:
fraza „cele trei zeite ale Infemului care, conform legendei, tes
trama zilelor noastre" folosita pentru a desemna Parcele, va fi
perceputa ca о perifraza daca aceasta expresie nu serve§te la
furnizarea unei definitii a termenului „Parce" ci la inlocuirea lui,
ceea ce presupune c3 este cunoscuta existenta numelui c3ruia i se
substituie aceasta expresie. Rolul argumentativ al enuntului este
248 Punct ill de plecare ai argitmciihini
foarte clar in aceste versuri din

249 Puiichtl dc plecare al argumentarii
Athalie, din care primul poate fi perceput totu§i ca о perifrazS

pentru a-1 desemna pe Dumnezeu:
Acei ce marea-n spume cu-п semn a potolit,
Va-nfrange ticdloîi §i tot ce au urzit1.
Multe perifraze pot fi analizate in termeni de figuri, precum
sinecdoca, metonimia, а сЗгог functie nu este esentialmente
aceea a alegerii2 cu toate c3 pot servi la aceasta: „muritorii"
pentru „oameni" este un mod de a atrage atenfia asupra unei
caracteristici particulare a oamenilor. S3 mentionSm indeosebi
aici, ca figurS a alegerii, antonomaza pe care Littre о define§te
drept ,,un fel de sinecdocS ce constS in a lua un substantiv
comun drept un substantiv propriu sau un substantiv propriu
drept un substantiv comun". Sub prima sa formS ea vizeazS
uneori evitarea pronuntSrii unui substantiv propriu; dar uneori §i
calificarea cuiva intr-o manierS util3 pentru argumentare:
„nepofii Africanului" pentru „fratii Gracchi" poate viza acest
scop.
Proiepsa sau anliciparea (praesumptio) poate fi figurS de
alegere cand tinde s3 insinueze c3 ar fi oportun s3 se substituie о
calificare alteia care ar fi putut ridica obiectii:
Deji aceasta nu a constituit о pedeapsS, ci un mijloc de
a impiedica
crima3.
Ezitarea pe care о marcheaz3 reluarea (reprehensio) nu are,
fSrS indoial3, alt scop decat acela de a sublinia legitimitatea unei
alegeri:
CetSjeni, cetSteni, a§ spune, dacS imi este ingSduit sS-i
numesc astfel.4
De asemenea, corectarea, care inlocuie§te un cuvant cu un
1 BARON, De la Rhctoriqae, p. 61.

2 Cf. § 75: LegStura simbolicS.
3 QUINTILIAN, vol. Ill, cartea IX, cap. II, § 18. (Ed. rom.: Arta oratorica, Editura
Minerva, Bucure§ti, 1974, pp. 25-26; n.t.)
4 Ibidem.
altul:
DacS acuzatul i-ar fi rugat pe oaspejii sSi sau, mai
degrabS, dacS le-ar
fi fScut mScar un semn...1
Figurile prezentei au ca efect pe acela de a face prezent
conftiintei obiectul discursului.
Prima dintre aceste figuri este onomatopeea. C3
onomatopeea spon- tan3 a fost sau nu la originea unor termeni ai
limbajului, nu este deloc relevant. Onomatopeea este perceputa
ca figura atunci cand exista, pentru a evoca un zgomot real, fie
crearea unui cuvant, fie utilizarea neobi§nuita a unor cuvinte
existente, nu conteaza de altfel daca sunetul reproduce mai mult
sau mai putin exact zgomotul a ceea ce dorim s3 facem prezent:
intentia de imitare pare a fi singura care conteaza. Este amuzant
de constatat, in legatura cu aceasta, c3 Dumarsais da ca exemplu
de onomatopee „bilbit ampfora" pe care о traduce prin „sticluta
face gluglu"1.
Printre figurile care au ca efect pe acela de a spori
sentimentul de prezenta, cele mai simple se leaga de repetitie,
care este importanta in argumentare, in timp ce, intr-o
demonstrate §i in rationamentul §tiintific ea nu aduce nimic.
Repetitia poate actiona direct; ea poate, de asemenea, accentua
faramitarea unui eveniment complex in episoade detaliate, apte,
dupa cum §tim, s3 favorizeze prezenta. Astfel, avem in acest
exemplu de anafora repetitia primelor cuvinte in dou3 fraze
succesive:
De trei ori m-am aruncat cu bratele 2de gatul s3u
De trei ori a fugit imaginea iluzorie .
Dar majoritatea figurilor pe care retoricienii le clasifica sub
numele de figuri de repetitie 3 par a avea un efect argumentativ
mult mai complex decat acela de a exprima prezenta. Inseamna
1 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 161.

2 Citat de VICO, Delle instituzioni oratorie, p. 142.
3 Ibid., pp. 142 $i urm.
ca sub forma repetitiei ele tind mai ales sa sugereze distinctii: a§a
se intampia cu expresii de tipul:
„Ah! Corydon, Corydon!"
care sunt percepute drept figuri dat fiind chiar acest uzaj anormal
al repetitiei1.
Mai apropiate totu§i de figurile prezentei sunt conduplicatio
in Retorica pentru Herennius §i adjectio la Quintilian:
R3zboaie, C. Gracchus, rflzboaie domestice ji intestine,
iata ce stamejti tu(...)2.
Am ucis, da, am ucis (...)3.
§i aici rezultatul produs de repetijie nu este numai acela de a
dubla efectul prezenfei; prin repetitie, cel de-al doilea enunt al
termenului pare inc3rcat de valoare; primul, prin reactie, pare
ей se rapor- teaz3 exclusiv la un fapt in timp ce, in mod normal
§i singur, ar fi p3rut a confine fapt §i valoare. Efectul de prezenta
este deci subordonat altor intenfii. De aceea, nu putem subscrie la
explicatia lui Chaignet, cu toate c3 are meritul de a c3uta un sens
folosirii repetitiei:
Este clar ca, daca avem multe de spus despre о persoana
sau despre un lucru, suntem obligati sa le desemn3m de mai
multe ori cu numele lor; §i reciproca, dac3 le numim de mai
multe ori, se pare c3 am spus despre ele multe lucruri4.
Efectul prezentei se obtine, mai mult decat printr-o repetifie
literal, printr-un alt procedeu care este amplificarea: intelegem,
prin aceasta, desfa§urarea oratorica a unui subiect, independent
de exagerarea cu care este asociata in general.
Cand §i de ce este perceputa amplificarea ca о figura? Mai
ales, se pare, cand ea utilizeaza forme care, in mod normal,
vizeaza un alt scop decat prezenfa: este cazul, in special, in
1 Cf. § 51: Analiticitate, analiza §i tautologie.

2 Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 28.
3 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. Ill, § 28. (Ed. rom.: Minerva,
4 CHAIGNET, La rhetorique et son histoire, pp. 515-516.
amplificarea prin enumerarea parjilor care aminte§te о

argumentare cvasi logica1. Iata un exemplu de congeries dat de
Vico:
Ochii t3i sunt facuji pentru neru§inare, chipul pentru
obraznicie, limba pentru minciuni, mainile pentru hofii,
pantecele pentru lacomie... picioarele pentru fug3: deci, e§ti
tot numai гЗи2.
La fel, sinonimia sau inetabola, care se descrie ca repetitie a
unei aceleia§i idei cu ajutorul unor cuvinte diferite, utilizeaz3,
pentru a exprima prezenfa, о form3 care sugereaz3 corectarea
progresiv3. In:
Du-te, alearga, zboara §i r3zbun3-ne3,
se uzeaz3 de termeni care par din ce in ce mai potriviti; sinonimia
ar fi ca о corectare prescurtata, sau chiar ca о prolepsa
prescurtata: ea ar exprima prezenta cu ajutorul unei forme
destinate esentialmente alegerii.
Foarte apropiat de aceasta figura este procedeul
(iuterpretatio) care consta in a explicita un membru al frazei
printr-un altul, dar aceasta mai putin in scopul clarificarii, cat
pentru a create prezenta:
Tu republica ai ravaît-o de sus pan3 jos, statul 1-ai
distrus complet-1.
In pseudo-discursul direct se spore§te sentimentul de
prezenta atribuind in mod fictiv cuvinte unei persoane sau mai
multora ce converseaza intre ele; traditia distinge in legatura cu
aceasta predicarea dialogismului4. S3 гетагсЗт faptul c3
scopurile pseudo-discursului direct pot fi multiple; dar ele tin
intotdeauna de ipoteza. Or, am v3zut deja rolul acesteia in
exprimarea prezentei5. Pseudo-discursul direct va face cunoscute
intentiile atribuite cuiva, sau ceea ce se crede a fi opinia celuilalt
in Ieg3tur3 cu aceste intentii. El va putea fi prezentat ca semi-
1 Cf. § 56: Divizarea intregului in p3r(ile sale.
2 VICO, Delle instituzioui oraturie, p. 81.
3 CORNEI1LE, Le Cid, act I, sc. VI.
4 Cf. VICO, Delle instituzioui oratorie, p. 151.
5 Cf. § 37: Probleme tehnice de prezentare a datelor.
pronuntat, semi-gandit. Sub acest ultim mod foarte ambiguu,

Browning s-a servit de el din plin in celebrul s3u poem The Ring
and the Book.
S3 semnaiam, in sfar§it, figurile referitoare la timpul
gramatical. Trecerea brusc3 de la trecut, timpul povestirii, la
prezent, timpul descrierii, care face adesea ca aceasta s3 арагЗ ca
о figura, hipotipoza1 despre care am vorbit deja; tipul de
hipotipoza citat in general este
1ь Cf. LONGINUS, Tratat despre suhlini, cap. XXI, p. 112.

povestirea despre moartea lui Hipolit, in care toate verbele

sunt la prezent1.
Substituirea sintacticS a unui timp cu altul, contrar
legSturilor normale, adicS enalaga timpuriior, va putea avea un
efect de prezenta foarte accentuat: ,,Dac3 vorbe§ti, ai murit"
sugereazS c3 consecinta se va produce instantaneu, in momentul
in care se transgreseazS injonctiunea.
Figurile de comuniune sunt acelea in care, cu ajutorul
procedeelor literare, ne strflduim s3 cream sau s3 confirmSm
comuniunea cu auditoriul. Adesea, aceasta comuniune este
obfinuta datorita unor referiri la о cultura, la о traditie, la un
trecut comune.
Aluzia, pe care multi autori о trateaza drept figura, joaca,
desigur, acest rol. Avem aluzie atunci cand interpretarea unui text
ar fi incompleta daca s-ar neglija referirea voluntara a autorului la
ceva ce el evoca far3 a numi; acest ceva poate consta intr-un
eveniment din trecut, intr-un uzaj sau un fapt de cultura, a c3rui
cunoa§tere este proprie membrilor unui grup cu care oratorul
cauta s3 stabileasca aceasta comuniune. De astfel de fapte de
cultura se leaga in general о afecti- vitate particular: induio§area
in fata suvenirurilor, mandria de a apartine comunitatii; aluzia
create prestigiul oratorului care poseda §i §tie sa utilizeze
asemenea bogatii. A§a face Mirabeau in pasajul citat de Baron:
Nu aveam nevoie de aceasta lec[ie pentru a §ti c32nu este decat un
pas de la Capitoliu pan3 la Stanca Tarpeiana .
Citarea nu este decat о figura de comuniune cand ea nu
serve§te pentru ceea ce este rolul s3u normal, adica acela de a
intari ceea ce se spune prin greutatea unei autoritaji3.
Maximele §i proverbele pot fi §i ele considerate citari: cSnd
utilizarea lor nu pare ca rezulta din nevoile argumentarii,
conjinutul lor trecSnd in plan secundar, ele vor fi percepute ca
figur3; ele devin semnul inradadnarii intr-o cultura la Sancho
Panza sau la T£vi£ le
1 RACINE, Fedra, act V, sc. VI, pp. 817-818. (Ed. rom.: ESPLA, Bucure§ti, 1959, 312; n.t.)
2 BARON, De la rhetorique, p. 335.
3 Cf. § 70: Argumentul autoritatii.
Laitier1. Asemenea cli§eului, citarea poate fi perceputa ca un

formalism. Dar personajul despre care La Вгиуёге ne spune:
Nu ca s3 dea mai multa autoritate spuselor sale, nici ca
s3 se mandreasca, poate, cu ce §tie, ci pentru c3 fine sa
citeze2
este inc3, f3r3 Indoiaia, in acest moment, in c3utarea comuniunii
cu auditoriul.
Comuniunea create, de asemenea, cu ajutorul tuturor
figurilor prin care oratorul se str3duie§te s3 determine auditoriul
sa participe activ la expozeul s3u, luandu-se de el, cerandu-i
concursul, asimilandu- se cu el.
Apostrofarea, intrebarea retorica, ce nu tinde nici sa se
informeze, nici s3-§i asigure un acord, sunt adesea figuri de
comuniune; in comunicarea oratorica i se cere adversarului
insu§i, judecatorului, s3 reflecteze la situatia in care se g3sesc
interlocutor», este invitat s3 participe la deliberarea ce pare a se
derula in fata lui3, sau oratorul chiar cauta s3 se confunde cu
auditoriul s3u:
Or, v-o cer, exclama Massillon, §i v-o cer lovit de
teroare, nefacand distinctie in acest moment intre soarta mea
§i a dumneavoastr3 (...)4.
Acela§i efect este, de asemenea, objinut prin enalaga
persoanei, inlocuirea lui ,,eu" sau a lui ,,el" prin ,,tu", care face
ca „auditorul sa creada c3 se vede pe el insu§i in mijlocul
pericolului"5 §i care este figurS de prezenta §i de comuniune. §i,
de asemenea, prin enalaga numdrului de persoane, inlocuirea
lui ,,eu", al lui ,,tu", prin „noi". Pe acesta il utili- zeaz3 mama
cand ii spune copilului: „Mergem s3 ne cukam".
1 SCHOLEM ALEI'HEM, Povestea lui Tei'ie.

2 LA BRUYfcRE, Caracterele, Despre judecati, 64, p. 385. (Ed. rom.: Editura pentru
Literatura, Bucure§ti, 1968, vol. 11, p. 154; n.t.)
3 VICO, Delle instituzioni orntorie, p. 147.
4 Citat de SAINT-AUBIN, Guide pour la classe de rhetorique, p. 91. MASSILLON, Camne,
Sermon XIX: Sur le petit nombre des elus, 1.1, col. 722.
53 LONGINUS, Tratat despre subliin, cap. XXII, pp. 112-113.
256 Punctitl de plecare al argunieiitani
G3sim un excelent exemplu in legatura cu aceasta in

Massillon, la care preocuparea asimiiarii cu auditoriul este
constanta:
$i iata, dragul meu auditor, ce s3 invataji ji cu ce s3 v3
confundati in acelaji timp. V3 plangeti de prea multe
nenorociri... Or, ce ne consoleaza mai bine in necazurile
noastre? Dumnezeu ma vede, imi numSra suspinele, imi
cantare§te durerile, imi prive§te lacrimile curgandu-mi (...).'
„Voi", „noi", ,,eu", tot atatea etape prin care oratorul se
asimileaza auditorilor sai, ultima confundandu-se de altfel cu
pseudo-discursul direct care, §i el, poate fi deci figura de
comuniune.
Aceste cateva indicatii asupra rolului unor figuri in
prezentarea datelor sunt suficiente, credem noi, pentru a arata
cum putem lega efectele lor de factori destul de generali de
persuasiune. Analiza pe care о facem noi figurilor este deci
subordonata unei analize prealabile a argumentarii. S-ar putea
obiecta ca, pe aceasta cale, nu vom ajunge niciodata la ceea ce
unii ar putea considera esenjial in studierea figurilor.
Credem totu§i c3 exista un interes in a le trata astfel. Vom
relua deci, in continuare, exact acest punct de vedere de fiecare
data cand vom avea ocazia.
§ 43. Statutul elementelor de argumentare §i prezentarea lor

Unui dintre efectele importante ale prezentarii datelor consta
in modificarea statutului elementelor discursului.
Diferitele tipuri de obiecte de acord se bucura, о §tim, de
privilegii diferite. Unele dintre ele sunt presupuse a beneficia de
acordul auditoriului universal: acestea sunt faptele, adevarurile,
prezumjiile. Altele nu beneficiaza decSt de acordul unor auditorii
particulare: acestea sunt valorile, ierarhiile, locurile. Precaritatea
acestor obiecte de acord diferite nu este legata de acelea§i
condifii. De unde marele interes care se acorda fix3rii statutului
elementelor utilizate, transpunerii unor elemente intr-o alta
categorie, posibilitafii de a pune accentul pe un tip de obiecte de
acord mai degraba decat pe un altul.

In mod normal, oratorul §i auditoriul s3u sunt presupu§i a
recunoa§te acela§i statut elementelor discursului, тЗсаг рапЗ ее
о divergent explicits obligS la modificarea acestei ipoteze. Dar se
intampla adesea ca, in interesul argumentarii sale, oratorul sS
fac3 un efort pentru a situa dezbaterea in planul care i se pare cel
mai favorabil, modificand la nevoie statutul unor date, in legatura
cu aceasta, prezentarea joacS un rol esenjial.
Cel mai adesea efortul oratorului tinde sS atribuie
elementelor pe care se sprijina statutul cel mai inalt posibil,
statutul care se bucura de acordul cel mai larg. A§a se face ca
statutul de valoare va fi atribuit sentimentelor personale, statutul
de fapt va fi atribuit valorilor.
Sentimentele §i impresiile personale sunt adesea exprimate
ca judecati de valoare larg imparta§ite. De acest tip ar fi afirmatia
turis- tului care, intorcandu-se din calatorie, ne spune: „Ce placut
este s3 cal3tore§ti in Franta!" sau exclamatia indragostitului: „Ce
frumoasa e luna in aceastS seara!" Astfel de expresii, ca remarca
lui Britton1, sunt mai eficiente in conversatie, in fata unui
auditoriu de intimi, decat in scrieri destinate unui cititor oarecare.
Este vorba mai putin despre о judecata de valoare, pe care am fi
dispu§i sa о арагЗт, decat despre о impresie pe care о cerem
imparta§ita de un auditoriu binevoitor.
Judecati de valoare §i chiar sentimente pur subiective pot,
prin artificii de prezentare, sa fie transformate in judecata de fapt.
Formula „aceste mere nu-mi spun nimic" pentru ,,nu-mi plac
aceste mere" permite operarea unei deplasari de responsabilitate.
Repro§am obiectului c3 nu spune nimic, consideram ca, daca
reactionam defavorabil, aceasta rezulta dintr-un comportament al
obiectului. Bineinteles, asertiunea se refera la un fapt
neverificabil, iar auditoriul i-ar putea refuza acordul. Dar nimeni
nu se gande§te la a§a ceva pana in momentul in care ar dori sa
apere, ca adversar, calitatea acestor mere.
Inlocuind calificarea „mincinos" prin „persoana care are
1 MASSILLON, Sermon IV. Pour le second dimanche de Г Avent. Stir les Afflictions, 1.1,
col. 241.
258 Punctitl de plecare al argunieiitani
predispo- zitia de a induce cu buna-§tiinta in eroare" 1, vom avea

impresia de a fi transformat judecata de valoare in care apare
aceasta calificare in judecata de fapt; din cauza ca enuntul, sub
noua sa forma, pare mai
1 Cf. § 38: Forme verbale ji argumentare.

259 Punctul tie plecare al nrguiucntarii
precis, insistam pe conditiile sale de verificare. Faptul c3

termenul „mincinos" nu este utilizat subliniaza, de altfel, intentia
de a evita о apreciere defavorabila. Utilizarea unor termeni care
servesc in mod obi§nuit la descrierea faptelor, pentru a incita la
judecati de valoare, f3r3 a le enunta explicit, este oportuna in fata
unor auditorii care pun la indoiala tot ceea ce nu pare a fi
verificabil. Cel care, in loc s3 spuna „am actionat bine", declara
„am actionat in cutare fel", pare a se limita la о afirmafie de fapt,
de netflgaduit $i obiectivfl. El otyine totodata, pe c3i ocolite, in
ochii celui care este tentat s3 aprobe acest fel de a acfiona,
acela§i rezultat ca prin afirmarea valorii. Iar avantajul
transpunerii este indubitabil pentru c3 valoarea, nefiind deloc
enuntata, nu este expusa la a fi pus3 in mod inutil in discutie. De
asemenea, in loc s3 se ridice in sl3vi meritele unei persoane, este
suficient s3 se semnaleze anumite fapte, renuntand la enuntarea
valoriz3rii care deriva din ele, I3sand aceasta grija auditorului.
Judecatile de valoare pot fi, de asemenea, transformate in
exprimare de fapte, atribuindu-le cuiva: aceasta schimbare de
statut este sugerata in general pentru a da greutate enuntului. Dar
poate avea, de asemenea, ca efect limitarea influentei acestuia: о
norma, sustinuta de autoritatea unui personaj celebru, risca sa se
transforme astfel intr-un simplu fapt de cultura.
О alta tehnica consta in a prezenta drept fapt de experienta
ceea ce nu este decat concluzia unei argumentari. In Iucrarea pe
care о consacra fraudelor in arheologie preistorica, Vayson de
Pradenne se leaga de argumentarea partilor §i semnaleaza faptul
ca Chierici, ap3rand autenticitatea silexurilor din Breonio,
afirma: „Simplul control al acestor silexuri exclude orice
suspiciune de munc3 recenta"1. Vayson de Pradenne vede aici о
forma de argument de autoritate. In realitate, interesul enunfului
rezida tocmai in aceea c3 nu este prezentat drept argument de
autoritate, ci ca о m3rturie cu privire la un fapt verificabil.
Cel care califica drept unica solufie pe aceea pe care о
considera drept cea mai buna, opereaza о transpunere analoga din
judecata de valoare in judecata de fapt.
Uneori, dezacordul asupra valorilor este prezentat ca un
1 VAYSON DE PRADENNE, Les fraudes en archeologie prehistorique, p. 244.
260 Piuictul lie plecare al argunicntarii
dezacord asupra faptelor, pentru c3 este mai u§or de rectificat о

eroare materials decat о judecata de valoare care este
dezaprobatS. Aceasta tehnica argumentative ar fi de tipul
recurgerii la formula trecerii de la un рарЗ r3u informat la un
рарЗ bine informat: se presupune c3 dezacordul se bazeaz3 pe о
informajie insuficienta §i c3 va fi de ajuns s3 fie comple- tatS
pentru a-1 face pe cel rSu informat s3-§i schimbe рЗгегеа. Tot
astfel, in prezenta unei legi contestate, i se va mSri acesteia
valoarea proclamand c3, daca ea a fost incalcata, acest lucru nu
ppate fi decat din ignoranta. Se subintelege c3, dac3 ar fi
cunoscuta, oamenii nu ar ezita sS о urmeze.
Un exemplu comic de astfel de maniera de a argumenta,
tocmai pentru c3 este vorba despre о p3c3leaia, este semnalat de
Quintilian. „Un cavaler roman simuleaza арЗгагеа, r3spunzand
lui August, care-i imputa c3 §i-a mancat mo§tenirea: 'Am crezut
c3 este a mea!'"1, r3spunde cavalerul, ca §i cum repro§ul nu avea
alta baz3 decat о eroare de fapt.
Unele figuri, §i mai ales metalepsa, pot facilita transpunerea
unor valori in fapte. „Uita binefacerile" pentru ,,nu este
recunoscator"; „amintiti-v3 de intelegerea noastra" pentru
„respectati intelegerea noastra" sunt moduri de a atribui о
conduita unui fenomen de memorie, care permite interlocutorului
s3-§i modifice atitudinea, avand in acela§i timp aerul de a-§i fi
ameliorat numai cunoa§terea acestor fapte. De asemenea ,,nu v3
cunosc"2 pentru ,,v3 dispretuiesc" transfor- m3 judecata de
valoare in judecata de existenta.
In alte cazuri о ipoteza transforma in situatie de fapt о
judecata de valoare. Liderul catolic belgian Schollaert strig3:
Domnilor, a? dori s3 pot conduce о femeie crejtina pe
un munte destul de inalt pentru ca ea s3 poatS, de acolo, sS
imbratifeze dintr-o privire toate femeile $i toate popoarele
pSmantului. Acolo... i-a? spune: „Privip, doamna, §i dup3 ce
veti fi privit, r3spundeti-mi... Cine v-a facut pur3, frumoasa,
maiestuoasa $i superioara tuturor bietelor surori care se agita
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VI, cap. Ill, § 74. (Ed. ronv: Minerva,
Bucure§ti, 1974,p. 178; n.t.)
2 Exemple cilale de DUMARSAIS, Des Tropes, p. 70.
la picioarele dumneavoastra? "L

Situatia de fapt imaginata antreneaza о posibilitate de
viziune dominants care sugereazS superioritatea de valoare.
In sfar§it, unele turniiri gramaticale, precum fraza nominala,
pot fi utilizate pentru a sugera statutul de fapt. R. Caillois, cand
noteazS frecvenja acestora la St-John Perse, vede acolo tonul
omului zgarcit cu cuvintele, in afirmatii necontestate din cauza
evidentei lor sau a autoritatii sale 1. Fraza nominala este mai
degrabS efort pentru a stabili ce se spune in afara timpului §i,
prin aceasta, in afara subiectivitatii, a partiali tSfii.
Se intampla, totu§i, ca in prezentarea premiselor s3 dorim sa
diminuSm statutul unor obiecte de acord.
Pentru a minimaliza gravitatea unei opozitii la un fapt, a unei
denaturari a adevarului, negarea unui fapt va fi transformata in
judecata de apreciere. Un frumos exemplu pentru aceasta
transformare poate fi gSsit la Browning, unde episcopul
Blougram, in apologia sa, incearca sa diminueze influenta
necredintei sale:
Tot ceea ce am ca§tigat astfel prin
necredinja Este о viaj3 de indoiala
impletita cu credinja, in locul unei
vieji decredinja impletita cu
indoiala:
Numeam alba tabla de jah, — acum о numim neagra2.
Uneori, unele norme sunt reduse pana la a nu mai fi decat
ni§te capricii, decat exprimarea unui sentiment personal: se tinde
sa se arate, prin formulare, ca nu se incearca impunerea lor
celuilalt. in romanul lui
Jacques Riviere, Aimee, indr3gostitul este ?ocat de anumite
comportamente ale lui Aimee. 1 le repro§eaz3, apoi regreta:
1 R. CAILLOIS, Poetique de St-]ohn Perse, pp. 33-34.
2 BROWNING, Poems, Bishop Blougram's Apology, p. 140.
All we have gained then by our unbelief
Is a life of doubt diversified by faith,
For one of faith diversified by doubt:
We called the chess-board white, - we call it black.
262 Piuictul lie plecare al argunicntarii
Cine m3 autoriza pe mine s3 fac din gusturile mele, din

judecajile mele, regula pe care trebuia ea s-o urmeze? De ce
valorile mele trebuiau s3 fie preferate valorilor sale?1
Tratcind normele sale drept „gusturile mele", indrSgostituI о
scuza pe Aimee, se abtine de la a о condamna in numele regulilor
pe care ea nu le-a adoptat.
Cazul cel mai interesant de transpunere este cel in care
argumentarea este redusa intentional la judecati de valoare, in
care se foIose§te schema inversa celei din cazul recurgerii, in
locul unui рарЗ mai r3u informat, la un papa mai bine informat,
§i aceasta pentru a arata ей divergentele de valoare sunt singurele
care conteaza, c3 pe ele este centrata dezbaterea. Astfel N.
Bobbio, tratand despre arta in regimul totalitar 2, refuza s3 verifice
daca artistul este mai liber in America sau U.R.S.S., daca este
satisfacatoare sau nu calitatea estetica a productiilor ruse§ti,
pentru c3 acestea sunt, in opinia lui, chestiuni de fapt, irelevante
pentru controversa, iar Bobbio califica drept fapt tot ceea ce nu
prive§te valoarea aflata in joc - aceea de libertate.
Este destul de rar ca vointa de a reduce dezbaterea la о
chestiune despre valori s3 fie atat de clar3: aceasta implica, intr-
adev3r, о tehnica §i о reflectie asupra valorilor care corespund
unor preocup3ri actuale. Dar se intampla adesea ca, in mod
intenjionat, elementele puse in prim- plan s3 nu fie decat valori.
Un exemplu celebru in legatura cu aceasta este discursul lui
Brutus c3tre multime din luliu Cezar de Shakespeare, de unde
este eliminat tot ceea ce este strain valorii de libertate:
Cine este aici atat de josnic, incat s3 fi dorit sclavia?
DacS este cineva, s-o spuie, c3ci l-am jignit. Este cineva aici
atat de grosolan, incat s3 nu doreasc3 a trSi ca un roman?3
1ij. RIVIERE, Aimee, p. 131.

2 N. BOBBIO, Liberia dell' arte e politica culturale, Nuovi argoinenti, 1953, n" 2.
3 SHAKESPEARE, luliu Cezar, act III, sc. II. Traducere de Tudor Vianu.
Had you rather Caesar were living, and die all slaves, than that
Caesar were dead, to live all free men?
Discursul lui Brutus a fost adesea considerat drept cel al
unui logician rece, in opozitie cu cel al lui Antoniu. §i, totu§i,
ceea ce il caracterizeaza este nu eliminarea valorilor, ci,
dimpotriva, vointa accentuate de a transpune dezbaterea doar
asupra unei alegeri anume.
Aceste cateva remarci asupra statutului obiectelor de acord
§i asupra modificarilor pe care modul de a ne servi de date i le
poate aduce unesc ceea ce am spus mai inainte in legatura cu
soliditatea §i cu precaritatea, in acela§i timp, cu punctele de
sprijin ale argumentarii. Descrierea pe care о facem noi
obiectelor de acord lasa sa se prevada ca numai intr-un context
complet pot fi acestea recunoscute. Tocmai am v3zut ca forma
sub care sunt ele exprimate, felul in care este situata о dezbatere
pot acfiona asupra unui statut. Am utilizat intentionat termenul de
transpunere, el insu§i ambiguu, pentru a arata ca putem vedea
aici fie о simpia deplasare de acord, fie о modificare profunda. In
functie de caz §i de punctele de vedere, о interpretare sau alta va
putea рЗгеа preferabila. Trebuia mai ales, se pare, s3 subliniem
influenja acestor fenomene infinit de complexe de transpunere
asupra desfa§u- r3rii argumentarii §i a eficacitatii ei posibile.
Partea a treia
Tehnicile argumentative
§ 44. Generality
Discursul persuasiv produce efecte prin inserarea sa, ca un
tot, intr-o situatie, ea ins3§i cel mai adesea destul de complex^.
Diferitele elemente ale discursului fiind in interacfiune,
amploarea argumentarii, ordinea argumentelor pun probleme pe
care le vom trata la sfar§itul studiului nostru. Dar, inainte de a
analiza subiectul nostru sub acest aspect sintetic, avem nevoie s3
analizam structura argumentelor izolate.
Aceasta maniera de a proceda, indispensabila intr-o prima
aproximare, ne va obliga s3 separ3m articularile care sunt, in
realitate, parte integranta dintr-un acela§i discurs §i constituie о
singura argumentare de ansamblu. Or, sensul §i bataia unui
argument izolat nu pot fi decat rareori injelese fara ambiguitate;
analiza unei verigi a argumentarii, in afara contextului §i
independent de situafia in care se insereaza ea, prezinta pericole
incontestabile. Acestea nu se datoreaza numai caracterului
echivoc al limbajului, ci §i faptului c3 resorturile unei
argumentari nu sunt aproape niciodata explicitate complet.
Pentru a degaja о schema argumentativa, suntem obligati s3
interpretam cuvintele oratorului, s3 completam verigile lipsa,
ceea ce nu are loc niciodata fara rise. Intr-adev3r, a afirma c3
gandirea renia a oratorului §i a auditorilor s3i este conforma cu
schema pe care tocmai am relevat-o nu inseamna decat о ipoteza
mai mult sau mai putin veridica. Cel mai adesea, de altfel,
percepem simultan, mai mult de о maniera de a concepe structura
unui argument.
Acestei obiectiuni i se adauga о alta, de fiecare data cand
analizele noastre privesc argumente luate nu din discursuri rostite
efectiv, ci din texte literare. Ce garantie avem, intr-adevar, c3
discursurile imaginate nu sunt tot atat de indepdrtate de real ca §i
fiintele mitologice? §i, de fapt, caracterul artificial al unor
discursuri solemne §i al unor exercitii de §coal3 pe care ni le-au
lasat retorii nu este indoielnic.
Aceste dou3 obiectii ar fi cu siguranta greu de indep3rtat, pe
de о parte, dac3 ar fi vorba despre analiza unui discurs particular,
analiza care s-ar dori conforma cu о realitate istorica, iar pe de
alta parte, dac3 s-ar pretinde s3 se propuna ca modele de discurs
persuasiv pe cele care s-au dovedit efectiv eficace in trecut. Dar
scopul nostru este diferit.
232 Telmicilc arîiiiiciitntive
Ceea ce dorim s3 analiz3m in capitolele care urmeaza sunt

scheme de argumente pentru care cazurile particulare examinate
nu servesc decat ca exemple, pe care le-am fi putut inlocui cu mii
de alte exemple. Le-am imprumutat din texte pe care consider3m
c3 le cunoa§tem suficient pentru a reduce riscul de a nu fi
intelese. Suntem totu§i convin§i c3 aceste enunturi argumentative
ar putea fi altfel analizate, dup3 alte planuri de clivaj. Pentru c3
nimic nu ne impiedica s3 consider3m un acela§i enunt ca fiind
susceptibil de a traduce mai multe scheme care ar actiona
simultan asupra spiritului unor persoane diferite §i chiar asupra
unui singur auditor. Este posibil, de altfel, ca aceste scheme sa
actioneze f3r3 a fi clar percepute §i ca doar о munc3 de
explicitare, rar efectuata, sS permits oratorului §i mai ales
auditorilor s3i s3 devinS con§tienti de schemele intelectuale pe
care le utilizeaz3 sau a cSror actiune о suferS. In aceasta privintS,
textele literare - roman, teatru, discurs - au adesea avantajul de a
prezenta argumentele intr-o maniera simplificatS, stilizatS sau
exageratS. Situate in afara unui context real in care toate
elementele actiunii oratorice se confunda, ele apar cu mai multS
claritate. Putem fi, de altfel, siguri cS, dacS le recunoa§tem ca
argumente, este pentru 'c3 ele corespund intru totul unor structuri
familiare.
Vom recurge, pentru a clarifica analiza noastra, la ni§te
exemple comice. Nu credem c3 un studiu despre comicul in arta
oratorica tine in mod direct de scopul nostru - cu toate c3 comicul
este un element foarte important in a ca§tiga auditoriul de partea
sa sau, la un nivel mai general, pentru a afirma о comuniune intre
orator §i auditoriu, pentru a efectua devaloriz3ri, in special pentru
a ridiculiza adversarul, pentru a opera diversiunile oportune. Dar
interesul nostru nu se va referi atat la comicul in retorica, cat la
comicul retoricii. Injelegem prin aceasta utilizarea comica a unor
tipuri de argumentare. Dac3, a§a cum credem, exista un comic al
retoricii, elementele comice ne pot ajuta s3 g3sim anumite
procedee de argumentare care, sub forma lor uzuala $i banala, s-
ar l3sa mai greu distinse. Orice procedeu poate u$or deveni surs3
de comic; procedeele retorice nu scap3 de aceasta cu certitudine.
Efectul comic, in unele cazuri, nu ar proveni oare chiar din aceea
c3 ne gandim la procedee obi§nuite de rafionament, caricaturizate
in cazul acesta, §i din faptul c3 observ3m utilizarea, f3r3 motiv,
Generalitafi 233
sau abuzivS, sau stangace, a unei astfel de scheme

argumentative?
Inc3 de la inceput, trebuie, de asemenea, s3 insistam asupra
faptului c3 discursul este un act care, ca orice act, poate, v3zut
dinspre auditor, s3 fac3 obiectul unei reflect».
In timp ce oratorul argumenteaz3, auditorul, la randul s3u, va
fi inclinat s3 argumenteze in mod spontan in Ieg3tur3 cu acest
discurs, cu scopul de a lua atitudine in privinta lui, de a determine
creditul pe care trebuie s3 i-l acorde. Auditorul care percepe
argumentele nu numai c3 le poate percepe in felul s3u, dar este in
afar3 de asta autorul unor noi argumente spontane, cel mai adesea
neexprimate, care nu vor interveni mai pufin in modificarea
rezultatului final al argumentarii.
Se poate intampla, de altfel, ca aceasta reflectie s3 fie
orientata de orator, ca acesta s3 furnizeze el insu§i auditorilor
anumite argumente referitoare la caracterele propriului s3u enunt,
sau chiar ca el s3 furnizeze anumite elemente de informare ce vor
favoriza cutare sau cutare argumentare spontana a auditorului.
Aceste argumente care iau discursul drept obiect, aceste elemente
de informare apte s3 le suscite pot proveni §i de la terti: de la
adversarul oratorului, in special in dezbaterea judiciara, sau poate
§i de la un simplu spectator.
In principiu, toate schemele argumentative pe care le
intalnim pot fi deci aplicate discursului insu§i. Vom fi determined
s3 ar3t3m acest lucru in anumite cazuri intr-o maniera destul de
aprofundata, in special in ceea ce prive§te argumentele bazate pe
raportarea persoanei oratorului la discursul s3u §i in ceea ce
prive§te considerarea discursului drept procedeu oratoric. Dar
acestea nu sunt decat cazuri exceptional printre cele in care
argumentarea care are discursul drept obiect se suprapune cu
argumentarea propriu-zis3 a oratorului. Am putea desigur, pentru
fiecare tip de argumente, s3 incerc3m un astfel de studiu. Este
indispensabil ca, oricum ar fi, aceasta reflectie asupra discursului
s3 nu fie niciodata pierduta din vedere.
Planurile pe care se situeaza aceasta reflectie vor fi, de altfel,
foarte diferite. Ea va putea analiza discursul ca act, ca indice, ca
mijloc; ea se va putea referi numai la continutul acestuia, sau ar
putea s3 nu neglijeze nici unui dintre factorii care il constituie. Ea
234 Teluiicile argumentative
va putea mai ales s3 se refere la limbajul utilizat: in timp ce

oratorul descrie ce a „vazut", auditorul se va gandi probabil la
semnificatia psihologica sau fizio- logica a viziunii; el va putea,
de asemenea, ca §i Ryle, s3 noteze ca verbul „a vedea" nu este un
verb care indica un proces sau о stare, ci un rezultat1. In mod
normal, aceste reflectii asupra limbajului nu vor avea consecinte
asupra efectului discursului, pentru c3 el va viza un plan in care
ele sunt irelevante; dar nu este mereu a§a. S3 notam, de altfel, c3
aceste consideratii pot fi fructul unor idei personale sau al unor
idei sugerate de un teoretician. Dar teoreticianul nu pretinde, cel
mai adesea, decat c3 evidentiaza ceea ce este con§tiinta verbala a
majoritatii oamenilor2.
Tinand cont de aceasta suprapunere de argumente vom reu§i
s3 explicam cel mai bine efectul practic, efectiv, al argumentarii.
Orice analiza care ar neglija-o ar fi, credem noi, sortita e§ecului.
Contrar a ceea ce se intampla intr-o demonstratie in care
procedeele demonstrative joaca in interiorul unui sistem izolat,
argumentarea se caracteri- zeaz3, intr-adev3r, printr-o
interactiune constanta intre toate elementele sale. F3r3 indoiala,
ins3§i demonstratia logica poate fi obiect de atentie din partea
auditorului: acesta ii va admira eleganta, ii va deplange
incetineala, va constata adecvarea sa la scopul urmarit. Dar
aceasta argumentare care ia derrjonstratia drept obiect nu va fi
deloc ea ins3§i demonstratie. Ea nu se va suprapune
demonstrajiei pentru а-i modifica validitatea. Se va desf3§ura pe
un plan argumentativ in care vom g3si chiar argumentele retorice
pe care le analiz3m.
Schemele pe care vom incerca s3 le desprindem - §i pe care
le putem, de asemenea, considera locuri ale argumentarii, pentru
c3 doar acordul asupra valorii lor le poate justifica aplicarea la
cazuri particulare - se caracterizeaza prin procedee de legatura §i
de disociere.
Prin procedee de legatura injelegem scheme care apropie
elemente distincte $i care permit stabilirea intre acestea din urm3
a unei solida- ritafi care tinde fie s3 le structureze, fie sa le
valorizeze pozitiv sau negativ unui prin celalalt. Prin procedee de
1 G. RYLE, Dilemmas, p. 102.
2 Cf. Reflecfiile lui Wittgenstein, in Philosopliische Untersuchungen.
Generalitafi 235
disociere infelegem tehnici

Generalitnti 236
de rupturS avand drept scop s3 separe, sa desolidarizeze

elemente considerate ca formand un tot sau cel pufin un
ansamblu solidar in interiorul unui aceluia§i sistem de gSndire:
disocierea vi avea ca efect modificarea unui astfel de sistem,
schimband unele dintre nojiunile care constituie pentru el piese
de rezistenja. Tocmai prin aceasta sunt caracteristice aceste
procedee de disociere oric3rei gSndiri filosofice originate.
Din punct de vedere psihologic §i logic orice legatura
implica о disociere §i invers: aceea§i forma care une§te elemente
diferite intr-un tot bine structurat le disociaza de fondul neutru
din care le desprinde. Cele dou3 tehnici sunt complementare §i
mereu in functie in acelaji timp; dar argumentarea datorita c3reia
datul este modificat poate pune accentul pe legatura sau pe
disocierea pe care aceasta este pe cale s-o favorizeze, f3r3 a
explicita aspectul complementer ce va rezulta din transformarea
analizata. Uneori, cele dou3 aspecte sunt simultan prezente in
conjtiinta oratorului care se va intreba asupra c3ruia ar fi mai
bine s3 atrag3 atentia.
Pe de alta parte, ceea ce este dat inaintea argumentarii poate
рЗгеа mai solid stabilit decat ceea ce rezulta numai din ea:
trebuie s3 se lege elemente separate sau trebuie ca ele s3 fie deja
prezentate ca formand un tot? Un text caracteristic al lui Bossuet
va face s3 fie inteleas3 mai bine gandirea noastra, ca §i
problemele pe care aceste chestiuni le pun oratorului:
Cu intenjia de a face intreaga discutie din aceasta
s3ptaman3 despre trista aventura a acestui nenorocit, imi
propusesem, mai intai, s3 prezint ceva ca dou3 tablouri,
dintre care unui ar reprezenta viata lui grea, iar celalalt,
sfar§itul lui nefericit; dar am considerat c3 p3c3to$ii, mereu
inclinati c3tre ceea ce aman3 convertirea lor, dac3 a§ face
aceasta imp3rjire, s-ar convinge prea u§or c3 ar putea s3
desparta §i lucrurile care, din nefericire, nu sunt decat prea
legate intre ele
Respingand ideea care ii venise in minte, de a le face
solidare cu ajutorul unei legaturi, Bossuet va prezenta viata $i
moartea p3c3tosului ca formand о unitate indisolubila:
Moartea, va spune el, nu are о existenta distincta care sa о separe
de
viata; dar ea nu este altceva decat о viaja care se sfar$e$te.
Dac3 este, a§adar, intotdeauna permis ca un acela§i
Geiieralitati 237
argument sa fie tratat drept componenta, dintr-un anumit punct de

vedere, drept legatura, iar dintr-un alt punct de vedere, drept
disociere, este totu§i util s3 examinam schemele argumentative
ale uneia sau ale celeilalte specii.
Vom analiza succesiv, ca scheme de legatura, argumentele
cvasi logice, care pot fi cel mai bine intelese daca le apropiem de
gandirea formala; argumentele bazate pe structura realului, care
sunt prezentate ca fiind conforme cu ins3§i natura lucrurilor. S3
not3m c3 distinctia intre aceste dou3 grupuri de rationamente ar
putea fi apropiata de distincfia husserliana dintre abstractizarea
formalizatoare $i abstractizarea generalizatoare, de distinctia lui
Piaget dintre schemele care apar pornind de la operatii §i
schemele care apar pomind de la lucruri, apropiata de dubla
temqtizare perceptiva a lui Gurwitsch1. Dar toate aceste distincjii
au un aspect genetic care r3mane strain preocup3rilor noastre.
Vom examina in continuare argumentele care vizeaza
intemeierea structurii realului: argumentele bazate pe cazul
particular, argumentele de analogie care incearca s3 restructureze
anumite elemente ale gandirii conform unor scheme admise in
alte domenii ale realului.
§i, in sfar§it, vom consacra un capitol intreg tehnicilor de
disociere, care se caracterizeaz3 mai ales prin schimbarile pe care
le introduc in notiuni, pentru c3 ele tind mai putin s3 utilizeze
limbajul admis cat s3 procedeze la о nou3 modelare.
Nu trebuie s3 credem c3 aceste grupe de scheme
argumentative constituie entitati izolate. Suntem adesea
indreptafifi, am spus-o, s3 interpretam un rationament urmand о
schema sau alta. Dar, §i mai mult, putem considera c3 anumite
argumente apartin atat uneia, cat §i celeilalte grupe de scheme.
Un enunj precum ,,dac3 lumea este condusa de о providenja,
statul are nevoie de un guvem", pe care Quintilian il trateaz3
drept „argument de vecinatate sau de comparajie" 2, poate fi
considerat cvasi logic (ceea ce este valabil pentru intreg este
valabil pentru parte) sau drept analogie, ba chiar ca fiind bazat pe
legaturi de coexistent
Am putea chiar, cu о oarecare aparenta de dreptate, s3
aducem toate grupele de scheme la una dintre ele care ar fi
1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur I'impeiiiteiice finale, pp. 221-222.
2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, V, cap. X, § 89. (Ed. rom.: p. 60; n.t.)
considerata drept fundamental, drept subiacenta tuturor celorlalte.

Dar aceasta ar insemna s3 deform3m primele rezultate ale
analizei noastre in favoarea unei idei preconcepute. De aceea
vom privi succesiv diversele grupe de argumente sub formele lor
cele mai marcate.
Argumentele cvasi
CAPITOLUL I logice
§ 45. Caracteristici ale argumentarii cvasi logice

Argumentele pe care le vom analiza in acest capitol tind
catre о anumita forta de convingere, in m3sura in care ele se
prezinta ca fiind comparabile cu rationamente formale, logice sau
matematice. Totu§i, cel care le supune analizei percepe imediat
diferentele dintre aceste argumentari §i demonstrative formale,
c3ci numai un efort de reducere sau de precizare, de natura
nonformala, permite s3 se dea acestor argumente о aparenta
demonstrativ3; este motivul pentru care le calific3m drept cvasi
logice.
In orice argument cvasi logic este oportun s3 punem in
evidenta, mai intai, schema formala dup3 al c3rei model este
construit argumentul §i, apoi, operatiunile de reductie care permit
inserarea datelor in aceasta schema §i care vizeaza s3 le fac3
compatibile, asem3natoare, omogene.
Tehnica noastra de analiza poate рЗгеа a da intaietate
rationamentului formal asupra argumentarii care nu ar fi decat о
forma apropiata §i imperfecta a acestuia. Totu§i nu la aceasta ne
gandim. Dimpotriva, credem c3 rationamentul formal rezulta
dintr-un proces de simplificare ce nu este posibil decat in conditii
particulare, in interiorul unor sisteme izolate §i circumscrise. Dar,
data fiind existenta admisa a unor demonstratii formale, cu
validitate recunoscuta, afgumentele cvasi logice i§i iau forta
persuasiva din apropierea lor de aceste moduri de rafionament
necontestate.
Ceea ce caracterizeaza argumentarea cvasi logica este, deci,
caracterul s3u non formal $i efortul de gandire pe care-1
necesita reducerea lui la formal. Eventuala controversa va fi in
Ieg3tur3 cu acest ultim aspect. Cand va fi vorba de a justifica
vreo reducjie ce nu va fi p3rut convingatoare doar prin
prezentarea unor elemente ale discursului, se va recurge cel mai
adesea la alte forme de argumentare decat argumentele cvasi
logice.
Argumentarea cvasi logica se va prezenta intr-un mod mai
mult sau mai putin explicit. Uneori oratorul va desemna
rationamentele formale la care se refer3, prevalandu-se de
240 Teliiiicile nrgiinn'iitative
prestigiul gandirii logice, alteori acestea nu vor constitui decat о

trama subiacenta. Nu exista de altfel о corelare necesara intre
gradul de explicitare a schemelor formale la care se face referire
§i importanfa reducjiilor necesare pentru a le supune
argumentarea.
Cel care critica un argument va avea tendinta de a pretinde
c3 ceea ce are in fata lui tine de logic3; acuzatia de a comite о
gre§eal3 de logica este, ea ins3§i, adesea, о argumentare cvasi
logica. Ne prevalam, prin aceasta acuzatie, de prestigiul
rationamentului riguros. Aceasta acuzatie va putea fi precisa
(acuzatia de contradictie, spre exemplu) §i se va putea situa la
nivelul insu§i al argumentarii. Ea va putea fi de asemenea
generala (acuzatia de a tine un discurs pasional in locul unui
discurs logic). In acest caz auditorul pune in opozitie discursul
auzit cu imaginea unui discurs care i se pare superior §i care ar fi
compus din scheme logice сЗгога le-аг fi subordonat ceea ce este
dat.
Reductiile necesare pentru a supune argumentarea schemelor
formale privesc cand termenii discursului, care sunt tratati ca
ni$te entitati omogene, cand structurile asimilate cu ni§te relatii
logice sau matematice, aceste dou3 aspecte ale reductiei fiind,
de altfel, legate.
Vom analiza, printre argumentele cvasi logice, in primul
rand pe cele care apeleaz3 la structuri logice - contradictie,
identitate totaia sau parfiala, tranzitivitate; in al doilea rand pe
cele care fac apel la relajii matematice - raportul p3rtii cu
intregul, al celui mai mic cu cel mai mare, raportul de frecventa.
Multe alte relatii ar putea fi, desigur, examinate.
S3 repetam, in Ieg3tur3 cu acestea, c3 un acela§i argument
poate fi inteles §i analizat in mod diferit de diferiti auditori §i c3
structurile logice ar putea fi considerate drept matematice §i
invers. In afar3 de aceasta, aproape orice argumentare cvasi
logica utilizeaza §i alte tipuri de argumente care pot рЗгеа, unora,
preponderente. Exemplele pe care le vom da sunt analizate ca
argumentare cvasi logica pentru c3 acest aspect este aici u§or de
decelat.
Suntem surprin§i, in aceasta privinta, de faptul c3
argumentarea cvasi logica, bazata in mod explicit pe structuri
matematice, a fost cu mult mai apreciata altadata, mai ales de
Argumentele cvasi logice 241
catre antici, decat este ea ast3zi.
A§a cum dezvoltarea logicii formalizate a permis separarea
demonstratiei de argumentare, tot astfel dezvoltarea §tiintelor a
contribuit f3r3 indoiala la a li se rezerva utilizarea calculului §i a
mSsurSrii, arStand mai bine conditiile necesare pentru aplicarea
lor. S3 ad3ug3m c3, In perioadele In care predomina locurile
cantitatii, folosirea relatiilor matematice este f3r3 indoiala
favorizata §i c3 gandirea antica clasificatoare este geometrica in
totalitate. Oricare ar fi situatia, argumentele cvasi logice erau
alt3dat3 dezvoltate cu un fel de bucurie, de virtuozi- tate, care le
scot in evidenta modalitatile.
§ 46. Contradictie §i incompatibilitate

Asertarea, in sanul unui aceluiaji sistem, a unei propozitii §i
a negajiei sale, f3cand evidenta о contradictie pe саге о contine,
face sistemul incoerent §i, prin aceasta, inutilizabil. A pune in
lumin3 incoerenta unui ansamblu de propozitii inseamna a-1
expune unei condam- n3ri f3r3 apel, a-1 obliga pe cel care nu
vrea s3 fie calificat drept absurd s3 renunte m3car la unele
elemente ale sistemului.
Cand enunturile sunt perfect univoce, ca in sisteme formale,
in care semnele singure sunt suficiente, prin combinarea lor, s3
faca indiscutabila contradicjia, nu putem decat s3 ne inclin3m in
fata evidentei. Nu este ins3 cazul atunci cand e vorba despre
enunturi din limbajul natural, ai c3rui termeni pot fi interpretati in
diferite feluri. In mod normal, cand cineva susfine simultan о
propozitie §i negatia sa, credem c3 nu dore§te s3 spun3 ceva
absurd §i ne intrebam cum trebuie interpretat ce spune pentru a
evita incoerenta. Intr-adev3r, se intampla rar ca limbajul utilizat
in argumentare s3 poata fi considerat drept total univoc precum
cel dintr-un sistem formalizat. Contradicjia logica, perceptibila
intr-o maniera pur formala, face corp comun cu sistemul §i este
independenta de voinfa noastra §i de evenimentele posibile,
pentru c3 este inevitabila in cadrul convenfiilor admise. Nu la fel
stau lucrurile in argumentare, in care premisele nu sunt decSt
rareori explicitate pe de-a-ntregul, iar c3nd sunt, ele sunt rar
definite intr-un mod total univoc; campul §i condijiile de aplicare
variaza aici odata cu circumstanjele, din care, de altfel, fac parte
242 Teliiiicile nrgiinn'iitative
$i deciziile participanjilor la dezbatere.

Argumentele ci'iisi logice 243
Toate aceste motive fac ca, in afara cazurilor cu totul

exceptional _ cand i se intampla oratorului s3 imprumute cateva
verigi ale rationa- inentului s3u dintr-un sistem formal nu se
permite sprijinirea pe о contradictie, in sistemul adversarului. De
obicei, argumentarea se va strSdui s3 arate c3 tezele care sunt
combatute due la о incompatibilitate, care se aseam3na in aceasta
cu о contradictie, c3 ea consta in dou3 asertiuni intre care trebuie
s3 alegem, dac3 nu chiar s3 renunjam ?i la una §i la cealalta.
Tezele incompatible nu sunt astfel din motive pur formale
precum asertiunile contradictor». De§i ne straduim adesea s3 о
prezentam drept conforma cu ratiunea sau cu logica, adic3 drept
necesara, incompatibilitatea depinde fie de natura lucrurilor, fie
de о decizie uman3. De aceea, unui dintre mijloacele de арЗгаге
care va fi opus argumentarii cvasi logice bazate pe contradictii va
fi acela de a ar3ta c3 este vorba nu de contradictie, ci de
incompatibilitate, adic3 de faptul c3 se va scoate in evidenja
reductia, singura care a permis asimilarea la un sistem formal a
sistemului atacat, care* este de fapt departe de a prezenta aceea§i
rigiditate.
Cazul in care incompatibilitatea depinde de о decizie
personala pare cel mai indep3rtat de cel al contradictiei formale,
pentru c3, in loc s3 se impuna, aceasta incompatibilitate este data
§i pentru c3 se poate spera сЗ о nou3 decizie о va elimina
eventual. §eful guvernului care pune problema increderii, in
Ieg3tur3 cu о chestiune particular, creeaz3 о incompatibilitatje
intre menjinerea sa in functie §i respingerea solutiei pe саге о
preconizeaza. Un ultimatum creeaza о incompatibilitate intre
refuzul de a ceda $i mentinerea p3cii intre dou3 state.
Conduc3torii unui grup pot decide, sau pot constata la un
moment dat, c3 exista incompatibilitate intre apartenenta la
grupul lor §i cea la un alt grup, in timp ce conducatorii acestuia
din urm3 pot s3 nu-§i dea seama de acest lucru sau s3 afirme
contrariul.
Din anumite puncte de vedere este deci posibil s3 se decida
existenta unei incompatibilitaji, dar pentru terti, care sunt
incapabili s3 modifice aceasta decizie, incompatibilitatea data
poate avea un aspect obiectiv, de care trebuie s3 se tin3 cont, ca
de о lege a naturii. A dori s3 ignor3m aceasta obligatie in care ne
afl3m de a alege poate conduce la grave erori de calcul. A§a cum
244 Tehniale argumentative
frumos spune La Bruyere:

Neutralitatea intre doua femei care ne sunt deopotriva
prietene, de§i ele s-au desp3rtit pentru interese in care noi nu
avem nici un amestec, e un lucru anevoios: adesea trebuie s3
alegi intre ele sau s3 le pierzi pe amandoua1. .
Neutralitatea intre state, in timp de rSzboi sau de mare
tensiune, nu este mai putin dificil de respectat. DupS cum a
remarcat E. Dupreel, in capitolul s3u referitor la logica
conflictelor: „Orice diferend tinde s3 se extinda la terti, care il
dezvolta luand parte la el"2.
Pot rezulta incompatibilitati din aplicarea la situatii
determinate a mai multor reguli morale sau juridice, a unor texte
legale sau sacre. De§i contradictia intre dou3 propozitii
presupune un formalism sau cel putin un sistem de notiuni
univoce, incompatibilitatea este mereu legata de circumstante
intamplatoare, fie c3 acestea sunt constituite prin legi naturale, fie
din evenimente particulare sau din decizii umane. A§a se face c3,
dupa William Pitt, adoptarea unei anumite motiuni ar face
incompatibile dou3 aspecte ale p3cii dorite:
(...) calificativele „prompta §i onorabila" devin atunci
incompatibile. Trebuie in acest caz s3 alegem unui din
termenii altemativei; dac3 adopt3m moji- unea, nu putem
avea о pace „prompta §i onorabila"3.
§ 47. Procedee care permit evitarea unei incompatibilitati

Incompatibilitatile obliga la о alegere care este intotdeauna
anevo- ioas3. Va trebui s3 se sacrifice una dintre cele dou3 reguli,
una dintre cele dou3 vajori - dac3 nu chiar s3 se renunte la
amandoua, ceea ce antreneaz3 adesea noi incompatibilitati - sau
trebuie s3 se recurg3 la tehnici variate care s3 permita eliminarea
incompatibilitajilor §i pe care le vom putea califica drept
compromis, in sensul cel mai larg al termenului, dar care cel
mai adesea antreneaz3 §i un sacrificiu. De aceea viaja ne ofera
numeroase §i importante exemple de comportament care vizeaz3
1 LA BRUYERE, Caracterele, 50, p.142. (Ed. rom.: Editura pentru Literaturfl, Bucure§ti,
1968, Despre femei, 50, p. 183; n.t.)
2 E. DUPREEL, Sociologie generate, p. 143.
3 William PITT, Orations oil the French war, p. 116 (15 februarie 1796).
in esenJ3 nu s3 elimine о incompatibilitate intre dou3 reguli, sau
intre о conduita §i о reguia, ci s3 evite ca aceastS
incompatibilitate s3 poatS surveni.
Cum incompatibilitatile nu sunt formale, dar nu exista decat
referitor la anumite situatii, intelegem c3 trei atitudini foarte
diferite pot fi adoptate in maniera de a trata problemele pe care
aceasta confruntare a regulilor §i a situafiilor le poate pune
teoreticianului §i omului de actiune.
Prima, pe care am putea-o numi logica, este aceea in care
suntem preocupati, dinainte, de rezolvarea tuturor dificultatilor §i
tuturor problemelor care pot surveni, in situatiile cele mai variate,
pe care ne straduim sS ni le imaginam, ca urmare a aplic3rii unor
reguli, a unor legi §i norme сЗгога li se da adeziunea. Aceasta
este de obicei atitudinea savantului care se str3duie§te s3
formuleze legi care ii par a guverna domeniul pe care il studiaza
§i de la care ar a§tepta s3 dea seam3 de toate fenomenele
susceptibile a se produce in acei domeniu. Aceasta este de
asemenea atitudinea normala a celui care elaboreaza о doctrina
juridica sau etic3 §i care i§i propune s3 rezolve, dac3 nu toate
cazurile de aplicare, cel putin majoritatea celor de care, in
practica, ar trebui s3 ne ocup3m. Cel care, in conduita sa de viata,
ii va imita pe teoreticienii la care tocmai am f3cut aluzie, va fi
considerat drept om logic, in sensul in care se spune c3 francezii
sunt logici sau englezii, practici §i reali§ti. Atitudinea logica
presupune cS se ajunge la a se clarifica suficient notiunile
utilizate, la a se stabili suficient regulile admise, pentru ca
problemele practice s3 poata fi rezolvate f3r3 dificultate pe calea
unei simple deduct». Aceasta implica, de altfel, c3 neprev3zutul a
fost eliminat, c3 viitorul a fost controlat, c3 toate problemele au
devenit practic solubile.
Acestei atitudini i se opune cea a omului practic, ce nu
rezolva problemele decat pe m3sura ce apar, care i§i regande§te
notiunile ?i regulile in functie de situatiile reale §i de deciziile
indispensabile acjiunii sale. Aceasta va fi, contrar celei a
teoreticienilor, atitudinea oamenilor din domeniul practic, care
nu doresc s3 se angajeze mai mult decat trebuie, care doresc s3-§i
acorde, cat mai mult timp posibil, toata libertatea de actiune pe
care circumstantele le-o permit, care doresc s3 se poata adapta la
neprev3zut §i la experienta viitoare. Aceasta este in mod normal
246 Tehniale argumentative
atitudinea judecatorului care, ?tiind c3 fiecare dintre deciziile sale

constituie un precedent, cauta s3 le limiteze bataia, pe cat
247 Tehnidle argumentative
ii sta in putinta, sa le enunte f3r3 a depaî in a^teptari ceea

ce este necesar s3 spun3 pentru a-§i intemeia decizia, f3r3 a-§i
extinde formulele interpretative la situatii а сЗгог complexitate
ar putea s3-i scape.
In sfar§it, cea de-a treia dintre atitudini, pe care о vom numi
diplomaticd, gandindu-ne la expresia „boaia diplomatica", este
aceea in care nedorind, intr-un moment §i in ni§te circumstante
determinate, s3 ne plas3m in opozitie cu о regula sau s3
rezolv3m, intr-un fel sau in altul, conflictul ap3rut din
incompatibilitatea dintre doua reguli, ce pot fi aplicate unei
situatii particulare, inventam procedee pentru a evita aparitia
incompatibilitatii, sau pentru a amana pentru un moment mai
oportun deciziile care trebuie luate. lata cateva exemple in acest
sens.
Proust ne aminte§te, dup3 Saint-Simon, de ce subterfugii se
folo- seau nobilii pentru a evita rezolvarea unor probleme delicate
de intaietate a c3rei tran§are in maniera satisfacatoare nu era
permisa de о traditie instituita:
In anumite cazuri, in fata imposibilitatii de a se ajunge
la о intelegere, se stabile$te ca fiul lui Ludovic al XlV-lea,
Monseniorul, nu va primi un suveran strain decat afara, in
aer liber, pentru ca s3 nu se spuna c3, intrand in castel, unui
a mers inaintea celuilalt; §i Electorul palatin, primindu-l pe
ducele de Chevreuse la cin3, se preface, pentru a nu-i ceda
locul din dreapta, ca este bolnav, §i cineaz3 cu el, dar culcat
in pat, ceea ce rezolva dificultaple1.
Este о regula, in Japonia, de a nu primi musafirii decat in
Jinuta decenta. Dac3 fermierul este surprins la treburile sale de un
musafir nea§teptat, persoana sosita se va preface c3 nu 1-a v3zut,
pan3 in momentul in care el i§i va fi schimbat hainele, ceea ce s-
ar putea intampla chiar in aceea§i camera in care musafirul
a§teapt32.
Se vede, in acest caz, ca §i in cel precedent, ce rol joac3
fictiunea ca tehnica ce permite evitarea unei incompatibilitati.
Ficfiunea este un procedeu care consta intr-o prefacatorie, admis3
de p3rji, de convenience, sau de sistemul social, care ne permite
1 M. PROUST, Oeuvres completes, vol. VIII: Guerman les, p. 70. (Ed. rom.: In cautarea
timpului pierdut, Univers, Bucurejti, 1989, vol. Ill, p. 383; n.t.)
2 R. BENEDICT, The Chrysanthemum and the Sword, p. 156.
s3 ne comportam §i, mai ales s3 gandim, ca §i cum anumite fapte

s-ar fi produs sau nu s-ar fi produs, contrar realitajii. Cand
prefacatoria nu este dec3t unilateral, avem de-a face cu minciuna.
Cei care evita s3 ia decizii dezagreabile sunt adesea obligati s3-i
mints pe ceilalti §i s3 se minta pe ei injiji. Uneori tacerea nu are
alt scop decat acela de a evita о decizie referitoare la о
incompatibilitate. S3-1 cit3m inc3 о data pe Proust:
§ti(i, doamna [spuse ducele de Guermantes prinfesei de
Parma], nu a§ vrea nici mScar s3-i spun Orianei ей mi-ati
vorbit despre doamna de Souvre. Oriane о iube$te atat de
mult pe Alteta voastra, incat pe data о va invita pe doamna
de Souvre, va fi inc3 о vizita etc.1
Ducele, pref3candu-se c3 nu-i spune sotiei sale c3 printesa
de Parma a vorbit despre doamna de Souvre, evita о
incompatibilitate; el va vorbi negrejit despre acest demers, dar о
scute§te pe sotia lui de a alege intre aversiunea pentru doamna de
Souvre §i deferenta fata de printesa de Parma.
Fictiunea, minciuna, tacerea servesc la evitarea unei
incompatibilitati in planul actiunii, pentru a nu trebui ca ea s3 se
rezolve in plan teoretic. Ipocritul se preface c3 adopta о reguia de
conduita conforma cu cea a altora pentru a evita s3 fie nevoit s3
justifice о conduita pe care о prefera §i pe care о adopta in
realitate. S-a spus adesea cS ipocrizia este un omagiu pe care
viciul il aduce virtutii: ar trebui s3 preciz3m ей ipocrizia este un
omagiu pe care il aducem unei valori anume, cea pe саге о
sacrific3m, pref3candu-ne a о urma, pentru c3 refuz3m s3 о
confruntam cu alte valori. lncompatibilitatea este astfel eliminata
in actiune, dar evident cu pretul unor noi incompatibilitati, cea
intre о conduita ipocrita §i о corlduita deschis3 §i sincera, cea
intre о gandire mai mult sau mai putin sistematizata §i о gandire
care se dispenseaz3 de c3utarea unor solutii sustenabile. Am
putea aminti aici apropierea pe саге о face V. Jankelevici intre
milostenie §i minciun3; „milostenia, ca §i minciuna, aman3
problema f3r3 s3 о solutioneze; атапЗ dificultatea f3cand-o §i
mai grea"2. Aceasta ultima гетагсЗ ni se pare evidenta, totu§i,
1 M. PROUST, Le cole de Guermantes, 111, p. 90. (Ed. rom.: Univers, Bucure§ti, 1989, vol.
Ill: Guermantes, p. 398; n.t.)
2 V. JANKELEVITCH, Trnite des verlus, p. 435.
trebuie s3 ne dam seama c3 este vorba despre noi dificultati:
cunoa§tem greutatea pe care о reprezinta pentru mincinos
mentinerea coerentei universului s3u fictiv. Problema actuals a
fost, la randul ei, intru totul rezdlvatS. Din acest motiv, minciuna
nu se deosebe§te deloc de toate solutiile pe care le vom intalni:
ele pun, de asemenea, noi probleme, dar a cSror solutie poate s3
nu fie deloc atat de urgentS pe cat era cea a problemei rezolvate.
In timp ce ipocrizia consta in a 13sa s3 se creada c3 adopti о
conduita conforma cu cea ajteptata, adic3 in a I3sa s3 se creada
c3 ai tran§at intr-un anumit sens, alte tehnici, dimpotriv3, constau
in a I3sa s3 se creada c3 nu ai tran§at. Boala diplomatic3 poate
servi la evitarea anumitor decizii, dar ea serve§te de asemenea la
a masca faptul сЗ о decizie a fost luat3: decis s3 nu mearg3 la о
anumita receptie, interesatul se preface a fi in incapacitatea - pe
motiv de boala, de absenta - de a alege daca va merge sau nu.
Sartre a dezvoltat о teorie a relei credinte, ca fiind ,,o
anumita arta de a forma concepte contradictor»" 1. Aceste
concepte „unesc in ele о idee §i negarea acestei idei". Reiese
destul de clar din exemplele pe care le da, c3 nu ne situ3m in
domeniul contradictoriului §i c3 reaua credinta a lui Sartre
inseamna refuzul de a recunoa§te incompatibilitati: ca dovada
exemplul femeii c3reia i se spun cuvinte spiritualiste §i c3reia i
se tine mana. Pornind de la acest refuz, Sartre va dezvolta о
conceptie a relei credinte care se aplic3 convingerii inse§i 2 §i
asupra c3reia nu ne vom lungi. Dar distinctia pe care о stabilejte
la plecare, intre facticitate, ceea ce semnifica cuvintele §i
gesturile, §i transcendenta, acei ceva catre care tind ele,‘§i pe
care reaua credinta refuza s3 о coordoneze, poate fi utila pentru a
descrie anumite incompatibilitati §i refuzul de a le recunoa§te.
Incompatibilitatile difera de contradictii pentru c3 ele nu
exista decat in funcjie de circumstanje: pentru a intra intr-un
conflict ce impune о alegere este necesar ca dou3 reguli s3 fie
aplicabile simultan unei aceleia§i realit3fi. Incepand cu
momentul in care poate fi diluata incompatibilitatea in timp, in
care pare posibil s3 se aplice cele dou3 reguli succesiv, §i nu in
acela§i timp, sacrificarea uneia dintre ele ar putea fi evitatS.
Acesta este motivul pentru care atitudinea, pe care am denumit-o
1 J.-P. SARTRE, Fiinta $i neantul, p. 95. (Ed. rom.: Paralela 45, Pite§ti, 2004, p. 120; n.t.)
2 Ibid., p. 123.
practica, nu cauta s3 rezolve, dinainte, toate conflictele posibile.

Atitudinea diplomats se str3duie§te s3 tntirzie solutionarea lor,
pentru a nu trebui s3 fac3 imediat un sacrificiu considerat dificil,
in speranfa c3 circumstance ulterioare vor permite fie evitarea
alegerii, fie luarea deciziei in mai buna cuno§tinJ3 de cauz3. Dar
am spus-o deja, §i о repetam, este posibil ca eludarea unei
incompatibilitati actuale s3 creeze altele noi, chiar mai grave, in
viitor.
§ 48. Tehnici care vizeaza prezentarea unor teze drept

compatibile sau incompatibile
intrucat dou3 propozitii nu sunt incompatibile ci devin, ca
urmare a unei anumite determin3ri de notiuni in raport cu
circumstante particulare, tehnicile care permit prezentarea unor
enunturi ca fiind incompatibile §i tehnicile care vizeaz3
restabilirea compatibilitatii sunt printre cele mai importante din
toata argumentarea.
Dou3 propozitii sunt numite contradictorii, intr-un sistem
formalizat, cand, una fiind negarea celeilalte, se presupune c3,
de fiecare data cand una dintre ele poate fi aplicata unei situatii,
poate fi §i cealalt3. A prezenta ni§te propozitii drept
contradictorii inseamna a le trata ca §i cum, una fiind negarea
celeilalte, ele ar face parte dintr-un sistem formalizat. A ar3ta
incompatibilitatea a dou3 enunturi inseamna a arata existenta
unor circumstante care fac inevitabiia alegerea intre cele dou3
teze in discutie.
Orice formulare care, in enuntarea unor propozitii, va tinde
s3 le prezinte ca fiind negarea uneia de c3tre cealalta, va putea
sugera c3 atitudinile care sunt legate de ele sunt incompatibile.
Lumea „in care avem fiinta" §i cea f3r3 fiinta sunt pentru G.
Marcel presupozitiile ontologice a dou3 modurl de viata, cel al
personalitajii §i cel al functiei, unui „plin", ceialalt ,,gol", care,
descrise ca incompatibile, par s3 fi fost incompatibile pe drept
cuvant din cauza chiar a acestor presupozitii 1. Pe de alta parte, a
afirma c3 a fost о alegere va ajuta retrospectiv, ca s3
1 G. MARCEL, Position et npproches amcreles rlu imjstcre oiitliulogiqnc.

spunem a§a, la prezentarea ca incompatibile a tezelor care

vor fi putut influenta aceasta alegere.
Vom prezenta deci teze drept incompatibile punand accentul
- in ansamblul celor de care se leaga - pe punctul in care pot fi ele
traduse cel mai u§or printr-o afirmatie §i о negatie. Dar punerea
in opozitie a unor teze nu este niciodata independenta de
conditiile aplic3rii lor.
Una dintre tehnicile de a formula incompatibilitati consta in
a afirma c3, din dou3 teze care se exclud, cel pujin una poate fi
aplicata intotdeauna, ceea ce ar face inevitabil conflictul cu
cealalta teza, cu conditia ca ambele s3 se aplice aceluia§i obiect.
Cele dou3 teze vor deveni compatibile dac3 о diviziune a
timpului, sau о diviziune care prive§te obiectul, permite s3 se
evite conflicful. Dou3 afirmatii ale unei aceleia§i persoane, in
momente diferite ale vietii sale, pot fi prezentate ca incompatibile
dac3 toate enunturile acestei persoane sunt tratate ca formand un
singur sistem; dac3 trat3m diferitele perioade ale vietii sale ca
nefiind solidare una cu cealalta, incompatibilitatea dispare.
Enunpiri ale diferitilor membri ai unui grup vor fi tratate drept
incompatibile, dac3 grupul este considerat ca un tot, iar tezele
tuturor membrilor s3i ca formand un sistem unic; dac3 putem
ar3ta c3 unui din enunturi nu reprezinta un punct de vedere
autorizat, incompatibilitatea nu mai exista. Nu exista nici un
inconvenient in principiu in aceea c3 reguli diferite determin3
comportamentul membrilor unor grupuri distincte. О dificultate
va арЗгеа dac3 un membru comun acestor dou3 grupuri se afla
plasat intr-o situatie in care cele dou3 reguli diferite ii prescriu
comportamente incompatibile.
Este perfect posibil ca un §ef de stat, dornic s3 salvgardeze
pacea, s3 poata reu?i f3r3 a permite s3 se aduc3 atingere onoarei
najionale. Dar este posibil ca cele dou3 norme pe care §i le
impune in conducerea afacerilor politice s3 devina incompatibile
intr-o situate anume. Care va fi aceasta situate care atenteaza la
onoarea najionala? Unii oameni politici vor putea avea opinii
diferite in Ieg3tur3 cu aceasta: libertatea lor de decizie este
corelativa a caracterului vag al nofiunilor utilizate pentru a
descrie situafia.
Cel care i§i interzice s3 ucida о fiinja vie poate fi impins la о
incompatibilitate dac3 admite, de asemenea, c3 trebuie ingrijiJi
252 Tel in idle argumentative
bolnavii care sufer3 de о infectie. Se va servi sau nu de

penicilina, riscand s3 distrugS un mare num3r de microbi? Pentru
a evita incompatibilitatea intre cele dou3 reguli pe care dore§te s3
le respecte, el va fi probabil obligat s3 precizeze anu niti termeni,
astfel incat situatia particular in fata careia se afl3 s3 nu mai cad3
sub incidenta uneia dintre ele. A§a cum extinderea ariei de
aplicare a unor reguli cre§te riscurile de incompatibilitati,
restrangerea acestei arii le diminueaza.
Bentham ii acuz3 de sofism pe cei care se opun oric3rei
cre3ri de noi functii, invocand pericolul cre§terii influentei
guvernului. Intr-adevar, dup3 рЗгегеа lui, intregul sistem al
guvern3rii s-ar distruge dac3 am cuteza s3 aplic3m in mod
constant acest argument1. Sofismul rezulta din incompatibilitatea
acestui argument, extins nu numai la toate propozitiile noi, ci §i
la toate situatiile deja existente, cu mentinerea unei forme
oarecare a guvernului. Dar pentru a actualiza aceasta incompa-
tibilitate, Bentham este obligat s3 extinda aria de aplicare a
argumentului cu mult in afara a ceea ce pretinsesera vreodata
adversarii s3i.
Se pretinde adesea c3, prin extinderea la cazuri care ar fi
sc3pat atentiei adversarului, sunt scoase in evidenta
incompatibilitatile: se va obiecta, celui care nu vrea s3 admita ca
un adev3r s3 se afle in spirit dac3 spiritul nu s-a gandit niciodata
la el, c3, prin extensie, adev3rurile la care nu ne mai gandim ar fi
§i ele din acei moment straine spiritului 2; na§terea zeilor va fi
asimilata cu moartea lor, pentru а-i acuza de impietate atat pe cei
care afirma c3 zeii se nasc, cat §i pe cei care afirma c3 ace§tia
mor\
Aceste extinderi nu sunt deloc о simpia generalizare, ci pun
in joc, foarte vizibil, о identificare despre care vom mai avea de
vorbit1. Pe ea se va pune accentul atunci cand Locke scrie:
Va fi foarte greu s3-i faci pe oamenii sensibili
sadnteleaga ca cel care, cu ochii lipsiji de lacrimi ji cu
spiritul satisf3cut, i§i da fratele pe mana c3iailor pentru a fi
ars de viu, este preocupat sincer §i din toata inima s3-§i
salveze fratele din flac3rile iadului de pe lumea cealalta.3
1 BENTHAM, Opere, t. I: Tratat despre sofismele politice, p. 479.
2 LEIBNIZ, Noi eseuri asupra intelectului omenesc, pp. 79-80.
3 LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning toleration, p. 137.
Anumite norme pot fi incompatibile prin faptul c3 una dintre
ele reglementeaz3 о situatie pe care cealalta о exclude. Ruth
Benedict semnaleaza faptul c3 prizonierii japonezi erau foarte
cooperanfi in timpul interogatoriilor, pentru c3 nu primisera
instructiuni referitoare la ceea ce puteau divulga, sau nu, cand ar
fi fost facuti prizonieri. Ea гетагсЗ faptul c3 aceasta se datora
educatiei militare japoneze care ii obliga pe soldati s3 lupte pan3
la moarte1. Aceasta conceptie era incompatibila cu inv3tarea
regulilor de conduita de urmat de catre prizonieri.
Ar fi, desigur, ingaduit s3 ne extindem asupra multor altor
cazuri de incompatibilitate. Ne-ar pl3cea s3 expunem inc3 vreo
cateva situafii deosebit de interesante in care incompatibilitatea
nu opune, una alteia, reguli diferite, ci о regula cu consecinte care
decurg din insu§i faptul c3 ea a fost afirmat3: vom califica acest
fel de incompatibilitate, care se prezinta subtnodalitaji diferite, cu
numele generic de autofagie. Genera- lizarea unei reguli,
aplicarea ei f3r3 exceptie, ar conduce la a impiedica aplicarea ei,
la a о distruge. Ca s3 lu3m un exemplu din Pascal:
Nimic nu int3re§te atat de mult pyrrhonismul decat cei care nu
sunt
deloc pyrrhonieni: dac3 ar fi to(i, ei n-ar avea dreptate2.
Retorsiunea, care era numita in Evul Mediu redarguitio
elenchica, constituie uzajul cel mai celebru al autofagiei: este un
argument care tinde s3 arate c3 actul prin care este atacata о
regula este incompatibil cu principiul care sustine acest atac.
Retorsiunea este adesea utilizata, de la Aristotel incoace, pentru а
арЗга existenta de principii prime3. Este ceea ce Ledger Wood
nume§te foarte corect „method of affirmation by attempted
denial"!
Astfel, celui care obiecteaz3 la principiul noncontradicfiei, i
se replica prin aceea c3 ins3§i obiecjia sa, prin faptul c3 pretinde
c3 afirma adev3rul, din aceasta reiejind c3 interlocutorul lui
afirm3 falsul, presupune principiul noncontradicjiei: actul implies
1 Ruth BENEDICT, The Chrysanthemum and the Sword, pp. 30 $i 41.
2 PASCAL, Oeuvres, Bibl. de la Pl&ade, Pensees, p. 185 (81, p. 871 (374. ed.
Brunschvicg). (Ed. rom.: Cugetdri, Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 302; n.t.)
3 Cf. G. ISAYE, La justification critique par retorsion. Revue philosophique de
Louvain, mai 1954, pp. 205-233. Cf. $i Dialectica, 21, p. 32.
ceea ce neagS cuvintele. Argumentul este cvasi logic deoarece,

pentru a scoate in evidenjS incompatibilitatea, trebuie о
interpretare a actului prin care adversarul se opune unei reguli. Iar
aceasta interpretare, conditie a retorsiunii, ar putea, ea ins3§i, s3
fac3 obiectul unor controverse1.
Un caz comic de aplicare a retorsiunii, §i care sugereaza
posibilitatile de a sc3pa de ea, este furnizat de povestea
politistului care, intr-un teatru de provincie, in momentul in care
publicul se pregatea s3 cante La Marseillaise, urc3 pe scen3
pentru a anunta c3 este interzis tot ceea ce nu figureaz3 pe aft?.
„Dar tu, intrerupe unui dintre spectatori, tu e?ti pe afi§?" In acest
exemplu politistul, prin afirmatia sa, contravine unui principiu pe
care il formuleaz3, in timp ce, in cazurile de retorsiune, se
presupune un principiu care este respins, dar structura
argumentului este aceea§i.
О alta situatie care poate duce la autofagie este aceea in care
un enunt nu este opus actului prin care este afirmat, ci se aplic3
regula la ea insa§i: autofagia rezulta din autoincludere.
Pozitivi§tii care afirma c3 orice propozitie este analiticS sau de
natura experimentaia, vor fi intrebati dac3 ceea ce tocmai au
spus este о propozitie analitic3 sau una rezultand din experienta.
Pe filosoful care pretinde c3 orice judecata este о judecata de
realitate sau о judecata de valoare, il vom intreba care este
statutul afirmatiei sale. Pe cel care argumenteaz3 pentru a res-
pinge validitatea oric3rui rationament nondemonstrativ, il vom
intreba care este valoarea propriei sale argumentari. Nu orice
autoincludere conduce la autofagie, dar ea obliga la a reflecta la
valoarea cadrului clasificator pe care ne propunem s3-l stabilim,
§i conduce prin aceasta la о sporire a con§tiintei; autorul va
anticipa adesea fie pentru a ar3ta c3 autoincluderea nu creeaz3
nici о dificultate, fie pentru a indica motivele care impiedica
producerea autoincluderii.
О alta forma inc3 de autofagie este cea care opune о regula
consecintelor care par a decurge din ea. In Sofisme annrhice,
Bentham critica constitutia franceza care justifies insurectiile:
1 Cf. la acest subiect F. GONSETH, Dialectica, 21, p. 61 §i H. FE1GL, De Principiis non

disputandum...?, in Philosophical Analysis, editata de Max BLACK, p. 125.
Argumentele ciwsi logice 255
Dar a le justifica inseamna a le incuraja (...). A justifica

distrugerea ilegala a unui guvem inseamna a submina orice
alt guvem, f3r3 a-1 excepta nici pe acela pe care dorim s3-l
substituim celui dintai. Legiuitorii Franjei il imitau, f3r3 sa-ji
dea seama, pe autorul acelei legi barbare care ii conferea
asasinului unui print dreptul de а-i succeda la tron1.
Ar cSdea sub incidenta aceleia§i obiectii orice teorie,
declaratS de un infirm, care preconizeazS suprimarea infirmilor.
Putem plasa in chiar aceastS categorie de argumente replica lui
Epictet cStre Epicur care apSrS abandonarea copiilor:
In ceea ce m3 privejte, cred c3, chiar dac3 mama ta $i
tatal t3u ar fi ghicit c3 aveai s3 spui astfel de lucruri, nu te-ar
fi expus2.
Toate aceste cazuri de autofagie slSbesc о tezS arStand
incompa- tibilitStile pe care le dezvSluie о reflectie asupra unor
conditii sau consecinte ale afirmSrii sale. Nici aici, nici in
celelalte cazuri de incompatibilitate, nu suntem constranji la
absurd, la о contradictie pur formalS. Dar totu§i nu putem neglija
sS tinem cont de aceste argumente dacS nu dorim sS ne expunem
ridicolului. Ridicolul, §i nu absurdul3, este arma principals a
argumentSrii: de aceea este indispensabil sS consacrSm acestei
notiuni о dezvoltare mai amplS.
§ 49. Ridicolul §i rolul sau in argumentare

Ridicolul este ceea ce merits sS fie sanctionat prin ras, acei
ceva pe care E. Dupreel, in excelenta sa analizS, 1-a numit „ras
de excludere"4. Acesta din urmS este sanctiunea transgresSrii
unei reguli admise, о manierS de a condamna о conduits
excentricS pe care nu о considerSm atat de gravS §i de
periculoasS pentru a о reprima prin mijloace mai violente.
О afirmatie este ridicolS imediat ce intrS in conflict, fSrS
justificare, cu о opinie admisS. Este de la bun inceput ridicol cel
care pScStuie§te impotriva logicii sau se in§eal3 in enunfarea
1 BENTHAM, Opere, 1.1: Sofisme anarhice, p. 524.

2 EPICTET, Couvorbiri, cartea I, 23, § 7.
3 Cf. uzajul acestor termeni la PASCAL, Ciigetari, Aion, Oradea, 1998, p. 269 (273).
Traducere de Maria §i Cezar Iv3nescu.
4 E. DUPREEL, Essais phiralistes (Le ргоЫёте sociologique du rire), p. 41.
faptelor, cu condi Jia sS nu il considerSm un alienat sau о fiinta

pe care nici un act nu risca sa о descalifice pentru ca nu se bucura
nici de cel mai mic credit. Este suficienta о eroare de fapt,
constata La Вгиуёге, pentru a arunca un om intelept in ridicol 1.
Teama de ridicol, §i desconsiderarea pe care el о antreneaza, a
fost adesea utilizata ca mijloc de educatie; acesta este atat de
puternic, incat ni§te psihiatri au subliniat chiar pericolul utilizarii
sale pentru echilibrul copilului pandit de anxietate 2. In mod
normal ridicolul este legat de faptul ca о regula a fost transgresata
sau combS- tuta in mod inconjtient3, prin ignorarea fie a regulii
inse§i, fie a consecintelor dezastruoase ale unei teze sau ale unui
comportament. Ridicolul se exercita in favoarea pastrarii a ceea
ce este admis; о simpla schimbare de opinie nejustificata, adica о
opozitie la ceea ce noi injine enuntaserSm, ne-ar putea expune la
a§a ceva.
Ridicolul este arma puternica de care dispune oratorul contra
celor care risca s3-i zdruncine argumentarea, refuzand, fSrS
motiv, s3 adere la о premisa sau alta din discursul s3u. Tot pe ea
trebuie sa о utilizam contra celor care ar indrazni s3 adere, sau sa
continue sa adere, la dou3 teze considerate incompatibile, fara a
se stradui s3 elimine aceasta incompatibilitate: ridicolul nu-1
atinge decat pe cel care se las3 inchis in plasa sistemului inventat
de adversar. Ridicolul este sanctiunea orbirii ji nu se arata decat
celor pentru care aceasta orbire este in afara oricSrei indoieli.
Va fi ridicol nu numai cel care se opune logicii sau
experientei, dar §i cel care va enunta principii ale cSror
consecinte neprevazute il pun in opozitie cu concept» care sunt de
la sine intelese intr-o societate data §i cu care nu ar indrSzni el
insuji se se ciocneasce. Opozitia la normal, la rezonabil poate fi
1 LA BRUYERE, Caracterele, Despre judecati, 47, p. 379. (Ed. rom,: Editura pentru
Literatura, Bucure§ti, 1968, pp. 145-146.)
2 Harry Stack SULLIVAN, The Interpersonal Theory of Psychiatiy, p. 268; cf. pe de alta
parte pentru raportul dintre anxietate §i incompatibilitate, pp. 170, 190, 346 §i asupra
neatentiei selective care permite evitarea acestor incompatibilitati, A. H. STANTON,
Sullivan's Conceptions, in Patrick MULLAHY, The contributions of Harry Stack Sullivan,
p. 70.
3 Platon nu ignora acest lucru §i anticipeaz3 rasul pe care il vor starni unele dintre
propozitiile sale care biciuiesc cu violenta uzajurile stabilite; PLATON, Republica, cartea
V, 452,457 b, 473 c.
considerate un caz particular de opozitie la о norme admisS. Este,

spre exemplu, rizibil se nu-ti dozezi eforturile fn funcjie de
importanta obiectului lor1.
A spune despre un autor ce opiniile sale sunt inadmisibile,
pentru ce consecintele lor ar fi ridicole, este una dintre cele mai
puternice obiectii ce pot fi prezentate in argumentare. A§a se face
ce La Bruyere, in dialogurile sale despre chietism, ridiculizeaze
aceaste doctrine aretand ce adepjii ei ar trebui se se opune atat
datoriei caritetii, cat §i practicerii devotiunii, consecinte la care
nici un crejtin nu ar putea subscrie2. Cand, in 1877, in Belgia,
ministrul catolic al Justitiei decide se nu-i mai urmereasce in
justitie, in ciuda legii penale care proteja libertatea elettorului, pe
preotii care ii amenintau cu chinurile iadului pe enoriajii lor care
ar vota pentru partidul liberal, tribunul Paul Janson il
ridiculizeaze pe ministru: acesta din urme, punand la indoiale
seriozitatea unor astfel de ameninteri, comitea ,,o adeverate
erezie religioase"3.
Adesea, aceaste ridiculizare se obtine prin constructii
savante bazate pe ceea ce ne streduim se criticem. A§a cum, in
geometrie, rationamentul prin reducere la absurd incepe prin a
presupune adeverate о propozitie A pentru a areta ce consecintele
sale sunt contradictorii faje de ceea ce a fost de altfel consimjit
ji a trece de aici la adeverul lui non-A, tot aja argumentarea cvasi
logice, cea mai caracterizate de ridicol, va consta in a admite
provizoriu о teze opuse celei pe care dorim se о aperem, in a
dezvolta consecintele acesteia, in a areta incompatibilitatea fate
de ceea ce credem de altfel, ji a pretinde se trecem de aici la
adeverul tezei pe care о sustinem. Este ceea ce incerca Whately
atunci cand, intr-un pamflet anonim, incepea prin a admite ca
fondat tipul de obiecjii invocate contra veracitejii Scripturii,
extregea consecinjele ji sfSrjea prin a nega existenja lui
Napoleon. Argumentarea care, ridiculizand procedeele criticii
biblice, viza se
1 PLATON, Republica, cartea VI, 505 e. Pentru argumentarea prin duble ierarhie cf. al
nostru § 76.
2 LA BRUYERE, Bibl. de la Pl6iade, Dialogues sur le quietisme. I, p. 532; V, p. 576.
3 Paul JANSON, Discours parlementaires, vol. I, p. 19 (6 iunie 1877).
Argumentele ci'iisi logice 258
inspire incredere in textul Scripturii, nu a avut succesul

sperat, dar a pSrut amuzantS1.
Asumarea provizorie prin care incepe acest gen de
rationament se poate traduce printr-o figurS, ironia. Prin ironie
„vrem sS facem sS se inJeleagS contrariul a ceea ce spunem" 2.
De ce acest subterfugiu? Pentru cS avem de-a face in realitate cu
о argumentare indirectS. IatS in legSturS cu aceasta un frumos
exemplu luat de la Demostene:
FrumoasS recompensS au primit oretanii fiindcS s-au
increzut in prietenia lui Filip §i 1-au alungat pe Eufraios!
FrumoasS recompensS a primit §i poporul din Eretria
fiindcS a indepSrtat pe ambasadorii vo$tri §i s-au dat pe
niana tiranului Cleitarhos! Acum eretrienii indurS sclavia
sub lovituri de bici §i sunt r3pu$i!3
Ironia este educativS4 pentru cS, dacS poporul din Oreos §i
eretrienii nu mai pot face nimic, poporul Atenei, in ceea ce-1
prive§te, mai poate incS alege. SS ne amintim in legSturS cu
aceasta emojia cauzatS in Belgia, in 1950, de un discurs in care
Paul Reynaud vorbise despre „neutralitatea care i-а reujit atat de
bine Belgiei in douS reprize"5. Oratorul a declarat cS nu dorise sS
critice Belgia, ci sS arate cS neutralitatea nu era о garantie, adicS
el admitea cS, in ceea ce prive§te Belgia, fusese о constrangere
materials sau psihologicS in favoarea neutralitStii, pSstrand
ridicolul pentru auditorii sSi francezi incS liberi sS decidS.
Ironia presupune intotdeauna cuno§tinte complementare pe
tema faptelor, a normelor. In exemplul citat de Dumarsais: „Ей о
declar deci, Quinaut este un Virgiliu" 6, afirmatia ar fi
incompatibilS cu normele admise §i bine cunoscute. Ironia nu
poate fi deci utilizatS in cazurile in care ne indoim de opiniile
oratorului. Aceasta ii da ironiei un caracter paradoxal: daca о
folosim, este pentru ci este util sS argumentSm; dar pentru a о
1 Cf. R. D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Part. I, cap. Ill, § 6, notS, p. 100.
2 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 1Э1.
3 DEMOSTENE, Discursuri: Filipica a treia, § 66. (Ed. rom.: In: Pagitti alese din oratorii greci,
Buc., Ed. pentru LiteraturS, 1969, pp 144-145.),
4 Pentru rolul sSu in dialogul platonician, cf. R. SCHAERER, Le m£canisme de l'ironie
dans ses rapports avec la dialectique, Rev. de metaph. et de morale, iul. 1941.
5 Cf. ziarul Le Soir din 3 iunie 1950.
65 BOILEAU, Satire IX, citat de DUMARSAIS, Des Tropes, p. 132.
folosi este nevoie de un minimum de acord. Este ceea ce-l
determine pe Baroja sa spun2 ci ironia are un caracter mai social
decat umorul1. Acest aparent paradox nu este decat unui dintre
aspectele, impins panS la extrema, ale oricSrei argumentari.
Ironia eSte cu atat mai eficace, cu c£t se adreseaza unui grup
bine delimitat2. Este conceptia pe care ne-o facem despre
convingerile unor medii, singura care ne da posibilitatea S3
ghicim daca anumite texte sunt sau nu ironice3.
Uzajul ironiei este posibil in toate situatiile argumentative.
Totu§i, unele dintre ele par a incita in mod deosebit la ironie.
Vayson de Pradenne constata ci, in controversele arheologice,
apSrStorii autenticitatii se servesc copios de ironie: astfel, Th.
Reinach descrie о societate de falsificatori, unde toate deciziile
sunt luate cu majoritate de voturi, societate care ar fi fabricanta
tiarei lui Saitapharnes4. Este de inteles ca ironia sa fie mai ales
procedeul apararii intrucat, pentru a fi inteleasa, ea cere о
cunoajtere prealabila a pozitiilor oratorului; or, acestea au fost
evidentiate de atac.
Daca este adevarat ca ridicolul joaca, in argumentare, un rol
analog celui al absurdului in demonstrate, totu§i - ji aceasta este
dovada ca argumentarea nu este niciodata constrangatoare -
putem cadea in ridicol, plasandu-ne cu totul in opozitie cu о
regula admisa in mod obi§nuit. Cel care cade in ridicol о sacrifica
pe aceasta ji risca un blam din partea grupului. Dar acest
sacrificiu poate sa nu fie decat provizoriu, daca grupul consimte
fie sa admita exceptii, fie sa modifice regula.
Este nevoie de indrazneala pentru a infrunta ridicolul, de о
anumita capacitate de a dep3§i anxietatea, dar nu este suficient
pentru a reu§i: pentru a nu cadea in ridicol, este nevoie de un
prestigiu suficient de mare §i nu suntem niciodata siguri ci el va
fi astfel. Intr-adevSr, cSzand in ridicolul pe care il stSrne§te
1 Pi'o BAROJA, La caverna del humorismo, p. 96.

2 Cf. AUERBACH, Mimesis, pp. 213-214, excelenta analiza a unui pasaj ironic din
Boccaccio.
3 Spre exemplu, scrisoarea lui Jdanov catre Stalin, in J. HUXLEY, Soviet genetics and
world science, pp. 230-234 (Post-scriptum II).
opozijia nejustificata la о norma admisS, ne angajam intreaga

persoana, solidara cu acest act periculos, lansam о provocare,
provocam о confruntare de valori cu final incert.
Cei care adopta un nume injurios ji iji fac о glorie din
aceasta, cei care lanseaza о moda noua sau care refuza, ca
Gandhi, sa se plieze pe obiceiurile Occidentului, cand se gasesc
acolo, cei care adera la ni§te opinii sau adopta maniere de a se
comporta ie§ite din comun vor inceta sa fie ridicoli cand vor fi
imitaî intru totul. Prestigiul §efului se masoara in capacitatea sa
de a impune reguli ce par ridicole §i de a le face admise de catre
subordonati1. Pentru ca un enunt contrar opiniei admise in mod
curent sa devina о teza care sa merite sa fie discutata, ar trebui sa
se bucure de sprijinul unui filosof important2. Un prestigiu
supraomenesc ar fi necesar pentru a ne opune faptelor sau
ratiunii: de unde forta acelui credo quia absurdum. In mod
normal argumentarea, lucrare a oamenilor, nu se opune decat la
ceea ce nu este considerat obiectiv valabil. Opiniile despre care
trateaza ea nu sunt absolut indiscutabile, autoritatile care le
afirma sau le combat nu sunt cu totul inatacabile, iar solutiile care
vor fi acceptate, in ultima instanta, nu sunt cunoscute dinainte.
Maniera cea mai frecventa de a combate о regula sau о
norm3 admisa nu va consta doar intr-un conflict de forte, in
faptul de a opune prestigiului de care se bucura regula pe acela al
adversarilor acesteia. In mod normal, vom justifica aceasta
opozitie, vom g3si motive pentru care in anumite circumstante, in
situatii anume, regula ar trebui sa nu fie aplicata: ii vom restrange
influenta ?i sensul, gratie unei argumentari adecvate, din care va
rezulta о ruptura a legaturilor admise, о reorganizare a notiunilor.
Vom examina indelung aceste procedee de argumentare in acea
parte a tratatului nostru consacrata disocierilor.
§ 50. Identitate §i definitie in argumentare
Una dintre tehnicile esentiale ale argumentarii cvasi logice
este identificarea diverselor elemente care constituie obiectul
discursului. Orice uzaj de concepte, orice aplicare a unei
clasificSri, orice recurgere la inductie implied о reducere a unor
elemente la ceea ce este identic §i interjanjabil in ele; dar noi nu
vom numi aceastS reducere eras/ logica decat atunci cand aceastS
1 Cf. ISOCRATE, Discursuri: Busiris, § 26.
2 ARISTOTEL, Topica, cartea I, cap. 2,104 b, 19-24.
identificare de fiinje, de evenimente sau de concepte nu este
considerate nici drept intru totul arbitrarS, nici evidenta, adicS
atunci cand face sau poate face loc unei justificSri argumentative.
Vom distinge, printre procedeele de identificare, pe acelea care
tind catre о identitate complete ji pe altele care nu cer decat о
identitate partialS a elementelor confruntate.
Procedeul cel mai caracteristic de identificare complete
consta in utilizarea definitiilor. Acestea, cand nu fac parte dintr-
un sistem formal, §i cand pretind totuji cS identifies definiens cu
definiendum, vor fi considerate, de noi, drept argumentare cvasi
logics. Nu putem admite cS aceste definijii ar putea fi fondate pe
evidenta unor raporturi notionale pentru ci aceasta ar presupune
claritatea perfects a tuturor termenilor confruntati.
Pentru ca о definitie sS nu ne sugereze aceastS identificare a
termenilor pe care ea ii prezintS ca echivalenti, trebuie sS insiste
pe distinctia lor, precum aceste definitii prin aproximare sau prin
exempli- ficare in care i se cere in mod expres cititorului sS
prezinte un efort de purificare sau de generalizare care sS-i
permits sS strSbatS distanta care separS ceea ce este definit de
mijloacele utilizate pentru a-1 defini.
Printre definitive care due la identificarea a ceea ce este
definit cu ceea ce il definejte, vom distinge, impreunS cu Arne
Naess1, urmStoa- rele patru tipuri:
1) definijiile normative, care aratS felul in care dorim ca un
cuvant sS fie utilizat. AceastS normS poate rezulta dintr-un
angajament individual, dintr-un ordin destinat altora, dintr-o
regulS despre care se crede cS ar trebui sS fie urmatS de cStre
toatS lumea;
2) definitiile descriptive, care arata care este sensul acordat
unui cuvant intr-un anumit mediu la un anumit moment;
3) definitiile de condensare care indica elemente esentiale
ale definifiei descriptive;
4) definitiile complexe care combine, in maniera variata,
elemente ale celor trei tipuri precedente.
Aceste definitii diferite ar fi fie recomandari, fie ipoteze
empirice privind sinonimia lui definiendum cu definiens.
Printre definitiile normative, doar cele care se prezinta ca
1 Cf. A. NAESS, Interpretation and Preciseness, cap. IV.
regula obligatorie sunt susceptibile de a fi sustinute sau

combatute datorita argumentarii; la fel stau lucrurile cu definitiile
de condensare, despre care ne putem intreba in ce m3sura
indicatiile pe care le furnizeaza sunt sau nu esentiale. Cat despre
definable descriptive, ele se vor bucura, atata timp cat nu sunt
contestate, de statutul de fapt.
Toate aceste definijii, §i posibilitahle argumentative pe care
le furnizeaza, sunt inca necunoscute de majoritatea logicienilor а
сЗгог gandire continua sa evolueze in cadrul dihotomiei clasice a
definijiilor reale §i nominale, primele fiind tratate drept propozitii
susceptibile de a fi adevarate sau false, celelalte ca fiind pur
arbitrare.
lata un text caracteristic pentru J. St. Mill §i la care ar subscrie
inc3 multi logicieni contemporani:
Asertiunile referitoare la semnificatia cuvintelor, printre
care cele mai importante sunt definijiile, au locul lor, $i chiar
unui indispensabil, in filozofie. Dar cum semnificatia
cuvintelor este esentialmente arbitrarS, asertiunile din
aceasta clas3 nu sunt susceptibile nici de a fi adevSrate, nici
de a fi false §i, in consecinta, nici de susjinere, nici de
respingere1.
Mill opteazS pentru caracterul nominal, deci conventional ji
arbitrar, al definijiilor, care, prin chiar acest lucru, ar scSpa de
orice dovada ca ?i de orice tentativa de refutare. Dar este intr-
adevar aja? Daca este adevarat ca definitiile sunt arbitrare, in
sensul ca ele nu se impun cu necesitate, trebuie oare sa
consideram ca ele sunt arbitrare intr-un sens mult mai puternic,
care ar pretinde ca nu ar fi motiv pentru a alege о definitie sau
alta ?i c3 nu ar exista, deci, nici о posibilitate de a argumenta in
favoarea lor? Or, nu numai c3 gSsim la Mill о serie de
rationamente care tind s3 fac3 s3 prevaleze definitive sale despre
cauza, despre interferentS, despre inductie, dar gSsim chiar, in
lucrarea sa consacrata utilitarismului, о definitie a demonstratiei
destul de ampia pentru a acoperi rationamente de acest tip2.
Ceea ce convinge de caracterul conventional al definitiilor
1 J. ST. MILL, Uu sistem de logica deduction si inductwa, vol. I (cartea 11, cap. I, § 1), pp.
176-177.
2 Idem, Utilitarismul, p. 8.
este posibilitatea de a introduce cu totul in toate limbajele, chiar ji
uzuale, simboluri noi. Dar, dac3 aceste semne noi sunt chemate
pentru a indeplini total sau partial rolul de termeni vechi,
caracterul arbitrar al definitiei lor este iluzoriu - chiar dac3 este
vorba despre simboluri create ad hoc. El este §i mai iluzoriu dac3
definiens ji definienduni sunt amandouS imprumutate din
limbajul uzual. Cand Keynes, in lucr3rile sale1, propune о serie de
definitii tehnice2, acestea se pot indep3rta atat de mult de ideea pe
care simtul comun §i-o face despre notiunile astfel definite, incat
apar drept conventionale. Autorul le va modifica chiar de la о
lucrare la alta3. Dar cand define§te pe de о parte beneficiul, pe de
alta parte investitia, in a?a fel incat observatiile ?i analizele sale
sa conduca la a arata ca egalitatea lor este mai importanta decat
divergentele lor pasagere, interesul rationamentului s3u rezulta
din aceea ca apropiem termenii definiti de el de notiuni uzuale,
sau deja precizate de economijti, la clarificarea сЗгога contribuie
analiza sa.
О teorie se poate pretinde pur conventional, ji poate dori s3
bazeze pe aceasta pretentie dreptul de a defini semnele dupa
bunul s3u plac, dar, din momentul in care vizeaza о confruntare
cu realul, din momentul in care ne propune sa о арПсЗт la situatii
cunoscute anterior, problema identific3rii nojiunilor pe care le
definejte ea cu cele din limbajul natural nu poate fi eludata.
Dificultatea pe care am c3utat s3 о evitam nu a putut fi decat
transpus3 pe un alt plan. Aceasta este
1 J. M. KEYNES, A treatise on money, 1930; The general theory of employment interest and
топеу, 1936.
2 Care ar putea fi apropiate de no(iunea carnapiana de „explicate"; cf. C. G. HEMPEL,
Fundamentals of Concept Formation in Empirical Science; pp. 11-12.
3 A se vedea, referitor la aceasta, The general theon/..., pp. 60-61.
Argumentele amsi logice 264
toata problema formalismului: sau acesta va furniza un

sistem izolat, nu numai de aplicatiile sale, dar chiar ji de о
gandire vie care trebuie sS-1 inteleagS §i sS-1 manuiascS, adicS
sS-1 integreze in structuri mentale preexistente, sau va fi de
interpretat §i va opera cu identified ce vor tine de argumentarea
cvasi logicS. Chiar dacS aceste identified nu sunt contestate, intr-
o anumita perioadS a evolutiei §tiintifice, ar fi periculos, pentru
un progres ulterior al gandirii, sS le considerSm necesare §i sS le
acordSm acest caracter de evidenJS pe care il dSm afirmajiilor pe
care nu ne este permis sS le punem sub semnul intrebSrii. Acesta
este unui dintre motivele adeziunii noastre la principiul
revizibilitStii, sustinut cu atata vigoare de F. Gonseth1.
Caracterul argumentativ al definitiilor apare clar atunci cand
ne aflSm in prezenta unor definitii variate ale unui aceluia§i
termen dintr- o limbS naturals (sau chiar termeni considerati a fi
echivalenti in diferite limbi naturale). Intr-adevSr, aceste definitii
multiple constituie fie elemente succesive ale unei definitii
descriptive - ?i atunci uti- lizatorul unui termen trebuie sS aleagS
singur intre ele -, fie definitii descriptive opuse ji incomplete,
definitii normative sau de condensare care sunt incompatibile.
Unii autori, pentru a-ji u§ura sarcina §i uneori pentru a evita
discutii inoportune, se vor multumi sS furnizeze nu conditiile
suficiente §i necesare, ci doar conditiile suficiente de aplicare ale
unui termen2; dar enunjul acestor condifii, ata§at de ceea ce se
$tie de altfel despre termenul respectiv, constituie totu§i alegerea
unei definitii.
Caracterul argumentativ al definitiilor se prezintS
intotdeauna sub douS aspecte intim legate, dar pe care trebuie
totu§i sS le deosebim pentru cS privesc douS faze ale
rationamentului: definitiile pot fi justificate, valorizate, cu
ajutorul unor argumente; ele sunt argumente ele insele.
Justificarea lor se va putea face prin mijloacele cele mai diverse:
unui va recurge la etimologie3, altul va propune substituirea unei
definitii prin conditii cu о definitie prin consecinte sau vice-
1 F. GONSETH, Dialectica, 6, pp. 123-124.

2 Exemplu la MORRIS, Signs, Language and Behavior, p. 12.
3 -1 Cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap X, § 55, pp. 48-49; cf. J.
PAULHAN, La preuve par I'etymologie.
Arguiiieiitele ci’asi logice 265
versa1. Dar cei care argumenteaz3 in favoarea unei definitii vor

dori cu totii ca aceasta s3 influenteze, printr-un aspect sau altul,
uzajul notiunii pe care, f3r3 interventia lor, am fi fost inclinati s3
о adopt3m, §i mai ales relatiile notiunii cu ansamblul sistemului
de gandire, aceasta totu§i f3r3 a ne face s3 uitam complet uzajele
§i relatiile vechi. Or, la fel stau lucrurile cand definitia este data
ca de la sine inteleas3 sau ca fiind impusa, precum definitia
legala, §i cand ratiunile care militeaz3 in favoarea sa nu sunt
explicitate. Uzajul notiunii pe care vrem s3 о modific3m este in
general ceea ce se nume§te uzajul ei normal. Astfel meat definitia
unei notiuni imprumutate din limbajul natural ridic3 implicit
dificultatile inerente dublei definitii.
Cand, la inceputul Eticii sale, Spinoza define§te cauza de
sine drept „acel ceva a c3rui esenta асорегЗ existenta, sau (sive)
acel ceva a c3rui natur3 nu poate fi cunoscuta decat ca existenta";
cand define§te substanta ca „ceea ce este in sine §i este conceput
prin sine, adica (hoc est) acel ceva al c3rui concept poate fi
format f3r3 a avea nevoie de conceptul despre altceva" 2,
cuvintele sive §i hoc est afirm3 caracterul inter§anjabil a doua
definitii diferite ale aceleia§i notiuni. De fapt, este vorba despre о
identificare intre trei notiuni, cea de-a treia fiind fumizata prin
uzajul termenului a§a cum era el in vigoare pe vremea lui
Spinoza, in special la cartezieni. In mod normal, о astfel de
identificare cere, dac3 nu о demonstrate, cel putin о argumentare
pentru a face s3 fie admis3. Cand aceasta identificare este pur §i
simplu afirmata, ne afl3m in cazul tipic al unui procedeu cvasi
logic. Dar ceea ce face Spinoza in mod explicit, §i poate fi deci
remarcat §i criticat chiar §i de un logician care nu s-ar lega decat
de text, f3r3 a-1 confrunta cu folosirea uzuaia a nofiunilor, s-ar
putea reg3si, cu un fel de a constata mai delicat, la tofi cei care
definesc cuvintele limbajului intr-un fel care pare univoc, in timp
ce cititorul nu se poate impiedica s3 identifice $i cuvantul astfel
definit cu acela§i cuvant, a§a cum a stabilit tradijia lingvistic3.
Remarcile noastre tind s3 arate c3 uzajul argumentativ al
definitiilor presupune posibilitatea unor definijii multiple,
imprumutate din uzaj sau create de autor, intre care este
indispensabil s3 se fac3 о alegere. Ele агай, de asemenea, c3
1 Cf. definipa miracolului la S. WEIL, L'enracinement, pp. 225 §i urm.
2 SPINOZA, Etica, cartea I, def. I §i III.
termenii pu§i in relatie sunt ei in§i§i in interactiune constants, nu

numai cu о multitudine de alti termeni din aceea§i limba sau din
alte limbi care pot fi puse in raport cu prima, dar §i cu muljimea
de alte definijii posibile ale aceluia§i termen. Aceste interactiuni
nu pot fi eliminate §i sunt chiar, in general, esentiale pentru
rezultatul rationamentelor. Totodata, alegerea fiind facuta, fie c3
este prezentata ca de la sine inteleasa, fie c3 este sustinuta de
argumente, definitia utilizata este considerata expresie a unei
identitati, ba chiar singura satisfacatoare in acest caz, iar termenii
echivalentei, deta§ati intr-o oarecare m3sura de legaturile §i de
arierplanul lor, sunt considered substituibili din punct de vedere
logic: de aceea uzajul definitiei, pentru a face ca un rationament
s3 avanseze, ni se pare a fi tipul insu§i de argumentare cvasi
logica.
§ 51. Analiticitate, analiza §i tautologie

О definitie fiind admis3, putem considera ca analitic3
egalitatea stabilita intre expresiile declarate sinonime; dar aceasta
analiticitate va avea, in cunoa§tere, acela§i statut ca §i definitia
de care depinde ea. Se vede imediat c3 dac3, prin judecata
analitic3, afirmand egalitatea a dou3 expresii, dorim s3 concepem
о judecata care s3 permita substituirea lor, de fiecare data, una cu
cealalta, f3r3 ca valoarea de adev3r a propozitiilor in care apar
aceste expresii s3 fie modificata, analiticitatea unei judecati nu
poate fi afirmata in mod constant, f3r3 riscul erorii, decat intr-o
limba in care nu mai apare amenintarea ca noi uzaje lingvistice s3
fie introduse, adic3, in definitiv, intr-un limbaj formalizat.
In ciuda acestor restrictii, asistam, mai ales in Marea
Britanie, la dezvoltarea unei mi§c3ri filosofice initiate de G.
Moore, pentru care analiza propozitiilor constituie sarcina
principaia. J. Wisdom a putut distinge trei tipuri de analize:
analiza materiaia, analiza formaia §i
267 TelinicHe nrgnnientafive
analiza filosofica1. Analizele materiale (ex.: „А este copilul

lui B" inseamna сЗ „А este fiul sau fiica lui B") §i formala (ex.:
Regele Frantei este chel" echivaleaz3 cu „exista un individ §i
numai unui care este rege al Frantei §i care este chel") ar гЗшапе
la un acela§i nivel al discursului, in timp ce analiza filosofica - pe
care din acest motiv L. S. Stebbing о nume§te directionaia2 (ex.:
„Padurea este foarte deasa" echivaleaz3 cu „copacii din aceasta
regiune sunt foarte apropiati unui de celaialt") - s-ar tndrepta tntr-
un anumlt sens; pentru Stebbing, ea ar conduce spre fapte
fundamentale, pentru J. Wisdom, spre date senzoriale.
Distinctive stabilite de Wisdom ni se pare c3 presupun deja о
atitudine filosofica. Trebuie, dimpotriv3, din punct de vedere
argumentativ, s3 subliniem c3 orice analiz3 este directionaia, in
sensul c3 ea opereaz3 intr-o anumita directie. Alegerea acesteia
este determinata de c3utarea adeziunii interlocutorului. Intr-
adev3r, in afar3 de tratatele de logica, nu se practica analiza f3r3
a-ti propune un scop precis3. Cand va fi vorba despre analiza
tehnica conforma cu exigentele unei discipline, ea se va indrepta
c3tre elementele pe care aceasta disciplina le consider
fundamentale; о analiza nontehnic3 se va adapta auditoriului §i
poate lua deci directiile cele mai variate, conform obiectelor de
acord admise de acesta din urm3. A dori s3 impui auditoriului
filosofic criterii de fapt sau de adev3r, pe care el ar trebui s3 le
admita f3r3 discutie, inseamna deja s3 te bazezi pe о filozofie
particular §i s3 rationezi in cadrele stabilite de ea4.
Orice analiza, in m3sura in care ea nu se prezinta ca pur
conventional, poate fi considerata о argumentare cvasi logica,
utilizand fie definitii, fie о procedura prin enumerare, care
limiteaz3 exensiunea unui concept la elementele enumerate.
De aceea, in afara unui sistem formal, analiza nu poate fi
niciodata definitiv3, nici exhaustiva. Max Black ii repro§eaz3 pe
drept lui Moore c3 nu indic3 nici о metoda de a realiza analizele
1 ]. WISDOM, Logical constructions, Mind, 1931 la 1933, §i A. H. S. COOMBE-

TENNANT, Mr. Wisdom on philosophical Analysis, Mind, oct. 1936.
2 L. S. STEBBING, The method of Analysis in metaphysics, Proceedings of the Aristotelian
Society, vol. XXXIII, 1932-33.
3 Cf. K. BRITTON, Communication, p. 139.
4 Cf. Discu(ia despre fapte §i adev3ruri din § 16.
pe care le preconizeaza, nici de a recunoa§te exactitatea lor1, in

realitate, aceasta exactitate nu ar putea nici тЗсаг fi postulata,
dac3 pretindem ca reproducem sensul notiunilor unui limbaj
natural.
Daca analiza ar рЗгеа indiscutabila, garantata in intregime,
nu i-am putea repro§a c3 nu ne inva(3 nimic nou? Orice
argumentare cvasi logica, c3reia i se recunoa§te caracterul
evident §i chiar necesar, risca astfel ca, in loc s3 fie criticata drept
slaba §i neconcludenta, s3 fie atacata ca lipsita total de interes,
pentru c3 nu ne invata nimic nou: о astfel de afirmatie va fi
calificata drept tautologie, pentru c3 rezulta din sensul insu§i al
termenilor utilizati.
Iata un text de Nogaro, care ilustreaz3 acest procedeu:
Timp indelungat clasicii au afirmat ей deprecierea, sau
scflderea valorii monedei, provoaca cre§terea prepjrilor, firi
a fi atenji la faptul ей sc3derea valorii monedei (in raport cu
mflrfurile) §i cre^terea preturilor sunt dou3 expresii
inversate ale unui aceluiaî fenomen $i ей avem aici, in
consecin|a, nu о relatie de la cauza la efect, ci о tautologies
Acuzatia de tautologie inseamna a prezenta о afirmatie ca
rezultat al unei definijii, al unei conventii pur lingvistice §i nu ne
invata nimic despre leg3turile empirice pe care le poate avea un
fenomen cu altele §i pentru studierea сЗгога о cercetare
experimentala ar fi indispensabiia. Ea presupune c3 definiJiile
sunt arbitrare, lipsite de interes §tiintific §i independente de
experienta. Dar, in m3sura in care lucrurile nu stau astfel, in care
definitiile sunt legate de о teorie care poate aduce puncte de
vedere originale, acuzatia de tautologie i§i pierde din greutate.
lntr-atat incat Britton asimileaz3 legea naturaia cu tautologia. El
da exemplul unui metal necunoscut, recent definit cu ajutorul
unor teste care permit decelarea prezentei lui; ulterior, este izolat
§i i se determina punctul de fuziune; noua proprietate este
incorporata in definitie §i cap3t3 aici о importanta primordial:
„Marea descoperire, serie Britton, a devenit о simpia tautologie"2.
Odata devenita tautologie, afirmatia se integreaz3 intr-un sistem
deductiv, poate fi considerata drept analitica §i necesara §i nu mai
1 Max BLACK, Philosophical Analysis, Introduction.
2 K. BRITTON, Communication, p. 179.
pare a fi legata de riscurile unei generaliz3ri empirice.
A§a se face сЗ о calificare de tautologie, aplicata unei
propozijii, о izoleaz3 pe aceasta de contextul care a permis
elaborarea notiunilor pe care se sprijin3. Cand acestea din urm3
sunt integrate in gandirea vie care a permis elaborarea lor, se
constata c3 ele nu se caracterizeaz3 nici prin necesitatea proprie
unui sistem formalizat, nici prin trivialitatea de care sunt acuzate
intr-o discutie nonformala, ci c3 statutul lor este legat de cel al
definitiilor care le servesc drept fundament.
Atunci cand, intr-o discutie nonformaia, tautologia pare
evidenta §i voita, ca in expresiile de tipul „un ban este un ban",
„copiii sunt copii", ea va trebui s3 fie considerata о figur3. Se
utilizeaz3 atunci о identitate formaia intre doi termeni care nu pot
fi identici dac3 enuntul trebuie s3 aib3 un oarecare interes.
Interpretarea figurii, pe саге о vom numi tautologie aparenta,
cere deci un minimum de bun3vointa din partea auditoriului.
Aceste enunturi au suscitat de mult timp atentia
teoreticienilor stilului. V3zand c3 cei doi termeni trebuiau s3 aiba
о semnificatie diferita, ei au f3cut din aceste tautologii cazuri
particulare ale altor figuri: conform lui Vico, in figura numita
ploca („Ah! Corydon, Corydon") acela§i termen este folosit
pentru a semnifica persoana §i pentru a semnifica
comportamentul (sau lucrul §i proprietatile sale) 1; in opinia lui
Dumarsais in ,,un tat3 este intotdeauna un tat3" cel de-al doilea
termen este un substantiv luat ca adjectiv 2; dup3 Baron, este о
silepsa oratorica, unui dintre cuvinte fiind la sensul propriu,
celaialt la figurat3.
Mai pufin preocupaji de figuri, modernii analizeaz3 acest
gen de expresii in funcfie de preocup3rile lor. Printre remarcile
cele mai interesante, s3 le cit3m pe cele ale lui Morris care
subliniaz3 distincjia dintre mod formal §i functie de evaluare 4, pe
cele ale lui Hayakawa pentru care este о maniera de a impune
directive de clasificare5 §i, in sfar§it, pe cele ale lui J. Paulhan,
1 VICO, Delle instituzioni oratorie, p. 142.

3 BARON, De la Rhetorique, p. 337.
4 Ch. MORRIS, Signs, Language and Behavior, p. 171.
5 S. I. HAYAKAWA, Language in Thought and Action, pp. 213-214.
care a perceput foarte bine valoarea argumentativa a unor astfel

de expresii, dar ar vedea aici fara dificultate un paradox al
rajiunii1.
Aceste propozijii, pentru c3 sunt tautologice, incita la
distinctia intre termeni. Dar ar fi fals s3 credem c3 sensul exact al
acestora este fixat dinainte sau, mai ales, c3 relajia dintre termeni
este intotdeauna aceea§i. Formula de identitate ne pune pe calea
unei diferente, dar nu specifica pe ce trebuie s3 ne fix3m atentia.
Ea nu este decat о maniera formaia a procedeului care consta in a
valorize ceva in mod pozitiv sau negativ printr-un pleonasm, de
care Les Ana de Madame Apreimmt ne da un frumos exemplu:
Cand v3d tot ceea ce vad, gandesc ceea ce gandesc2.
Aici, ca in repetitie, cel de-al doilea enunt al termenului este
cel care poarta valoarea3.
S3 not3m c3 obligatia de a diferentia termenii, in loc s3
арагЗ din preocuparea de a da un sens unei tautologii care
exprima о identitate, poate арЗгеа dintr-o alta figura cvasi logica,
bazata pe negarea unui termen prin el insu$i, deci pe о
contradictie: „Un ban nu este un ban" poate juca acela§i rol ca
,,un ban este un ban". Identitatea contradictoriilor inseamna a
pune pe acela§i plan, spre exemplu, celebra maxima a lui
Heraclit:
Nimeni nu se scalda de dou3 ori in acela;i rau4.
Tautologiile §i contradictiile au un aspect cvasi logic pentru
c3, la prima vedere, termenii sunt tratati ca fiind univoci, ca fiind
susceptibili de a se identifica, de a se exclude. Dar, dup3
interpretare, apar diferentele.
Acestea pot fi cunoscute inaintea argumentarii. In antanaclaza nu
mai este vorba decat de о folosire a omonimiei:
S3 fiu iubit imi este scump cu conditia sa nu coste scump5.
Aici cunoa§terea uzajelor lingvistice furnizeaza imediat
solujia. Dar in tautologiile de identitate diferenta nu este in
1 J. PAULHAN, Entretien sur des fails divers, p. 145.

2 M. JOUHANDEAU, Les Ana de Madame Apremont, p. 61.
3 Cf. § 42: Figurile alegerii, ale prezenjei §i ale comuniunii.
4h V. mai departe § 94: Enunjuri care incita la disociere.
5 VICO, Delle instituzioni oratorie, p. 142.
general fixata. Urmand f3ra indoiaia modele deja cunoscute,
putem сгеа о mare varietate de diferentieri §i putem stabili intre
termeni о mare varietate de relatii.
Dac3 unele dintre aceste identitati pot juca rolul de maxime
(„о femeie este о femeie" poate fi о maniera de a afirma сЗ о
femeie trebuie s3 se comporte ca о femeie), ele nu-$i dobandesc
semnificajia argumen- tativ3 decat atunci cand sunt aplicate la о
situatie concreta, singura care da acestor nofiuni semnificatia
particular3 adecvata.
§ 52. Regula de justitie

Argumentele pe care le vom analiza in acest paragraf §i in
urm3- torul se refera nu la о reducere completa la identitatea
elementelor care sunt confruntate unele cu altele, ci la о reducere
partiaia care s3 permita tratarea lor ca inter§anjabile dintr-un
anumit punct de vedere.
Regula de justitie cere aplicarea unui tratament identic unor
fiinte sau unor situatii care sunt integrate unei aceleia§i categorii.
Rationali- tatea acestei reguli §i validitatea care i se recunoa§te se
leag3 de principiul de inertie, din care rezulta mai ales
importanta acordata prece- dentului1.
Pentru ca regula de justice s3 constituie fundamentul unei
demonstrafii riguroase, obiectele la care se aplic3 ea ar fi trebuit
s3 fie identice, adic3 complet inter§anjabile. Dar, de fapt, nu este
niciodata a§a. Aceste obiecte difera intotdeauna printr-un aspect,
iar marea problema, cea care suscita majoritatea controverselor,
este de a decide dac3 diferentele constatate sunt sau nu
neglijabile sau, in alfi termeni, dac3 obiectele nu difera prin
caracterele considerate esenjiale, adic3 singurele de care trebuie
s3 se tin3 cont in administrarea justitiei. Regula de justitie
recunoa§te valoarea argumentative a faptului c3 unui dintre noi a
numit justitia formale, conform c3reia „indivizii dintr-o aceea§i
categorie esentiale trebuie s3 fie tratati in acela§i fel" 2. Justitia
formale nu precizeaze nici cand doue obiecte fac parte dintr-o
aceea§i categorie esenjiale, nici care este tratamentul care trebuie
se li se acorde. De fapt, in orice situajie concrete, о clasificare
1 Cf. § 27: Acorduri proprii fiecSrei discupi.

2 Ch. PERELMAN, De la justice, p. 27.
prealabile a obiectelor §i existenta unor precedente referitoare la

modul de a le trata vor fi indispensabile. Regula de justitie va
furniza baza care se permite trecerea de la cazuri anterioare la
cazuri viitoare, ea este cea care va permite prezentarea utilizerii
precedentului sub forma unei argumen- teri cvasi logice.
late un exemplu de utilizare a regulii de justijie in
argumentare; il luem de la Demostene:
Oare ei ar pretinde ce un tratat este valabil, dace e
potrivnic cet3[ii noastre, in timp ce, dace ne aduce siguranje,
ei ar refuza se-1 recunoasce? Vi se pare drept?
Hm? Dace ceva din ceea ce am jurat este favorabil
dujmanilor no$tri, dar deunetor nou3, ei ii vor afirma
validitatea; iar dace, dimpo- trive, exist3 acolo о stipulare in
acela§i timp juste ;i avantajoase pentru noi, dar defavorabile
lor, ei se cred obligati se о combate neincetat!1
Dac3 nici atenienii, nici adversarii lor nu se bucur5 de о
situatie privilegiatS, regula de justitie cere ca comportamentul
unora §i al altora, ca p3rti intr-o conventie, s3 nu fie diferit.
Apelarea la aceaste reguie prezinte un aspect de rationalitate
indubitabil. Cand se afirm3 coerenta unei conduite, se va face
aproape mereu aluzie la respectarea regulii de justitie.
Aceasta presupune identificarea parjiaie a indivizilor prin
inserarea lor intr-o categorie §i aplicarea tratamentului prev3zut
pentru membrii acestei categorii. Or, la fiecare dintre aceste
puncte s-ar putea referi critica §i ar putea s3 impiedice caracterul
constrang3tor al concluziei.
1 DEMOSTENE, Discursuri: Despre tratatul cu Alexandra, § 18.

intregul roman al lui Virgil Gheorghiu, Ora 25, este un

protest impotriva mecanicizarii oamenilor, impotriva
dezindividualizarii acestora prin inserarea lor in categorii
administrative, lata un pasaj in care umorul lui macabru se
revolta impotriva unei astfel de reduced:
Aceste fractiuni de oameni, care nu au decat p3rti de
trupuri, primesc acelea§i portii de mancare ca prizonierii
intregi. Este о mare nedreptate. Propun ca acestor prizonieri
s3 li se dea mancare proportional cu ЬисЗ(Пе de corp pe
care le mai poseda1.
Pentru a ar3ta caracterul arbitrar al tuturor clasific3rilor
administrative, autorul introduce о sugestie bufon3, propune s3 se
introduca un element oribil, mutilarea; el incearca astfel s3
ridiculizeze clasifi- c3rile stabilite care nu-i trateaz3 pe oameni ca
indivizi, conform unui spirit de milostenie §i de dragoste, ci ca pe
membri inter$anjabili ai unei clase.
Cealalta critica, cea care prive§te maniera de a utiliza regula
de justitie, se poate ilustra plecand de la rationamentul prin care
Locke spera s3-i invite pe concetatenii lui la mai multa toleranta:
Nici un om nu se plange de proasta administrare a
afacerilor vecinului s3u. Nici un om nu se irita impotriva
altuia pentru о eroare comisa cand i§i seam3n3 campul sau
cand 15i c3s3tore$te fiica. Nimeni nu-1 pedepse$te pe un
risipitor care-$i consuma averea in taverne... Dar daca vreun
om nu frecventeaza Biserica, daca nu-§i adapteaz3 acolo
perfect conduita la ceremoniile obi$nuite sau daca nu-$i
aduce copiii s3 fie inijiaji in misterele sacre ale vreunei
congregajii, aceasta da imediat na$tere unui scandal2.
Locke ar dori s3 fie aplicata aceea§i regula pentru treburile
religioase ca §i pentru cele civile §i se serve§te de toleranta
obi§nuit3, in epoca sa, in ceea ce le prive§te pe acestea din urm3,
pentru a incita la aceea§i toleranja in chestiuni religioase. Dar
ast3zi s-ar ezita in faja asimilarii acestor situajii diferite, de teama
ca ea s3 nu conduc3 la о intervenfie a statului in probleme de
conjtiinja, analoge dirijismului care caracterizeaz3 mai multe
sectoare ale vietii economice. Aplicarea regulii de justifie, ca
1 C. Virgil GHEORGHIU, La vingt-cinquiime heure, p. 274. (Ed. rom.: Ora 25, Editura
Gramar, Bucure$ti, 2004, p. 194; n.t.)
274 Tehnicile nr gun ten tn t ive
urmare a unei asimilari prealabile a dou3 tipuri de situatii, poate

duce la rezultate foarte diferite de cele dorite. Regula, pur
formala, presupune, pentru aplicarea ei, о sprijinire in concret,
legata de opinii §i de acorduri rareori indiscutabile.
§ 53. Argumentele reciprocitatii

Argumentele reciprocitatii incearca sa aplice acela§i
tratament la
doua situatii care sunt una pandantul celeilalte. Identificarea
situatiilor,
necesara pentru ca regula de justitie s3 fie aplicabila, este aici
indirecta,
in sensul c3 ea reclama interventia notiunii de simetrie.
//
О relatie este simetric3, in logica formala, cand converse ei
este identica, adic3 atunci cand aceea§i relatie poate fi afirmata
intre b §i a ca intre a §i b. Ordinea antecedentului §i a
consecventului poate fi deci inversata.
Argumentele reciprocitatii realizeaz3 asimilarea unor situatii
considerand c3 anumite relatii sunt simetrice. Aceasta interventie
a simetriei introduce in mod evident dificultati particulare in
aplicarea regulii de justitie. Dar, de altfel, simetria faciliteaz3
identificarea intre acte, intre evenimente, intre indivizi, pentru c3
ea pune accentul pe un anumit aspect care pare a se impune chiar
pe motivul simetriei evidentiate. Acest aspect este astfel prezentat
ca esential.
Printre exemplele de argumente pe care Aristotel le
considera deja ca provenind din „relatiile reciproce", il g3sim pe
cel al publicanului Diomedon spunand despre impozite:
Intr-adevSr, dac3 nici pentru voi nu este ruînos cumparatul, nici
pentru noi vandutul1.
Quintilian d3 ca exemplu de acela§i tip propozitii „саге se
confir- m3 reciproc":
Ceea ce este demn s3 inveti de la aljii, este demn §i s3 inveti pe
altii1.
Printr-un rationament de aceea$i natura, La Bruyere ii
condamnS pe cre$tinii care asista la spectacole, intrucat actorii
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 23, 1397л. (Ed. rom.: Editura IR1,
1
sunt excomunicaji tocmai pentru c3 dau aceste spectacole .
Aceste argumente ale reciprocitatii, bazate pe raporturile
dintre antecedentul §i consecventul unei relatii, par a fi, mai mult
decat orice alte argumente cvasi logice, in acela$i timp formale §i
fondate pe natura lucrurilor. Simetria este presupusa cel mai
adesea prin ins3$i calificarea situatiilor.
Aceasta influenta a calificSrii este evidenta in anumite
argumente in care ea este singura care impune simetria invocata,
precum acest argument al lui Rousseau:
Dac3 nu e mam3, nu e copil. Intre ei sunt indatoriri reciproce;
dac3 о
parte nu le indepline§te, §i cealalta le va da uitarii2.
Argumentele reciprocitatii pot fi, de asemenea, rezultatul
transpunerii punctelor de vedere, transpunere care permite
recunoa§terea, prin intermediul simetriei lor, a identitatii unor
anumite situatii.
Posibilitatea de a efectua astfel de transpuneri este
considerata de Piaget §i, dup3 el, de unii psihiatri drept una din
aptitudinile umane primordiale3. Ea permite relativizarea
situatiilor care fusesera considerate pan3 atunci privilegiate, dac3
nu unice. Intrucat noi g3sim ciudate obiceiurile persanilor,
ace$tia din urma nu ar trebui s3 se mire de ale noastre?
Obiceiurile ridicole din t3ri utopice, descrise cu complezenta, ne
determina s3 reflectam asupra acelora dintre uzajele noastre care
le seam3na §i s3 le consider3m tot atat de ridicole.
S3 notam c3, sub aparenta de a face dreptate punctului de
vedere al celuilalt, aceste argumente adopta adesea punctul de
vedere al unui terj, in raport cu care s-ar stabili simetria;
intervenjia acestui terf este cea care permite eliminarea unor
factori, precum prestigiul unuia dintre interesati, capabili sS
falsifice simetria.
Adesea о transpunere, care face sS fie reluatS simetria
1 LA BRUYERE, Caracterele, 21, p. 432. (Ed. rom.: Editura pentru Literatur3, Bucure§ti,
1968, Despre cateva uzanfe, p. 228; n.t.)
2 ROUSSEAU, Emile, p. 18. (Ed. rom.: Moldova, Ia$i, 1998, 54, p. 42; n.t.)
3 J. PIAGET, Le jugenienl et le raisonnement chez I'enfant, pp. 252 $i urm.; La causalile
physique chez Venfant, pp. 278-280; cf. Ch. ODIER, Les deux sources, consdenle et
inconsciente, de la vie morale, pp. 263-268.
276 Tehnicile nr gun ten tn t ive
(puneti-v3 in locul ei!), serve§te drept baz3 pentru ceea ce se

considers a fi о aplicatie intemeiatS de regula de justitie: cel care
a fost generos cand era bogat, milostiv cand era puternic va fi, se
pare, in drept sS apeleze la generozitate §i la milostenie, cand
norocul 1-a pSrSsit1.
Unele reguli morale se stabilesc in functie de simetrie:
Isocrate ii lauds pe atenieni pentru cS:
Ei aveau fata de cei slabi acelea$i sentimente pe care le
pretindeau pentru ei in$i$i de la cei putemici2.
Preceptele de morals umanista, fie cS este vorba despre
enunjuri iudeo-cre§tine („Nu fa altuia ceea ce nu ai vrea s3 ti se
fac3 tie") sau de imperativul categoric al lui Kant („Actioneaza in
a§a fel incat maxima vointei tale sS valoreze intotdeauna §i ca
principiu al unei legislatii universale"), presupun cS nici
individul, nici regulile sale de actiune nu se pot a§tepta la о
situatie privilegiatS §i cS, dimpotrivS, el este guvernat de un
principiu de reciprocitate, care pare rational, pentru cS este cvasi
logic.
Acest principiu de reciprocitate, intemeiat pe о simetrie de
situatii, poate servi drept argument, chiar §i atunci cand situatia la
care ne referim nu este prezent a ta decat ca ipoteza. A§a se face
c3 Demostene, cand ii incita pe atenieni la actiune contra lui
Filip, i§i imagineazS ceea ce Filip ar fi intreprins impotriva
acestora dacS ar fi fost in locul lor:
(...) Apoi nu v3 nav3le§te oare sangele in obraz dac3
voi nu veti indrSzni, cand vi se ofer3 о ocazie prielnica, s3
face(i lui Filip tot r3ul pe care ni 1-ar pricinui §i el indatS ce
ar fi in stare?3
In alta parte, el cere atenienilor s3 ia in considerare ipoteza
in care, Eschin fiind cel care acuzS, iar Filip judecStorul, el,
Demostene, s-ar
1 Cf. Retorica pentru Herennius, cartea II, § 25.

2 ISOCRATE, Discursuri: Panegiricul Ateuei, § 81. (Ed. rom.: In: Pagini alese din oralorii
greci, Ed. Pentru Literature, Buc., 1969, vol. I. Trad. Andrei Marin; n.t.)
3 DEMOSTENE: t.l, Premiere Olynthienne, § 24.
comporta precum Eschin §i 1-ar judeca pe Eschin a§a cum ar

fi fost el insu$i judecat de Filip1.
Portretul diplomatului schitat de La Bruyere, al c3rui
obiectiv ar fi intotdeauna in$elatoria, corespunde unei viziuni
destul de obi§nuite. Dar $mecheriile descrise cu Ingaduinta nu
sunt decat moduri de a se servi de simetrii de situajie; sarcina
diplomatului este de a-§i atinge scopurile din bune motive:
argumentul reciprocitatii, dac3 nu este intotdeauna exprimat, este
unui dintre pivotii unei diplomafii care se exercita de la egal la
egal; or, tocmai acestui caz ideal ii corespunde descrierea clasica
a lui La Bruyere2.
Uneori, identificarea unor situatii rezulta din aceea c3 dou3
acte, de§i distincte, au contribuit la un acela$i efect:
,,Eu, am acuzat,3 voi afi condamnat" este о replica celebra a lui
Domitius Afer .
Dou3 conduite complementare, in sensul c3 ele constituie
amandoua о conditie necesar3 realiz3rii unui anumit efect, pot
ocaziona utilizarea argumentului simetriei. Un exemplu de astfel
de mod de a argumenta se g3se§te in demersul ministrului
Statelor Unite la Haga, in trecere prin Bruxelles in timpul
primelor s3pt3mani ale revolutiei de la 1830, cu scopul de a
obtine, de la guvernul belgian, exportul m3rfurilor apartinand
tarilor neutre §i depozitate la Anvers. Pentru a fi eficienta,
aceasta autorizatie ar fi trebuit s3 fie acordata §i de regele
Olandei. De aici argumentarea diplomatului american care le
spune belgienilor: ,,Dac3 voi dati autorizatia iar regele Olandei о
refuza, ce prestigiu moral ar rezulta de aici pentru voi! Iar dac3
voi refuzati autorizatia, iar regele Olandei о acorda, ce prestigiu
va rezulta pentru el din aceasta!"4.
Argumentarea cvasi logica devine posibila cu condijia s3 se uite
tot ceea ce diferentiaz3 situatiile §i s3 fie reduse la ceea ce le face
1 DEMOSTENE, Asupra amhasadei necredincioase, § 214.
2 LA BRUYERE, Caracterele, Despre suveran sau despre carmuire, 12, pp. 295 $i urm. (Ed.
rom.: Editura pentru literatura, Buc., 1968, pp. 16-21; n.t.)
3 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. X, § 79. (Ed. rom.: Minerva,
Bucure§ti, 1974, p. 57; n.t.)
4 Conform scrisorii ministrului W. P. Preble cStre Martin van Buren, secretar de
stat, din 16 nov. 1830, reprodusa in Sophie PERELMAN, Introduction aux
278 Telniicile argumentative
simetrice.
Unele argumentari cvasi logice pot utiliza un alt tip de
simetrie rezultand din aceea c3 dou3 actiuni, dou3 conduite, dou3
evenimente sunt prezentate ca fiind unui inversul celuilalt.
Conchidem de aici c3 ceea ce se aplic3 unuia - mijloace necesare
pentru a-1 realiza, evaluare, natura evenimentului - se aplic3 §i
celuilalt.
lata un pasaj din Pro Oppio, citat de Quintilian:
Pe cei ce nu i-а putut aduce, f3r3 voia lor, in provincie,
cum i-a putut refine acolo fara voia lor?1
Panseul cunoscut al lui Pascal:
Pujine lucruri ne consoleaza pentru c3 putine ne
mahnesc2
i§i trage forta din chiar persuasiunea acestei simetrii.
In acela§i fel Calvin, plecand de la dogma mantuirii speciei
umane prin moartea lui Iisus Hristos, g3se$te in ea un argument
care ii permite s3 precizeze forta dogmei p3catului originar,
c3ruia sacrificiul lui Iisus trebuia s3-i combata efectele:
Ce prostii spun ins3 pelagienii in legatura cu aceasta
problema? Ca p3catul lui Adam s-a propagat prin imitare?
Oare atunci dreptatea lui Cristos ne sluje$te doar ca exemplu
care ne-a fost pus inainte pentru a-1 imita? Cine poate s3
sufere un astfel de sacrilegiu! Dac3 ins3 este mai presus de
orice controversa faptul c3 dreptatea lui Cristos, $i prin ea
viata Lui, sunt ale noastre prin comunicare, decurge imediat
de aici c3 ambele au fost pierdute in Adam doar pentru a fi
redobfindite in Cristos $i c3 pacatul §i moartea s-au strecurat
prin Adam doar ca sa fie abolite prin Cristos-1.
Un anurnit uzaj al argumentului redprocitatii, pentru c3 el
duce la incompatibilitati, obliga la a reconsidera situatia in
ansamblul ei. Pascal ne va incita la aceasta, in legatura cu iezuitii:
Dumneata te straduie§ti s3 le fii favorabil, arStand c3 ei
detin ideile lor de la acei pateri care se conformeaza
1 QUINTILIAN, vol. II, cartea V, cap. X, § 76. (Ed. rom.: Arta oratorica, Minerva,
Bucure§ti, 1974, p. 56; n.t.)
2 PASCAL, Bibl. de la P16iade, 175 (25), p. 869 (136 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Aion,
Oradea, 1998, p. 208; n.t.)
1
CALVIN, Institution de la religion chr etienne, cart. II, cap. I, § 6. (Ed. rom.: Inva- tatura
religiei creatine, Cartea Cre§tin3, Oradea, 2003, pp. 354-355; n.t.)
principiilor evanghelice §i c3 ceilalti le sunt opu$i; $i de aici
tragi concluzia c3 acele idei, largi, nu aparjin intregii
Societafi. Sunt de acord, c3ci dac3 ar fi a$a, ei n-ar tolera pe
cele care sunt atat de contrare. Dar, deoarece au §i pe unii
partizani ai unei doctrine atat de libere, trebuie s3 admiji c3
spiritul Societati nu este cel al severitafii creatine; c3ci dac3
ar fi a§a, n-ar tolera pe cei care sunt atat de opuji1.
Majoritatea exemplelor pe care anticii ni le dau despre
argumentarea prin contrarii conduc la о generalizare care
porne§te de la о situatie particulars §i pretinde sS se aplice
acela§i tratament situajiei simetrice:
Dac3, intr-adevar, nu este drept a se ajunge la manie
impotriva celor care au f3cut un r3u, nevoit, nici nu se
cuvine a fi indatorat celui care are bunSvointa, daca acei
cineva face vreun bine fiindcS este constrans2.
GSsim un argument analog intr-un tratat din secolul al
XVIII-lea:
Cum se poate susjine ci, pe baza unei probe
satisfScStoare, Judec3- torul trebuie s3-l condamne pe cel
nevinovat c3ruia in sinea lui i-ar cunoa§te nevinovajia; §i ci,
in absenja unor probe satisfacatoare, el nu trebuie s3-l
absolve pe Vinovat, cand chiar ji in forul lui interior ar avea
cuno§tinta de crima acestuia3?
Uzajul argumentului reciprocitStii stS la baza unei
generalizSri frecvente in filozofie, ca aceea care afirmS cS tot ce
se na§te piere, trecSnd astfel de la na$terea unei fiinfe la
contingenta ei4. Montaigne extrage de aici о lecjie de moralS:
Este о nebunie la fel de mare s3 plSngem ci nu vom mai
tr3i de acum intr-o suta de ani,' ca $i s3 plangem ci nu tr3iam
acum о suta de ani5.
1 PASCAL, Scrisori provinciate, Scrisoarea a V-a, p. 473. (Ed. rom.: Mondero, Bucure§ti,
1998, p. 76; n.t.)
2 ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, 1397 a,. (Ed. Rom.: Editura IRI, Bucurejti, 2004, p. 267;
n.t.)
3 GIBERT, Jugements lies savants surles auteurs qui out traite de la RJietorique, vol. Ill,
p. 154.
4 Cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V,cap. X, § 79 ?i ARISTOTEL,
Retorica, II, cap. 23, 1399 b, entimema XVII.Cf. §48:Tehnici care vizeaz3
prezentarea tezelor drept compatibile sau incompatibile.
5 MONTAIGNE, Eseuri, cartea I, cap. XX., p. 105.
Aceasta lecjie este ea valabila? Avem aici un abuz de

argument de simetrie? Care sunt limitele dincolo de care aplicarea
acestui argument devine inadmisibiia? Ne putem da seama cu
claritate de transgresarea lor cand uzajul acestui argument
produce un efect comic, lata una dintre rarele intamplari care au
provocat, se pare, rasul lui Kant:
La Surat, un englez deschide о sticla de bere
englezeasca, care face spum3 din abundenta. Un indian,
mirandu-se, este intrebat ce g3se$te atat de ciudat in asta.
„Ce m3 uime§te nu este atat faptul c3 treaba aia iese din
sticla, r3spunde b3§tina§ul, ci c3 voi ati putut-o face s3 intre
acolo"1.
Aceasta intamplare comica aminte§te de pasajul din Pro
Oppio citat mai sus; ea pare a fi caricatura lui.
Laurence Sterne exploateaza intr-o maniera con§tient3 acest
filon, comicul de argumentare, intr-un pasaj din al s3u Tristram
Shandy:
- Dar cui i-а trecut vreodata prin cap, strig3
Kysarcius, s3 se culce cu bunic3-sa?
- Tan3rul gentleman, r3spunse Yorick, despre care
vorbe§te Selden, care nu numai c3 s-a gandit la asta, dar §i-a
justificat intenjiunea faJ3 de taic3-s3u, prin argumentul luat
din legea talionului: ,,Dac3 te culci, domnule, cu maic3-mea,
spunea baiatul, de ce nu m-a§ culca $i eu cu a dumitale?"
Acesta este un arginnentum commune, adaose Yorick-1.
Argumentele reciprocitatii, cum vedem in aceste exemple
comice, nu pot fi utilizate intotdeauna, c3ci identificarea
situatiilor, valabila din
11 Citat dup3 Ch. LALO, Esthetique du lire, p. 159.

276 Tehnicile argumentative
punctul de vedere in care ne plas3m, poate neglija totu$i

diferente esentiale. Respingerea acestui fel de argumente va
rezulta din dovada asimetriei a dou3 situatii. Aristotel evidentia
deja anumite paralogisme de reciprocitate in legatura cu actiuni
suferite §i executate1; altii vor ar3ta c3 exista nojiuni care nu pot
fi aplicate in mod normal decat unor anumite situatii, precum,
conform lui Ryle, nofiunea de act voluntar, pe care filosofii ar fi
extins-o in mod nejustificat de la actele reprobabile la actele
meritorii2. Adesea, vom respinge simetria pentru c3 vom atribui
uneia dintre situatii о valoare exceptional: ceea ce contribuie la
ceva bun este in general mai putin apreciat decat ceea ce evita
ceva r3u.
Conditiile de aplicare a unor astfel de argumentari nu sunt
deci pur formale: ele rezulta dintr-o apreciere asupra importanjei
elementelor care deosebesc situatii considerate totu§i simetrice
fata de un anumit punct de vedere. Uneori, simetria de situate este
evocata in mod ironic cu singurul scop de a о putea nega. Ca in
acest discurs cules de Jouhandeau:
Levy, dac3 a$ fi §tiut c3 e§ti atat de bogat, nu te iubesc,
dar tu ai fi fost cel care te-ai fi c3s3torit cu mine, §i nu
Raymond; eu te-a§ fi in$elat cu el pana cand te-a§ fi furat,
iar cand am fi putut fi fericiti impreuna f3r3 tine, te-a§ fi
parasit; dar totul s-a intamplat altfel: sunt sojia lui $i degeaba
ai fi mai bogat decat e§ti, nici pentru aur §i nici pentru argint
pe Raymond al meu nu l-a§ in§ela cu tineL
§ 54. Argumentele tranzitivitStii

Tranzitivitatea este о proprietate formala a unor relajii care
permite trecerea de la afirmajia c3 aceea§i relatie exista intre
termenii a §i b §i intre termenii b §i c, la concluzia c3 ea exista
intre termenii a §i c: relatiile de egalitate, de superioritate, de
incluziune, de ascendenja sunt relafii tranzitive.
Tranzitivitatea unei relafii permite demonstrate conform
legii, dar, c3nd tranzitivitatea este contestabila sau cand afirmarea
ei cere modificari, precizari, argumentul tranzitivit3fii este de
Structura cvasi logica. A§a se face c3 maxima „prietenii
1 ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23,1397 a.
2 G. RYLE, The concept of mind, pp. 71-74.
260 Tehnicile argumentative
prietenilor no§tri sunt prietenii no$tri" se prezinta drept afirmafia

c3 prietenia este, pentru cel care roste§te aceasta maxima, о
relatie tranzitiv3. Dac3 se ridica obiectii - bazate pe observatie,
sau pe о analiza a notiunii de prietenie -, susfinatorul maximei va
putea replica intotdeauna c3 a§a concepe el adev3rata prietenie,
c3 adev3rajii prieteni trebuie s3 se comporte conform acestei
maxime. ;
Aceasta ne ofer3, de altfel, un bun exemplu al diversitatii
schemelor argumentative despre care poate fi vorba: in locul
unui transfer de tipul a R b, b R c, deci a R c, putem vedea aici un
transfer de tipul a= b, b=c, deci a=c (presupunand c3 prietenia
stabile§te о egalitate intre anumiti parteneri - §i ins3§i aceasta
egalitate poate fi conceputa nu ca о relatie, ci ca apartenenta la о
clas3); se poate vedea aici §i un transfer de tipul a R b, с R b,
deci a R с (presupunand c3 prietenia este о relatie tranzitiv3 §i, in
plus, simetrica). Sub acest ultim aspect apare prietenia atunci
cand aceasta exclamatie este pus3 in gura unui tan3r atacat pe
rand de tatal §i de unchiul lui, frati du§mani, pentru c3 1-a ajutat
pe unui, apoi pe celalalt:
S3 se iubeasca unui pe celalalt! §i unui, ji celalalt m-au
iubit1.
Argumentele care combina tranzitivitatea §i simetria par a fi
exercitat о mare atractie asupra retorilor latini. In'aceea5i
controversa, un alt sustinator al fiului d3 ca argument:
Eu i-am facut mari servicii tatalui vostru, al amandurora,
de§i varsta lui m-a impiedicat s3-l cunosc; §i el imi
datoreaz3 un bine: am dat paine celor doi fii ai s3i2.
Tatal §i unchiul fiind dujmani, prefer3m s3 nu ne referim
deloc la ei ca intermediari ai relatiilor de bun3voint3: argumentul
presupune dou3 relatii tranzitive §i simetrice intre fiu §i tat3, fiu
§i unchi, relatii de aceea§i natura intre tata §i bunic, unchi §i
bunic, pentru a incheia cu relatia de aceea§i natura dintre bunic §i
nepot.
1
SENECA, Controverse $i suasorii:
Controverse, cartea I, I, § 7. Щт1., § 8.
Majoritatea acestor argumente pot nu numai s3 fie
Argtnneitfele cimsi logice 283
interpretate cu ajutorul a diferite scheme cvasi logice, dar pot §i

s3 fie sustinute prin argumente bazate pe structure realului (spre
exemplu, relatii dintre mijloc §i scop, binele prietenilor no§tri
fiind scopul nostru, apreciem tot ceea ce-i poate ajuta). Se pare
totu§i c3, in prim3 instants, asistam la punerea in actiune a
schemei cvasi logice. Dac3 rationamentul cvasi logic este
contestat, numai din reflectie ar decurge, mai intai, о justificare a
acestuia, iar apoi, fSrS indoiala, argumente bazate pe real §i
capabile s3 sprijine acelea§i afirmatii. Forja multor argumente
rezultS din aceea сЗ о validitate relativS, ргесагЗ, indoielnicS
este sustinutS de aceea tot atat de ргесагЗ, desigur - a unor
argumente de un alt tip. incepand cu momentul in care se
expliciteazS schema cvasi logics, argumentele ajutStoare sunt
suprimate: punerea in formS, care furni- zeaz3 un aspect
constrangStor, face astfel s3 арагЗ rationamentul ca fiind mai
s3rac §i mai slab decat este in realitatea practicS. Vom fi tentati
s3 credem c3 valoarea sa este iluzorie, cand reducerile operate au
fost dezvSluite, dar aceasta pentru c3 argumentul a fost deta§at,
prin formalizarea sa, dintre c^lelalte argumente care puteau s3-l
inlocuiascS §i care sunt probabil, pentru anumiti auditori §i in
anumite momente, dominante.
In exemplul de mai jos, se vede c3 interpretSrii cvasi logice i
se poate suprapune о interpretare prin consecinte:
(...) in timp ce-i [ineji drept cei mai buni aliap pe cei
care au jurat c5 au acela§i du§man $i acelaji prieten ca ?i
voi, consideraji c3, intre oamenii politici, cei pe care ii §tiji
cu certitudine devotaji du§manilor ora§ului sunt cei mai
demni de incredere1.
Caracterul cvasi logic este aici accentuat de trecerea,
explicits, de la о relajie la alta, de la maxima „du§manii
du§manilor no§tri sunt prietenii no§tri" la concluzia „prietenii
du§manilor no§tri sunt du§manii no§tri".
Argumentele bazate pe raporturile de alian(3 sau de
antagonism intre persoane §i intre grupuri iau cu u§urinJ3 о alur3
cvasi logic3, mecanismele sociale pe care se sprijinS ele fiind
bine cunoscute §i
1 DEMOSTENE, Discursuri: Pentru libertatea rodienilor, § 33.

admise de toti. E. Dupreel a incercat chiar s3 sistematizeze

ceea ce el nume§te logica conflictelor, formuland, tn Ieg3tur3 cu
aceasta, cinci teoreme care nu se refera, fine el sa sublinieze,
decSt la probabilitati1. Aceste teoreme privesc propagarea
antagonismelor §i formarea aliantelor; enuntul lor, de§i prezentat
sub forma de ecuatii algebrice, ni se pare c3 tine de argumentarea
cvasi logica.
Aceste rajionamente sunt aplicate tuturor solidaritajilor §i
antagonismelor §i nu numai relatiilor dintre persoane §i grupuri:
raporturile intre valori sunt adesea prezentate ca generand noi
relatii intre valori, f3r3 a se fi recurs la о alta justificare decat
tranzitivitatea, combinata, dac3 trebuie, cu simetria.
Uzajul relatiilor tranzitive este prejios in cazurile in care este
vorba de a ordona fiinte, evenimente, а сЗгог confruntare directa
nu poate avea loc. Dup3 modelul unor relatii tranzitive precum
mai mare decdt, mai greu decdt, mai in tins decdt, se stabilesc
intre anumite fiinte, ale сЗгог caractere nu pot fi cunoscute decat
prin intermediul manifestarilor lor, relatii considerate tranzitive.
Astfel, dac3 jucatorul A 1-a batut pe jucatorul В §i dac3 jucatorul
В 1-a batut pe jucatorul C, se considera c3 jucatorul A este
superior jucatorului C. S-ar putea ca, intr-o intalnire efectiv3,
jucatorul С s3-l bata pe jucatorul A. Dar aceasta intalnire este
adesea imposibil de realizat; sistemul de probe eliminatorii о
exclude in orice caz. Ipoteza de tranzitivitate este indispensabila
dac3 dorim s3 sc3p3m de о confruntare directa a tuturor
jucatorilor. Clasamentul care rezulta din aceste relatii tranzitive
nu este, de altfel, facut posibil decat pentru c3 raJion3m asupra
persoanei, bazandu-ne pe anumite manifes- t3ri ale sale.
О relatie tranzitiv3 a se hrani cu pare s3 susjina enuntul
urm3tor care tinde s3 evidentieze о incompatibilitate:
S-ar putea oare ca pentru copil sa fie mai buna hrana vegetala, iar
pentru doica cea animala? Ar fi о contrazicere2.
Acest rationament este aproape comic, pentru ей termenul de
„doica" evoca о tranzitivitate, strains fSrS indoialS gandirii lui
Rousseau, care nu poate uita cS laptele doicii nu este un aliment
vegetal.
1 E. DUPREEL, Sociologie generate, pp. 140-145.
2 ROUSSEAU, Emile, pp. 35-36. (Ed. rom.: Moldova, Ia$i, 1998, p. 61; n.t.)
In sfar?it, una dintre relatiile tranzitive cele mai importante
este relatia de implicare. Practica argumentativS nu utilizeazS
toate impli- cSrile pe care le poate defini logica formalS. Dar ea
utilizeazS din plin relatia de consecinta logica. Rationamentul
silogistic este esentialmente intemeiat pe tranzitivitate. Nu este
nimic de mirare in faptul ей autorii antici au incercat s3 рипй sub
forma silogistica argumentele pe care le intalneau: termenii de
entimema §i de epicherenia corespund, grosso niodo,
argumentelor cvasi logice prezentate sub forma de silogism.
Aristotel califica drept entimema1, iar Quintilian drept
epicherema2 silogismul din retorica. Noi nu vorr\ intra in detaliile
terminologiei lor - ar trebui, f3ra indoiala, sa aratam influenta pe
care logica stoica a exercitat-o asupra modificarilor acesteia 3 -,
dar tinem sa insistam asupra faptului ей asimilarea unor
argumente cu rajionamentul formal juca, in mare, rolul de
argumente cvasi logice; de altfel, tot a§a trebuie sa intelegem
incercarile juri5tilor de a-§i turna rajionamentele in forma
silogistica. Studiul nostru asupra rationamentelor cvasi logice va
permite sa se vada c3 acestea sunt mult mai variate decat s-аг
putea crede.
Sa not3m c3 lantul silogistic, in calitate de relatie de
consecinja logica, este unui dintre lanturile tranzitive care par a
prezenta cea mai mare inclinatie pentru argumentarea cvasi
logica; dar silogismul poate recurge la relatiile de egalitate, de
raportare a partii la intreg. Relatia tranzitiva de implicare nu este
ea insa§i decat rezultanta altor relatii tranzitive. Se pot construi
astfel lanfuri tranzitive pe relafii de consecinta logica, ele insele
diverse: a§a se intampla in mod normal cu majoritatea
rationamentelor.
Exista, totu5i, un tip de rajionament caracteristic in aceasta
privinja, pe care il g3sim din abundenJS in scrierile chinezejti §i
c3ruia unii autori ii dau numele de sorit (nume pe care alfii il
p3streaz3 pentru paradoxul grSmezii de grau> ocopo<;; il vom
numi pe unui sorit chinezesc, pe celalalt sorit grecesc, pentru
comoditate, p3strand pentru altcidata problema raportului care le
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea I, cap. 1,1335 a; cartea II, cap 22,1395 b.

2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. XIV, § 14. (ed. rom.: p. 115.)
3 Cf. CICERO, Topica, § 54 §i urm.
poate uni)1. lata in acest sens un exemplu, luat din Td Hio:

Anticii, care voiau s3 fac3 in a$a fel incat inteligenfa
sS-ji indepli- neasc3 rolul ei educativ in toata fara, puneau
mai intai ordine in finutul lor; i;i reglau mai intai viafa de
familie; vrand sA-§i regleze viafa de familie, i?i cultivau mai
intai propria persoan3; dorind s3-?i cultive propria persoana,
i§i purificau inima; vrand s3-?i purifice inima, cdutau
sinceritatea in gandurile lor; c3utand sinceritatea in gandurile
lor, se consacrau $tiinfei perfecte; aceasta §tiint3 perfecta
consta in a dobandi sensul realitatilor2.
Acest rationament este foarte strict in forma lui, in sensul ей
ultimul termen al fiecSrei propozitii este primul termen al
propozifiei urmStoare - in limba chinezS, ritmul indica in plus
relatiile dintre propozitii. Se aratS ей exista un lant posibil intre
valoarea pe саге о propovaduim (cunoa§terea lucrurilor) §i
celelalte valori la care tinem. Dar trecerea de la condifie la
consecinta este bazata, in fiecare etap3, pe relatii diferite. De
aceea tranzitivitatea nu este, тйсаг in ochii no§tri de occidentali,
decat slaba §i formala.
§ 55. Includerea partii in intreg

Relatia de includere genereaza douй grupe de argumente pe
care trebuie sa le distingem: cele care se limiteazS la a indica
aceasta includere а рйгШог intr-un intreg §i cele care indica
divizarea intregului in рйгШе sale §i relatiile dintre рйгШе care
rezulta din el.
1 Cf. § 66: Argumentul directiei.

2 Td Hio, Prima Parte, § 4. Traducere apropiata de cea a lui J. LEGGE, The sacred books of
the east, vol. XXVIII, pp. 411-412, §i The Chinese classics, vol. 1, ed. a 2-a, pp. 357-358.
Celelalte interpretari, in special cea a lui G. PAUTHIER, Les Sse Chou ou les quatre livres
de philosophie morale et politique de la Chine, I, pp. 21-23, p3streaza derularea generaia a
rafionamentului. Dar comentatorii, antici §i moderni, discuta pentru a afla care este
punctul s3u central.
287 Tehnicile argiimen tative
Argumentele cvasi logice ale primului grup, care se

limiteazS la a confrunta intregul cu una din pSrtile sale, nu
atribuie nici о calitate particulars nici anumitor pSrti, nici
ansamblului: acesta este tratat ca asemSnStor fiecSruia dintre
pSrtile sale; nu sunt avute in vedere decat raporturile care permit
о comparajie cvasi matematicS intre intreg §i pSrtile sale.
Aceasta permite prezentarea unor argumentSri intemeiate pe
schema „ceea ce este valabil pentru intreg este valabil pentru
parte", spre exemplu aceastS afirmafie a lui Locke:
Nimic din ceea ce nu este permis de lege intregii
Biserici nu poate deveni legal, prin nici un drept ecleziastic,
pentru nici unui dintre membrii sSi1.
Cel mai adesea, relatia intregului cu pSrtile sale este tratatS
din punct de vedere cantitativ: intregul inglobeazS partea §i, in
consecintS, este mai important decat ea; adesea valoarea pSrtii va
fi consideratii proportionals cu fractiunea pe саге о constituie in
raport cu intregul. A§a se face cS Isocrate dtilizeazS argumentul
superioritStii intregului asupra pSrtilor sale pentru a proslSvi
rolul educatorilor printilor:
Preceptorii care fac educafia persoanelor particulare nu-
i servesc decat pe elevii lor; dar oricine i-ar impinge spre
virtute pe dascSlii maselor, ar aduce servicii, in acela§i timp,
ji unora, ?i celorlalti, celor care dejin puterea, ca ?i celor care
sunt sub autoritatea lor2.
Multe rationamente filosofice, in special cele ale
rationali§tilor, sunt fondate pe о astfel de argumentare. Acolo se
aflS, in definitiv, ceea ce determinS superioritatea obiectivului
asupra subiectivului pentru H. Poincare:
Ceea ce numim realitate obiectivS este, in ultima
analizd, ceea ce este comun mai multor fiin|e gSnditoare, ji
ar putea fi comun tuturor3.
Un tip de rationament bazat pe includere, frecvent utilizat,
prive§te raportul dintre ceea ce cuprinde §i ceea ce este cuprins,
in dublul sens al cuvantului. Sub forma sa cea mai simpia, el va
2 ISOCRATE, Discursuri: Catre Nicocles, § 8; cf. ji: Panegiricul Atenei, § 2; Archidamos, § 54;
Despre schimbare, § 79.
3 H. POINCARE, La valeur de la science. Introduction, p. 65. Cf. § 16: Les faits et
les verit6s.
consta in a-1 declara pe mincinos superior celor pe care ii iêaia,

pentru c3 „el §tie c3 minte": cuno5tintele interlocutorilor s3i nu
sunt decat о parte din ale sale. Sub о forma mai subtila, este
schema pe саге о utilizeaza Platon pentru a justifica superioritatea
adeptului infelepciunii asupra adeptului onorurilor ?i a adeptului
cSstigului1. In filozofie, vom avea superioritatea celui care il
intelege pe celalalt, a celui care il cunoa§te, il explica pe celalalt,
fara ca contrariul sa fie adevarat. Astfel, pentru Merleau-Ponty,
empirismul este a tins de un fel de cecitate mentaia, este
sistemul cel mai pufin capabil sfl epuizeze experienta
revelata, in timp ce reflectia [adicS criticismul] ii patrunde
adevflrul subordonat, punandu-l in locul ei2.
Filosoful, fata de savant, in special filosoful critic, este astfel
tentat s3 atribuie adesea о superioritate care deriva din aceea ca
obiectul s3u cuprinde §tiinfa, se refera la principiile care о
guverneaza, in timp ce cea din urma nu constituie decat о parte
din preocuparile omului. Este ceea ce implica faptul c3 reducem
§tiinta sau cuno5tintele specialistului la a nu fi decat о parte din
ceea ce intelegem noi inline. Multe dintre panseurile lui Pascal
despre superioritatea a ceea ce inseamna honncte homme exprima
acest punct de vedere3. Faptul presupune, intre parte §i intreg, un
fel de omogenitate, pe care este suficient sa о refuzam pentru a
pune la indoiaia superioritatea non-specialistului. Refuzul cere
totu§i un efort de argumentare destul de sporit, in timp ce schema
cvasi logica antreneaza cu u§urinta valorizarea intregului, a ceea
ce confine, a ceea ce explica partea.
Argumentele derivate din includerea p3rtii in intreg ne
permit s3 punem problema relatiilor lor cu locurile cantitatii, pe
care le-am analizat printre premisele argumentarii. Argumentele
cvasi logice sunt intotdeauna la dispozitia noastra pentru a
justifica locurile cantitatii, dacS acestea ar fi puse in discutie. De
altfel, locurile cantitatii pot servi drept premise unei argumentari
cu aspect cvasi logic. Ceea ce face ca, in prezenta unui
rationament, sa-l putem considera cand aplicatie a unui loc al
cantitatii, cand о argumentare cvasi logica.
1 PLATON, Republicn, cartea IX, 582 6-583 b.
2 MERLEAU-PONTY, Pheiwinenologie de In perception, p. 33.
3 PASCAL, Bibl. de la Pleiade, Pensees, 39, 40, 41, 42, pp. 832-33 (34, 35, 36, 37 ed.
Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, pp. 165-166; n.t.)
S3 luam acest pasaj al lui Vladimir Jankelevitch:
Economia opereaza conform succesiunii a?a cum
diplomatia ope- reazfl conform coexistenjei; §i cum aceasta
determine sacrificarea pflrjii intregului, a interesului local
interesului general, la fel, prin aceste modifi- c3ri temporale,
cealalta determina sacrificarea prezentului In favoarea
viitorului $i a clipei fugitive In favoarea celei mai lungi cu
putinfa durate. Pofi oare s3 dore?ti fara s3 cazi in absurd ca
pl3cerea unei clipe s3 compromita interesele superioare ale
unei intregi vieti?1
Ne-am putea intreba dacS este vorba aici despre un loc al
cantitatii sau despre un rationament cvasi logic: numai aluzia la
absurditatea unei anumite alegeri ne face sa inclinam catre
aceasta a doua ipoteza. Intr-adevar, unui loc al cantitatii i s-ar
putea Intotdeauna opune un loc al calitatii care nu ar permite ca
partea §i intregul s3 fie considerate omogene; este ceea ce
noteaza acela§i autor, cateva pagini mai departe, cand scrie,
pentru a marca superioritatea lui „Astazi" asupra lui ,,un Maine
oarecare":
Evenimentul voluptos, prin chiar efectivitatea sa,
confine un element irational ?i qnodditativ pe care nici toate
eforturile ratiunii nu sunt capabile s3-l determine2.
Omogenitatea, eterogenitatea elementelor care sunt
comparate? Nimic, poate doar о argumentare, care confrunta
locurile §i ratiunile, §i, probandu-le in fata unei con§tiinte astfel
luminate, nu ne va permite s3 decidem §i s3 justificam aceastS
decizie in ochii no§tri §i in ochii altcuiva.
§ 56. Divizarea intregului in pirtile sale
Conceptia despre i.itreg ca suma a pSrtilor sale serve?te
drept fundament unei serii de argumente pe care le putem califica
drept argumente ale diviziunii sau ale partifiei, precum entimema
lui Aristotel:
Dacfl top oamenii nedreptafesc din trei motive (intr-
adevar, fie din cauza acestuia, fie din cauza aceluia, fie din
cauza unui altul), iar pe de alta parte, din doua motive este
imposibil, pe de alta parte, din al treilea motiv, nici ace$tia
1 V. JANKELEVITCH, Traite des vertus, p. 18.

2 Ibid., p. 28.
injiji, anume adversarii nu-1 afirma1.

I se poate asocia entimema urmStoare:
Un loc provine din p3rti, ca in Topica, de pilda, ce fel
de mi§care este sufletul: cad el este acesta ori acela2.
De ce spune Aristotel c3 cea de-a doua entimema provine
din p3rti, in timp ce prima se obtine, dup3 el, din diviziune: la
prima vedere ele par indiscernabile. Totu§i, cand ne raportam la
Topica, urmand indicatiile lui Aristotel, constatam ca ultima
entimema vizeaza mai ales diviziunea genulpi in specii3:
Trebuie sa cercetam potrivit c3rei specii de mi$care se
poate mi§ca sufletul, de exemplu, dac3 el create sau se
distruge, sau ia najtere, sau are orice alta specie de mi§care4.
In acest ultim exemplu ne aflam in fata unei argumentari
care, de§i apropiata de argumentul diviziunii, difera totu§i de
acesta pentru c3 ea se sprijina intru totul pe raportul care exista
intre gen §i specii: pentru a putea afirma ceva despre gen, trebuie
ca acel ceva s3 se confirme intr-una dintre specii; ceea ce nu face
parte din niciuna din specii, nu face parte din gen. Regasim un
ecou al distinctiei dintre aceste doua entimeme la Cicero, de§i cu
un vocabular destul de diferit de cel al lui Aristotel, in legatura cu
definitia prin enumerare a p3rtilor (partes) sau prin analiza
referitoare la specii (formaey. Quintilian о reia §i el, insistand pe
faptul c3 numSrul pSrJilor este nedeterminat, pecand cel al
formelor este determinat: nu se poate spune din cate p3rti se
compune un stat, dar se §tie ей exists trei forme de stat, dup3
cum statul este supus puterii poporului, a catorva oameni, a unuia
singur5.
Se vede un efort constant in a distinge ceea ce - dacS
judecSm dup3 acest efort - eram inclinafi s3 confundSm. Vom
considera, in ceea ce ne prive§te, ей, in argumentul diviziunii,
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 23, 1398 a,. (Ed. rom.: Editura 1RI, Bucure?ti, 2004,
p. 273; n.t.)
2 Ibiit., cartea II, cap. 23,1399 a, p. 275.
3 ARISTOTEL, Topica, cartea II, cap. 4, 111 a,. (Ed. rom.: In: Organon, 2, Editura IR1,
Bucure?ti,1998, p. 343; n.t.)
4 Ibid., cartea II, cap. 4, 111 b.
p3rfile trebuie s3 poata fi numSrate de о maniera exhaustivS, dar
ей pot fi alese dup3 cum vrem §i intr-un mod foarte variat, cu
conditia s3 fie susceptibile, prin adunarea lor, de a reconstitui un
ansamblu dat. In argumentarea prin specii, este vorba despre
diviz3ri asupra ейгога suntem de acord, care preexists
argumentarii, care par naturale, §i pe care nu trebuie neapSrat s3
le enumerSm in maniera exhaustivS pentru a putea argumenta.
Argumentul prin specii, care presupune о comuniune de natura
intre pSrti §i ansamblu, se poate corela cu argumentele includerii
pe care learn analizat in paragraful precedent. Dar el se
transforms cel mai adesea in argument prin diviziune, c3ci sunt
luate in considerare speciile ca reconstruind prin adunarea lor
genul. De aceea il tratSm aici, in acela?i fel ca pe argumentarea
prin diviziune.
Pentru a utiliza in mod eficient argumentul diviziunii, trebuie
ca enumerarea pSrtilor s3 fie exhaustive, c3ci, ne spune
Quintilian:
(...) dacfl din ipotezele enumerate omitem una singurS -
indiferent care -
toata construcfia se ddramd §i suntem luafi in ras1.
Acest sfat de prudenfS ne atrage atenfia asupra faptului cS
argumentul diviziunii nu este pur formal, cSci el pretinde о
cunoa§tere a raporturilor ^зе care pSrfile le intrefin efectiv cu
intregul, in cazul particular despre care este vorba. Aceasta
tehnica de argumentare presupune, de altfel, ca acele clase
formate prin subdivizarea unui ansamblu s3 fie lipsite de
ambiguitate: or, nu este intotdeauna cazul. DacS se cautS
motivele unei crime §i dacS se pune intrebarea daca uciga§ul a
actionat din gelozie, din ura sau din lacomie, nu numai c3 nu
suntem siguri c3 am epuizat toate motivele actiunii, dar nu
suntem siguri c3 suntem in masura s3 r3spundem f3r3
ambiguitate la fiecare dintre intrebarile particulare pe care le
ridica acest rationament. Acesta din urm3 necesita о structura
univoca §i, ca s3 spunem a§a, spa(ializat3 a realului, din care ar fi
excluse suprapunerile, interactiunile, flui- ditatea, care,
dimpotriva, nu sunt niciodata absente din argumentele pe care le
vom examina mai departe in capitolul consacrat rationamentelor
1 Ibid., vol. II, cartea V, cap. X, § 67. (Ed. rom.: p. 53; n.t.)
fondate pe structura realului.

Ce ne poate aduce argumentarea prin diviziune? In principiu,
tot ceea ce se obtine din operatiile de adunare, de scadere §i din
combi- n3rile lor.
Efortul poate tinde esentialmente s3 dovedeasca existenta
intregului; a§a stau lucrurile in inductia aristotelica §i intr-o
serie de argumentari prin enumerarea p3rtilor. S3 notam in
aceasta privinta c3 aceste forme de argumentare pot face loc
figurilor: am citat un exemplu de amplificare prin acumulare, luat
de la Vico, in care enumerarea p3rtilor are ca efect cre§terea
prezentei1. Dup3 caz, un acelafi enunt poate fi argument prin
diviziune sau prin amplificare: pentru a dovedi cuiva, care neag3
acest lucru, c3 un ora§ este in intregime distrus, о putem face
enumerand in mod exhaustiv cartierele avariate. Dar dac3
auditorul nu contesta faptul, sau nu cunoa§te ora§ul, aceea§i
enumerare va fi figura argumentativ3 de prezenta.
In cele mai caracteristice argumente ale diviziunii, efortul
tinde s3 dovedeasca existenta sau nonexistenta uneia dintre p3rti.
Argument3ni prin excludere. Iat3 un exemplu, luat din Bergson,
in care acesta se intreaba care este forta care poate juca, in morala
aspiratie, rolul pe care il indepline§te presiunea grupului in
morala socia!3:
Nil mai avem nici о posibilitate de oppune. C3ci in
afarii de instinct $i de obi^nuinta, doar sensibilitatea mai are
actiune directs asupra vointei2.
Aceea§i schema poa,te sustine utilizarea tabelelor de
prezenta §i de absents, a§a cum este recomandat de Bacon §i de
Mill, cu toate cS, cel mai adesea, ele trebuie sS se asocieze cu
tabelele de variatii concomitente3.
Argumentul diviziunii se aflS la baza dilemei, formS de
argument in care analizSm douS ipoteze pentru a conchide cS,
oricare ar fi cea pe саге о alegem, ajungem la о opinie, la о
conduita, cu acela§i efect, §i aceasta pentru unui din motivele
1 Cf. § 42: Figurile alegerii, ale prezentei §i ale comuniunii.
2 BERGSON, Cele doua surse ale moraiei 5/ religiei, p. 35. (Ed. rom.: Institutul European,
Iaji, 1992, p. 52; n.t.)
3 Cf. § 76: Argumentul dublei ierarhii.
urmStoare: sau ele conduc fiecare la un acela§i rezultat, sau
conduc la douS rezultate cu aceea§i valoare (in general douS
evenimente de care ne temem), sau ele antreneazS, in fiecare caz,
о incompatibilitate cu о regulii de care eram legati.
LuSm de la Pascal un exemplu pentru primul gen de dilemS:
Ce puteau face evreii, dujmanii lui? DacS-1 primeau, il
adevereau prin chiar primirea lor, cSci ei erau cei care-l
a$teptau pe Mesia, dacS l-au respins, l-au adeverit chiar prin
refuzul lor de a-1 recunoa§te-\
Pentru ca cele douS laturi ale dilemei sS ajungS la acela§i
rezultat, trebuie sS admitem echivalenta mijloacelor de probS de
care trebuie sS tinem cont, cSci in primul caz ne bazSm pe
autoritatea evreilor, in cel de-al doilea pe autoritatea Scripturilor:
dar dacS cele douS autoritSti sunt echivalente, rationamentul
invers, care ar face, in ceea ce-l prive§te, sS functioneze ambele
solutii contra lui Mesia, nu ar fi §i el admisibil? Anticii
analizaserS о astfel de refutare a dilemei sub numele de
conversie*.
CS douS posibilitSJi contradictorii conduc la о aceea?i
concluzie pare mai mult a rezulta dintr-o idee preconceputS in
favoarea acesteia decSt din argumentarea prezentatS. Este
motivul pentru care о astfel de dilema este adesea atribuitS
adversarului pentru a sugera reaua lui credinta. In controversa pe
tema autenticitapi tiarei lui Saitapharnes, Нёгоп de Villefosse,
suspndtor al tiarei, exclama:
Cand domnul Furtwdngler g3se$te sau crede c3 g3se$te
pe un monument antic una dintre figurile sau unui dintre
motivele tiarei, declara pe acest temei ca tiara este falsa;
cand nu g3se$te un exemplu a I aceluiaji motiv sau al
acelora§i figuri (...), declara, de asemenea, ca tiara este falsa.
Este un procedeu de discutie cu totul extraordinar1.
Cea de-a doua specie de dilemS tinde sS limiteze cadrul
dezbaterii la dou3 solutii, ambele dezagreabile, dar intre care
alegerea pare a fi inevitabilS; restul argumentarii va consta in
dovada c3 solupa propusa constituie rSul cel mai mic:
§i inc3 ceva sd nu v3 scape din vedere: anume c3 acum
vou3 va sta in putin|3 sa alegeti dac3 trebuie sa atacap pe
Filip la el in tard sau sa fip atacap la voi (...). Cred ca nu este
1 VAYSON DE PRADENNES, Les fraudes en archeologie prehistorique, p. 533.
nevoie s3 vorbesc prea mult despre cdt de mare deosebire

este pentru voi intre a purta razboiul aici sau acolo1.
GSsim un exemplu comic al celei de-a treia specii de dilemd
in reflecpile pe care Sterne le atribuie jurisconsulplor din
Strasbourg in fata nasului unui strain:
Un atare nas monstruos, ziceau ei, de-ar fi fost un nas
adevdrat, ar fi fost peste putinta sa fie tolerat in societatea
civica, iar de era fal?, spre a in§ela societatea cu atari
m3rturii §i dovezi fal$e, constituia о 5i mai mare inc31care a
drepturilor ei $i prin urmare ar fi trebuit sa fie tratat cu $i
mai multa asprime.
Singura obiecpe la acestea era ca dac3 dovedeau ceva,
apoi dovedeau far3 indoiaia c3 nasul strSinului nu era nici
adevdrat, nici fal§2.
Pentru a reduce о situape la о dilemS, este necesar ca cele
dou3 ramuri s3 fie prezentate ca incompatibile, pentru ей se
raporteaz3 la о situape asupra cSreia timpul nu conteazS §i care,
prin aceasta chiar, exclude posibilitatea unei schimbari. Acest
caracter static al dilemei este bine marcat in exemplele
urm3toare. Primul, pe care Retorica pentru Herennius il atribuie
unui autor laborios, este argumentarea unei fiice pe care un tata
dorea s3 о separe, impotriva vointei ei, de sotul s3u:
Tu, tata, m3 tratezi cu о asprime pe care nu о merit.
Intr-adevar, dac3 il consideri pe Chresphonte un om r3u, de
ce mi 1-ai dat de so}? Daca, dimpotriva, el este un om de
bine, de ce m3 for}ezi, impotriva vointei mele, impotriva
vointei lui, s3 p3r3sesc un astfel de om3?
Cealalta dilem3 este cea cu care Demostene vrea s3-l
umileasc3 pe Eschin:
Cat despre mine, il voi intreba bucuros pe Eschin dac3,
in momentul
in care se intampla aceasta §i in care cetatea era plina de
emulatie, de
bucurie §i de elogii, el se asocia sacrificiilor §i satisfac}iei
1 DEMOSTENE, Discursuri, Olintica tutaia, §§ 25, 27. (Ed. rom.: in: Pagini nlese din oratorii
greci, Editura pentru Literaturd, Bucure^ti, 1969, pp. 45-46. Traducere de Andrei Marin;
n.t.)
2 L. STERNE, Viata $i opiniunile lui Tristram Shandy, p. 220. (Ed. rom.: Polirom, Ia§i, 2004,
cartea a IV-a, p. 209; n.t.)
3 Retorica pentru Herettnius, cartea II, § 38.
mul}imii, sau
гЗтапеа la el acas3, sup3rat, gemand, iritat de fericirea
publica. Dac3 era
prezent ?i se f3cea remarcat in mijlocul celorlalp, nu
ac}ioneaz3 el oare
acum intr-un mod scandalos, sau mai degraba ofensator,
cand, luandu-i
martori pe zei pentru valoarea excepjionaia a actelor sale, v3
cere s3
votaji c3 nu erau exceptional, vou3, care ati jurat pe zei?
Dac3 nu era
prezent, nu merita el oare de mii de ori moartea, pentru c3
suferea
v3zand bucuria celorlalji1?
•
Reducerea situatiei la о schema cvasi logica, care exclude
totodata nuantele §i influenta schimbarii, permite incercuirea
adversarului in alternativa dilemei, din care nu va putea ie§i decat
dac3 mentioneaz3 о schimbare sau ni§te nuanje, pe care trebuie
s3 le justifice de fiecare data.
intrucSt argumentul diviziunii presupune c3 totalitatea
p3rfilor reconstituie intregul, c3 situatiile avute in vedere
epuizeaz3 aria posibilului, atunci cSnd pArJrile sau posibilitafile
se limiteaza la dou3, argumentul se prezinta ca о aplicafie a
terfului exclus. Ne servim de aceasta form3 de diviziune cand,
intr-o dezbatere, solujiile sunt limitate la dou3: cea a adversarului
§i cea pe саге о susjinem noi. Dup3 ce am ridiculizat teza
adversarului - creata uneori in intregime pentru nevoile cauzei ne
prevalent de cea pe care о propunem ca fiind singura posibila. О
tehnica intrucAtva diferita consta in a prezenta о teza ca
furnizand r3spunsul la problema, toate celelalte ipoteze fiind, in
bloc, trimise in nedefinit. Doar teza pe care о dezvoltam se
bucur3 de prezenta. Uneori, dup3 ce am expus-o, ne adres3m
auditorilor, intre- bandu-i dac3 au о solutie mai bun3 de
prezentat. Acest apel, calificat clasic drept argument ad
iguorantiam, i§i trage esenjialmente forta din urgenja, c3ci
exclude un r3gaz de reflectie: dezbaterea se circumscrie tezei
prezentate §i celei care i s-ar putea opune eventual imediat.
Astfel, acest argument, pentru a fi utilizabil, ii plaseaz3 pe
1 DEMOSTENE, Discursuri politice: Pentru coroana, § 217.
interlocutori intr-un cadru limitat care il aminte§te pe cel al

dilemei.
Argumentele diviziunii implica toate, evident, anumite
raporturi intre p3rti care fac ca suma lor s3 fie in m3sur3 sa
reconstituie ansamblul. Aceste raporturi pot fi legate la о
structur3 a realului (spre exemplu, cel dintre diferitele cartiere ale
unui ora§); pot fi, de asemenea, de natura mai ales logica.
Negatia joac3 in aceasta privinta un rol esential; ea este cea care
pare c3 garanteaz3 faptul c3 diviziunea este exhaustiva. Ca in
argumentul eristic (Kunstgriff 13) pe care Schopenhauer il
expune in urm3torii termeni:
Pentru a-1 face pe adversar s3 confirme un enunj,
trebuie s3-i oferim contrariul enuntului $i s3-i d3m
posibilitatea ей aleag3, dar pronuntand contrariul atat de
r3spicat, incat s3 evite paradoxul ?i s3 accepte r3spunsul
nostru care pare cel mai plauzibil. Spre exemplu, 1-am putea
face s3 conceada ей cineva trebuie s3 fac3 tot ce-i spune
p3rintele s3u; atunci intrebam: „Trebuie s3 fii ascultator sau
neascultator fata de pflrinti in toate privinfele?" 1
Teza propusa drept element de contrast este formata prin
negarea celeilalte sau cel putin prin negarea unora dintre
elementele acesteia. Artificiul este evident. Dar s3 not3m c3
Pascal nu ezita s3 recomande argumentarea prin diviziune intre
cele dou3 posibilitati, care sunt constituie de о propozitie §i
contrara ei:
(...) totdeauna cand о teorema nu se poate infelege, trebuie s3
suspendam judecata asupra ei §i s3 nu о neg3m, ci s3-i
examin3m partea contrarie pe care, dacS о gSsim falsa cu
adevSrat, putem lua cu indrSzneala in considerate pe prima,
oricat de neinjeleasa este2.
Utilizata a§a cum face Pascal, pentru a demonstra infinita
divizibi- litate a spatiului, aceasta argumentare cvasi logica este
ea ins3§i bazat§ pe о divizare exhaustiva a unui intreg dat...
О astfel de argumentare este de obicei considerata ca de la
sine inteleas3. La Вгиуёге serie:
Neputinfa in care m3 gSsesc de a dovedi c3 nu exists
1 SCHOPENHAUER, Dialectica eristicii, p.414. (Ed. rom.: Editura Art, Bucure^ti, 2007, p.
64; n.t.)
2 PASCAL, Despre spiritul geometric, p. 414. (Ed. rom.: p. 157; n.t.)
1
Dumnezeu imi dS in vileag existenja lui .
Pe acest tip de rationament este bazata in general, dup§ cum
a ar3tat E. Dupreel, notiunea de necesitate in filosofie2.
Disjunctia afirmata intre doi termeni care nu sunt in mod
formal contradictorii indic3 adesea c3 oratorul asum3, prin
aceasta, faptul c3 el identific3 una dintre ramurile alternativei cu
negarea celeilalte. Cand Gide, in exemplul citat mai sus3, spune
in Ieg3tur3 cu Biblia §i О mie §i una de nopti: „Este posibil s3 ne
plac3 sau s3 nu intelegem nimic", el identifica ,,s3 nu intelegem"
§i ,,s3 nu ne plac3", descalificand de altfel, prin aceasta, aceasta
гатигЗ negativ3 a alternativei.
Iar cand H. Lefebvre serie:
Gandirea logics §i $tiin(ificS este obiectivd... sau nu
este nimic. Tot astfel, ea'este universala... sau nu este nimic4,
prin identificarea intre „nimic" §i ,,neobiectiv3", „neuniversala",
pare c3 da valoare absoluta definitiei propuse.
Aceasta identificare a ramurii negative cu ceva demn de
disprej poate fi ea ins3§i realizata printr-o dilema. Locke,
opunandu-se r3zboa- ielor religioase §i intoleranfei preofilor
cre§tini, serie:
1 LA BRUYERE, Caracterele, Despre liber-cugetatori, 13, p. 472. (Ed. rom.: Editura pentru
LiteraturS, Bucurejti, 1968,13, p. 297; n.t.)
2 E. DUPREEL, Essais pluralistes (De la n6 cessit6 ), p. 77.
3 Cf. § 32: Alegerea calificSrilor.
4 H. LEFEBVRE, A la lumiere du materialisme dialeclique, I, p. 43.
Dac3 cineva care susfine c3 este slujitorul cuvantului lui
Dumnezeu, Propovaduitorul Evangheliei Parii, predica
contrariul, sau nu intelege sau neglijeaza indatoririle
voca}iei sale, va trebui s3 dea socoteaia intr-o zi in fa}a
Prin}ului pacii1.
О astfel de dilem3 poate fi utilizata ca figura. Retorica
pentru Herennius da exemplul urmator pentru ezitare (dubitatio):
In acea vreme republica a suferit un mare prejudiciu din
cauza consulilor, sau poate trebuie spus c3 din cauza prostiei
lor, din cauza perversitatii lor sau §i din cauza uneia §i din a
celeilalte2?
Nu este vorba despre о simpla ezitare in legatura cu о
calificare; este figura de prezenta mai mult decat figura de
alegere. §tim deja c3 amplificarea este perceputa ca figura atunci
cand uzeaz3 de anumite scheme argumentative3. Aici dilema se
rezolva in disjunctie nonexclusiva.
Raportul intre cele dou3 p3rti care fornieaz3 un tot poate fi
§i unui de complementaritate.
Va fi complementar unei notiuni ceea ce este indispensabil
pentru a explica, pentru a justifica, pentru a permite folosirea
acelei notiuni: este ceea ce E. Dupreel nume§te о notiune-carja4.
Dar va fi de asemenea complementar ceea ce, ad3ugat notiunii,
reconstituie intotdeauna un tot, oricare ar fi fluctuatiile din
aplicarea acesteia. Aceste dou3 aspecte ale complementaritatii
sunt, de altfel, legate.
Episcopul Blougram arata c3 credinta §i necredinta sunt
complementare:
Tot ceea ce am ca§tigat astfel prin
necredinta Este о viata de indoiala
impletita cu credinta, tn locul unei
vieti de credinta impletita cu
indoiala:
1 ]. LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning toleration,
p. 136.
3 Cf. § 42: Figurile alegerii, ale prezenjei §i ale comuniunii.
4 E. DUPREEL, Esquisse d'uue philosophic des valeurs, pp. 68-69.
Argumentele cvnsi logice 29 7
Numeam alba tabla de §ah, — acum о numim neagra 1.

О afirmatie §i negatia sa sunt, intr-un sens, intotdeauna
complementare. Dar punand accentul pe complementaritate, se
elimin3 ideea de opozitie §i de alegere indispensabila pentru a
ajunge dimpotriva la ideea c3 alegerea nu este indispensabila.
Negatiile utilizate in dileme s-ar putea, pe aceasta cale, inrudi cu
complementaritatea.
Importanta pe саге о are maniera in care este perceput
raportul dintre p3rtile care formeaz3 un intreg este evidente in
mod deosebit in argumentele a pari §i a contrario, bine
cunoscute in tradifia juridica. Ele trateaza despre aplicarea sau
despre nonaplicarea, la о alta specie a aceluia§i gen, a ceea ce a
fost afirmat pentru о anumita specie. S3 lu3m un exemplu. О lege
stipuleaza anumite dispozitii referitoare la fiii mo§tenitori;
datorita argumentului a pari incerc3m s3 extindem aceste
dispozitii la fiice; argumentul a contrario, dimpotriva, ne permite
s3 pretindem c3 ele nu se арПсЗ la persoanele de sex feminin. In
primul caz, legea este considerata un exemplu al unei reguli care
prive§te genul intreg; in cel de-al doilea, ea este conceputa ca о
exceptie la о regula subinteleas3 privind genul.
Argumentul a pari este perceput ca о identificare;
argumentul a contrario ca о divizare. Trebuie s3 not3m totu§i c3,
in m3sura in care identificarea a pari este afirmata ca fiind
asimilarea a dou3 specii ale unui aceluia§i gen, ea creeaz3
conditii pentru argumentul a contrario: argumentul cvasi logic
suscita argumentul cvasi logic al adversarului; in m3sura in care
identificarea se face prin alte mijloace, ea risc3 mai putin s3
suscite replica prin argumentul a contrario.
Cum trebuie interpretate textele legale sau deciziile jurispru-
dentei? A priori, nu este posibil s3 §tim acest lucru. Doar
contextul, aprecierea situafiei, determinarea scopului urm3rit de
dispozifiile legale sau de deciziile jurisprudenfiale ne vor permite
in fiecare caz s3 facem s3 prevaleze о tehnica argumentativ3 sau
alta, s3 prefer3m identificarea a doua specii cu opusul lor, sau
13 BROWNING, Poems, Bishop BlougranTs Apology, p. 140.

All we have gained then by our unbelief Is a life of
doubt diversified by faith.
For one offaith diversified by doubt:
We called the chess-board white, - we call it black.
invers. Aceasta concluzie evidentiaz3 diferenta dintre

argumentarea cvasi logica §i demonstratia formala.
§ 57. Argumentele comparatiei

Argumentarea nu ar putea merge foarte departe f3r3 a
recurge la comparatii, in care se confrunta mai multe obiecte
pentru a le evalua unui in raport cu celalalt. In acest sens,
argumentele comparatiei vor trebui s3 fie deosebite atat de
argumentele identific3rii, cat ji de rationamentul prin analogie.
Afirmand „Obrajii s3i sunt ro§ii ca ni§te mere", ca §i
„Parisul are de trei ori mai multi locuitori decat Bruxelles", „Е1
este mai frumos decat Adonis", noi сотрагЗт realitati intre ele, §i
aceasta intr-un fel care pare cu mult mai susceptibil de a face
dovada decat un simplu rationament de asem3nare sau de
analogie. Aceasta impresie tine de faptul c3 ideea de m3sur3 este
subiacenta in aceste enunturi, chiar dac3 orice criteriu pentru a
realiza efectiv m3surarea lipse§te; prin aceasta, argumentele
comparatiei sunt cvasi logice. Ele sunt prezentate adesea ca ni§te
constatari de fapt, in timp ce raportul de egalitate sau de
inegalitate afirmat nu constituie adesea decat о pretentie a
oratorului. Astfel:
Delictul este acela§i ?i dac3 furi statu!, ?i dacS faci gesturi de
marinimie contrare interesului public1
este о afirmajie care leag3 de ceea ce este un delict dovedit о
actiune care nu este calificata din punct de vedere legal §i a c3rei
egalitate cu precedenta nu este deci prealabila argumentarii.
Ideea de m3sur3, subiacenta argumentelor comparatiei, se
traduce totu§i adesea prin enuntul unor anumite criterii.
Comparatiile pot avea loc prin opozitie (ceea ce este greu §i
ceea ce este u§or), prin ordonare (ceea ce este mai greu decat) §i
prin ordonare cantitativ3 (in cazul de fa(3 cant3rirea cu ajutorul
unitatilor de m3sur3 pentru greutate) 2. Cand este vorba despre
notiuni imprumutate din uzajul comun, criteriile sunt complexe in
general: descompunerea unei notiuni, a§a cum este operata de
statisticieni (spre exemplu, m3surarea gradului de instructie pe
1 CICERO, De Onitore, cartea 11, § 172.
2 HEMPEL $i OPPENHEIM, Der Typusbegriff im Lichte der neuen Logik.
Argumentele cvnsi logice 29 7
baza numarului de persoane care §tiu s3 citeasc3, a numarului de

biblioteci, de publicatii etc.) constituie un efort in sensul de a face
apel la diferite elemente m3surabile. Combinatia de criterii este
realizata in diverse maniere. Astfel, la SfSntul Toma, g3sim
urmatoarea combinafie:
Intr-adev3r, fiintele inferioare sunt incapabile s3 ating3
о perfectiune completa, ele ating insa о treapta mediocra de
excelenja cu ajutorul anumitor mijcari. Cele care le sunt
superioare pot dobandi о perfecjiune completa datorita unui
num3r mare de mijcari. Tot superioare celor precedente sunt
cele care-ji ating perfecfiunea completa printr-ия mic num3r
de mi$cari, treapta cea mai inalta aparjinand celor care
poseda perfectiunea f3r3 s3 fac3 nici о mi$care pentru a о
dobandi1.
Aceasta gradare care combina gradde de perfectiune §i
mijloacele utilizate pentru a о dobandi ii permite Sfantului Toma
s3-l puna pe Dumnezeu in varf, apoi ingerii, oamenii, animalele.
Aceasta constructie metafizica se sprijin3 pe о analogie in care
intervine acest dublu criteriu: este vorba despre gradele de
s3n3tate, comparate tinandu-se cont de rezultatul obtinut §i de
remediile necesare pentru a-1 obtine.
Criteriile intra in conflict: procedeul Sfantului Toma
stabile§te, pentru fiecare palier al unuia dintre criterii, о ierarhie
bazata pe cel deal doilea criteriu2, ceea ce implica in mod evident
о predominant a primului asupra celui de-al doilea. §i totu§i,
necesitatea ins3§i de a-1 introduce pe cel de-al doilea arata c3
primul era recunoscut ca insuficient.
Pot fi luate in considerare combinatiile cele mai diverse; ele
nu vor reflecta niciodata complexitatea notiunilor neformalizate.
Mai mult, in multe cazuri exista о proportionalitate inversa intre
criteriile chemate
1 E. GILSON, Tomismul, p. 281 (cf. Sum tlteo.. I, 77, 2, ad Resp.). (Ed. rom.: Humanitas,
Bucure§ti, 2002, p. 297. Trad, din franceza de Adrian Nija. Trad, din latin3 de Lucia
Wald; n.t.)
2 Cf. § 20: Ierarhiile.
Argimieiitele cvasi logice 302
s3 intre in calcul: meritul este f3cut, pentru simful comun,

din predispo- zifia innflscuta la bine §i la sacrificiu: о ierarhizare
a meritelor trebuie s3 aiba in vedere ace§ti factori incompatibili.
Imediat ce apare о comparafie intre elemente neintegrate
intr-un sistem, termenii comparafiei, oricare ar fi ea,
interac[ioneaz3 unui cu celaialt §i anume in dou3 moduri.
Pe de о parte, nivelul absolut al termenului etalon va putea
influenta valoarea termenilor care apartin aceleia§i serii §i care
sunt comparati cu el. Acest efect este observat in perceptie; s3
notam c3 repet3rile termenilor confruntati сопсигЗ toate aici, se
pare, la stabilirea unui nivel neutru de adaptare 1. Acela§i lucru se
intampl3 f3r3 indoiala in argumentare unde termenii deja avansati
constituie un arierfond care influenteaz3 asupra noilor evalu3ri.
Pe de alta parte, confruntarea poate apropia doi termeni pe
care eram indreptatiji s3-i consider3m incomensurabili.
Comparatia dintre Dumnezeu §i oameni va juca totodata in
avantajul termenului inferior $i in detrimentul termenului
superior. Partizanii iubirii divine, de§i dispretuiesc iubirea
terestr3, nu pot decat s3 о рипЗ in valoare pe aceasta din urm3
prin comparatia pe саге о stabilesc intre cele dou3:
Dac3 [sufletul], va spune Plotin, ur3§te din nou
mizeriile de aici [de jos] §i se p3streaz3 neatins de cele de
aici, preg3tindu-se iaraî de drumul spre tata, „resimte
bucurie". lar cei ce nu cunosc aceasta experience, sS
reflecteze, pornind de la iubirile de aici, la ce inseamna sa le
intalne5ti pe cele pe care le iube?ti cel mai tare ?i la faptul ca
aceste [obiecte] ale iubirii sunt muritoare $i vatamatoare, c3
sunt iubiri pentru ni^te simulacre ?i se schimba, pentru c3
[obiectul] iubirii nu este veritabil, nefiind nici binele nostru,
nici ceea ce c3ut3m2.
Aceasta valorizare a ceea ce este inferior este subliniata de
oratori precum Bossuet chiar pentru a obtine din ea efecte
argumentative:
(...) suveranii pio§i doresc ca toata gloria lor s3 se §tearg3 in
prezenta celei a lui Dumnezeu; §i departe de a se ofensa de
1 Cf. H. HELSON, Adaptation-level as a basis for quantitative theory of frames of

reference, The Psychol. Review, nov. 1948, p. 302.
2 PLOTIN, t. VI, 2, Enueade, VI, 9, § 9, p. 143. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucure$ti, 2007, pp.
426-427; n.t.)
'faptul c3 li se micjoreazS astfel puterea, ei $tiu c3 nu sunt
niciodata mai venerati ca atunci cand nu-i micjoram decat
pentru а-i compara cu Dumnezeu1.
Tot astfel, este о onoare pentru un poet mediocru s3 fie
declarat mult inferior unui maestru renumit: din acei moment el
intr3, chiar dac3 nu pentru a ocupa un loc la vedere, in confreria
poetilor ilu§tri.
Dimpotriv3, tot ceea ce se confrunta cu obiecte mult
inferioare nu poate decat s3 sufere din cauza acestei apropieri; de
aceea Plotin, dup3 ce a marcat superioritatea Celui Unic asupra
oric3rei alte realitati, dar temandu-se de devalorizarea ce rezulta
de aici pentru el, adaug3:
De asemenea, trebuie acceptat c3 el actioneaza liber, iar
cand exista alte fiinte, actul lui spre ele este neimpiedicat.
Dar trebuie spus ca el nu se raporteaza la absolut nici una
c3ci el este ceea ce este §i inaintea lor (...)2.
Pentru a descalifica pe cineva, un procedeu eficace este acela
de a-1
confrunta cu ceea ce dispretuie§te, chiar §i pentru a admite c3 el
este
superior. Este totu§i adev3rat c3 indivizii comparati fac de acum
inainte
parte dintr-un acela§i grup.
Interactiunile dintre termenii unei comparatii se pot datora
per-
ceptiei unor leg3turi reale intre ceea ce se confrunta. Dar nu
conteaza
originea lor. Ele au drept consecinta faptul c3 in comparatii, cand
evidentierea unei distante este cea vizata, este nevoie de un efort
con- / / '
stant pentru a о restabili. Doar conventiile de m3sur3 precise pot
asigura persistenta raporturilor evocate.
Argumentele comparatiei nu ne permit totu§i s3 consider3m
aceste raporturi ca fiind stabilite §i transpozabile. Iat3 in Ieg3tur3
cu aceasta un exemplu comic. О fata frumoasa §i о doamn3 in
1 BOSSUET, Sermons, t. П, Stir I'ambition, p. 395.
2 PLOTIN, t. VI, 2: Enneade, VI, 8 , § 8 , p. 143. (Ed. rom.: IRI, Bucurejti, 2007, pp. 376-377;
n.t.)
varsta a§teapt3 autobuzul. Cea de-a doua refuza cu indignare о

figara:
- S3 fumez pe strada? A? prefera mai curand s3-l s3rut pe
primul venit.
- §i eu, dar, a$teptandu-l, putem trage о figar31-
Comicul provine din faptul c3 ierarhia preferenfiala este
situata intr-o cu totul alta zon3 a sc3rii valorilor.
Alegerea unor termeni de comparatie adaptati la auditoriu
poate fi un element esenfial al eficacitatii unui argument, chiar ?i
atunci cand este vorba despre о comparatie numeric precizabil3:
va fi de preferat, in anumite cazuri, s3 descriem о (ar3 ca fiind de
nou3 ori mai mare decat Franta decat s3 о descriem ca fiind tot
atat de mare pe cat jumatate din Brazilia.
Acestea sunt caracterele termenului de referin{3 care dau
aspectul particular al unei serii de argumente.
О forma tipic3 de comparatie este cea care vorbe§te despre
pierderea care nu a fost suferita, pentru a aprecia avantajele unei
solutii adoptate. Celor care il intrebau ce ca§tigase cu r3zboiul,
Pitt le r3spun- dea: tot ceea ce am fi pierdut f3r3 el 2. Termenul de
referinta este ipotetic dar, gratie tautologiei, i se acorda о
importanta reala de§i indetermi- nabila. Adesea, totu§i, este
necesar sa evalu3m acest termen de referinta, care va fi prezentat
in mod favorabil concluziilor argumentarii. Acela§i Pitt ii critica
pe adversarii s3i care, pentru a m3sura inconvenientele
r3zboiului, descriu cu entuziasm prosperitatea pe care acesta a
f3cut-o s3 dispar3, dar pe care, la timpul ei, рЗгеаи a о aprecia
putin3. In general, tablourile varstei de aur, trecute sau viitoare,
ale paradisului pierdut sau sperat, fie c3 este vorba despre
vremurile bune de altadata, fie despre fericirea care se g3se§te in
alte locuri, servesc la a descalifica vremurile §i tara in care tr3im.
Dimpotriva, descrierea entu- ziasta a situatiei prezente va servi la
a elimina orice efort de ameliorare sau chiar de modificare a
acesteia; cre§terea relativ3 a bun3st3rii ar fi minima, pierderea
bun3st3rii ar fi considerabila. Orice persuasiune prin amenintare
va fi deci cu atat mai eficienta cu cat starea de care ne ЬисигЗт
este mai bine valorizata.
1 Dup3 ziarul Le Soir, din 20-6-1950.

2 W. PITT, Orations on the French war, p. 123 (9 dec. 1795).
3 Ibid., p. 133 (10 mai 1796).
Argumentul comparatiei se poate manifesta, de asemenea,
prin utilizarea superlativului. Acesta se exprima considerand un
obiect oarecare, fie superior tuturor indivizilor dintr-o serie, fie
incomparabil §i, astfel, unic in genul s3u. S3 nu uit3m c3 aceasta
ultima calificare necesita о incercare prealabila de comparatie
c3reia i se recunoa§te imposibilitatea. A$a se face c3 unicitatea
poate rezulta ea ins3$i din superlativ dup3 cum la Leibniz
unicitatea adev3rurilor contingente este intemeiata pe principiul
celui mai bun. Aceasta tehnica permite individualizarea
indivizilor calificandu-i cu ajutorul superlativului, procedeu pe
fare Giraudoux nu a ezitat s3-l utilizeze frecvent1.
De altfel, judecatile care se sprijina pe superlativ sunt cu
mult mai impresionante, in parte prin aspectul lor cvasi logic,
decat judecatile mai moderate. Ele ne scutesc adesea de a arata сЗ
о comparajie se refera la ceva ce are о valoare: dovada sta
abundenta superlativelor in anunturile publicitare. Caracterul lor
peremptoriu ne scute§te, de asemenea, mai u§or de dovada.
Acuzatia de a fi comis „actul cel mai infam" va fi in general
susjinuta mai putin de dovada decat aceea de a fi „facut rau".
Aceasta ierarhie poate fi exprimata in afara formei comparative,
prin simpla folosire a unor notiuni precum „execrabil",
„miraculos". La Bruyere a notat aspectul peremptoriu al acestor
termeni2.
Superlativul poate fi sugerat §i prin anumite procedee de
amplificare, precum cel pe care Quintilian ni-1 da drept exemplu:
Pe mama ta ai lovit-o; ce a§ putea zice mai mult? Pe mama ta
ai lovit-o! 3
Atunci cand nu mai exista nimic care, adaugat, s3 poata spori
gravitatea unei infractiuni, s3 poata sublinia importanta unui act,
nu mai este necesar s3-l сотрагЗт cu nimic altceva pentru a i se
recunoa§te preeminenta.
Uneori, efectul superlativului va fi intarit printr-o anumita
restrictie: se pare c3 s-a procedat intr-adev3r la о comparatie
1 Cf. Y. GANDON, Le demon du style, p. 140.

2 LA BRUYERE, Oeuvres, Bibl. de la P16iade, Caracterele, Despre societate fi despre
conversafie, 19, p. 176. (Ed. rom.: Editura pentru LiteraturS, Bucure§ti, 1968, p. 238; n.t.)
3 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VIII, cap. IV, § 7. (Ed. rom.: Bucureipti,
Minerva, 1974, p. 337; n.t.)
efectiva, superlativul nu trebuie considerat un simplu mod de a

vorbi, ca figura de stil. Virgilius spune despre Lausus:
Cel mai frumos dintre tofi, exceptand corpul lui Turnus din
Laurentum1.
Aici superlativul nu coincide cu unicul; dimpotriva impresia
de unicitate este produsa cand nu g3sim, pentru a vorbi despre un
individ, decat pe el insufi ca termen de comparafie; se formeaza,
ca s3 spunem astfel, о clasa aparte, incomparabiia. Dup3 cum
spune La Вгиуёге,
V... este un pictor, C... un compozitor, iar autorul lui Pyram
este un poet;
dar Mignard este Mignard, Lulli este Lulli §i Corneille este
Corneille2.
Orice comparatie, о vedem prin acest exemplu, este intr-un
fel descalificanta, pentru c3 ea nu tine seama de aceasta unicitate
a obiectelor incomparabile. A-ti trata fara ta, familia ta, ca о tar3,
ca о familie inseamna deja s3 о privezi de о parte din prestigiul
ei; de aici caracterul intrucatva blasfematoriu al rationalismului,
care i§i interzice s3 priveasca valorile concrete in unicitatea lor.
Este motivul pentru care orice iubire, in m3sura in care ea rezulta
dintr-o comparatie care se sfarêjte cu alegerea celui mai bun
obiect asupra c3ruia s3 se poata r3sfrange, va fi suspecta §i putin
apreciata. Exista sentimente care exclud orice alegere, oricat de
flatanta poate fi ea.
Ideea ins3$i de alegere, de buna alegere, implica intotdeauna
comparatia. Totuji, expresiile referitoare la alegere arata acest du-
te- vino intre domeniul comparativului §i cel al absolutului. „Am
f3cut о ЬипЗ alegere" semnific2 adesea multumirea, dorinta de a
nu compara. Ideea c3 ceva este bun, mai ales dac3 acest ceva
exista §i daca actioneaza inertia, se exprima in mod normal prin
ideea c3 este cel mai bun, c3 nu s-ar fi putut g3si ceva mai bun,
adica un superlativ. О justificare implicita ar fi c3 obiectul pare
susceptibil de a sustine nenum3rate comparafii. Putem lega de
aceste afirmatii referitoare la buna alegere multe afirmatii
referitoare la о cantitate (spre exemplu cutare cifr3 de afaceri
obtinuta prin cutare publicitate). Se sugereaza c2 aceasta cantitate
1 Ibid., vol. II, cartea VIII, cap. IV, § 6 , p. 337 (Eneida, c3ntul VII, 649-650).
2 LA BRUYERE, Caracterele, 24, p. 118. (Ed. rom.; Editura pentru Literatur3, Bucure§ti,
1968, Desfire nicritul personal, p. 144; n.t.)
este superioara celor cu care ar putea fi comparata. Dimpotriva,
dac3 un eveniment beneficiaza de mari manjete in ziare, i s-ar
putea minimaliza importanta subliniind c3 in fiecare zi este scos
in evidenta cate un eveniment; valoarea absoluta se reduce la о
valoare compara tiv3.
308 Tehnicile argunientntii’c
Aceste interpretari par a trece, in doi timpi, de la valoarea

absoluta la valoarea comparativa, sau invers. Totodata, avem aici
fructul unei analize. Dimpotriva, exista argumentari in doi timpi
care opereaza aceasta trecere in mod explicit. Blougram se
bazeaza pe aceea c3, scopul fiind ales, mijlocul trebuie s3 fie cel
mai bun posibil1. Dar aceasta comparatie, facuta in planul
mijloacelor, actioneaza asupra intregii situatii: ea vjilorizeaza, in
cazul de fata, in acelaji timp religia cea mai eficace pentru a
actiona asupra lumii §i scopul ales, §i anume de a actiona asupra
lumii. Vom reg3si aceste interactiuni cu ocazia studierii
argumentelor bazate pe structurile realului.
Toate aceste analize tind s3 arate cat de mult difera
argumentele comparatiei de confruntarile dintre valorile efectiv
m3surabile, al сЗгог loc intr-o serie sau intr-un sistem ar fi fost
fixat о data pentru totdeauna; totu?i asocierea lor cu structuri
matematice este cea care furnizeaza о mare parte din forta lor
persuasiv3.
§ 58. Argumentarea prin sacrificiu

Unui dintre argumentele comparatiei cel mai frecvent
utilizate este cel care se sprijina pe sacrificiul la care suntem
dispu$i s3 ne supunem pentru a obtine un anumit rezultat.
Aceasta argumentare sta la baza oric3rui sistem de
schimburi, fie c3 este vorba despre troc, despre vanzare, despre
contractare de servicii - de§i ea nu este singura in joc in relatiile
de la vanzator la cump3rator. Dar ea nu este rezervata domeniului
economic. Alpinistul care se intreaba daca este pregatit s3 fac3
efortul necesar pentru a se c3t3ra pe un munte recurge la aceea§i
forma de evaluare.
fn orice cantarire, cei doi termeni se determine unui prin
celaialt. De aceea, Sartre are dreptate s3 spuna c3 noi nu putem
niciodata §ti dac3 lumea, prin obstacolele pe care ni le prezinta,
ne informeaza in legatura cu ea sau cu noi. Noi suntem cei care,
in mod liber, fix3m limitele eforturilor noastre2. Dar pentru a ne
putea baza pe acest efort, trebuie ca acesta s3 poata fi descris, sau
1 R. BROWNING, Poems, Bishop Blougram's Apology, p. 141.

2 J.- P. SARTRE, Fiinta fi neantul, p. 569. (Ed. rom.: Ed. Paralela 45, Pitegti, 2004,
p. 594; n.t.)
cunoscut altfel, intr-o maniera care, cel pufin provizoriu, s3 рагЗ
suficienta. Trebuie in aceasta privinja s3 ne p3zim de anumite
iluzii. Astfel distincfia lui Klages intre facultatile cantitative, care
ar fi m3surabile cand сотрагЗ diverji indivizi, §i cele mobile
care, in ceea ce le prive§te, s-аг m3sura reciproc la un acela§i
individ1, distinctie fecunda probabil, nu tiebuie s3 ne fac3 s3
uit3m c3 aceasta evaluare reciproca nu este utilizabila decat cu
conditia de a §ti dac3, la cutare individ un mobil dat este
considerat de intensitate normala, sau ca avand о oarecare
estimare.
In argumentarea prin sacrificiu, acesta trebuie s3 fie egal cu
valoarea atribuita acelui ceva pentru care sacrificiul este
consimtit. Este argumentul de care se servejte Calvin pentru a
garanta importanta pe care protestantii - contrar catolicilor - о
atribuie religiei lor:
InsS oricat ar glumi pe seama incertitudinii ei, dac3 ar
trebui s3-§i pecetluiasca doctrina cu propriul sange §i cu
pretul propriei viefi, s-ar vedea atunci cat conteaza ea pentru
ei. Certitudinea noastra este insa diametral opusa, c3ci nu se
teme nici de teroarea morjii, §i nici de scaunul de judecata al
lui Dumnezeu2.
Indreptat impotriva catolicilor, acesta este argumentul bine
cunoscut intemeiat pe existenta preotilor marturisitori; iar absenta
sacrificiului servejte la a m3sura slaba importanta acordata unui
lucru pe care pretindem, de altfel, сЗ-l vener3m.
Dac3, in argumentul sacrificiului, cantarirea este actul
individului care consimte la sacrificiu, semnificatia acestuia din
urma in ochii celuilalt depinde de respectul pentru cel care a
efectuat cantarirea. Cand Pascal serie:
Nu cred decat in istoriile ai сЗгог martori s-au 13sat
sugrumafi3,
este necesar ca ace$ti martori, care servesc drept termeni de
referinta, sa se bucure de un oarecare prestigiu. Cu cat acesta este
1 L. KLAGES, Notions fondamentales de la cara^rologie, in Le itingnozfic du caractere, p.

16.
2 CALVIN, iuvatdtura religiei creatine, Adresa introduction catre regele Francisc I, p. 8 . (Ed.
rom.: Cartea Cre§tin3, Oradea, 2003, p. 114.)
3 PASCAL, Cugetari, 397, p. 932 (593 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea,
1998, p. 398.)
mai mare, cu atat argumentul impresioneaza mai mult. Pauline

accentueaza acest lucru, spunand:
C3-n suflet el, murind, lasatu-i-a liimina.
Cu sangele-i au fost calaii sa ma-mproaste,
§i ochiul meu deschis e §i cunoaste1.
In ultima instanta, acesta va fi sacrificiul unei fiinte divine,
acela pe care il evoca Bossuet:
§i, intr-adevar, cre§tini, Iisus Hristos, care este adevarul
insu§i, nu iube§te mai putin adev3rul decat propriul s3u соф;
dimpotriva, tocmai ca s3 pecetluiasca cu sangele s3u
adevarul cuvantului lui, a dorit s3-§i sacrifice propriul corp2.
Preotii m3rturisitori pot fi umili, dar nu vor fi nici alienafi,
nici abjecfi; numarul lor mare va putea inlocui slabul prestigiu
individual, ca in legenda celor 11 000 de fecioare care о insotesc
pe Sfanta Ursula. Cant3rirea care duce la sacrificiu, facuta in
deplina sinceritate, este de altfel un element susceptibil de a spori
acest prestigiu.
Totuji, daca obiectul sacrificiului este cunoscut §i dac3
valoarea lui este slaba, prestigiul celor care s-au sacrificat va ie§i
de aici diminuat, printr-un fel de 50c de intoarcere. Isocrate, in
Elogiul Elenei, о glorifica prin sacrificiile pe care le-au acceptat
grecii pentru a о recu- ceri3. Fenelon critica acest procedeu:
Nimic nu este demonstrat aici in mod serios, nu exista
in tot acest [elogiu] nici un adev3r al moralei: el nu apreciaza
valoarea lucrurilor decat in funcpe de pasiunile oamenilor4.
Aceasta pentru c3 sacrificiul grecilor i se pare inutil, din
cauza inutilitajii obiectului s3u; dar tehnica dovezii nu difera cu
nimic de cea
1 CORNEILLE, Polyeucte, actul V, sc. V. (Ed. rom.: p. 270; n.t.)

2 BOSSUET, Sermons: Sur la parole de Dieu, p. 157.
3 ISOCRATE, Discursuri: Elogiul Elenei, §§ 48 §i urm.
4 FENELON, CEuvres, ed. Lebel, t. XXI: Dialogues sur Veloquence, p. 75.
a preotilor marturisitori, de cea utilizata de Plotin pentru a

valorize starea mistic3:
El [sufletul] nu 1-ar fi schimbat pentru nimic in lume,
nici dac3 cineva i-ar fi pus in bra]e tot cerul, pentru cfl
spunea cfl nu exista altul mai pre(ios, nici un bine mai mare
(...)• Iar pe toate celelalte lucruri pe care le tndrSgise inainte:
magistraturi, sau puteri, sau bogajii, sau frumuseti, sau
§tiin]e, le nume§te disprejuindu-le §i nu le-ar fi numit daca
nu ar fi intalnit altele superioare lor? 1
Dar s3 notam c3, pentru ca valoarea celui Unic s3 se
demonstreze prin maretia sacrificiului, trebuie ca ascetismul
rezultat de aici s3 se bazeze pe о apreciere pozitiva prealabila a
bunurilor acestei lumi, f3r3 de care renuntarea nu ar fi deloc
probanta. О grav3 obiectie poate fi facuta totu?i argumentului
prin sacrificiu. Accentul pus de psihologia contemporan3 pe
ambivalenta sentimentelor permite formularea acesteia in termeni
extremi: cel care i§i sacrific3 fiul pentru onoare nu nutre§te oare
impotriva lui о ur3 inconjtienta? Valoarea onoarei nu ar fi astfel
cu nimic sporita prin aceasta imolare. M3surarea prin sacrificiu le
presupune — constante §i inserate intr-un cadru cvasi formal —
pe acele elemente care, de fapt, sunt supuse variafiilor. Dovada
este faptul c3 ideea pe care ne-o facem despre un acela$i
sacrificiu poate fi, in practic3, foarte diferita, in functie de
concluziile pe care vrem s3 le tragem in Ieg3tur3 cu el. Dac3 este
vorba despre a incredinta sau nu un post unei personalitati pe care
toti participant» la dezbatere о apreciaza, cei care il favorizeaz3
pe acest candidat vor putea mentiona umilinta pe care el ar
incerca-o in cazul unui e?ec; adversarii, dimpotriva, vor c3uta s3
minimalizeze inconvenientul care ar rezulta pentru candidat de
aici. Iar faptul insu§i de a renunta nu actioneaza oare, printr-un
fel de §oc de intoarcere, pentru a modifica valoarea acelui ceva la
care se renunja? Ne afl3m intru totul in argumentarea cvasi logica
pentru c3 termenul de referinta nu constituie о marime fix3, ci se
afla in interactiune constanta cu alte elemente.
Valoarea scopului care se urm3re$te prin sacrificiu se
transforms, de asemenea, in timpul actiunii, ca urmare chiar a
1 PLOTIN, Eimeade, VI, 7, § 34, p. 8 . (Ed. rom.: IRI, Bucure^ti, 2007, pp. 342-343.
Traducere de Vasile Rus; n.t.)
sacrificiilor consim- tite. Simone Weil serie, foarte corect, despre

aceasta:
(...) suferinfe prea mari In raport cu imboldurile inimii
pot Impinge cfltre о atitudine sau alta; fie ca respingem
violent acel ceva caruia i-am oferit prea mult, fie cS ne
ag3)3m de el cu un fel de disperare1.
In primul caz, nu mai dorim sS ne in§el3m, in viitor, §i ii
indepSr- tSm pe ceilal}i de aceastS valoare dezamSgitoare; in cel
de-al doilea, mSrim scopul, in a§a fel incat mSrimea sS
depSjeascS sacrificiul: ne aflSm in prezenta unui alt argument pe
care il vom analiza mai departe sub numele de argumentul
risipei2.
Argumentul sacrificiului, utilizat intr-un mod ipotetic, poate
servi la a evidentia prepil care se pune pe ceva; dar el este insotit
foarte adesea de afirmajia cS un astfel de sacrificiu, pe care am fi
gata sS-l asumSm, este fie inutil, pentru cS situafia nu-1 cere, fie
ineficient, pentru cS el nu ar permite sS se atingS scopul scontat3.
Sacrificiul inutil, care nu este о purS ipotezS, ci о tragic3
realitate, poate conduce la desconsiderarea celor care 1-au
indeplinit. In legSturS cu mortii cSzuti cu ocazia unei ofensive
respinse, iatS reflectia unui camarad de luptS:
(...) pe scurt, ei ne erau mai pufin simpatici; erau ni§te
mor(i ingrafi §i care nu reu§iser3. Ferrer preciza acest lucru,
spunand: „cei pe care trebuie sS-i luSm de la capSt "4.
Patetismul sacrificiului inutil ii inspirS lui Bossuet efecte
sfa§ie- toare, in predica sa despre mila Fecioarei. Mama lui
Dumnezeu se resemna in faja sacrificiului fiului s3u, sperand in
salvarea oamenilor, dar nu poate suporta durerea pe care i-о
provoacS lipsa de c3in£3 a cre§tinilor:
...cand va vad vSrsand sangele fiului meu, fScand astfel
inutila indurarea lui divinS, (...)‘.
EvaluSrii prin sacrificiul consimtit i se asociaza tehnicile de
evaluare prin sacrificiul antrenat, a grejelii prin sanctiune,
1 Simone WEIL, L'enracinemenl, p. 114.

2 Cf. § 65: Argumentul risipei.
3 Cf. EPICTET, Convorbiri, cartea I, 4, § 27, p. 20; R. CROSSMAN, Palestine Mission, with
Speech delivered in the House of Commons, iul. 1946, p. 250.
4 J. PAULHAN, Le guerrier applique, pp. 132-133.
riposta sau remujcare, a meritului prin glorie sau recompensa, a
pierderii prin regret.
Ca urmare a aspectului lor secvenfial, argumentele care se
bazeaz3 pe el se asociaza cu argumentele bazate pe structura
realului. Dar ele constituie §i о cantarire; §i ne straduim adesea,
pentru a о face mai u§oara, s3 dam unuia dintre elementele care
se pun pe talerul balantei о structura omogena, cu scopul de a
putea s3-i facem о descriere cantita- tiv3.
Gravitatea sancfiunii determina cunoajterea celei a grejelii:
dam- narea genului uman este mai bine cunoscuta decat p3catul
originar in teologia crejtina; nenorocirile lui lov dau singure
m3sura culpabilitajii sale.
Riposta determina cunoajterea importantei unui act:
Aceasta este, §i a fost dintotdeauna, о caracteristicS a
Cuvantului divin, §i anume cS niciodata cand el se
manifests, Satan nu se odihne$te $i nu doarme1.
Intensitatea regretului mSsoara valoarea lucrului pierdut.
Am putea g3si о aplicatie curioasa a acestei argumentari in
fantasmele inmormantarii care, dup3 рЗгегеа lui Odier, ar fi un
puternic mecanism de securizare: cel care are sentimentul
abandonului i§i imagineazS propria inmormantare §i i§i mSsoara
valoarea in funcjie de intensitatea regretelor pe care le provoacS
moartea sa2.
Argumentul cvasi logic al sacrificiului se poate aplica, de
asemenea, intregului domeniu al raporturilor dintre mijloc §i
scop3, mijlocul fiind un sacrificiu, un efort, о cheltuiala, о
suferinta. Aspectul cvasi logic este evident mai ales atunci cand,
pentru a da valoare cutarui lucru, transform3m altceva in rnijloc
apt s3 il produca §i s3 il m3soare. Astfel Isocrate, in Panegiricul
Atenei:
Cred ca acest rSzboi a fost pus la cale de vreunul dintre
zei din admiratie faja de virtutea lor, pentru ca oamenii
1 CALVIN, hwatatura religiei creftine, p. 13. (Ed. rom.: Cartea Cre§tin3, Oradea, 2003,
Adresa introductiva catre regele Francisc I, pp. 126-127. Traducere de Elena Jorj §i Daniel
Tomulep n.t.)
2 Ch. ODIER, L'angoisse et la pen see magique, p. 124.
3 Cf. § 64: Scopurile §i mijloacele.
inzestrati cu atata m3- rejie de suflet s3 nu гЗтапа

necunoscufi, sfar§indu-§i viata f3r3 glorie1.
El este foarte clar ?i cand importanta mizei este m3surata
prin raport cu desfSjurarea de forte solicitate. Paul Janson
repro§eaza adversarilor s3i catolici c3 au utilizat aceasta tehnica
pentru a convinge populatiile de faptul c3 credinta lor ar fi pus3
in pericol prin votul legii jcolare din 1879.
Am obosit far3 indoiala s3-l rug3m pe Dumnezeu; am
decis s3 ne adresam sfinplor §i iata-i pe tofi mobilizafi cu
scopul de a interveni pentru ca stanga sa nu voteze aceasta
lege nenorocitd2.
Argumentul foarte vechi, vejnic reluat, al dificultatii de
expresie, este §i m3sura cvasi logica:
(...) Cad este tot atat de greu s3 lauzi oameni care au
intrecut virtujile altora pe cat de greu este s3 lauzi pe cei care
n-au facut nici un bine; pentru ace$tia lipsesc oratorului
faptele, pentru ceilalti cuvintele гЗтап mai prejos decat
faptele3.
Toate aceste argumente nu functioneaza decat dac3 valoarea
pe care о masuram nu este supusa unei alte cantariri, mai
conving3toare. Altfel, argumentul sacrificiului poate deveni
comic, precum in anecdota angajatorului care, intervievand un
candidat pentru un post, se mir3: „Dumneavoastr3 cereji un
salariu foarte mare, pentru un om f3r3 experienja!" „Munca este
cu atSt mai grea, r3spunde candidatul, atunci cSnd nu §tii cum s3
procedezi"4.
Intrucat argumentarea prin sacrificiu permite evaluarea, ca in
orice argument de comparatie, a unuia dintre termeni prin
celalalt, maniera in care se realizeaz3 confruntarea poate genera
ea ins3§i о argumentare interesanta.
Din Jankelevitch:
Diavolul nu-§i trSgea forta decat din slabiciunea
1 ISOCRATE, Discursuri: Panegiricul Atenei, § 84. (Ed. rom.: Editura pentru Literatura,
Bucure§ti, 1969, § 84; n.t.)
2 P. JANSON, Discours parlementaires, vol. I, p. 124, §edinja Camerei Reprezen- tanfilor,
26 februarie 1880.
3 ISOCRATE, Discursuri: Panegiricul Atenei, § 82.
4 FUN FARE, Reader's Digest, 1949, p. 62.
1
noastra, s3 fie deci vulnerabil din cauza fortei noastre .
Din Bossuet:
Nefericiti sunteti, daca legSturile voastre sunt atat de
puternice, incat dragostea de Dumnezeu nu le poate rupe;
nefericiti sunteti, dac3 ele sunt atat de slabe, incat nu vreji s3
le rupeti pentru dragostea de Dumnezeu2!
In primul exemplu ne marginim s3 mentionam о posibila
r3stur- nare: unui dintre termeni, diavolul, este presupus a
r3mane valoare constanta. Dar la Bossuet, nici unui dintre cei doi
termeni nu este constant: diferenta dintre ei subzista, in acela$i
sens, in dou3 m3suri diferite. Folosirea verbelor „a putea" §i „a
vrea" indica faptul c3, in primul caz, este m3surat3 forta
pasiunilor, in cel de-al doilea, slabiciunea dragostei de
Dumnezeu, prin sacrificiul a c3rui indeplinire este refuzata.
Se pare c3 m3surarea prin sacrificiu este legata adesea de
ideea unei limite mobile intre dou3 elemente. Cand acestea
formeaza о totalitate fix3, argumentul sacrificiului intalnejte
uneori argumentul diviziunii. A?a stau lucrurile atunci cand dou3
caractere sunt de a§a natur3 incat, pentru a ajunge la un rezultat
dat, cantitatea unuia variazS in sens invers cantitatii celuilalt.
Sacrificiul m3soara in acest caz importanta atribuita caracterului
complementar.
Aristotel s-a servit de aceasta m3surare a unui bun, prin
sacrificiul celuilalt, in acest pasaj din Topica:
Tot a$a, daca din doua lucruri, noi tagaduim cS avem pe
unui pentru a pSrea сЗ-l avem pe celalalt, este de preferat
acel pe care vrem s3 рйгет ей-! avem; de exemplu, tagaduim
ca facem eforturi pentru а рЗгеа ей suntem inzestrati de
natura3.
Complementaritatea se prezinta uneori drept compensate.
Aceasta presupune, de asemenea, о totalitate constanta la care ne
referim. Dar ideea de compensate este mai complexa decat cea de
complementaritate. Ea presupune inainte de toate о serie de
evalu3ri reciproce. Slabiciunea poate deveni astfel m3sura aleas3:
(...) un sim( rafinat al propriei sale slabiciuni о reconfortase
1 V. JANKELEVITCH, Traite des vertus, p. 795.
2 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur I’ardeur de la penitence, p. 588.
3 ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 2,118 a 20 . (Ed. ro.: Editura IRI, Bucure§ti, 1998.)
§i о consolase in mod miraculos, c3ci рЗгеа c3 exista in ea

ca un semn inefabil al prezentei lui Dumnezeu (...)1.
Slabiciunea nu este valoare decat fntr-o etica compensatorie.
Dar
ea devine, de asemenea, pentru cititor, argument in favoarea
acestei
etici compensatorii. Aceasta poate deveni argument in ochii unei
tntregi
civilizatii.
/
Aceste argumente ale complementaritatii, ale compensatiei,
legate de о idee de totalitate, sunt in general utilizate pentru a
promova о anumita stabilitate. Montesquieu argumenteaz3 in
favoarea sistemului bicameral ar3tand c3 trebuie compensata
slaba forta numerica a oamenilor care se disting prin na§tere,
bog3tii sau onoruri, crescand forta voturilor lor 2. Rationamentul
s3u nu este intemeiat nici pe о ierarhie de clase, nici pe
experienta: el este intemeiat pe mentinerea unui echilibru.
Elementul compensatoriu poate deveni о m3sur3 a
imperfectiunii celui pe care trebuie s3-l completeze. Astfel,
pentru Sfantul Toma, Dumnezeu introduce asem3narea sa in
lucruri. Dar
este evident сЗ о singura specie de crealuri nu ar reu§i s3
exprime asemanarea cu crealorul (...). Dimpotriva, daca este
vorba despre fiin[e finite §i create, va fi necesara о muljime
de asemenea fiinfe pentru a exprima sub cel mai mare numir
posibil de aspecte perfecpunea simpla din care rezulta3.
§i aici, s3 subliniem acest lucru, argumentul este bazat pe о
totalitate, perfecta de aceasta data, deci invariabila, fi pe care
elementul compensatoriu trebuie, in cel mai bun caz, s3 incerce
s3 о reconstituie.
Elementele compensatorii pot fi uneori ambele de aceeafi
natura. Printr-un joc al compens3rii incearca Bertrand Russel,
dorind s3 lupte impotriva oric3rei violente fi recunoscand
totodata necesitatea anumitor constrangeri, s3 inlature
1 G. BERNANOS, La joie, p. 35.

2 MONTESQUIEU, De I'esprit des lois, cartea XI, cap. VI, p. 267.
3 E. GILSON, Toiiiiswul, pp. 215-216 (cf. Cont. Cent., II, 45, ad Cum enim, Sum. Tlieol.,
1,47,1, ad Resp.). (Ed. rom.: Humanitas, Buc., 2002, pp. 235; n.t.)
incompatibilitatea dintre aceste dou3 atitudini.
Exista probabil un scop §i numai unui, pentru care
utilizarea violenjei de catre о guvernare este binefacatoare, §i
anume acela de a diminua dimensiunea totala a violentei in
lume1.
Gandim ca fi cum violenja, in lume, ar forma un tot la care
nici о adaugare nu este legitima dac3 nu este compensata de о
diminuare cel putin egala. In realitate, forta care se utilizeaza
intra in deducerea violentei viitoare, inc3 necunoscuta.
in incheiere, s3 insistam mai mult asupra faptului c3
argumentarea prin sacrificiu, ca fi cele care sunt legate de ea,
asociaza termenii confruntati fi stabilefte о interactiune intre ei.
intr-una dintre scrisorile sale, Sfantul leronim i se adreseaza lui
Pammachius care, la moartea sotiei sale, fi-a imp3rtit bunurile
celor s3raci:
Ceteri mariti super tumulos conjugum spargunt violas,
rosas, lilia, floresque purpureos: et dolorem pectoris his
oficiis consolantur. Pammachius noster sanctam favillam
ossaque veneranda, eleemosynae balsa mis rigat2.
Auerbach, care citeaza acest pasaj, noteaza pe buna dreptate
ca florile, care nu sunt r3spandite, parfumeaza totufi aerul.
Criticul vrea astfel s3 ne atraga atentia asupra stilului pretios al
Sfantului Ieronim3. Dar remarca lui are, dupa opinia noastra, о
bataie mai generala. Ea se aplica majoritajii sacrificiilor. Chiar
dac3 nu au fost enumerate cu aceasta complezenta, florile la care
renuntam vor fi inmiresmat deja aerul. Expresia lui Auerbach,
„die Blumen duften mit'V Florile eman3 un parfum placut, este
potrivita pentru a ne aminti c3, in argumentarea cvasi logica,
interactiunea termenilor este constanta.
1 Bertrand RUSSEL, Political ideals, dupa S. I. HAYAKAWA, Language in Thought and

Action, p. 139.
2 SFANTUL IERONIM, Epistolae, cartea XVI, 5; Patrologie latine, t. XXII, col. 642. (Ceilalp
sop presarf pe mormintele sotiilor lor violete, trandafiri, crini §i flori
rofiatice §i prin aceste ritualuri i§i alin3 durerea sufletului. Pammachius al nostru
stropefte cu balsamurile milei sfanta cenu§3 fi venerabilele oase.)
3 E. AUERBACH, Mimesis, p. 70.
§ 59. Probabilit&ti
Utilizarea din ce in ce mai larga a statisticilor fi a calculului
probabilitatilor, in toate domeniile cercetarii ftiintifice, nu
trebuie s3 ne fac3 s3 uit3m existenta argumentarilor,
necuantificabile, bazate pe reducerea realului la serii sau colectii
de fiinje sau de evenimente, asem3n3- toare prin anumite aspecte
fi diferentiate prin altele. Afa face Isocrate, in pledoaria contra lui
Euthynus:
Chiar dacS Nikias (...) a putut §i a vrut sa aduca о
acuzatie falsa, se poate vedea cu u$urinj3 c3 el nu 1-ar fi
atacat pe Euthynus. Caci cei care vor s3 acjioneze astfel nu
incep cu prietenii lor (...). Ne putem plange? Putem alege din
toti. Inseamna oare c3 fur3m? II putem nedreptati doar pe cel
care a avut incredere in noi1.
Intrucat hazardul nu explica suficient actiunea lui Nikias,
Isocrate sugereaza c3 aici este nevoie de un alt motiv, fi anume
temeinicia acuzatiei.
Tehnica calculului probabilitajilor ii permite in zilele noastre
lui Lecomte du Notly s3 arate, in maniera analog3, c3, data fiind
probabilitatea foarte slaba ca pe P3m§nt s3 se formeze molecule
tot atat de complexe precum moleculele proteinice necesare
viefii, este nevoie de о alta ipoteza pentru a explica aparifia lor2.
1 ISOCRATE, Discursuri: Impotriva lui Euthynus, §§ 8 ,10.

2 LECOMTE DU NO0Y, L'ltomme et sa destinee, pp. 37 §i urm.
Toate aceste rationamente, care par a progresa din trecut

cStre prezent, pleacS de la о situatie, de la un fapt actuale, al
сЗгог caracter remarcabil il subliniaza §i сЗгога le sporesc
valoarea §i interesul argumentativ.
Un alt grup important de argumente se refers la nojiunea de
variabilitate §i la avantajele pe care le prezinta, in aceasta
privinta, un ansamblu mai Intins. De la Isocrate inc3, citam acest
argument in favoarea accesului tinerilor la deliberari:
Intrucat calitatea judecatilor noastre difera nu prin
numarul anilor no§tri, ci din cauza temperamentelor §i a
facultapi noastre de concentrare, de ce s3 nu se fac3
obligatoriu apel la experienta a doua generatii pentru ca voi
s3 aveti posibilitatea de a alege din toate discursurile rostite
sfaturile cele mai utile1?
Tot a§a, in Plmidros, Lysias insereaza, intre altele, acest
argument incercand s3 prefere pe cel care nu iubefte celui care
iube§te:
(...) daca, dintre cei care iubesc, ai vrea s3-l alegi pe cel care
iube$te cel mai mult, atunci alegerea ta s-ar indrepta doar
spre о mana de oameni. In schimb, daca dintre ceilalti, ai
vrea s3-l alegi pe cel mai util, vei avea de ales dintr-o mare
mul(ime. Astfel incat, po(i avea mult mai multa speranta ca
printre ace$tia multi vei avea norocul sa se afle cel care-ti
merita iubirea2.
Acest gen de argumentare ar putea fi asociat cu raporturile
dintre intreg §i p3rti. Dar, in ceea ce prive§te p3rtile, avem aici
de-a face cu frecventele unei variabile, utilul; iar argumentul
vizeaza crejterea dispersiei acestei variabile.
Intemeiata §i pe variabilitate, dar pentru a trage de aici
concluzii oarecum diferite, aceasta argumentare a lui Locke
impotriva tiraniei printilor in domeniul religios:
Daca nu exista decat un adev3r, о cale pentru a ajunge
la cer, ce speranta avem c3 mai mul(i oameni vor fi condu§i
acolo daca ei nu au alta regula decat religia printului §i sunt
obligati s3-§i abandoneze lumina propriei lor raliuni? (...)
1 ISOCRATE, Discursuri: Archimados, § 4.

2 PLATON, Phaidros, 231 d. (Ed. rom.: In: Opere, vol. IV, Editura § t i i n ( i fi c a Enciclopedica,
Bucure§ti, 1983, p. 423; n.t.)
drumul cel ingust ar fi mult ingustal; о singura lar3 ar trai in

adev3r (...)■.
Este de remarcat in acest rationament presupunerea c3,
pentru a recunoafte drumul cel bun, toti indivizii au competence
egale. Se preconizeaz3 deci renuntarea la un sistem cu certitudine
r3u, in favoarea unui sistem care va fi dup3 toate probabilitatile
mai avantajos, f3r3 s3 existe о confruntare explicita.
Argumentarea cvasi logica prin probabil se evidenbaza cel
mai bine atunci cand exista evalu3ri bazate, totodata, pe
importance evenimentelor fi pe probabilitatea aparitiei lor, adic3
pe marimea vari- abilelor fi pe frecvenja lor, pe speranja
matematic3. Tipul lor ar fi pariul lui Pascal1. Acest raCionament
confrunta fansele de cafbg fi de pierdere combinate cu тЗптеа
mizei, considerand drept cuantificabile toate elementele in
discube. S3 subliniem imediat in aceasta privinja c3, atunci cand
fac s3 intervina probabilitable, comparabile sunt supuse tuturor
interacbunilor semnalate in paragrafele precedente; introducerea
probabilitacilor le confera doar о dimensiune suplimentar3; c3
sacrificiul se refera la ceva pe care, in orice caz, nu avem decat о
§ans3 din dou3 s3-l p3stram, tot ceea ce am spus despre
argumentarea prin sacrificiu nu rezista mai pubn.
Aplicarea calculului probabilitacilor la probleme de conduita
este cel mai adesea - trebuie s-o spunem - enunjata ca о dorinca.
Leibniz, reluand clasificarea lui Locke referitoare la gradele
asentimentului, ar fi vrut s3 reintemeieze arta de a discuta fi de a
disputa facand aceste grade proportionate cu gradele de
probabilitate ale propozijiei analizate. Distincjia stabilita de c3tre
jurifti intre diferitele tipuri de probe - probe complete, probe mai
mult decat depline, probe depline comune fi altele - constituia,
dupa рЗгегеа lui, un efort in acest sens, pe care ar trebui s3-l
condnuam2. Bentham enunja ambijii asem3n3toare, in special in
ceea ce privefte forja probanta a mSrturiilor3. Numerofi scriitori,
la ora actuala, mai ales cei care continua in mod mai mult sau mai
putin direct traditia utilitarista, recurg la rationamente de proba-
1 PASCAL, Cugetdri, 451, p. 955 (233 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: pp. 248-254; n.t.)
2 LEIBNIZ, Noi eseuri asupra intelectului omenesc, p. 455 §i urm. (Ed. rom.: Editura ALL
Educational, Bucuref ti, 2003, p. 354.)
3 BENTHAM, Opere: Tratat despre probele judiciare, cap. XVII, p. 262.
bilitate pentru a explica ansamblul conduitei noastre1.
Teoreticienii functiilor de decizie, la randul lor, incearca s3
formuleze problemele de alegere, in a§a fel incat s3 poata fi
supuse acestui calcul. Nimic nu se opune acestui lucru, in ciuda
dificultatilor tehnice, admirabil dep3fite deja - cu condijia ca in
Ieg3tur3 cu о anumita problema s3 fie date anumite criterii de
alegere, mai ales a ceea ce se considera drept rise acceptabil. De
unde faptul c3 numeroase expuneri despre aceste tehnici
matematice sunt insotite de о renaf tere a ambitiilor leibniziene2.
De fapt, in orice discutie particular in care se argumenteaza
prin probabil, vom putea vedea ap3rand - afara numai dac3 nu
este vorba despre domenii ftiintifice delimitate in mod
conventional - obiecjii care incearca s3 denunte reducerile care
au trebuit s3 fie operate pentru a insera chestiunea in schema
propusa. J. Stuart Mill a subliniat deja c3 nu pe о m3surare
grosiera de frecventa se bazeaz3 increderea sa in credibilitatea
unui martor. in domeniul conjecturii, aplicarea regulii de critica
istorica conform c3reia un text are о fans3 cu atat mai mare de a
nu fi alterat, cu cat este separat de original de un num3r mai putin
mare de copii3, va fi temperata de tot ceea ce vom crede pe de
alta parte c3 vom anticipa in legatura cu aceste copii.
Argumentarea va da fi mai mult prilejul obiectiilor atunci cand
este vorba despre probleme de conduita. Aceste obiectii nu vor fi,
ele insele, desigur, niciodata constrangatoare, ci se vor putea
desf3fura pe planuri foarte diferite.
Vom ar3ta in special c3 rationamentul prin probabilitati nu
este decat un instrument care cere, pentru a fi aplicat, о serie de
acorduri prealabile. Aceasta pare а-i fi sc3pat lui Leibniz atunci
cand a propus - primul, dup3 cum spune Keynes - ca speranta
matematic3 s3 fie aplicata in problemele de jurisprudent: dac3
doua persoane сег о anumita sum3, aceasta va fi repartizata in
functie de probabilitatile drepturilor lor4. Rationamentul este
intemeiat pe о anumita conceptie despre ceea ce este echitabil,
care este departe de a fi obligatoriu admisa, pentru c3 de obicei se
va acorda intreaga suma celui ale c3rui pretentii vor рЗгеа cel
1 Cf. I. J. GOOD, Probability and the weighing of evidence.
2 Cf. in special Irwin D. J. BROSS, Design for decision.
3 Cf. L.-E. HALKIN, Initiation a la critique historique, p. 22.
4 Cf. KEYNES, A treatise on probability, p. 311, nota.
mai bine fntemeiate. Chiar pe interventia acestui factor,

independent de calcul, atrage atentia Van Dantzig, analizand
doua probleme puse lui Pascal de cavalerul de Mere1. In timp ce
prima ar putea fi rezolvata in totalitate datorita calculului, cea de-
a doua (care este imp3r(irea echitabila a mizei intre doi jucatori
care nu termina о partida §i а сЗгог situatie ne este furnizata)
presupune c3 ne intelegem asupra semnificatiei cuvintelor
,,imp3rtire echitabila"; ne putem mai ales imagina c3 aceasta va fi
proportionate cu §ansele jucatorilor sau §i c3 cel care are §ansele
cele mai mari va primi toata miza.
Pe de alta parte, vom ar3ta c3 argumentarea prin probabil
antre- neaz3 reducerea datelor - chiar §i cand nu este vorba
despre cuanti- ficarea acestora - la elemente care par mai u§or
comparabile: numai cu conditia substituirii notiunilor filosofice §i
morale de bitie §i de ran cu notiuni care par mai exacte §i mai
bine determinabile, ca cele de placere §i de durere, puteau spera
utilitari§tii s3 intemeieze morala pe un calcul. Alte feluri de
reducere sunt posibile, dar ele se sfar§esc intotdeauna cu un
monism de valori care permite, pe vreo cale oarecare, s3 fie
facute omogene elementele pe care le comparam. In acest fel
morali§tii de la Port-Royal, pentru a lupta impotriva cazuisticii
probabiliste a iezuitilor - care incerca s3 scuze anumite acte
atunci cand vreo consecinta favorabila putea decurge eventual din
ele au introdus ideea c3 trebuiau avute in vedere in acela§i timp
binele §i r3ul, ca §i probabilitatea pe саге о aveau atat unui, cat §i
celalalt de a se produce2. Este aici un argument considerabil
impotriva probabilismului iezu- ijilor. Dar о astfel de confruntare
a consecinjelor nu este posibila decat dac3 ele se situeaza intr-un
acelafi ordin, f3r3 de саге о consecinja favorabila, chiar de
probabilitate infima, poate antrena decizia. Or, distinctia
ordinelor nu este о distincjie care apare de la sine; ea rezulta, in
general, dintr-o argumentare. lntroducerea de catre Pascal, in
pariul Sclu, a notiunii de infinit, poate fi asimilata introducerii
unei notiuni de ordin. Ea face caftigul posibil in a§a m3sur3
superior mizei, incat nici о ezitare nu poate persista; dar ea
impiedica, de asemenea, orice confruntare efectiva fi transfera
1 D. VAN DANTZIG, Blaise Pascal en de betekenis der wiskundige denkwijze voor de studie
van de menselijke samenleving, p. 12 .
2 Cf. KEYNES, A treatise on probability, p. 308.
toata greutatea argumentului pe aceasta notiune de ordin.
in sfarfit, pe un plan mai tehnic, vom ar3ta c3 complexitatea
elementelor de care trebuie s3 se tin3 cont poate fi impinsa din
ce in ce mai departe: m3rimea unui bun, probabilitatea de a-1
dobandi, amplitudi- nea informatiei pe care se bazeaza aceasta
probabilitate, gradul de certitudine cu care ftim c3 ceva este un
bun. Aceste elemente vor rezulta fiecare dintr-un ansamblu de
rationamente care sunt cel mai adesea de tip cvasi logic. Iar, prin
insufi faptul c3 avem de-a face cu о discutie, unele dintre
elementele importante la care se refer3 ea, precum cel de realitate,
vor putea face obiectul unor modific3ri.
S3 ne amintim c3, intr-o argumentare concreta, enunturile
discursului fac ele insele obiectul unor rationamente spontane
care interfe- reaz3 cu rajionamentele enuntate. in acest caz,
rationamentele prin probabil, referitoare la veracitatea
oratorului, vor fi frecvente. Ele se vor putea complica, la anumiti
auditori, cu reflectii asupra fundamentului probabilitacilor care, la
randul lor, vor interfera cu argumentele enuntate.
in general, aplicarea unor rationamente bazate pe
probabilitati va avea ca efect, oricare ar fi baza teoretica pe саге о
atribuim probabilitatilor, pe acela de a da problemelor un
caracter empiric. Aceste rationamente cvasi logice vor putea
modifica ideea pe care ne-o facem despre anumite domenii. Dup3
opinia lui Cournot, filosofia probabilului ar fi fost intarziata de
ins3fi descoperirea calcului probabilitatilor, pentru c3 acesta se
dovedea neaplicabil filosofiei1. in orice caz, uzajul unor forme de
rationament nu poate s3 nu exercite о actiune profunda asupra
conceptiei insefi despre datele care fac obiectul lui.
1 COURNOT, Essni sur les fondements de nos comwissances et stir les caracteres de la critique
philosophique, vol. I, pp. 171-172.
Argumentele bazate peCAPITOLUL
structure Irealului
§ 60. Generalit&ti
In timp ce argumentele cvasi logice pretind о anumita
validitate datorita aspectului lor rational, care deriv3 din raportul
lor mai mult sau mai putin strans cu anumite formule logice sau
matematice, argumentele bazate pe structure realului se servesc
de aceasta pentru a stabili о solidaritate intre judecati admise fi
altele pe care incerc3m s3 le promovam. Cum se prezinta aceasta
structura? Pe ce este intemeiata credinta in existenta sa? Acestea
sunt intrebari pe care nu le presupunem puse, atata timp cat
acordurile care sustin argumentarea nu creeaza discutii.
Esentialul este ca ele s3 para suficient de sigure pentru a permite
desf3furarea argumentarii. lata un pasaj in care Bossuet se
straduiefte s3 sporeasca respectul datorat cuvantului
predicatorilor:
Templul lui Dumnezeu, creftini, are doua locuri slavite
§i venerate, vreau sa spun altarul §i amvonul. (...) Exista о
foarte stransa legatura intre aceste doua locuri sacre, iar
faptele care se s3varfesc acolo se g3sesc intr-un raport
admirabil (...). Tocmai din cauza acestui raport admirabil
dintre altar fi amvon nu s-au temut cafiva Sfinji Parinji sa
predice credinciofilor c3 trebuie sa se apropie unui de altul
cu о venerate asem3natoare (...). Nu este mai pu(in vinovat
cel ce asculta in mod neglijent cuvantul sfant decat acela
care lasa sa cada din propria lui gre§eala insufi trupul Fiului
lui Dumnezeu1.
Stabilind о dependent intre propovaduire fi comuniune,
Bossuet nu crede о clip3 c3 prestigiul celei din urma ar putea
suferi din aceasta cauz3; el ftie, totodata, c3 auditorii sai vor
admite solidaritatea de fapt pe care el о stabilefte intre altar fi
amvon fi care este intensitatea venerafiei lor pentru trupul lui
Hristos.
О maniera de a evidenjia dependenja dintre diferite elemente
consta in a le prezenta drept p3rfi nedisociabile ale unui aceluiafi
intreg:
Inseamna deci c3 Evanghelia lui Iisus Hristos nu este
1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la parole de Dieu, pp. 143-145.
Argiinientele bazate pe structura realului 325
decal о construcjie monstruoasa de adevarat §i de fals, $i ca

trebuie s3 se ia din ea о parte §i s3 se arunce cealalta? Totus
veritas: ea este intru totul intelepciune, intru totul lumina §i
intru totul adevar1.
Uneori, aceasta solidaritate este rezultatul unei vointe
umane, dar care pare de nezdruncinat; iei sau te lipsefti:
„Dac3 fata iti place" spune batranul Charmides, intr-o
comedie a lui Plautus, „dota pe care о aduce trebuie s3-ti
placa §i ea. In rest, nu vei avea ce vrei, daca nu iei ceea ce nu
vrei" 2.
in acest caz, argumentul este comic, pentru c3 dota nu pare
deloc mai putin atrSgatoare decat fata: inseamna c3, in mod
normal, solidaritatea serve§te la a invinge о rezistenfa, la a
antrena adeziunea la ceea ce nu vrem, pentru a obtine ceea ce
vrem.
in capitolul de fata vom analiza succesiv diferite tipuri de
argumente, clasificate dup3 structurile realului la care se aplica §i
pe care le putem reg3si in uzajul comun. inseamna a spune c3 ne
abtinem de la orice pozitionare ontologica. Ceea ce ne
intereseaz3 aici nu este о descriere obiectiva a realului, ci modul
in care se prezinta opiniile care il privesc; acestea pot fi, de altfel,
tratate fie drept fapte, fie drept adev3- ruri, fie drept prezumtii3.
Vom examina, pentru inceput, argumentele care se aplica
unor legaturi de succesiune, care unesc un fenomen cu
consecintele sau cu cauzele sale, ca §i argumentele care se aplica
unor legaturi de coexistent, care unesc о persoana de actele sale,
un grup de indivizi care fac parte din el §i, in general, о esenja
uman3 cu manifestable ei. Vom vedea, in continuare, in ce
m3sur3 legatura simbolica ce leaga simbolul de ceea ce
simbolizeaza el constituie о legatura de coexistent. Vom incheia
acest capitol cu analiza unor argumente mai complexe, argu-
mentele dublei ierarhii, ca §i cele referitoare la diferente de grad
sau de ordin.
Suntem convin§i, s3 subliniem acest lucru, de faptul c3
diferitele tipuri de legatura enumerate nu epuizeazS bogStia
1 Ibid.: Sur la soumission due a la parole de Jesus-Christ, p. 133.

2 PLAUTUS, Comedii: Trinummus, actul V, scena II, vv. 1159-1160.
3 Cf. § 16: Faptele §i adevarurile; § 17: Prezumtiile.
gandirii vii §i de faptul c3, de la un tip de legatura la altul, exista

nuante, contaminari. Oratorul poate concepe о anumita realitate
dupa diverse tipuri de legatura. Nimic nu ne garanteaza, de altfel,
c3 aceste legaturi sunt intotdeauna percepute in acela§i fel de
catre orator §i de catre auditoriul s3u.
In sfar§it, in discursurile considerate drept realitate,
semnificatia atribuita legaturii argumentative, acelui ceva care il
justifica pe „deci", va varia in functie de ceea ce spune oratorul
despre el §i, de asemenea, in functie de opiniile auditoriului
referitoare la acesta. Dac3 oratorul pretinde сЗ о astfel de
legatura este constrangatoare, efectul argumentativ va putea fi
intarit de acest lucru; el va putea fi totu§i diminuat de chiar
pretentia lui, incepand cu momentul in care auditoriul о g3se§te
insuficient de intemeiata §i о respinge.
a) LEGATURILE DE SUCCESIUNE
§ 61. Legatura cauzall §i argumentarea
Printre legaturile de succesiune, legatura cauzala joac3, f3r3
indoiala, un rol esential §i ale c3rei efecte argumentative sunt tot
atat de numeroase pe cat de variate sunt. Inc3 de la inceput,
vedem c3 ea trebuie s3 permita argumentari de trei tipuri:
a) cele care incearca s3 lege unui de altul doua evenimente
succesive date, cu ajutorul unei legaturi cauzale;
b) cele care, dat fiind un eveniment, incearca s3 deceleze
existenja unei cauze care
c) 1-a putut determina;
d) cele care, dat fiind un eveniment, incearca s3 pun3 in
evident efectul care trebuie s3 rezulte din el.
Dac3 о armata, dotata cu un excelent serviciu de informajii,
repur- teaz3 succese, putem dori s3 deceiam cauza lor in
eficacitatea serviciului in discujie; putem, plecSnd de la succesele
sale actuale, s3 infer3m ca ea poseda un bun serviciu de
informafii; putem, de asemenea, ca pe eficacitatea acestuia din
urma sa ne baz3m increderea in succese viitoare.
Pastr3m analiza primului dintre aceste trei tipuri de
argumente pentru paragrafele in care vom examina argumentarea
prin exemple fi problemele pe care le pune rationamentul
inductiv; ne vom Iimita, pentru moment, la argumentarile care,
grade interventiei legaturii cauzale, vizeaza, pornind de la un

eveniment dat, s3 creasca sau s3 diminueze increderea in
existenta unei cauze care ar explica sau a unui efect care ar
rezulta din el. Termenul eveniment trebuie s3 fie, de altfel, luat in
sensul cel mai larg. intr-adev3r, raportul dintre un principiu fi
consecintele lui este adesea tratat drept о legatura de succesiune
care face parte din structura realului.
Politistul care incearca s3-l identifice pe asasin, intr-o crim3
produsa in absenta unor martori fi a oric3rui indiciu revelator, ifi
va orienta investigatiile c3tre cei care ar avea vreun interes in
moartea victimei fi care, pe de alta parte, ar fi putut efectiv
comite crima. Se presupune c3 crima a avut nu numai о cauz3,
dar fi un motiv: о acuzatie bazata pe prezumtii va avea de ar3tat,
in acelafi timp, acel cum fi acel de ce al actului delictual. Cunt fi
de ce vor domina argumentarea dup3 interpretarea care se da
anumitor evenimente greu de explicat: In The Ring and the Book,
jumatate din Roma pretinde c3 Guido Franceschini dormea in
momentul plec3rii sotiei sale, pentru c3 aceasta il drogase1;
cealalta jumatate a Romei sugereaza c3 Guido simula somnul,
pentru a nu trebui s3 intervin32.
Argumentarea prin cauz3 presupune, cand este vorba despre
acte omenefti, c3 acestea sunt rationale. Se va admite cu greu c3
cineva ar fi actionat intr-un anumit fel, dac3 acuzatorul nu
explic3 motivele comportamentului invocat; ar trebui chiar ca el
s3 explice de ce ar fi fost comis cutare act fi nu un altul care pare
preferabil:
1 R. BROWNING, The Ring and the Book, p. 56.

2 Ibid., p. 97:
- who knous?
Sleeping perhaps, silent for certain, (...).
In Mcdeca lui Carcinos, ne spune Aristotel, unii о acuzS

pe aceasta ей ji-a ucis copiii, c3 cel putin ace$tia nu se v3d;
(...) dar ea pretexteazS ей ar fi omorat nu copiii, ci pe Iason;
cSci ar fi greijit, neintocmind aceasta fapta, daca totuji a
indeplinit ji cealalta fapta. Or, acest loc ji specie a entimernei
constituie intreaga Teclnid a lui Theodoros1.
Aceasta argumentare, pentru a fi eficienta, cere un acord
intre interlocutori, referitor la motivele actiunii §i la ierarhizarea
lor.
Din cauza unor astfel de acorduri se pot derula argumentari
care vizeaz3 s3 fie indep3rtat tot ceea ce pare prea pujin probabil
a se fi produs. Cand un eveniment se impune totu§i ca
incontestabil, va trebui s3 fie situat intr-un cadru care ехрНсЗ
aparitia lui: cel care, la un joc de noroc, ca§tig3 de un num3r de
ori anormal de mare, va fi banuit c3 tri§eaz3, ceea ce-i va face
reu§ita mai pujin neverosimiia. De asemenea, m3rturii
concordante vor trebui s3 g3seasc3 о alta explicate decat simpla
intamplare: dac3 riscul de coluziune a fost indep3rtat, va trebui
s3 se recunoasca faptul c3 ele trimit la un eveniment constatat in
mod real.
Legatura cauzala joac3 un rol important in rationamentul
istoric care face apel la probabilitatea retrospectiva:
Orice istoric, scrie Aron dupa Weber, pentru a explica
ce a fost, se intreabS ce ar fi putut fi2.
Este vorba despre a elimina, dintr-o constructie pur teoretica,
cauza, considerata drept conditie necesar3 a producer»
fenomenului, pentru a analiza modific3rile care ar rezulta din
aceasta eliminare. Uneori accentul este pus mai ales pe aceasta
modificare a efectului: ap3r3torul unui savant .dovedit vinovat de
spionaj va spune c3, in absenta razboiului, clientul s3u, in loc s3
se afle pe banca acuzatilor, ar fi trecut drept candidat la Premiul
Nobel3.
О caricatura a argumentarii prin legatura cauzala, a dovedirii
unui eveniment prin cauza lui §i invers, se intalne§te intr-un
admirabil episod din cel de-al doilea Don Quijote. Vorbind
1 > ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, XXVII, 1400 b. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurejti,
2004, p. 281; n.t.)
2 R. ARON, Introducere in filosofia istoriei: eseu despre timitele obiectivitafii istorice, p. 164.
3 CURTIS-BENNET, ap3ratorul doctorului Fuchs, la procesul din aprilie 1950.
despre vrajile la care pretinde eroul a fi asistat in pe$tera

Montesinos, Sancho Panza, neincre- z3tor, strig3:
Oh! Doamne Sfinte!... Este oare posibil ca astfel de
lucruri sa se petreacS pe lume §i ca vrajitorii $i vrajile sa
aiba atSta putere, incSt sa fi putut preschimba bunul simj al
stapanului meu intr-o atat de extrava- ganta nebunie1?
Comicul apare aici din antinomia dintre reflectiile asupra
cauzei plecand de la о anumita interpretare a evenimentului §i
considerable asupra evenimentului plecand de la о anumita
interpretare a cauzei.
Cautarii cauzei ii corespunde, in alte circumstante, cea a
efectului. Argumentarea se desf3§oara, in acest caz, intr-un mod
analog: evenimentul garanteaz3 anumite consecinte; anumite
consecinte prev3zute, daca se realizeaza, contribuie la dovedirea
existentei evenimentului care le conditioneaza.
S3 atragem, in incheiere, atentia, asupra rationamentelor
extrase din validitatea universal a principiului de cauzalitate sau a
aceluia care ii corespunde, de responsabilitate. Plecand de la
principiul c3 orice eveniment are о cauz3, se argumenteaz3 in
favoarea eternitatii universului, care nu ar fi inceput niciodata.
La fel, de la faptul c3 orice act este considerat drept recompense
sau pedeapsa unui act anterior, hindu§ii trag concluzia eternitatii
sufletului, f3r3 de care el ar fi „dotat cu un катит al c3rui autor
responsabil nu ar fi el"2.
§ 62. Argumentul pragmatic

Transferuri de valoare intre elemente ale lantului cauzal se
efectueaz3 mergand de la cauz3 c3tre efect, de la efect catre
cauz3. In primul caz totu§i, cel al relatiei pe care о vom numi
descendenta, legatura dintre termeni - mai ales cand este vorba
despre persoane - este furnizata in mod normal nu de relatia
cauzala, ci de о relatie de coexistenta3. Astfel, devalorizarea unei
norme, ar3tand c3 ea deriv3 dintr-un obicei primitiv, al omului,
pentru c3 el descinde din animale, valorizarea copilului, pe
motivul nobletei p3rintilor, se opereaz3 mai mult printr-o relatie
1 CERVANTES, Doit Quijote de la Manclm, vol. VI, II, cap. ХХ1П, pp. 112-113.
2 ANNAMBHATTA, Compendium des topiques, p. 46.
3 Cf. § 68 : Persoana ?i actele sale.
de coexistent^, prin ideea de esenta, decat printr-o relatie de

succesiune.
Noi T1 numim argument pragmatic pe acela care permite
aprecierea unui act sau a unui eveniment in functie de
consecintele sale favorabile sau defavorabile. Acest argument
joac3 un rol atat de esential in argumentare, incat unii au dorit s3
vada in el schema unica a logicii judecatilor de valoare: pentru a
aprecia un eveniment trebuie s3 ne referim la efectele sale. La
acestea se refera Locke, spre exemplu, pentru a critica puterea
spiritual a Printilor:
Nu se va putea niciodata institui sau salvgarda nici
pacea, nici securitatea, nici chiar simpla prietenie dintre
oameni, atata timp cat va prevala opinia c3 puterea este
intemeiata pe Gratie divina $i c3 religia trebuie s3 fie
propagata prin forja armelor1.
Pentru utilitari§ti, precum Bentham, nu exista alta maniera
satisfacatoare de a argumenta:
Ce inseamna a da un bun moliv in materie de lege?
Inseamna a invoca binele §i r3ul pe care aceasta lege tinde a
le produce (...). Ce inseamna a oferi un /я/s nwtiv? fnseamn3
a invoca, pentru sau contra unei legi, orice altceva decat
efectele sale, fie in bine, fie in r3u2.
Argumentul pragmatic pare a se desf3§ura f3r3 mare
dificultate, c3ci transferul asupra cauzei, al valorii consecintelor,
se produce, chiar §i f3r3 a fi c3utat. Totu§i, cel care este acuzat
c3 a comis о fapta rea se poate stradui s3 rup3 legatura cauzala §i
s3 arunce vinov3tia asupra altcuiva sau pe circumstance3. Dac3
reu5e§te s3 se disculpe, prin chiar acest fapt, el va fi transferat
judecata defavorabila asupra a ceea ce va рЗгеа, in acel moment,
cauza actiunii.
Argumentul pragmatic ce permite aprecierea a ceva in
functie de consecinjele sale, prezente sau viitoare, are о
importanta directa pentru actiune4. El nu cere, pentru a fi admis
2 BENTHAM, Opere, 1 .1: Prindpiile legislafiei, cap. XIII, p. 39.
3 CICERO, De Inventione, cartea II, § 86 ; Retorica pentru Herennius, cartea II, § 26.
4 Cf. H. FEIGL, De Principiis non disputandum?..., in Philosophical Analysis, editor Max
Black, p. 122, despre opozi(ia dintre jtislificatio actionis, pe care о nume§te legitiinare §i
jastificatio cognitionis sau validate.
de simtul comun, nici о justificare. Punctul de vedere opus, de

fiecare data cand este ap3rat, nece- sitS, dimpotriva, о
argumentare; precum afirmatia ca adev3rul trebuie preconizat,
oricare ar fi consecinjele, pentru ca el poseda о valoare absoluta,
independenta de acestea.
Consecintele, surs3 a valorii evenimentului care le
antreneaza, pot fi analizate sau pur §i simplu prev3zute, sigure
sau pur §i simplu ipotetice; influenza lor se va exercita asupra
conduitei, sau doar asupra judecatii. Legatura dintre о cauz3 §i
consecintele sale poate fi perceputa cu о acuitate atat de mare,
incat un transfer emotiv imediat, neexpli- citat, se opereaz3 de la
unele la altele, in a§a fel incat se crede c3 se tine la ceva pentru
propria sa valoarea, in timp ce, in realitate, consecintele sunt cele
care conteaza1.
Argumentarea prin consecinte se poate aplica, fie unor
legaturi admise in mod obi§nuit, verificabile sau nu, fie unor
legaturi care nu sunt cunoscute decat de о singura persoana. In
acest ultim caz, argumentul pragmatic va putea fi utilizat pentru a
justifica comportamentul acestei persoane. A§a se face c3, in
cartea sa despre nevrozele de angoasa §i de abandon, Odier
rezuma, dup3 cum urmeaz3, rationamentul celui superstitios:
DacS suntem treisprezece la mas3, dac3 aprind trei
jigSri cu un singur baj de chibrit, ei bine! Sunt nelini$tit ?i
nu mai sunt bun de nimic... Daca, dimpotriva, solicit s3 nu
fim decat doisprezece sau refuz sa aprind cea de-a treia
tigarS, atunci sunt lini§tit §i imi redobandesc toate
capacitate. Deci aceasta solicitare §i acest refuz sunt legitime
§i rationale. Intr-un cuvat: ele sunt logice, iar eu sunt logic
cu mine insumi2.
Din momentul in care legatura fapt-couseciiita este
constatata, argumentarea este valabila, oricare ar fi temeiul
legaturii inse§i. S3 remarc3m faptul c3 cel superstitios i§i face
rationaia conduita, rationa-
1 Cf. remarcile lui D. VAN DANTZIG in Democracy in a world of tensions, editatS de R.

MC. KEON, p. 55.
2 Ch. ODIER, L'angoisse et la pensee inagiqne, p. 121.
lizarea constand in invocarea unor argumente care pot fi

admise de interlocutor. Superstitiosul va fi justificat dacS
interlocutorul гесц. noa§te utilitatea unei conduite care il scute§te
pe autorul ei de 0 suferintS sau de о deficients psihicS. In general,
argumentul pragmatic nu se poate desf3§ura decat plecand de la
acordul asupra valorii consecintelor. О argumentare, bazata cel
mai adesea pe alte tehnici, va fi chematS in ajutor, atunci cand se
va pune problema discutarii, in caz de contestare, a importanfei
consecinjelor invocate.
Argumentul pragmatic nu se limiteazS la a transfera о
calitate datS a consecintei asupra cauzei. El permite trecerea de la
un ordin de valori la un altul, trecerea de la о valoare inerenta
fructelor la о valoare inerenta copacului, concluzia privind
superioritatea unei conduite pornind de la utilitatea consecinjelor
ei. Argumentul pragmatic poate aprecia, de asemenea, §i in acest
caz pare el cel mai interesant din punct de vedere filosofic,
consecintele bune ale unei teze ca dovada a adevSrului ei. lata, la
Calvin, un exemplu al acestui mod de a rationa, in legatura cu
raporturile liberului arbitru cu Gratia divin3:
Pentru ca adev3rul acestei intrebari s3 ne fie $i mai clar,
voi prezenta numaidecat un scop catre care trebuie s3 se
orienteze intreaga demonstrate. Cea mai bun3 cale de a evita
eroarea va fi aceea de a lua in considerare primejdiile care-1
ameninfa pe om din ambele parti1.
О utilizare caracteristica argumentului pragmatic consta in a
propune succesul drept criteriu de obiectivitate, de validitate;
pentru multe filosofii §i religii, fericirea se prezinta drept ultima
justificare a teoriilor lor, drept semnul unei conformitSti cu
realul, al unui acord cu ordinea universal. Stoicismul nu ezita s3
se serveascS de un astfel de argument. Chiar §i filosofii
existenfialiste, care se pretind antirajionaliste, se decid s3 vada in
e§ecul unei existence semnul evident al caracterului sSu „non
autentic". Teatrul contemporan insists bucuros asupra acestei
idei2. Acela§i argument serve§te in tradifiile cele mai diverse,
incepand cu cea pentru care cea mai bun3 cauza se recunoa§te in
trimful paladinului s3u, pan3 la realismul hegelian care sanctificS
1 CALVIN, fnvdfdtura rcligiei creftine, cartea II, cap. II, § 1. (Ed. rom.: Editura Cartea
Cre§tin3, Oradea, 2003, p. 362; n.t.)
2 Cf. G. MARCEL, Un homme de Dieu; C.-A. PUGET, La peine capitate.
Arguiueutele bazate pe structura realului 333
istoria, c0 nferindu-i rolul de ulb.m judecStor. AceastS prismS

face cS realitatea devine gaj al valorii, cS ceea ce s-a putut na§te,
dezvolta, supravietui se prezintS drept reu§it3, drept promisiune
de viitor succes, drept dovadS de rafionalitate §i de obiectivitate.
Argumentul pragmatic este dat adesea drept о simplS
cantSrire a ceva cu ajutorul consecinfelor sale. Dar este foarte
greu sS reunim intr-un fascicol toate consecinfele unui eveniment
iar, pe de altS parte, sS deter- min3m partea care revine unui
eveniment unic in realizarea efectului.
Pentru ca transferul de valoare sS se opereze in mod clar,
vom incerca sS arStSm cS un anumit eveniment este conditia
necesarS §i suficientS a altuia. Iat3 un exemplu de о astfel de
argumentare; ea tinde sS deprecieze bunurile terestre, deci
perisabile:
Te doare c3 ai pierdut una sau alta? Nu cSuta deci sS pierzi; cSd
a
dori sS dobandejti
1 ceea ce nu se poate pSstra inseamnS a
cSuta sS pierzi .
Totu§i, in afara cazurilor in care cauza §i efectul pot fi
considerate drept definitie reciprocS - avem atunci de-a face cu о
argumentare cvasi logicS - evenimentul de apreciat nu va fi decat
о cauzS partialS, sau о conditie necesarS. Pentru a putea transfera
asupra lui intreaga greutate a efectului, vor trebui diminuate
importanta §i influenta cau- zelor complementare, considerandu-
le ocazii, pretexte, cauze aparente.
Pe de altS parte, cand este vorba despre transferarea valorii
unui efect asupra cauzei, panS la ce verigS a lantului cauzal ne
putem intoarce? Quintilian constatS cS:
Cine alege astfel cauzele, se poate intoarce in trecut panS unde
vrea2.
Dar, cu cat ne intoarcem mai mult, cu atat refuzul
adversarului va fi mai u§or. Imputand consecintele unei cauze
prea indepSrtate, riscSm sS distrugem orice posibilitate de
transfer.
1 GUIGUES LE CHARTREUX, Meditaciones, cap. II, Patrol. Inline, t. CL111, col. 610 b,
citat in E. GILSON, L'esprit de la philosophie medievale, p. 268.
Bucure§ti, 1974, p. 58.).
О altS complicatie a argumentului pragmatic rezultS din obligatia

in care ne gSsim, de a tine cont de un mare numSr de consecinte,
bune
335 Tehnicile urgiinieii hi five
sau rele. Existenta unor consecinte divergente f3cea obiectul

esential in Techne a lui Callippus, ne spune Aristotel, care retine
exemplul urm3tor:
Ca educatia este urmata de faptul de a fi invidiat este un
r3u, iar c3 este urmata de faptul de a fi injelept este un bine1.
Mijloc sigur de a intretine controversa, aceasta cant3rire a
consecintelor favorabile §i defavorabile pare a g3si о solutie in
calculul utili- tarist. Dar unei astfel de filosofii i-au fost opuse
obiectii de principiu.
Adversarii argumentului pragmatic vor revendica dreptul de
a alege, dintre consecinte, pe cele pe care le vor retine ca fiind
demne de a fi luate in considerare, dat fiind obiectul dezbaterii.
Mai mult, argumentul pragmatic este critical de c3tre partizanii
unei concepjii absolutiste sau formaliste a valorilor, $i mai ales
a moralei. Ace§tia vor repro§a argumentului pragmatic reducerea
sferei activit3tii morale sau religioase la un numitor comun
utilitar, f3cand s3 disparS astfel tocmai ce este specific in
notiunile de datorie, de gre§eal3 sau de p3cat. Montaigne noteaz3
in Ieg3tur3 cu aceasta:
(...) caci aceasta spusa se indreptajejte tocmai fiindca nu
trebuie s3 judeci chibzuiala dup3 intampl3ri. Cartaginezii
pedepseau sfaturile proaste ale c3pitanilor lor $i dac3 fusese
norocoasa izbutirea, manandu-i la bine. Poporul roman
adesea nu a tngaduit triumf la mari ji rodnice biruinfi, fiindca
purtarea capeteniei nu fusese pe m3sura norocului s3u2.
Aceste reflectii, opuse argumentului pragmatic, presupun c3
valorile morale sau religioase nu sunt discutate, c3 regulile
adev3rului §i ale falsului, ale binelui §i ale r3ului, ale oportunului
§i ale inoportunului, sunt recunoscute pe de alt3 parte,
independent de consecintele lor, sau cel pujin de consecintele lor
actuale §i imediate.
S. Weil este indignat3 de faptul c3 mai'multe argumente in
favoarea cre§tinismului sunt de genul „publicitate pentru pilule
Pink" §i de tipul „inainte de folosire-dup3 folosire". Ele constau
1 ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, XIII, 1399 a,. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurejti, 2004, p.
275; n.t.)
2 MONTAIGNE, Eseuri, cartea III, cap. VIII, pp. 904-905. (Ed. rom.: Editura §tiin(ifica,
Bucure§ti, 1971, vol. II, p. 500; n.t.)
in a spune:
Vedeji cat de mediocri erau oamenii fnainte de
Hristos... 1
Dar argumentul este el oare r3u, pentru cS reu§e§te intr-un
domeniu comercial? Nici Calvin §i nici Pascal nu erau deloc
impotriva ]ui. Iar Leibniz, ca precursor nea§teptat al
pragmatismului, nu ezit3 sS judece procedeele de argumentare
inse§i in functie de consecintele lor:
Or acest adevSr al imaterialitSpi Sufletului este, fSrS
indoiala, important. CSd este infinit mai avantajos pentru
religie §i pentru morals, mai ales in momentul in care ne
aflSm, sS arStSm cS sufletele sunt in mod natural
nemuritoare §i cS ar fi un miracol sS nu fie, decat sS sustinS
cS sufletele noastre trebuie sS moarS in mod natural, dar cS
el nu va muri in virtutea unei grajii miraculoase, intemeiatS
doar in simpla promisiune a lui Dumnezeu. De asemenea, se
§tie de mult timp cS aceia care au vrut sS distrugS religia
naturals ?i sS reducS totul la cea revelatS, ca ji cum rajiunea
nu ne-ar invSta nimic, au fost considered suspecti, ceea ce nu
s-a intamplat intotdeauna fSrS motiv2.
§ 63. Legatura cauzala ca raport al unui fapt cu consecinta

lui sau al unui mijloc cu un scop
Un acela§i eveniment va fi interpretat, §i valorizat, in mod
diferit, conform ideii, deliberate sau involuntare, pe care ne-o
formSm despre natura consecinfelor sale. Tipetele nou-
nSscutului atrag atentia mamei sale, dar la un moment dat ele
devin un mijloc in vederea acestui efect; de semnificatia pe care
mama о va da acestor tipetelor va depinde foarte adesea reactia
ei. Intr-o manierS generals, faptul de a considera sau nu о
conduits drept un mijloc in vederea unui scop poate antrena
consecinjele cele mai importante §i poate constitui deci, din acest
motiv, obiectul esential al unei argumentSri. Conform felului in
care este conceputS succesiunea cauzalS, sub aspectul relatiei
„fapt- consecintS" sau „mijloc-scop", accentul este pus cand pe
primul, cand pe al doilea dintre cei doi termeni: dacS vrem sS
1 S. WEEIL, L'eiiraciiieiiieut, p. 213.
2 LEIBNIZ, Oeuvres, ed. Gerhardt, vol. V, pp. 60-61. (Ed. rom.:ALL Educational,
Bucure§ti, 2003, p. 17.)
minimalizSm un efect, este suficient sS-1 prezentSm ca о

consecintS; dacS vrem sS-i mSrim importanta, trebuie s3-l
prezentam ca un scop. Nu conteazS dac3 valorizarea se datoreazS
faptului c3, in primul caz, opunem unicitatea faptului pluralitatii
consecintelor sale, in cel de-al doilea, unicitatea scopului
multiplicitatii mijloacelor. in orice caz, aceastS analiza autori-
zeazS о dublS critica impotriva argumentului pragmatic: ea arata
c3 valoarea consecintelor nu este о marime fix3, iar pe de alta
parte, ea pare a da dreptate celor care insista pe descalificarea pe
care о antre- neazS utilizarea acestui argument pentru tot ceea ce,
din acest moment, apare in mod unic ca mij(oc in vederea
obtinerii unor rezultate.
Distingerea scopurilor §i a consecintelor permite sS nu se
poata imputa unui autor decat unele dintre efectele actelor sale.
Astfel justifica Sfantul Toma existenta rSului in univers:
Forma principals pe care Dumnezeu §i-o propune in
mod manifest in lucrurile create este binele ordinii
universale. Dar ordinea universului cere, iar noi §tim deja
acest lucru, ca unele dintre lucruri s3 fie deficiente. A§adar,
Dumnezeu este cauza alterSrii §i a lipsei din toate lucrurile,
dar numai ca о consecinta a faptului c3 vrea sa determine
binele ordinii universale, iar acest lucru ca prin accident... In
rezumat, efectul cauzei secunde deficiente poate s3 fie
imputat cauzei prime, pura de orice lipsa, cat prive§te faptul
c3 un asemenea efect confine fiinja §i perfecfiune, dar nu cat
privejte rSul §i defectuosul pe care il confine1.
Ironia consta uneori in a inversa interpretarea unui aceluia§i
eveniment:
Locuitorii din Taracco, poveste§te Quintilian, 1-au
anunfat pe August ca pe altarul inchinat lui a rSsSrit un
palmier: „Se vede cat de des aprindefi focul pe el", le-a
replicat August2.
Augustus interpreteaza faptele nu ca pe un semn miraculos,
ci ca о consecinja a unei neglijenje.
La un acela§i fapt care are mai multe consecinje, se
1 E. GILSON, Tomismul, p. 223 (cf. Sum. Ttteol., I, 49, 2, ad Resp.). (Ed. rom.: Humanitas,
Buc., 2002, p. 242; n.t.)
2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VI, cap. Ill, § 77. (Ed. rom.: Minerva,
Bucure§ti, 1974, p. 179; n.t.)
intamplS ca acestea s3 se infrunte §i cele nedorite sS ajungS sS

prevaleze asupra scopurilor dezirabile ale unei conduite, care
poate арЗгеа de о stang3- cie comica. lata о intamplare care ii
starne§te lui Kant rasul:
Un mo§tenitor bogat §i-a platit cu generozitate oamenii
ca sa рагЗ tri§ti la funeraliile defunctului s3u tata. Dar iata
c3 ace§ti derbedei, cu cat ii plate$ti mai mult ca s3 fie tri§ti,
cu atat sunt mai veseli1!
Paulhan analizeaz3 ca „previziune a trecutului" 2 expresii
precum „criminal pentru о suta de franci", care rezulta din
transfoiTnarea schemei „fapt-consecinja" in schema „mijloc-
scop". Constat3in caracterul devalorizant, §i §ocant, al acestei
transformari. Dar aceea§i transformare pare mai putin §ocant3
cand este vorba de a integra in scopurile unei actiuni multe dintre
consecintele sale importante, de§i involuntare. Este cazul, in
special, cand un r3zboi antreneaz3 consecinte ce depa§esc
previziunile §i cand, ulterior, se afirma c3 tara luase armele cu
scopul de a-§i арЗга existenta.
Pentru a sustine о interpretare fapt-consecinta impotriva unei
interpretari mijloc-scop, vor fi utilizate diverse tehnici. Se va
ar3ta, spre exemplu, c3 evenimentul survenit nu putea fi un scop,
dat fiind interesul mic pe care il prezenta in cazul de fata §i c3 nu
s-a prea discutat despre el, despre avantajele care s-au tras din el,
sau se va ar3ta c3 faptul care trebuia s3-l antreneze nu era un
mijloc, intrucat era deja о consecinta a unui fapt determinat. A§a
se face c3 A. Smith, pentru a dovedi c3 diviziunea muncii nu a
fost dorita de oameni ca mijloc in vederea unor anumite scopuri,
о prezinta drept consecinta gustului pe care il au ace§tia pentru
schimbul de bunuri3.
Transformarea unui fapt in mijloc distruge adesea efectele
fericite pe care le putea antrena el: este descalificat sub numele de
„procedeu". Am citatin alta parte acest pasaj din Proust care
ilustreaz3 afirmatia noastr3:
Tot astfel, daca un barbat ar regreta ca nu este invitat
indeajuns in societatea inalta, nu i-a§ spune s3 fac3 §i>mai
1 Citat dupa Ch. LALO, Esthetique du rire, p. 159.
2 J. PAULHAN, Entretien sur des fails divers, p. 54; cf., despre acest subject, M.-J.
LEFEBVE, jean Paulhan, pp. 91 §i urm.
3 A. SMITH, The wealth of nations, p. 13.
multe vizite, sa aiba о tr3sur3 §i cai fumo$i, ci l-a§ sfatui s3

nu r3spund3 nici unei invitatii, s3 tr3iasc3 incbis in camera
lui, sa nu lase pe nimeni s3 intre aici, $i atunci lumea ar face
coadd in fa)a u§ii sale. Sau mai curand nu i-a§ spune asta.
Cdci modul acesta sigur de a fi cdutat nu reuêjte decat ca
acela de a te face iubit, adicd dacd nu l-ai adoptat anume
pentru asta, ci, de exemplu, dacd nu-ti pdrdse^ti niciodata
camera pentru cd e§ti grav bolnav sau crezi cd e^ti, sau
pentru cd tii inchisd in casd о amantd pe саге о preferi
vizitelor (...)>.
Pentru a inldtura acuzatia de procedeu, trebuie furnizatd о
explicate mai bund pentru conduitd: se va spune cd ea este
consecinja unui fapt independent de vointd, sau mijloc in vederea
unui alt scop decat cel care este in discutie. Astfel, cultul
spontaneitdjii in artd, sau prezentarea artei ca mijloc cu scopuri
sociale sau religioase sunt moduri variate de a ardta cd tehnicile
artistului nu constituie procedee, acuzatie care a discreditat
retorica in secolul al XIX-lea1.
Cand un act, al cdrui scop este totu§i dovedit, produce
consecinje ce nu pot fi neglijate §i care sunt ceea ce ii intereseazd
mai ales pe terti, ace§tia pot sd nu vadd in actul in cauzd decat un
mijloc in vederea acestor consecinte. Ne amintim, in Cesar al lui
Pagnol, cum il indepdr- teazd medicul de patul lui Panisse pe
preotul care aduce mirul:
(...) Iar muncitorul de la tramvaie, cel care avusese
piciorul tdiat de remorca lui? Dupd transfuzia de sange, avea
о mutrd acceptabild. Dar ai venit tu: n-a durat mult! Cand te-
a vdzut, s-a crezut mort §i a murit pentru cd s-a crezut mort...
Atunci permite-mi sd-ti spun cd rolul tdu nu este acela de a-
mi omori bolnavii. Omor eu destui singur, §i fdrd s-o fac in
mod expres2.
Acest decro§aj intre un act §i scopul lui normal, in favoarea
consecintelor sale, poate deveni atat de obi§nuit, incat legdtura
veche trece in arierplan. Vandtoarea care avea drept scop pe acela
de a se cduta hrand a devenit inainte de toate mijloc Tn vederea
menjinerii unor deosebiri sociale3.
1 Cf. § 96: Retorica drept procedeu.
2 PAGNOL, Cesar, p. 60.
3 R. AMY, Hommes et betes, pp. 106 §i urm. (Rev. de I'lnst. de Social., 1954, n° 1, pp. 166 §i
urm.).
DacS un scop antreneazS el insu§i anumite consecinte

ulterioare, acestea vor putea fi luate drept scop veritabil. О
ridiculizare a agentului va putea rezulta de aici, cand cele dou3
faze ale evenimentelor se dis- trug una pe cealalta, ca in acest
pasaj din Cicero:
Nedreptatea ta mi-a adus nu un exil mizerabil, ci о intoarcere
glorioasfl1.
Numeroase autiteze ar fi de acest tip.
§ 64. Scopurile §i mijloacele

Logica valorilor, in primele sale elaborSri, a presupus о
distinctie neta intre scopuri §i mijloace, scopurile ultime
corespunzand unor valori absolute. Dar, in practica, exista о
interactiune intre scopurile urmarite §i mijloacele actionate
pentru a le realiza. Scopurile se constituie, se precizeaza §i se
transforma, pe parcursul evolutiei situatiei din care fac parte
mijloacele disponibile §i acceptate; unele mijloace pot fi
identificate unor scopuri, §i pot chiar deveni scopuri, lasand in
umbra, in nedeterminat, in posibil, acel ceva c3ruia i-ar putea ele
servi.
Tehnicile moderne ale publicitatii §i ale propagandei au
exploatat pan3 la extrem plasticitatea naturii umane care permite
s3 se dezvolte noi necesitati, s3 fac3 s3 dispara sau sa transforme
necesitati vechi. Aceste schimbari confirma faptul cS r3man
invariabile §i universale numai scopurile enuntate intr-o maniera
generala §i imprecisa, iar prin examinarea mijloacelor se
realizeaza adesea elucidarea scopului2.
Unele scopuri apar ca dezirabile, pentru c3 mijloacele de a le
realiza sunt create sau devin u§or accesibile.
Pentru а-i atrage pe pacato§i la penitenta, Bossuet insista
asupra faptului c3 Dumnezeu le ofera mijlocul de a se salva:
(...) el [Dumnezeu] nu le refuza nimic рйсй1о§Лог din ceea
ce le este necesar. Ei au nevoie de trei lucruri: de iertarea
divina, de puterea divina, de rabdarea divina (...) >.
1 CICERO, Paradoxa stoicorum, IV, § 29.
2 Cf. W. BARNES, Ethics without Propositions, Aristotelian Society, Supp. Vol. XXII, p.
16.
Unele scopuri par cu atat mai de dorit, cu cat sunt mai u§or
de realizat. De aceea este util de arStat c3 dac3, pan3 in prezent,
nu s-au obtinut succese este pentru c3 au fost ignorate mijloacele
cele bune, sau pentru c3 s-a neglijat folosirea lor. S3 not3m, in
Ieg3tur3 cu aceasta, c3 imposibilul §i dificilul sau opusele lor,
posibilul §i facilul, nu privesc intotdeauna imposibilitatea §i
dificultatea tehnice, ci §i morale, ceea ce se opune unor exigente,
ceea ce ar antrena sacrificii pe care nu am fi dispu§i s3 ni le
asumSm. Aceste dou3 puncte de vedere, pe care este util s3 le
distingem, nu sunt, a§a cum au arStat analizele lui Sartre 1,
independente unui fata de celalalt.
In unele cazuri, mijlocul poate deveni un scop care va fi
urmarit pentru el insu§i. Goblot da in legatura cu aceasta un bun
exemplu luat din viata sentimental:
Iubim deja atunci cand ghicim in fiinta iubita о sursa de
incantSri inepuizabile, nedeterminate, necunoscute... Atunci
fiinta iubita este inca un mijloc, un mijloc unic §i imposibil
de inlocuit catre scopuri nenu- m3rate §i nedeterminate (...).
Iubim cu adev3rat, ne iubim prietenul pentru el insufi, a5a
cum avarul i§i iube§te ûrul, cand, scopul incetand s3 fie
urmarit, mijlocul este cel care a devenit scop, cand valoarea
fiintei iubite, din relative, a devenit absoluta2.
In viata sociala, cel mai adesea, acordul asupra unui mijloc,
apt s3 realizeze scopuri divergente §i care nu sunt apreciate in
mod egal de catre tofi, este cel care duce la deta§area acestui
mijloc de scopurile саге-i confera valoarea §i la constituirea lui
intr-un scop independent3. Este, de altfel, cea mai buna tehnica
pentru a idealiza acest acord, aceea de a vedea in el un acord
privind scopuri, adica privind ceea ce pare esenjial. A insista
asupra faptului c3 acordul nu prive5te un mijloc care duce la
scopuri divergente inseamna a insista asupra caracterului sau
provizoriu, precar, intr-un cuvant, secundar.
Exact in acest spirit, pentru a ar3ta c3 in viitor bunSstarea,
bucuria muncii producStorului vor trebui s3 fie de о importanta
primordial, S. Weil ar vrea ca acestea s3 fie considerate un scop
in sine §i nu simplu mijloc de cre§tere a productiei:
1 J.-P. SARTRE, Fiinta neantul, pp. 531 §i urm., 562 §i urm.

2 E. GOBLOT, La logique des jugements de vaieur, pp. 55-56.
3 Cf. Ch. L. STEVENSON, Ethics and Language, p. 193.
Pan3 acum tehnicienii nu au avut niciodata in vedere

decat nevoile fabricajiei. Daca ar incerca s3 pastreze mereu
in gand nevoile celor care fabrica, intreaga tehnica de
productie ar trebui transformata putin cate putin1.
Apelul la о schimbare a scopului are in el ceva generos de
revolutionar.
Procesul invers, care ar transforma un scop in mijloc, are
ceva devalorizant in el, ceva depreciativ. Tocmai impotriva
reducerii moralei la о simpia tehnica vizand un scop, oricat de
important ar fi acesta, se ridica Jankelevici, c3ci esentialul nu este
scopul, ci maniera, „intervalul este totul":
Spuneji: nu este necesar sa suferim, ci sa ne
insanato§im... Dar oare cine nu recunoajte, in aceasta
identificare a activitytii morale cu tehnicile, filosofia
aproximajiei fariseice, adic3 a injeiatoriei? Desigur, nu avem
a ne jena daca ne putem vindeca f3r3 chirurgie §i cautere.
Dar in moraia se spune c3 vom munci cu durere ji c3
anestezia va fi cea mai grava in§elatorie intrucat ea nu
cunoa§te acest mijloc care este el insu§i scop2.
Pentru a evita s3 descalifice valorile despre care vorbe§te,
f3r3 a I3sa totu§i s3-i scape un argument eficace, adic3 utilitatea
valorilor ca mijloc pentru un scop recunoscut de altfel ca bun,
multi oratori vor mentiona aceasta utilitate, subliniind, totodata,
caracterul superfluu al argumentului, m3rturisind c3 nu se
servesc de el decat avand in vedere auditoriul c3ruia i se
adreseaza. S3 ar3t3m in Ieg3tur3 cu aceasta c3 mentionarea unor
valori prea elevate, facuta dinaintea unor anumite auditorii §i in
anumite circumstante, risc3 s3 le coboa re la rang de mijloc.
S3 mai notam c3 faptul de a alege dintre valori, de a le
discrimina pe cele pe care le favoriz3m, ne face adesea s3 trat3m
sau s3 рЗгет c3 trat3m valorile drept mijloace. Iata in lgnatiu de
Loyola, care il roag3 pe рарЗ s3 nu-i dea unui iezuit funcjie
episcopal3:
N-a§ vrea ca lacomia §i ambitia s3 ne rSpeascfl tot ce a
crescut pans acum prin milostenie §i prin dispretul fata de
lume3.
Cand sunt confruntate dou3 activitaji una cu alta, va fi
1 S. WEIL, L'enraciiiement, p. 57.
2 V. JANKELEVITCH, Traitc ties vertus, p. 38.
3 RIVADENEIRA, Vida del bienaventurado padre Ignacio de Loyola, p. 277.
prezentata ca mijloc aceea pe care vom voi s3 о subordonam

celeilalte §i prin aceasta s3 о devaloriz3m, ca in maxima: trebuie
s3 тапсЗт pentru a tr3i §i nu s3 tr3im pentru a manca.
Argumentari picante rezulta adesea din inversarea astfel realizata.
Aceasta devine posibila de fiecare data cand lantul cauzal
prezinta о succesiune continua de dou3 elemente alternate. De
unde §i c3utarea §i construirea unor astfel de scheme vizand chiar
argumentarea. Adesea interactiunea dintre elemente se va
exprima prin astfel de alternante, ceea ce va permite tratarea drept
scop a ceea ce prime§te adeziunea cel mai i u§or.
Se intampla, totu§i, ca о activitate s3 fie valorizata ca mijloc.
Aceasta valorizare nu rezulta din transformarea unui scop in
mijloc, ci din importanta instrumental care i se recunoa§te unui
lucru a c3rui valoare era complet neglijata sau chiar negativa. Iata
un text in care Demostene ezita s3 vorbeasca despre el insu§i §i
s3 fac3 propriul s3u elogiu, dar el se decide s3-l fac3 pentru c3
este vorba de un mijloc eficace:
Ei» §tiu foarte bine, atenieni, c3 a aminti ceea ce s-a
spus §i a vorbi despre mine insumi, atunci cand indrSznesc
s-o fac, este un mijloc de a avea succes in relajia cu voi;
totu§i, acest mijloc mi se pare de atat de prost gust §i atat de
indiscret incat, v3zandu-ma constrans s3 uzez de el, ezit. Dar
ce? Mi se pare ca voi veji aprecia mai bine ceea ce va voi
spune, daca v3 amintesc f>e scurt unele dintre lucrurile pe
care le-am spus anterior1.
Vom evita cu grija s3 ne 13ud3m pe noi in§ine,
afarS de cazul in care ar fi s3 rezulte de2 aici un mare avantaj
pentru noi sau pentru cei care ne asculta .
S3 nu uitam c3, daca este adev3rat c3 scopul pune in valoare
mijloacele, el nu le justifica intotdeauna, c3ci folosirea acestora
poate fi condamnabila in sine, sau poate avea consecinte
dezastruoase, а сЗгог importanja о poate dep3§i pe aceea a
scopului c3utat. Totu§i un scop nobil, atribuit unei crime, va
diminua dezgustul pe care il тсегсЗт, nu numai cu privire la
criminal, ci §i cu privire la actul s3u: asasinatul politic, crima
idealistului, chiar §i atunci cand sunt pedepsite mai sever decat
1 DEMOSTENE, Discursuri: Despre pace, § 4.
2 PLUTARCH, Opere morale: Cum te poti Iduda pe tine insufi fard a te expune la iuvidie, p.
600.
crima pentru jaf, nu sunt obiectul unei condamn3ri morale f3r3

rezerv3.
Alegerea unui anumit scop permite valorizarea unei actiuni
pe care, de altfel, obi§nuim s3 о condamn3m. Astfel Claudel,
departe de a prezenta femeia ca instrument al p3catului originar,
vede in ea о condijie a Mantuirii1.
Alegerea se efectueaz3 adesea intre scopuri situate diferit in
timp; dar exista multe alte feluri de a inlocui un scop cu un altul,
de a le subordona. Distinctia stoica intre scopul actiunii §i scopul
agentului situeaz3 aceste doua scopuri in prezent, dar face din
primul un mijloc pentru cel de-al doilea 2. Inlocuirea unui scop
aparent cu un scop real3 va avea un efect argumentativ cu atat
mai sigur, cu cat substituirea va surprinde mai tare auditoriul. Se
relateaz3 c3 Harry Stack Sullivan ii deturna pe unii bolnavi
mintali de la suicid, ar3tandu-le c3 dorinta de a se sinucide nu era
la ei decat un efort de a rena§te altfel4.
Substituirea unor scopuri, in vederea valoriz3rii mijlocului,
poate conduce la alegerea scopului celui mai favorabil pentru
argumentare, fara a avea pretentii la primatul unuia dintre ele. Se
va argumenta, dup3 cum о spune Quintilian:
(...) invocand vreun avantaj pentru stat, pentru mai multi
oameni, chiar pentru adversarul nostru insu$i, uneori chiar
pentru propriul nostru interes. (...) Chestiunii de utilitate ii
aparjine §i арйгагеа prin care sustinem ей procedand altfel
ar fi fost mai гйи5.
Tot ceea ce am spus mai sus despre valorizarea mijlocului,
datorita scopului, poate fi repetat, cu schimbare de semn, in
legatura cu ceea ce este considerat drept obstacol in realizarea
acestui scop.
Pentru ca un mijloc s3 fie valorizat de scop, trebuie evident
1 Citat de S. de BEAUVOIR, Al doilea sex, 1, p. 343. (Ed. rom.: Editura Univers,

Bucure§ti, 1998,1, p. 262; n.t.)
2 Cf. V. GOLDSCHMIDT, Le systeme stoi'cien el I'idee de temps, pp. 146-149.
3 Cf. § 92: Rolul cuplurilor filosofice $i transformSrile lor.
4 Mary J. WHITE, in The Contributions of Harry Stack Sullivan, editat de Patrick
MULLAHY, p. 147.
5 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VII, cap. IV, §§ 9, 12. (ED. Rom.: Minerva,
Bucure§ti, 1974, vol. II, p. 257; n.t.)
s3 fie eficace; dar aceasta nu inseamna c3 el va fi• cel mai bun.

Determinarea celui mai bun mijloc este о ргоЫетЗ tehnica,
cerand utilizarea a diferite date §i recurgerea la argumentari de
toate genurile. Mijlocul care ca§tiga - care cere cel mai mic
sacrificiu pentru scopul scontat - se ЬисигЗ de о valoare inerenta,
de aceasta data, acestei superioritati.
Pericolul ce poate exista de a trata ceva drept mijloc este
astfel sporit de faptul c3 putem g3si intotdeauna un mijloc mai
eficace pentru un scop dat.
Determinarea celui mai bun mijloc depinde evident de
definirea exacta a scopului urmarit. De altfel, cel care
argumenteaz3 in funcfie de cel mai bun mijloc va fi tentat s3
separe problemele, in a§a fel incat s3 elimine toate lu3rile in
considerare ale altor valori decat cele referitoare la scopul
urm3rit. Pe aceasta cale se orienteaza unele discipline tehnice.
Dimpotriva, rationamentul zilnic se poate rar prevala de un astfel
de schematism.
Cum discufia tehnica pe tema mijlocului celui mai bun
depinde de un acord asupra scopului, fie se va cere
interlocutorului un acord precis referitor la acesta, fie i se va
atribui un scop pe care el nu ar indr3zni s3-l respinga §i in
funcfie de care vor fi discutate mijloacele. De altfel, dac3 un
mijloc este recunoscut ca ineficace pentru un scop declarat, cel
care (ine la acest mijloc, cel care il utilizeaza, va putea fi banuit
§i acuzat intotdeauna c3 urm3re§te un scop nem3rturisit.
Afirmarea ineficacitajii unui mijloc prive§te deci adesea cu mult
mai mult discutia despre scopuri decat problema tehnica a celui
mai bun mijloc.
Un caz exceptional al problemei tehnice a celui mai bun
mijloc este cel al argumentelor, considerate in calitate de mijloc
de persuasiune. Nimic nu ne permite s3 afirm3m c3 exista un
argument care este cel mai bun pentru toti. Dup3 cum spune
Sfanta Tereza:
Unele persoane se inalta gandindu-se la infern, altele la cer,
pentru
c31se intristeaza gandindu-se la infern; altele, gandindu-se la
moarte .
De unde raportul strans intre problema tehnica a
argumentarii eficiente §i cea a auditoriilor.
Discursul insu§i poate deveni, о §tim, obiect de reflectie. El

poate fi tratat drept fapt generand consecinte, drept consecinta,
drept mijloc, drept scop. Reflectiile auditorului in legatura cu
aceasta nu au cum sa nu modifice uneori foarte tare efectul pe
care il produce discursul. Iar, intr-o maniera mai exacta, ipoteza
c3 orice act intentional trebuie s3 aiba о ratiune de a fi, c3 el
constituie un mijloc in vederea unui anumit scop, va justifica
respingerea oric3rei interpretari a discursului care 1-ar face pe
acesta ridicol sau inutil. Conceptia este aceea care serve§te drept
baz3 argumentelor ab absurdo §i ab inutili sensu, utilizate in
teoria interpretarii1.
§ 65. Argumentul risipei

Argumentele care urmeaza se refera la succesiunea
evenimentelor, a situatiilor, de о maniera care, f3r3 a exclude in
mod necesar ideea de cauzalitate, nu о pune in prim-plan.
Argumentul risipei consta in a spune c3, intrucat a fost deja
inceputa о lucrare, intrucat au fost acceptate ni§te sacrificii care
s-ar pierde in cazul renuntarii la proiect, trebuie s3 se continue in
aceea§i directie. Aceasta este justificarea bancherului care
continua s3-l imprumute pe debitorul s3u insolvabil sperand, in
ultima instanta, s3-l redreseze. Este unui din motivele care,'
conform Sfintei Tereza, incita la a face rug3ciuni, chiar §i in
perioadele de „seceta". Am abandona totul, scrie ea, dac3 nu ar fi:
s3 ne amintim c3 aceasta ii da confort ?i placere Domnului
gradinii, s3 fim atenji s3 nu pierdem toata lucrarea savarîta
dar $i beneficiul pe care-1 sper3m s3 vin3 de la marele efort
de a arunca adesea c3ldarea in puj §i de a о scoate f3r3 арЗ2.
Privind sub un anumit unghi, argumentele posibilului §i ale
facilului pot fi asociate cu argumentul risipei; nu interesatul, ci
divinitatea, sau natura, sau norocul par a-§i fi dat osteneala pe
care nu trebuie s3 о dispretuim. De unde §i sfatul de a te 13sa
condus pentru a favoriza о evolutie deja inceputa: este о invitatie
la a nu frana aceste forfe naturale, sociale, care s-au manifestat
deja §i care constituie un fel de capital.
Bossuet se serve§te de argument pentru a repro§a
1 BERRIAT SAINT-PRIX, Manuel de logique juridique, pp. 47-48.
2' SANTA TEREZA DE JESUS, Vida, p. 96.
p3cato§ilor nepoc3iti c3 irosesc sacrificiul lui lisus, neprofitand

de posibilitatile de mantuire pecare el le-a oferit1.
Am putea asocia acestui argument pe toate cele care
semnaleaza о ocazie pe care nu trebuie s3 о ratam, un. mijloc ce
exista §i de care trebuie s3 ne servim.
Vom folosi acest argument pentru a incita pe cineva dotat cu
talent, cu о competenta, cu о calitate excepfionaia, s3 le utilizeze
in cea mai larg3 m3sura posibil. Pentru un motiv asem3n3tor,
Volkelt refuza s3 identifice dou3 cuvinte existente in limba:
aceasta ar insemna s3 risipim bog3tia mijloacelor de expresie2.
Tot astfel, incerc3m regrete cand vedem un efort aproape
reu§it, о lucrare aproape perfecta, neg3sindu-§i incununarea. Este
ceea ce exprima Polyeucte, referitor la Pauline:
Prea-i plina de virtu (i, spre-a nu se crejtina.
O, merit prea inalt in ea $tiut-ai na$te,
S3 nu te poata ea iubi, cum $i cunoajte. 3
Incat de trai de iad s3 aib3-n viaja parte...
Este in mod deosebit apreciat acel ceva a c3rui prezenfa ar
veni sa completeze in mod fericir о alcatuire, acel ceva pe care il
putem considera ca fiind in insa§i natura lucrurilor. Intr-o
conceptie optimista a universului, ideea de risipa incita la a
complete structuri, integrand in ele ceva a c3rui absenta este
resimjita ca о lipsa4.
Sentimentul ratSrii poate juca un rob chiar §i atunci cand nu
se ?tie exact in ce consta ocazia pierduta. Acest aspect
surprinzator al argumentului este bine exprimat de catre eroul
din Quaml le navire...-.
„А rata", „Ceea ce ratezi". Ascultam din nou aceste
cuvinte. Imi spuneam c3 erau sfajietoare. A trece pe lang3
ceva. A fi la dou3 degete de ceva. A-1 rata. Chiar f3r3 a §ti
ce ratezi, reujejti foarte bine s3 simti tragicul esential al
situafiei in care te afli5.
Din moment ce convingerea c3 ratezi este intemeiata, ea vine
1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la penitence, p. 72.
2 J. VOLKELT, Gewissheit and Wahrlieit, p. 169, n. 1.
3 CORNEILLE, Polyeucle, actul IV, sc. III. (Ed. rom.: Univers, Bucure§ti, 1983, p. actul IV,
sc. Ill, 254; n.t.)
4 Cf. § 74: Actul §i esenfa.
5 J. ROMAINS, Psyche, III: Quand le navire..., pp. 194-195.
s3 intareasca valoarea a ceea ce este astfel irosit.

Un caz important al ratarii este cel al ignoranjei. Se
considera c3, din vina acesteia, se pierd realizari ale naturii,
eforturi, suferinta. In sonetul lui Arvers rasuna tragicul unitcu
risipa:
Iar cea care a f3cut-o nu a jtiut niciodata nimic despre
asta.
De aceea vom simti in argumentul risipei ceva ce incita la
cunoa§- tere, la studiu, la curiozitate, la cercetare.
*
Argumentul risipei aminte§te de cel al sacrificiului inutil.
Sacri- ficiul este m3sura valorii care il determina, dar, daca
aceasta valoare este minima, sacrificiu] este depreciat la randul
lui. In Le guerrier applique,
Sievre, rSnit, spuse simplu, cu stoicism: „Trebuie ce
trebuie." „СЗ au existat motive bune ca s3 ne batem",
comenteazS Jacques Maast, „atat mai lipsea (aceastS rand)
pentru a i se b3ga mintile in cap"1.
Sacrificiul, realizat §i acceptat, spore?te §i valorizeaza
motivele luptei, incita la a о continua.
Printr-un proces analog au fncercat unii tortionari nazi§ti sS
explice cum au ajuns ei la bestialitate In tratarea prizonierilor lor:
primele dureri cauzate unui om fac din agent un sadic, dac3 nu
este continuatS torturarea victimei pan3 la momentul in care
vorbe§te.
Argumentului risipei !i poate fi asociata preferinta acordata
acelui ceva care este decisiv. Vom fi tentati sa ne dam votul unui
candidat daca noi consideram ca acest vot ii poate aduce succesul.
Argumentul nu consta in a spune cS trebuie urmat invingatorul, ci
in a sfStui s3 se actioneze in a§a fel incat sa existe, datorita
actului indeplinit, un invingator. Actiunea care, date fiind
circumstantele, va putea avea putere deplina, care nu va trebui sa
fie considerata drept о risipa, va fi din acest motiv valorizata,
ceea ce militeaza in favoarea indeplinirii sale.
In sens invers, devalorizSm о actiune insistand asupra
caracterului s3u superflun; tot ceea ce este superfluu este, ca
atare, declasat. in timp ce argumentul risipei incita la a continua
1 M.-J. LEFEBVE, Jean Paulhan, p. 165 (Le guerrier applique, pp. 122 $i 125).
actiunea inceputa pan3 la reu§ita finala, cel al superfluului incita

la abtinere, un surplus de actiune avand efect nul. A§a se face c3,
pentru Leibniz, daca ne imaginam un autor inteligent al
universului, trebuie ca aceasta inteligentS sa nu para superflua:
DacS admiji serios aceste opinii care atribuie totul
necesitajii materiei sau unei intctmplari anumite (...), este
greu s3 poji recunoajte un autor inteligent naturii. C3ci
efectul trebuie s3 rSspunda cauzei sale, ba chiar el se
cunoajte cel mai bine din cunoajterea cauzei, ?i este lipsit de
rajiune s3 introduci о inteligenja suverana, ordonatoare a
lucrurilor, §i apoi, in loc s3 folose$ti injelejxiunea ei, s3 nu
te servejti decSt de proprietajile materiei pentru explicarea
fenomenelor1.
In axiomaticS, cercetarea independentei axiomelor se
justifies prin acela?i motiv: un sistem este mai pujin elegant dacS
el contine о axiomS superfluS.
In economia politics, devalorizarea bunurilor destinate in
parte unor nevoi cvasi superflue este denuntatS de teoria utilitStii
marginale. AceastS devalorizare a servit uneori de fundament
unei argumentSri in favoarea socialismului: era vorba despre
promovarea unui regim care, prin repartizarea lor mai echitabilS,
valorizeazS bogStiile - §i care impiedicS acumularea lor inutilS
in anumite maini.
§ 66. Argumentul directiei

LegStura cauzalS, raportul intre scop $i mijloace au fost
privite anterior intr-un mod global §i static. Dar este posibil sS se
descompunS urmSrirea unui scop in mai multe etape §i sS se
examineze felul in care situatia se transforms: punctul de vedere
va fi in acela§i timp partial §i dinamic. Se constats cS, adesea,
exists interesul de a nu se confrunta interlocutorul cu intreg
intervalul care separS situatia actuals de scopul ultim, ci de a
impSrti acest interval in sectiuni, punand jaloane intermediare,
indicand scopuri partiale а сЗгог realizare nu provoacS о opozitie
atat de putemicS. Intr-adevSr, dacS trecerea din punctul A in С
ridicS dificultSti, este posibil sS nu se poatS vedea nici un
inconvenient in a trece din punctul A in B, de unde punctul С va
1 LEIBNIZ, Disertafie metafizica, pp. 445-446. (Ed. rom.: Humanitas & CEU Press,
Bucurejti, 1996, pp. 49-50; n.t.)
apSrea intr-o cu totul altS perspectivS: sS numim aceastS tehnicS

procedeul etapelor. Structura realului conditioneazS alegerea
acestora, dar nu о impune niciodatS.
Argumentul directiei constS, in mod esential, in punerea in
gardS contra utilizSrii procedeului etapelor: dacS cedezi de
aceastS datS, va trebui sS cedezi putin mai mult data viitoare §i
Dumnezeu §tie unde te vei opri. Acest argument intervine, in
mod regulat, in negocierile dintre state, dintre reprezentantii
patronali §i muncitori, atunci cand nu dorim sS pSrem a ceda in
fata fortei, a amenintSrii sau a §antajului.
De fiecare datS cand un scop poate fi prezentat ca un jalon,
ca о etapS intr-o anumitS directie, poate fi utilizat argumentul
directiei. Acest argument rSspunde la intrebarea: unde dorim sS
ajungem? Intr-adevSr, de obicei, pentru a face 5З fie admisS о
anumitS solutie, care pare la prima vedere dezagreabilS,
problema se segmenteazS. DacS vrem sS determinam pe cineva,
cSruia ii repugna s3 rosteascS un discurs, cu о anumita ocazie, i
se va ar3ta mai intai c3 un discurs trebuie s3 fie rostit, iar apoi se
va c3uta cel mai bun orator sau, invers, i se va arata ca, daca un
discurs trebuie s3 fie pronuntat, acest lucru nu poate fi facut decat
de el, apoi ca este obligatoriu ca discursul s3 fie rostit.
Este posibil totu§i ca segmentarea s3 .fie nu numai inutila, ci
§i daunatoare. A§a ar fi cazul daca domnului X. i-аг pl3cea mult
sa ia cuvantul in public. Am face bine sa-i propunem dintr-odata
s3 pronunte un discurs intr-o anumita imprejurare.
Felul in care se va opera divizarea depinde de opinia pe care
ne-o form3m despre cea mai mare sau cea mai mica u§urinta de a
trece peste astfel de etape determinate: rar se intampla ca ordinea
in care sunt luate in considerate s3 fie absolut indiferenta. Intr-
adevar, о prima etapa fiind ctep3§ita, interlocutorii se gasesc in
fata unei noi configurafii a situatiei, care modifica atitudinea lor
fata de rezultatul final, in anumite cazuri, unui dintre
caracteristicele acestei noi situatii va fi de a permite folosirea
argumentului risipei, prima etapa fiind considerata drept capital.
Ar putea fi asimilata unui procedeu etapizat orice
argumentare in mai multi timpi. Totodata, aceasta nu va fi
criticata ca procedeu, §i nu va fi combatuta prin argumentul
directiei, decat atunci cand, la fiecare faz3 a argumentarii, este
solicitata о decizie §i cand aceasta este susceptibila de a modifica
modul de a privi о decizie ulterioara.

Se cuvine, de altfel, sa distingem argumentul directiei de
intelegerea precedentului, care ii seamana atat de mult, incat se
opune unei actiuni de teama repercusiunii acesteia asupra altor
actiuni din viitor. Dar, in timp ce intelegerea precedentului se
refera la alte acfiuni de acela§i fel, argumentul direcfiei evoca
acfiuni care, de§i diferite de actiunea in cauza, vor antrena о
schimbare in acela§i sens. Exista, totu§i, cazuri care se situeaza
intre infelegerea a ceea ce precede §i argumentul directiei: cele in
care ne baz3m pe о recursivitate, pe о aceeaji of>eratie care se
repeta, dar care se efectueaza intr-o situafie modificata. О astfel
de recursivitate este adesea invocata pentru a pune in garda
impotriva anumitor construcfii. Astfel, G. Ryle, pentru a critica
doctrina intelectu- alista conform c3reia un act inteligent ar fi cel
care este precedat de о activitate teoretica inteligenta, ne spune c3
aceasta exigenta va fi urmata de о serie de alte exigence:
Trebuie oare s3 spunem deci cfl reflecjiile agentului
asupra felului inteligent de a se comporta cer ca el s3
reflecteze mai intai la cea mai buna maniera de a reflecta la
modul de a acfiona?'
Procedeul etapelor poate deveni un argument pozitiv in
favoarea unei masuri considerate a fi prima intr-o directie dorita.
Se intampia totu§i ca aceasta argumentare s3 nu fie decat о fenta,
о manevra dela- torie, c3 ne prefacem c3 avem in vedere о
reforma, о m3sura, ca pe un jalon intr-o directie, in timp ce
suntem deci§i in secret s3 nu continuam, sau cel putin s3 nu о
facem decat cu о lentoare „inteleapta". Bentham il analizeaza,
printre sofismele delatorii, pe acela al mi§carii graduale. Acesta
consta, serie el, in
a dori s3 separi ceea ce ar trebui s3 fac3 un intreg, a anula
mSsura sau a о face ineficace, f3ramitand-o... Mi§carea
graduaia este insotita de toate epitetele flatante, ea este
temperata, este calma, este concilianta1.
intr-un astfel de caz, faptul de a prezenta drept jalon ceea ce
in opinia promotorilor s3i era, dac3 este posibil, о m3sura finala,
nu avea alt scop decat pe acela de a о valoriza in ochii
partizanilor unor reforme mai drastice.
Argumentul directiei tinde intotdeauna sa fac3 о etap3 sa se
1 BENTHAM, Opere: Trntat despre sofismele politice, p. 463. (Ed. rom.: p. 31; n.t.)
lege de dezvoltari ulterioare. Cel care se арЗгЗ impotriva acestui

argument pretinde c3 separa m3sura preconizata, vrea ca aceasta
s3 fie examinata in ea ins3§i, presupune ca nu va antrena nici о
schimbare in situatia de ansamblu §i afirma c3 aceasta va putea fi
considerata, odata luata masura, in aceea§i stare de spirit ca §i
anterior. Trebuie deci, pentru ca argumentul directiei sa poata fi
combatut, ca actiunea avuta in vedere s3 prezinte un interes in
sine, s3 poata fi apreciata independent de directia in care
angajeaza ea. Ne putem intreba daca marea arta, in educatia
intelectuaia sau morala, nu rezida in alegerea unor etape
prezentand fiecare un interes propriu, independent de‘ faptul c3
ele faciliteazS trecerea la о etapa ulterioara. Ordinea
argumentelor intr-un discurs va avea de tinut cont de chiar
aceastS considerate.
Argumentul directiei, cel al pantei alunecoase, sau al
degetului din angrenaj, sugereazS cS nu va fi posibil sS ne oprim
din drum. Cel mai adesea doar experienta trecutului permite
departajarea antagoni§- tilor, din acest punct de vedere.
IatS un bun exemplu despre utilizarea sa, in legSturS cu
experience pe animale:
MSdicina experimental pe animale admitea cS pentru
folosul medi- cinei umane se putea sacrifica animalul.
Imediat a apSrut ideea cS, pentru interesul intregii umanitSfi,
puteau fi sacrificate cateva fiinte umane. Bineinteles, la
inceput, aceastS idee ridica opozijii interne putemice, dar
obi$nuinfa invinge totul. Se incepe prin a admite ideea
experientelor pe condamnati la moarte, apoi este emisS ideea
experimented pe condam- natii de drept comun §i, in sfarjit,
apare ideea experimentelor pe du$mani! Mersul ideilor este,
dupS cum se vede, extrem de redutabil §i in acela§i timp
foarte insidios1.
Invocand obi§nuinta, doctorul Baruk furnizeazS un motiv in
favoarea tezei care formeazS esenfialul argumentului directiei, §i
anume cS nu suntem stSpani pe comportamentul nostru ulterior,
c3 nu ne vom putea opri la о anumitS etapS a evolutiei intr-o
anumitS directie.
Argumentul directiei implies deci, pe de о parte, existenta
1 H. BARUK, Le psychiatre dans la soci6t6, La Semaine des Hopitaux de Paris, anul 25, n°
74, pp. 3046-3047.
unei serii de etape cStre un anumit scop, cel mai adesea temut, iar
pe de alts parte, dificultatea, dacS nu imposibilitatea de a te opri,
odatS ce e$ti angajat pe calea care duce la el. Ripostele la acest
argument se vor referi deci la unui sau la altul din aceste puncte.
О primS ripostS la argumentul directiei constS in indicarea
unor dezvoltSri, incepand cu prima etapS, diferite de cele care
pSreau a speria. Ne bazSm pe ambiguitatea de dezvoltare §i, ca
urmare, pe arbitrarul care constS in a nu vedea decat о singurS
direcfie posibilS.
AceastS ripostS poate ridica de altfel alte obiecfii §i mai ales
teama de a nu §ti incotro mergi; te temi de consecinfele
imprevizibile ale unei prime clStinSri:
Dar noutatea, Filonous, noutatea! Acolo se afla
pericolul. Noile opinii trebuie dezavuate intotdeauna; ele
clatina inteligenfele umane §i nimeni nu jtie unde sfarjesc1.
Se poate ar3ta, de asemenea, c3 intre etapa in discujie §i
urmatoarele care ar fi de temut, exista о diferenja calitativa. A§a
se face сЗ B. S. Chlepner insista pe diferenja dintre nafionalizarea
unor intreprinderi §i economia socialista, c3tre care pare ea s3
duc3:
Se poate susfine din acest moment c3 nationalizarea
unei intreprinderi sau chiar a unei ramuri industriale intregi
nu constituie о masura socialista, din moment ce restul
economiei гЗтапе bazat pe principiul initiativei private, al
economiei de piaja §i c3 ramura nafionalizata ins3$i se
supune disciplinei pietei, mai eles acoperindu-§i cheltuielile
prin vanz3ri ?i nu prin subvenfii de la stat.
(...) Singurul punct pe care am dori s3-l punem in
evidenja este c3, intre о economie devenita socialista §i о
economie in care unele ramuri au fost najionalizate, exista
mai mult decat о diferenta cantitativ3; atmosfera este
diferita, sau cel putin ar putea fi diferita2.
Cel de-al doilea gen de riposte prive§te posibilitatea opririi
dup3 о anumita etap3. De obicei, oprirea va fi garantata de
crearea unui cadru formal, juridic, care ne-аг impiedica s3
mergem dincolo de ceea ce a fost decis. Totul este s3 §tim in ce
1 BERKELEY, Opere alese, t. II: Trei dinloguri intre Hi/las fi Filonous, al treilea dialog, p.
171.
2 B. S. CHLEPNER, Reflections sur le ргоЫёте des nationalisations, Rei’ue de Vlnstitut de
Sociologic, 1949, p. 219.*
m3sura un formalism este in stare s3 se opun3 unei evolutii

naturale. О maniera obi§nuit3 de asemenea de a prevedea
oprirea, este aceea de a ne baza pe un echilibru de forte care ne-аг
impiedica s3 mergem la nesfar§it intr-o anumita direcjie: se
presupune existenta unui pluralism, care autorizeaz3 speranta
unei rezistente ce s-ar amplifica pe m3sura ce am continua intr-un
anumit sens; este argumentul care convine adversarilor solutiilor
extreme.
In sfar§it, un alt argument consta in a ar3ta c3 ne afl3m deja
pe о panta fatala de care ne temem §i c3 este indispensabil s3
facem primul pas, intr-o anumita directie, pentru a putea, dup3 el,
s3 ne oprim. Este argumentul preferat de Demostene. Celor care
nu voiau s3 salveze
Megalopolis, amenintat de Sparta, pentru c3 era un aliat al
Thebei, Demostene le replica:
DacS lacedemonienii iau Megalopolis, Messene va fi in
pericol. Dac3 insa iau JVlessene, eu spun c3 vom face
alianta cu thebanii. Atunci nu ar fi mai avantajos ?i mai
onorabil s3-i primim imediat pe aliajii Thebei §i s3 nu ne
pretam la l3comia lacedemonienilor, in loc s3 ezit3m s3
salv3m un popor, pe motiv c3 este aliatul thebanilor, s3-l
sacrific3m, cu riscul de a trebui s3-i salv3m intr-o zi chiar pe
thebani, ?i aceasta nu f3r3 a ne pune pe noi inline in
pericol1?
Trebuie deci, dupa Demostene, s3 faci un pas, pentru a nu fi
fortat s3 faci un altul, cu mult mai grav.
Ne putem intreba dac3 cele dou3 genuri de riposte, cele care
pun accentul pe natura drumului §i cele care se refera la
posibilitatea de a ne opri, se pot combina, pentru un auditor unic.
Se pare cS da. Acesta va fi lini§tit imediat de о argumentare de
ansamblu, care Sci-i arate c3 este vorba despre altceva decat de ce
se temea el, §i care s3-i arate posibilitatea de a se opri.
Argumentul directiei poate lua forme diverse: una dintre
acestea este argumentul propagarii. Este vorba de a pune in garda
impotriva unor fenomene care, prin intermediul unor mecanisme
naturale sau sociale, ar avea tendinja de a se transmite din
aproape in aproape, de a se multiplica §i de a deveni, prin chiar
1 DEMOSTENE, Discursuri: Pentru Megalopolitani, §§ 20-21.

aceasta cre§tere, nocive.

Dac3 fenomenul initial este, el insu§i, considerat deja drept
un r3u, se va recurge cel mai adesea la notiunea de contagiune. In
acest fel sfatuie§te Pitt s3 fie starpite din fa§3 principiile
revolujionare:
Dac3 vreodata principiile iacobinismului ar fi s3 triumfe
in insulele franceze din Indiile occidentale am putea noi
spera s3 le salv3m p>e ale noastre de contagiune1?
tn argumentul contagiunii, exists deci о complicitate intre
douS puncte de vedere devalorizante, lucrul de care ne temem ca
jalon este, in acelaji timp, stigmatizatca rSu.
Perspectiva este cu totul diferitS in argumentul vulgarizarii.
Suntem preveniti contra propagSrii care ar devaloriza, fScand
comun 51 vulgar, ceea ce este deosebit pentru cS-i rar, limitat,
secret. Invers, dar dintr-o perspectiva analogs, argumentul
consolidarii avertizeazS impotriva repetitiilor care dau deplinS
semnificatie $i valoare la ceea ce nu era decat ebo§3, balbaiala,
fantezie §i care va deveni mit, legenda, regula de conduita.
in sfar§it, exista о serie de variante ale argumentului direcfiei
care pun accentul pe schimbarea de natura intre primele etape ?i
punctul final. Tipul s3u poate fi luat din soritul grecesc, in care
trecerea de la о grSmada de grau la о grSmada fSr3 un bob,
mereu reinnoita, se termina cu ceva ce nu mai este о grSmada.
Schimbarea va putea fi interpretatS drept о veritabila schimbare
de natura, sau drept revelarea adevSratei naturi a primilor pa§i.
Putin conteazS. Trebuie s3 fim atenji. Astfel:
Fiecare concesie fdcuta inamicului §i spiritului de
neseriozitate ar antrena о alta. Aceasta nu ar fi mai gravS
decat prima, dar ambele, cap la cap, ar forma о la$itate.
DouS la$itSti reunite ar produce dezonoarea2.
Comicul acestor schimbari de natura face loc unor glume
precum cea a lui P. Oppius care spune despre „neamul Lentulilor,
unde in mod regulat copiii erau mai mSrunti de staturS decat
pArintii: 'Acest neam va pieri prin na§tere'"3.
Toate aceste dezvoltari, chiar daca sunt marcate de ideea de
1 W. PITT, Orations on the French war, p. 61, 30 dec. 1794.
2 A. CAMUS, Actuelles, p. 57.
contagiune, de vulgarizare, de consolidare, de schimbare de

natura, aratS c3 un fenomen, inserat intr-o serie dinamicS,
dobande§te о semnificatie diferita de cea pe care ar fi luat-o in
mod izolat. Aceasta semnificatie variazS in functie de rolul care-i
este dat in aceasta serie.
§ 67. Dep&§irea
Spre deosebire de argumentul direcfiei, care ne face sS ne
temem ca о actiune s3 nu ne angajeze intr-un angrenaj de al cSrui
rezultat ne temem, argumentele dep3§irii insists pe posibilitatea
de a merge mereu mai departe intr-un anumit sens, fSrS sS se
intrevadS о limits in aceasta directie, $i aceasta cu о cre§tere
continua de valoare. Dup3 cum spune о tSrancS, dintr-o culegere
a lui Jouhandeau: „ Este cu atat mai bun cu cat este mai bun" 1.
Astfel Calvin afirmS cS niciodata nu exagerSm in directia care ii
atribuie orice glorie, orice virtute lui Dumnezeu:
InsS noi nu am citit despre nimeni care ar fi fost blamat
pentru c3 a b3ut prea mult din izvorul apei vii2.
Prezentandu-1 sub aceastS luminS, poate fi apSrat un
comportament pe care auditorii ar fi tentati s3-l blameze, dar
care va fi situat in continuarea a ceea ce ei aproba §i admirS: spre
exemplu, fanatismul nationalist sau religios in ochii patriotilor
sau ai credincio§ilor. Ne putem, de altfel, servi de dep3§ire
pentru a devaloriza о stare, о situatie, de care am putea fi
multumiti, dar cSreia о stare mai favorabila se presupune сЗ-i
poate succede. Celor care considerau situajia militara destul de
bun3 pentru a inijia negocieri de pace cu Franta, Pitt le
rSspundea:
Ca suntem astSzi mai in siguranja, nu numai c3 admit,
dar pretind chiar ca perspectivele se amelioreaza din zi in zi
§i c3 aceasta siguranja este din ce in ce mai garantata3.
Ceea ce conteaza nu este de a realiza un anumit scop, de a
ajunge la о anumita etapa, ci de a continue, de a dep3§i, de a
1 JOUHANDEAU, Un monde, p. 251.

2 CALVIN, tnvSjatura religiei cre§tine, AdresS introductiva catre regele Francisc I, p. 7.
(Ed. rom.: Cartea Cre§tin3, Oradea, 2003, p. Ill; n.t.)
transcende, in sensul indicat de douS sau de mai multe jaloane.

Ceea ce este important nu este un scop definit: fiecare situajie
serve§te, dimpotriva, ca jalon §i ca trambulinS permitand s3 se
continue la infinit intr-o anumita directie.
Aceasta forma de rationament nu este utilizatS doar pentru a
promova о anumita conduita, ci §i, mai ales in lucrSrile
filosofice, pentru a defini anumite nojiuni „rafinate", pornind de
la concepjii de simj comun prezentate ca punct de plecare. Astfel
Sartre, pornind de la о nojiune a relei credinje, care se inspira, la
prima vedere, din simjul comun, ajunge, datorita depa§irii, la о
concepjie destul de indep3rtata de ea §i conform c3reia orice
angajare in social §i in rational ar fi mai mult sau mai putin
marcata de rea credinta1.
De asemenea, Clapar£de, intr-o analiza amuzanta, la care am
facut deja aluzie in alta parte, arata cum sensul cuvantului
„asociationism" evolueaza intotdeauna putin mai mult intr-o
anumita directie. Evolutia lui ar aminti atitudinea acestui
revolutionar prin temperament, care se define§te, nu printr-un
program anume, ci prin faptul de a se situa intotdeauna mai la
stanga2.
Pentru a intemeia aceasta conceptie a unei directii nelimitate,
§i ai c3rei termeni sunt ierarhizati, vom prezenta la capatul ei un
ideal inaccesibil, dar ai c3rui termeni realizabili constituie
intruchip3ri din ce in ce mai perfecte, din ce in ce mai pure, din
ce in ce mai apropiate de termenul ultim 3; ele ar fi „oglinda" lui,
„imaginea" lui, c3 exista adic3, de la ideal la ele, о mi§care
descendenta care garanteaz3 caracterul inaccesibil al acestuia,
oricare ar fi progresele realizate.
in alte cazuri, idealul nu se concepe decat datorita termenilor
inferiori, сЗгога ne opunem §i pe care ii depa§im. A§a se face c3,
pentru Lecomte de Noiiy:
Omul r3mane deci din punct de vedere biologic un
animal. Vom vedea, ulterior, c3 aceasta stare de lucruri era
1 J.-P. SARTRE, Fiinta $i neantul, p. 109. Cf. § 48: Tehnici care vizeaza prezentarea tezelor
drept compatibile sau incompatibile.
2 CLAPAREDE, La genese de I'hypothese, p. 45; cf. Ch. PERELMAN $i L. OLBRECHTS-
TYTECA, Les notions et {'argumentation, pp. 260-261 §i § 35. Uzajurile argumentative ?i
plasticitatea nojiunilor.
3 Cf. PLOT1N, Enneade, 1, 2, § 6.)
necesara, c3ci numai luptand impotriva instinctelor sale se

umanizeaza el1.
Adesea aceasta tehnica este utilizata pentru a transforma
argumentele contra in argumente pentru, ca s3 arate c3 ceea ce
era considerat pan3 in prezent un obstacol, este in realitate un
mijloc de a ajunge la un stadiu superior, precum boala care face
organismul mai rezistent, imunizandu-l.
Refutarea argumentarii prin dep3§ire se g3se§te in
constatarea c3 este imposibil s3 se mearga la infinit in direcjia
preconizata, fie pentru c3 se ajungela un absolut, fie pentru c3 se
ajunge la о incompatibilitate. A ajunge la un termen absolut,
perfect, inseamna s3 recunoa§tem c3 trebuie sa renuntam la
progresie. Pascal, care adopta punctul de vedere cartezian in
maniera sa de a trata definitiile, afirma
t c3
'
impingand cercetarile din ce in ce mai mult, se ajunge in
mod necesar la cuvinte primitive pe care nu le mai putem
defini ji la principii atat de clare, incat altele mai clare care
s3 serveasca la dovedirea lor nu s-ar gasi2.
Nu se pune problema, in aceste conditii, de a urmari inca un
ideal, de a spori о valoare, perfectiunea obtinuta opunandu-se
perfectibi- litatii. Pe de alta parte, ceea ce poate s3 se opuna, de
asemenea, progre- siei continue, depa§irii, este c3 suntem
condu§i spre ridicolul rezultat din incompatibilitatea cu valorile
la care ne repugna s3 renuntam: trebuie deci c3utat un echilibru
care s3 permita armonizarea valorilor care, in ultima instanta, ar
intra in conflict. A avertiza impotriva exceselor la care poate
duce increderea nelimitata intr-o maxima, intr-o linie de conduita,
inseamna, intotdeauna, s3 faci s3 intervina alte valori а сЗгог
respectare s3 о impui. De aceea, stoicii avertizeaza impotriva
excesului de dispret fata de corp care ar duce la о sinucidere
absurda. A§a se face c3 un teolog, care spune despre caile
Domnului c3 sunt de nepatruns, este obligat s3 limiteze aceasta
afirmatie intr-un fel sau altul, altfel risca s3 fac3 teologia
imposibila. El va spune, spre exemplu, caile Domnului sunt de
nepatruns pentru lumina naturala, sau c3 sunt de nepatruns fara
1 LECOMTE DU NOUY, L'honnne et sa destinee, p. 100.
2 PASCAL, Oem>res, Bibl. de la Pl£iade, Despre spiritul geometric, p. 362. (Ed. rom.: In:
Opere $tiintifice, Editura §tiinfifica, Bucurejti, 1967, p. 148; n.t.)
revelatie.
In argumentarea care recurge la dep3§ire, ceea ce intereseaz3
adesea pe auditori, mai mult decat termenul ultim intr-o direcjie
data, mereu evaziv, este valoarea pe care aceasta argumentare о
confera unor termeni situaji inainte de el §i la care se refera in
realitate dezbaterea.
Este ceea ce reiese in mod clar din analiza figurilor destinate
s3 realizeze depa§irea. Ne gSndim inainte de toate la hiperbola §i
la litota.
Hiperbola este un mod exagerat de a ne exprima. A§a cum

spunea Dumarsais:
Ne servim de cuvinte care, luate ad litteraui, merg
dincolo de adev3r, $i reprezinta, plusul sau minusul, pentru a
face sa se inteleaga vreun exces in mare sau in mic. Cei care
ne infeleg, elimina din exprimarea noastra ceea ce trebuie
eliminat1.
Hiperbola difera de argumentarea obi§nuita prin dep3§ire
prin aceea c3 ea nu este nici justificata, nici pregatita, ci lansata
in mod brutal: rolul ei este, totu§i, de a da о directie gandirii, de a
о orienta in aprecierea acestei directii §i, numai printr-un 50c de
intoarcere, de a da о indicatie despre termenul care intereseaz3.
De unde marja enorma de libertate in enunturi, fie c3 este vorba
despre simple afirmatii de fapt, ca in acest exemplu, luat din
Eneida:
Gemenele stand ameninta cerul2,
fie de comparatie, ca in acest exemplu, luat din discursul funebru
al lui Conde:
asemanator, in salturile sale indr3zne)e ?i in mersul s3u u?or
acelor animale viguroase §i sdritoare, el nu inainteaza decat
prin s3rituri vii §i impetuoase, §i nu este oprit nici de munfi
nici de pr3pastii3.
Hiperbolele care utilizeaza expresii concrete, nu tind, dupa
cum a remarcat deja Erdmann, s3 creeze imagini 4. Rolul lor este
de a da un punct de referinja care, intr-o direcjie data, s3 atraga
spiritul, pentru ca dupa aceea s3-l oblige s3 revin3 putin in urma,
la limita extrema a ceea ce i se pare compatibil cu ideea lui
despre uman, despre posibil, despre veridic, cu tot ceea ce admite
el de altfel.
Lui Dumarsais, care nu vede in hiperbola decat elementul
exagerare, §i nu depa§irea, care ni se pare esentiala, ii displace
aceasta maniera de exprimare proprie „orientalilor" §i „tinerilor".
2 Citat de QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VIII, cap. VI, § 68.{Eneida, cantul I,
vv. 162-163).
3 Citat de SAINT-AUBAIN, Guide pour la classe de rhetorique, p. 90. (Texte dup3
BOSSUET, Bibl. de la Pleiade, Oraison funebre de Louis de Bourbon, prince de Conde, p. 216).
4 K. O. ERDMANN, Die Bedeutung des Wortes, p. 224.
Argmnetitele bazate pe structura realitlui 3 57
El preconizeaza s3 nu se utilizeze decat cu precautii oratorice

precum „ca s3 ne exprimam astfel", „daca se poate spune astfel",
care nu ar mai face din ea decat о simpla figura de stil. Or, aceste
precautii oratorice, nici cel care le utilizeaza nu dore§te s3 fie
luate prea in serios. C3ci о dep3§ire este tocmai ceea ce vizeaza
hiperbola, cand are, ceea ce se intampla aproape mereu, un scop
argumentativ. Precum aceasta maxima de Audiberti, citata de
Paulhan ca exemplu de hiperbola:
Nimic nu va fi decat ceea ce a fost1,
§i care, prin dep3§ire, da valoare pozitiva trecutului.
Sa semnalam c3 anticii distingeau adesea dou3 genuri de
hiperbole, considerate ca foarte diferite, amplificarea §i
atenuarea. Un exemplu pentru acest ultim gen ar fi:
Abia se mai tine pe picioare2.
Dar, prin caracterul s3u abstract, maxima lui Audiberti, care
ar putea fi interpretata intr-o maniera sau alta, ne arata c3 slabirea
§i ingra§area sunt, in hiperbola, un singur §i acela§i proces de
dep3§ire.
Litota, la randul ei, este definita, in general, prin contrast cu
hiperbola, ca fiind un mod de a ne exprima care pare c3
atenueaza judecata3. Exemplul clasic de litota este „О, pleac3!
Vai, nu te pot ura" a! Chimenei 4. Dumarsais citeaza mai ales ,,nu-
i prost", „Pitagora nu este un autor de dispretuit", ,,eu nu sunt
diform".
Dac3 litota poate fi opusa hiperbolei, este din cauza c3,
pentru stabilirea unei valori, i§i cauta sprijin intr-un punct situat
dincoace de aceasta, in loc sa §i-l caute dincolo, in dep3$ire.
Cel mai adesea, litota se exprima printr-o negatie. F3ra
indoiala exista litote sub forma de asertiune, precum „este destul
de bun", cand aceasta expresie desemneaza о valoare foarte
apreciata. Dar tocmai in litota prin negare am fi noi tentati s3
vedem mecanismul-tip al acestei figuri. Termenul mentionat, §i
1 J. PAULHAN, Les figures ou la rhetorique d£crypt£e, Cahiers du Sud, p. 370.
2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VIII, cap. VI, § 73. (Ed. rom.: Minerva,
4 CORNEILLE, Cidul, actul III, sc. IV. (Ed. rom.: Univers, Bucure§ti, 1983,
p.55.Traducere de Aurel Covaci; n.t.)
respins, trebuie s3 serveasca de tram- bulina pentru ca gandirea

s3 ia directia dorita. Se sugereaza c3 acest termen ar fi putut fi
admis in mod normal ca adecvat, in aceste circumstante, §i date
fiind informatiile de care dispunea auditorul. Chim£ne afirma c3
ar fi trebuit s3 urasca, c3 ar fi fost normal s3 urasca §i c3
auditorul ei ar putea crede acest lucru. Plecand de la aceasta
negare a normalului, gandirea este dirijata catre alti termeni. Or,
termenul respins este adesea el insu§i о hiperbola. In „Pitagora
nu este un autor de dispretuit" efectul de surpriza este cauzat de
aceasta hiperbola, evocata pentru a fi imediat respinsa.
Mai mult chiar decat hiperbola, litota cere ca auditorul s3
cunoasca un anumit num3r de date care il vor ghida in
interpretarea sa. „Е1 nu este prost" poate fi luat intr-un sens static
sau ca elan catre о directie. De unde interesul care exista in a uza
de litote bazate pe respingerea unei hiperbole.
Relatiile dintre aceste doua figuri sunt deci mult mai
complexe, credem noi, decat pare in mod obi§nuit. Hiperbola ar
avea adesea functia de a pregati litota, a c3rei intentie, f3r3 ea, ar
putea s3 ne scape. Aceasta din urma nu este deci intotdeauna,
dup3 cum se spune, о confesiune cu voce scazuta1.
S3 гетагсЗт, in legatura cu aceasta, c3 litota se poate
transforma in ironie prin suprimarea negatiei. Despre un acela§i
om diform, despre care prin litota se spunea ,,nu este un Adonis",
se va putea spune prin ironie „este un Adonis". In primul caz,
avem о mi§care a gandirii de-a lungul unei sc3ri de valori, in
celaialt, о confruntare intre о calificare §i о realitate perceputa. in
primul caz, direcjia este cea care domina, in al doilea, nu dorim
ca spiritul s3 se intoarca imediat in urma, ci s3 constate ridicolul
n3scut dintr-o incompatibilitate.
Hiperbola, adesea in mod involuntar comica, poate produce
acest efect in mod premeditat.
1 Cl.-L. ESTEVE, Etudes philosophiques siir 1'expressiou littemire, p. 87.

363 Tclmicile argumentative
Sa citSm aceasta butada redata de Pseudo-Longin:
El avea un p3mant la )ar3, care nu era mai mare decat epistola
unui
lacedemonian1.
Este vorba aici despre comicul argumentarii. F3r3 existenta
unor hiperbole serioase, ar fi conceput oare autorul aceasta gluma
amuzanta?
b) LEGATURILE DE COEXISTENTA
§ 68. Persoana §i actele sale

in timp ce, in legaturile de succesiune, termenii confruntati se
g3sesc pe un acela§i plan fenomenal, legaturile de coexistenta
unesc doua realitSti de nivel inegal, una fiind mai importanta, mai
explicativa decat cealalta. Caracterul mai structurat al unuia din
termeni este cel care deosebe§te acest tip de legatura, ordinea
temporala a elementelor fiind cu totul secundar3: vorbim despre
legaturile de coexistenta, nu pentru a insista asupra simultaneitatii
termenilor, ci pentru a opune acest fel de legaturi ale realului
legaturilor de succesiune in care ordinea temporala este
primordiala2. Legatura de coexistenta fundamental, in filozofie,
este cea care une§te о esenta de manifestarile ei. Ni se pare totu§i
c3 prototipul acestei construct» teoretice se afia in raporturile care
exista intre о persoanS §i actele sale. Prin examinarea acestei
relatii ne vom incepe analiza noastra3.
Constructia persoanei umane, pe саге о subintindem actelor,
este legata de о distinctie intre ceea ce se considera important,
natural, propriu fiinfei despre care se vorbe§te, §i ceea ce se
considera drept tranzitoriu, drept manifestare exterioarS
subiectului. AceastS legatura intre persoana §i actele sale
neconstituind un raport necesar, neavand acelea§i caractere de
stabilitate ca relajia care exista intre un obiect §i calitatile sale,
simpla repetare a unui act poate antrena, fie о reconstruc- fie a
persoanei, fie о adeziune mai puternica la construcpa anterioara.
1 LONGINUS, Tratatul despre sublim, cap. XXXI, p. 151.
2 tn mod asemanator, A. ANGYAL, Foundations fora science of personality, cap. VIII.
3 Pentru § 68 la 71, cf. Ch. PERELMAN ?i L. OLBRECHTS-TYTECA, Rhetorique et
philosophic, pp. 49 la 84: (Act $i persoana in argumentare).
Este evident c3 concepjia despre persoana poate varia mult

in funcfie de еросЗ §i de metafizica adoptata. Argumentarea
primitivilor s-ar servi de о idee despre persoana mult mai larga
decat a noastr3: ar face parte din ea, f3r3 indoiala, toate
apartenentele, umbra, totemul, numele, fragmente separate ale
corpului, iar intre ele §i intregul persoanei nu am stabili,
eventual, decat о legatura simbolica. Un singur exemplu,
frumusetea unei femei, este suficient pentru a ar3ta cum poate fi
considerat un fenomen, fie parte integranta a persoanei, a esentei
sale, fie ca una dintre manifestarile sale tranzitorii, adica un
simplu act.
Legand un fenomen de structura persoanei, ii acordam un
statut mai important: inseamna s3 spunem c3 maniera de a
construi persoana va putea face obiectul unor acorduri limitate,
precare, particulare unui grup dat, acorduri susceptibile de
revizuire sub influenta unei noi conceptii religioase, filosofice
sau §tiintifice.
Ideea de „persoana" introduce un element de stabilitate.
Orice argument referitor la persoana se bazeaz3 pe aceasta
stabilitate: о prezumam, interpretand actul in functie de persoana,
regretam c3 aceasta stabilitate nu a fost respectata, cand i se
adreseaza cuiva repro- §ul de incoerenta sau de schimbare
nejustificata. Un mare num3r de argumentari tind s3 dovedeasca
faptul c3 persoana nu s-a schimbat, c3 schimbarea este aparenta,
c3 circumstantele sunt cele care s-au schimbat etc.1.
Totodata, stabilitatea persoanei nu este niciodata absolut
sigurS: unele tehnici lingvistice vor contribui la accentuarea
impresiei de permanent; cea mai importanta este folosirea
substantivului propriu. Desemnarea persoanei prin anumite
trasaturi (avarul de tatal t3u), ipostaza unor sentimente (cea a
c3rei violenta ti-a insotit copilaria) pot, de asemenea, s3 concure
la aceasta. Calificarea, epitetul (acest erou, Charlemagne cu barba
alba) tind s3 fac3 imuabile anumite caractere, a сЗгог stabilitate о
int3re§te pe cea a personajului. Datorita acestei stabi- litati un
merit dobandit, sau care va fi dobandit, poate fi atribuit cuiva
intr-un mod atemporal. Cum pe buna dreptate remarca Kenneth
Burke:
1 Cf. N. LEITES, The third international on its changes of policy, in lucrarea colectiva
editata de H. LASSWELL, Language of politics.
Un erou este mai intai un om care infaptuiejte fapte

eroice; iar „eroismul" consta in actele sale. §i apoi, un erou
poate fi un om cu posibilitaî de acfiune eroica. Soldatii care
se due la razboi sunt nijte eroi in acest sens... Sau un om
poate fi considerat erou pentru ca a infaptuit acte eroice, de$i
in starea lui actuala el poate fi, in orice caz, prea batran sau
prea slab pentru a le indeplini1.
Dar aceasta stabilitate a persoanei, care о face intr-o oarecare
m3sura s3 semene cu un lucru, cu proprietajile determinate odata
pentru totdeauna, se opune libertatii sale, spontaneitatii,
posibilitatii sale de a se schimba. De aceea, suntem mult mai
inclinati s3-i stabi- Iiz3m pe altii, decat pe noi in§ine:
ceilalti pot avea, §i au adesea, calitati mult superioare celor
ale mele, dar calitatile lor adera la ei cu mult mai mult decat
aderf la mine defectele mele: dac3 ei sunt generoji,
inteligenji, muncitori, seducatori, vor r3mane astfel, tot a§a
cum vor гЗтапе avari, prosti, leneji, plictisitori, dac3 aja sunt
f3cu|i. Eu nu. Eu nu sunt poet; dar intr-o secunda e posibil s3
devin. Lucrarea pe care inca nu am putut s-o scriu nimic nu
m3 impiedica s-o scriu maine. Aceasta plasticitate о avea ?i
Silvia, amestec de fapta §i de indoiala2.
Faptul c3 i se acorda Sylviei, vazuta pentru prima data, un
adev3rat privilegiu inseamna c3 i se recunoa§te aceasta
plasticitate pe care fiecare §i-o acorda in mod spontan, negand-o
in acela§i timp tot atat de spontan altcuiva. Orice periclitare a
acestei facultati de reinnoire este resimtita in mod dezagreabil. De
unde, f3r3 indoiala, starea de r3u pe саге о incercam cand ne
auzim prietenii vorbind, chiar §i elogios, despre conduita pe care
о vom avea3.
Existenfialismul, punind accentul pe libertatea persoanei,
care ar opune-o net lucrurilor, a putut elabora о ontologie
originala. Unele pagini, ce par dintr-o metafizica complicata,
afirma doar c3 refuz3m s3 vedem in raportul persoanei cu actele
sale о simpla replica a raportului dintre un obiect $i proprietatile
lui4. Obiectul, care se define§te plecand de la proprietajile lui,
furnizeaza modelul unei conceptii despre persoana, stabilizata
1 K. BURKE, A Grammar of motives, p. 42.
2 E. BERL, Sylvia, p. 86.
3 Cf. J. PAULHAN, Entretien sur des faits divers, p. 67.
4 Cf. J.-P. SARTRE, Fiinta $i neantul, pp. 158 §i urm.
plecandu-se de la unele dintre actele sale, transformate in calitati,

in virtuti, pe care le integram intr-o esenta invariabila. Dar, daca
persoana nu ar avea puterea de a se transforma, de a se modifica,
de a se converti, de a intoarce in vreun fel spatele trecutului s3u,
formarea educativ3 ar fi о am3gire, morala nu ar avea sens, iar
ideile de responsabilitate, de merit §i de culpabilitate, legate de
cea de libertate a persoanei, ar trebui s3 fie abandonate in
beneficiul unei simple aprecieri pragmatice a comportamentelor.
in argumentare, persoana, considerate suport al unei serii de
calitati, autorul unei serii de acte §i de judecati, obiectul unei serii
de aprecieri, este о fiinta durabiia in jurul c3reia se grupeaza о
intreaga serie de fenomene сЗгога ea le da coeziune §i
semnificatie. Dar, ca subject liber, persoana poseda aceasta
spontaneitate, aceasta putere de a se schimba §i de a se
transforma, aceasta posibilitate de a fi persuadata §i de a rezista
la persuasiune, care fac din om un obiect de studiu sui generis iar
din §tiintele umane, discipline care nu se pot multumi s3
copiezein mod fidel metodologia §tiintelor naturale.
Astfel, ca s3 lu3m un exemplu, morala §i dreptul au nevoie
de notiuni despre persoana §i act in legatura §i in independent
lor relativa. Morala §i dreptul judeca in acela$i timp actul §i
agentul: ele nu s-ar putea multumi s3 ia in considerare doar unui
dintre aceste dou3 elemente. Din insu§i faptul c3 este judecat el,
individul, §i nu actele sale, se admite c3 el este legat de actele pe
care le-a comis. Dar dac3 ne ocup3m de el este din cauza actelor,
pe care suntem capabili s3 le calific3m independent de persoana
lui. In timp ce notiunile de responsabilitate, de merit §i de
culpabilitate se refera la persoana, cele de norma, de regula, se
ргеосирЗ inainte de toate de act. Totu§i, aceasta disociere a
actului de persoana nu este niciodata decat partiala §i ргесагЗ.
Meritul unei persoane ar putea fi conceput independent de actele
sale, dar acest lucru nu ar fi posibil decat intr-o metafizica in care
referirea la acte ar fi prezentata in context. Pe de alta parte, dac3
regulile prescriu sau interzic anumite acte, forta lor morala sau
juridica rezida in faptul c3 ele se adreseaza unor persoane.
Termenii relatiei act- persoana sunt destul de independent pentru
a ne permite, cand este nevoie, sa ne servim de fiecare dintre ei
separat §i sunt suficient de legafi pentru ca interventia lor
conjugata s3 caracterizeze domenii intregi ale vietii sociale.
§ 69. Interactiunea dintre act §i persoana

Dup3 aceste consideratii de ordin general, vom analiza
succesiv influenza actelor asupra conceptiei despre persoana, pe
cea a persoanei asupra actelor ei, pentru a termina cu semnalarea
unor situatii in care interactiunea este atat de marcata, incat
analiza ins3§i nu ar putea da intaietate unui element sau altuia.
Reacjia actului asupra agentului este de natura s3 modifice
in mod constant conceptia noastra despre persoana, fie c3 este
vorba despre acte noi care i se atribuie, fie despre acte vechi la
care ne referim. §i unele, §i altele joaca un rol analog in
argumentare, de§i se acorda о intaietate actelor celor mai recente.
Cu exceptia cazurilor limita, pe care le vom analiza intr-un
paragraf ulterior, construcjia persoanei nu este niciodata
terminata, nici chiar
' la moartea ei. Este ins3 de la sine intelest
c3, cu cat un personaj se intoarce mai mult in istorie, cu atat
imaginea pe care ne-o facem despre el este mai rigida. Dup3 cum
bine a remarcat R. Aron:
Celalalt, prezent, ne aminte$te neincetat capacitatea sa
de a se schimba, absent, el este prizonierul imaginii pe care
ne-am facut-o despre el. (...) Dac3 mai distingem inc3 in
prietenii nojtri ceea ce sunt de ceea ce fac, aceasta distincpe
se §terge pe masura ce oamenii se cufunda in trecut1.
Persoana ar coincide in acest caz cu ansamblul structural al
actelor sale cunoscute; mai exact, vom spune noi, relafia dintre
ceea ce trebuie considerat ca fiind esenfa persoanei §i actele care
nu sunt decit manifestarea ei este definita о data pentru
totdeauna. Totu§i aceasta rigiditate nu este decat relativ3: nu
numai c3 documente noi pot determina о revizuire dar, in afara
oric3rui fapt nou, о evolutie a opiniei publice sau о alta concepjie
despre istorie pot modifica concepjia despre personaj, prin
integrarea in structura lui a unor acte neglijate anterior sau prin
minimalizarea unor acte considerate importante pan3 atunci.
Actul nu poate fi considerat drept un simplu indice, revelator
pentru caracterul intim al persoanei, care ar fi invariabil, dar
inaccesibil fSra intermediarul actului. Suntem intrucatva §ocati
de acest pasaj din Isocrate, care asimileaza oamenii cu ciupercile
1 R. ARON, lntroducere hi filosofia istoriei, p. 80. (Ed. rom.: Humanitas, Bucurejti, 1997;
n.t.)
veninoase:
Cel mai bine ar fi, intr-adev3r, daca un semn i-ar
distinge pe oamenii vicioji, ca s3 fie pedepsiji inainte s3 fi
facut ceva r3u unuia dintre concetatenii lor. Dar intrucat nu
pot fi recunoscufi inainte s3 fi f3cut r3u cuiva, m3car atunci
cand sunt descoperiti, bine ar fi ca toata lumea s3-i deteste $i
s3-i priveasca ca pe ni?te du$mani ai tuturor1.
Rezulta de aici c3 pedeapsa ar trebui s3 fie proportionate nu
cu gravitatea ofensei, ci cu r3utatea naturii pe саге о dezv31uie.
In conceptia noastra obi§nuit3, un act este, mai degraba, un
indice, un element care ne permite s3 construim §i s3 reconstruim
imaginea noastra despre persoana, s3 о clasific3m in categorii
сЗгога li se aplica anumite denumiri, ca in celebrul pasaj al lui
Pascal:
Nu exista decat trei feluri de persoane: unele care il
slujesc pe Dumnezeu, pentru c3 1-au g3sit: altii care se
intrebuinteaza s3-I caute pentru c3 nu 1-au g3sit; ceilalti sunt
cei care nu-1 cauta pentru c3 nu I-au g3sit. Primii sunt
rationali $i fericiti, ultimii sunt nebuni ?i nefericiti, cei din
mijloc sunt nefericiti, dar rezonabili2.
Valoarea ре саге о atribuim actului ne incita la a atribui о
anumita valoare persoanei, dar nu este vorba despre о valorizare
nedeterminata. in cazul in care un act antreneaz3 un transfer de
valoare, acesta este corelativ cu о remaniere a conceptiei noastre
despre persoana, c3reia ii vom atribui, in mod explicit, sau
implicit, anumite tendinte, aptitudini, instincte sau noi
sentimente.
Prin act, intelegem tot ceea ce poate fi considerat drept
emanatie a persoanei, fie c3 sunt actiuni, moduri de exprimare,
reactii emotive, ticuri involuntare sau judecati. Acest ultim punct
este pentru analiza noastrS esential. Intr-adev3r, acordand о
anumita valoare unei judecati, antrenam prin aceasta chiar о
apreciere asupra autorului ei; uneori, de altfel, judecata permite
aprecierea judecatorului:
„Philanthe e destoinic, de$tept, plScut, tji face datoria
la timp, credincios $i ata$at fa[3 de stSpanul s3u, $i totu$i
1 ISOCRATE, Discursuri: Contra lui Lochites, § 14.

2 PASCAL, Cugetari, p. 922 (257 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Aion, Oradea, 1998, p. 265.).
nu este luat in seam3; nu place, nu e apreciat". Fii mai

lamurit: pe Philante il invinuie$ti, sau pe nobilul pe care il
slujejte el1?
Judecata asupra judecatorului presupune un anumit acord
privitor la valoarea obiectului despre care a tratat judecatorul;
contestand acest acord, se poate ajunge la modificarea judecatii
despre judecStor. Dimpotriva, atunci cand pretindem c3 judec3m
о persoana dup3 expresiile pe care le utilizeaza, deplasarea
discutiei asupra obiectului este mult mai dificiia. Theodore
Reinach remarca la Furtwangler, in controversa pe tema tiarei lui
Saitapharnes, expresiile „frauda groso- lana", „inventii demne de
dispret" §i conchide;
Judecati atat de excesive il judeca mai ales pe cel care le
emite2.
Aici, descalificarea adversarului pare a fi legata de un defect
de impartialitate; in alte cazuri, va fi acuzat de u§urinJ3. F3r3
indoiaia nu putem acuza de partialitate sau de u§urint3 in
exprimare, decat dac3 exista acord cu privire la obiect. Totu§i, cel
mai adesea, ne referim nu la acesta, ci la о погтЗ general admisa
de m3surare, de bun3-cuviinta, care ar permite s3 fie descalificat,
in orice caz, adversarul care se indep3rteaz3 de ea. De unde
pericolul bine cunoscut de а арЗга о cauza buna prin expresii prea
violente.
Se intampia rar ca reacjia actului asupra persoanei s3 se
limiteze la о valorizare sau la о devalorizare a acesteia'din urm3.
Cel mai adesea persoana serve§te, ca s3 ne exprim3m astfel,
drept releu ce permite trecerea de la acte cunoscute la acte
necunoscute, de la cunoa§terea unor acte trecute la prevederea
unor acte viitoare. Aceasta tehnica este utilizata constant, mai ales
in dezbaterile judiciare. Uneori, acest procedeu se va referi la acte
de aceea§i natura (cine nu a fost niciodata un r3zvr3tit nu va
unelti niciodata rasturnari de regate)3, uneori va permite trecerea
de la unele acte la altele asem3natoare (cine a depus m3rturie
mincinoasa nu va ezita s3 aduc3 martori mincino§i in арЗга- rea
1 ' LA BRUYFRE, Caracterele, 8, 270. (Ed. rom.: Editura Pentru LiteraturS, Bucurejti, 1968,
vol. 1: Despre cei niari, p. 397; n.t.)
2 A. VAYSON DE PRADENNE, Les fraudes en archeologie prehistorique, pp. 536-537.
3 CALVIN, invatdtura religiei creatine, Adresa iutroductiva catre rcgclc Fraucisc 1,15.
(Ed. rom.: Cartea Cre$tin3, Oradea, 2003; n.t.)
sa)1, uneori el se va complica cu un argument a fortiori (,,dac3

cineva a comis un sacrilegiu, va comite §i un furt")2.
Actele care servesc drept premisa pot fi obi§nuite; pot fi §i
rare: important este s3 fie considerate caracteristice. Pentru ca
actul unic s3 nu reacfioneze asupra persoanei, vor fi necesare
tehnici particulare despre care vom vorbi mai departe; erorile
acumulate de adversar pot servi la descalificarea lui; chiar §i о
singura eroare poate fi propice pentru aceasta.
Aceasta garantare a unui act printr-un altul se aplic3 §i
opiniilor unei persoane. S. Weil, pentru a-§i marca neincrederea
in tomismul impregnat de gandire aristotelica, respinge ceea ce a
spus Aristotel in legatura cu sclavia:
(...) de$i respingeam aceasta idee a lui Aristotel, suntem prin
forja lucrurilor determinaji, in ignoranja noastra, s3
admitem alte idei care au constituit rad3cina ei. Un om care
se str3duie$te s3 elaboreze о apologie a slaviei nu iube§te
dreptatea. Secolul in care a trait nu conteaza3.
Ceea ce se invoca aici este f3r3 indoiala coerenta unor
anumite idei; dar aceasta coerenta este postulate prin intermediul
persoanei; c3ci „ignoranta" noastra face ca noi s3 nu о putem
percepe altfel.
Actele trecute §i efectul pe care il produc ele reu§esc s3
dobandeasca un fel de consistent, s3 formeze un pasiv extrem
de daunator sau un activ foarte respectabil. Bunul renume de care
ne bucur3m trebuie luat in considerare, iar Isocrate nu ezita s3-l
invoce pentru a-§i арЗга clientii:
1 ISOCRATE, Discursuri: Contra lui Kallimakhos, § 57.

2 Cf. §i QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, liv. V, cap. X, § 87 (Ed. rom.: p. 59; n.t.)
3 S. WEIL, L'enraciuement, p. 207.
[Eu] a? fi cel mai nefericit dintre oameni daca, dupa ce

a$ fi cheltuit mult din banii mei pentru stat, a? trece drept cel
care ar ravni la ai altora $i care nu ar fine deloc cont de
proasta voastra рЗгеге, cand ma vedefi facand mai putin caz,
nu numai de averea mea, ci chiar $i de viafa mea decat de
bunul renume pe care mi-1 acordafi1.
A fi avut, alt3dat3, grija de bunul renume devine о garantie a
faptului c3 nu s-ar face nimic care s3 poata determina pierderea
lui. Actele anterioare, bunul renume ce rezulta din ele devin un
fel de capital care s-a incorporat persoanei, un activ pe care avem
dreptul s3-l invoc3m in арЗгагеа noastra.
Adesea ideea pe care ne-o facem despre persoana, in loc s3
constituie о realizare, este mai degraba punctul de plecare al
argumentarii §i serve^te, fie la a prevedea anumite acte
necunoscute, fie la a interpreta intr-un anumit fel actele
cunoscute, sau la a transfera asupra actelor judecata care vizeaz3
agentul. О caricatur3 a acestui ultim procedeu ne este schijata de
La Bruyere:
(...) in tinerefe cand erai idolul $i marota anumitor femei,
care ar fi sSrit in foe pentru dumneata $i pentru cuvintul
dumitale $i care spuneau: ,,Asta-i delicios; dar ce-a spus?"2.
Acest mecanism de transfer nu urmeaz3 in mod necesar о
ordine cronologic3: valorizarea se poate referi, tot atat de bine, la
acte anterioare momentului la care persoana a dobandit о valoare
exceptional. „Care geniu nu-§i salveaz3 inceputurile?" spune
foarte bine Malraux3. §i, de fapt, cel care judeca operele de
tinerete ale unui mare artist nu se poate abtine s3 nu vad3 in ele
semnele prevestitoare a ceea ce va face gloria lui viitoare.
Autorul unor opere geniale, create in epoci diferite, este un geniu:
aceasta calificare leag3 actele de о calitate stabila a persoanei,
care str3luce§te atat in perioada producerii capodoperelor, cat §i
peste anii care urmeaz3. Nu mai este destul s3 spunem c3 trecutul
garanteaz3 viitorul, ci c3 structura stabila a persoanei ne permite
s3-i prevedem actele; aceasta reactie a persoanei asupra actului se
1 ISOCRATE, idem, § 63.
2 LA BRUYfeRE, Caracterele, 66, pp. 188-189. (Ed. rom.: Editura pt. LiteraturS, Buc., 1968,
vol. 1: Despre sodetate fi despre conversafie, pp. 259-260; n.t.)
3 A. MALRAUX, Saturn. Eseu despre Goya, p. 18. (Ed. rom.: Editura Meridiane, Bucurejti,
1971, p. 26; n.t.)
manifesta cel mai bine cind о calificare, un epitet, pune in

evidenja in special acest caracter de stabilitate.
Pascal utilizeaza acest transfer de la persoana la act pentru a
crea urmatoarea dilem3:
Alcoranul spune ca Matei era un om de bine. Deci,
Mahomed era un profet mincinos, fie c3 spunea despre
oamenii de bine c3 erau r3i, fie c3 nu era de acord cu ceea ce
spuneau ei despre Iisus Christos1.
in mod similar, un nevrozat, despre care vorbe§te Odier, este
incapabil s3 sustin3 un punct de vedere intr-o discutie:
Cum ar putea el s3-§i valorizeze ideile f3r3 a se fi valorizat
pe el insu§i in prealabil2?
Adesea, un act ambiguu nu-§i cap3t3 semnificatia §i
influenta decat gratie a ceea ce se §tie despre autorul s3u. Astfel,
in Elogiul Eleuei, Isocrate afirma c3 Tezeu a r3pit-o pe Elena
atunci cand ea nu era inc3 in floarea varstei §i adaug3:
Cu siguran(3, dacS autorul acestor fapte vitejejti ar fi un
om pierdut in mulfime ?i nu о natura exceptional, discursul
meu nu ar ar3ta inca cu certitudine daca este un elogiu al
Elenei sau un atac impotriva lui Tezeu... Mi se pare
convenabil s3 vorbesc aici mai mult despre el, c3ci apreciez
faptul c3, pentru a da toata autoritatea necesara celor care
intre- prind elogiul Elenei, cel mai bine este s3 ar3t ca
prietenii ?i admiratorii ei au fost ei in§i§i mai demni de
admirafie decat ceilalti oameni3.
Urmeaz3 un lung elogiu al lui Tezeu.
Mai este ceva. In anumite cazuri, ceea ce §tim despre
persoana nu numai c3 ne permite s3 apreciem actul, dar constituie
singurul criteriu de a-1 califica. Astfel, pentru Pascal:
Exista о diferenta chiar mare intre a nu fi cu Iisus
Christos $i a marturisi, $i a nu fi cu Iisus Christos $i a te
preface ca ejti. Unii pot face minuni, nu $i ceilalti
Miracolele care provin de la du$mani ai lui Iisus Christos
sunt posibile, c3ci sunt in mod clar diabolice; cat despre celelalte,
1 PASCAL, Cugetari, p. 933 (597 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998,
pp. 399-400; n.t.)
2 Ch. ODIER, L'augoisse et la pensee magicjue, p. 128.
3 ISOCRATE, Discursuri: Elogiul Elenei, §§ 21, 22.
ele sunt imposibile, c3ci Dumnezeu nu ar permite s3 fie in§elati

credincio§ii.
Interventia persoanei, in calitate de context care serve§te la
interpretarea actului, se realizeazS adesea prin intermediul
notiunii de intentie, care are totodata functia de a exprima §i de a
justifica reactia agentului asupra actului.
Cand trecem de la cunoa§terea actelor noastre anterioare la
consideratii asupra actelor noastre viitoare, rolul persoanei este
important, dar ea nu intervine decat ca verig3 privilegiata in
ansamblul faptelor invocate. Dimpotriva, din momentul in care
intervine apelul la intentie, se pune accentul esentialmente pe
persoan3 §i pe caracterul ei permanent. Intentia este, intr-adevar,
legata de agent, ea este emanatia acestuia, rezulta din vointa sa,
din ceea ce-1 caracterizeaz3 intim. Intenfia celuilalt nefiind
cunoscuta in mod direct, nu poate fi prezumata decat prin ceea ce
se §tie despre persoana, in ceea ce are ea durabil. Uneori intenjia
este dezv31uit3 datorita unor acte repetate §i concordante, dar
exista cazuri in care numai ideea pe care о avem despre agent ne
permite s3 о determin3m. Acela§i act, indeplinit de altcineva, va
fi considerat diferit §i altfel apreciat, pentru c3 se va considera
indeplinit cu о intentie diferita. Recurgerea la intentie va constitui
atunci nodul argumentarii §i va subordona actul agentului, a c3rui
intentie va permite infelegerea §i aprecierea actului. Astfel
Calvin, amintind suferinfele lui Iov, care pot fi atribuite in acela§i
timp lui Dumnezeu, lui Satana §i oamenilor, va'g3si c3
Dumnezeu a actionat bine, Satana §i oamenii, dimpotriva, in mod
condamnabil, pentru c3 intenfiile lor nu
erau asemSnatoare1. Or, ideea pe care о avem despre acestea

depinde in mod esenjial de ceea ce §tim despre agenji.
Orice argumentare morala bazata pe intense este о morala a
agentului, de opus unei morale a actului, mult mai formalista.
Exemplul de mai sus, pentru c3 face s3 intervin3 agenji tot atit de
bine definiji precum Dumnezeu §i Satana, arata foarte bine
mecanismul acestor argumente, dar nu exista controversa morala
in care s3 nu ne servim de ele. Intentiile agentului, motivele care
au determinat actiunea lui vor fi adesea considerate drept
realitatea ce se ascunde in spatele manifestarilor pur exterioare §i
pe care trebuie s3 incerc3m s3 о cunoa§tem prin intermediul
aparentelor, c3ci numai ele sunt, in ultima instanta, cele care ar
avea importanta. Ambasadorul unei tari asiatice, invitat intr-un
restaurant american, s3 ia loc intr-o camera rezervata, este flatat
de acest semn de distinctie, dar protesteaza cu indignare atunci
cand afla c3, in realitate, in acest ora§ in care domne§te
segregarea rasiala a fost luat drept negru.
Aceasta tehnica de interpretare prin intpntie ar permite
judecarea agentului §i nu doar una sau alta dintre faptele sale.
Cele dou3 moduri de a judeca, cel care se raporteaza la un
criteriu formal §i cel care il depa§e§te pe acesta, pot ocaziona
judecati opuse. Cum spune A. Lalande:
se vorbejte, nu f3r3 motiv, despre erori inteligente: Descartes
este plin de ele; de crime sau de delicte onorabile, ca sfantul
Vincent de Paul care ii in$ela pentru cei sSraci (...). Un
roman sau un peisaj neizbutite ne fac uneori s3 spunem: „Nu
valoreaz3 nimic, dar este fScut de un artist"2.
Cum s3 dovedim existenta intentiei pretextate? Tocmai
stabilind corespodenfe intre acte diferite ale unei aceleia§i
persoane §i sugerand c3 au fost determinate de aceeaî intenjie:
(...) toti §tiu desigur c3 aceiaî oameni au provocat
distrugerea demo- crafiei $i alungarea tatalui meu3 .
Dincolo de fapte, enuntul insinueazS existenta unei aceleia§i
intentii politice.
1 PASCAL, Cugetari, p. 1065 (836 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea,
1998, p. 526; n.t.)
2 A. LALANDE, La raison et les normes, pp. 196-197.
3 ISOCRATE, Discursuri: Asupra atelajului, § 4; cf. § 31: Interpretarea discursului $i a
problemelor acestuia.
Argumei tele bazate pe structura realului 375
CSutarea veritabilei intentii este una din problemele centrale

ale teatrului contemporan. Uneori, personajul tatoneazS,
partenerii il lumi- neazS putin cate putin in legatura cu
semnificatia actelor sale. In Le chemin de Crete a lui G. Marcel,
nici personajul central, nici partenerii, nici spectatorii nu reu§esc
s3 clarifice intentiile; doar о cunoa§tere a agentului rezervata lui
Dumnezeu ar putea da actelor semnificatia lor indubitabila.
Ambiguitatea comportamentelor umane, cand sunt
interpretate in functie de intentie, este cea care marcheaza unui
din punctele esentiale prin care orice §tiint3 despre om difera
profund de §tiintele naturale. De aici, de altfel, efortul
behaviori§tilor de a elimina acest factor de incertitudine §i de
subiectivism, dar cu pretul c3rei deform3ri a insu§i obiectului
studiat? Psihanaliza a preferat s3-§i asume riscul unei erori mai
degraba decat s3 renunte la studierea omului complet.
Reactia persoanei fata de actele sale este influentata de unui
din factorii сЗгога psihologia sociaia le-a acordat cea mai mare
importanta, cel de prestigiu.
Prestigiul este о calitate a persoanei care se recunoa§te in
efectele sale. Este ceea ce ii permite lui E. Dupreel s3-l
defineasca drept calitatea celor care declan§eaz3 la ceilalti
tendinta de а-i imita; este deci legat indeaproape de raportul 1 de
superioritate de la individ la individ §i de la grup la grup 1; el ii
desemneaz3, dup3 Lippit §i colaboratorii lui, pe cei care, in
mediul lor, sunt cei mai apti s3 devin3 conducatori, s3 obtina de
la ceilalti ca ace§tia s3 fac3 ce doresc ceilalji 2. Psihologii §i
sociologii se consacr3 recunoa§terii formelor3 lui, decelarii
originilor sale, descrierii lui ca rezultanta a unui camp de forje,
stabilirii raporturilor dintre prestigiul atribuit altcuiva §i sie§i.
Ceea ce ne intereseaz3 in aceste Iucr3ri este c3 majoritatea
elementelor de analiz3 care se introduc sunt §i factorii care, in
argumentare, permit apSrarea prestigiului, explicarea §i
valorizarea lui. Descrierea sociologies intalne§te de cele mai
multe ori practica argumentative. DacS, in anumite cazuri, se
1 E. DUPREEL, Sociologie generale, p. 66.
2 R. LIPPIT, N. POLANSKY ji S. ROSEN, The dynamics of power, Human relations, vol.
V, n. 1,1952.
3 Cf. in special B. STOKVIS, Psychologie der suggestie en autosuggestie, pp. 36 §i urm.
postuleazS sau se crede cS se observS о discordanfS intre

motivele invocate §i originea reals a prestigiului, orice
investigate referitoare la criteriile prestigiului, care diferS de la
grup la grup, se face in rSndul membrilor unui grup concret in
funcjie de primele. Totu$i, cu excepjia cazului in care prestigiul
este contestat, nu se obi§nuie§te justificarea lui. El se manifests
in bine, ca §i in rSu:
Exemplul Granzilor, spune Gracian, este un atat de bun
Retorician, incat el persuadeaza panS $i de lucrurile cele mai
infame1.
DimpotrivS, о persoanS poate fi rSu famatS in a§a mSsurS,
incat tot ceea ce zice §i tot ceea ce face ajung, din aceastS cauzS,
marcate cu un semn negativ, sunt devalorizate prin solidaritatea
lor cu persoana.
Acest fenomen, atat de caracteristic pentru psihologia
socials, §i pe care noi il vom numi polarizarea virtutilor §i a
viciilor, explicS ceea ce, la prima vedere, ar fi putut pSrea bizar.
latS cum descrie De Mere aceastS polarizare:
Nu-i a$a cS meritul ni se pare de un mai mare pret intr-
un corp frumos, decat intr-un corp urat construit? dupS cum,
atunci cand meritul este recunoscut, gSsim ?i persoana mai
plScutS. Acela?i lucru se intamplS cu ceea ce nu cade decat
sub simfuri; cand suntem satisfScuti de chip, sunetul vocii ni
se pare mai agreabil2.
Personajele romanelor populare, in intregime pozitive sau in
intregime negative, nu fac decat s3 exagereze о tendintS
spontanS a spiritului, favorabil indepSrtSrii unor scrupule din
actiune. AceastS polarizare a virtutilor §i a viciilor se poate
extinde la aspectele sociale ale persoanei: meritul se leagS de
situafia socialS privilegiatS, totul se imparte in tabere opuse.
DupS cum scrie Walter White:
1 B. GRAClAN, L'homme de cour, p. 217.

2 Chev. DE MERE, CEui'res, t. II: Des agremens, p. 20.
377 Tehnicile nrgumentnlive
Eram un negru, feceam parte din ceea ce, in istorie, se

opune binelui, corectitudinii, luminii1.
Tehnica argumentative se serve§te de aceste legeturi.
Panegiricul une§te, intr-un elogiu comun, toate aspectele
persoanei, care sunt valorizate unele prin altele.
Dar aceste tehnici bazate pe solidaritate sunt destul de sSrace
dace nu sunt considerate ca о actiune continue a actului §i a
persoanei. Aceasta din urme este cea care produce un veritabil
efect de bulgere de zepade. Astfel, argumentarea prin sacrificiu 2
va ca§tiga in forte datorite prestigiului crescut al celor care s-au
sacrificat: sangele martirilor ateste cu atat mai mult valoarea
religiei cereia i-а fost el sacrificat, cu cat confesorii credintei se
bucure de un prestigiu prealabil mai mare, care se va amplifica §i
mai mult ca urmare a jertfirii lor.
Efectul de bulgere de zepade iese peste mesure in evidente
atunci cand ideea pe care ne-o facem despre persoane derive din
anumite acte §i actioneaze totu§i asupra opiniei noastre. Astfel,
in problema falselor semneturi prezentate de M. Chasles la
Academia Franceze, fiecare obiectie a adversarilor, odate
depe§ite, il incite pe Chasles se-§i spo- reasce increderea in cel
саге-i furnizeaze documentele, in timp ce aceaste incredere
cre§te valoarea lor. Pe de alte parte, falsificatorul, care i se pare
lui Chasles imposibil de imaginat, dobande§te totu§i in ochii lui
asemenea capaciteti incat, atunci cand ni§te cifre luate din cea de-
a treia editie a Principiilor lui Newton apar intr-o a§a-zise
scrisoare a lui Pascal, Chasles afirme ce
pretinsul falsificator ar fi fost prea inteligent pentru a comite
gre§eala de a copia din cea de-a treia editie a Principiilor3.
Un asemenea caz extrem de interacfiune, care abole§te orice
simj critic, nu este posibil decSt pentru ce unele interpreteri ale
documen- telor, cSnd adeverate, cSnd false, contribuie impreune
la sporirea increderii in ele, prin intermediul unei concepjii
despre persoane, bazate numai pe aceste documente.
§ 70. Argumentul autoritltii
Multe argumente sunt influenjate de prestigiu; este cazul, am
1 W. WHITE, DouS rase se tntalnesc in mine, Echo, iunie 1948, p. 417.
2 Cf. § 58: Argumentarea prin sacrificiu.
3 VAYSON DE PRADENNE, Les fraudes en archeologie prehistorique, pp. 389-399.
v3zut acest lucru, al argumentarii prin sacrificiu. Dar exista о

serie de argumente, a caror influenta este conditionata de
prestigiu. Cuvantul de onoare, dat de cineva drept unic3 dovada a
unei asertiuni, va depinde de opinia pe саге о avem despre el ca
om de onoare; respectul pe care il inspira integritatea lui Brutus
este principalul temei al argumentarii sale in luliu Cezar de
Shakespeare1.
Retorica pentru Herennius evidentiaz3, ca exemplu de
argumentare slaba, bazata pe ceea ce vom face §i nu pe ceea ce se
cuvine s3 facem, aceste fraze puse de Plaut in gura batranului
flecar Megaronides:
Este dezagreabil s3 critici un prieten pentru о grefeaia,
dar uneori este util fi agreabil: c3ci eu insumi il voi critica
astazi pe prietenul meu pentru grefeaia pe care a comis-o2.
Daca argumentarea este slaba, §i chiar comica, nu este deloc
din cauza schemei саге о subintinde, ci pentru c3 este о
argumentare prin model, folosita in afara conditiilor sale de
aplicare, chiar dac3 modelului ii lipsefte total prestigiul3.
Argumentul prestigiului cel mai clar caracterizat este
argumentul autoritajii, care utilizeaza acte sau judecati ale unei
persoane sau ale unui grup de persoane drept mijloc de proba in
favoarea unei teze.
Argumentul autoritajii este modul de rationament retoric care
a fost cel mai viu atacat pentru c3, in mediile ostile liberei
cercetari ftiintifice, el a fost cel mai larg utilizat §i aceasta in mod
abuziv, peremptoriu, adic3 acordandu-i-se о valoare
constrang3toare, ca §i cum autoritajile invocate ar fi fost
infailibile:
Oricine, spune Locke, ifi susjine pretentiile cu ajutorul
unor astfel de autorit3}i crede c3 trebuie, prin aceasta, s3
caftige fi este gata s3 califice drept neru$inata orice persoana
care ar indrSzni sa li se opuna. Este aici, cred, ceea ce putem
numi argumentum ad verecundianh.
Unii ganditori pozitivi§ti au atacat acest argument - c3ruia ii
1 SHAKESPEARE, fulius Caesar, actul III, sc. II.

2 Retorica pentru Herennius, cartea II, § 35; cf. PLAUT, Trinunmiu:s, actul I, sc. I, vv. 23-27;
citat fi In CICERO, De inventione, cartea I, § 95.
3 Cf. § 80: Modelul fi antimodelul.
recunosc enorma importanta in practica tratandu-1 drept

fraudulos, precum Pareto, pentru care acest argument ar fi de
considerat „drept un mijloc de a da о spoiala logica actiunilor
nonlogice §i sentimentelor din care se trag ele"1. Acesta ar fi un
pseudo-argument destinat camu- fiarii caracterul irational al
credinfelor noastre, facSndu-le s3 susjina prin autoritatea unor
persoane exceptional consimtamantul tuturor sau al celor mai
multi.
Pentru noi, dimpotriva, argumentul autoritatii este de о
importanta extrema §i, dac3 ne este intotdeauna permis, intr-o
argumentare particulara, s3-i contestam valoarea, nu putem, pur
§i simplu, s3-l indepartam ca irelevant, cu exceptia unor cazuri
speciale pe care vom avea ocazia s3 le examinam in paragraful
urmator. Argumentul autoritatii a fost atacat in numele
adev3rului. §i, intr-adev3r, in masura in care orice propozitie este
considerata adev3rat3 sau fals3, argumentul autoritatii nu mai
g3se§te un loc legitim in arsenalul nostru intelectual. Dar este
oare intotdeauna cazul §i putem noi reduce toate problemele de
drept, spre exemplu, la probleme §tiintifice, in care nu este vorba
decat despre adev3r? Tocmai in numele unei astfel de conceptii
cutare autor, care se осирЗ de logica juridica, vede un sofism in
argumentul autoritatii, c3ruia ii asimileaz3 precedentul:
Un precedent judiciar exercita о influenja inevitabila,
de?i sup3r3- toare, asupra judecatorului sesizat de о cerere
(...) antorii trebuie sa-ji p3streze independenfa §i s3 caute
adev3rul prin logica2.
Dar nu este oare о sup3ratoare iluzie aceea de a considera c3
juri§tii se осирЗ numai de adev3r §i nu de justice sau de pacea
sociala? Or, c3utarea justified menjinerea unei ordini echitabile, a
unei increderi sociale nu pot neglija considerable fondate pe
existenja unei tradijii
1 V. PARETO, Traitede sociologie generale, I, cap. IV, § 583, p. 312.

2 BERRIAT SAINT-PRIX, Manuel de logique juridicfue, I, cap. IV, § 583, p. 312.
Argunieiitele bazate pe structura realului 39 7
juridice §i care se manifesto atat in doctrina, cat §i in

jurisprudent^: pentru a atesta existenta unei astfel de tradijii,
recurgerea la argumentul autoritajii este inevitabila.
Dimpotriva, abia atunci cfind acest recurs pare superfluu se
na§te cu u§urinta comicul din argumentul autoritatii. Ca aceasta
replica a unui copil catre sora lui mai mare care se intreba cum
aflase oare printesa Elisabeth ca avea s3 aiba un copil:
Dar ?tie s3 citeasca, nu-i aja? Se serie despre asta in toate
ziarele1.
Adesea pare c3 este atacat argumentul autoritatii, cand de
fapt autoritatea invocata este cea contestata. Acela§i Pascal care
i§i bate joc de argumentul autoritatii, cand este vorba despre
autoritatea „oamenilor de conditie"2, nu ezita s3 о invoce pe cea a
Sfantului Augustin2; Calvin о recuza pe cea a Bisericii, dar о
admite pe cea a profetilor.
Cum autoritatile se contrazic, putem in mod evident dori,
precum Descartes, s3 le inlaturam pe toate in beneficiul altor
mijloace de prob3; cel mai adesea, ne multumim s3 enumer3m
autoritatile in care putem avea incredere, sau s3 le arat3m pe cele
сЗгога le vom acorda preferinta in caz de conflict (cf. legii
citatelor a lui Teodosie). In orice caz, cel care invoc3 о autoritate
se angajeaz3: nu exista argument al autorit3(ii care s3 nu aiba
repercusiune asupra celui care il folose§te.
Autoritatile invocate sunt foarte variabile: acestea vor fi cand
„avizul unanim" sau „opinia сотипЗ", cand anumite categorii de
oameni, „savantii", „filosofii", ,,P3rintii Bisericii", „profetii";
uneori autoritatea va fi impersonal3: „fizica", „doctrina",
„religia", „Biblia"; alteori va fi vorba despre autoritati desemnate
anume. Cel mai adesea argumentul autoritatii, in loc s3 constituie
singura dovada, vine s3 completeze о bogata argumentare. Se
constata atunci сЗ о aceea§i autoritate este valorizata sau
devalorizata dup3 cum ea se acorda sau nu cu opinia oratorilor.
Adversarului conservator care lanseaza cu dispret: „este din
Condorcet", oratorul liberal ii va opune spusele „ilustrului
1' FUN FARE, 1949, p. 21.

2 PASCAL, Cugetari, p. 902 (333 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998,
p. 291; n.t.)
-1 Ibiit, (812 ed. Brunschvicg); (869 ed. Brunschvicg).
Condorcet"1. „Cine nu este oripilat, spune Pascal, s3 se vad3

imparta§ind sentimentele unor persoane atat de demne de
disprejuit"2; argumentul autoritatii este aici invocat nu numai cu
sens negativ, ci §i in sens invers, ca s3 ne exprimam astfel, §i ne
serve§te mai mult la a califica sursa termenilor decat la a ne referi
la ei.
Locul argumentului autoritatii in argumentare este
considerabil. Dar nu trebuie s3 pierdem din vedere ca, asemeni
oriclrui argument, el se insereaz3 intre alte acorduri. Pe de о
parte, daca se recurge la el, se intampia atunci cand acordul in
legatura cu ceea ce se exprima risca s3 fie contestat. Pe de alta
parte, argumentul autoritatii insu§i poate fi contestat. In legatura
cu primul punct, s3 notam tendinta de a transforma, pentru a le
sustine, normele axiologice in norme tetice. In legatura cu cel de-
al doilea punct, s3 notam c3, foarte adesea, argumentul autoritatii
nu ne apare clar ca atare, pentru c3 ne gandim imediat la anumite
justific3ri posibile.
Cand autoritatea este cea a majoritatii, argumentului
autoritatii propriu-zis ii este adesea subjacent cel al normalului;
de aceea, pentru a арЗга punctul de vedere materialist, Lefebvre
va scrie c3:
Materialismul pune in mod expres la baza teoriei sale
despre cunoajtere aceasta convingere naivS, practica, a
tuturor fiinjelor umane [c3 lucrurile exista independent de
senzatia noastra],
El va vorbi, de altfel, despre „omul normal, care nu a trecut
printr- un azil de alienati sau printr-un cere de filosofi ideali§ti"3.
Autoritatea majoritajii se poate manifesta prin calificare, ca
atunci cand Plotin ne spune:
Ajadar, nu ne vom asemdna zeului prin virtujile civice?4
De aceea, orice calificare de „intelept", „doct", prezentata ca
fiind notorie, serve§te intr-o oarecare m3sura drept garantie, prin
majoritate, unei autoritati anume.
1 P. JANSON, Discours parlementaires, I, p. 82 (17-19 mai 1879).
2 PASCAL, Cugetari, pp. 917, 918 (194 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: p. 239. Traducere
Maria ji Cezar Iv3nescu; n.t.)
3 H. LEFEBVRE, A la lumiere du materialisine dialectiqae. I, p. 29.
4 PLOTIN, Enneade, I, 2, § 1. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurejti, 2003, p. 129. Trad, de
Vasile Rus; n.t.)
Adesea, inainte de a invoca о autoritate, о confirmam, о

consoli- d3m, ii conferim seriozitatea unui martor valabil. intr-
adev3r, cu cat autoritatea este mai importanta, cu atat discursul ei
pare indiscutabil. in ultima instanja, autoritatea divina dep3§e§te
toate obstacolele pe care i le-аг putea opune ratiunea:
(...) Un invatator spiritual [Iisus] in care apare atata
autoritate, chiar daca doctrina lui este greu de patruns, merita
s3 fie crezut pe cuvat: ipsum audite. (...) li puteti recunoa?te
autoritatea uitandu-v3 la respectul pe care i-l arata Moise ?i
Hie; adic3, legea $i profejii, dup3 cum am explicat (...). S3
nu c3utam rajiunile adev3rurilor pe care ni le dezvaluie:
intreaga ratiune sta in aceea c3 el a spus1.
Concluzia furnizeaza argumentul autoritatii sub aspectul lui
peremptoriu §i absolut. S3 гетагсЗт totu§i c3 aceasta autoritate
este atestata §i de respectul pe care i 1-au dovedit alte autoritati,
Moise §i llie. Forta sa este revelata de obstacolele ridicate pe
calea credintei $i pe care ea ne permite totu§i s3 le dep3§im:
acesta este, sub о alta forma, acel credo quia absurd urn.
Autoritatile invocate sunt cel mai adesea, cu exceptia cazului
in care este vorba despre о fiinta absolut perfecta, autoritati
specifice: autoritatea lor este recunoscuta de auditoriu intr-un
domeniu particular, §i numai in acel domeniu ne putem servi de
ea. Dar de ce autoritate se bucura ele in afara acestui domeniu?
Care este influenta opiniei expertilor cand ea este opus3 celei a
multimii? In ce domenii poate prevala una sau cealalta? Aceste
intreb3ri au f3cut obiectul a numeroase cercet3ri, indeosebi in
America^. Deindata ce apare un conflict intre autoritati, se pune
problema temeiurilor; acestea ar trebui s3 permita determinarea
creditului pe care il merita autoritatile respective. Actualmente,
temeiul cel mai des invocat in favoarea autoritatii este
competenta, dar nu a§a stau lucrurile in fiecare mediu §i in
fiecare ероей. Lupta impotriva argumentului autoritatii care,
uneori, nu este decat lupta impotriva anumitor autoritati, dar in
favoarea altora, poate rezulta, de altfel, din faptul c3 se dore§te
inlocuirea temeiului traditional al autoritatii cu un temei diferit,
ceea ce ar antrena cel mai adesea, pe cale de consecinta, о
1 BOSSUET, Sermons, vol. 11: Sur la soumissioii due a la parole de Jesus-Cbrist, pp.
117,120,121.
schimbare de autoritate.
Un caz curios este cel in care argumentul autoritatii acorda о
valoare argumentativa indubitabila unor afirmatii care tradeaza о
necunoa§tere sau о neinjelegere. Cand profesorul ii spune
elevului s3u: ,,nu inteleg ce spui", aceasta inseamna de obicei
,,te-ai exprimat gre§it", sau „ideile tale nu sunt foarte clare in
legatura cu acest lucru". Incompetent mascata, ignoranta afectata
au fost semnalate de Schopenhauer1, de Bentham2. Gasim
frumoase exemple la Marcel Proust3.
Incompetent competentului poate servi drept criteriu pentru
a-i descalifica pe toti cei pe care nu avem nici un motiv s3-i
credem mai competenti decat cel care s-a declarat incompetent.
Aceasta forma de argumentare poate avea о for(3 filosofica
exceptional, c3ci ea poate tinde s3 distruga nu numai competenta
unui individ sau a unui grup intr-un anumit domeniu, ci a
umanitatii intregi. Cand se semnaleaza, la ganditori eminenfi,
slabiciuni ale ratiunii, este adesea pentru a da drept sigure
siabiciunile rajiunii in general, §i numai autoritatea de care ei se
bucura permite о astfel de extrapolare.
Totu§i nu este exclus s3 existe realmente unele slabiciuni,
specifice persoanei, саге-i sporesc autoritatea. Putem compara
argumentul bazat pe competenta (avizul unui expert) cu cel bazat
pe inocenta (marturia unui copil, a unui om beat) 4. Cu prilejul
unui accident, avizul exper- tului §i cel al copilului pot fi
invocate concomitent; in ambele cazuri, opinia este valorizata de
caracterele persoanei, care sunt cu totul diferite de cele ale unui
martor oarecare.
Cat despre temeiurile competentei - c3ci §i ea va putea s3
aiba nevoie s3 fie justificata -, vor fi foarte diferite; le vom c3uta
in regulile de conditionare, de dobandire a aptitudinilor, in
regulile de verificare a aptitudinilor, in regulile de confirmare a
competentei.
Cine este competent s3 judece, s3 ia о decizie? Cum
1 SCHOPENHAUER, Dialectica eristica, p. 423 (Stratagema 31). (Ed. rom.: p. 90; n.t.)
2 Cf. BIRD, Social Psychology, pp. 284 §i urm.
3 M. PROUST, In cautarea timpului pierdut, vol. VII: Guermantes, II, p. 73. (Ed. rom.
Editura Univers, vol. Ill, pp. 73-74; n.t.)
4 Cf. CICERO* Topica, § 75. (Ed. rom.: Editura Universitajii „Alexandru loan Cuza", Ia?i,
2010, p. 95; n.t.)
dezacordul in legatura cu competentele conduce adesea la a I3sa

intrebarea in suspans, un ordin juridic care urm3re§te evitarea
deneg3rii de dreptate va trebui s3 decida care sunt, in caz de
conflict, magistrajii competenti care vor avea autoritatea de a
judeca §i de a tran§a dezbaterea. »
§ 71. Tehnicile de ruptura §i de franare opuse interactiunii
act-persoanl
Tehnicile care rup, sau care franeaz3, interactiunea actului §i
a persoanei trebuie s3 fie puse in joc atunci cand exista о
incompatibilitate intre ceea ce credem despre persoana §i ceea ce
gandim despre act §i cand nu accept3m s3 орегЗт modific3rile
care s-ar impune, pentru c3 vrem s3 protejain fie persoana de
influenta actului, fie actul de influenta persoanei. Aceasta vrea s3
spun3 c3 tehnicile pe care le vom expune au ca efect
transformarea interactiunii in actiune care merge intr-un sens §i
nu in altul.
Tehnica cea mai eficienta pentru a impiedica reactia actului
asupra agentului este de a-1 considera pe acesta drept о fiinta
perfecta, in bine sau in r3u, drept un zeu sau un demon. Tehnica
cea mai eficace pentru a impiedica reactia agentului asupra
actului este de a-1 privi pe acesta din urm3 ca pe un adev3r sau
ca pe expresia unui fapt. Vom califica aceste dou3 procedee drept
telmici de ruptura.
Deindata ее о persoana, un agent, este considerata drept о
fiinta perfecta, divin3, ideea pe care ne-o facem despre actele sale
va beneficia evident de opinia pe саге о avem despre agent, dar
inversul nu va mai fi adev3rat. Leibniz ne furnizeaza о explicatie
a acestui proces, pe саге о considera conform3 cu о ,,bun3 logica
a verosimilitatilor"1, imaginand:
(...) c3 printre oameni ar exista ceva asem3nfltor acestei
situatii care are loc in Dumnezeu. Un om ar putea aduce
dovezi atat de puternice §i de convingatoare ale virtu|ii $i ale
sfinteniei sale, incat cele mai evidente ratiuni pe care le-am
putea folosi impotriva lui pentru a-1 acuza de о pretinsa
crima - de un jaf ori un asasinat, de pilda - ar merita s3 fie
respinse drept calomnii ale unor martori mincinoji ori ca un
1 LEIBNIZ, Eseuri de Teodicee, p. 71. (Ed. rom.: Polirom, Ia§i, 1997, p. 65. Traducere de
Diana МогЗгади ?i Ingrid Ilinca; n. t.)
joc extraordinar al hazardului, facandu-ne cateodata s3-i

banuim ji pe cei mai inocenji dintre noi. In a?a fel incat,
atunci cand oricare altul ar fi in pericol de-a fi condamnat,
sau de-a fi luat la intrebari (dup3 legile locului), omul nostru
ar fi absolvit de vina de catre judecatorii s3i, in unanimitate1.
AceastS justificare, pe care el о considers rationalS, a
tehnicii care constS in a refuza orice efect defavorabil al actului
asupra agentului, a fost expusS de Leibniz cu ajutorul unui
exemplu uman, dar este de la sine inteles cS acest procedeu
devine inatacabil atunci cand este aplicat lui Dumnezeu:
Am observat deja c3 bunatajii ?i dreptajii lui Dumnezeu
nu le putem opune decat ni?te aparenje, care, in faja unui
om, ar fi cople§itoare, dar care devin nule atunci cand le
raportam la Dumnezeu ji le punem in balanfa cu
demonstrable care ne asigura de infinite perfecjiune a
atributelor sale2.
Ceea ce i s-аг putea opune lui Dumnezeu nu este nici
adevSrat nici real: ceea ce poate fi considerat incompatibil cu
perfectiunea divinS este, prin insu§i acest fapt, descalificat §i
tratat drept aparenJS.
AceastS independents a persoanei in raport cu actul о vom
regSsi §i atunci cand este vorba despre demoni:
Totuji sa recunoajtem, crejtini, ca nici §tiin(:ele, nici marele
spirit, nici celelalte calitaji innascute nu sunt avantaje notabile, de
vreme ce Dumnezeu le Ias3 intru totul diavolilor, du$manii s3i
capitali (...)3.
fn loc sS valorizeze persoana, aceste calitS(i recunoscute
sunt devalorizate §i minimalizate prin aceea cS ele constituie
atribute diabolice: interactiunea act-persoan3 inceteazS; natura
persoanei este singura care ne influen(eaz3 opinia despre
valoarea actului.
Cand calitatea persoanei nu pare suficienta pentru a о feri de
interactiune, recurgerea la chiar acest tip de argument poate рЗгеа
comica sau blasfematoare, precum aceasta reflectie, in legatura
cu Sfanta Maria Egipteanca:
1 LEIBNIZ, ibid., pp. 70- 71 (ed. rom.: p. 64; n.t.).

2 LEIBNIZ, ibid., 74 (ed. rom.: p. 67; n.t.).
3 BOSSUET, Sermons: Premier sermon sur les demons, p. 11.
Trebuie s3 fii tot atSt de sfanta ca ea pentru a face

acela?i lucru f3r3 s3 pacatuie^ti1.
Tehnica de ruptura opusa da intaietate actului, care nu mai
depinde de opinia pe саге о avem despre persoan3: aceasta
independent rezulta din aceea c3 actul exprima un fapt sau enunta
un adev3r. Prestigiu! nici unei persoane (cu exceptia Fiintei
perfecte) nu ar putea s3 ne facS s3 admitem c3 2 + 2 = 5, nici s3
obtin3 adeziunea noastra la о m3rturie contrar3 experientei.
Dimpotriva, ,,o gre§eal3 de fapt il face ridicol pe un om
intelept"2 §i exista riscul ca el s3-§i piarda tot prestigiul sustinand
ceea ce se considera contrar legilor naturii. Dovada, aceasta
patanie a ambasadorului olandez care:
(...) discutand cu regele Siamului despre curiozitajile
Olandei, ii spuse, intre altele, ,,c3 apa din tara lui devine
uneori atat de dura, pe vreme rece, incat oamenii pot s3 se
plimbe pe suprafata ei ji c3 ea ar suporta greutatea unui
elefant dac3 ar fi acolo". La aceasta, regele r3spunse: „РапЗ
acum am crezut lucrurile ciudate pe care mi le-ati povestit,
pentru c3 v3 consider un om serios ji cinstit, dar acum sunt
sigur ca min(i(i"s.
In aceasta povestire, experienfa, §i generaliz3rile pe care ea
pare a le autoriza, sunt considerate drept un fapt care intrece orice
influenta a persoanei. Actul acesteia, pentru c3 este considerat
incompatibil cu convingerile n3scute din experienta, este tratat
drept minciun3, il discrediteaza pe autorul lui, aduce atingere
creditului acordat tuturor m3rturiilor sale anterioare.
Un fapt este ceea ce se impune tuturor; nici о autoritate nu
are putere asupra lui. A face ceva, ce ar trebui s3 fie independent
de persoana, dependent de calitatea celui care о atesta ar insemna
ca acest statut de fapt sa fie zdruncinat. S3 amintim, inca о data,
celebra anecdota a magicianului, favorit al unui rege caruia i-а
daruit nijte vejminte, pe care nu le vedeau, spunea el, decat
oamenii moralmente irepro§abili. Nici regele, nici curtenii nu
indr3znesc sa spuna ca nu v3d nimic, pan3 in momentul in care
un copil, in inocenta lui, striga: „De ce alearga regele gol?" Vraja
se rupsese. Prestigiul magicianului era suficient pentru a atribui
1 A. FRANCE, La rotisserie de la reine Pedauque, p. 45 (comunicat de R. SCHAERER).
2 LA BRUYERE, Caracterele, 47, p. 379. (Ed. rom.: Editura pentru Literatura, Bucurejti,
1968, vol. II: Despre judecdli, p. 145; n.t.)
perceptiei valoarea unui criteriu de moralitate, pan3 in momentul

in care inocenta incontestabila a copilului a distrus creditul
magicianului.
Daca este incontestabil c3 faptele §i adevarurile scapa
domeniului argumentarii, atata timp cat sunt recunoscute ca atare
- fapt bazat pe opozitia stabilita de Pareto intre domeniul logico-
experimental §i cel al autoritatii 1 -, cand putem spune oare c3 ne
aflam in prezenta unui fapt sau a unui adev3r? A?a stau lucrurile,
am v3zut, atata timp cat enunful este considerat valabil pentru un
auditoriu universal. Pentru a evita orice discutie pe aceasta tem3,
о vom incadra intr-o disciplina c3reia i se presupun admise
fundamentele, ale c3rei criterii pot face obiectul unui acord,
explicit sau implicit, de recunoa§tere universal. In acest caz, §i
numai in acesta, validitatea faptului scapa oricarui argument al
autoritatii:
Din punct de vedere logico-experimental, adev3rul
propozitiei: 'A este B' este independent de calit3}ile morale
ale omului care о enun}3. S3 presupunem c3 maine se
descopera c3 Euclid a fost un asasin, un ho}, pe scurt cel mai
r3u om care a existat vreodatS; ar aduce aceasta vreun
prejudiciu cSt de mic valorii demonstra}iilor din geometria
sa?2
Dar este oare permis s3 extindem exemplul geometriei la
toate domeniile, a?a cum insinueaza Pareto:
„О anumita propozijie A nu poate fi buna decat daca ea
este f3cut3 de un om cinstit; eu demonstrez c3 cel care face
aceasta propozifie nu este cinstit, sau c3 este pIStit ca s3 о
fac3; deci am demonstrat c3 propozifia A este d3un3toare
(Зги". Acest lucru este absurd; iar cel care uzeaza de acest
rationament iese complet din domeniul lucrurilor rationale3.
Daca Pareto are dreptate s3 critice acest mod peremptoriu de
a respinge о propozitie din cauza personalitatii celui саге о
avanseaz3, el gre§e§te atunci c3nd dore§te s3 neglijeze total
actiunea persoanei asupra actului. In ceea ce ne prive§te, nu
putem decat s3 ne aliniem opiniei lui Whately, referitoare la о
гетагсЗ analog^ a lui Bentham:
1 Cf. § 70: Argumentul autorit3}ii.

2 V. PARETO, Traite de sociologie generate, II, § 1444, p. 817.
3 Ibid., § 1756, pp. 1103-1104.
Dac9 m3sura propusa este buna, spune Bentham, va

deveni ea rea pentru c3 este sustinuta de un om r3u? Dac3 ea
este rea, va deveni buna pentru c3 este sustinuta de un om de
bine?
La aceasta, Whately replica:
Numai atunci cand este vorba despre jtiinja pura, ba mai
mult, cand se discuta cu oameni de stiinja, caracterul
consultantilor (ca ?i toate celelalte argumente probabile)
trebuie s3 fie in totalitate I3sat deoparte1.
DacS este adev3rat c3 faptele §i adev3rurile scapa oric3rei
influ- ente a persoanei, nu trebuie s3 se abuzeze de aceasta
tehnica de ruptura acordand aceasta calitate exceptional unor
enunturi tn legatura cu care nu numai c3 nu exista acord, dar care,
in plus, scapa oricarui criteriu recunoscut care ar permite s3 se
stabileasca, in legatura cu ele, unanimitatea, singura care ar
garanta statutul lor de fapt sau de adevar.
Unele tehnici §tiintifice sau practice tind catre obiectivitate
deta§and actul, fie pentru a-1 descrie, fie pentru a-1 judeca, de
agentul care 1-a comis. Behaviorismul este un exemplu in acest
sens; un altul este furnizat de concursurile la care concurentii sunt
judecati dup3 performance m3surabile sau, cel putin, la care
opera este judecata, f3r3 a fi revelat numele autorului ei. In drept,
un mare num3r de dispozitii vizeaza calificarea anumitor acte,
f3r3 s3 se tin3 cont de persoana care le comite §i f3r3
preocuparea pentru intentia ei. Un astfel de formalism
1 WHATELY, Elements of Rhetoric, Part II, cap. Ill, § 4, pp. 162,164.

389 Tehnicile arguinenlntive
este mai rar in etica, dar morala japoneza pare totu§i c3

furnizeaza ni$te exemple1 in acest sens.
Aceste moduri de a proceda prezinta adesea avantaje
incontestable, intre care primul este acela ca faciliteaza acordul
asupra criteriilor; dar nu trebuie s3 uit3m niciodata c3 nu este
vorba acolo decat de tehnici care, uneori, se arata pline de
inconveniente care ulterior trebuie remediate. Cea mai bun£
dovada in acest sens о constituie incercarile recente, din dreptul
penal, care vizeaza individualizarea pedepsei.
Cazurile in care actiunea actului asupra persoanei sau a
persoanei asupra actului este rupta complet sunt relativ rare in
practice argumentativa, pentru ca acestea sunt cazuri-limita.
Majoritatea tehnicilor care sunt utilizate aici vizeaza nu sa
suprime, ci s3 restranga aceasta actiune: de aceea le vom numi
tehnici de frdnare.
Una din aceste tehnici este prejudecata sau, poate mai bine,
preventia. Actul este interpretat §i judecat in funcjie de agent,
acesta furnizand contextul care permite о mai buna intelegere a
celuilalt. Datorita acestui lucru se menjine о adecvare intre act §i
conceptia pe care о aveam despre persoana. Sa гетагсЗт de altfel
c3, daca prejudecata este suficienta pentru a inlatura ameninjarea
unei incompatibilitati, ea nu este capabila s3 о elimine pe aceasta
din urm3 atunci cand ea este prea manifesta.
Partinirea, prejudecata, favorabila sau defavorabila, au
adesea efectul de a ne impiedica s3 vedem valoarea actului, de a
transfera asupra acestuia alte valori care tin de agent; a ne p3zi de
prejudecata inseamna s3 орегЗт о ruptura salvatoare intre act §i
persoana. Dar, daca ne plas3m in punctul de vedere care ni se
pare primordial, cel al permanenfei persoanei, prejudecata se
prezinta ca о tehnica de franare, о tehnica ce $e opune
reinnoirilor neincetate ale concepjiei pe care ne-o facem despre о
persoana ji care contribuie eminamente la stabilitatea sa. fn timp
ce prestigiul poate fi considerat drept factorul care asigur3
acjiunea persoanei asupra actului §i are un rol activ, pozitiv,
p3rtinirea corecteaza о incompatibilitate, intervine atunci cand
persoana are nevoie sa fie protejata. Prestigiul §i partinirea pot
actiona in acela§i sens, dar ele intervin in momente diferite ale
1 R. BENEDICT, The Chrysanthemum and the Sword, Patterns of Japanese Culture, p . 1 5 1 .
argumentarii.
Pentru a evita s3 dam impresia c3 anumite acte sunt judecate
in funcjie de persoana, c3 am c3zut prada prejudecajii, va trebui,
de nenum3rate ori, s3 recurgem la precautii. Una dintre ele consta
in a face ca о рЗгеге defavorabila asupra unui act sa fie precedata
de anumite elogii ale persoanei, §i invers. Aceste elogii vor avea
uneori influenza asupra altor acte ale aceleia§i persoane, dar tind
s3 о laude pe aceasta §i trebuie s3 stea marturie pentru
impartialitatea noastra. Elogiul adversarului este deci cel mai
adesea altceva decat о formula de politete: el exercita un efect
argumentativ.
Atunci cand, intre act §i imaginea pe care ne-am facut-o
despre persoana, exista о discordanta atat de flagTanta, incat
prejudecata nu poate reu§i, printr-o interpretare satisfacatoare, s3
о elimine, pot fi utilizate diverse procedee pentru a impiedica
totu§i actul sa-§i exercite efectele asupra persoanei.
Se va putea stabili intre domenii de activitate о sbparare
astfel incat actul care depinde de unele dintre ele s3 fie considerat
ca irelevant pentru ideea pe care ne-o facem despre persoana. in
diferite societati, §i in diferite medii, determinarea domeniilor
care conteaza nu se va face in acelaji fel: constanta in munca,
fidelitatea conjugala, milostenia sau necredinta, spre exemplu,
pot fi, in anumite cazuri, determinante pentru imaginea persoanei,
iar in altele, s3 fie expulzate in domeniile neglijate. Intinderea
acestor domenii inactive face obiectul unui acord, cel mai adesea
tacit, §i permite chiar caracterizarea unui grup social. Este de la
sine inteles c3 domeniul actelor irelevante poate varia in functie
de persoane: anumite acte, f3r3 important in mintea Printului, vor
fi considerate esentiale pentru ideea pe care ne-o facem despre
persoane de un rang mai mic, §i invers; acela§i lucru se va
intampla cu actele саге асорегй о perioada a vietii, copilaria,
spre exemplu. Pentru Schopenhauer, acestea sunt actele minore
care trebuie s3 determine imaginea noastra despre persoana. Intr-
adev3r, altele, actele controlate pe motivul insu§i al consecintelor
lor posibile, ar avea, dupa рЗгегеа lui, о valoare reprezentativa
mult mai mica1. Vom putea, de asemenea, s3 nu retinem din
diversitatea actelor decat un aspect particular; uneori, se ia
persoana pe parti, f3r3 interactiune unele cu altele; alteori, se
1 SCHOPENHAUER, Pnrerga fi Paralipomenn, II, Despre Elicn, § 118, p. 238.
contracareaza influenta actului asupra persoanei, fixand-o pe

aceasta Tntr-un stadiu determinat al existentei sale, precum
personajul lui Jouhandeau care ii spune clientului s3u:
Eu trSiesc in trecut. (...) cine v3 герагй incaltamintea,
nu este decat mumia mea, domnule1.
Alaturi de aceste tehnici de о importanta generala, ?i a c3rei
bogatie incomensurabila suntem departe de a о fi epuizat, exista
tehnici de importanta restransa, care nu se aplica decat unor acte
determinate. Una dintre ele este recurgerea la notiunea de
exceptie. Se va pretexta caracterul exceptional al actului pentru а-
i diminua influenta asupra imaginii persoanei.
Uneori, un act va fi descris ca inabil, ineficient, pentru a
sugera ca persoana nu s-a inserat in el intreagS, cu toate forjele
sale, cu ceea ce are ea mai bun, §i deci el nu este о veritabila
manifestare a ei.
In sens invers, pentru ca actul s3 nu sufere de imaginea pe
care ne-o facem despre persoana, vom pretinde c3 actul nu emana
de la ea, ca ea nu este decat un purtator de cuvant, un martor;
Predicatorii corupfi, se intreaba Bossuet2, pot ei
propovadui viaja ve§nic3?
§i raspunde, reluand о comparajie a Sfantului Augustin:
TuJi§ul poarta un fruct care nu ii apartine, dar care nu-i
mai pujin strugure, chiar dac3 se sprijina pe tufi§ (...). Nu
disprejui)i acest strugure, sub pretext c3 il vede(i printre
spini; nu respingep aceasta doctrina, pentru c3 este
inconjurata de moravuri rele: ea vine tot de la Dumnezeu
(...).
Faptul de a atribui actul nu autorului s3u, ci norocului, de a
atribui о judecata unor terji, unui cineva impersonal, ji multe alte
procedee cunoscute vizeaza, din motivele cele mai diverse, sa
scada solidaritatea dintre act §i persoana.
Toate aceste tehnici sunt aplicate, din abundenja, in
dezbaterile judiciare, in special in penal. Tratatele de retorica ale
anticilor nu omit aproape niciodata s3 semnaleze c3 vinovatul
poate, in deprecatie, s3-§i recunoasca crima, dar s3 implore mila
in numele trecutului sau3. Se incearca s3 se intensifice legatura
1 M. JOUHANDEAU, Un monde, p. 35.
2 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur les vaines excuses des pecheurs, p. 489.
3 Cf. Retorica pentru Herennius, cartea I, § 24.
persoanei cu actele ei laudabile §i s3 se diminueze cea cu actele

pentru care este judecata. Rolul oratorului va fi acela de a face s3
se admita о imagine a persoanei buna s3 starneasca mila
judecatorilor.
§ 72. Discursul ca act al oratorului

In raporturile dintre act §i persoana, discursul, ca act al
oratorului, merita о atentie deosebita, in acela§i timp pentru ca,
pentru multi, discursul este manifestarea, prin excelenta, a
persoanei $i pentru c3 interactiunea dintre orator §i discurs joac3
un rol foarte important in argumentare. Fie c3 vrea sau nu vrea,
fie ca utilizeaza sau nu el insu§i legaturi de tipul act-persoana,
oratorul risca s3 fie analizat de catre auditor, in legatura cu
discursul lui. Aceasta interactiune dintre orator §i discurs ar fi
chiar caracteristica argumentarii, in opozitie cu demonstrate. In
cazul deductiei formale, rolul oratorului este redus la minimum;
el create in m3sura in care limbajul utilizat se indep3rteaz3 de
univocitate, in m3sura in care contextul, intentiile §i scopurile
cap3t3 importanta.
Este adev3rat, dupa cum a remarcat Pareto, c3 moralitatea
lui Euclid nu influenteaza cu nimic validitatea demonstratiilor
sale geometrice, dar dac3 cel care ne recomanda un candidat
sper3 s3 obtina din numirea sau din alegerea acestuia din urm3
un avantaj personal apreciabil, importanta recomand3rii sale se
va resimti in mod inevitabil 1 din aceasta cauza. S3 nu uit3m,
intr-adev3r, c3 persoana este contextul cel mai pretios pentru a
aprecia sensul §i greutatea unei afirmatii, mai ales atunci cand
este vorba despre enunturi integrate intr-un sistem mai mult sau
mai putin rigid, pentru care locul ocupat §i rolul jucat in sistem
furnizeaza criterii suficiente de interpretare.
Dar cuvintele celuilalt, reproduse de orator, i§i schimba
semnificatia, c3ci cel care le repeta ia intotdeauna fata de ele о
pozitie oarecum noua, fie §i numai prin gTadul de importanta pe
care le-o acorda. Acest lucru este adev3rat in privinta enunturilor
care figureaza in argumentele autoritajii. Este adev3rat §i in ceea
ce prive§te cuvintele copiilor. Lewis Carroll are dreptate s3
semnaleze unuia dintre prietenii s3i ca unele remarci
1 Cf. Ch. L. STEVENSON, Ethics and Language, p. 128.
blasfemiatoare, care sunt inocente cand sunt facute de copii, i§i

pierd acest caracter cSnd sunt repetate de adulji 1. !ntr-un sens
opus, о remarca injurioasa, §i care ar merita о chemare la ordine a
deputatului vinovat, pierde din gTavitate in ochii celui care
presupune c3 este vorba despre un citat2.
S3 semnalam, pe aceasta tem3, un interesant studiu
american3, care critica procedeele utilizate in mod obi§nuit in
psihologia sociala pentru a determina influenta prestigiului. Mai
intai subiectii sunt intrebati in ce m3sura sunt de acord cu о serie
de judecati; li se prezinta, mai tarziu, acelea§i judecati
furnizandu-li-se referinte despre autorii lor. Rezultatele obtinute
nu dovedesc deloc, dupa cum se crede in general, ca subiectii i§i
modifica aprecierea doar in functie de prestigiul acordat autorului,
toate celelalte elemente r3manand invariable. De fapt, enuntul nu
este acela§i, atunci cand provine de la cutare sau cutare autor, el
i§i schimba semnificajia; nu este un simplu transfer de valori, ci о
reinterpretare intr-un nou context, furnizat de ceea ce se §tie
despre autorul prezumat. Rezulta de aici c3 influenja recunoscuta
prestigiului, §i puterii de sugestie pe care о exercita el, se
manifesta intr-un mod mai putin irational §i mai putin simplist
decat s-a crezut.
Jinand cont de raporturile care exista intre opinia despre
orator §i felul in care ii este apreciat discursul, maejtrii antici ai
retoricii au extras de aici, cu mult timp in urma, sfaturi practice,
recomandand oratorilor s3 dea о impresie favorabila despre
persoana lor, s3-§i atraga stima, bunavoinja, simpatia auditoriului
lor4; adversarii lor, dimpotriva, trebuiau sa se straduiasca s3-i
devalorizeze, atacandu-le persoana §i intenjiile.
Oratorul trebuie, intr-adevar, sa inspire incredere: fara ea,
discursul s3u nu merita credit. Pentru a respinge о acuzajie,
Aristotel sfatuiejte:
(...) sa acuzi la rindul t3u pe cel care acuza, c3ci ar fi absurd,
1 L. CARROLL, Alice's Adventures in Wonderland, Introduction, p. XI.

2 Dezbatere la Camera Comunelor din 4 octombrie 1949, dupa N. Y. Herald Tribune din 5
oct., ed. de Paris.
3 S. E. ASCH, The doctrine of suggestion, prestige and imitation in social psychology,
Psychological Rei’iew, vol. 55, pp. 250 la 276. Cf. §i, de acela$i autor, Social psychology, pp.
387 la 449.
4 Cf. §: Ordinul discursului î.conditionarea auditoriului.
daca unui este el insu§i nevrednic de incredere, discursurile

lui s3 fie demne de incredere1.
Cei care sunt presupu§i nedemni de incredere nici m3car nu
sunt
admi§i la bara martorilor, iar anumite reguli ale procedurii
judiciare,
foarte explicite, vizeaza sa asigure excluderea lor.
Astazi, sfatul de a-1 respinge pe adversar prin atacuri ad
personam,
dac3 poate fi urmat in anumite cazuri particulare - cand este
vorba de a
descalifica un martor mincinos - ar risca mai mereu
desconsiderarea
celui care 1-ar aplica. Prestigiul §tiintei §i al metodelor sale de
verificare
a diminuat creditul oricarei argumentari care se indep3rteaza de
subiect, care il ataca mai degraba pe adversar decat punctul lui de
vedere; dar aceasta distinctie nu functioneaza decat in domenii in
care ' / /
criterii recunoscute permit separarea discursului de orator, grade
unor tehnici de ruptura. In multe dintre domenii §i mai ales cand
este vorba despre edificare, persoana oratorului joaca un rol
proeminent:
Un cleric monden sau necucernic este declamator, daca
urea in amvon. (...) Exista, dimpotriva, §i oameni evlavio§i а
сЗгог prestanta este, numai ea, de ajuns pentru a te convinge:
doar ce se ivesc, §i intreaga suflare care urmeaza s3-i asculte
este mi$cata din prima clipa §i ca §i convinsa prin simpla lor
prezenta; predica pe care au s-o rosteasc3 va face ce mai
гЗтапе de facut
Acelea§i cuvinte produc un efect cu totul diferit, in functie
de cel care le pronuntfi:
Acela?i stil, spune pe buna dreptate Quintilian, este
socotit adesea liber la un anumit orator, nebunesc la un altul,
ingamfat la al treilea2.
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea III, cap. XV, § 7, 1416 a,. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucure§ti,
2004, p. 351; n.t.)
2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea XI, cap. I, § 37. (Ed. rom.: Minerva,
Bucure§ti, 1974, p. 243; n.t.)
Functiile exercitate, ca §i persoana oratorului, constituie un

context a cSrui influenta este indubitabila: membrii juriului vor
aprecia in mod total diferit acelea§i remarci pronunjate de
judecator, avocat sau procuror.
Dac3 persoana oratorului furnizeaza un context discursului,
pe de alta parte, acesta din urma determina opinia pe care о vom
avea despre ea. Ceea ce anticii numeau ethos oratoric se rezuma
la impresia pe care oratorul, prin cuvintele sale, о da despre el
insu§i1.
Nu sprijini afaceri proaste, spune Isocrate, 51 nu te face
avocatul lor; ai da impresia c3 §i tu comiti actele сЗгога le
iei арЗгагеа in fata celorlalti2.
De§i este de dorit ca discursul s3 contribuie la buna рЗгеге
pe care auditoriul §i-o poate forma despre orator, se intampla
destul de rar ca oratorului, pentru a reu§i, s3-i fie permis s3-§i
facfi propriul elogiu. Cazurile in care acest procedeu este
admisibil au fost minutios examinate de Plutarh 3: ele se rezuma la
situajiile in care elogiul nu constituie decat un mijloc
indispensabil pentru atingerea unui scop legitim4; in toate cazurile
in care vanitatea pare a-1 determina, elogiul de sine produce un
efect deplorabil asupra auditorilor. Platon ii prezenta pe toti
sofijtii drept laudaro§i pentru ей, preocupat mai degraba de
adevar decat de adeziune, nu vedea ce important putea avea
pentru afacere prestigiul oratorului; dar imediat ce analizam
aceste procedee sub unghiul argumentarii, le putem g3si о
justificare ce le face mai pujin neplacute.
Astazi, elogiul pe care 1-ar face oratorul propriei lui
persoane ne pare cel mai adesea deplasat §i ridicol. in mod
obi§nuit prejedintele unei §edinte i§i asuma acest rol, dar in
majoritatea cazurilor oratorul este cunoscut, fie pentru ca
vorbe§te unui auditoriu familiar, fie pentru c3 se ?tie cine este el,
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea I, cap. 2,1356 a; cartea II, cap. 21,1395 b; Topica, cartea VIII,
cap. 9, 160 b; CICERO, Arta oratoriei, § 22, p. 41; QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II,
cartea VI, cap. II, §§ 8 §i urm.; Cf. W. SOSS, Ethos, Stndien zur dlteren griechischen
Rhetorik.
2 LA BRUYERE, Caracleres. De la chaire, 24, p. 464. (Ed. rom.: Editura pentru Literature,
Bucure^ti, 1968, pp. 283-284; n.t.)
3 PLUTARH, Scrieri morale: Cum te pofi liuda pe line insufi fara sa te expui invidiei.
4 Cf. § 64: Scopurile §i mijloacele.
datorita presei §i tuturor formelor modeme de publicitate. Viata

oratorului, in masura in care este publica, constituie un lung
preambul pentru discursul sau1.
Din cauza interactiunii constante intre judecata referitoare la
orator §i cea referitoare la discursul lui, cel care argumenteaza i§i
expune in mod constant intr-o oarecare masura prestigiul, care
create sau descrejte dup3 efectele argumentarii. О argumentare
ru§inoasa, slaba sau incoerenta, nu-i poate decat dauna
oratorului; vigoarea rationamentului, claritatea §i nobletea stilului
vor decide, dimpotriva, in favoarea sa. Din cauza solidaritatii
dintre discurs §i orator, majoritatea discutiilor, mai ales in
prezenta unor martori, seamana putin cu un duel, in care se cauta
mai putin acordul decat victoria: sunt cunoscute abuzurile la care
a condus eristica. Dar a c3uta victorii nu inseamna numai о
aspiratie puerila sau о manifestare de orgoliu, inseamna ji un
mijloc pentru orator de a-§i asigura conditii mai bune pentru a
persuada.
Oratorul va fi interesat s3-§i concilieze auditoriul, fie
ar3tandu-$i solidaritatea cu el, fie dovedindu-i stima, fie
abandonandu-se integri- tatii acestuia. О figura, acea permissio,
termen tradus adesea prin concesie, este ilustrata de acest pasaj
din Retorica pentru Herennius:
Intrucat totul mi-a fost luat, §i mi-au r3mas doar sufletul §i
corpul,
chiar §i aceste bunuri... ti le incredintez...2
Vorbim despre figura, pentru c3 oratorul ba nu se poate
sustrage sentintei, ba nu are deloc intentia sa i se supuna
realmente.
Oratorul, trebuind sa-§i asume adesea rolul de mentor, rolul
celui care da sfaturi, care dojene§te, care dirijeaza, trebuie s3
vegheze la a nu provoca publicului s3u un sentiment de
inferioritate §i de ostilitate in privinta sa: trebuie ca auditoriul sa
aib3 impresia ей decide in deplina libertate: Jouhandeau, in ni$te
pagini foarte frumoase, explic3 discrejia divina prin respectul lui
Dumnezeu pentru eul uman: in ciuda puterii sale, Dumnezeu ar
renunja la tot ceea ce poate рЗгеа о atingere adusa independentei
1 Cf. § 104: Ordinul discursului §i condijionarea auditoriului.

noastre de judecata, pan3 la a dori sa par3 absent1.

Toate tehnicile care favorizeaza comuniunea oratorului cu
auditoriul vor atenua opozitia dintre ei, care este nefasta atunci
cand rolul oratorului este de a persuada. Ceremonialul, tehnica de
distinctie, care scoate in evidenta stralucirea oratorului, va putea
fi el insu$i favorabil persuasiunii, daca auditorii il iau drept un
ritual la care $i ei participa.
Cand este vorba despre a comunica fapte, persoana oratorului
pare mult mai putin angajata decat atunci cand este vorba de a
emite aprecieri. Dar, chiar §i in acest caz, atitudinea oratorului
poate ar3ta stima fata de public: prudenta, restrict», refuz de a se
pronunta asupra unui punct in care este totu$i competent,
racursiuri in expunere2 pot fi tot atatea omagii aduse auditoriului.
Cand este vorba despre initiere intr-o disciplina, sentimentul
de inferioritate al auditoriului nu functioneaza, pentru c3 acesta
are, in prealabil, dorinja de a-$i asimila aceasta disciplina. Rolul
magistrului il apropie pe acesta, orice s-ar putea crede, mult mai
mult de preot decat de propagandist3.
S3 remarc3m, in incheiere, c3 solidaritatea dintre act §i
persoana exista §i in mintea auditoriului. §tim deja c3 valoarea
argumentelor va fi evaluata dup3 cea a auditoriilor care le acorda
credit4. Invers, un auditoriu poate fi 13udat sau blamat dup3 genul
de discursuri care se bucura de audienja sa, genul de oratori pe
care ii asculta cu pl3cere, genul de rationamente la care el
consimte. Legatura act-persoan3, in mintea auditoriului, are
repercusiuni asupra efectelor argumentarii.
Referirea la solidaritatea .n discufie se poate suprapune pe
argumentele convenite, ca fi pe legatura dintre orator fi discurs, fi
poate interfera cu aceste ultime elemente.
§ 73. Grupul §i membrii sSi
1 M. JOUHANDEAU, Ess ai sur moi-meme, p. 146.

2 Cf. С. K. OGDEN §i I. A. RICHARDS, The meaning of meaning, p. 225.
3 Cf. § 12: Educape §i propaganda.
4 Cf. § 5: Adaptarea oratorului la auditoriu; § 6: A persuada §i a convinge; cf. $i § 97:
Interacpunea §i for(a argumentelor. Se va g3si la С. I. HOVLAND, A. A. LUMSDAINE
§i F. D. SCHEFFIELD, Experiments on Mass Communication, pp. 166-168, 190-194, 275-
278, о incercare de a caracteriza §i de a ierarhiza opiniile dupa auditoriile care le admit.
Se poate considera c3 legatura dintre persoana fi actele sale,

cu toate argument3rile pe care le poate suscita ea, este prototipul
unei serii de legaturi care dau naftere acelorafi interactiuni fi se
preteaza acelorafi argumentari. Cel mai banal, probabil, intre
acestea, este raportul stabilit intre un grup fi membrii s3i, aceftia
din urm3 fiind manifestarea grupului, dup3 cum actul este
expresia persoanei.
S3 гетагсЗт imediat c3 nu invoc3m aici о sociologie
organicistS sau a la Durkheim, care ar duce la о personificare a
grupului fi care i-ar atribui celui din urm3 toate proprietatile
persoanei. Aceste teorii nu sunt decat concept» particulare despre
relajia la care facem aluzie, in timp ce aceasta este implicita in
orice afirmatie care privefte un grup, desemnat altfel decat prin
enumerarea membrilor s3i.
Astfel, putem repeta aici ceea ce am spus despre raportul
dintre persoana fi actele sale: indivizii au influenta asupra
imaginii pe care о avem despre grupurile сЗгога le apartin ei fi,
invers, ceea ce credem despre grup ne predispune la о anumita
imagine pe саге о avem despre cei care fac parte din el; dac3 о
academie d3 str31ucire membrilor sSi, fiecare dintre aceftia
contribuie la reprezentarea fi la stralucirea acade- miei.
Valoarea unui individ se r3sfrange asupra grupului; о
deficienta individual, tn anumite cazuri, poate compromite
reputatia unui grup Intreg, cu atat mai ufor cu cat se refuz3
utilizarea tehnicilor de ruptura. Jouhandeau povestefte
urm3toarea anecdot3:
Eliza a chemat un marocan s3-i descarce lemnele de foe
fi acesta constata c3 un francez, care trebuie s3-l ajute, il
ajuta atat de r3u, incat la sfarfit, el exclama, in aplauzele
Elizei: „Cand te gandefti c3 eu sunt colonizat de 'afa ceva'"1!
1 JOUHANDEAU, Uu inonde, p. 251.

399 Tehnicile argiiiin'iitntive
Invers, prestigiu] grupului poate favoriza propagarea ideilor,

obiceiurilor §i modelor sale, a produselor §i procedeelor lui;
§tim ce serios handicap poate, dimpotriva, constitui ostilitatea
ar3tat3 grupului pentru aceasta propagare.
Argumentarea privitoare la grup §i la membrii s3i este mult
mai complex3 decat cea referitoare la pesoan^ §i la actele ei, mai
intai pentru сЗ о aceea?i persoana apartine intotdeauna unor
grupuri multiple, dar mai ales pentru c3 nojiunea de grup este mai
indeterminata decat cea de persoana. Ezitarea se poate referi la
granifele grupului §i, de asemenea, la ms3§i existenta lui.
Unele grupuri - nationale, familiale, religioase, profesionale -
vor fi recunoscute de toti, ba chiar garantate de institutii. Dar
altele apar din modul in care se comporta membrii lor: astfel, la
§coal3, in interiorul unor clase de copii, se pot forma subdiviziuni
bazate pe varsta, sex, ras3, religie, subdiviziuni mai mult sau mai
putin calchiate pe categorii sociale existente; se poate produce о
opozitie intre cei mici §i cei mari, care vor forma doua grupuri
caracteristice, ai сЗгог membri se simt solidari.
Dac3 realitatea grupului depinde de atitudinea membrilor
s3i, ea depinde in aceea§i masura, iar uneori §i mai mult, de
atitudinea str3inilor. Ace§tia au tendinta de a considera c3 au de-
a face cu un grup social de fiecare data cand ei au un
comportament diferit de cel al membrilor acestuia, notiunea de
grup servind la a descrie, la a explica sau la a justifica acest
comportament diferentiat §i servind de asemenea la a sustine
argumentele de care ne ocup3m aici. Aceasta preocupare pentru
argumentare explica, s3 subliniem acest lucru, tendinta de a-i
constitui ca grup, pentru а-i face solidari, pe toti cei la care se
observ3 о aceea§i atitudine, pe adversarii sau pe partizanii unui
anumit punct de vedere, ai unei anumite persoane sau ai unui
anumit mod de a actiona. Aceasta pretentie nu va fi intotdeauna
admisa. Pe scurt, notiunea de grup este un element argumentativ
eminamente supus controversei, instabil, dar de о important
capitala.
Interacfiunea dintre individ §i grup poate fi utilizata pentru a
valoriza sau pentru a devaloriza fie pe unui, fie pe altul. Se va
insista pe erorile unor arheologi pentru а-i descalifica pe
specialist» in aceasta iriaterie1. Invers, daca nu-ti poti face
propriul elogiu, te poti prezenta ca aderent al cutarei politici sau

ca membru al cutarei Biserici, ceea ce este susceptibil de a
constitui о solida recomandare1. S3 гешагсЗт c3 avem aici о
aplicafie a tehnicii foarte eficiente care consta in a face s3 treaca
judecati de apreciere neexprimate sub aparenja unor judecafi de
fapt indiscutabile2. Oratorul nu insista pe valorizarea implicita de
catre auditori a tuturor celor care apartin grupului in discutie:
doar in m3sura in care pare de la sine inteleas3 aceasta
actioneaz3 cel mai bine.
Apartenenta la un grup dat poate determine, intr-adev3r,
prezumarea existentei unor calitati in conducatorul membrilor sai,
iar aceasta prezumtie este cu atat mai puternica, cu cat
sentimentul de clas3 sau de casta este mai pronuntat. Astfel,
Racine este preocupat s3 о fac3 pe Fedra un pic mai putin
odioasa decat in tragedia greac3, din cauza rangului pe care il
осирЗ:
Am crezut, serie el in prefaja sa la Fedra, referitor la
calomnie, c3 avea ceva prea josnic §i prea tenebros pentru a
о pune in gura unei printese care are, de altfel, sentimente
atat de nobile §i de virtuoase. Aceasta josnicie mi s-a parut
mai potrivita cu о doica, ce putea avea inclinajii mai
servile...3.
Anumite moduri de a ne comporta sunt conforme cu ideea pe
care ne-o facem despre membrii unui grup: comportamentul
nobililor este nobil, cel al r3ilor este r3u, cel al cre$tinilor,
cre§tinesc, cel al oamenilor, uman; comportamentul este adesea
descris de denumirea ins3§i a grupului; pe de alta parte el
reactioneaz3 asupra imaginii pe care ne-o facem despre acesta.
Valoarea actului depinde, о §tim, de prestigiul individului;
valoarea individului depinde de ceea ce este atribuit grupului;
persoana §i grupul joac3 in raport cu actele §i cu indivizii un rol
analog, care se poate conjuga. Grupul se va mandri cu conduita
celor pe care ii considera membrii lui, va neglija adesea s3 se
ocupe de straini:
Mortile exemplare ale lacedemonienilor nu ne emotioneaza deloc.
Ce ne pot aduce ele? Numai moartea maftirilor ne
1 WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea II, cap. Ill, § 3, pp. 159-160.
2 Cf. § 43: Statutul elementelbr de argumentare §i prezentarea lor.
3 RACINE, Bibl. de la Pleiade, 1, Preface ii Pliedre, p. 763.
emotioneaza; c3ci ei
sunt „membrele noastre"1.
Pentru legatura individ-grup, tehnicile de ruptura par mai
putin elaborate decat pentru legatura act-persoan3, in sensul c3
noi nu intalnim cazuri limita in care orice reactie este suspendata,
ca in cazul Fiintei perfecte sau a judec3fii considerate ca un fapt.
Nu exista grup perfect, in sensul eerut aici, nici societatea zeilor
antici, nici societatea cre§tin3, niGi familia princiar3. Ceea ce se
apropie cel mai mult de notiunea de grup perfect este notiunea
unei umanitati care nu ar avea in privinta caracterului doar ceea
ce este comun tuturor oamenilor §i nu ar fi influentata de
comportamentul oamenilor oricat de numero§i ar fi ei.
Pe de alta parte, individul rational, cel care se supune numai
ordinii universale, nu ar fi el separat de orice grup 2,
comportamentul lui nu ar avea о obiectivitate ce corespunde celei
a faptului? Dar acordul asupra ordinii universale este departe de a
fi garantat vreodata.
De aceea, singura tehnica ce permite realizarea unei rupturi
de interacjiune intre grup §i individ este excluderea acestuia: ea
va putea fi aplicata fie de individul insu§i, fie de ceilalti membri
ai grupului, fie de terti. Dac3 cineva exprima о opinie in mod
violent opus3 celei a celorlalfi membri ai grupului $i dac3 se
refuza s3 se admita c3 aceasta opinie ar putea fi declarata ca
apartinand grupului, о ruptura se va impune: se va vedea о
incompatibilitate intre adeziunea la о anumita tez3 §i apartenenta
la un anumit grup. Cel care nu mai imp3rta§e§te opiniile
grupului, declarand in acela§i timp in mod clar c3 nu vrea s3 se
desparta de el, va trebui s3 uzeze de disocieri opunand, spre
exemplu, adev3rata doctrina celei a majoritajii3. Dar se injelege
de la sine c3 majoritatea poate s3 nu fie de aceea§i рЗгеге §i s3
procedeze la excluderea membrului nonconformist. О astfel de
procedura poate fi aplicata pentru orice fel de acjiune considerata
incompatibila cu intere-
1 PASCAL, Сugetari, p. 1053 (481 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: p. 348. Traducere
de Maria §i Cezar IvSnescu; n.t.)
2 E. DUPREEL, Essais pluralistes, pp. 71-72 (Despre necesitate).
3 Cf. § 90: Cuplul „aparenjS-realitate".
Argunieiitele bazate pe structura realului 39 7
Sele sau cu onoarea grupului. Aproape intotdeauna excluderea are

drept consecinta afilierea individului la un alt grup, afiliere care
face, in anumite cazuri, evidenta -uptura cu grupul precedent.
Se intampla ca excluderea s3 fie c3utata de individul insu§i:
in acest caz, cel care are anumite caractere exterioare, ce servesc
in mod curent drept criteriu pentru recunoajterea apartenenfei la
un grup, va suscita excluderea lui - in ochii terjilor, mai ales -,
opunSndu-se credin- Jelor grupului sau adoptand credinjele
altuia. Rezulta de aici ca о aceea§i critica fata de un grup va avea
о influenta foarte diferita dup3 cum provine de la cineva care
r3mane solidar cu grupul, de la cineva care vrea s3 se desprinda
de el sau de la persoane care ii sunt, in orice caz, exterioare.
S3 subliniem c3 problema legaturii individ-grup, in
argumentare, se complica, in raport cu problema act-persoan3,
prin faptul includerii posibile a unui individ intr-un grup din care
nu f3cea parte pan3 in prezent. Dac3 individul а арЗгЗ opiniile
grupului B, el va putea fi integrat, de catre terti, in acest grup. Din
acest moment argumentele sale, judec3tile sale, vor fi interpretate
ca fiind cele ale unui membru al grupului B, §i nu ale unui
observator strain. De unde uneori interesul argumentarii de a
mentine distantele dintre individ §i anumite grupuri pe care le
favorizeaz3 el.
Un grup care respinge imediat §i cvasi automat orice
membru al c3rui comportament este aberant, care nu consimte
niciodata s3 ser- veasc3 drept garantie membrilor s3i, se apropie
cel mai mult de situatia persoanei perfecte. Dar aceasta cere о
critica Constanta, tot atat de severa, тЗсаг, ca cea a tertilor; iar
aceasta antreneaz3, orice ar fi, о modificare a grupului, fie §i
numai in compozitia lui. Aceasta modificare poate fi perceputa
ca о simpia operatie matematic3, dar va fi mai des perceputa ca о
remaniere.
Mai frecvente decat tehnicile de ruptura sunt tehnicile de
franare. Unui dintre progresele dreptului a constat in inlocuirea
responsa- bilitatii colective cu responsabilitatea individual,
permitand s3 nu se pun3 in contul e§ecurilor grupului actele pe
care legislatia le condamna $i le urm3re§te; dar aceasta nu este
decat о tehnica juridica, pe care о poate repudia un moralist sau
un sociolog.
Tehnicile de franare, de utilizare mai extins3, vor fi
recurgerea la prejudecata §i la exceptare. Aceasta ultima tehnica

se va utiliza cu atat mai mult succes, cu cat indivizii vor trece
drept mai putin reprezen- tativi pentru grup: dac3 §efii, delegatii
sau purtatorii de cuvant oficiali sunt considetati adesea ca
intruchipand grupul, este pentru c3 este mai greu s3 li se elimine
рЗгегеа sau opiniile considerate exceptionale. S-a subliniat c3
Bismarck, in discursurile sale parlamentare, combatea partidele
in persoana §efilor lor1.
Uneori se va pretinde c3 afirmatiile ridicole sau stupide ale
unui individ nu pot fi atribuite, f3r3 sofism, grupului 2, ceea ce
echivaleaz3 cu a i se cere auditorului s3 procedeze la о triere, §i
nu-1 considera deloc reprezentativ pe individul ale c3rui afirmatii
sunt eronate sau nesustenabile.
О alta tehnica de franare, destinata revel3rii faptului c3
individul nu reprezinta grupul, nu se identifica cu nici un grup
determinat, este de a-1 solidariza, parte cu unii dintre ei, parte cu
altii. Dup3 Bernanos:
Omul din Vechiul Regim avea con$tiin)a catolicS,
inima ji creierul monarhiste, iar temperamentul republican3.
Toate aceste tehnici de franare au repercusiuni asupra celor
dou3 componente ale legaturii individ-grup. Recurgerea la
exceptare nu tinde doar s3 franeze actiunea pe care о exercita
comportamentul individului asupra imaginii pe care ne-o facem
despre grup. El poate avea, de asemenea, ca efect valorizarea sau
devalorizarea individului, prezentandu-1 drept unic, provocarea
intentionata a unui efect de surpriza.
Dezminte-fi metehnele nafiei. Apa imparta$e$te
insujirile bune sau rele ale vinelor prin care curge, iar omul
pe-ale climei in care s-a nSscut. (...) Nu e na)iune, nici chiar
dintre cele mai culte, scutita de vreun defect originar, pe care
vecinii nu pregeta s3-l veftejeasca, fie prin viclenie, fie ca
mingaiere. E triumfatoare dibacie s3-ndrep)i sau m3car s3
dezmin(i aceste stigmate nationale: dobande$ti astfel
aplaudabilA faimA de unic intre ai tAi, cAci ceea ce este mai
1 H. WUNDERLICH, Die Kunst der Rede in ihren Hauptziigen an den Reden Bisinarcks
dargestellt, p. 85.
2 Cf. BENTHAM, Opere, 1.1: Tratat despre sofismele politice, p. 473.
3 BERNANOS, Scaudale de la verite, p. 27.
pujin a$teptat e prejuit mai mult1.

Cu cat prejudecata impotriva grupului este mai defavorabilA,
cu cat exceptarea pare mai greu de conceput, cu atat membrii
grupului, care nu vor sA fie pasibili de condamnarea general!, vor
trebui sA se strAduiascA pentru a li se recunoa§te acest statut
exceptional. De aici aceste remarci triste ale unui negru:
Am auzit adesea acest ralionament. Nu mi-a repetat
mama de nenumarate ori ей este deja destul de гЯи сЯ sunt
negru pentru a mai comite cea mai micA grejealA? Da, jtiu
cA toatA lumea, albi §i negri, este de acord asupra faptului
cA un negru, atrAgand atat de pujinA indulgent! din cauza
culorii sale, nu poate fi tolerat decat in mAsura in care se
comportA ca un sfant2.
g 74. Alte legAturi de coexistent!, actul §i esenta

Acelea§i interactiuni pe care le-am constatat in raporturile
actului §i ale persoanei, ale individului §i ale grupului, se
regAsesc de fiecare datA cand evenimente, obiecte, fiinje,
institutii sunt grupate in mod comprehensiv, incat ajung sA fie
considerate caracteristice unei epoci, unui stil, unui regim, unei
structuri. Aceste construct» intelectuale se strAduiesc sA asocieze
$i sA explice fenomene particulare, concrete, individuate,
tratandu-le drept manifestAri ale unei esenje care are ca expresie
§i alte evenimente, obiecte, fiinte sau institutii. Istoria, sociologia,
estetica constituie campul de predilectie al explicatiilor de acest
tip: evenimentele caracterizeazA о epocA, operele un stil, insti-
tutiile un regim; chiar $i comportamentele §i felul de a fi al
oamenilor pot fi explicate nu numai prin apartenenta lor la un
grup, dar §i prin epoca sau regimul de care tin: a vorbi despre
omul din Evul Mediu sau despre un comportament capitalist,
inseamn! sA incerci sA arAti cum participA acest om, acest
comportament la о esentA §i cum о exprimA §i cum permit, la
randul lor, sA fie caracterizatA.
Notiunea de esenta, elaborata in filozofie, este totu§i
familiara gandirii simtului comun, iar raporturile sale cu tot ceea
1 B. GRACIAN, L'homme de cour, p. 8 (Maxima IX: Dezminte-|i defectele natiei). (Ed.

rom.: Humanitas, Bucure§ti, 1994, p. 241; n.t.)
2 J. ZOBEL, La rue Cases-Negres, p. 292.
ее о exprima sunt concepute dup3 modelul raportului persoanei

cu actele sale. Am v3zut cum, plecand de la unele acte
caracteristice, ajungem s3 calificam pe cineva drept erou, s3
fix3m aspectele unei persoane1. Printr-un procedeu analog se
ajunge, plecand de la un verb, de la un adjectiv sau de la о
expresie care desemneaza о relatie, la a forma esente (,,juc3to-
rul", „patriotul", „mama"), care caracterizeaz3 anumite clase de
fiinte al сЗгог comportament il explica ele.
De fiecare data cand, in loc s3 se poata interpreta unui prin
altul, actul $i esenta par a se opune, se vor aplica aceste procedee
care vor permite justificarea incompatibilitatii: omul care nu este
din epoca lui va fi un precursor sau un intarziat, opera care
prezinta caractere diferite de stilul autorului va fi fost elaborata
sub о influenta str3ina sau va manifesta deja semne de
degenerescenta, nu va mai fi о expresie tot atat de pur3 a stilului
in discutie; ceea ce nu corespunde imaginii esentei va fi
exceptional, iar aceasta exceptie va fi justificata printr-una sau
prin alta dintre nenum3ratele explicatii imaginable.
Recurgerea la notiunea de esenta va permite anexarea unor
evenimente variabile la о structura stabila, singura care ar avea
importanta: philosophia perennis este un exemplu clasic in acest
sens. Recurgerea la notiunea de esenta poate fi, de asemenea,
implicita $i poate servi la justificarea unor schimbari: spre
exemplu, modificarile de tarif vamal dintr-o tara vor fi
considerate rezultatul voinjei de a mentine о anumita structura
economica2. Politica devine structura economica in act: variajiile
acestei politici, explicate prin cauze ocazionale, nu sunt decat
accidente.
S3 not3m, in legatura cu aceasta, c3 ceea ce corespunde
esenfei, in afara unor fenomene biologice, poate fi determinat, in
majoritatea cazurilor, cu о libertate care о dep3§e§te pe cea a
legaturii act-persoan3. Dar se intelege de la sine c3 in raport cu
aceasta esenja, oricare ar fi modul de a о stabili, vor funcjiona
toate fenomenele de ruptura $i de franare care vizeazd
restabilirea unei compatibilitdti intre esenta §i manifestable sale.
Dou3 notiuni interesante, cele de abuz $i de carenta, sunt
corelative cu notiunea de esenta, care exprima felul normal in
1 Cf. § 68: Persoana §i actele sale.
2 Cf. J. WEILLER, Problemes d'economie Internationale, vol. II, pp. 282 la 300.
care se prezinta lucrurile. Va fi suficient sd mentiondm abuzul

sau carenta pentru ca auditorul s3 se refere la о esenta presupus3
in mod explicit.
Astfel, maxima ,,nu trebuie s3 argument3m cu abuzul
impotriva uzajului" este adesea, dup3 рЗгегеа lui Bentham1, un
mijloc sofistic de a nu tine cont de relele efecte ale unei institutii.
Se considera abuz relele efecte care decurg din ea, iar uzaj ceea
ce este ea in mod ideal in mintea promotorilor s3i §i care ar
corespunde deci esentei sale.
Ceea ce este intentional, admitem adesea, este ceea ce
determina esenta. Restul, ceea ce contravine acestui obiectiv, este
considerat abuz, accident. Aceasta Ieg3tur3 intre intense §i esenta
este evidenta in acest pasaj din Bossuet:
Veti considera bizar poate c3 fac elogii atat de mari
ingerilor rebeli $i dezertori; dar amintiti-vi, v3 rog, c3
vorbesc despre natura lor $i nu despre malitiozitatea lor;
despre cum i-а f3cut Dumnezeu si nu despre ceea ce s-au
facut ei in§i?i2.
Uzajul normal este conform esentei; abuzul trebuie separat
de aceasta, cu riscul de a о modifica profund. Totodata, atata timp
cat se utilizeaz3 termenul „abuz", inseamna c3 se dore$te
p3strarea esentei, c3 dezbaterea nu se refer3 la ea. Dac3 liberalii,
partizani ai capitalismului, sunt totu§i in favoarea controlului
beneficiilor, vor spune c3 este pentru a corecta unui dintre
abuzurile capitalismului, pentru a mentine о structura economica
esentialmente s3natoas3. Sociali§tii vor sustine chiar aceasta
m3sur3 pentru a juca renghiuri capitalismului care produce, pur
§i simplu prin functionarea lui, inegalitdti revoltatoare.
Dimpotriva, liberalul, adversar al m3surii, va spune c3 ea risc3 s3
modifice profund structura regimului; comunismul, adversar al
aceleia§i m3suri, va spune c3 nu este vorba decat de о m3sur3
iluzorie, c3 nu este decat un paliativ care nu modified cu nimic
esentialul regimului. Cine are dreptate, in aceste circumstante?
Este greu de spus f3r3 a avea о idee precisS despre ceea ce este
esenta capitalismului, fiecare concepand aceastS notiune in a§a
fel incat sa-§i justifice propriul punct de vedere: ceea ce se
considers, in mod traditional, a fi judecSti de valoare, determinS
1 BENTHAM, Opere: Tratat despre sofismele poUtice, pp. 479-480.
2 BOSSUET, Sermons: Premier sermon snr les demons, p. 6.
structuri conceptuale care permit S3 se precizeze sensul §i

efectul a ceea ce numim judecSti de fapt. Cand revolutia §i
reforma sunt caracterizate nu prin mijloacele folosite, ci prin
amploarea schimbSrilor unui sistem, se poate repeta aceea§i
discutie: ea se va referi la esenta sistemului modificat.
S3 ad3ug3m cS, in planul cunoajterii, notiunii de abuz ii
corespunde cea de „deformare". Astfel, dup3 рЗгегеа lui
Chester Bowles, indienii au о vedere deformat3 despre
capitalism1. AceastS idee este Iegat3, de altfel, nu numai de cea
de abuz, dar §i de cea de carenJS.
La fel ca §i abuzul, carenta nu poate fi invocatS decat dacS
avem о notiune, vagS sau precisS, despre esenta in raport cu care
se determinS ea. Criteriul care permite S3 dovedim aceastS
carenJS este in totalitate subordonat conceptiei pe care ne-o
formSm despre esentS. Am g3si, spre exemplu, о aplicatie
curioasS a ideii de carentS in descrierile pe care psihanaliza le
face femeii: caracterele acesteia sunt interpretate ca reactii la
carenja de organe genitale externe, ceea ce implies faptul c3
bSrbatul este considerat reprezentantul esentei2.
Carenta, mai mult decat negarea de care poate fi apropiatS,
este caracteristicS pentru argumentarea asupra valorilor, asupra a
ceea ce trebuie fScut. Notiunea de carenta nu se poate reduce,
precum negatia, la ni?te caractere formale, reversibile §i statice,
cSci ea se define?te in raport cu о normS, fie cS este vorba despre
normal, fie despre ideal. Ea corespunde la ceea ce J.-P. Sartre
nume§te negatie interns, prin opozitie cu negarea externS.
Prin negajie interns, scrie el, injelegem о astfel de
relatie intre douS fiinje incat cea care este negatS de cealaltS
о calificS pe cealalta prin insS$i absenja sa, in inima esentei
sale3.
Atunci cand esenta este considerate ca neputand fi, in nici un
caz, modificata, carenta, perceputa ca о decepjie, poate sugera c3
acest gol va fi umplut; se va pretexta, pentru a pretinde c3 exista,
ceva de a§teptat:
1 Chester BOWLES, Ambassador's Report, p. 106.

2 Cf. Viola KLEIN, The feminine character. History of an Ideology, pp. 72, 83.
3 J.-P. SARTRE, L'etre et te neant, p. 72. (Ed. rom.: Editura Paralela 45, Pite§ti, 2004, p.
256; n.t.)
(...) el vede bine c3 nu este posibil ca natura noastra, singura

pe care Dumnezeu a facut-o dup3 asem3narea sa, sa fie
singura pe care el о las3 la voia intamplarii; astfel, convins
prin rafiune c3 trebuie s3 existe ordine printre oameni §i
v3zSnd prin experienja c3 ea nu este inc3 stabilita, conchide
in mod necesar c3 omul are ceva de a$teptat'.
Ceea ce este hi plus se define§te de asemenea in raport cu
esenta, fie in raport cu esenta determinate, fie in raport cu о
esenta oarecare; ceea ce este in plus, in acest ultim sens, neputand
fi explicat prin nici о structura, prin nici un ordin, nu va avea nici
greutate, nici semnificatie:
Conjtiinta exista ca un copac, ca un m3nunchi de iarba.
Dormiteaza, se plictise§te. (...) lata sensul existenjei:
con§tiinta faptului c3 e de prisos1.
Tehnicile de a sugera c3 exista carenta sau c3 exista ceva in
plus vor fi foarte diverse. Una dintre ele va fi urarea: aceasta va
putea devaloriza persoana c3reia ii este adresata, evocand о
esenta c3reia nu i s-ar conforma. Cea mai sigur§ parare, spune
Sterne, este urm§toarea:
(...) cel atacat de doritor sa sar3 pe data in picioare $i s3-i
doreasca acestuia ceva in schimb cam de aceea$i croiala2.
Uneori, simpla calificare, evocand esenta, poate da de inteles
cat de mult se indep3rteaza realitatea de ea: se va evidentia astfel
о imperfecjiune care, f3r3 acest element de referinta, ar trece
probabil neobservate. Antoniu il va prezenta pe Brutus drept
prieten al lui Cezar, cu scopul de a arSta cat de mult s-a injelat in
legatura cu ceea ce este esenta prieteniei 3. Alteori, modurile de
exprimare vor fi utilizate
1 J.-P. SARTRE, La naitsee, p. 213. (Ed. rom.: RAO, Buc., 2004, p. 218.).
2 -1 STERNE, Viata 5/ opiniunile lui Tristram Shandy, cartea III, cap. I, p. 135. (Ed.- rom.:
Polirom, Ia§i, 2004, p. 139.)
3 SHAKESPEARE, Iuliu Cezar, actul III, sc. II. (Ed. rom.: Univers, Bucure?ti, 1986, p. 52.)
409 Tehnicile arginnenhUive
pentru a sugera carenta: un stil pasionat va putea da de

inteles c3 scena descrisS este prea putin pasionala.
RegSsim aceste tehnici in alnzie ?i in ironie, prima
referindu-se implicit, cea de-a doua explicit la esenta care
serve§te drept criteriu de devalorizare.
Pentru a incheia acest paragraf printr-o гетагсЗ ce va intSri
conceptia noastrS conform cSreia diversele legSturi de
coexistent^ rezulta din generalizarea sau mai curSnd din
transpunerea raportului act- persoana, vom observa c3 cele dou3
categorii de esenta §i de persoana pot servi la interpretarea
acelora§i fenomene. De fiecare data cand sunt utilizate in special
argumentele carentei, notiunea de esenta este cea aplicata, chiar
§i persoanei. Dimpotriva, de fiecare data cand dorim ca un grup,
о esenta s3 devina stabile, concrete, ne vom servi de
personificare. Aceasta figura argumentativa permite stabilizarea
contu- rurilor grupului, reafirmarea coeziunii lui. Ea poate fi
aplicata §i unor trasaturi ale individului, ca in aceasta fraza a lui
Demostene:
Acum Filip a biruit nepSsarea §i lipsa voastra de prevedere, dar el
nu a biruit §i cetatea1.
Avem aici dou3 feluri de personificare, pe de о parte cea a
nepas3rii §i a lipsei de prevedere, pe de alta parte, cea a cetafii.
Prima este о tehnica de rupturS; ea are ca efect izolarea defectelor
pe care le- au aratat cetatenii Atenei, facand din ele existente
distincte, de а-i pune prin aceasta pe cetateni la adapost de efectul
prea devalorizator al actelor lor §i de a permite ca ei s3 se
considere, in ciuda acestor tare temporare, membrii cetatii
nesupuse. Personificarea acesteia, pe de alta parte, ii consolideaza
importanta in calitate de grup, mai stabil decit indivizii care nu
sunt decat manifestarea ei §i in mod clar opusa accidentelor §i
vicisitudinilor, pe care le cauzeaza evenimentele.
Personificarea va fi adesea subliniata prin folosirea altor
figuri. Prin apostrofa ne vom adresa celui care este personificat
§i care a devenit astfel capabil s3 fie luat drept auditor; prin
prozopopee se va face din el un subiect perorant §i activ.
g 75. Legatura simbolica
1 DEMOSTENE, Discursuri: Filipica a treia, § 5. (Ed. rom.: Editura pentru Literature!,

Bucurejti, 1969; n.t.)
Consider3m util s3 apropiem legatura simbolica de legaturile

de coexistenta. Intr-adev3r, simbolul, pentru noi, se distinge de
semn, pentru c3 nu este pur conventional; dac3 are о semnificatie
§i о valoare reprezentativa, aceasta semnificatie ji aceasta valoare
provin din faptul c3 pare s3 existe, intre simbol §i ceea ce evoc3
el, un raport pe care, in absenta unui termen mai bun, il vom
denumi raport de participare. Natura cvasi magica, in orice caz
irationala, a acestui raport este cea care deosebe§te legatura
simbolica de celelalte legaturi, atat de succesiune, cat §i de
coexistenta. La fel ca §i acestea, legatura simbolica este privita ca
facand parte din real, dar ea nu se refera la о structura definita de
cel din urma. Prin faptul c3, foarte adesea, simbolul §i
simbolizatul nu fac parte din ceea ce, de altfel, este considerat
drept un acelasi strat al realitatii, drept un acela§i domeniu,
relatia lor ar putea fi considerata analogica; dar s-ar distruge, prin
chiar acest fapt, ceea ce este impresionant in legatura simbolica,
deoarece pentru ca ea s3-§i joace rolul, trebuie ca simbolul §i
simbolizatul s3 fie integrati intr-o realitate mitic3 sau speculativa,
in care ei participa unui la celaialt1. In aceasta nou3 realitate,
exista о legatura de coexistenta intre elementele relatiei
simbolice, chiar §i atunci cand, de fapt, simbolul este separat de
simbolizat printr-un interval temporal.
A§a stau lucrurile atunci cand anumite persoane §i anumite
evenimente sunt tratate ca „figura" a altor persoane §i a altor
evenimente. Intre Adam, sau Isaac, sau Iosif, §i Hristos, pentru
care ei sunt considerati drept prefigura, nu exista legatura de
succesiune in modul cauzal, ci un raport indefinibil de
coexistenta, о participare care s-ar situa in concepfia divina
despre real.
Legatura simbolica antreneaz3 transferuri intre simbol §i
simbolizat. Atunci cand crucea, drapelul, persoana regala sunt
considerate simboluri ale cre§tinismului, ale patriei, ale statului,
aceste realitati suscita о dragoste sau о ur3, о veneratie sau un
dispret care ar fi de neinteles §i ridicole dac3 nu s-ar ataja
caracterului lor reprezentativ о legatura de participare. Acesta
este indispensabil pentru a suscita fervoarea patriotic^ sau
1 Dup3 Cassirer, in viziunea mitica, partea care se identifica cu intregul, simbolul ?i
simbolizatul, nu pot fi deosebite. Cf. E. CASSIRER, The philosophy of symbolic forms, vol.
II: Mythical thought.
religioasa1. Ceremoniile de comuniune impun, intr-adev3r, un

suport material asupra cSruia s3 se poata concentra emotia, pe
care ideea abstracta singura ar putea-o mai greu suscita §i
intretine. Aceasta legatura intre suport §i lucrul pe care il
reprezinta nu este furnizata de о legatura admisa de toti, adic3
obiectiva, ci de о legatura pe саге о recunosc numai membrii
grupului: credinta in aceste structuri de participare este, ea insaji,
un aspect al comuniunii dintre ei.
Constatarea acestor legaturi imateriale, a acestor armonii §i
solidaritati invizibile, caracterizeaza о conceptie poetica sau
religioasa, intr- un cuvant, romantica, a universului. Autorii
romantici aveau, se ?tie, о anumita predilectie de a descrie
evenimentele in a§a fel incat emojiile umane §i mediul fizic
рЗгеаи c3 participa unui la celalalt. Chiar §i un autor atat de
realist precum Balzac nu a sc3pat de aceasta viziune romantica a
lucrurilor, dup3 cum о dovedejte acest portret al doamnei
Vauquer, din Le pere Goriot:
Fata-i b3traioar3 §i buc3lat3, din mijlocul c3reia nasul ii
iese ca un plisc de papagal, mainile mici §i grSsulii, trupul
durduliu ca de (arcovnic, sanii rev3rsa(i, care tremura la
fiecare pas - toate se potrivesc de minune cu aceasta sala,
unde mizeria se prelinge ca igrasia pe pereji, unde s-a
cuibarit specula §i al c3rei aer dospit §i plin de miasme e
respirat de doamna Vauquer fara nici о scarba. Chipu-i rece
ca intaia bruma de toamna, ochii impresurati de zbarcituri,
cu expresia lor care trece de la surasul profesional al
dansatoarei la posaca incruntare a camatarului, pe scurt,
intreaga ei faptura te I3mure§te asupra pensiunii, dup3 cum
pensiunea te lamurejte asupra persoanei sale. Temnita nu
merge f3r3 temnicer; una f3r3 alta nu pot fi inchipuite2.
S3 notam c3 exista adesea pentru orator о mare libertate de
alegere in ceea ce prive?te legaturile utilizate. Astfel, faptul ca
totul pare a arata c3 in Divina Comedia sufletele de pe lumea
aceasta sunt considerate imaginea a ceea ce vor fi ele pe lumea
cealalta3 este о
1 Harold D. LASSWELL, Language of politics, Introduction, p. 11.
2 Citat de AUERBACH, Mimesis, p. 416. Cf. E. POE, Prabu$irea casei Usher; VILLIERS DE
L'ISLE ADAM, L'intersigne. (Cf. BALZAC, Moj Goriot, traducere de Cezar Petrescu,
Univers, Bucure§ti, 1985.)
3 Cf. AUERBACH, Mimesis, pp. 183 la 196.
maniera de a concepe raportul dintre viaja prezenta §i viata

viitoare, raport care este departe de a se impune. In cazul lui
Balzac, pentru a interpreta raporturile dintre individ §i mediu, ar
fi putut fi invocate legaturi precise: legaturi cauzale, legaturi act-
esenta. Dar numai intr-un cadru prezentat, prin simpia descriere
sau justificare, ca unitar, cand о legatura de participare este
postulata intre persoane §i mediu, cel mai niic eveniment poate
lua о valoare simbolica.
Actele simbolice vor juca un cu totul alt rol §i vor avea о cu
totul alta semnificatie decat cele care nu sunt astfel: ele
reactioneaza intr-un mod mai violent asupra fiintelor solidare cu
ele, care sunt responsabile de ele. Tehnicile de ruptura sau de
franare intre act §i persoana nu vor putea fi utilizate atunci cand
actul este considerat simbolic, pentru ей aceste tehnici implica о
anumita rationalitate.
Este necesar deci, in argumentare, s3 se §tie in ce m3sura un
lucru, $i tot ceea ce il atinge, este inzestrat cu aceasta natura
simbolica. Or, exista mijlocul, dat fiind caracterul nedeterminat
§i nedefinit in mod obiectiv al legaturii simbolice, de a conferi
oric3rui lucru, oric3rui act, oric3rui eveniment, о valoare
simbolica §i de а-i modifica, prin aceasta, semnificatia §i
importanta. Aspectul simbolic al unui act va fi admis cu atat mai
и§ог, cu cat orice alta interpretare va fi mai putin plauzibila.
Unele indicii pot deveni simbolice pentru о situatie, pentru
un mod de viata, pentru о clasa sociaia, precum faptul de a
poseda о majina de о anumita тагсЗ, sau precum faptul de a purta
un joben. Tot a§a, dac3 un individ, membru a] unui grup, a
devenit simbolul acestuia din urma, comportamentul lui va fi
considerat ca mai important, pentru c3 este mai reprezentativ
decat cel al altor membri ai aceluia§i grup. Acest individ
simbolic, care reprezinta grupul, va fi uneori ales s3 joace acest
rol: cand pentru c3 este cel mai bun intr-un anumit domeniu,
precum campionul de box, spre exemplu, cand pentru c3 este un
individ de rand, pe care nimic nu-1 distinge, nici тЗсаг numele
s3u, precum soldatul necunoscut.
Cel care este purtatorul de cuvant al grupului este, chiar prin
aceasta, admis ca reprezentativ. A te considera, sau a fi
considerat, drept simbol al grupului este un fapt care poate
exercita о influenta determinanta asupra conduitei. Orice

recurgere, in argumentare, la notiunea de onoare se leagS de
ideea c3 individul este simbolul unui grup. Onoarea variazS odata
cu grupul §i presupune, de altfel, о anumita superioritate a
acestuia. Dac3 vorbim despre onoarea persoanei, luSm persoana
ca reprezentant simbolic al grupului oamenilor. Juramantul pe
onoare nu se refera la valoarea individului, ci la relatia sa
simbolica cu grupul.
Conduita unui individ poate dezonora grupul; dac3 ea il
dezono- reaz3 §i pe individ, este pentru c3 ea antreneaza
excluderea lui din grup ?i, in ultima instanta, chiar §i din randul
oamenilor. Este considerat un ciumat, de a c3rui contaminare
simbolica ne temem. Aceasta se va traduce din punct de vedere
juridic prin moarte civila; in anumite cazuri presiunea moraia va
impinge la suicid.
Recurgerea la simbol poate juca un rol exceptional atat in
prezentarea premiselor, cat §i in ansamblul argumentarii. Tot
ceea ce prive§te simbolul este presupus a se referi la simbolizat.
§i, cu toate с a raportul dintre simbol §i simbolizat nu este strict
reversibil1 - dar avem aici un caracter pe care 1-am observat in
toate legaturile, cu exceptia catorva legaturi formale ale
argumentarii cvasi logice -, simbolul se modifica prin folosirea
lui ca simbol. Oricare ar fi geneza legaturii simbolice, admisa in
general, intre leu §i curaj, fiecare nou uzaj al acestei legaturi, in
argumentare, confera leului anumite caractere §i о anumita
valoare legate de curaj.
Simbolul este in general mai concret, mai suplu decat
simbolizatul, ceea ce va permite concentrarea in atitudinea
privind simbolul - precum faptul de a saluta drapelul - a unei
atitudini privind simbolizatul care ar cere, pentru a fi injeleasa,
lungi dezvoltari. Tehnica Japului ispa§itor simplifica
comportamentele, prin utilizarea raportului simbolic de
participare intre individ §i grup.
Simbolul este nu numai mai suplu, dar el se poate impune cu
о prezenja pe care nu ar avea-o simbolizatul: drapelul pe care-1
vedem, sau pe care-1 descriem, poate flutura, plesni in vint, se
poate arbora. Simbolul, in ciuda legaturilor de participare,
1 Cf. Silvio CECCATO, Divagazioni di animal semioticum, Sigma, 4-5,1947.
pastreazS о anumita individualitate care permite manipulate cele

mai variate. „Nu mai exists Pirinei" nu evocS numai о idee
politics, ci §i tensiunile, pericolele unei frontiere, totalitatea
eforturilor necesare pentru a о anihila.
Orice simbol poate fi utilizat ca semn §i poate servi drept
mijloc de comunicare, cu conditia ca el sS se integreze intr-un
limbaj inteles de auditori. Dar legStura simbolicS nefiind nici
donvenjionalS, nici bazatS pe о structurS a realului universal
cunoscutS §i admisS, semnificatia unui simbolism poate fi
rezervatS doar inijiatilor, pentru altii putand rSmane total
incomprehensibilS; ceea ce era simbol i§i va pierde complet
caracterul de simbol dacS aceastS initiere lipsejte.
Este posibil totu§i ca, dupS ce i§i vor fi pierdut aspectul lor
simbolic, anumite realitSti sS continue a fi utilizate ca semne,
ca mijloace de comunicare pur conventionale. Ele vor fi, ca sS ne
exprimSm astfel, desacralizate §i vor juca atunci un rol complet
diferit in viata spirituals. Simbolul devenit semn desemneazS
intr-un mod mai adecvat obiectul semnificat decat о fScea
anterior, este mai bine adaptat la nevoile comunicSrii, pentru cS a
pierdut unele dintre aspectele care ii erau proprii, care ii
confereau о realitate independents de cea a simboli- zatului; dar
acest avantaj al simbolului devenit semn este compensat de faptul
cS actiunea asupra semnului nu mai antreneazS actiunea asupra
semnificatului.
S3 nu uitSm totu§i cS, asemenea oricSrei legSturi, Ieg3tura
simbolicS se poate aplica discursului insufi. C3 are sau nu о
origine simbolicS, semnul verbal poate fi considerat ca avand о
legSturS magicS cu semnificatul: discursul actioneazS asupra a
ceea ce enuntS. Pe de altS parte, actiunea asupra semnului va
putea simboliza actiunea asupra semnificatului: precum cutare
neglijentS in pronuntarea unui substantiv propriu, suprimarea
unor terminatii, inlocuirea unor consoane cu altele, tot atatea
acjiuni care pot interveni in mod indirect, voluntar sau nu, asupra
conceptiei pe care auditorul §i-o face despre semnificat.
Precaritatea legSturii simbolice, adSugatS puterii sale
evocatoare ?i fortei sale emotive, tine fSrS indoialS de faptul cS
ea nu este deloc supusS justificSrii. Simbolurile exercitS о
actiune incontestabilS asupra celor care recunosc legStura
simbolicS, dar nu au nici о actiune asupra celorlalti: ele sunt

caracteristice unei culturi particulare, dar nu pot servi pentru
auditoriul universal, ceea ce confirms aspectul lor irational.
416 Teluiicik argumentative
Totuji, dacS legaturile simbolice sunt extrem de variate, daca

ele sunt precare §i particulare, existenta insa§i a simbolurilor §i
important care le este acordata nu sunt a§a. Valoarea simbolica in
abstracto poate constitui deci, contrar simbolurilor particulare,
obiectul unei argumentari rationale, al unei argumentari care
tinde c3tre universal. La fel se intampla §i cu ceea ce prive?te
orice argumentare care cere s3 nu se neglijeze, s3 nu se
subestimeze legaturile simbolice proprii anumitor medii, cand ne
adres3m lor: ceea ce se cere, in acest caz, este pur §i simplu
respectul unui fapt, care este rolul jucat de simbolurile
determinate intr-o anumita societate.
Figurile de substitute, metonimia $i sinecdocn, au fost, in
functie de autori, descrise §i definite in mod divers1.
Ceea ce ni se pare c3 merita atentie, in aceea§i masura ca
raportul structural dintre termenii inlocuiti unui cu altul, este de a
vedea dac3 exista intre ei о legatura reala §i care este aceea. Pe
acest plan, intre figurile de substitute va арЗгеа о distinctie
importanta.
E о legatura simbolica, se pare, in aceasta metonimie luata
de la Flechier de catre Dumarsais:
Acest om [Macabeul] (...) care il bucura pe Iacob cu virtuJile sale
§i
cu faptele lui de vitejie2.
„Iacob" pentru a desemna poporul evreu, „John Bull" pentru
a desemna Anglia, „camajile negre" pentru а-i desemna pe
fasci§ti sunt tot atatea simboluri. La fel „sceptrul" pentru
autoritatea regala, „palaria" pentru cardinalat, „Marte" pentu
razboi, §i poate chiar „sticla" pentu vin, ,,un persan" pentru un
covor provenit din Persia §i ,,un filip" pentru о moneda cu efigia
lui Filip.
In sinecdoci, precum „panza" pentru vapor, „muritori" pentu
oameni, vom vedea, dimpotriva, c3 termenul substituit nu mai
este unit cu cel pe care il inlocuie§te printr-o legatura simbolica,
ci c3 marcheaza un aspect caracteristic obiectului desemnat: cand
pentu c3 este о parte din el, suficienta pentru a-1 recunoa§te
1 Cf. in special BARON, De la Rhetorique, pp. 341 la 345; Cl.-L. ESTEVE, Etudes
philosophiqiies sur Гexpression litteraire, pp. 223-225.
2 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 53. Cf. FLECHIER, Oraison funebre de Turenne, p. 4.
(panza); cSnd pentru ca este genul acestuia, dar un gen care

permite caracterizarea lui in modul cel mai pertinent (muritorii
prin opozitie cu zeii).
Este de la sine inteles c3, dac3 suntem atenti mai ales la
legatura dintre termeni, vom putea adesea ezita intre interpretarea
ca metonimie sau ca sinecdoca. S3 notam numai c3, dac3 toate
figurile sunt supuse unor convenience culturale (am fi ridicoli,
pretinde Dumarsais, daca am spune сЗ о armata navala era
compusa dintr-o suta de catarge)1, figurile bazate pe legatura
simbolica sunt cele mai precare - cu exceptia cazului in care
devin semne ?i i?i pierd caracterul de figura.
g 76. Argumentul dublei ierarhii aplicat legaturilor de

succesiune §i de coexistent^
Ierarhiile, ca ?i valorile, fac parte din acordurile care servesc
drept premise discursului; dar putem, de asemenea, argumenta in
legatura cu ele, ne putem pune intrebarea daca о ierarhie este
intemeiata, unde sa situ3m vreunul din termenii ei, putem ar3ta
c3 cutare termen ar trebui s3 ocupe cutare loc mai degraba decat
un altul.
Diverse argumente vor putea fi utilizate in acest scop.
Totodata, cel mai adesea ne vom baza pe о corelare intre termenii
ierarhiei discutate §i cei ai unei ierarhii admise: vom recurge la
ceea ce noi numim argument al dublei ierarhii. Uneori, chiar
ierarhiile sunt prezentate ca fiind legate in a§a fel, incat una
dintre ele serve?te drept criteriu sau drept definitie celeilalte.
Cand auzim afirmandu-se c3 cutare om este mai putemic decat
celalalt, pentru c3 ridica greutati mai mari, nu ?tim intotdeauna
dac3 aceasta ultima ierarhie serve?te drept fundament sau drept
criteriu celei dintai.
Argumentul dublei ierarhii este adesea implicit. Intr-adev3r,
in spatele oricarei ierarhii se vede profilandu-se о alta ierarhie;
acest recurs este natural ?i se produce in mod spontan pentru c3
ne d3m seama c3 tocmai in acest fel va incerca interlocutorul,
f3r3 indoiaia, sa-?i sustina afirmatia. Pan3 intr-atat, meat
meditatia asupra ierarhiilor duce adesea la negarea faptului c3 ar
putea exista ierarhii simple. Trebuie s3 ne ferim s3 credem totu§i
ей ierarhia pe care interlocutorul ar utiliza-o ca justificare este in

mod necesar cea la care ne gandim. Cand ne intrebam de ce
cutare informatie apare sub un titlu mai mare decat о alta, s-ar
putea spune ей ea este mai importanta, mai interesanta, mai
surprinzatoare, dar se vede c3 ierarhia care ar trebui sa о
intemeieze pe cea a titlurilor r3mane implicita §i vag3.
Dubla ierarhie exprima in mod normal о idee de
proportionalitate, directa sau inversa, sau cel putin о Ieg3tur3
termen la termen. Totodata, in multe cazuri, legatura se reduce,
cand este examinata de aproape, la ideea unei corelari statistice,
in care termenii ierarhizati ai uneia dintre suite sunt legati de о
medie a termenilor apartinand celeilalte. Este cazul, spre
exemplu, cand apreciem talia a doi oameni dup3 lungimea
probabila a membrelor lor.
Dar este de la sine inteles c3 numeroase ierarhii nu pot fi
nici descrise, nici intemeiate cu ajutorul unor elemente omogene,
cuantificabile sau m3surabile. Or, tocmai atunci cand ne afl3m
in fata unor ierarhii calitative, neputand fi inlocuita cu m3surarea
sau calculul, argumentarea joac3 cel mai mare rol, iar pentru a
sustine aceste ierarhii, vom recurge la altele, adesea imprumutate
din lumea fizica. Ne vom servi, spre exemplu, de notiuni de
adancime, de inaitime, de marime, de consistent.
Ierarhia cantitativ3 care pare сЗ о subintinde pe cealalta este
probabil reglata ea ins3§i de о ierarhie de valori; astfel, atunci
cand Sfantul Anselm a tras concluzia c3 Iibertatea de a nu putea
p3c3tui este mai mare decat Iibertatea de a putea sau a nu putea
p3c3tui, ierarhia de intensitate deriva din aceea c3 noi atribuim о
mai mare valoare primei libertati1. Unele maxime, precum „cine
poate cel mai mult poate cel mai putin", care desf3§oar3 о
argumentare cvasi logica - includerea p3rtii in intreg -, nu pot fi
justificate sau aplicate decat prin recurgerea la ierarhii duble din
care majoritatea sunt, in ciuda aparenfelor, calitative.
La drept vorbind, pufin conteaza, pentru uzajul lor, geneza
multora dintre aceste ierarhii duble. Vom face totu§i, pentru a le
justifica folosirea, un efort pentru a descoperi, intre cele dou3
ierarhii, un raport bazat pe real, prin recurgerea la nofiunea de
simbol, in special. Sau ne
1 Sf. ANSELM, De libera arbitrio, cap. I, Patrol, latine, t. CLVIII, col. 490 C-491 A.
vom strSdui s3 vedem intre cele dou3 serii о legatura ?i mai

stransa, cele dou3 neformand decSt о aceeafi realitate: astfel,
pentru Cassirer, referinfele spatiale sunt о forma indispensabila
constituirii obiectelor de gandire1; pentru multi dintre
contemporani, precum Sartre, Merleau- Ponty, Minkowski,
calitajile morale ?i calitatile fizice au una fi aceeafi r3d3cina de
semnificatie2, iar c3nd Gabriel Marcel afirma c3 viata
credinciosului este superioara celei a necredinciosului pentru c3
este mai plin3, el subliniaza explicit c3 aceasta expresie trebuie
Iuat3 cu sensul de plenitudine „metafizica" 3, excluzand astfel, din
principiu, orice referire fie la un recipient mai mult sau mai putin
plin, fie la о materie mai mult sau mai putin densa.
Toate legaturile intemeiate pe structura realului, fie c3 sunt
de succesiune, fie de coexistent, vor putea servi la legarea a dou3
ierarhii, una de cealalta, fi la intemeierea argumentului dublei
ierarhii.
Relatia de la cauz3 la efect este cea care va permite
ierarhizarea variatiilor de volum ale unui corp In functie de
variatia temperaturii. Invers, о ierarhie a scopurilor ne poate ajuta
la stabilirea unei ierarhii a mijloacelor, conform remarcii lui
Aristotel:
Din doi factori producStori, este mai bun acel al cSrui scop este
mai
bun4.
О fiinta rationale nu se poate conforma acestei duble ierarhii.
De aici, forta argumentului lui Leibniz, luat din Evanghelie:
(...) ingrijindu-se de pflsSrele, el [Dumnezeu] nu va neglija
fSpturile
inzestrate cu ratiune, care ii sunt infinit mai dragi...1
Bossuet se serve§te de acelafi argument in predicile sale:
Voi v-ati depart de atatea ori pe voi injivS pentru a servi
ambifiei $i bog3fiei, depa?iti-va cateodata pentru а-i servi lui
1 E. CASSIRER, The philosophy of symbolic forms, vol. I, p. 199.
2 J.-P. SARTRE, Fiinta $i neantul, pp. 695-696; M. MERLEAU-PONTY, Pltenonienologie de
la perception, p. 329; E. MINKOWSKI, Le laugage et le vecu, in vol. Semantica din Arcltivio di
Filosofia, 1955, pp. 358, 362.
3 G. MARCEL, Le monde casse §i Position et approches concretes dn myslere ontologique, p.
259.
4 ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 1,116 b. (Ed. rom.: IRI, Bucurefti, 1998, p. 365; n.t.)
Dumnezeu §i rapunii1.
El il utilizeazS in alta parte invocand о ierarhie a scopurilor
bazata ea ins3§i nu pe valoarea lor proprie, ci pe ufurinta in a le
atinge:
Dac3 el [demonul] se invarto$eaz3 cu atata fermitate
impotriva lui Dumnezeu, de§i §tie c3 toate eforturile sale vor
fi inutile, ce nu va intreprinde el impotriva noastra, а сЗгог
siabiciune ne-a incercat-o atat de des2?
Acest argument este de acela§i ordin ca locul lui Aristotel:
Iar dintre dou3 mijloace, [este preferabil] acel care se
afla mai aproape de scop-1.
Mai des decat pe legaturile de succesiune, dubla ierarhie se
intemeiaza pe legaturile de coexistenta. A§a se face c3 ierarhia
persoanelor antreneaza о ierarhizare a sentimentelor lor, a
actiunilor lor, a tot ceea ce emana de la ele. Este ceea ce exprima
acest loc al lui Aristotel:
Preferabile sunt insu$irile mai bune §i mai vrednice;
ЬипЗоагЗ, preferabil este ceea ce are Zeul fa[3 de ceea ce
are omul, ceea ce are sufletul fa[3 de ceea ce are corpul3.
Celebra replica a Antigonei nu constituie decat о aplicatie in
acest
sens:
Iar eu porunca ta/N-o socotesc atat de tare-
ncat pe om S3-1 fac-a-nfrange chiar $i legile
zeiejti4.
Atitudinea Antigonei este legitima, atitudinea opusa este
ridicola:
E amuzant s3 constatam c3 exista oameni in lume care,
renun(3nd Ia legile lui Dumnezeu fi ale naturii, fi-au f3cut ei
legi сЗгога li se supun cu exactitate, cum ar fi adepfii lui
Mahomed, hofii, ereticii etc.5
1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur I'eficacite de la penitence, p. 567.
2 LEIBNIZ, Disertafie metafizica, XXXVII, p. 463. (Ed. rom.: Humanitas, Bucure$ti, 1996,
XXXVII, p. 89; n.t.)
3 Ibid.
4 SOFOCLE, Antigone, trad, de Lecomte de Lisle, p. 249. (Ed. rom.: Editura Garamond
international, Bucure§ti, 2002, p. 37; n.t.)
5 PASCAL, Cugetari, p. 898 (393 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea, 1998, p.
308; n.t.)
Argimietttele bazate pe structura realului 421
Toata aceasta argumentare, pentru a fi eficienta, presupune

evident un acord prealabil asupra ierarhiei persoanelor. Cand
Iphicrates, care 1-a intrebat pe Aristofon dac3 ar preda vase
pentru bani, dup3 r3spunsul negativ al acestuia exclam3:
Tu, Aristophon fiind, nu le-ai preda, in schimbeu, fiindca
sunt Iphicrates, le-af fi predat?1,
acest argument nu are valoare decat pentru del care nu se
indoiefte de superioritatea morala a lui Iphicrates.
Argumentarea prin dubla ierarhie primefte la Aristotel cateva
aplicatii curioase, bazate pe raporturile care exista, in metafizica
sa, intre о esenta fi incarn3rile sale. El nu va ezita s3 spun3 c3:
Dac3 A este, obligatoriu, mai bun decat B, cel mai bun
dintre Iucru- rile confinute in A este mai bun decat cel mai
bun dintre cele confinute in B: spre exemplu, daca omul este
mai bun decat calul, cel mai bun om va fi, de asemenea, mai
bun decat cel mai bun cal
fi invers:
(...) dac3 omul cel mai bun este mai bun decat cel mai
bun cal, fi omul este mai bun, in chip absolut, decat calul2.
EI va rationa in acelafi fel despre in3ltimea barbafilor fi a
femeilor3, admitand implicit c3 dispersia, in sens statistic, in
diferitele grupuri r3mane intotdeauna aceeafi.
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 23, 1398 a. (Ed. rom.: Ed. IRI, Bucurefti, 2004, p.
271; n.t.)
2 ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 2,117 b. (Ed. rom.: p. 369; n.t.)
3 ARISTOTEL, Retorica, cartea I, cap. 7,1363 b,. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurefti, 2004,p.
125; n.t.)
422 Tehnicile argiimen tative
De altfel, fi in biologia contemporanS relatia de coexistent,

mai degraba decat relatia cauzala, subintinde raporturile dintre
ierarhii ale diferitelor caractere la un acelafi individ - spre
exemplu inaljime fi greutate - sau chiar intre ierarhii ale speciilor
fi ierarhia unui caracter dat - spre exemplu, locul in linia
evolutiva fi greutatea creierului.
Dublele ierarhii sunt adesea utilizate pentru a extrapola una
dintre ierarhii:
DacS barbarilor le place s3 tr3iasc3 de pe о zi pe alta,
obiectivele noastre trebuie s3 aiba in vedere eternitatea
secolelor1.
Este totufi greu de spus dac3 extrapolarea nu privefte strict
decat una dintre ierarhii. Durata de prev3zut este extrapolata pan3
la a acoperi eternitatea, dar omul nu este oare fi el impins, in acest
caz, dincolo de conditia lui? Faptul c3 extrapolarea ar putea privi
ambele ierarhii reiese foarte bine din exemplul urmStor:
Conftiinta este in general captivS in corp; ea este
concentrata in centrele creierului, al inimii fi al buricului
(mental, emotiv fi senzorial). Cand simtiti c3 ea sau ceva din
ea se ridic3 fi se fixeazS deasupra capului, (...) acesta este
mentalul din voi care ia aici contact cu ceva superior
mentalului obifnuit2.
Extrapolarea poate consta fi in a trece de la gradele pozitive
la gradele negative ale unei calitati sau ale unei situatii fi invers.
Se pare c3 argumentul dublei ierarhii este cel care formeaz3 baza
a ceea ce anticii numeau „argumentul contrariilor" fi din care iata
dou3 exemple:
Faptul de a fi cumpStat est bun; c3ci faptul de a fi
necumpStat este dSunator. (...) Dac3 rfzboiul este
responsabil de nenorocirile prezente, acestea trebuie
indreptate cu ajutorul p3cii3.
Aceste argumente, а сЗгог analiza in funcfie de subiecte fi
predicate pare artificial fi suspecta, se justifica dac3 se admite о
dubla ierarhie care s3 se extinda asupra gradelor negative ca §i
1 CICERO, De Ora tore, cartea II, § 169.
2 Shri AUROBINDO, Gltidul yoga, p. 90.
3 ARISTOTEL, Relorica, cartea II, cap. 23,1397 a; cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II,
cartea V, cap. X, § 73. (Ed. rom.: IRI, Buc., 2004, p. 267. Traducere de Maria-Cristina Andriej; n.t.)
pozitive ale unei calitaji sau ale unei situaJii, mentiunea de

termeni opu§i nefiind decat о facilitate lingvistica, menita s3
indice, cu aproximatie, pozijia respective a termenilor.
Argumentul dublei ierarhii permite sprijinirea unei ierarhii
contestate pe о ierarhie admisa; el aduce prin aceasta cele mai
mari servicii cand este vorba de a justifica reguli de conduita.
Ceea ce este preferabil trebuind s3 fie preferat, determinarea
acestuia ne dicteaz3 comportamentul. Dac3 unele legi sunt
preferabile altora, lor trebuie s3 ne supunem §i nu altora; dac3
unele virtuti sunt in mod obiectiv superioare, trebuie s3 ne
straduim s3 le dobandim in timpul vietii. Prin intermediul unor
duble ierarhii ajung considerable metafizice s3-i furnizeze eticii
un fundament, ca in acest exemplu caracteristic pentru Plotin:
A§adar, fiindca cel pe care il c3ut3m este unu, iar noi
examinam principiul tuturor, binele §i cel prim, nu trebuie s3
ne indepartam de cele din jurul celor prime, cSzand pan3 la
ultimele dintre toate, ci, indreptandu- ne spre cele prime, s3
ne indepartam de cele sensibile, care sunt ultimele (•••)’•
Unei ierarhii ontologice ii va corespunde о ierarhie etic3 a
condu- i tel or.
Printr-o contra-lovitur3 destul de u§or de inteles, dac3 nu
e§ti dispus s3 admiti reguli de conduita care rezulta din admiterea
unei duble ierarhii, aceasta va fi ea ins3§i ruinata. Este sensul
remarcii lui Ificrate care le spune celor care doreau s3-I
constranga la liturghii pe fiul s3u, prea tan3r, dar inalt pentru
varsta lui:
DacS ii considera pe cei inalti dintre copii adultii, atunci
vor declara prin vot c3 cei scunzi dintre adulfi sunt copii1.
Se vede, prin acest exemplu, c3 argumentarea prin dubla
ierarhie este uneori utilizata pentru a conduce la ridicol; se arata
c3 enunturile adversarului implica о dubla ierarhie inadmisibila.
Respingerea unei duble ierarhii se face, fie contestand una
dintre ierarhii, fie contestand legStura stability intre ele - ceea ce
presupune о schimbare in conceptia despre real care a fost
propusa -, fie arStand c3 о alta dubla ierarhie vine sS combats
efectele celei dintai. Dimpotriva, acceptarea unei duble ierarhii
confirms in general structura realului care a fost invocatS pentru
1 ARISTOREL, Retorica, II, cap. 23,1399 a. (Ed. rom.: p. 277; «./.)
a uni cele douS serii.

In aceastS privinta, listele de prezenta §i de absenta, care ar
putea fi considerate drept un caz particular de duble ierarhii
limitate la gradul 0 §i 1, pot fi considerate, dintr-un alt punct de
vedere, drept un caz foarte general, care se refera la legaturi а
сЗгог structurS nu este precizatS §i pe care observatia trebuie sS
ne permits sS о elaborSm.
Argumentarea prin dublS ierarhie stS, ni se pare, la baza
unor tehnici de atttplificare bine cunoscute. Ca dovadS, acest
exemplu dat de Quintilian:
Putem aprecia statura eroilor celebri dupS armura lor.
Exemple ne sunt scutul lui Ajax fi lancea Pelias a lui Ahile1.
О altS tehnica, bazata pe corelafia dintre о ierarhie de acte §i
cea a calific3rilor lor, consta in a opera о deplasare a celei de-a
doua duble ierarhii in intregime; astfel credem c3 pot fi
interpretate cel mai bine, in intreaga lor generalitate, unele
mijloace descrise de antici:
DupS ce am prezentat fapte deosebit de crude sub forma
cea mai odioasS, le atenuSm intenjionat, pentru ca
urmatoarele s3 рагЗ mai grave. Astfel a procedat Cicero,
zicand cuvintele cunoscute: „Dar acestea sunt grefeli ufoare
cand e vorba de acuzatul nostru"2.
Dac3 deplasarea calificSrilor se efectueaza in sensul
ingro§3rii, este normal s3 nu se mai reu§easc3 s3 se g3seasc3
cuvinte pentru a desemna crimele cele mai atroce:
Este о josnicie s3 fie aruncat in inchisoare un cet3(ean
roman, о crimS sa fie batut cu vergile, aproape un paricid s3
fie executat; cum voi putea numi actiunea de a-I crucifica3?
Una din cele doua ierarhii pare deci incapabila s3-i urmeze
celei- lalfe. Putem pretinde c3 aceasta carenja este definitive fi ca
putem desemna ca inexprimabil, incomparabil termenii care
dep3fesc un anumit grad al ierarhiei date fi prezinta, ca s3 ne
exprimam astfel, valori de un alt ordin.
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VIII, cap. IV, § 24. (Ed. rom.: Minerva,
Bucurefti, 1974, p. 343; n.t.)
2 Ibid., cartea VIII, cap. IV, § 19 (ed. rom., p. 34; n.t.).
3 Ibid., cartea VIII, cap. IV, § 4.
Aproape toate argumentele dublei ierarhii pot fi tratate ca

argumente a fortiori; scopul nu este atunci de a gasi locul exact al
unui element intr-o ierarhie cu ajutorul unei alte ierarhii, ci de a
determine о limita a quo. Astfel, in argumentul lui Leibniz citat
mai sus, se afirma c3 responsabilitatile pe care Dumnezeu le da
oamenilor vor fi cel putin tot atat de adecvate precum cele date
pasarilor. Dac3 zeii nu sunt omniscienti, cu atat mai putin
oamenii1; sacrificiile pe care fi le impune о ruda indep3rtata ar
trebui sa fie a fortiori asumate de о ruda mai apropiata2.
Vom p3stra totufi numele de argument a fortiori, in sens
strict, pentru unele argumente in care limita este intarita de о alta
dubla ierarhie din care face fi ea parte. Ca in acest text de
Isocrate:
Nu este rufinos oare c3 alt3dat3 era de-ajuns doar unui
dintre noi pentru a salva orafele altora, in timp ce ast3zi
intregul nostru popor este incapabil fi nici тЗсаг nu incearca
s3 salveze propria noastra patrie1?
Astazi argumentele a fortiori sunt adesea enuntate mai
discret:
Eu cred сЗ о mare putere trebuie s3 fie marinimoasa. §i
cum, intr-o oarecare m3sur3, acest guvern este vinovat, ar
trebui s3 arate mai multa marinimie1.
Cea de-a treia ierarhie care intrS in joc, fi pe care о vom
numi confirmation, nu derivS termen cu termen din prima, cum
ar putea fi cazul in inlSntuiri de ierarhii precum: Zei, oameni -
legi divine, legi omenefti -, supunere la legi divine, supunere la
legi omenefti. Ea nu-i este deci cu totul paralelS, dar se bucurS de
о independents relativS. DacS este vorba de a stabili о conduits, о
vom lega de elemente diverse, precum cauzS, efecte, conditii,
care sS permits constituirea mai multor ierarhii duble care
acfioneazS in acelafi sens. In exemplul lui Isocrate, cea mai mare
importantS a scopului urmSrit fi superioritatea mijloacelor de
care dispuneau ei vor tinde sS sporeascS rufinea care rezultS din
confruntarea dintre cele douS situatii.
1 ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, IV, 1397 b. (Ed. rom.: Ed. IR1, Bucurefti, 2004,
p. 269; u. t.)
2 Cf. M. PROUST, In cautarea timpului pierdut: Cuenuantes, p. 234.
-1 ISOCRATE, Discursuri: Archidanws, § 54.
Unele antiteze, in special figura denumitS contrara in

Retorica pentru Herennius, care „fiind date douS lucruri opuse, il
folosefte pe unui la a-1 demonstra pe celSlalt pe scurt fi cu
ufurintS"1, nu sunt nimic altceva decat argumentul a fortiori. IatS
unui dintre exemplele citate:
Cel pe care 1-ai cunoscut ca prieten perfid, cum crezi cS va putea
fi
dufman loial?
Ceea ce incitS, se pare, la a vedea aici о figurS este balansul
frazei; dar este vorba despre figurS argumentativS in mod
esential.
Aplicate discursului insufi, argumentele dublei ierarhii vor
putea servi la a-1 situa, fie prin IegSturi de succesiune, fie prin
legSturi de coexistentS; ele se vor referi la scopurile lui, la
mijloacele pe care le utilizeazS, la oratorul de la care provine, la
auditoriul cSruia i se adreseazS, elemente care, toate, pot face
parte din nifte ierarhii. Una dintre cele principale ar fi clasificarea
auditoriilor dupS extensiunea lor. Nu este imposibil ca о astfel de
ierarhie sS se prezinte in mod spontan in mintea auditorilor, ca ea
sS le influenteze judecata asupra discursului fi sS-i modifice
efectele.
§ 77. Argumente privitoare la diferentele de grad §i de ordin
Analizand argumentul dublei ierarhii, am insistat asupra
faptului c3 ierarhiile care ii servesc drept fundament pot fi
cantitative sau calitative; se intampla chiar ca una dintre ele s3
fie calitativa dar ca cealalta s3 fie cantitativ3, ca in corelajiile
stabilite in fizica intre culorile §i lungimile de unda, spre
exemplu.
Ierarhiile cantitative nu prezinta intre termenii lor decat
diferenfe numerice, diferente de grad sau de intensitate, fara s3
existe intre un termen fi urmatorul о intrerupere datorata faptului
c3 se trece la un alt ordin.
Importanta acestei distinctii intre grad fi ordin este bine
marcata de acest cuvant al lui Ninon de Lenclos catre cel care ii
povestea c3 Sfantul Denis, decapitat, ar fi parcurs trei kilometri
purtandu-fi capul in maini: „Doar primul pas conteaz3".

Raspunsul este amuzant pentru c3 subliniaz3 valoarea

exceptional a unei diferente de ordin in raport cu о diferenta de
grad.
lntroducerea unor consideratii referitoare la ordin, fie c3
rezulta din opozitia dintre о diferenta de grad fi о diferenta de
natura, fie din una intre о diferenta de modalitate fi о diferen(3 de
principiu, are efectul de a minimaliza diferentele de grad, de a
egaliza mai mult sau mai putin termenii care nu difera intre ei
decat prin intensitate fi de a accentua ceea ce ii separ3 de
termenii de un alt ordin. Dimpotriva, transformarea unor
diferente de ordin in diferente de grad produce efectul invers; ea
apropie unii de altii termeni care рЗгеаи separati de о frontiera de
netrecut fi pune in valoare distantele dintre grade, lata un text in
care Cicero reia unele idei stoice:
Nu trebuie s3 judecSm acfiunile rele dup3 rezultatul lor,
ci dup3 viciul pe care-1 presupun.
Substanfa grefelii poate fi mai mult sau mai pufin
considerabilfl, dar grefeala in ea insSfi (...) nu inseamna nici
cel mai mult nici cel mai putin. Ca un navigator pierde un
vapor inc3rcat cu aur sau о ЬагсЗ inc3rcata cu paie, va fi о
oarecare diferenja in ceea ce privefte valoarea pierduta, dar
nici una in privinfa incompetentei navigatorului (...) este
vorba despre a face r3u dep3find limitele: odata limita
depdfita, grefeala este facuta;
oricat de departe ati merge dincolo de barierS, nu veti
adSuga nimic gre§elii de a fi trecut dincolo de ea1.
Refuzul de a ierarhiza gre§elile dup3 consecintele lor,
decizia de a nu tine cont decat de viciile subiectului tind s3
stabileasca intre actiuni о ierarhie axiologica caracterizata printr-o
intrerupere brusca intre ceea ce este permis §i ceea ce este
interzis. Cea mai mare sau cea mai mica gravitate a gre§elii este о
apreciere f3r3 importanta: toate apartin unui aceluia§i ordin; ceea
ce conteaza inainte de toate este calitatea naturii umane revelata
prin actul in discutie.
Pasajul urmator din Filipica a treia il aminte§te pe cel al lui
Cicero:
Filip a pus stSpanire pe Serrion §i Doriskos si a gonit
din fortul Serrion §i din Muntele Sfant garnizoanele pe care
1 CICERO, Paradoxa stoicorum, III, § 20.
generalul vostru le a$ezase acolo. §i totu$i ce l-a indemnat

s3 se dedea la asemenea fapte? El jurase doar s3 respecte
pacea. Nimeni s3 nu-mi spunS: „Ce important au aceste
neinsemnate cuceriri?" sau „Ce ingrijorari pot provoca ele
cetatii noastre?" Dac3 acestea sunt lucruri f3r3 important si
nu vor pricinui nici о ingrijorare, aceasta este о alta
problema. Dar daca cineva va incalca un act pios $i drept
cum este jurSmantuI, fie intr-o masura mai mica, fie intr-o
masura mai mare, acest lucru are aceeaji valoare1.
Se vede c3 aceasta tehnica de egalizare este adesea utilizata
cand exista temerea c3 un anumit lucru, la gradele sale inferioare,
pare putin demn de atentie: pentru a preveni un astfel de fapt,
aceste grade inferioare sunt destinate sa participe la valoarea
asociata in mod normal cu gradele cele mai inalte. Ducand astfel
problema pe terenul principiilor, ea nu mai este apreciata numai
din punct de vedere utilitar. Afirmarea unei distincjii
fundamentale se opune strictei aplicari a argumentului pragmatic.
Probabil c3 trebuie v3zuta о folosire a acestei tehnici de
egalizare in unele procedee de арЗгаге: vom recunoa§te, vom
dezvalui о parte minima a faptelor, scontand pe faptul сЗ о
diferenja de grad va fi considerata, in cazul de faja, drept mai
pujin grav3 decat о diferenja de natura §i ca vom fi in largul
nostru in fa[a repro§ului de a-fi mintit, de a fi trecut ceva sub
tacere.
Transformand о diferenta de natura in diferenta de grad,
grup3m ceea ce putea рЗгеа a fine de ordine nem3surabile. lata
un pasaj semnificativ din Bergson:
Diferenta este profunda [intre ?tiinta antica ?i $tiinta
moderna). Intr-o anumita privinja, ea este chiar radicaia. Dar,
din punctul de vedere din care privim noi, este о diferenta de
grad, mai curand decat de natura. Spiritul uman a trecut de la
primul gen de cunoastere la al doilea, prin perfectionare
treptata, cSutand doar о precizie mai mare. Intre cele doua
§tiinte este acelafi raport ca intre consemnarea fazelor printr-
o clipire din ochi ?i inregistrarea lor mult mai completa prin
fotografierea instantanee2.
1 DEMOSTENE, Discursuri: Filipica a treia, §§ 15, 16. (Ed. rom.: Ed. pentru Literatura,
Bucuresti, 1969, pp. 126-127; n.t.)
2 BERGSON, Evolutia creatoare, p. 359. (Ed. rom.: lnstitutul European, la§i, 1998, p. 300;
n.t.)
Pomponazzi respinge orice distinctie de ordin Intre spiritual

§i material §i, prin aceasta, unui din fundamentele nemuririi
sufletului pretinzand c3 natura procedeaza in mod gradual, ca
deja formele inferioare, chiar vegetale, au un suflet mai mult sau
mai putin elaborat:
Exista animale intermediare, intre plante §i animale, ca
buretii marini, fixe ca plantele dar sensibile precum
animalele. Exista maimufa, despre care nu se §tie daca este
animal sau om; exista sufletul intelectiv, interme- diar intre
temporal §i ve$nic1.
Acela§i efect se obtine cu ajutorul unei ipoteze evolutioniste,
care nu poate trata specia uman3 ca apartinand unui alt ordin
decat restul regnului animal.
Atunci cand ne afl3m in prezenta a dou3 domenii de ordin
diferit, stabilirea gradului in interiorul unuia dintre ele are adesea
drept scop atenuarea intreruperii. Se preg3te§te astfel reducerea
unei diferente de ordin la о diferenta de grad. Ierarhizarea in
interiorul unuia dintre domenii se efectueaz3, intr-adev3r, in a§a
fel incat gradul s3u extrem formeaza о tranzitie intre cele dou3
domenii: astfel, ceea ce este cert §i ceea ce este incert se intalnesc
mai u§or incepand cu momentul in care exista grade in interiorul
incertului; la fel, apropierea intre judec3tile de valoare §i
judecatile de realitate se preg3te§te stabilind о gradare in
interiorul judecatilor de valoare2. Aceasta tehnica poate fi, de
altfel, utilizata cand in beneficiul unuia, cand in beneficiul
celuilalt dintre cele dou3 ordine:
$tiintele naturii au avansat mult catre ^tiinjele spiritului.
Ca urmare a acestui fapt, diferentele sunt probabil mai mult
de treapta decat de principiu3.
Dup3 cum pretindem ca ne aflam in prezenja unei diferente
de ordin sau a unei diferente de grad, vom da sau nu atentie
faptului care ar fi putut provoca, explica, garanta saltul de la un
ordin la altul, sau cel putin care ar fi putut sta marturie pentru
acest lucru. Deci argumentele referitoare la diferentele de ordin
pregatesc sau presupun adesea consideratii asupra fenomenului
1 Cf. E. GARIN, L'umanesiino italiano, pp. 175-177.

2 Spre exemplu, F. L. POLAK, Kennen en Keuren in de Sociale Weienschappen, pp. 95,180.
3/Ы„ p. 171.
care marcheaza intreruperea: transformarea, emergenta vor

explica saltul de la un ordin la altul in lantul evolutiv; convertirea
religioasa il va face pe individ s3 treaca de la un ordin al naturii
la cel al divinitatii. In general, acest eveniment- cheie este obscur,
imprevizibil, irajional; reducerea diferentelor de natura la
diferente de grad tinde s3 se dispenseze de astfel de elemente, s3
cantoneze spiritul in ceea ce este cunoscut, familiar, rational.
Printre in§iruiri, cea a timpului care se deruleaza joaca un rol
foarte important. Fenomenele сЗгога aceasta in§iruire le serve§te
drept ghid iau un aspect continuu, omogen §i adesea §i
cuantificabil: durata, cre§tere, imbatranire, uitare, perfecjionare
se pot cuantifica in functie de timpul scurs. Dar adesea
fenomenele succesive sunt fragmentate in a§a fel incat s3 devina
eterogene. Am facut deja aluzie la faptul c3 unele perioade
istorice sunt considerate drept esente, pentru care fenomenele
particulare nu ar fi decat manifestarea1. Aceste esenje joaca, din
punctul de vedere de care ne ocup3m aici, rolul de naturi, de
principii. tnseamna s3 spunem c3, de fiecare data cand vom
utiliza astfel de esenje, vom fi inclinaji s3 accentu3m rolul
evenimentelor sursa sau martor al discontinuitajii: revolufie,
r3zboaie, act arbitrar, ganditor de marc3, pe scurt orice fenomen
capabil s3 justifice sciziunea dintre doua faze ale istoriei. lnvers,
de fiecare data c3nd se va renunfa la unele esente, rolul acestor
evenimente se va reduce.
Pentru a minimaliza ideea pe care ne-o facem despre un
fenomen legat de о sciziune, vom fi obligaji, nu numai s3
inlocuinj diferenta de ordin printr-o diferenta de grad, dar §i s3
introducem noi diferente de ordin pe care le vom considera mai
importante. Luptand impotriva fricii de moarte, Montaigne ne
prezinta intreaga noastr3 viata ca pe о succesiune de „salturi"
care ne duce dincolo §i ale c3rei ultime momente nici тЗсаг nu
sunt cele mai grele:
(...) nu simtim nici о tresarire cand tinerejea moare in noi,
care este in esenta §i pe drept cuvant о moarte mai dura
decat este moartea toata a unei vieti lancede §i decat este
moartea la batranete. Cu atat mai mult cu cat saltul de la a
trai r3u la a nu trai nu este atat de greu, precum cel de la un
1 Cf. § 74: Actul $i esen(a.

1
trai dulce $i infloritor la un trai penibil §i dureros .
Impartind viata in mai multe epoci, саге mor una dup3 alta,
el suprapune pe imaginea mortii, graduala §i insensibila, о
imp3rtire in ordine, diferita de opozitia „viata-moarte", §i
diminueaz3 astfel sciziunea pe care aceasta din urm3 pare a о
introduce. Dimpotriva, cei care insista pe importanta mortii, §i
care ar vrea sa fac3 din ea centrul preocup3rilor noastre, nu vor
putea decat s3 inlature orice alte distinctii §i ierarhii ca nefiind
decat vanitate:
Astfel omul, va spune Bossuet, mic in sine §i ru§inat de
micimea sa, se straduieste sa creasca ?i s3-§i inmuljeasca
titlurile, posesiunile §i vanitatile: de atatea ori conte, de
atatea ori senior, posesor al atator bogatii, stapan al atator
persoane, ministru al atator consilii, §i tot a?a: totu§i, poate
s3 se mareasca cat ii va placed, nu este nevoie pentru a-1
rapune decdt de о singura moarte. (...) el nu indr3zne§te
niciodata sa se masoare dupa sicriul s3u, singurul care il
masoara totu§i just2.
Din cele de mai sus pare a rezulta c3 exista о opozitie clard
intre serii cantitative §i ierarhii intre termeni care tin de dou3
ordine diferite. Dar, de fapt, este posibil ca, la un moment dat, о
diferenta pur
1 MONTAIGNE, Bibl. de la Pleiade, Essais, cartea I, cap. XX, p. 104.

2 BOSSUET, Predici: Despre otioare, p. 173.
432 Tehnicile argiiiiientatii>e
cantitativa s3 antreneze trecerea la fenomene de un alt ordin.

A§a se face c3, pentru a relua un exemplu pe care 1-am citat in
alta parte1, cu ocazia discutiei, in anii de dupa r3zboi, despre
planul american de ajutor pentru Europa (planul Marshall),
promotorii au pretins сЗ о reducere a creditelor cu 25% ar
transforma ceea ce era conceput drept un program de
reconstructie intr-un program de asistenta: о schimbare
cantitativa ar antrena о schimbare a naturii inse§i a planului. Este
de la sine inteles c3 aceasta afirmatie tindea sa obtina un
minimum de credite, sub care obiectivele vizate nu ar mai fi fost
atinse.
СЗ о schimbare cantitativa poate antrena о schimbare de
natura, rationamentele, pe care grecii le numeau sorite, au scos-o
de mult timp in evidenja 2. Pornind dintr-un anumit moment,
bobul adunat langa bob formeaza о gr3mada, firele de p3r,
smulse unui dup3 altul, transforma un barbat cu p3r intr-unul
chel. Dar in ce moment trebuie fixata limita, este ea greu de
stabilit §i indispensabila? Nu exista criteriu obiectiv in aceasta
privinja, este nevoie de о decizie; cand aceasta va fi luata,
sciziunea va c3p3ta о importanta pe care doar determinarea
cantitativa nu ar putea-o justifica.
Existenta unor concepte va facilita sciziunea. Astfel
aspectele negative §i pozitive ale unei ierarhii, atunci cand sunt
indicate de un termen §i de negatia sa - precum cumpatare-
necump3tare, toleranta-intoleranta - , vor fi adesea interpretate ca
о diferenja de ordin3. Orice elaborare conceptual autentica
modifica intr-un fel sau altul ierarhiile admise, reducand о
distincjie de ordin la о diferenta de grad sau, invers, inlocuind о
ierarhie printr-o alta, considerata mai importanta. Aceste moduri
diverse de a structura §i de a restructure realul exercita efecte
indiscutabile asupra evalu3rilor §i a manierei de a le fonda.
1 Cf. Ch. PERELMAN ?i L. Olbrechts-Tyteca, Rhetorique et philosophic, p. 35 (Logique et

rh6torique).
2 Cf. § 66: Argumentul direcfiei.
3 Cf. mai sus, in § 76, argumentul contrariilor.
Legaturile care intemeiazS structura realului
CAPITOLUL III
a) iNTEMEIEREA PRIN CAZUL PARTICULAR
§ 78. Argumentarea prin exemplu

In paragrafele care urmeazS, vom analiza legaturile care
inte- meiazS realul prin recurgerea la cazul particular. Acesta
poate juca roluri foarte diferite: ca exemplu, el va permite о
generalizare; ca ilustrare, el va consolida о regularitate deja
stabilitS; ca model, el va incita la imitare. Vom examina succesiv
aceste trei tipuri de argumente.
Argumentarea prin exemplu implies - intrucat se recurge la
ea - un oarecare dezacord in privinta regulii particulare pe care
exemplul este chemat sS о intemeieze, dar aceasta argumentare
presupune un acord prealabil asupra posibilitStii inse§i a unei
generalizSri pornind de la cazuri particulare, sau cel putin asupra
efectelor inertiei1. Acest ultirn acord va putea fi pus la indoiala la
un moment dat, dar nu cu ajutorul unei argumentari prin exemplu
vom milita, la acest nivel al discutiei. De aceea problema
filosoficS a inductiei nu prive§te deloc tema noastrS actuals.
Cand este introdus in discurs un fenomen ca exemplu, adica
in calitate de amorsS a unei generaliz3ri? In favoarea cSrei reguli
exemplul citat constituie un argument? lata cele douS intrebSri
care se pun in mod normal.
Nu este obligatoriu ca orice descriere a unui fenomen sS
serveascS drept exemplu. Pentru unii teoreticieni ai istoriei, ar
avea caracteristica de a se lega de ceea ce, in evenimentele
studiate, este unic, ca urmare a locului particular pe care il ocupS
intr-o serie care, luatS in ansamblul
1 Cf. § 27: Acorduri proprii fiecSrei discutii.

ei( formeaz3 un proces continuu, caracterizat prin chiar

aceste evenimente.
In §tiinte, cazurile particulare sunt tratate fie ca exemple care
trebuie s3 duca la formularea unei legi sau la determinarea unei
structuri, fie ca e§antioane, adic3 ilustrare a unei legi sau a unei
structuri recunoscute. in drept, a invoca precedentul inseamna a-1
trata ca pe un exemplu care intemeiaz3 о regula, nou3 cel putin
sub unele dintre aspectele sale1. De altfel, о dispozifie juridica
este adesea privita ca un exemplu de principii generale, u§or de
recunoscut pornind de la aceasta dispozihe.
in multe circumstante, oratorul i§i manifesta cu claritate
intentia de a prezenta faptele ca exemple; dar nu se intampla
intotdeauna astfel. Unele reviste americane se complac in a
prezenta cariera cutarui mare industrial, a cutarui om politic sau a
unei stele de cinema, f3r3 a extrage de aici in mod explicit
inv3taminte. Aceste fapte sunt pur §i simplu о contribute la
istorie sau la anecdota, servesc drept exemplu pentru о
generalizare spontana, sunt ele ilustr3ri ale catorva retete bine
cunoscute pentru a reu§i din punct de vedere social, se dore§te
propunerea eroilor acestor povestiri drept modele de prestigiu
pentru a contribui astfel la educarea publicului? Nimic nu permite
s-o spunem cu certitudine; probabil c3 povestirea trebuie s3
indeplineasc3, §i indepline§te efectiv, pentru diferite categorii de
cititori, toate aceste roluri simultan.
Totu§i, cand unele fenomene particulare sunt evocate ca
urmare a altora, mai ales dac3 ofer3 о oarecare similitudine, vom
fi inclinati s3 vedem aici exemple, in timp ce descrierea unui
fenomen izolat ar fi fost luata mai degraba ca о simpia
informajie. Un procuror, ca personaj de teatru, poate trece drept о
persoana particular, nereprezentativ3; dac3, in aceea§i pies3, doi
procurori sunt adu§i in scen3, comportamentul lor va арЗгеа ca
exemplificator pentru cel al unei intregi profesii2. Singura miza a
unui eveniment la plural este semnificativ3 in aceasta privinja:
Datoritfl lui [la plural], spune Caillois intr-un interesant
comentariu,
se efectueazS promovarea poetics, generalizarea care, dand
evenimentului
inimaginabil о valoare de arhetip, ii permite sa-?i facS loc in
1 Cf. § 52: Regula de justice.
2 Cf. M. AYME, La tile des autres.
Legaturile <;are intemeiaza structura realului 435
analele umanit5[ii, Autorul nu ac(ioneaz3 altfel atunci cand

vorbe$te despre Colosseum-uri, despre Castilii sau despre
Floride, cand serie c3 „pamantul povestea despre regii s3i
Ren6" (Vents, IV, 5) sau cand multiplica, fara a-i spune pe
nume, infinit de unica insula a Paftelui (Vcnfs, IV, 2)1.
Pentru a ne asigura ca ne aflam in prezenta unei argumentari
prin exemplu, nu exista nimic mai potrivit ca expunerile in care
ea se prezinta ca atare. Cazul extrem ar fi fraza cu cinci membri a
logicienilor indieni antici:
Muntelc aide
Pentru ca scoate fum
Tot ceea ce scoate fum arde, ca fi vatra;
La fel fi acesta,
Deci asta e2.
Cand, dimpotriva, nu trage el insu§i о concluzie despre
faptele pe care le afirma, nu suntem niciodata siguri c3 oratorul
dore§te ca enunturile sale s3 fie considerate exemple.
Schopenhauer mentioneaz3 о stratagema care consta in a extrage
din ceea ce spune oratorul unele concluzii contrare gandirii sale3:
a trata drept exemplu ceea ce oratorul nu percepe astfel poate fi
un mod de a-1 pune intr-o situatie tare dificila.
Folosirea argumentarii prin exemplu, de§i anuntata deschis,
tinde adesea s3 ne fac3 s3 trecem de la acesta la о concluzie tot
atat de particular3, f3r3 ca nici о regula s3 fie enuntat3: este ceea
ce se nume§te argumentarea de la particular la particular:
Dac3 cineva ar spune c3 este nevoie de pregatiri
impotriva regelui §i a nu-i permite sa aserveasca Egiptul;
c3ci odinioara §i Darius nu a trecut inainte de a fi ocupat
Egiptul, in schimb, dup3 ce l-a cucerit, a trecut, apoi, la
randul s3u, Xerxes, nu a intreprins un atac inainte de a fi pus
rnana pe Egipt, insa, dup3 ce s-a instapanit asupra lui, a
traversal, incat ?i regele respectiv va trece dacS il va fi
cucerit, drept care nu trebuie s3 i se ingaduie4.
1 R. CAILLOIS, Poetique de Saint-Jolm Perse, p. 152.
2 ANNAMBHATTA, Le compendium des topiques, pp. 128 §i urm.
3 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 6, Parcrga.fi Paraliponiena, Despre logica fi
dialectics, § 26. (Ed. rom.: Alfa, Ia?i, 2011, II, p. 30; n.t.)
4 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 20, 1393 b. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucure?ti, 2004,
p. 253; n.t.)
436 Tehnicile nrgnnieiitalivc
Ca §i trecerea de la exemplu la regula, aceasta forma de

rationament apeleaza la inertie. Notiunile utilizate pentru a
descrie cazul particular care serve§te drept exemplu joac3 de
altfel implicit rolul regulii care permite trecerea de la un caz la
altul. Acest curios rationament al lui S. Weil ne va putea
13muri:
A§a cum singurul mod de а-i arSta respect celui care
sufera de foame este s3 i se dea s3 тйпапсе, tot astfel
singurul mijloc de a dovedi respect celui care s-a plasat in
afara legii este de a-1 reintegra in lege, supunandu-l la
pedeapsa pe care ea о hotarSjte1.
Regula, implicita in aceasta argumentare, este c3 singurul
mijloc de a ar3ta respect unei fiinte este de а-i da ceea ce-i
lipse§te; dar, in timp ce exemplul infometatului nu da loc la
contestare, pentru c3 punctele de vedere obiectiv §i subiectiv
coincid, dat fiind faptul c3 infometatul ,,sufer3 de foame",
aplicarea regulii in cazul criminalului face s3 prevaleze punctul
de vedere obiectiv, f3r3 s3 tinem seama excesiv de dorinfele celui
catre care merge solicitudinea noastra.
Critica acestei argumentari de la particular la particular, care
este caracteristica pentru dialogurile socratice, va fi centrata pe
materialul conceptual datorita c3ruia se face trecerea de la una la
alta dintre situatiile analizate.
Oricare ar fi maniera al c3rei exemplu este prezentat, in orice
domeniu s-ar derula argumentarea, exemplul invocat va trebui s3
se bucure m3car provizoriu, pentru a fi luat ca atare, de statutul de
fapt; marele avantaj al utiliz3rii sale este de a atrage atenjia
asupra acestui statut. Astfel, cea mai mare parte a discursurilor lui
Alain pornesc de la о povestire concreta pe care auditorul nu are
nici un motiv s3 nu о creada. Respingerea exemplului, fie pentru
c3 este contrar adev3rului istoric, fie pentru c3 se pot opune
motive convingatoare generaliz3rii propuse, va slabi considerabil
adeziunea la teza a c3rei promovare se dorea. Intr-adev3r,
alegerea exemplului, ca element de proba, anga- jeaz3 oratorul,
asemeni unui fel de confesiune. Avem dreptul sa presupunem c3
soliditatea tezei este solidara cu argumentarea care pretinde a о
intemeia.
Care este generalizarea care poate fi extras3 din exemplu?

De aceasta intrebare se leaga strans aceea de a §ti care sunt
cazurile care pot fi considerate drept exemple ale aceleia§i reguli.
Intr-adev3r, in raport cu о anumita regula unele fenomene sunt
inter§anjabile iar, pe de alta parte, enumerarea acestora din urm3
permite desprinderea punctului de vedere conform c3ruia au fost
ele asimilate unui cu celalalt. Este motivul pentru care, cand este
vorba despre clarificarea unei reguli in cazurile de aplicare
variabile, este util s3 furnizam exemple pe cat de diferite posibil,
c3ci se arata in acest fel c3, in cazul de fata, aceste diferente nu
conteaza. Astfel, in acest pasaj al lui Berkeley:
Observ, pe de alta parte, c3 pScatul sau josnicia morala
nu consta in acjiunea fizica exterioar3 sau in mi?care, este
ecartul interior al vointei in afara legilor rafiunii §i ale
religiei. Este limpede, intrucat a ucide un du?man in batalie
§i a condamna legal la moarte un criminal nu sunt
considerate p3cate; totu$i actul exterior este exact acela$i ca
in cazul crimei1.
Inmultind exemplele, Berkeley i§i precizeaza ideea intr-un
fel de comentariu. Sistematizarea acestui procedeu conduce la
regulile clasice privind variatia conditiilor in inductie, a c3rei
aplicare poate s3 se termine cu desprinderea unui principiu cu о
influenta cu totul generala. Astfel, principiul levierului poate fi
folosit sub о asemenea varietate de forme, incat cu greu ar exista
о caracteristic3 fizica comuna fiec3reia dintre ele2.
In loc s3 multiplicam doar num3rul diferitelor exemple,
uneori intarim argumentarea prin exemplu cu ajutorul unor
argumente ale
1 BERKELEY, Opere alesc, t. II: Cele trei dialoguri intre Hylas fi Philonous, Al Treilea dialog, p.
157.
2 Cf. pe aceasta (етй M. POLANYI, The logic of liberty, p. 21.
438 TV/hiicile argiiineii tntive
dublei ierarhii, ceea ce permite rationarea a fortiori. Este

ceea ce vom numi recurgerea la exemplul ierarhizat:
Toti i§i cinstesc intelepfii; locuitorii din Paros, de pilda,
il onorasera pe Archilochos, de§i era un defaimator, apoi, de
asemenea, locuitorii din Chios, pe Homer, de§i nu era
concetateanul lor, §i mitilenienii pe Sappho, de§i era femeie,
§i lacedemonienii, pe Chilon, (...) deji erau foarte pujin
amatori de erudijie...1
Se pare c3 Whately, in argumentul „apropierii progresive"
nu recomanda altceva decat recurgerea la exemplul ierarhizat2.
Alegerea celui mai concludent exemplu, pentru c3 realizarea
sa este cea mai dificila, poate face loc caricaturii. Dac3, pentTu a
dovedi c3 necazurile pot albi intr-o noapte p3rul unor victime, se
poveste§te c3 acest accident putin obi§nuit i s-a intamplat unui
negustor care, de disperat ce era c3 marfurile i se pierdusera in
mare, i s-a grizonat subit peruca3, se obtine un efect care tine de
comicul argumentarii. Multe dintre povestirile din zona Marsiliei
nu sunt decat exemple ierarhizate, care se doresc prea
conving3toare.
S3 гетагсЗт in legatura cu aceasta c3 exemplele
interactioneaz3 in sensul c3 mentionarea unui nou exemplu
modifica semnificajia exemplelor deja cunoscute; ea permite
precizarea punctului de vedere sub care tTebuiau considerate
faptele anterioare. Mai ales in drept, de vreme ce se rezerva
uneori numele de precedent primei decizii luate conform unei
anumite interpretari a legii, efectul acestei judecati poate s3 nu se
degaje decat pujin cate putin, ca urmare a unor decizii ulterioare.
De aceea, faptul de a ne multumi cu un singur exemplu in
argumentare pare a ar3ta c3 nu este perceputa nici о indoiala in
privinja modului de a-1 generaliza. Situajia este aproape aceea§i,
din acest punct de vedere, atunci cand se menjioneaza in bloc, cu
ajutorul unei formule unice, precum ,,se vede adesea c3..." din
numeroase cazuri. F3r3 indoiala, le putem prezuma pujin diferite
unui de altul dar, in vederea generaliz3rii, sunt tTatate ca un
exemplu unic. Multiplicarea cazurilor nediferentiate este,
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 23, 1398 b. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurejti, 2004,
p. 273; n.t.)
2 WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea I, cap. II, p. 60.
3 Citat dup3 Ch. LALO, Esthetique (in rire, pp. 159-160.
dimpotriva, importanta atunci cand, in loc sa vizeze generalizarea,

se cauta sa se determine frecventa unui eveniment §i s3 se trag3 о
concluzie cu о anumita probabilitate care se va analiza ulterior. $i
aici de altfel caracterul nediferentiat al evenimentelor presupune
totu§i о variabilitate a conditiilor; de aceea alegerea cazurilor de
analizat va trebui s3 fie facuta in a§a fel, incat s3 fim siguri de
caracterul reprezentativ al ejantioanelor prelevate din real.
In multe enunturi, in special in pasajul din Berkeley citat mai
sus, un rol esential este jucat §i de cazul invalidant, exemplu in in
contrarium, care impiedica о generalizare indusa, ar3tand c3 ea
este incompatibila cu el, §i care arata deci in ce directie anume
este permisa generalizarea.
lnfirmarea regulei, prin cazul invalidant, §i respingerea sau
modificarea ulterioara a acesteia, este cea care, dup3 Karl
Popper, va oferi singurul criteriu care face posibil controlul
empiric al unei legi naturale1.
Dar cazul invalidant, chiar necontestat, duce intotdeauna la
respingerea legii? Da, fara indoiala, dac3 prin aceasta se intelege
un enunt aplicabil la un ansamblu de cazuri, ingloband §i cazul
invalidant. Aceasta presupune, in ultima instanta, c3 cel din urm3
era previzibil inaintea formul3rii regulei, ceea ce nu ar avea nici
un sens. In realitate, un caz particular, analizat, nu poate fi
niciodata in contTadictie absoluta cu о judecata a c3rei
universalitate este empirica. Ea nu poate decat s3-l intareasca sau
s3-l slabeasc32. Legea va putea fi intotdeauna mentinuta,
atribuindu-i-se un efect u§or diferit, care va tine cont de noul caz.
Ea va putea fi, de asemenea, mentinuta restrangandu-i-se aria
de aplicare, recurgand, spre exemplu, la notiunea de exceptie:
relatia dintTe evenimentele legate prin lege inceteaza s3 fie, ca in
gramatica sau in lingvistica, absoluta. Uneori se va incerca
inlocuirea unei legi deterministe printr-o corelajie mai mult sau
mai putin puternica.
Aceste dou3 solutii presupun ca fiind admise, $i chiar
teoretic num3rabile, evenimentele care pretind modific3ri sau
imblanziri ale legii. Va trebui s3 se g3seasc3 alte solutii cand
aceasta num3rare nu poate fi imaginata. in aceste cazuri, regula
va fi adesea I3sat3 s3 existe inc3, dar vor fi precizate categoriile
1 Karl POPPER, Logik (ter Forscliung, in special pag. 12 la 14.
2 Cf. F. WAISSMANN, Verifiability, in A. FLEW, Essays on Logic and Language, p. 125.
de evenimente la care ea nu este aplicabila. S3 mentionam, ca

procedeu de acest fel, recurgerea la notiunea de miracol.
Existenta faptului miraculos nu antreneaza modificarea legii
naturale; dimpotriva, ca s3 fie miracol, trebuie ca faptul §i legea
s3 coexiste, fiecare in domeniul s3u. О alta tehnica va consta in a
tTansforma regula care ar putea fi amenintata in regula
convenjionala. Este ceea ce se incearca atunci c3nd
determinismul este considerat ca regula de metoda §i nu ca о lege
stiintifica1 sau cand sunt stabilite prezumtii legale.
О buna parte a argumentarii consta in a determina auditoriile
s3 gandeasca faptul invalidant, adic3 s3 recunoasca ideea c3
faptele pe care le admit contravin unor reguli pe care, de
asemenea, le admit. Unele experience ale lui Eliasberg ne invata
c3 exista о interactiune intTe perceptia unor fapte invalidante §i
con§tiinta regulii. О copila trebuie s3 g3seasc3 tig3ri plasate sub
ni§te c3rti de joc (albastTe); cand se profileaza о tendinta de a se
alege c3rtile albastre, se introduce о proba in care nu exista Jig3ri
sub nna din aceste c3rti. Regula este adus3 din acest moment la
nivelul intelegerii clare §i copilul nu intarzie s3 о formuleze2. Nu
ne vom mira deci c3, in argumentare, este posibil s3 ne servim de
cazuri invalidante nu numai pentru a respinge regula, ci §i pentTu
a о extrage. Acesta va fi mai ales cazul dreptului, unde doar legi
referitoare la exceptie determina cunoa§terea unei reguli care, de
altfel, nu a fost niciodata enunjata.
In argpmentarea prin exemplu, rolul limbajului este esential.
Cand dou3 fenomene sunt subsumate unui aceluia§i concept,
asimilarea lor pare a rezulta din insaji natura lucrurilor, in timp
ce dife- renfierea lor pare a necesita о justificare. De aceea,
exceptand disci- plinele in care uzajul unor concepte este
concomitent cu о tehnica ce le precizeaza aria de aplicare, cei
care argumenteaz3 vor adapta adesea nofiunile utilizate la nevoile
expunerii lor. Argumentarea prin exemplu
1 Cf. F. KAUFM ANN, Methodology of the social sciences.

2 P. GUILLAUME, Manuel de psychologie, p. 274. Cf. 5i W. G. ELIASBERG, Speaking and
Thinking, in Symposium: Thinking and Speaking, edited by G. REVESZ, pp. 98-102.
Legaturile care iuteuieiaza structura realului 441
furnizeaza un caz remarcabil in care sensul §i extinderea

notiunilor sunt influenjate de aspectul dinamic al utilizarii lor. De
altfel, aceasta adaptare, aceasta modificare a notiunilor pare cel
mai adesea atat de naturala, atat de conforma cu nevoile situatiei,
incat ea trece aproape neobservata.
Utilizarea limbajului pentru asimilarea unor cazuri diverse
joac3 un rol cu atat mai important, cu cat preocuparea de a
subsuma exemplele sub о aceea§i regula, f3r3 a о modifica pe
aceasta, este mai puternica. Aceasta va fi cu siguranta situatia in
drept. Asimilarea unor noi cazuri cu ocazia unei decizii judiciare
nu este pur §i simplu о trecere de la general la particular, ea
contribuie, de asemenea, la intemeierea realitatii juridice, adic3 a
normelor, §i §tim deja c3 noile exemple actioneaza asupra celor
vechi modificandu-le semnificatia. S-a subliniat pe bun3 dreptate
c3, datorita acelui ceva ce s-a numit proiectie, aceasta asiniilare a
unor cazuri noi, imprevizibile in momentul in care a fost
elaborata legea, sau neluate in considerate, se putea face destul de
u§or, far3 a se recurge la nici о tehnica de justificare1. Limbajul il
precede adesea pe jurist; la randul ei, decizia juristului - c3ci
limbajul ii faciliteaz3 sarcina dar nu ii impune vreo decizie - va
putea actiona asupra limbajului, va putea face, mai ales, ca doua
cuvinte care ar fi putut fi considerate, la un moment dat,
omonime s3 fie interpretate ca tinand de un singur concept.
§ 79. Ilustrarea
llustrarea difer3 de exemplu din cauza statutului regulii
c3reia ambele ii servesc drept sprijin.
In timp ce exemplul avea sarcina de a intemeia regula,
ilustrarea are rolul de a intari adeziunea la о regula cunoscuta §i
admisa, furnizand cazuri particulare care clarifica enuntul
general, arata interesul acestuia prin varietatea aplicatiilor
posibile, ii cresc prezenta in con§tiinta. Dac3 exista situatii in
care putem ezita in privinta functiei pe care о indeplinejte cutare
caz particular inttodus intr-o argumentare, distinctia propusa ni se
pare totu§i importanta §i semnificativa, c3ci, rolul ilustrarii fiind
diferit decel al exemplului, alegerea ei va fi supusa altor criterii.
1 Cf. in special R. L. DRILSMA, De woordeu der wet of de wit van de wetgever, pp. 116 §i
urm.
442 .Tehnicile argumentative
In timp ce exemplul trebuie s3 fie incontestabil, ilustTarea, de

care nu depinde aderarea la regula, poate fi mai indoielnica, dar
trebuie s3 loveasca cu rapiditate imaginatia pentru a starni
atenjia.
Aristotel deosebise deja doua utiliz3ri ale exemplului dup3
cum dispunem sau nu de un principiu de ordin general. (Uzajul ca
element de inductie, uzajul ca m3rturie.) Dar, in opinia lui, rolul
cazurilor particulare ar fi diferit dup3 cum ele preced sau
urmeaza regula la care se raporteaza. Ceea ce ar face ca:
Tocmai de aceea, oratorul, cel care le pune in fata,
trebuie s2 enunje multe dintre acestea, pe cand celui care le
aduce in plus ii este de ajuns ji unui singur; c2ci un martor
onest este util, chiar numai unui fiind1.
Ordinul discursului nu este totu§i un factor esential.
Exemplele pot urma regula pe care trebuie s3 о dovedeasca,
ilustrarile unei reguli perfect admise pot preceda enuntul ei; cel
mult ordinul va incita la a considera un fapt drept exemplu sau
drept ilustrare - iar Aristotel are dreptate s3 avertizeze c3
exigenta auditorului va fi mai mare in prima interpretare.
Bacon,.subliniind cu tarie c3 nu este vorba despre о
problema referitoare la ordinul discursului, ci la continutu! lui,
afirma in ceea ce-1 prive§te c3 exemplele trebuie s3 fie detaliate
in uzajul lor inductiv, pentTU c3 circumstanjele pot juca un rol
capital in rationament, in timp ce in uzajul lor „servil" ele pot fi
prezentate succint2. In legatura cu acest punct noi nu-1 vom urma
pe Bacon, intrucat ilustrarea, vizand s3 dea prezenja, va trebui
uneori s3 fie dezvoltata §i s3 conjina detalii frapante §i concrete,
de care exemplul va fi, dimpotriva, despuiat cu prudenfa, pentru a
evita ca gandirea s3 fie distTas3 sau s3 devieze de la scopul pe
care §i 1-a propus oratorul. Ilustrarea risc3 mult mai pujin decat
exemplul s3 fie interpretata grejit, intrucat noi suntem ghidaji de
regula, cunoscuta §i uneori foarte familiara.
Whately spune foarte clar c3 unele exemple nu sunt
introduse pentru a dovedi, ci pentTU a clarifica, „for
illustration"3. El discuta in legatura cu aceasta un pasaj din De
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 21, 1394 b. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurejti, 2004,
p. 257; n.t.)
2 BACON, Of the advancement of learning, cartea II, XXIII, 8, p. 197.
3 WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea I, cap. Ill, § 78.
Oficiis in care Cicero susjine c3 nimic din ceea ce este

dezonorant nu poate fi oportun §i da ca exemplu intentia
atTibuita lui Temistocle de a arde flota aliatilor, intentie care,
dup3 Cicero §i contrar p3rerii lui Aristide, nu ar fi fost oportun3,
§i aceasta pentTu c3 era injusta1. Whately гетагсЗ faptul c3
aceasta ultima afirmatie ar fi constituit о petitie de principiu, dac3
am vedea in ea un exemplu ce ar trebui s3 intemeieze regula, de
vreme ее о presupune; dar c3 nu este nimic de acest gen daca este
vorba despre о aplicatie destinata s3-i ilustreze bataia.
De§i subtila, nuanta dintre exemplu §i ilustrare nu este
neglijabila, c3ci ea permite s3 se inteleaga c3 nu numai despre
cazul particular putem spune c3 nu serve§te intotdeauna la
intemeierea regulii, dar c3 uneori regula este enuntata pentru a
veni in sprijinul cazurilor particulare care par a trebui s3 о
coroboreze. In povestirile lor fantastice, Poe §i Villiers de l'lsle
Adam i§i incep adesea relatarea prin enuntarea unei reguli, pentru
care aceasta nu ar fi apoi decat о ilustrare; acest procedeu vizeaza
s3 intareasca credibilitatea evenimentelor.
Cand, la inceputul celei de-a doua p3rti a Discursului asupra
inetodei, Descartes indr3zne§te s3 considere c3:
Aceasta se vede §i din faptul c3 edificiile incepute §i
des3var§ite de un singur constructor sunt, de obicei, mai
frumoase $i mai bine proportionate decat acelea pe care mai
multi s-au silit s3 le amenajeze,
el insoJe§te acest enunt de о enumerare de cazuri particulare.
Cladirea constTuita de un singur arhitect este mai frumoasa, un
ora§, mai ordonat; о constitute, opera a unui singur legislator,
asemenea unei veritabile religii, ,,c3reia Dumnezeu singur i-а
facut randuielile", este incomparabil mai bine f3cut3;
rationamentele unui om de bun simt, privind lucrurile care nu
sunt decat probabile, sunt mai apropiate de adev3r decat §tiinta
c3rtilor; judecatile celor care nu ar fi fost condu§i decat de
ratiune, inc3 de la na?terea lor, ar fi mai curate §i mai solide
1 CICERO, De Oficiis, cartea III, XI, § 49.

decat cele ale oamenilor conduji de mai multi stapani. In

opinia lui E. Gilson, Descartes da aceste exemple pentru a-§i
sustine teza superioritatii a ceea ce a fost f3cut de un singur
individ §i pentTu a justifica proiectul pe care 1-a conceput de a
reconstrui, pornind de la temeiurile pe care le propune, intregul
corp al jtiintelor. Dar diferitele cazuri citate constituie toate oare
exemple? Privindu-le de aproape, pare mai degraba c3 dou3 sunt
ilustrari ale unei reguli deja stabilite cu ajutorul exemplelor care
le preced; intr-adev3r, dac3 ideea pe care о aveau despre frumos,
despre ordonat, despre sistematic permitea contempo- ranilor lui
Descartes s3 admita valoarea reflectiilor lui privind edificiul,
ora§ul, constitutia sau religia, aceste ultime doua afirmatii erau
cu totul paradoxale §i nu puteau fi privite favorabil decat daca se
vedea in ele ilustrari ale unei reguli admise, c3ci ele presupun о
concepfie §i un criteriu despre adev3r §i despre metoda care
constituie originalitatea gandirii carteziene. Intr-o enumerare,
cazurile particulare care tind s3 sustina о regula nu joaca toate
acela§i rol, c3ci dac3 primele tTebuie s3 fie indiscutqbile, pentTu
a influenta cu toata greutatea lor contToversa, urmatoarele se
bucura deja de creditul acordat precedentelor, iar ultimele pot s3
nu serveasca decat drept ilustrari. Aceasta explica nu numai
faptul c3 nu toate cazurile se afla pe acela?i plan §i c3 ordinea
prezentarii lor nu este reversibila, dar §i c3 trecerea de la
exemplu la ilustTare se efectueaza de multe ori pe nesimtite §i c3
sunt posibile controverse referitoare la modul de a intelege §i de
a califica uzajul fiec3rui caz particular §i raporturile sale cu
regula.
Pentru c3 ilustTarea vizeaza cre§terea prezentei,
concretizand cu ajutorul unui caz particular о regula abstracta,
avem adesea tendinta s3 vedem in ea о imagine, „a vivid picture
of an abstract matter"1. Or, ilustrarea nu tinde s3 inlocuiasc3
abstractul prin concret, nici s3 transpuna stTucturile intr-un alt
domeniu, a§a cum ar face-о analogia2. Ea este efectiv un caz
particular, ea coroboreaza regula, pe care о poate chiar servi, ca
in proverb, la a о enunja3. Ceea ce este adev3rat, este c3 ilustrarea
1 R. H. THOULESS, How to think straight, p. 103.
2 Cf. § 82: Ce este analogia.
3 Cf. § 40: Forma discursului $i comuniunea cu auditoriul.
este adesea aleas3 pentru r3sunetul afectiv pe care il poate avea.

Cea pe саге о utilizeaz3 Aristotel in pasajul urmator avea f3r3
indoiala acest caracter; inseamna pentru el a opune stilul periodic
stilului coordonat, al c3rui inconvenient este de a nu avea finalul
in el insu§i:
(...) c3ci toti doresc sa observe Finalul; tocmai de aceea la
curbe, alergatorii gafaie ji lî pierd puterile; intr-adev3r,
inainte, cand v3d in fa(a lor finalul, nu sunt obositi1.
Foarte adesea, ilustrarea va avea ca obiect facilitarea
injelegerii regulii, cu ajutorul unui caz de aplicare indiscutabil.
Este rolul pe care ea il indepline§te frecvent la Leibniz, ca in
pasajul urmator:
(...) trebuie ca el [r3ul moral] s2 nu fie admis sau pcnnis,
decat in mSsura in care este considerat urmarea certa a unei
datorii indispensabile, astfel incat cel ce nu ar vrea s3
permits pScatul altcuiva, ar uita el insu§i ceea ce datoreazS;
ca ?i cum un ofijer obligat s3 pSzeascS un post important in
caz de primejdie, 1-ar p3r3si pentru a impiedica un scandal
in oraj, intre doi soldati ai garnizoanei, gata s2 se omoare2.
Ca §i in exemplul ierarhizat, vom intalni ilustrarea
surprinzStoare, nea§teptat3, prestigioasa, care trebuie s3
serveasca, prin chiar natura ei, la a face s3 fie apreciata influenta
regulii. Mere ilustreaz3 astfel afirmatia c3 este iubit numai cel
care este piacut:
Cand m3 gandesc c3 Domnul il iube5te pe unui §i il
urSste pe altul fara s3 se 5tie de ce, nu gasesc cu nici un chip
alt motiv decat fondul piacut pe care-1 vede in unui §i pe
care nu-1 gSsejte in celalalt §i sunt convins c3 cel mai bun
mijloc, si probabil singurul, de a ne salva este s2-i fim pe
plac Lui-1.
Ilustrarea inadecvata nu joaca acelasi rol precum cazul
invalidant, pentru c3 regula, nefiind pus3 in discutie, enuntul
ilustr3rii inadecvate se r3sfrange mai degraba asupra celui care о
face §i st3 m3rturie pentTu incapacitatea sa de a intelege, a
faptului ca nu ignora sensul regulii.
1 ARISTOTEL, Retorica, III, cap. 9, 1409 a. (Ed. rom.: Ed. IRI, Bucuresti, 2004, p. 323; »i.f.)
2 LEIBNIZ, Oeuvres, ed. Gerhardt, vol. VI: Esso/s de Tlieodicee, p. 117. (Ed. rom.: Polirom,
Iasi, 1997, p. 102; n.t.)
* Chev. DE MERE, CEuvres, t. tl: Des agrements, p. 29.
Totu§i, ilustrarea voluntar inadecvata poate constitui о forma

de ironie. Spunand f3r3 pauz3: „Trebuie s3 ne respectam p3rintii;
cand unui ne cearta, replicati-i imediat", este pus3 la indoiala
seriozitatea regulii.
Aceasta folosire ironica a ilustr3rii inadecvate este mai ales
frapanta prin referire la calific3ri. Vom remarca in legatura cu
aceasta ca „regula", in sensul in care о trat3m, este un enunt
general in raport cu ceea ce este о aplicatie a sa. Calificarea data
unei persoane poate fi considerata drept о regula ale c3rei
ilustr3ri ar fi oferite de comportamentele sale1. Antonius uzeaz3
de ilustrarea voluntar inadecvata atunci cand, neincetand s3
repete c3 Brutus este un om onorabil, ii enumera actele de
ingratitudine §i de tT3dare2; Montherland uzeaz3 de ea in Les
Jeunes Lilies, atunci cand, garantand prin Costals c3 Andr£e
Hacquebaut este inteligenta, ne convinge la fiecare pagin3 de
prostia acesteia3. Unele figuri clasice, precum antifraza, nu ar fi
adesea decat о aplicatie a acestui procedeu.
A§a cum exemplul permite nu numai intemeierea unei
reguli, ci §i trecerea de la un caz particular la un altul,
compararea, cand nu este о evaluare4, este adesea о ilustTare a
unui caz prin intermediul altuia, ambele fiind considerate aplicatii
ale unei aceleia§i reguli. lata un exemplu tipic pentru uzajul ei:
Dificultatile sunt cele care ni-i arata pe oameni. De
aceea, cand survine о dificultate, aminte§te-}i c3 Dumnezeu,
asemenea unui profesor de gimnaziu, te-a pus si infrunfi un
partener tanflr §i aprig5.
Referirea la о regula, de§i cu totul implicita, este §i certa, §i
este vorba deci despre о ilustrare intr-o fraz3 ca aceasta:
1 Cf. si, in § 74, calificarea ca exprimare a esenfei.

2 SHAKESPEARE, luliu Cezar, actul III, sc. II.
3 Cf. S. de BEAUVOIR, AI doilea sex, p. 315. (Ed. rom.: Univers, Bucure$ti, 1998, vol. I, p.
233; n.t.)
4 Cf. §: Argumentele comparafiei.
5 EPICTET, Convorbiri, cartea I, 24, § 1.
Legaturile care hitenieiazd structura realului 447
F3r3 morji, f2r2 muribunzi, este acea parte a campului

de bataie, aproape de ambulanja, care este curafata din spirit
de igiena. Primele c3pije, primele garduri vii sunt golite de
r3nip, a§a cum crengile joase dintr-o livada sunt golite de
fructe1.
Unele comparatii ilustreaza о calificare generaia cu ajutorul
unui caz concret, binecunoscut auditorilor: este vorba despre
expresii precum „nobil ca Artaban", „bogat ca Cresus"... Aceste
expresii ar trebui s3 transfere asupra celui c3rui ii sunt aplicate
ceva din caracterul exceptional al ilustr3rii alese, dar ele tind
repede spre „clijeu", avand cel mult forta unui superlativ.
Ce rol joaca in argumentare cazul particular fictiv,
experimentarea mentala? Mach, Rignano, Goblot, Ruyer §i
Schuhl, intre altii, au analizat aceasta problema, care se pune mai
ales in legatura cu ilustrarea2. intr-adev3r, atunci cand regula este
suficient de cunoscuta, poate fi construita cel mai u§or о situatie
care tTebuie s3 о ilustreze, precum cea construita pentru a ilustra
regula care prescrie s3 fie desemnati la intamplare §efii
responsabili, sau povestea marinarilor care aleg prin tragere la
sorti pe c3pitanul c3ruia ii va fi incredintata conducerea
vaporului3. S3 nu confundam, in Ieg3tur3 cu aceasta, cazurile
fictive §i cazurile inventate de autor, pentru a-§i sustine ideea,
dar care ar fi putut foarte bine s3 se intample.
Autorul Retoricii pentru Herennius explic3 de ce considera
preferabil s3 сотрипЗ mai degraba el insu§i textele care trebuie
s3 ilustreze regulile sale de retorica decat s3 le imprumute, a§a
cum f3ceau grecii, din marii scriitori 4. Cazul inventat este legat
mai strans de regula decat cazul observat; el arata mai bine decat
acesta c3 reu§ita este posibila pentTu cel care se conformeaz3
regulii §i in ce consta cel din urma. Totodata, aceasta garantie
este in parte iluzorie. Cazul inventat este asem3nator unei
experience montate intr-un laborator §colar. Dar este posibil ca el
1 J. GIRAUDOUX, Lectures pour une ombre, p. 216.

2 Cf. E. MACH, Erkeniitnis и rut Irrium; RIGNANO, Psychologie du raisonnement; E.
GOBLOT, Traite de lagique; R. RUYER, L’utopie et les utopies; P.-M. SCHUHL, Le
merveilleux, la pensee et I'action.
35 PLATON, Republica, cartea VI, 488 b-489 d; cf. ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap.
20,1393 b; R. D. D. Whately, Elements of Rhetoric, Partea I, cap. II, p. 69.
4 Retorica pentru Herennius, cartea IV, §§ 1 la 10.
s3 fi fost inventat mai curancf asemeni unui model prestigios

decat ca aplicatie a regulii pe care se presupune сЗ о ilustreaz3.
§ 80. Modelul §i antimodelul

Cand este vorba despre conduita, un comportament
particular poate servi nu numai la a fonda sau a ilustra о regula
generala, dar §i la a incita la о acjiune inspirata din el.
Exista conduite spontane de imitare. De aceea, tendinta spre
imitare a fost considerata adesea drept un instinct, §i de cea mai
inalta consecinta in ochii sociologului1. De altfel, este cunoscut
locul atribuit de psihologia contemporana proceselor de
identificare2. Noi in§ine am insistat asupra rolului inertiei, asupra
faptului c3 repetitia unei aceleia§i conduite nu trebuie s3 fie
justificata, contrar devierii §i schimbarii, §i asupra importantei
care, prin aceasta, se leag3 de precedent3.
Dar imitarea unei conduite nu este intotdeauna spontan3. Se
intampla s3 fim invitafi s3 о facem. Argumentarea se va intemeia
fie pe regula de justitie**, fie pe un model c3ruia ni se va cere s3
ne conform3m, ca in exemplul lui Aristotel:
Autocles a spus contra lui Mixidemides, c3 pentru
insemnatele zeije a fost avantajos s3 fie pedepsite in
Areopag, pentru Mixidemides, insa, nu4.
Pot servi de model persoane sau grupuri al сЗгог prestigiu
valo- rizeaz3 actele. Valoarea persoanei, recunoscuta in prealabil,
constituie premisa de la care se va trage о concluzie care
preconizeaza un comportament anume. Nu imitam pe oricine;
pentru a servi de model, este nevoie de un prestigiu minim 5.
Dup3 Rousseau,
Maimufa imita pe om de care se teme, dar nu imita
animalele pe care le dispre(uie$te: scxote$te c3 e bine ceea
ce face о fiin[3 mai buna decat ea1.
1 G. TARDE, Les lois de Limitation, E. DUPREEL, Sociologie generate, pp. 66 §i urm.

2 Cf. in special un foarte interesant exemplu in care identificarea este verbalizata la M.-
A. SECHEHAYE, Journal d'un schizophrene, p. 118.
4 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 23,1398 b. (Ed. rom.: Ed. IRI, Buc., 2004. p. 273;
n.t.)
5 Cf. § 70: Argumentul autoritatii.
DacS am servit de model, inseamnS ей avem un oarecare

prestigiu, a cSrei dovadS poate fi furnizata chiar de acest efect2:
D3 ca exemplu celorlalti propria ta cumpatare, serie
Isocrate lui Nicocles, amintindu-(i ca obiceiurile unui popor
seamana cu cele ale conducatorilor. Vei avea о dovada a
valorii autoritatii tale regale atunci cand vei constata c3
supu$ii tai au dobandit о bun3stare mai mare §i obiceiuri
mai bine cizelate datoritS muncii tale3.
De obicei, modelul glorificat este propus spre a fi imitat de
tofi, uneori este vorba despre un model rezervat unui numSr mic
sau numai sie§i, alteori avem un tipar {pattern) de urmat in
anumite imprejurSri: purtati-vS, in aceastS situatie ca un bun tatS
de familie, iubifi-vS aproapele ca pe voi in§ivS, considerati drept
adevSrate numai propozitii concepute tot atat de clar §i tot atat de
distinct precum propozitia „gandesc, deci exist"4.
Un om, un mediu, о epocS vor fi caracterizate de modelele
pe care §i le propun §i de maniera in care §i le imagineazS ei.
Este semnificativ de constatat, pentru a marca revolutia
intelectualS care s-a produs in Franta la inceputul secolului al
XVII-lea, cS Pierre de La Ramee, in elaborarea dialecticii sale,
va cSuta modele la poeti, oratori, filosofi §i jurijti 5, in timp ce
Descartes se propune el insu§i ca model cititorilor sSi6.
1
J.- ]. ROUSSEAU, Emile, p. 95. (Ed. rom.: Ed. Moldova, laji,
1998, p. 127; n.t.)
2
Cf. о emojionantS utilizare a valoriz3rii ca model in Marie DE
V1VIER: Le mai que j' aifait, p. 155, „О, Sebastien Galois, que
I'eternite te ressemble ou ne soit pas".
3
ISOCRATE, Discursuri, t. II: Catre Nicocles, § 31; cf. §i
PanegiricubAtenei, § 87.
4
DESCARTES, Discurs asupra metodei, p. 87. (Ed. rom.:
Editura Mondero, Bucure§ti, 1999, p. 37; n.t.)
5
P. RAMUS, Dialecticae libri duo Audomari Talaei
praelectionibus ilustrati, 1566, nota, p. 9.
6
DESCARTES, Meditations, preface; cf. in acela$i sens E.
HUSSERL, Criza §tiintelor europenc $i fenomenologia
transcendentald, p. 143.
Modelul arata conduita de urmat; el serve§te de asemenea
drept garantie unei conduite adoptate. Pentru a-§i justifica

sarcasmele la adresa iezuitilor, Pascal se va revendica dintr-o
serie de P3rinji ai Bisericii §i de la Dumnezeu insu§i, care nu au
ezitat s3 critice aspru eroarea1.
Faptul de a urma un model recunoscut, de a i se supune,
garan- teaz3 valoarea conduitei; agentul pe care aceasta atitudine
о valorizeaza poate deci, la randul sau, sa serveasca drept
model: filosoful va fi propus ca model cetajii pentru c3 el insu§i
ii are drept model pe zei2; Sfanta Tereza va fi inspiratoarea
conduitei cre§tinilor, pentru c3 ea ins3§i il avea ca model pe
Iisus3.
S3 adaugam totodata ca indiferenta la model poate fi data, ea
ins3§i, drept model: este propus ca model acela care este capabil
s3 se sustraga tentatiilor imitarii. Faptul c3 este posibil s3 existe
aici о argumentare prin model pe acest plan de originalitate arata
clar c3 modurile de argumentare se aplica circumstantelor celor
mai diverse, ceea ce inseamna c3 tehnica argumentative nu este
legata de vreo situatie sociala definite, nici de respectarea vreunor
valori.
De altfel, asupra celui care este modelul §i inspiratorul
celorlalfi, apas3 о obligatie care va fi, cel mai adesea,
determinanta pentru conduita sa. De acest argument, dupe cum
am v3zut, se serve§te Isocrate pentru a-1 educa pe Nicocles.
Aceasta tem3 chiar formeaza esenfialul unei piese contemporane,
in care cel mai mare dintre doi frati, pentru c3 el constituie
modelul celuilalt, i§i vede conduita inspirata de el:
In el confrunt imagines pe care о cunosc despre mine cu
cea pe care 5i-a format-o el §i le modelez una dupa cealalta.
F3r3 el, eu nu sunt nimic, c3ci prin el m3 demonstrez eu4.
Modelul trebuie s3-§i supravegheze conduita, intrucat cele
mai mici ecarturi ale sale ar putea justifica alte mii de ecarturi,
foarte adesea
1 PASCAL, Scrisori provinciate, p. 551-553. (Ed. rom.: Ed. Mondero, Bucurefti, 1998, XI, p.
189; n.t.)
2 PLATON, Repubtica, cartea VI, 500 c, d.
3 Don Quijote va constitui pentru unii un model pentru c3 era capabil sa urmeze cu
pasiune modelul pe care $i-l alesese.
4 C.-A. PUGET, La peine capitate, actul II, p. 64.
chiar cu ajutorul unui argument a fortiori. Pascal a avut

dreptate s3 constate ей:
Exemplul castit3fii lui Alexandru n-a facut atafia
abstinenfi pe cSfi betivi a facut prin acel dar el befiei pe
care-I avea. Nu e о rujine sa nu fii atat de virtuos ca el. Dar
nici s3 credem c3 viciile noastre nu sunt comune cand le
imp3rta§im cu cei mari1.
Individul prestigios va fi descris Tn functie de rolul sSu de
model. Ii vom evidentia unele caractere sau altele, unele acte sau
altele, Ti vom adapta chiar imaginea sau situatia pentru a ne
putea inspira mai u§or din conduita lui:
Un hoiuiete Immme, va scrie cavalerul de Мёгё, trebuie
sa traiasca cam ca un mare print care se trezejte intr-o }агй
strains, f3r3 supu$i $i f3r3 suita §i pe care soarta 1-a redus la
a se comporta ca un om obi§nuit.
A atribui unor fiinje superioare о anumitS calitate permite,
dacS faptul este admis, sS se argumenteze prin model, iar, dacS
el este contestat, sS se valorizeze aceasta calitate ca fiind tn orice
caz demna s3 fie atribuita modelului. Astfel, in opinia lui
Isocrate:
(...) se spune c3 zeii, la randul lor, sunt condu§i de Zeus,
regele lor. Dac3 povestea referitoare la aceste fapte este
exacta, este evident c3 zeii injiji considera aceasta institute
preferabila celorlalte. Dac3 nimeni nu cunoajte adevSrul
absolut §i dac3 fiecare apeleaz3 la propriile sale conjecturi
pentru a concepe astfel viata zeilor, este dovada faptului ca
noi tofi punem pe primul plan monarhia2.
De asemenea, Montesquieu spune prin intermediul lui
Usbek:
Astfel, chiar dac3 n-аг exista Dumnezeu, ar trebui s3
iubim totu§i dreptatea. Cu alte cuvinte, s3 ne straduim s3
sem3nam cu fiinta despre care avem о idee atat de frumoasa
$i care, dac3 ar exista, ar fi cu necesitate dreapta3.
Cu toate ca a servi drept model este un semn de prestigiu,
apropierea determinate de imitare dintre model §i cei care se
1 PASCAL, Cugctari, p. 870 (103 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998,
2p. 201; it.t.)
3 Chev. DE MERE, CEitvres completes: Des agremeats, p. 21.
3
MONTESQUIEU, Scrisori persane, LXXX1V, p. 58. (Ed. rom.: Minerva, Bu- cure$ti, 1970,
LXXXIV, Usbek catre Redi, p. 165; ltd.)
inspire din el §i care, aproape intotdeauna, ii sunt inferiori, poate

devaloriza intrucatva modelul. Am vezut deja ce orice comparatie
antreneaze о interactiune intre termeni1. Mai mult, vulgarizandu-
1, i se rape§te modelului valoarea din care derive distinctia lui:
fenomenul modei, cu toate avatarurile lui, se explice, se §tie, prin
dorinta, proprie maselor, de a se apropia de cei care dau tonul §i
prin dorinja de diferenjiere §i de eschivare proprie celor care sunt
copiati. Acela§i Isocrate, care il sfatuie§te pe Nicocles se
serveasce drept model multimii, ii va cere se se diferentieze de
ea:
(...) tu nu poti [jef suprem al unei muljimi] avea aceleaji
sentimente ca toate lumea, convinse ей nu apreciezi
gravitatea lucrurilor §i infelep- ciunea oamenilor dupe
placerile pe care ti le procure ei, ci ей ii pui la incercare in
funcfie de valoarea lor practice2.
Multimea a devenit aici antimodel.
Dace referirea la un model permite promovarea unor
conduite, referirea la un repoussoir, la un antimodel permite
indepertarea de el. Pentru unele spirite, precum Montaigne,
actiunea antimodelului este cea mai eficace:
S-ar putea afla unii croi(i ca mine, care эй тй inveje mai
bine stand impotriva mea decat invoindu-se, ?i inlaturandu-
se decat apropiindu-se: Caton cel Betran, cand spunea ей
injeleptii mai mult invate de la nebuni, decat nebunii de la
intelepfi ?i cel vechi canteret din lire de care poveste$te
Pausanias, ей avea obiceiul se trimite pe inve^ceii lui se
asculte pe unui care cSnte prost, peste drum de el, ca ei se
prinde игй de nestrunirea $i sminteala mesurilor3.
Efectul de repoussoir este oare objinut datorita argumentului
antimodelului sau pentru c3 se apreciaza actul prin consecinjele
sale, care sunt deplorabile? Exista aici doua argumentari diferite,
de§i о interacfiune intre ele este inevitabila: judec3m agentul
prin actele sale sau invers? Doar in cel de-al doilea caz vom
vedea efectul antimodelului, a§a cum il descrie cavalerul de
1 Cf. § 57: Argumentele comparajiei.

2 ISOCRATE, Discursuri: CStre Nicocles, § 50.
3 MONTAIGNE, Eseuri, cartea III, cap. VIII, p. 893. (Ed. rom.: Editura §tiin(ifica,
Bucure§ti, 1971, p. 488; n.t.)
Legaturile care mtemeiazd structura realului 453
Мёгё:
Remarc, de asemenea, c3 nu-i evitam doar pe cei care
displac, ci c3 uram tot ceea ce le aparjine, §i c3 nu vrem s3
le semanSm decat cat mai pujin posibil. Dac3 ei lauda pacea,
fac s3 fie dorit r3zboiuI; dac3 sunt credincioji §i cumpataji,
dorim s3 fim libertini §i dezordonati1.
La prima vedere, tot ceea ce am spus despre model se poate
aplica, niutatis mutandis, antimodelului. Uneori vom fi, in
momentul unei deliberari, incitati la a alege un comportament
pentru c3 este opus celui al antimodelului; repulsia va merge
uneori pan3 la a provoca schimbarea unei atitudini adoptate
anterior, doar pentru motivul c3 este §i atitudinea antimodelului 2.
О trasatura importanta deosebe§te totu§i aceasta forma de
argumentare de aceea prin model: cu toate c3, in aceasta din
urm3, se propune s3 ne conformam cuiva, fie §i intr-o maniera
stangace, §i c3 prin urmare conduita de adoptat este relativ bine
cunoscuta, in argumentul antimodelului suntem incitati la a ne
deosebi de cineva, f3r3 a putea intotdeauna interfere о conduita
pre- cis3. Adesea chiar prin referire implicita la un model va fi
posibila о anumita determinare a acestei conduite: a te indep3rta
deSancho Panza nu este de conceput decat pentru cel care
cunoa§te figura lui Don Quijotte; vederea ilotului nu poate
determina о conduita decat pentru cine cunoa§te comportamentul
unui spartiate aguerri.
Intrucat el indep3rteaz3 de ceea ce face, antimodelul,
adoptand о conduita, о transforma, in mod voluntar sau
involuntar, in parodie §i uneori in provocare. Este cazul
demonilor despre care vorbe§te Bossuet:
Aflu de asemenea de la Tertulian c3 demonii fSceau nu
numai s3 fie prezentate in faja idolilor lor rug3ciuni §i
sacrificii, tribut propriu lui Dumnezeu, ci §i ca ace$tia sa fie
gatiti cu robe $i cu ornamente cu care se imbr3cau
magistrafii, §i faceau s3 fie purtate in fata lor fasciile §i
baghetele de magistrat, ca §i celelalte m3rci ale autoritatii
publice; pentru c3 intr-adev3r, spune acest mare personaj,
„demonii sunt magistratii secolului". (...) §i la ce insolenta,
fratii mei, nu s-a dedat acest rival al lui Dumnezeu? El s-a
prefacut mereu c3 face ceea ce face Dumnezeu, nu pentru a
1 Chev. DE MERE, CEuvres completes, t. 11: Des agriuients, pp. 30-31.
2 Cf. G. MARCEL, Rome n'est plus dans Rome, actul III, sc. IV.
se apropia intrucatva de sfintenie, ea fiind dujmanul lui de

moarte; ci ca un supus rebel, care din dispref, sau din
insolenja, afi$eaz3 acela$i fast ca ?i suveranul sau1.
Bossuet se gande§te oare, in acest pasaj, la Fronda? Nu
conteaza. Esenjial este c3 el prezinta clar mecanismul
argumentarii prin antimodel.
Acesta din urma este adesea reprezentat in mod
conventional §i deliberat fals din cauza efectului de respingere pe
care trebuie s3-l produca. Nu lipsei de cunoa§tere a societatii
musulmane trebuie sa-i fie atribuite trasaturile conventionale ale
sarazinului din cantecul de gesta francez2.
Totu§i, introducerea antimodelului, in loc sa tinda pur §i
simplu catre un efect revulsiv, poate servi de premisa unei
argumentari a fortiori, antimodelul reprezentand un minimum
sub care este indecent sa cobori. De altfel, cum antimodelul este
adesea, in acela§i timp, un adversar de combatut §i eventul de
doborat, rolul in argumentare, al unei aceleia§i fiinte detestate, va
fi complex. Se §tie ca competitia dezvolta asemanarile dintre
antagoni§ti3, care, cu timpul, i§i imprumuta toate procedeele
eficace: tocmai pentru ca sunt ale adversarului vor putea fi unele
tehnici recomandate cu tarie. Totu§i, atunci cand acesta este de
asemenea antimodel, vom avea grija adesea sa separam
mijloacele de scopuri, sau chiar s3 deosebim temporarul de
permanent, indispensabilul de inutil, licitul de ilicit4.
Propunand altcuiva un model sau un antimodel, se
subintelege, in afara de restrangerea rolului lor la ni§te
circumstante particulare, ca noi insine ne straduim de asemenea
s3 ne apropiem sau s3 ne deosebim de el. Aceasta permite replici
comice, de genul: tatalui, care ii spune fiului s3u, un lene§, „La
varsta ta, Napoleon era primul din clasa", copilul ii replica: „La
varsta ta, el era imparat".
1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Premier sermon sur les demons, p. 13.
2 Cf. C. MEREDITH JONES, The conventional Saracen of the songs of geste, Speculum,
vol. XVII, n° 2, apr. 1942, p. 202.
3 E. ОиРНЁЕЕ, Sociologie generate, p. 157.
4 Cf. J. GIRAUDOUX, in legatura cu crearea Comisariatului pentru Informafie,
La Franfaise et la France, pp. 234 la 237, 241.
Argumentarea prin model sau antimodel se poate aplica in

mod spontan discursului insu§i: oratorul care i§i afirma credinfa
in anumite lucruri nu le sustine numai cu autoritatea sa.
Comportamentul s3u in privin(a lor, dacS are prestigiu, poate
servi de asemenea drept model, poate incita la a ne comporta a§a
cum face el; §i invers, dacS el este antimodelul, ne vom
indepSrta de el.
§ 81. Fiinta perfect! ca model

lnconvenientele argumentarii prin model sau prin antimodel
se manifests cand modelul comports caractere reprobabile sau
antimodelul calitSti demne de a fi imitate. Intr-adevSr, orice
discriminare printre actele modelului sau ale antimodelului
presupune un criteriu, altul decat persoana sau grupul pe care le
elogiem sau pe care le dispretuim, criteriu care face argumentarea
prin model inutilizabilS, intrucat este inutilS sau chiar
periculoasS.
Pentru a preveni aceste inconveniente, autorii sunt obligati
sS infrumuseteze sau sS prezinte in culori sumbre realitatea, sS
creeze eroi §i mon§tri, pe de-a-ntregul buni sau pe de-a-ntregul
r3i, s3 transforme istoria in mit, in legends, in cli§eu. Dar chiar §i
atunci, multimea modelelor sau a antimodelelor nu ne permite sS
extragem о regulS de conduits unicS §i clarS. Obiectele
imprumutate din experientS nu pot fi considerate, din aceastS
cauzS, dupS pSrerea lui Kant, drept modele (sau arhetipuri):
Cine ar vrea sS dea (cum de altfel au fScut multi) ca
model pentru izvorul de cunoa§tere ceea ce poate servi cel
mult ca exemplu pentru о explicate imperfecta, acela ar face
din virtute о fantoma echivoca, variabila dupa timp §i
imprejur3ri, inutilizabilS pentru о regula1.
Dimpotriva, orice fiinta intrupatS trebuie sS fie confruntatS,
dupS Kant, nu doar cu ideea virtutii, ci cu un ideal, precum cel al
inteleptului stoic:
(...) un om care nu exista decat in gandire, dar care concorda
pe deplin cu Ideea de intelepciune. A§a cum Ideea da
regula, tot astfel idealul servejte, in asemenea caz, ca
1 KANT, Critica ratiunii pure, p. 305. (Ed. rom.: Univers Enciclopedic Glob, Bucurefti,
2009, p. 284; n.t.)
456 Tel m idle a i git men tat me
prototip pentru determinarea completa a copiei; §i nu avem

alt criteriu al acjiunilor noastre decat comportarea acestui om
divin din noi, cu care ne сотрагЗт, ne judec3m ?i, prin
aceasta, ne corectam, de§i niciodata nu putem s3-i atingem
perfectiunea. Aceste idealuri, de§i nu le putem atribui
realitate obiectiva (existenja), nu trebuie totufi s3 fie
considerate ca himere; ele ofera un indreptar indispensabil
rajiunii, care are nevoie de conceptul a ceea ce este absolut
perfect in felul lui, pentru a aprecia §i a masura in raport cu
acesta gradul §i lipsurile celor ce sunt imperfecte1.
Kant i§i da seama de importanta modelului pentru conduits,
dar crede cS acest model nu este decat un ideal pe care fiecare om
il poartS in el, f3r3 ca limitele naturale s3-i permits о realizare
intr-un exemplu fenomenal.
Acest arhetip, pe care Kant il gSse§te in „acest om divin pe
care il purtSm in noi", religiile il furnizeazS oamenilor datoritS
ideii sau a imaginii pe care ele le prezintS despre Dumnezeu,
despre Fiinta perfect bunS sau mScar despre reprezentantul §i
purtStorul lui de cuvant pe pSmant. Tarde a avut deja ocazia sS
arate importanta lui Iisus, a lui Mahomed, a lui Buddha, ca
modele pentru umanitate2. Acest rol este indeplinit cu atat mai
u§or cu cat aceste fiinte, oricare ar fi calitatea lor supranaturalS,
se comports totu§i ca ni§te oameni care trSiesc impreunS cu alti
oameni. Dintr-un anumit punct de vedere, intruparea divinitStii ar
fi deja о corectare a modelului pentru a-1 apropia de cei care
trebuie formati. Totu§i constatSm cS cei care utilizeazS aceastS
formS de argumentare i§i adapteazS in mod mult mai direct chiar
modelul la concluziile pe care vor sS le promoveze. S3 citSm in
legSturS cu aceasta cateva exemple semnificative in care Iisus
este propus drept model.
IatS douS pasaje in care Bossuet il prezintS pe Iisus drept
model de rege absolut:
Iisus Hristos, Domn al domnilor §i Prin( al regilor
P3mantului, de§i crescut intr-o domnie total independents,
totu$i, pentru a da tuturor monarhilor, ce depind de puterea
lui, exemplu de moderate §i de dreptate, a vrut el insufi s3
se supuna regulilor pe care le-a facut §i legilor pe care le-a
1 Ibid., p. 443.
2 TARDE, La logique sociale, p. 308.
1
stabilit .
§i in alta parte:
Acest Dumnezeu mare nu are nevoie de nimeni; $i
totu§i el vrea sa cS§tige de partea sa pe toata lumea... Acest
Dumnezeu mare §tie totul, vede totul, totu§i vrea ca toata
lumea s3-i vorbeasc3; el asculta tot, ji are mereu urechea
atenta la plSngerile care i se prezinta, mereu gata sa faca
dreptate. lata modelul regilor2...
Pentru Locke, Iisus este modelul toleranjei, care trebuie s3
inspire actiunea preotilor §i a credincio§ilor:
Dac3, asemeni C3pitanului mantuirii noastre, ei ar fi
dorit cu sinceritate binele sufletelor, ar fi mers pe urmele §i
ar fi urmat exemplul perfect al acestui Prin} al p3cii. (...)
Totodata, noi jtim foarte bine c3 dac3 unii necredincioji au
trebuit s3 fie convertiti cu forja, dac3 unii solda}i inarmap au
trebuit s3 fie smul§i din gre§elile lor, aceia care erau orbi sau
тсЗрЗршар, era cu mult mai u§or pentru el s3 reu§easc3
toate acestea cu armate de legiuni celeste, decat oric3rui fiu
al Bisericii, oricat de puternic ar fi fost el, cu top dragonii
lui3.
§i terminS cu acest apel suprem:
Dumnezeu insuji nu-i va mantui pe oameni impotriva
voin)ei lor4.
Cavalerul de Mere, care nu ezita, dupS cum am vSzut, sS se
serveascS de gratia divinS pentru a ilustra importanta faptului de
a fi binevoitor, sustine ей dragostea pentru lucrurile plScute ne-a
fost arStata de Iisus:
Mi se pare, de asemenea, c3 cel mai perfect model, §i
acela pe care trebuie s3-l imitam cel mai mult, indragea tot
ceea ce se f3cea cu piacere, ca aceste parfumuri excelente
care au fost rev3rsate asupra lui: $i am
1 BOSSUET, Sermons: Sur la predication evangelique, p. 50.

2 Ibid.: Sur /'ambition, p. 411.
3 1 LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning toleration, p. 125.
4 Ibid., p. 137.
458 Tehnicile argnnientatiiv
putea s3 ne imaginam ceva mai agreabil decat cele mai

mici discursuri $i acpuni ale sale1?
Se intampla chiar ca unele povestiri evanghelice s3 fie
interpretate numai in functie de rolul de model pe care lisus il
asuma §i f3r3 de care ele ar deveni de neinteles, intrucat ar fi
incompatibile cu perfectiunea divin3:
lisus Hristos vede, in prejtiinja sa, in cate pericole
extreme ne atrage iubirea pentru grandori; de aceea fuge el
din fata lor, pentru a ne obliga s3 ne temem de ele; (...), el ne
invata in general ca datoria esentiaia a cre$tinului este de a-
§i reprima ambitia2.
El insuji, Dumnezeu], nu are nici un motiv s3 fug3. Doar
modelul
are.
Nu exista nimic, inclusiv mediul in care traiejte modelul,
care s3 nu poata fi invocat pentru a favoriza actiunea acestuia din
urma, apropiindu-l de cei сЗгога le este propus §i care sunt prin
aceasta valorizaji in propriii lor ochi:
Aja cum micii jocijti se inflacSrau la gandul unui
Hristos muncitor, [Sranii ar trebui s3-§i extraga aceeaji
mandrie din acea parte pe саге о acorda parabolele din
Evanghelie viepi campurilor §i din funcjia sacra a painii §i a
vinului §i sa deduca de aici sentimentul ca cre§tinismul este
un lucru al lor3.
Aceste diverse exemple arata in ce m3sur3 argumentarea
prin model, chiar §i limitata la exaltarea vietii unui singur individ,
este susceptibila de utiliz3ri §i de adaptari variate, dup3 cum
cutare sau cutare aspect al Fiintei perfecte este scos in evidenja §i
propus spre a fi imitat de oameni.
Fiinfa perfecta se preteaz3 mai mult decat orice alt model la
aceasta adaptare intrucat, prin insaji calitatea sa ?i prin esenja, ea
are ceva imperceptibil, necunoscut §i c3, pe de alta parte, nu este
valabil numai pentru un timp §i pentru un loc. Or, in m3sura in
care credem c3 se poate utiliza modelul independent de
circumstance, cand modelul este mai mult decat un tipar (pattern)
1 Cf. § 79: IlustTarea.

2 Chev. DE MfiRE, CEuvres completes: Des agrements, p. 28.
3 BOSSUET, Sennons, vol. II: Sur I'ambition, p. 394.
limitat In ceea ce prive§te forta sa, acuzajia de anacronism devine

f3r3 fundament. Rolul interpretului este atunci esenjial: el este
acela care permite modelului de necontestat s3 serveasc3 drept
ghid In toate imprejur3rile viefii.
b) RATIONAMENTUL PRIN ANALOGIE
§ 82. Ce este analogia

Nimeni nu a negat importanta analogiei in conduita
inteligentei. Totuji, recunoscuta de toti ca un factor esential de
inventie, ea a fost privita cu neincredere din momentul in care se
dorea s3 se fac3 din ea un mijloc de proba. Este adev3rat c3 unele
filosofii, cea a lui Platon, a lui Plotin sau a Sfantului Toma, au
justificat uzajul argumentativ al analogiei datorita conceptiei pe
care о furnizau ele despre real; dar acest uzaj рЗгеа astfel legal de
о metafizica §i solidar cu soarta ei. Ganditorii empirijti,
dimpotriva, nu v3d cel mai adesea, in analogie, decat о
asemanare de calitate minora, imperfecta, slaba, incerta1. Se
admite, mai mult sau mai putin explicit, c3 analogia face parte
dintr-o serie, identitate-asemanare-analogie, in care ea constituie
nivelul cel mai putin semnificativ. Singura ei valoare ar fi aceea
de a permite formularea unei ipoteze de verificat prin inductie2.
Departe de noi ideea сЗ о analogie nu ar putea servi de punct
de plecare unor verific3ri ulterioare; dar ea nu se distinge in
aceasta de nici un alt rationament, intrucat concluziile lor, ale
tuturor, pot fi mereu supuse unei noi probe. $i suntem noi oare
autorizati s3 neg3m analogiei orice forta probanta, de vreme ce
doar faptul de a fi capabiia s3 ne fac3 s3 prefer3m о ipoteza alteia
arat3 c3 ea are valoare de argument? Orice studiu general de
argumentare trebuie deci s3-i fac3 loc ca element de proba.
Ni se pare c3 valoarea sa argumentativa va fi mai clar pus3
in evidenta dac3 se considera analogia drept о similitudine de
structuri, a c3rei formula cea mai generaia ar fi: A este pentru В
ceea ее С este pentru D. Aceasta conceptie despre analogie se
1 HUME, Tratat asupra naturii umane, 1.1, p. 226.

2 J. Stuart MILL, Un sistem de logicii inductive, vol. II, p. 90.
leaga de о traditie foarte veche, inc3 In uz la Kant1, la Whately2,

la Cournot3. Ea nu este deloc cu totul uitata, ca dovada aceasta
opinie a lui M. Cazals pe care il citeaza Paul Grenet intr-o lucrare
recenta:
Ceea ce face originalitatea analogiei ?i ceea ее о
distinge de о identitate partiaia, adic3 de nopunea pupn
banaia de asemanare, este ca, in loc s3 fie un raport de
asemanare, ea este о asemanare de raport. §i nu avem aici
un simplu joc de cuvinte, tipul cel mai pur de analogie se
gasejte intr-o proporfie matematicd 4.
Noi subscriem la aceste randuri, cu exceptia ultimului punct.
Dac3 etimologia incita la a g3si prototipul analogiei in proporpa
matema- tic35, aceasta din urm3 nu este in opinia noastr3 decat
un caz particular de similitudine de raporturi §i in nici un caz cel
mai semnificativ. Intr-adev3r, nu vedem aici ceea ce
caracterizeaz3 cu precizie, in opinia noastra, analogia, §i care are
legatura cu diferenta dintre raporturile care sunt confruntate.
Pentru a preciza acest lucru, s3 plec3m de la о analogie
destul de simpia §i tipic3, luata de la Aristotel:
A§a cum ochii liliacului sunt orbip de lumina zilei, tot
a§a inteligen- Ja noastrS este orbita de lucrurile cele mai
evidente6.
Propunem s3 numim temd multimea termenilor A §i B, la
care se refera concluzia (inteligenja sufletului, evidenta) §i s3
numim ford multimea termenilor С §i D, care servesc la a sustine
rationamentul (ochii liliacului, lumina zilei). In mod normal, fora
este mai bine cunoscuta decat tema c3reia trebuie s3-i clarifice
structura, sau s3-i stabileasc3 valoarea, fie valoarea de ansamblu,
fie valoarea respectiva a termenilor. Situapa nu sta totu§i mereu
astfel: Caterina din Genova, la sfarjitul c3rtii sale Traiat despre
Purgatoriu, va incerca s3 elucideze propria sa stare sufleteasc3,
prin analogie cu cea a sufletelor din Purgatoriu, despre care este
1 KANT, Prolegomene la orice metafizica viitoare, p. 146-147. (Ed. rom.: p. 173; n.t.)
2 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, p. 359, Appendix to p. 67 (B).
3 A.-A. COURNOT, Essai sur les fondements de nos connaissances, vol. I, pp. 93-94.
4 P. GRENET, Les origines de I'analogie phitosophique dans les dialogues de Platon, p. 10. Cf.
Mgr DE SOLAGES, Dialogue sur I'analogie, p. 15.
5 Cf. M. DOROLLE, Le raisonnement par analogie, cap. I.
6 ARISTOTEL, Metafizica, cartea a, 993 b.
greu de spus c3 este mai bine cunoscuta, dar c3reia ea i-а

consacrat ample descrieri:
Aceasta forma purificatoare, pe care eu о v3d in
sufletele din purgatoriu, о simt in sufletul meu, in ultimii doi
ani mai ales, §i in fiecare zi о simt §i о vad mai clar. Sufletul
meu r a mane in acest corp ca intr-un purgatoriu1.
Exista, in orice caz, Intre tem3 §i fora, о relatie asimetric3
data de locul pe саге-1 осирЗ ele in rationament.
Mai mult, ca s3 existe analogie, tema §i fora trebuie s3
apartin3 unor domenii diferite: cand cele dou3 raporturi care se
confrunta apartin unui aceluiaji domeniu §i pot fi subsumate sub
о structura comun3, analogia este inlocuita cu un rationament
prin exemplu sau prin ilustrare, tema ?i fora furnizand dou3
cazuri particulare ale unei aceleiaji reguli. De asemenea, in timp
ce unele rationamente se prezinta indiscutabil ca analogii (se
intampla foarte des cand fora este luata din domeniul sensibil,
tema din domeniul spiritual), altele dau najtere in aceasta privinta
unei oarecare indoieli, precum acest pasaj din Colette privind
relatiile sale cu un stol de p3s3rele:
(...) nu era departe vremea cand intr-o mica mulpme greu de
deslu§it aveam s3 descopar individul, singularul, preferatul
care m-аг prefera. De fiecare data pericolul, pentru animal,
devine acela§i pentru noi. A alege, a fi ales, a iubi: imediat
dup3 aceea vin grija, pericolul de a pierde, teama de a
sem3na regretul. Atat de mari cuvinte pentru о pas3rica? Da,
pentru о pasarica. Nu exista, in dragoste, obiect mic2.
Este vorba despre о analogie cu dragostea uman3? Este
vorba despre un exemplu care duce la generalizare? Ultimele
cuvinte ar tinde s3 ne fac3 s3 prefer3m aceasta interpretare. F3r3
ele eram tentati s3 vedem in tot acest pasaj о expunere analogic3
a c3rei tema era dragostea uman3. Oscilarea intre cele dou3
forme de rationament poate fi de altfel, in unele cazuri, eficace.
Impresia c3 avem de-a face cu dou3 domenii diferite poate
depinde de dispozitiile auditorului. Dar asimilarea sau separarea
domeniilor este adesea preg3tit3 de discurs: alegerea unor
1 SFINTA CATERINA DIN GENOVA, Opere, Tratat despre Purgatoriu, cap. XVII,
p. 150.
2 COLETTE, Lefanal bleu, p. 34.
termeni utilizati este esentiala, §i am putea relua, in legatura cu

aceasta, remarcile noastre anterioare privind diferenjele de natura
sau de grad. Tot ceea ce stabilejte о diferenta de natura, de ordin
tinde s3 instituie domenii separate in care se vor putea situa fora
§i respectiv tema: opozitia intre finit §i infinit este о diferenta de
ordin care va fi propice rationamentului analogic.
Ne putem intreba daca, in interiorul unei aceleia§i discipline,
se intalnesc propriu-zis analogii. Chestiunea trebuie, credem noi,
s3 fie rezolvata afirmativ, dar ea este foarte delicata. Biologii
utilizeaz3 dou3 notiuni susceptibile s3 clarifice aceasta problema:
omologia (ex. brat §i arip3), analogia (ex. similitudini provocate
de viaja acvatic3 la indivizi de genuri diferite). In primul caz,
avem о tem3 structural care constituie un sistem natural, ce
inglobeaz3 ?i subsumeaz3 cazurile individuale inrudite, sistem
determinat in acela§i timp de anatomie, embrio- logie,
paleontologie, care une§te indivizii intr-un acelaji domeniu. In
cel de-al doilea caz gandirea merge de la un gen animal la un
altul, considerate in izolarea lor relativa.
In drept, rationamentul prin analogie propriu-zis3 se
limiteaza, se pare, la confruntarea, pe puncte particulare, intre
drepturi pozitive distincte prin timp, prin spa£iu geografic sau
prin materia tratata. Dimpotriva, de fiecare data cand se cauta
similitudini intre sisteme, acestea sunt considerate ca exemple ale
unui drept universal; de asemenea, de fiecare data cand se
argumenteaza in favoarea aplic3rii unei reguli stabilite la noi
cazuri, se afirma, prin chiar aceasta, c3 ne afl3m in interiorul unui
singur domeniu: de aceea, reabilitarea analogiei, ca procedeu de
interpretare extensiva, care r3spunde dorinjei unor juri§ti de a
vedea in ea altceva decat termenul prin care se descalifica ceea ce
adversarul prezinta ca exemplu, se va realiza dand analogiei о
semnificajie diferita de cea pe care am propus-o1.
1 Cf. N. BOBBIO, L'analogia nella logica del diritto, in special p. 34.

Legaturile care mtemeiazd structura realului 463
g 83. Relatiile dintre termenii unei analogii

Spunand c3 in orice analogie exista un raport intre patru
termeni, noi prezentam, evident, о viziune schematizata a
lucrurilor. Fiecare dintre ei poate intr-adev3r s3 corespunda .unei
situafii complexe, §i chiar aceasta este ceea ce caracterizeaz3 о
analogie bogata.
Faptul c3 este vorba despre similitudine de relatii
autorizeaza, intre termenii temei §i cei ai forei, diferente cat de
mari am dori. Natura termenilor este, la prima vedere cel putin,
secundar3. Este de altfel, adesea, rolul pe care il joac3 ei in
analogia pe care о stabile§te numai semnificatia lor. Cand
Ezechiel strig3:
§i le voi da о alta inima §i duh nou voi pune intr'in§ii;
inima lor de piatra le-o voi smulge din trup §i le voi da о
inima de carne1,
carnea este pentru piatra ca milostenia pentru nesupunere; in
timp ce, in numeroase analogii, carnea este pentru spirit ceea ce
este starea de p3cat pentru starea de gratie. Un acelaji termen este
deci conceput in moduri foarte diferite, pentru a se putea insera in
analogii de sens tot atat de opuse.
Cu toate c3 analogia-tip comporta patru termeni, se intampia
destul de frecvent ca num3rul lor s3 se reduc3 la trei; unui dintre
ei figureaza de dou3 ori in schema, care devine: В este pentru A
ceea ее С este pentru B.
lata in acest sens un exemplu luat din Leibniz:
Cad se vede foarte limpede c3 toate celelalte substanje
depind de Dumnezeu, a?a cum gandurile emana din
substanja noastra2
§i un altul, atribuit lui Heraclit:
Omul, in ochii divinitatii, este tot atat de pueril pe cat
este copilul in ochii omului3.
Termenul comun „substanta", „om", invita la a situa tema in
1 EZECHIEL, XI, 19. (Ed. rom.: Litera International, Bucure§ti, 2011, cap. XI, 19, p. 1472.
In: Biblia cu ilustrafii, vol. V; n.t.)
2 LEIBNIZ, Disertatie metafizica, XXXII, p. 457. (Ed. rom.: Humanitas, Bucurejti, 1996,
XXXII, p. 77; n.t.)
3 P. GRENET, Les origiues de I'analogie phitosophique dans les dialogues de Platon, p. 108, n.
367 (Fragmentele Diels, 79, Bywater, 97).
prelungirea forei §i la a le ierarhiza. Dar distinctia domeniilor,

indispensabila pentru existenta analogiei, este totuji mentinuta:
c3ci termenul comun, fiind in mod formal acelaji in tema ?i in
for3, se disociaza prin uzajul lui diferentiat, care il face echivoc.
Era intr-adev3r de prev3zut ca termenul comun, intrucat locul s3u
in for3 §i in tem3 il pune in relatie cu termeni care fac parte din
doua domenii diferite, s3 ia prin chiar acest fapt semnificajii mai
mult sau mai pujin divergente.
S-ar putea conchide c3 orice analogie cu trei termeni se poate
analiza ca analogie cu patru termeni. Este bine totu§i s3 distingem
analogiile in care fora §i tema se plaseaz3 intrucatva una in
prelungirea celeilalte, de cele in care accentul cade mai ales pe
paralelismul dintre ele. Intr-adev3r, interpretarea argumentativ3
va putea fi foarte diferita de aceasta.
Dou3 analogii, imprumutate din lucrarea lui Gilson asupra
tomismului, о vor ar3ta. Iat-o pe prima:
Cand un profesor iji instruiejte elevul, §tiinta
profesorului trebuie s3 conjinS deja ceea ce el introduce in
spiritul elevului. Or, cunoa§terea naturals pe саге о avem
despre principii ne vine de la Dumnezeu, pentru ca
Dumnezeu este autorul naturii noastre. De unde rezulta c3 tot
ceea ce este contrar acestor principii este contrar
intelepciunii divine §i, in consecinjS, nu ar putea s3 fie
adevSrat1.
$i iat-o pe cea de-a doua:
Ca §i un copil care injelege ceea ce nu ar putea sS
descopere, dar pe care i-1 face cunoscut un profesor,
inteleclul uman pune stSpanire fara dificultate pe о doctrinS
cSreia о autoritate mai mare decat cea umanS ii garanteazS
adevSrul2.
fn ambele cazuri, avem о fora luata din domeniul vietii
cotidiene, cel al invaj3mantului; in ambele cazuri, exista о
diferenta de valoare considerabiia, ?i intre termenii fiec3rui
domeniu, ?i intre cele dou3 domenii analizate. Dar, in primul caz,
nu aceasta diferen{3 conteaza mai ales. De aceea percepem mai
degraba paralelismul dintre cele dou3 relatii (intelepciunea lui
1 E. GILSON, Tomismul, p. 31 (Contra Gentiles, I, 7). (Ed. rom.: Humanitas, Bucurejti,
2002, p. 33; n.t.)
2 Ibid., p. 35.
Dumnezeu este pentru cunoajterea naturals ceea ce este jtiinja

magistrului pentru cea a discipolului). In al doilea caz,
dimpotriva, diferen(ele de valoare conteaza Inainte de orice. Iar
noi percepem mai degraba о analogie cu trei termeni ierarhizati
(autoritatea divinS este pentru intelectul uman ceea ce profesorul
este pentru copii) §i aceasta cu toate c3 termenul comun nu este
identic din punct de vedere formal („profesor", „intelect uman")1.
S3 adaug3m c3, alaturi de analogiile cu-trei termeni
ierarhizati, se intalnesc analogii care r3spund schemei: A este
pentru В ceea ce A este pentru C. lata in Ieg3tur3 cu aceasta un
frumos exemplu luat de la Demostene:
C3ci banul, cind este pus intr-o balanta alaturi de о
decizie, о mi$c3 brusc §i trage la el ra)iunea, astfel incat cel
care ia devine incapabil s3 calculeze ceva cu chibzuinja2.
Banul, de§i luat numai in sens material, indeplinejte aici
douS functii diferite. Oratorul utilizeaz3 intr-o oarecare m3sur3 о
coincident fericita; ea este cea care permite fuziunea dintre unui
din termenii forei §i unui din termenii temei. Vom vedea ulterior
in ce anume о astfel de analogie se apropie de unele metafore.
Esentialul, intr-o analogie, este confruntarea temei cu fora;
ea nu implica deloc existenta unui raport prealabil intre termenii
uneia §i ai celeilalte. Dar cand exista un raport intre A §i C, intre
В §i D, analogia se preteaz3 la dezvolt3ri in toate sensurile care
sunt unui dintre aspectele unei analogii bogate. Lui Tarde ii
pl3cea s3 dezvolte analogii de о surprinz3toare amploare in care
relatiile dintre termeni analogi nu erau cu nimic mai prejos decat
relatiile din interiorul temei §i al forei 3. Aceste relatii intre
termeni omologi sunt uneori chiar in prim-plan: analogia este
gandita inainte de toate ca afinitate intre termenii temei §i
1 Cf. la PASCAL о analogie cu patru termeni $i о analogie cu trei termeni ierarhizap

intr-un acela§i rafionament. Cugelari, Aion, Oradea, 1998, pp. 254- 255 (234 ed.
Brunschvicg). Traducere de Maria §i Cezar lvanescu.
2 DEMOSTENE, Discursuri: Despre pace, § 11.
3 Cf. in special TARDE, La logiquc suciale, pp. 98-99.
466 Tehnicile nrguiiietitiitive
ai forei. Similitudinea de structura dintre domenii este

inferata din ea. Pe aceasta cale demonstreaza Girolamo
Fracastoro, in plin secol XVI, multimea §i specificitatea agentilor
bolilor noastre infectioase1.
Dublele ierarhii, cu raporturile complexe care le
caracterizeaz3, raporturi orizontale bazate pe structura realului,
raporturi verticale de ierarhizare, se preteaza in mod deosebit la
stabilirea de analogii bogate. Deosebirea dintre dubla ierarhie §i
analogie este profunda dupa рЗгегеа noastr3; prima este bazata
pe о legatura a realului; a doua sugereaza confruntarea de relatii
situate in domenii diferite. Dar putem foarte adesea argumenta
prin analogie repartizand termenii succesivi ai unei duble ierarhii,
intre tem3 §i fora. A§a se face c3 dubla ierarhie, conchizand din
superioritatea lui Dumnezeu asupra oamenilor superioritatea
justitiei divine asupra justitiei omenejti, poate face loc analogiei
conform c3reia justitia divina este in raport cu Dumnezeu ceea ce
justitia omeneasc3 este pentru oameni. Invers, atunci cand
analogia dezvolta dou3 lungi ierarhii apartinand una forei,
cealalta temei, §i cand cele dou3 domenii sunt inegale ca valoare,
analogia ar putea face loc cu ujurinta unei serii de duble ierarhii.
A§a se intampla cand Plotin trage, din ordinea ierahic3 existenta
intr-un cortegiu regal, concluzii referitoare la realitati depinzand
de Unu §i care ii sunt mai mult sau mai putin apropiate2.
De§i analogia este un rajionament care prive§te relatiile,
cele care exista in interiorul forei §i in interiorul temei, ceea ce
face ca ea s3 difere profund de simpla proportie matematic3 este
c3 natura termenilor, in analogie, nu este niciodata indiferenta. Se
stabilejte, intr-adev3r, intre A §i C, intre В §i D, datorita
analogiei inseji, о apropiere care conduce la о interactiune, §i mai
ales la valorizarea, sau la devalorizarea, termenilor temei.
Iata un exemplu care explic3 mecanismul acestei
interactiuni:
Despre aceasta alegere a lui Amadeus [duce de Savoia],
realizata aja cum se cuvine prin autoritatea unui sfSnt
1 G. FRACASTORO, Opera omnia, De sympathia et antipathia rerum, cap. II: De analogia
rerum in agendo, pp. 65 b $i urm.; De contagione, cap. 8: De analogia contagioiunn, pp. 81
a §i urm. Cf. ?i Sifilide, cartea I, vv. 258-306.
2 PLOTIN, Enneade, V, 5, § 3, p. 561.
conciliu general, nu s-a mai auzit nimic, decat ca sus-numitul

Amadeus a fost redus la tacere cu о paiarie de cardinal, a§a
cum lini$te$ti un caine r3u cu un ciolan1.
Devalorizarea termenilor temei este antrenata de natura
termenilor forei; dar valoarea acestora deriv3 ea ins3§i, m3car in
parte, de utilizarea lor in analogie: atitudinea cSinelui care latr3
nu este obligatoriu obiectul unei judec3Ji depreciative.
Pierduta din vedere, interactiunea genereaz3 unui din aceste
efecte comice de care Sterne era amator:
Neinfricat, da neinfricat, [regele William], pe toti
sfintii! strigS unchiul Toby - i se cuvine coroana -
- Tot astfel precum i se cuvine hojului ?treangul, striga
Trim [caporalul loial]2.
Interactiunea dintre termenii analogiei duce adesea la
integrarea in constructia forei a unor elemente care nu ar avea
nici о semnificatie dac3 nu ar trebui s3 ne gandim la tem3, in care
ele au. A?a se face c3 Locke, pentru a descrie calea care duce la
mantuire, se serve§te de о fora care prezinta un drum ce duce
direct la lerusalim §i se intreaba de ce pelerinul trebuie s3 fie
maltratat, pentru c3 nu poarta bocanci, sau pentru c3 p3rul lui nu
este tuns intr-un anumit fel, sau pentru c3 merge sau nu in urma
unui ghid imbr3cat in alb sau incoronat cu о mitr33, toate aceste
detalii neavand importanta decat pentru c3 ne fac s3 ne gandim la
conflictele dintre adeptii diverselor Biserici.
Uneori, datorita actiunii temei asupra forei, unele elemente
ale acesteia din urm3 sunt modificate. A§a se face c3 detalii
privind personaje din Vechiul Testament, Adam sau Moise, sunt
transformate pentru a permite mai bine acestor personaje s3-l
prefigureze pe Hristos. AceastS tehnicS este atestatS de Reau:
Contrar textului din Exod in care se spune cS Moise,
intorcandu-se in Egipt fi-a urcat sofia ji fiul pe mSgar, il
vedem, intr-unul din tablourile in email ale retablului din
Klostemeuburg (secolul al ХИ-Iea), pe Profet cSlare pe
1 CALVIN, iiwafatura religiei creatine, Adresa iutroductiva catre regele Francisc I, p.
13. (Ed. rom.: Cartea Cre§tina, Oradea, 2003, p. 125-126. Traducere de Elena Jorj §i
Daniel Tomulej; n.t.)
2 STERNE, Viata fi opiniunile lui Tristram Shandy, cartea VIII, cap. XIX, p. 495. (Ed. rom.:
Polirom, Ia§i, 2004, cartea VIII, cap. XIX, p. 430; n.t.)
3 LOCKE, The second Treatise of civil government and A letter concerning toleration, p. 138.
m3gar in timp ce sotia sa Sephora il urmeazS pe jos...

AceastS variants se explicS pur $i simplu printr-un motiv
tipologic, intrucat era vorba ca aceastS scenS sS fie pusS in
paralel cu Intrarea lui Hristos in lerasalim. Trebuia deci ca
Moise s3 fie cSlare pe mSgar pentru a sem3na cu Iisus a
cSrui prefigurare este1.
Adesea termenii forei sunt dotati cu proprietSti ce tin de
fantezie dar care ii apropie de tem3, cum ar fi limbajul uman
atribuit animalelor din fabule.
Se vede foarte bine modificarea adus3 forei de exigentele
temei in aceastS analogie a lui Bossuet:
R3manea aceasta redutabilS infanterie a armatei din
Spania, ale cSrei man batalioane adunate, semSnand cu tot
atatea turnuri, dar cu turnuri care §i-ar putea repara brejele,
stSteau de neclintit in mijlocul tuturor celorlalte in deruta2.
AceastS descriere, ar3tandu-le ca pe nifte tumuri intr-o
fortSreatS asediatS, incearcS sS caracterizeze rolul batalioanelor
in lupt3, dar f3r3 a uita totufi ceea ce le d3 superioritatea.
Exist3 о tehnic3, utilizat3 frecvent de Plotin, pentru a
apropia fora de temS §i asupra c3reia E. Brehier atr3sese atentia
calificand-o drept „corectare de imagini" 3: nu este vorba despre о
modificare oarecare a forei, ci de purificarea ei, de modificarea sa
dup3 un enunj prealabil, in sensul unei mai mari perfecjiuni.
Iat3 un exemplu, intre multe altele, al acestui procedeu
particular:
1 L. BEAU, Influenza formei asupra iconografiei medievale in Formes de I'art, formes

d'esprit, pp. 91-92.
2 BOSSUET, Bibl. de la Pleiade, Oraison funebre de Louis de Bourbon, prince de Conde, p. 218.
3 PLOTIN, Enneade V, PrefafS.
Legaturile care hiteineiaza structura realului 469
Ca atunci cand cineva, dup3 ce a intrat intr-o cas3 variat

impo- dobita fi foarte frumoasa, admira pe rand toate
variatele podoabe din ea fi se umple de admiratie inainte de
a-I vedea pe stapanul casei, dar dupa ce il vede fi r3mane
fascinat de el (c3ci nu era comparabil cu natura statuilor, ci
era vrednic de о adev3rat3 contemplare), abandonandu-le pe
acelea, il privefte, in restul timpului, doar pe el. (...) §i poate
c3 imaginea ar corespunde realitafii, daca cel care ii apare
contemplatorului podoabelor din cas3 nu ar fi un om ci un
zeu, iar acesta nu i s-ar ar3ta inaintea ochilor, ci ar umple
sufletul contemplatorului1.
Fora, astfel modificata, continua totufi s3 exercite actiunea
dorita, iar plauzibilitatea acordata temei nu este dipiinuata din
aceasta cauza. Aceasta rectificare este adesea introdusa ca
ipoteza, iar Plotin о face s3 fie precedata, ca in exemplul de mai
sus, de condijionalul ,,dac3 am spune c3".
Tot de о ipoteza se folosefte Kant in celebra lui analogie a
porumbelului:
Porumbelul ufor, lovind in zbor liber aerul a c3rui
rezistenta о simte, fi-ar putea imagina c3 el ar reufi fi mai
bine in spatiul vid. Tot astfel, Platon a p3r3sit lumea
sensibila, fiindca ea pune intelectului limite prea inguste fi s-
a aventurat dincolo de ea pe aripile Ideilor in spa(iul vid al
intelectului pur. El nu a observat c3 prin eforturile sale nu
caftiga drum, c3ci nu avea nici un suport, afa-zicand, ca
baz3, pe care s3 se fixeze fi la care s3 poata aplica forjele
sale, pentru a urni intelectul din loc2.
Eforturile lui Platon sunt asimilate celor ale porumbelului fi
descrise in termeni care il amintesc pe aceasta. Dar interactiunea
se surprinde, ca s3 zicem afa, pe viu, pentru c3 demersul
porumbelului nu este el insufi decat о ipotezS conditionatci de
tem3.
Se intampla totodata ca rectificarea forei sS о fac3 ridicola,
fiind absolut incompatibila cu realul. Quintilian citeaza expresii
pe care le auzea repetate pretutindeni pe cand era tan3r:
„Fluviile mari sunt navigabile fi la izvor" fi
„Arborele de soi rodefte deindata ce il plantezi"3.
1 PLOTIN, Eimende, VI, 7, § 35. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurefti, 2007, p. 343; n.t.)
2 KANT, Critica rafiuuii pure, p. 55. (Ed. rom.: Univers Enciclopedic Gold, Bucurefti,
2009, p. 55; n.t.)
Ce sunt altceva decat nifte analogii in care tema a reactionat

asupra forei in mod abuziv? Dorinta de a apropia fora de tema, in
loc s3 fac3 analogia convingatoare, se intoarce in acest caz
impotriva oratorului. Prudenta pare a se impune atunci cand este
modificatS fora: о putem face fantastic^, dar nu putem afirma,
nici chiar cu titlu de ipoteza, ceea ce nu este decat un
contraadevSr. Este mai bine intr-un astfel de caz ca, atunci Cclnd
se utilizeazfl termenii forei, si se dea de inteles ci modificarea
privefte tema, ca in acest pasaj de Bossuet in care penitenta este
descrisa prin analogie cu о naftere:
Printre aceste cazne ale penitentei, gandip-v3, fraplor,
c3 naftep; iar ceea ce naftep, sunteti voi infiv3. Dac3 este о
consolare atat de tandrS in a fi facut pe altcineva s3 vada
lumina fi in a fi dat via(3 altcuiva, incat ea fterge intr-o clip3
toate suferinjele trecute, ce incantare trebuie s3 resimti in a
te fi descoperit pe tine insup, in a te fi n3scut pe tine insup
pentru о viaf3 f3r3 moarte1!
§ 84. Efecte ale analogiei

Interactiunea dintre tema §i fora, care rezulta din analogie -
acpunea asupra temei fiind cea mai importanta, dar actiunea
inversa nefiind, cum am v3zut mai sus, deloc neglijabila -, se
manifesta in doua feluri, prin structurarea fi prin transferurile de
valoare care decurg de aici; transferuri de valoare de la fora la
tema fi reciproc, transfer de la valoarea relativa a ambilor termeni
ai forei la valoarea relativa a celor doi termeni ai temei.
lata о celebra analogie a lui Epictet:
Dac3 un copii ifi bag3 mSna intr-un vas cu gatul stramt,
pentru a scoate de acolo smochine fi nuci, fi dac3 ifi umple
pumnul, ce i se va intampla? Nu-fi va putea retrage mana fi
va plange. ,,Renun(3 la cateva dintre ele (i se spune), fi-p vei
putea scoate mana". Tu s3 faci acelafi lucru cu dorinfele tale.
Nu^ti dori decat un num3r mic de lucruri fi le vei obtine2.
Concluzia normative asupra conduitei celui care dorefte mai
mult decat ar putea realiza nu este decSt transferul la cazul lui al
3 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VIII, cap. Ill, § 76. (Ed. rom.: Minerva,
1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la penitence, p. 83.
2 EPICTET, Discutii culese de Arian, cartea 111, cap. IX, p. 259.
judecSfii asupra comportamentului pueril al copilului care nu

reufefte s3-fi scoata din vas mSna prea plinfl. Dar acest transfer
rezulta din aceea c3 comportamentul adultului este reconstruit
pornind de la fora, in acest exemplu, ca in toate cele in care fora
este luata din domeniul sensibil, iar tema din domeniul spiritual,
analogia permite reconstruirea temei dup3 о structura plauzibila,
reconstructie cu atat mai utila, cu cat aceasta structura nu poate fi
cunoscuta direct. A§a se face ca discutiile persistente referitoare
la raporturile dintre liberul arbitru uman fi gratia divina luau
drept obiect fora v3zului, care necesita organe vizuale fi о sursa
de lumina:
intr-adev3r, ca omul care, defi avand simtul v3zului,
inconjurat de tenebre nu vede nimic, c3ci nu poate vedea
nimic inainte ca din exterior s3 vin3 lumina, pe саге о simte
chiar fi cand tine ochii inchifi fi pe care о z3refte odata cu tot
ceea ce-l inconjoara cand fi-i deschide, tot afa voinja omului,
atata timp cat se afla in umbra pacatului originar fi a
p3catelor lui proprii, este blocata de propriile sale tenebre.
Dar cand apare lumina iertarii divine, nu numai c3 distruge
noaptea pacatelor ji vinovatia lor, dar vindeca voinja
bolnav3, ii deschide ochii ji о face apta S3 contemple aceasta
lumina purificand-o prin fapte bune1.
Analogia permite о mai buna intelegere a raporturilor dintre
grafia divina §i liberul arbitru fi a importantei omului fi respectiv
a lui Dumnezeu in p3cat fi in mantuire.
Valoarea termenilor este adesea determinata de structura analo-
gies Astfel, analogiile cu trei termeni, drama, viata terestra fi
viata supraterestra, tind sa elimine tot ceea ce este serios in viaja
terestra in raport cu lumea cealalta, fScand din ea un fel de joc, de
spectacol, in care fiecare ifi joacS rolul afteptand ca viata
adevSratS s3 inceapa2.
Unii termeni, precum lumina, iualtime, addncime, plin,
gdunas, adanc, de§i imprumutati din lumea fizica, par incarcati
de valoare la plecare. Este posibil s3 fie afa. Dar probabil c3 au
servit deja de atatea ori fi ca elemente ale forei, In analogii а
ейгог tem3 tinea de lumea spiritual, incat nu se mai poate
1 JOANNIS SCOTI, Liber de Praedestinatione, IV, 8 . Patrol, latine, t. CXXII, col. 374-375.
2 Cf. PLOTIN, Enneade, III, 2, § 15. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurefti, 2005, p. 63.
Traducere de Marilena Vlad; n.t.)
desprinde din ele valoarea care rezulta din acest rol, ca urmare a
interactiunii cu unii termeni ai temei. Uneori, se crede c3 se poate
surprinde pe viu modul in care se opereaza transfeml de valoare,
dar nu suntem niciodata siguri de aceasta, dovada urmatoarea
analogie a lui Plotin, a c3rei fora este constituita din raportul
dintTe centru §i circumferinta:
Ceea ce este in afara lui, atingandu-l ca intr-un cerc fi
dependent de el, este in intregime ceea ce este rafiune fi
inteligen}3; dar mai degraba ar fi inteligenja dup3 cum il
atinge fi in masura in care depinde de el, intrucat de la el are
faptul de a fi inteligenja. Ca fi cum s-ar admite ca un cerc
care ar fi in contact cu centru] s3u are puterea din centru fi ar
avea, ca s3 spunem afa, „chipul centrului", prin aceea c3
razele, adunandu-se catre un centru unic, fac circumferinja,
orientata spre centru, s3 fie afa cum este; (...)1.
Dac3 cercul da structura lumii plotiniene, Unui care este
principal ei, ajunge, datorita interactiunii, fi oricare ar fi rafiunile
geometrice pe care le fumizeaza, sa valorizeze ideea de centru,
care гЗтапе inc3rcata de valoare in civilizatia noastra.
Parabolele, paradigmele, pe care le g3sim din abundenta in
Biblie, in scrierile platoniciene/ nu sunt obligatoriu luate din
domeniul material. Ele pot fi luate din viaja cotidiana, pentru a
clarifica aspecte ale viejii sociale, politice sau morale, pentru a le
da о anumita structura fi о anumita valoare. Iata о analogie de
acest gen, extrasa dintr-un discurs al lui Demostene:
De asemenea, voi ftip fi aceasta c3 in tot ceea ce grecii
au suferit din partea lacedemonienilor sau din partea voastra,
ei au fost nedrepta^li de nifte fii nelegitimi ai Eladei; fi tot ce
se petrecea atunci se aseamSna cu ce se intampla intr-o cas3
bogata, unde un fiu legitim conduce r3u fi risipefte averea
sa: oricine ar putea socoti c3 acest fiu este vrednic, in acest
caz, de dezaprobare fi invinovajire, f3ra ins3 a putea sustine
c3 el nu are drepturi asupra acestei averi fi c3 nu este
moftenitorul ei.. Iar daca un sclav sau un copii presupus
legitim ar pierde fi ar risipi о avere ce nu-i aparfine, o,
Hercule, cu atat mai mult to}i ar sustine c3 aceasta este о
fapta ingrozitoare fi revoltatoare! Dar lucrurile nu stau afa,
nu, pentru Filip fi pentru faptele pe care el le s3varfefte
acum, fiindca el nu numai c3 nu este grec fi nu are nici о
1 Ibid., VI, 8 , § 18. (Ed. rom.: p. 397; n.t.)
legatura cu grecii, dar, la drept vorbind nu este nici тЗсаг un

barbar cu о origine stralucita... 1
Locul lui Filip tn lumea greaca fiind fixat prin analogie,
sentimentele de dispret fi de indignare referitoare la conduita lui
nu pot fi decat tntarite de aceasta, dar cu conditia, evident, s3 fim
in prealabil convinfi de faptul ca Filip nu este intru totul grec.
Din acest punct de vedere, s-ar putea stabili, intre analogii,
diferente dupa gradul de aderare prealabila la tema. Unele
analogii ar juca, precum in cazul ilustrSrii, un rol de intSrire;
altele, care ar trebui s3 beneficieze prin ele insele de о forta de
persuasiune mai mare, ar indeplini un rol mai apropiat de cel al
exemplului. Dar s3 nu uitam c3 aceasta apropiere de ilustrare fi
de exemplu nu este ea ins3fi decat о analogie.
Unui dintre efectele analogiei este de a contribui la a
determina pe unui sau pe ambii termeni ai temei. Acest uzaj este
cel mai frecvent in analogiile cu trei termeni, а сЗгог structura ar
fi: В este pentru X ce este С pentru B. Pentru a face s3 se
inteleaga natura cuvantului divin, Plotin se servef te de analogia
urpiatoare:
Precum discursul rostit, este fragmentar fata de cel din
suflet, tot a$a este fi cel din suflet fata de cel superior lui,
cand ii este interpret2.
Se intampla, totufi, ca cei doi termeni ai temei s3 fie
necunoscuti fi ca doar relatiile presupuse intre domeniul temei fi
cel al forei sa permita s3 li se precizeze'structura. Rationam
asupra lui Dumnezeu fi a proprietatilor sale bazandu-ne pe nifte
raporturi cunoscute intre om fi proprietatile lui, ca fi pe ideea pe
care ne-o formSm despre distanja care il separS pe Dumnezeu de
om: atunci cand se admite c3 bunStatea divina fi bunatatea
omeneasca nu fac parte dintr-un acelafi domeniu al realului, se va
spune ca nu exista intre aceste doua proprietati un raport de
asem3nare, in ciuda desemnarii lor cu ajutorul unui aceluiafi
concept, ci numai un raport analogic.
Ideea c3 exista dou3 domenii este adesea garantata prin
1 DEMOSTENE, Discursuri: Filipica a treia, §§ 30, 31. (Editura pentru Literatura,

Bucurefti, 1969, pp. 132-133; n.t.)
2 PLOTIN, Enneade, I, 2, § 3. (Ed. rom.: Ed. IRI, Bucurefti, 2003; n.t.)
nojiuni precum imaginea, umbra, proiectia, care sunt, de altfel,

ele insele analogice. Relatia dintre doua domenii poate fi de afa
natura incat sa antreneze о inversare a unor structuri. Maritain
descrie destinul lui Israel prin analogie cu cel al Bisericii; el
precizeaza, ca raspuns catre un adversar pe care il focheaza acest
fel de analogie rasturnat3:
Am spus сД este о Biserica grabita fi c3 vocajia ei,
devenita, din vina sa, ambivalenta, continua noaptea lumii; fi
am avertizat c3 aceste lucruri trebuie intelese intr-un mod
analogic. (...) Israel nu este in mod supra- natural strain lumii
hi acelafi fel ca Biserica (...)1.
Se intampla, de altfel, s3 fim obligati s3 inventam tema,
pentru c3, neputand intelege termenii discursului la propriu,
suntem obligati sa le dam un sens figurat, s3 cautam deci tema, sa
reinventam analogia care ar da discursului sensul lui veritabil:
Cand cuvantul lui Dumnezeu, care este adev3rat, este
fals in litera lui, el este adev3rat in spirit. Sede a dextris tneis
[Ps. CIX], fals literalmente, deci adev3rat in spirit2.
Intrucat discursul nu poate fi decat veridic, din cauza calitatii
celui de la care provine, trebuie ca cititorul s3 g3seasca tema,
spiritul forei care ar corespunde intenjiilor autorului. Aceasta
c3utare poate da naftere unor creajii noi, in materie etica, esteticS
sau religioasa.
S3 notam c3 realitatea fizica, sau istorica, a forei nu este
obligatoriu negata clnd interpretarea litera 13 este considerata
insuficienta: a spune c3 repausul lui Dumnezeu din ziua a faptea
poate fi interpretat ca о analogie care arata distanta care-1 separS
pe creatorul universului, reculul pe care-1 face in raport cu opera
sa3, nu prejudiciazS realitatea povestirii biblice. Noi ftim, intr-
adevar, c3 fora unei analogii este adesea luata din domeniul
realului fi c3, pe de alta parte, opera de fictiune poate avea sau nu
forja analogies. Vreun poem de dragoste de Chaucer va fi, pentru
unii, confesiunea voalata a unei iubiri reale, pentru altii о creatie
analogies a cSrei temS ar fi moartea unei printese4.
1 J. MARITAIN, Raison et raisons, pp. 212, 213.

2 PASCAL, Cugetari, p. 1003 (687 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Aion, Oradea, 1998, p.
446; n.t.)
3 E. BEVAN, Symbolism and Belief, pp. 121-122.
4 Marshall W. STEARNS, A note on Chaucer's attitude toward love, Speculum, vol. XVII,
CSutarea sensului analogic, care ar fi sensul profund, rezulta

uneori nu din faptul cS fensul literal este fals, putin interesant, ci
din motive de о alts natura, conventiile de gen, de еросЗ, sau
ceea ce se ftie, de altfel, despre intentiile autorului.
Unele tehnici pot, pe de alta parte, incita la a considera un
enunj ca fiind analogic: folosirea de fore multiple 1, folosirea de
fore grosolane sau naive1.
§ 85. Cum se utilizeazi analogia

Analogiile joaca un rol important in inventie fi in
argumentare din cauza, in esenta, a dezvoltarilor fi a prelungirilor
pe care le favorizeaza ele: pornind de la forS, ele permit
structurarea temei, pe care о situeaza intr-un cadru conceptual.
Astfel, ne spune T. Swann Harding, care se gandea de altfel
inainte de orice la rolul limbajului,
savantii care au descris primii electricitatea drept un „curent"
au dat pentru
totdeauna, in acest domeniu, о forma §tiinjeis.
Aceasta forma rezulta din aceea ca apropierea dintre
fenomene electrice fi hidraulice a dat naftere unor dezvoltari care
precizeaza, completeaza, prelungesc analogia primitiva. Dar pana
unde poate fi prelungita о analogie?
In orice domenii dezvoltarea unei analogii este normals, fi
aceasta in mSsura in care este nevoie de ea fi in care nimic nu i se
opune. Afa cum foarte just spune Richards, nu exists totalitate
pentru о analogie, putem uza de ea cat este nevoie, cu riscul de a
о vedea prSbufindu-se2.
Rolul de inventie al analogiei se separS de rolul ei de probS
chiar in dezvoltSrile sale: in timp ce, plasandu-ne in primul punct
de vedere, nimic nu ne impiedicS sS prelungim о analogie cat de
departe posibil, pentTu a vedea ce va da aceasta, din punctul de
vedere al valorii sale probante, ea trebuie sS fie mentinutS in
limite care nu ar putea fi dep3§ite fSrS pierderi, dacS dorim sS
intSrim о convingere. A dezvolta о analogie inseamnS uneori sS-
i confirmSm validitatea; inseamnS, de asemenea, sS ne expunem
1942, pp. 570 la 574.
1 Cf. J. GUITTON, Le temps et I'eternite chez Plotin et saint Augustin, pp. 154-155.
21. A. RICHARDS, The philosophy of Rhetoric, p. 133.
loviturilor interlocutorului.
In unele cazuri, analogia este dezvoltatS fSrS a marca cea
mai micS rupturS intre ea fi prelungirile sale, precum aceastS
analogie in care Kant ifi comparS filosofia cu cea a lui Hume:
(...) el [Hume] insufi nu a bSnuit posibilitatea unei asemenea
ftiinte, constituite dupa toate regulile, ci s-a muljumit, spre a-
fi pune corabia la adapost, s-o traga la [Srmul scepticismului,
unde era menita sa zaca fi s3 putrezeasca. Incercarea mea
tintefte, dimpotriva, s3-i ofere corabiei un carmaci care,
avand la indemana un compas fi о harta completa a marilor,
s3 о poata conduce cu bine oriunde ar dori, folosind
principiile sigure ale artei navigatiei, deduse din cunoafterea
globului p3mantesc1.
Fora fi tema se dezvoltS aici in concurentS, fSrS ca nimic sS
nu separe relatiile evocate succesiv. Momentele ulterioare
intSresc in acelafi timp analogia de inceput; afa stau lucrurile in
orice analogie care se prelungefte fi pe prelungirea cSreia autorul
pSrea sS fi contat.
Alte argumente ale analogiei se prezintS in douS faze, dintre
care cea de-a doua fumizeazS concluzia principals, ca in acest
pasaj din La Вгиуёге:
Rotijele, arcurile fi mifc3rile sunt ascunse; dintr-un ceasornic
nu se v3d decat acele care inainteaza pe nesimpte fi ifi
incheie rotirea: imagine
1 KANT, Prolegomene la orice metafizica viitoare, p. 15. (Ed. rom.: Paralela 45, Pitefti, 2005,
p. 60; n.t.)
Legaturile care hitenieiazd structura realului 477
a curteanului cu atSt mai desSvarfitS cu cat, dupa ce a facut

atata cale, se reintoarce adesea in punctul de unde a plecat1.
Expresia „cu atat mai des3varfit3" este de retinut; ea arat3 c3
analogia este mai bun3 decat s-a presupus; iar aceastS dezvoltare
este adesea insotitS - ca in cazul de fat3 - de un efect nea§teptat fi
chiar comic.
Uneori, faze din argumentare sunt marcate fn sensul c3 se
profits de faptul cS о analogie pare a fi admisS pentru a cere s3 i
se admit3 fi dezvoltarea. In tratatul s3u de epistemologie
genetic3, Piaget, dup3 ce a ar3tat cS exist3 о analogie Intre ideile
promovate pe tema evolutiei fi cele care se refer3 la teoria
cunoafterii, adaug3:
DacS corespondenta termen cu termen intre tezele
lamarckiene fi tezele asociationiste sau empiriste este exacts,
trebuie sS ne afteptSm sS о regSsim chiar printre obiectiile
adresate acestor douS feluri de interpretSri2,
fi se mir3 de faptul c3 unii biologi antilamarckieni pot s3 sustinS
un empirism radical,
(...) ca fi cum inteligenta ar putea in acest caz, contrar
restului orga- nismului, sS nu aibS nici о posibilitate de
activitate intemS
Prelungirea analogiei este cea care are aici valoare
argumentativ3 fi permite formularea unei obiecjii la conceptiile
empiriste.
Se intampl3 ca analogia, in loc s3 fie prelungit3 de cStre
autor, sS fie prelungit3 de criticul s3u, care extrage de aici un
mijloc de respingere, cu atat mai eficient cu cat materialul
conceptual a fost imprumutat de la adversar. Afa se face c3
Berriat Saint-Prix, in fata unui jurist care, dispretuind orice
referire la dreptul roman fi la vechea jurisprudent, pretindea c3
descrie intr-o lucrare despre Codul Civil „venele, mufchii,
tr3s3turile fi sufletul legii", regret3 c3 autorql nu „fi-а urm3rit
pan3 la capSt metafora":
... ar fi observat imediat cS orice fiinjS vie ifi primefte
organizarea de la о fiintS anterioarS care i-а dat naf tere1.
1 LA BRUYERE, Caracterele, Despre Curte, 65, p. 257. (Ed. rom.: Editura pentru
LiteraturS, Bucurefti, 1968, 65, p. 375-376; n.t.)
2 PIAGET, Introduction a Vepistemologie genetique. III, p. 102.
Acest mod de respingere presupune cS avem intotdeauna

dreptu] de a prelungi о analogie dincolo de afirmatia principals §i
cS dac3, drept urmare a acestei prelungiri, ea se intoarce
impotriva autorului sSu, sau devine indecvatS, este pentru cS era
deja astfel incS de la inceput1. De fapt, aproape intotdeauna о
astfel de respingere ar fi posibilS, dar care ar fi valoarea ei?
Respingerea nu este niciodatS constrangStoare, cSci am putea
refuza sS admitem aceastS prelungire; ea scoate totu§i in
evidentS fragilitatea §i arbitrariul analogiei primitive; acesta este
principalul sSu interes.
Se intampla de altfel ca autorul sS devanseze, sS arate ce
este inadecvat intr-o analogie §i sS-§i dezvolte teza ca opusul
unei analogii posibile. AceastS expunere utilizeazS ceea ce
anticii numeau similitudine prin contrarii, care nu este, a§a cum
afirmS Retorica pentru Herennius, un simplu ornament la care s-
ar putea renunta cu u§urintS. Vom putea aprecia acest lucru prin
exemplul luat chiar din aceastS lucrare:
Nu, la drept vorbind, lucrurile nu stau ca in carierS,
unde cel care prime$te torfa aprinsS este mai agil in cursa de
$tafetS, decat cel de la care о primejte; generalul cel nou,
care primejte о armatS, nu este superior celui care se retrage;
cSci alergStorul obosit este cel care ii dS torfa unui alergStor
odihnit; aici, un general experimental este cel care ii preda
armata sa unui general fSrS experientS2.
OcupSm imediat, in sensul militar al termenului, spiritul
auditorului, arStand ce ar fi fals intr-o idee care ar putea apSrea
spontan. RSmane de vSzut dacS era oportun sS se scoatS in
evidentS acest argument incS neformulat de interlocutor. Da,
fSrS indoialS, in mSsura in care reu§im sS sugerSm cS teza
combStutS nu este intemeiatS decat pe acest rationament prin
analogie pe care avem grijd s3-l respingem.
Uneori, pentru a respinge о analogie, suntem obligaji s3 о
amen- d3m rSsturnand-o, ca s3 ne exprimdm astfel, descriind
cum ar fi fora dac3 tema ar fi conceputS convenabil. Nu este
vorba numai despre о corectare a forei vizand s3 о fac3 mai
1 In legSturS cu ceea ce Platon considers drept false paradigme, cf. V. GOLDSCHMIDT,
Le paradigme dans la dialectique platonicienne, pp. 38-39.
2 Ibid.
adecvatS temei cu riscul de a о indepSrta de realitate1; intreaga

analogie este amendata. Rolul termenilor forei devine totu§i
foarte important, pentru c3 alegerea lor nu mai este libera §i
pentru c3 ei sunt cei care determine relatiile care vor putea fi puse
in evidenta pentru a amenda analogia. Vedem aceasta tehnica
funcjionand la Mill, in legatura cu un pasaj de Macaulay care
nega acjiunea oamenilor important servindu-se de analogia
urmatoare:
Soarele lumineaza colinele cand se afia inc3 sub linia
orizontului, iar marile spirite descopera adevarul cu pufin
inainte ca el sa se arate celor multi. Aceasta este masura
superioritatii lor. Ei sunt primii care sesizeaza $i reflecta о
lumina care, f3r3 ajutorul lor, trebuie s3 devina in curand
vizibila pentru cei plasa|i mult sub nivelul lor (Eseu despre
Dryden, in Miscelanee, 1,186)2.
Mill face invers decat Macaulay §i va amenda analogia
pentru a-§i face gandirea mai bine inteleasS;
Impingand mai departe metafora, serie el, s-ar deduce
ca, daca Newton nu ar fi existat, lumea nu numai c3 ar fi
avut sistemul newtonian, dar 1-ar fi avut tot atat de repede;
exact a$a cum soarele ar r3s3ri pentru unii spectatori plasati
la campie, dac3 nu ar fi in fata lor vreun munte pentru a
primi mai devreme primele sale raze (...). Oamenii
excepfionali nu se multumesc s3 vada straiucind lumina in
varful dealului; ei urc3 pe acest varf $i cheama ziua; $i dac3
nimeni nu ar fi urcat pan3 acolo, lumina, in multe cazuri, ar
fi putut s3 nu str3luceasc3 niciodata deasupra campiei\
Analogia amendata i§i extrage interesul din procesul
argumentativ complet in care se insereazS; luata in ea ipsa§i,
analogia lui Mill va рЗгеа destul de stangace. Aspectul pozitiv
(oamenii urcati pe deal §i care cheama ziua) este de altfel mai
putin important decat aspectul negativ (razele lovind campia
ecran). Avantajul acestei tehnici este ca beneficiem de adeziunea
care a putut fi partial acordata analogiei primitive.
In filozofie, se intampla adesea ca о analogie s3
dobandeasca, pentru a ne exprima astfel, drept de cetate §i ca
1 Cf. § 84: Efectele analogiei.

2 J. Stuart MILL, Un sistem de logicii, cartea VI, cap. XI, § 3, v. II, pp. 541-542. - 1 Ibid.,
p. 542.
progresul gandirii sa fie

marcat de amendamentele succesive la care este supus. A§a

se face cS, pentru a opune gandirea sa lui Locke, care a comparat
spiritul cu un bloc de marmurS, Leibniz modifies aceastS
analogie, reluand-o, astfel amendatS, pe cont propriu:
M-am slujit, de asemenea, de comparafia unei pietre din
marmura care are vene cu aceea a unei pietre din marmurS
foarte netede, sau pe aceea a tSbliJelor pe care nu vezi nimic,
cu ceea ce se numejte printre filosofi Tabula rasa. Cad, dacS
sufletul se aseamSnS cu aceste tSblite goale, adevSrurile ar
fi in noi a$a cum figura lui Hercule se afla intr-o marmurS,
atunci cand marmura este in intregime indiferenta in a primi
sau aceasta figurS sau alta. DacS, insS, existau vene in
piatra, care sS contureze figura lui Hercule in raport cu alte
figuri, aceastS piatrS ar fi mai determinatS $i Hercule ar fi,
intr-o oarecare mSsurS, innSscut, de$i ar fi nevoie de multa
muncS pentru a descoperi aceste vene §i pentru a le da la
ivealS cu ajutorul $lefuirii, eliminand ceea ce le impiedicS
sS aparS. In felul acesta, ideile si adevSrurile ne sunt
innSscute ca inclina(ii, dispozitii, habitudini sau virtualit3(i
naturale, §i nu ca acfiuni, de$i aceste virtualitSfi sunt
intotdeauna insofite de unele acfiuni, adesea imperceptibile,
care le corespund1.
Adaptarea la propriile sale teze a unei analogii a adversarului
era un procedeu al argumentSrii la care Leibniz tinea mult 2. Se
fntamplS totu§i ca aceastS tehnicS sS se dovedeascS
insuficientS, sS se dea importantS unui aspect al temei pe care
fora este incapabilS sS-1 ilustreze, cel putin dacS nu se dore§te
transformarea lui in ceva fantastic. Argumentarea analogies va
preconiza, in acest caz, inlocuirea acestei fore cu о alta,
consideratS mai adecvatS. A§a se face cS Polanyi, pentru cS
§tiin£a, la fiecare etapS a progresului sSu, dS impresia unui
ansamblu, nu poate admite analogia lui Milton, care, in
Areopagitica sa, comparS activitatea savanfilor cu cea a
cSutStorilor ocupaji, fiecare pe cont propriu, sS gSseascS
fragmente disparate §i ascunse ale unei statui, pentru a incerca
apoi sS le uneascS. Mai degrabS cu un organism pe cale sS
1 LEIBNIZ, Noi eseuri asupra intelectului omenesc, p. 45. (Ed. rom.: ALL Educational,
Bucure§ti, 2003, p. 4; n.t.)
2 Cf. LEIBNIZ, ibid., pp. 131-132. (ed. rom., pp. 22-24; n.t.)
creascS, ne spune Polanyi, ar trebui comparatS §tiinta1.

О analogie pare intr-adevSr adecvatS cand fora scoate in
evidenta caractere ale temei considerate primordiale; inlocuirea
sa cu о analogie noua consta, cel mai adesea, in a inlocui о
structura printr-o alta, care scoate in relief caractere considerate
mai importante. A admite о analogie corespunde, deci, adesea
unei judecati asupra importantei caracterelor pe care le
evidenjiaza ea. Este ceea ce explica afirmatii bizare la prima
vedere. Criticand conceptiile lui Wittgenstein, W. Moore atac3
analogia conform c3reia enunturile sunt pentru fapt ca §anturile
pentru un disc sonor §i declar3:
DacS un enunt ar reprezenta faptul a§a cum о linie
reprezinta sunetul pe un disc, atunci ar trebui probabil sa fim
de acord cu teza lui Wittgenstein2.
Se vede c3 acceptarea sau respingerea analogiei par decisive,
ca §i cum un ansamblu de concluzii ar fi legate in mod necesar de
ea, ca §i cum, rezumand ceea ce ,este esential in tem3, ea ar
impune in mod constrangator un fel de a gandi3.
Unele epoci, unele tendinte filosofice manifesta preferinte in
alegerea forei. In timp ce analogiile spajiale erau preferate de
gandirea clasica, gandirea noastra prefera forele mai dinamice.
Bergsonismul se caracterizeaza prin alegerea unor fore
imprumutate de la ceea ce este lichid, fluid, in mi§care, in timp
ce gandirea adversarilor este descrisa prin fore solide §i statice.
Richards a constatat foarte just c3 metaforele la care о filozofie
renunta conduc gandirea ca §i cele care sunt adoptate 4; intr-
adev3r, gandirea se poate organize in functie de aceasta
respingere.
Se §tie c3 scurgerea timpului a fost redata cu ajutorul
analogiilor spatiale, dar alegerea lor este foarte diversa §i plina de
invataminte: uneori fora utilizata este traseul unei linii prelungite
1 M. POLANYI, The logic of liberty, pp. 87-89.
2 W. MOORE, Structure in Sentence and in Fact, Philosophy of Science, ian. 1938.
3 Aplicarea rationamentului prin analogie la discursul insu§i ia formele cele mai
variate. Aici, rela(ia dintre limba $i fapte este tema, fora fiind luata din domeniul
familiar. Adesea, limbajul insu§i este о for3, a c3rei structura trebuie sa о fac3
cunoscuta pe cea a lumii. Adesea, de asemenea, organizarea discursului este tema,
clarificata de analogia cu un organism viu; cf. § 105: Ordin §i metoda.
41. A. Richards, The Philosophy of Rhetoric, p. 92.
la infinit, alteori este un fluviu care curge, uneori evenimentele

tree ca un cortegiu prin fata unui spectator, alteori, ele ies din
intuneric precum un §ir de case luminate succesiv de farul unui
polijist; uneori fuga timpului este cea a unui ac pe un disc de
gramofon, alteori, este un drum cSruia ii putem percepe simultan
fragmente cu atat mai intinse, cu cat ne bucurSm de un punct de
vedere mai degajat: fiecare forS insists pe alte aspecte ale temei
§i ocazioneazS alte dezvoltSri1. De aceea, infelegerea unei ana-
logii este cel mai adesea incomplete dacS nu se tine cont de
analogiile vechi pe care cea nouS le amendeazS sau le
inlocuie§te. De altfel, intelegerea forei, mai algs cand aceasta din
urma este luata dintr-un domeniu social sau spiritual, presupune о
cunoa§tere suficienta a locului pe care il ocupa ea intr-o anumita
culture, a analogiilor anterioare §i subiacente in care aceasta fora
a fost utilizata, fie ca fora pentru о alta tema, fie ca tema a unei
alte fore2. Legatura care exista in mod traditional intre lumina §i
bine face mai plauzibila analogia lui Scot Erigene3 la fel ca §i pe
cele ale lui Macaulay §i Mill, menjionate mai sus. Noi cunoa§tem
rolul pe care, incS de la Platon, il joaca analogia care trateazS
viaja ca un spectacol4. Utilizarea de catre Mauriac a forei
vanStorii, pentru a-1 descrie pe om ca prada a lui Dumnezeu, va
fi interpretata intr-un fel mai exact de cel care §tie ca aceasta forS
chiar ii serve§te, de asemenea, autorului pentru a descrie femeia
ca prada a barbatului in vanStoarea amoroase5. Se §tie, de altfel,
locul pe care, in studiul despre arhetipuri, il acorda Jung acestui
material analogic traditional6.
О tehnica specials constS in a utiliza mai multe fore pentru a face
injeleasa о aceea§i temS; se insista prin aceasta asupra
insuficienjei
1 Cf. E. BEVAN, Symbolism and Belief, pp. 85-94.

2 Cf. Lectura $i cSlatoriile la DESCARTES, Discurs asupra metodei, pp. 17-19, ?i la
SCHOPENHAUER, Parerga 51 Paralipomena, II, Despre gandirea pentru sine, § 262, p. 503.
3 Cf. § 83: Relajiile dintre termenii unei analogii.
4 Cf. V. GOLDSCHMIDT, Le systeme stoicien et t'idee de temps, §§ 89-91.
5 Cf. N. CORMEAU, L'art de Francois Mauriac, pp. 341-342.
6 C. G. JUNG, Psychologie und Religion, p. 93.
Legaturile care tntcmeiaza structura realului 484
fiecSrei fore particulare, imprimand totodata о directie generala

gandirii; astfel sunt analogiile de о varietate deconcertanta
datorita сЗгога Lecomte du Noiiy expune raporturile pe care le
vede intre mecanismele evolutiei §i evolutia insa§i'. Uzajul
forelor multiple este totu§i destul de delicat; in virtutea
interactiunii dintre for3 §i tem3, cand fora este alta, tema va fi
alta. in masura in care se face о tema unica, aceasta risca s3 fie
destul de confuza. Pentru a evita interference dintre diferitele
fore, va fi adesea prudent - cum о face de altfel Lecomte du Noiiy
- s3 se evite ca acestea sa se succeada prea indeaproape. Fiecare
for3 aducand temei structura sa, chiar daca fiecare dintre ele este
plauzibila, §i chiar daca din punct de vedere al valorii termenilor
temei ele due la aceea§i concluzie, juxtapunerea lor produce un
efect comic, despre care gasim excelente exemple in Don
Quijotte:
(...) c3ci cavalerul ratacitor f3r3 Doamna sa este ca un copac
fiii frunze, ca ocladire f3r3 temelie, ca umbra f3r3 corpul
care о face1.
Analogiile multiple, in loc s3 fie independente, se pot sustine
reciproc. Astfel Locke, pentru a predica toleranja, trece de la
analogia bine cunoscuta intre conditiile mantuirii §i drumurile
care due la cer la о analogie a remediilor, in g§a fel incat abia se
§tie dac3 tema sau fora din prima analogie este cea care
constituie tema celei de-a doua. Iata textul:
Nu exista decat о singura cale adev3rat3 spre fericirea
ve$nic3: ba chiar, in acest mare num3r de c3i pe care le
urmeaza oamenii, ne putem intreba care este cea buna. Or,
nici grija statului, nici calitatile sale de legislator nu fac ca
magistratul s3 descopere mai bine aceasta cale decat omul
care cerceteaza $i studiaza prin el insuji. Eu am un organism
slab, epuizat de о anemie pentru care (presupun) nu exista
decat un remediu, iar acesta este necunoscut. Pentru c3 nu
exista decat un remediu §i pentru c3 el este necunoscut
inseamna ci e de datoria magistratului s3 mi-1 prescrie2?
Analogiile pot fi grefate §i una pe alta, о parte a forei
devenind punctul de pornire al unei noi analogii. Vico recurge la
acest procedeu pentru a ne descrie efectul pe care 1-a avut
1 CERVANTES, Dun Quijote de la Mancha, vol. VI, II, cap. XXXII, pp. 271-272.
2 Cf. LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning toleration, p. 138.
moartea Angelei Cimmino asupra printesei de la Roccella care

tocmai i§i pierduse sotul §i
al c3rei doliu trist $i recent fdcea ca inima sa, oricat de
nobila $i de mare ar fi fost, aidoma unui vas debordand de
aurul cel mai pur, era plina de о asemenea durere, meat
nimic altceva, pentru nici un alt motiv, in nici un fel, nu
putea patrunde in ea; totu$i, atat de tare a lovit-o durerea
morfii marchizei noastre, incat, asemenea unui obiect dur ce
i-ar fi fost aruncat in inima, о f3cu s8 rezoneze prin doua
sonete sublime1.
Nimic din mecanismul analogiei, a§a cum am descris-o noi,
nu se opune analogiilor succesive. Multe tratate de stil vorbesc cu
disprej despre „imagini care se fncaleca". DacS le-am elimina,
am fi mirati sa vedem cate din enunturile noastre ar trebui
suprimate. Vom reveni asupra acestor chestiuni fn discutia despre
metafora2.
§ 86. Stahitul analogiei

Analogia este un mijloc de argumentare instabil. Intr-adevar,
cel care ii respinge concluziile va tinde sa afirme ca nu este nici
„тасаг о analogie" §i va minimaliza valoarea enuntului
reducandu-1 la о vaga comparatie sau la о apropiere pur verbala.
Dar cel care invoca о analogie va tinde aproape invariabil sa
afirme ca este mai mult decat о simpla analogie. Aceasta este
astfel prinsa intre doua neg3ri, cea a adversarilor §i cea a
partizanilor sai.
Analogia este uneori depa§ita inainte chiar de a fi fost
inteleasa ca atare. Inseamna c3 specificitatea analogiei rezida in
confruntarea unor structuri asem3natoare cu toate c3 aparfin unor
domenii diferite. Atunci c3nd aceste structuri nu sunt percepute,
ca in cazul unor tulbu- r3ri mintale, orice apropiere intre for3 §i
tema va tinde s3 se explice prin caractere comune, in special
aseman3ri intre termeni3.
Pe de alta parte, deosebirea dintre domenii nu este
intotdeauna u§or de constatat: ea depinde de criteriile de care ne
1 VICO, Opere, ed. Ferrari, vol. 6 : Orazione in morte iti Angiola Cimini, p. 301.
2 Cf. § 87: Melafora.
3 Cf. BENARY, Studien zur Untersuchung der Intelligenz bei einem Fall von
Seelenblindheit, Psychologische Forsclnmg, 2 (3-4), 1922, pp. 257-263, 268-272.
servim pentru a о stabili. Doar in anumite analogii, de un tip

recunoscut, precum alego- riile §i fabulele, distinctia dintre
domenii pare a fi incontestabila; a§a se intampla §i in unele
filosofii in care uzajul analogic al termenilor ji al structurilor
rezulta dintr-o prealabila criteriologie a fiintei.
Dep3§irea analogiei va fi uneori doar sugerata. Dar adesea
ea va fi explicita, ba chiar motivata, justificata.
Primul efort pentru a dep3§i analogia, pentru a apropia tema
de fora vizeaza sa stabileasca intre ele un raport de participare:
fora este prezentata ca simbol, ca figura, ca mit, realitati а сЗгог
existenta ins3§i deriv3 din participarea lor la tema pe care trebuie
s3 о fac3 mai inteligibila. Descoperind о analogie intre anumite
ierarhii supranaturale §i anumite aspecte ale energiei, S. Weil va
spune:
Astfel nu numai matematica, ci §tiinta intreaga, f^r3 ca
noi s3 ne gandim s3 гетагсЗт acest lucru, este о oglinda
simbolica a adev3rurilor supranaturale1.
La fel Buber serie:
Relatia cu fiinta umana este adevaratul simbol al relatiei
cu Dumnezeu: in care adev3rata invocatie i$i primejte
adev3ratul raspuns2.
Iar Pascal, utilizand din plin notiunea de ,,figur3" a§a cum о
ela- borase traditia cre§tina, precizase rolul fundamental §i
revelator care trebuia s3 i se atribuie acesteia:
Simbolul, serie el, a fost facut dup3 modelul adev3rului,
iar adev3- rul a fost recunoscut dup3 simboP.
Astfel de tehnici de apropiere intre tema §i fora, pastrandu-le
totodata individualitatea, tind totu§i catre unificarea domeniilor:
ideea de figura presupune realitatea forei in acela§i fel cu aceea a
temei.
Uneori, dep3§irea analogiei se va face aratand ca tema §i
fora depind de un principiu comun. Dupa ce a desprins unele
analogii intre inertia fizica §i forta obi§nuintei, Schopenhauer
1 S. WEIL, L'euraciuement, p. 248.
2 M. BUBER, Eu §i tu, p. 151. (Ed. rom.: Humanitas, Bucurejti, 1992, pag. 140. Traducere din limba
germana de§tefan Aug. Doinaj; n.t.)
■’ PASCAL, Qigetari, p. 1013 (673 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 439; n.t.)
continua.-
Toata aceasta este de fapt mai mult decat о analogie;
este identitatea lucrului, $i anume a voinjei, la stadii mult
diferite ale obiectiv3rii sale in conformitate cu care aceeaji
lege de mi§care i$i asumS acum astfel de forme diferite1.
Acest principiu comun va putea fi conceput ca о esenta, ale
c3rei tema §i for3 ar fi ni§te manifested. Cand Eugenio d'Ors face
in mod stralucit unele analogii intre formele arhitecturale §i
regimul politic in care se dezvolta ele, el are pretentia la mai mult
decat о confruntare care permite intelegerea unuia de catre
ceiaiqlt, ferindu-se totodata de a face dintr-unul cauza celuilalt2.
De multe ori se va stabili о legatura indirecta intre tem3 §i
for3. Dac3 un discurs plin de antiteze §i de omamente este facut
ca о biserica gotica, este pentru c3 ambele provin, spunea
Fenelon, din prostul gust al arabilor3.
Se va putea chiar intampla, precum in unele apropieri intre
ceea ce resimtim §i mediul in care ne aflam, ca analogia s3
sugereze о actiune a forei asupra temei. In versuri precum:
Plange in inima mea 4
Cum ptoua peste ora$ ,
fora poate fi luatS drept о cauzS partial^ a temei, iar analogia
este, prin chiar acest lucru, depS§itS.
Aceasta dep3§ire va fi uneori exprimata prin transmiterea
unui element substantial de la fora la tema. Astfel, dupa рЗгегеа
lui Leibniz,
Domnul Van Heimont fiul (...) credea, impreunS cu
cafiva rabini in Irecerea sufletului lui Adam in Mesia ca intr-
un nou Adam5.
Pe scurt, pentru a dep3§i analogia, vom incerca, orice ar fi,
s3 apropiem domeniul temei de cel al forei. C3 este vorba aici de
un proces natural, aceasta reiese din !ns3§i insistenta cu care se
1 SCHOPENHAUER, Parerga und Paralipomena, § 307. (Ed. rom.: Alfa, Ia$i, 2011,
II, Remarci psihologice, p. 593; n.t.)
2 Eugenio D'ORS, Cupola 51 monarhie, urmat de alle studii asupra morfologiei culturii.
3 FENELON, ed. Lebel, I. XXI: Dialogues sur I'eloquence, p. 76.
4 VERLAINE, Oeuvres, Bibl. de la P13iade, Romances sans paroles, П1, p.122. (Ed. rom.:
Editura grai $i suflet - Cultura Nationals, Bucure$ti, 1996, p. 105; n.t.)
5 LEIBNIZ, Noi eseuri asupra intelectului omen esc, p. 222. (Ed. rom.: ALL Educational,
Bucure§ti, 2003, p. 161; n.t.)
incearca adesea prevenirea depa§irii. Cand Tarde a scos in

evidenta analogiile dintre logica individual §i logica sociala 1,
cand Odier a evidentiat analogiile dintre reflexologia lui Pavlov
§i psihologia eului2, atat u- nul, cat §i celaialt intuiesc depa§irea
ce risca s3 fie operata §i atrag atentia asupra ei. Termenii in care
Odier i§i exprima teama sunt semnifica tivi:
Nu exista simptom nevrotic care s3 nu se poata descrie,
in ultima instan(3, in termeni de fiziologie §i care s3 nu
poata fi redus la un 50c de energii contrare. Dar s3 nu uitam
niciodata c3 nu este vorba aici decat de о reducere $i nu de о
explicate... La adultul nevrozat, doar psihologia eului ne
procura elementele unei explicafii veritabile3. .
Or, dac3 ace§ti autori au insistat asupra analogiei, este pentru
c3 aceasta le рЗгеа demna de interes, capabiia s3 ne lumineze in
legatura cu anumite fenomene. Dep3§irea nu ar putea decat s3
int3reasc3 dovada acestei structuri. Dar ei se tem c3 aceasta
dep3§ire s-ar produce exclusiv in favoarea forei. Tarde, uzand de
altfel de о nou3 analogie, va spune intr-adev3r:
Imposibil deci de a face sS disparS logica sociala in
logica individual. Dualitatea lor este ireductibila, dar
asemenea celei a curbei §i a asimptotei care se apropie la
infinit4.
De fapt, atat Odier, cat §i Tarde vor incerca §i ei dep3§irea;
primul va insista asupra faptului ей identitatea se afla „in
consecinte"5, cel deal doilea asupra „tranzacfiilor reciproce", care
vor fi necesare tntre cele doua domenii6.
In §tiintele naturale, analogia, a§a cum о concepem noi,
ofera gandirii creatoare doar un punct de sprijin. Inseamna a
dep3§i analogia pentru a putea decide asupra unei asemanari,
asupra posibilitatii de a aplica, atat temei, cat §i forei, acelea§i
concepte. Ne vom stTadui, jude- candu-le in acela§i fel, s3
reunim tema §i fora intr-un singur domeniu de investigate.
1G. TARDE, La logique sociale, cap. 11, pp. 87 $i urm.

2 ■’ Ch. ODIER, L'homme esclave de son inferiorite, I: Essai sur la geuese du inoi, cap. Ill, pp. 93
$i urm.
3 Ibid., p. 123.
4 G. TARDE, op. cit., p. 114.

5 Ch. ODIER, op. cit., p. 122.
6 G. TARDE, op. cit., p. 113.
Astfel, in chimie, observarea unor reactii analogice va

conduce spiritul la a ordona corpurile studiate intr-o aceea§i
familie. Cournot poveste§te cum, frapati de anumite analogii,
Gay-Lussac §i Thenard au elaborat ipoteza ей substanta numita
acid muriatic oxigenat era un corp simplu, pe care 1-au numit
clor, cum 1-au aranjat intr-o familie naturala cu bromul §i cu
iodul §i adaug3 c3, din cauza acestor analogii chiar, s-a c3zut de
acoi*d s3 se fac3 loc fluorului, inc3 nedescoperit1.
Analogia, ca veriga in rationamentul inductiv, constituie о
etapa in §tiinf3, unde ea serve§te mai mult ca mijloc de invenfie
decat ca mijloc de proba: dac3 analogia este fecunda, tema §i fora
sunt tTansformate in exemple sau ilustr3ri ale unei legi mai
generale, in raport cu care domeniile temei §i forei sunt unificate.
Aceasta unificare a domeniilor duce la a integra intr-o aceea§i
clas3 relajia care une§te termenii forei cu cea care unejte termenii
temei, care devin, in raport cu aceasta clasa, inter§anjabili: orice
asimetrie intre tem3 ji fora a disp3rut.
Precaritatea statutului analogiei fine deci in mare parte de
faptul c3 aceasta poate disp3rea prin insu§i succesul s3u.
Analogia poate fi de asemenea exclusa ca urmare a
conditiilor inse§i ale rafionamentului. Am v3zut ci, in drept,
rationamentul prin analogie осирЗ un loc mult mai limitat decat
ar рЗгеа, §i aceasta pentru ci, atunci cand este vorba despre
aplicarea unei reguli la noi cazuri, ne afl3m de la bun inceput in
interiorul unui singur domeniu, ca urmare a exigenfelor inse§i ale
dreptului, intrucat nu putem ie§i din domeniu] pe care regula ni-1
atribuie.
Intr-o maniera generala, dep3§irea analogiei vizeaz3 s3 о
prezinte pe aceasta ca rezultatul unei descoperiri, observare a ceea
ce exista, mai degraba decat ca pe produsul unei creatii originale
de structurare. In unele cazuri, problema este inversata. Exista
filosofii care v3d in analogie rezultatul unei diferentieri in
interiorul unui ansamblu unitar: este cazul filosofiilor moniste
care refuza orice deosebire intre domenii. Acest refuz poate fi
considerat ca un mod extrem de a consacra dep3§irea, f3cand-o
intr-o oarecare masura prealabila analogiei. Aceasta nu mai este
decat explicitarea a ceea ce este inclus in ansamblul nediferentiat
care о precede. Dar aceste consideratii filosofice referitoare la
1 COURNOT, Essai sur les fimdements de nos connaissances, II, pp. 237-238.
statutul analogiei las3 intacte, in practica, posibilitatile normale

de folosire a analogiei §i tendinta sa catre dep3§ife.
S3 ad3ug3m c3 statutul analogiei este precar §i in alt mod:
confruntare de structuri, analogia poate ocaziona, ca urmare a
interacfiunii dintre termeni1, unele apropieri care ii privesc pe
ace§tia. Asem3narea termenilor furnizeaz3 aproape mereu efecte
comice, ceea ce arata ей este un uzaj abuziv al argumentului
analogiei. Cel care, in analogia clasic3 dintre epicop §i
credincio§ii s3i, intre pastor §i oile lui, va vedea inainte de toate о
asem3nare intre oi §i credincio§i §i il va califica pe credinciosul
care se roaga drept oaie care behaie, va obtine un efect facil, dar
deturnand in mod nejustificat analogia de la functia sa. Totodata,
deosebirea dintre analogie §i asemanare nu ar putea fi absoluta.
Un element de asem3nare intre termeni pare a fi adesea la
originea unei analogii, chiar dac3 nu joac3 nici un rol esential in
structure ei.
Astfel, cand Francis Ponge2, in poemul s3u despre §oparl3,
suge- reaz3 - cu ajutorul unei noi fore, de altfel - о analogie intre
evolutiile §oparlei pe un zid, disparitia ei intr-o gaurS §i fazele
creatiei poetice, ,,mic tren de ganduri cenu§ii care lunecS in
goana mare razant cu pSmantul" §i care ,,se intoarce f3r3 greutate
in tunelele spiritului", elementele asemSnSrii dintre zid §i pagina
pe care se scrie (forma, culoare) sunt, dupa toate aparentele, la
originea alegerii termenilor.
Pe de alta parte, atunci cand reu§e§te, analogia poate
conduce la о extindere a campului de aplicare a unor notiuni.
Astfel N. Rotenstreich, dupa ce a aratat о analogie intre raportul
subiectului concret cu experienta §i cel al omului cu limbajul, a
conchis spunand:
Limbajul trebuie sS fie considerat о experienta mai extinsa3.
Acest mod de dep3§ire a analogiei prin termenii s3i va fi cu
atat mai u§or, se pare, cu cat ace§tia sunt mai abstracti §i pot fi
percepufi ca exprimand stTucturi. El joac3 f3r3 indoiala un rol
important in evolujia notiunilor.
1 Cf. § 83: Relatiile dintre termenii unei analogii.
2 Francis PONGE, Le lezard, in fine.
3 N. ROTENSTREICH, The Epistemological Status of the Concrete Subject, Rev. int. de
Philosophie, 22, pp. 414-415.
In anumite cazuri, asemenea celui pe care tocmai 1-am

relevat, analogia va influenfa inainte de toate extinderea
notiunilor. Dar ea actioneaza totodata asupra confuziei dintre ele.
Aceasta va putea fi crescuta in multe feluri prin argumentarea
analogic3. Atunci cand Pitt stabile§te о kmg3 analogie intre
starea politica fericita din Anglia §i conditiile din zona temperata
de pe suprafata globului1, vedem destul de clar structurile temei
§i pe cele ale forei, dar ideile de cale de mijloc, de echilibru nu
vor putea decat s3 devin3 mai confuze data fiind interacjiunea
dintre for3 §i tema.
Am v3zut, de altfel, ci nofiuni care desemneaza proprietap
ale lumii fizice, dat fiind uzajul lor analogic intr-un mediu
cultural, se g3sesc inc3rcate cu о valoare care va face parte de
acum incolo din semnificajia lor.
1 W. PUT, Orations on the French war, pp. 3-4 (1 feb. 1793).

CS analogia ar putea modifica nofiunile §i s3 le creasca

confuzia ni se pare de necontestat. Dac3 atator autori
contemporani le repugna s3 admita rolul analogiei in aparitia unor
notiuni1, este fara indoiala dintr- un antiasociajionism exasperat.
О conceptie despre analogie care privi- legiaza interactiunea
dintre tema §i fora ar diminua, fara indoiala, aceste aversiuni. Ea
ar diminua, desigur, totodata aversiunea fata de ideea de a
considera metafora ca derivand din analogie2.
§ 87. Metafora
In traditia profesorilor de retorica, metafara este un trop,
adica ,,o mutare iscusita a unui cuvant sau a unei expresii din
intelesul s3u propriu intr-un alt infeles"3; ea ar fi chiar tropul prin
excelenta4. Prin metafora, ne spune Dumarsais, ,,se transporta, ca
s3 ne exprimam astfel, semnificafia proprie unui cuvant la о alta
semnificatie, care nu i se potrive§te decat in virtutea unei
comparatii existente in minte''5.
Richards respinge pe buna dreptate ideea de comparatie,
insistand cu finete §i vigoare asupra caracterului viu, nuantat,
variat, al relatiilor dintre concepte exprimate dintr-odata prin
metafora, care ar fi interactiune mai mult decat substitute6 §i, in
egaia masura, tehnica de invenfie §i ornament7.
Dar о conceptie care nu arunca lumina asupra importantei
metaforei in argumentare nu ne poate satisface. Or, noi
consideram c3 in funcfie de teoria argumentativ3 a analogiei se
va clarifica cel mai bine rolul metaforei. A afirma legatura dintre
metafora §i analogie inseamna, de altfel, a relua о traditie antic3,
cea a filosofilor §i mai ales a logicienilor, de la Aristotel la John
1 J.-P. SARTRE, Fiinta $i neantul, pp. 695-696. (Ed. rom.: Pite§ti, Ed. Paralela 45, pp. 695-
696; n.t.)
2 Cf. Morris R. COHEN, A Preface to Logic, p. 83.
3■’ QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VIII, cap. VI, § 1, (ed. rom. p. 356, n.
t.); Cf. VOLKMANN, Rltelorik der Griechen and Ruiner, p. 40.
4 DUMARSAIS, Des Tropes, pp. 167-168.
5s Ibid., p. 103.
61. A. RICHARDS, The Philosophy of Rhetoric, pp. 93 §i urm.
7 1. A. RICHARDS, cf. A symposium on emotive meaning, The Philosophical Reoieio, 1948,
p. 146.
Stuart Mill1. AceastS legSturS va redeveni, credem noi,

acceptabilS, in mSsura in care se va elabora mai profund teoria
analogiei.
Noi nu am putea descrie mai bine in acest moment metafora
decat concepand-o, cel putin in ceea ce prive§te argumentarea, ca
pe о analogie condensate, rezultand din fuziunea unui element al
forei cu un element al temei.
Aristotel ne prezintS unele exemple de metafore in care
raportul analogic este complet explicitat:
Ceea ce este batranejea pentru viatS, este seara pentru
zi. Vom numi deci seara, bStranefea zilei, iar batranejea,
seara viefii... 2
In astfel de exemple, fora §i tema sunt tratate in manierS
simetricS, ca sS zicem a§a, §colar3, in afara contextului, singurul
ce ar arSta care este tema §i care este fora. De aceea vedem aici
clar cum poate construi metafora о expresie pornind de la о
analogie. In acest caz este vorba, pornind de la analogia „А este
pentru В ceea ce este С pentru D", de о expresie „С al lui B"
pentru a-1 desemna pe A. Vom vedea cS acesta este departe de a
fi singurul mod de a realiza fuziunea dintre temS §i forS.
Analogia, datoritS acestei fuziuni, este prezentatS nu ca о
sugestie, ci ca un dat. InseamnS cS metafora poate interveni
pentru a acredita analogia.
Nu ne mirS deci sS constatSm, cand analizSm argumentSrile
prin analogie, cS adesea autorul nu ezitS, in cursul expunerii sale,
sS se serveascS de metafore derivate din analogia propusS,
obi§nuindu-l astfel pe cititor sS vadS lucrurile a§a cum le aratS
el. Este chiar destul de rar ca tema §i fora sS fie exprimate
independent una de cealaltS. Plotin, dupS ce a vorbit despre viaJS
ca despre un spectacol, continuS, vorbind despre suflet:
(...) apoi este ca §i cum ar canta un cantec format din
ac)iunile lui §i din toate celelalte lucruri pe care sufletul le
va face, conform caracterului sSu propriu1.
Cei cativa termeni luafi din domeniul forei, inserati in cel al
temei, sunt aici explicitati imediat in termeni apar(in3nd acesteia
din urm3.
1 ARISTOTEL, Arta poetica, cap. XXI, §§ 7 §i urm.; Retorica, cartea III, cap. X, § 7; J. Stuart
MILL, Un sistem de logica, vol. II, cartea V, cap. V, § 7, p. 375.
2 ARISTOTEL, Arta poetica, cap. XXI, § 13.
Gradele de contaminare dintre tema §i forS pot fi totufi

foarte variate. Fuziunea de termeni ai temei §i ai forei, care
apropie cele doua domenii ale lor, faciliteaza realizarea de efecte
argumentative. Atunci cand ne vom stradui, prin dezvoltarea unei
analogii, sa tragem, pornind de la fora, concluzii care sa
intereseze tema, forta argumentului va fi cu atat mai mare cu cat,
datorita fuziunii temei cu fora, vom fi descris indelung in
prealabil fora in termeni de tema. Cunoa§tem putine texte care sa
permita ilustrarea acestui procedeu tot atat de bine ca celebra Odd
Casandrei de Ronsard:
Hai, s3 vedem de
trandafirul Ce-n zori
involt §i-avuse firul §i-
mpurpurat lucea la
soare - Nu §i-a pierdut
acunia oare Voiosul
strai ginga§ al sau Ca
pielea de pe-obrazul
tau? 1
Inainte sa vorbeasca despre Casandra in termeni luati din
domeniul forei (Cat e§ti in floarea tineretii/Cat varsta nu se va
sUi/Obrazul a ti-1 ofili), poetul nu ezita s3 vorbeasca despre
trandafir ca despre о tan3r3 fata, ii descrie pliurile rochiei, tenul
§i se indigneaza de cruzimea pe care i-о arata „vitrega Natura".
Metaforele cele mai bogate §i cele mai semnificative sunt
totu§i cele care nu apar, ca la Plotin, sau ca la Ronsard, intr-o
analogie in curs de exprimare, ci care sunt prezentate de la
inceput, a§a cum sunt, prin alipirea, cel mai adesea, a unor
termeni superiori ai temei §i ai forei (A §i C), lasand neexprimati
termenii inferiori (B §i D). Ace§ti termeni nu trebuie s3 fie
considerati ca subinfele§i, c3ci trebuie s3 admitem c3 fuziunea,
odata realizata, a creat о exprimare sie§i suficienta; dar ei ar
putea fi, in cazul unei analize, inlocuiti in moduri foarte diverse.
A§a se face ей metafora „un ocean de falsa §tiinta"‘ sugereaza
puncte de vedere §i atitudini diferite dupa cum termeni ca В §i D
sunt intele§i respectiv ca „un inotator" §i „un savant"; sau „un
rau", §i „adevarul"; sau „pamantul tare" §i „adevarul". Toate
1 RONSARD, Oeuvres completes, Bibl. de la Pleiade, Ode XVII, pp. 419, 420. (Ed. rom.:
ELU, Bucurefti, 1967, p. 229; u.t.)
aceste analogii, prezente simultan in minte, se fecundeaz3 §i se

influenjeaz3 reciproc, sugereaza dezvoltari diferite, intre care
numai contextul ar permite о alegere, гаг lipsita de orice
ambiguitate ji de orice indeterminare. Metafora poate opera, de
asemenea, apropierea termenilor В $i С ai unei analogii cu trei
termeni1, ca in expresia „viata este un vis"; in acest caz termenul
A al temei (spre exemplu „viata ve§nic3") este cel care va fi
inferat datorita metaforei, „viata" fiind termenul comun celor
dou3 domenii.
Fuziunea metaforica este un proces de apropiere foarte
diferit de cel provocat de dubla ierarhie 2 sau de cel pe care il
opereazS dep3§irea analogiei prin stabilirea unei legaturi
simbolice intre tema §i fora3. Ea nu implica raporturi mai stranse
intre fora §i tema ca analogia pur §i simplu, dar consacra aceste
raporturi. Acceptarea unei metafore este obi§nuita, cu conditia s3
fie admisa analogia. S-a recomandat adesea, pentru a face ca
metafora s3 fie acceptata, s3 fie preg3tit3 4, sau s3 fie atenuata
prin precautii5. Cicero, iar dupa el Quintilian, sugereaza
introducerea metaforelor celor mai indr3znete cu ajutorul unor
expresii precum ,,ca s3 zic a§a", „permiteti-mi s3 m3 exprim
astfel". Dar cand analiz3m exemplele citate, in care acest
procedeu pare util, vedem c3 este vorba despre metafore nu prea
indr3znete, dar care p3c3tuiesc mai degraba prin timiditate,
confruntand domenii prea invecinate §i riscand prin aceasta s3 fie
necunoscute, in sensul c3 expresia risc3 s3 fie luata ad litteram §i
s3 devina ridicol3:
1 Cf. § 83: Relapile dintre termenii unei analogii.

2 Cf. § 84: Efectele analogiei.
3 Cf. § 86 : Statutul analogiei.
5 CICERO, De Oratore, cartea III, § 165; QUINTILIAN, Arta oratories, vol. II, cartea
VIII, cap. Ill, § 37, p. 319; DUMARSAIS, Des Tropes, p. 115.
(...) dacS s-ar fi spus altadata ей moartea lui Caton litsa

Senatul „orfan", metafora ar fi fost pu(in forfatS; dimpotriva,
„altfel spus orfan" ar face-o ceva mai pu[in dura1.
Fuziunea dintre termenii temei §i ai forei poate fi marcata in
diferite moduri, printr-o simpla determinare (seara viefii, ocean
de falsa §tiin(3), cu ajutorul unui adjectiv (un discurs gaunos,
luminos), de un verb (ea se puse pe vaic3rit), de un posesiv
(Waterloo-ul nostru). Uneori chiar vom avea о identificare (viata
este un vis, omul este о trestie); copula aici nu are alte functii
decat aceea de a marca locul omolog intr-o relatie analogica.
Metafora poate fi intarita prin artificiul care consta in a vorbi
despre aceasta identificare la viitor. Astfel, metafora
recunoscuta, traditional, serve§te drept punct de plecare unor
preciz3ri, unor argumentari, asemenea unui fapt indiscutabil. О
dovede§te acest pasaj din La Вгиуёге:
Peste о suta de ani, lumea va mai ddinui inc3 in
intregime. Va fi acela$i teatru, vor fi acelea;i decoruri, dar
nu vor mai fi aceia$i actori.
Iar concluzia, de§i ne duce in domeniul temei, se exprima
inc3 prin metafora:
Ce tablou de zugr3vit in jurul unui personaj de
comedie2!
Uneori, fuziunea domeniilor, cand se manifesta prin crearea
de cuvinte compuse, precum „bateau-mouche" (§i pe care Est£ve
о califica drept „metafora ru§inoasa")3, imbog3te§te limbajul cu
prescurtari expresive; ne putem chiar intreba dac3 anumite forme
verbale ca „genpillehommes"4 sau „banksters" nu tin de fuziunea
metaforica.
S3 ad3ug3m c3 fuziunea metaforica, chiar §i atunci cand
este vorba despre analogii cu caracter pitoresc, nu ne prezinta о
imagine. „Floare de pene'', „buchet de aripi", „vapor din solzi" ?
nu sunt evocarea unui obiect concret, real sau fantastic, care, in
1 CICERO, loc. cit.

2 LA BRUYERE, Caracterele, 99, p. 266. (Ed. rom.: Editura pentru Literatura, Bucure§ti,
1968; vol. I: Despre Carte, 99, p. 391; n.t.)
31 Cl.- L. ESTEVE, Ltudes pltilosopltiques sur I'expressiott litteraire, p. 268.
4 Cf. Romain ROLLAND, Colas Breugnon, p. 27; cf. deja la BALZAC: „gens-pille-
hommes", Bibl. de la Pleiade, vol. VII, Les Chouans, p. 808.
toata precizia sa complex^, ar reprezenta pasSrea sau pe§tele. A

concepe metafora ca derivand din analogie, iar analogia ca о
confruntare de relatii este modul de a lupta care ne pare cel mai
eficient, in plan teoretic, impotriva erorii denuntate pe bunS
dreptate de Richards, de a considera metafora drept о imagine1.
Iar, pe plan practic, pe de о parte s3 ne inarmSm impotriva
pericolului metaforelor susceptibile de a fi confundate cu о
asemSnare de termeni, in special atunci cand este vorba despre
fuziunea termenilor A §i С ai unei analogii, iar pe de alta parte de
a ne elibera de piedicile pe care unii ar vrea s3 le impuna
succesiunii de metafore aparent ireconciliabile2.
Orice analogie - in afara celor care se prezinta in forme
rigide, precum alegoria, parabola - devine in mod spontan
metafora. Absenja ins3§i a fuziunii ne-аг obliga s3 vedem in
alegorie, in parabola forme conventionale, in care fuziunea este,
prin traditie, sistematic refuzata. Nefiind nici pe departe о
metafora3, am avea in alegorie un lant dublu care se deruleaza cu
un minim de contacte. Exista in analogie, prin ins3§i prelungirea
ei, о actiune care tinde catre fuziune. Aceasta fuziune presupune
о derulare in timp, pe саге о reprezentare non discursiva este in
general incapabila s3 о redea. De aceea pictura, prin caracterul
s3u non temporal, trebuie fie s3 exprime numai fora unei alegorii,
care va r3mane intotdeauna independenta de tem3, fie s3 treac3
imediat la metafora cu ajutorul fuziunii metaforice. Se va ajunge
la crearea de fiinte bizare: pentru a vorbi despre univers in
termeni umani, vom reprezenta un om impopotonat cu un cap in
forma de glob. Desenatorii satirici utilizeaza adesea aceasta
fuziune metaforic3.
Ea se preteaza, de altfel, admirabil la efecte comice de toate
felurile: persiflarea in „Cezar de Camaval", in „Mudville Milton"
(pentru a desemna un poet de (ar3) se exprima prin opunerea
unor valori intre termenii alipiji.
Ea se preteaza, de asemenea, la un uzaj destul de particular,
care se confunda cu cel pe care i 1-am recunoscut hiperbolei 4. A
11. A. RICHARDS, The Philosophy of Rhetoric, p. 16.
2 Cf. critica unui poem de LAMARTiNE, de BARON, De la Rhetorique, pp. 325-327.
3 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VIII, cap. VI, § 44 (ed. rom. p. 369;
4 Cf. § 67: Dep3§irea.
spune despre un alergator ей a facut 120 la or3 este о metafora

sau о hiperbola? Exprimarea acfioneaz3 oare prin insumarea a
doua procedee? Datorita metaforei, intruziunea unui nou
domeniu ar conduce la dep3§ire hiperbolica.
Nu este nimic de mirare in faptul c3 metafora, fuzionand
domeniile, transcendand clasificarile traditionale este, prin
excelenta, instrumentul creatiei poetice §i filosofice. Celebrul
panseu al lui Pascal, „omul nu este decat о trestie, cea mai fragila
din natur3: dar este о trestie ganditoare"1, realizeaza fuziunea
temei §i a forei, intr-o formula memorabiia.
Dac3 se pierde din vedere aspectul lor metaforic, aceste
formule pot da na§tere la feerie. Povestea care descrie suferintele
unei trestii ganditoare ar provoca uimirea, dac3 s-ar lua ad
litteram о expresie care nu realiza о fuziune de domenii decat in
universul conceptual.
Metaforele pot genera, de asemenea, comicul involuntar.
Este cunoscuta anecdota unei cliente care cere vanzatorului de
articole de fierarie s3-i dea „acele perdele de fier despre care
vorbe§te ast3zi toata lumea".
Dac3 este zadarnic s3 c3utam, in natura, fiinte care s3
corespunda creafiilor metaforice, acestea nu au din aceasta cauza
о mai mica actiune asupra vietii nofiunilor. Metafora nu-§i
exercita numai influenta asupra argumentarii in vederea c3reia a
fost creata. Ea poate contribui in special la confundarea
notiunilor. Dup3 ce am folosit notiunea de sclav in metafore
precum „sclavul patronului", „sclavul pasiunilor", vom fi incitati
s3 cautam care sunt elementele comune termenului de „sclav" in
toate utilizarile care vor interactiona unele cu altele.
Profesorii de retorica au v3zut in metafora un mijloc de a
evita saracia limbajului2. Este cert ca ea poate indeplini acest rol,
ba chiar ca el nu este, dupa toate probabilitatile, decat foarte putin
important §i ca notiunea de s3racie este, din acest punct de
vedere, greu de elucidat.
1 PASCAL, Cugetari, p. 894 (347 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Aion, Oradea, 1998, p. 296;
n.t.)
2 CICERO, De Oralore, cartea III, § 155; QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VIII,
cap. VI, § 4, p. 356; cf. Cl.-L. ESTEVE, Etudes philosophiques sur I'expression htteraire, pp.
227 §i urm.
In orice caz, utilizarea frecventa a unei metafore nu poate

decat sa contribuie la о asimilare intre fora §i tema, ceea ce ar fi
de ajuns pentru a explica faptul c3 multe relatii, intr-un mediu
cultural dat, par a se aplica in mod firesc domeniului temei ca §i
celui al forei. Trebuie s3 presupunem oare, in acest caz, c3 este
vorba despre utilizarea metafo- ric3 a unor notiuni care proveneau
dintr-unul din domenii, sau este dimpotriva vorba despre notiuni
aplicabile, in uzajul lor propriu, la mai multe domenii? Raspunsul
la aceasta intrebare va fi cel mai adesea determinat de consideratii
de ordin filosofic, la care am facut deja aluzie de mai multe ori 1.
Exemple precum cuvintele „opac", „transparent" aplicate
domeniului spiritual ne-аг determina sa inclinam catre prima
ipoteza. Intr-adevar, se pare ca, orice ar avea impotriva unii
autori2, uzajul lor este inc3 perceput ca metafora.
§ 88. Expresiile cu sens metaforic sau metafore adormite

Un pericol al metaforelor este uzura lor. Metafora nu mai
este perceputa ca fuziune, ca alipire de termeni luati din domenii
diferite, ci ca aplicare a unei vocabule la ceea ce ea desemneaza
in mod normal: metafora din activ3 a devenit „adormita", caracter
care marcheaza mai bine decat alte adjective (necunoscuta, uitata,
ofilita) faptul c3 aceasta stare poate s3 nu fie decat tranzitorie, c3
aceste metafore pot s3 fie trezite §i s3 redevina active.
Metafora adormita, sau expresia cu sens metaforic, i s-a
p3rut lui Waterly, urmandu-i pe Stewart §i pe Copleston, un
mijloc cu totul
1 Cf. § 76: Argumentul dublei ierarhii; § 86 : Statutul analogiei.

2 G. MARCEL, Position et approches concretes du myslere ontologique, p. 296; G.
BERNANOS, La joie, p. 119.
superior metaforei active, intrucat ea a pierdut contactul cu

ideea primitive pe care о denota1; de asemenea, Stevenson admite
cS, intrucat interpretarea ei este univoca, ea poate furniza un
motiv, in opozitie cu metafora activ3 care nu ar fi decat
sugestivS2.
Ni se pare, in ceea ce ne prive§te, c3 valoarea lor in
argumentare este mai degraba exceptional din cauza marii forte
persuasive pecare о poseda aceste metafore adormite cand, cu
ajutorul unei tehnici sau a alteia, ele sunt repuse in functie.
AceastS forta rezulta din aceea ей ele i§i imprumuta efectele de
la un material analogic, admis cu u§urinta, cad el este nu numai
cunoscut, ci integral, prin limbaj, in traditia cultural.
Maniera cea mai uzuala de a trezi о metafora este de a
dezvolta din nou, pornind de la ea, о analogie. Astfel, pentru a
trezi metafora adormita din expresia „manat de pasiunile sale",
Bossuet dezvolta fora care poate fi considerata subiacenta
analogiei uitate:
Uitati-vS la acest smintit de pe malul fluviului, care,
dorind s3 treaca pe celalalt mai, a§teapt3 ca fluviul s3 se fi
scurs; §i nu vede ca acesta curge f3ra incetare. Trebuie s3
trecem pe deasupra fluviului; trebuie s3 mergem contra
torentului, s3 rezistam cursului pasiunilor noastre, §i nu s3
a$tept3m s3 vedem scurgandu-se ceea ce nu se scurge
niciodata intru totuP.
De asemenea, Kant nu ezita, dezvoltand-o, s3 faca activa
expresia metaforica „a aduce lumina asupra unui subiect":
El [Hume] nu a adus lumina in acest fel de cunoa§tere
[metafizica], dar a f3cut totu§i s3 scapere о scanteie de la
care s-ar fi putut aprinde о lumina, dac3 s-ar fi g3sit о
materie a c3rei palpaire s3 fi fost intrejinuta §i sporita cu
grija cuvenita3.
Imediat ce fora unei expresii metaforice este evocatS de un
detaliu oarecare, de preferinta de prelungirea analogiei, cli§eul
cel mai banal poate redeveni viu:
1 R. D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, pp. 360-61, Appendix (B) to p. 67.

2 Charles L. STEVENSON, Ethics and Language, p. 143.
3 KANT, Prolegomene la orice metafizica viitoare, p. 10. (Ed. rom.: Paralela 45, Pite§ti, 2005,
p. 55; n.t.)
Cei mari §i cei mici sunt supu$i acelora§i intamplari,

acelora§i supSrSri §i chiar acelora$i patimi: numai c3 unui
se afla pe partea de sus a rojii, altul in mijlocul ei, §i de aceea
mai pujin agitaji de aceea§i mi§care a ro(ii>.
Expresia metaforica pe care о reinviem nu trebuie, se vede,
nici тйсаг s3 fie in mod explicit enuntata. „Roata norocului" nu
este aici decat un cli§eu subiacent textului.
Trezirea este uneori obtinuta pur §i simplu lipind una de alta
cateva expresii metaforice. Atunci cand ele pot conveni ca
elemente ale unei aceleia§i analogii, ele actioneaza una asupra
celeilalte, ceea ce provoaca trezirea metaforelor. A§a se
intampia in acest pasaj de Demostene:
(...) voi sunteji recunoscatori acestora pentru ce v3 dau din
avutul vostru. Dup3 ce v-au incliis intre zidurile cet3)ii, ei v3
impart acest vanat - partea cainilor - §i v3 imblanzesc,
facandu-v3 supu§ii lor1.
Cuvintele „vanat", „partea cainilor", „a imblanzi", care,
izolat, ar fi putut trece drept expresii cu sens metaforic, sunt
percepute ca metafore active.
Repetarea unei aceleia§i expresii, о data in sens metaforic,
alta data in sens propriu, poate s3 §i reactiveze о metafora, ca in
expresia englezeasca:
We have to hang together, not to hang separately.
Este suficient s3 opunem expresia metaforica alteia,
imprumutata din domeniul forei, pentru a obfine acela§i efect:
in loc s3 fie un impas, a§a cum о declara vechea
psihologie, abstractizarea este о r3scruce de drumuri2.
Uneori, trezirea se produce grefSnd pe expresia cu sens
metaforic о noua metaforS care о completeazS pe prima:
Cand stancile i§i Strang dinfii pe limba de nisip3.
Distinctia intre dezvoltarea unei aceleia§i fore §i a
complementului s3u poate рйгеа delicata. Noi credem totu§i ca
ea este utila pentru a marca ceea ce este nea§teptat in maniera de
a grefa, una pe cealalta, aceste expresii metaforice. Bergson
1 DEMOSTENE, Discursuri: Olintica a treia, § 31. (Ed. rom.: In: Pagini alese din oratorii
greci, Ed. pentru Literature, Bucurefti, vol. I, p. 74; n.t.)
2 G. BACHELARD, Le rationalisiue applique, p. 22.
3 Citat de Andre DU BOUCHET, Envergure de Reverdy, Critique, 47, aprilie 1951, p. 315.
utilizeaza bucuros acest joc al complementelor pentru a reactiva

expresiile cele mai banale:
§tiinta moderna este fiica astronomiei; ea a coborat din
cer pe pamant de-a lungul planului inclinat al lui Galilei,
c3ci prin Galilei s-au legal Newton §i succesorii s3i de
Kepler1.
Trebuie totu§i sa fim atenti sa nu apropiem doua expresii
metaforice far3 a veghea la efectul produs de vecinatatea lor. El
poate fi de un comic involuntar §i dezastruos; de acest gen ar fi
formula:
Leguma asta, care-i crema societajii.
Trezirea metaforei poate fi de asemenea provocata de о
schimbare a contextului obi§nuit, prin folosirea expresiei
metaforice in conditii care, dandu-i un caracter neobi§nuit, atrag
atentia asupra metaforei pe care о contine. О u§oara distorsiune
poate fi de ajuns pentru а-i da expresiei puterea analogica.
Expresia metaforica „a se stinge", care trece neobservata in „a se
stinge lent", va redeveni vie in „a se stinge brusc". Acest context
nou poate s3 nu fie altceva decat personalitatea celui care
utilizeaza expresia. Expresia metaforica stereotipa poate reinvia
in gura unor oratori2, pentru cS se presupune c3, la ei, ea nu poate
avea sensul sau banal §i uzual. Poetul §i filosoful sunt probabil
privilegiati in aceasta privinta.
Expresiile cu sens metaforic nefiind acelea§i in diversele
limbi, iar gradul de „adormire" al unei aceleia§i metafore putand
fi foarte diferit, traducerea va modifica intotdeauna ceva in
aceastS privintS. Ea va avea cel mai adesea drept consecintS
reinvierea metaforelor. Mai mult. Un text strain, citit in limba sa
originals, da adesea, dacS aceasta nu este intru totul familiars
cititorului, о impresie de viatS §i de mijcare, о plScere aparte,
care provine din aceea cS este inteleasS ca metaforS vie ceea ce
nu era probabil decat metaforS adormita.
Doar identitatea de mediu cultural permite adormirea
metaforelor. Expresiile din limbajul profesiunilor, al argoului, ne
1 BERGSON, Evolutia crcatoare, p. 362. (Ed. rom.: Institutul European, Ia§i, 1998, I, p. 303;
n.t.)
22 Cf. A. REYES, El Desliude, p. 204.
par metaforice, in timp ce, pentru utilizator, sunt maniera

normals de a se exprima1. Iar dacS s-a mentionat atat de des
abundenta metaforelor la primitivi, in clasele inferioare,
tSrSne§ti2, aceasta tine probabil, in parte, de tot ceea ce, din
punct de vedere cultural, ii separS de observator.
„Trezirea" unei metafore poate evident produce teme
diverse. Complicitatea dintre orator §i auditor nu este niciodatS
decat parJialS; nici unui, nici celSlalt nu au, cel mai adesea, о
idee clarS despre geneza unei expresii metaforice. Eorta acesteia
vine in acela§i timp din familiaritatea cu ea §i din cunoa§terea
destul de imprecisS a analogiei care se aflS la originea sa.
ConteazS chiar destul de putin ca expresia sS aibS realmente
о origine metaforicS. Intr-adevSr, „trezirea" este un fenomen care
are loc in prezent; este suficient, pentru ca ea sS se produc3, ca
expresia s3 poat3 fi perceputS metaforic, probabil prin analogie
cu altele. Catachreza este, in opinia anticilor, о figur3 care
„printr-un fel de abuz substituie cuvantului propriu §i precis un
cuvant cu sens invecinat §i apropiat" 3; unii, precum Vico4,
Dumarsais5, Baron6, insist3 asupra raportului s3u cu metafora;
altii о deosebesc cu grija de ea7. Un exemplu in acest sens ar fi
„foaie de hartie". Chiar daca о astfel de expresie nu are nimic
dintr-o metafora, daca geneza ei este diferita, §i daca ea este mai
degrabS о extensie, о „proiecfie", decat о fuziune, aceasta poate
deveni totu§i о metafora activa prin uzajul tehnicilor de trezire pe
care tocmai le-am semnalat.
Aceste tehnici se pot chiar aplica unor expresii cu totul
normale, in special unor adjective. Contextul singur indica faptul
c3 autorul vrea s3 le ia intr-un sens analogic. Astfel, cand Kelsen
1 Cf. Cl.-L. ESTEVE, Etudes philosophiques sur I'expression litteraire, p. 206.

2 DUMARSAIS, Des Trapes, p. 2; BARON, De la Rhetorique, p. 308; S. I. HAYAKAWA,
Language in Thought and Action, p. 121.
4 VICO, Delle instituzioui oratorie, p. 137.
5 DUMARSAIS, Des Tropes, pp. 32 §i urm.
7 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VIII, cap. VI, § 34, p. 366; Cl.-L. ESTEVE,
Etudes philosophiques sur I’expressiou litteraire, pp. 244 §i urm; cf. S. ULLMANN, Precis
de semantique fraugaise, pp. 253 §i urm.
serie:
Dreptul popoarelor este inc3 un ordin juridic primitiv.
El este doar la inceputul unei dezvoltari pe care dreptul
fiec3rui stat a des3var$it-o deja1,
contextul ne arata c3 autorul ia adjectivul „primitiv" drept
fora indicand posibilitajile de dezvoltare pe care le au popoarele
primitive. De asemenea, cand Bacon serie:
Aceste timpuri sunt timpurile vechi, atunci cand lumea
este veche, §i nu cele pe care le numim vechi online
retrograde, socotind de-a-ndaratelea, incepand cu noi
in§ine-\
„timpuri vechi", prin contestarea pe care о ridicam, devine о
metafora a c3rei fora ar fi viata umana, cu ceea ce aduce ea ca
experienta §i intelepciune. Forta persuasiva a unor astfel de
argumente consta in analogia pe саге о evoc3m.
Am insistat in paragraful precedent asupra tendintei spre
dep3§ire proprie analogiei. Metafora adormita este о forma de
depa§ire, de care nu ne mai dam seama, care este acceptata:
termenul propriu §i termenul metaforic pot ajunge chiar la a fi
subsumate unei aceleia§i clase.
Totu§i, se intampia sa reinviem metafora pentru a arata c3 ne
afiam in fata unei asemanari de relatii §i pentru a opera о
dep3§ire a analogiei care se refera direct la ea §i nu la termenii
s3i. Astfel Kohler va scrie:
S-a comparat uneori viata cu о ЛасЗга. Aceasta este mai
mult decat о metaforS poetica, pentru ca din punct de vedere
functional §i energetic, viafa §i flacara au realmente multe in
comun2.
El dezvolta apoi indelung asemSnari de structura, ar3t3nd

astfel c3 analogia este mai buna decat s-ar fi putut crede §i nu se
refera doar la unele aspecte ale termenilor, vizibile pentru toti.
Acela§i autor va mai spune:
In maniera metaforica resorturile acjiunii umane au fost
1 H. KELSEN, Reine Rechlslehre, p. 131.

5
BACON, Of the advancement of learning, p. 35.
2 W. KOHLER, The place of value in a word of facts, p. 320.
adesea numite „forje". Rezulta c3, daca aceste resorturi

trebuie s3 aiba о contrapartida, aceasta nu poate consta decat
in forte in sensul strict al cuvantului. Pe de alta parte, dac3
acestea sunt realmente forfe, comportamentul lor intr-un
context de fenomene neuronale va sem3na cu moti- vafia
uman3 intr-o asemenea m3sura, incat m3 intreb daca
structural §i funcjional va mai fi vreo diferenta1.
A retnvia metafora are aici scopul de a permite, din nou,
dep3§irea analogiei, beneficiind totodatS de adeziunea la
dep3§irea primitivS, pe care о presupunem bazata pe о intuitie.
Ne baz3m pe limbaj, ii subliniem capcanele §i utilizam totodata
partea de consimtire la tezele pe care le apar3m, care se exprimau
tn el.
Metafora, fuziune analogica, indepline§te toate rolurile pe
care le indepline§te analogia. Ea se achita de ele mai bine inc3 in
anumite puncte, pentru c3 intare§te analogia; metafora
condensata о integreaza in limbaj. Dar numai trezirea metaforei
va permite degajarea structurii sale, iar acest prim pas, odata
facut, analogia este depa§ita. Critica, la randul ei, se va putea
servi de toate procedeele utilizate pentru a respinge analogia. Ea
va invoca adesea §i obscuritatea metaforei.
Diferenjele de atitudine posibila in faja unei metafore arata
ей aceasta poate fi considerata in funcjie de argumentare. Studiul
lor este, din acest punct de vedere, mai u§or in anumite privinte
decat este el din punctul de vedere al psihologiei individuale. Am
arStat destul dificultSjile pe care le antreneazS acesta din urmS2.
CSci el stirne§te interesul creatorului metaforei, de vreme ce in
timpul discujiei se va decide adesea dacS este vorba sau nu
despre metaforS, dacS ne aflSm in prezenja unor ordine diferite.
Notiunea insS§i de „sens literal" §i de „sens metaforic" poate fi о
disociere care apare din discutie, §i nu un dat „primitiv"3.
1 Ibid., p. 357.
2 Cf. C. F. STUTERHEIM, Psychologische interpretative van taal-verschijnselen, Nieuive
Taalgids, XXXI, p. 265 §i Het begrip metaphoor, pp. 188 §i urm., pp. 525 §i urm.
3 Cf. § 93: Exprimarea disocierilor.
Disocierea notiunilor
CAPITOLUL I /
§ 89. Ruptura de legituri §i disocierea

Primele trei capitole ale acestei cSrti au fost consacrate
studiului legSturilor argumentative care fac solidare, unele cu
altele, elemente pe care le-am putea considera independente la
inceput. Opozitia la stabilirea unei astfel de solidaritSti se va
marca prin refuzul de a recunoa§te existenta unei legSturi. Se va
arSta, in special, cS о legSturS care fusese consideratS admisS,
care fusese prezumatS sau doritS, nu exists, pentru cS nimic nu
ne permite sS constatSm sau sS justificSm influenta pe care unele
fenomene luate in considerare ar avea-o asupra celor care sunt in
cauzS, §i cS, in consecintS, luarea in considerare a primelor este
irele- vantS:
DacS ar fi destul ca in discursuri sS treci sub tScere
lucrurile supSrStoare, pentru ca in fapt ele sS nu se realizeze,
atunci oratorii ar trebui sS vorbeascS numai pe placul
ascultStorilor lor; iar dacS discursurile mSgulitoare devin in
fapt pieirea voastrS, e ru§inos, atenieni, ca voi sS vS in§elafi
singuri §i, amanand mereu tot ceea ce ar cere ostenealS din
partea voastrS, sS rSmaneti in urma evenimentelor1.
Experienta, reals sau mentals, modificarea conditiilor unei
situatii, §i, mai ales in §tiinte, analiza izolatS a unor variabile, vor
putea servi la a proba lipsa legSturii. Ne vom strSdui, de
asemenea, sS prezentSm toate inconvenientele acesteia.
Tehnica de rupturS de legSturS constS deci in a afirma cS
sunt in mod nejustificat asociate elemente care ar trebui sS
rSmanS separate §i independente. DimpotrivS, disocierea
presupune unitatea primitivS a elementelor cufundate in
interiorul unei aceleia§i conceptii, desemnate printr-o aceeaji
nofiune. Disocierea nojiunilor determinS о modificare mai mult
sau mai putin profunda a datelor conceptuale care servesc ca
bazS argumentarii: nu mai este vorba, in acest caz, de a rupe
firele care leaga elemente izolate, ci de a modifica insa§i
structura acestora.
1 DEMOSTENE, Discursuri: Filipica intaia, § 38. (Ed. rom.: In: Pagiiti alese din oratorii
greci, Buccurejti, Ed. pentru LiteraturS, vol. II, p. 26; n.t.)
Disocierea notiunilor 507
La prima vedere diferenja dintre ruptura de legatura §i

disociere a nojiunilor este profunda §i imediat perceptibila, dar,
in realitate, aceasta distincjie, ca §i celelalte opozitii a§a-zise de
natura, poate fi ea insa§i foarte controversata. Dup3 cum
legaturile dintre elemente vor fi considerate drept „naturale" sau
drept „artificiale", drept „esentiale" sau accidentale", se va vedea
о disociere a notiunilor in ceea ce, pentru un altul, nu este decat
ruptura de legatura.
In texte celebre, Locke, pentru care orice Biserica nu este
decat о asociere voluntara, avand drept scop mantuirea
membrilor sai, refuza legatura stabilita, in vremea sa, intre stat §i
religie:
Nici dreptul, nici arta de a guverna, serie el, nu
antreneaza in mod obligatoriu о cunoajtere certa a altor
domenii, §i cu atat mai pufin chiar pe cel al adev3ratei
religii. C3ci, dac3 ar fi a§a, cum ar fi posibil ca st3panii de
pe Pamant s3 fie atat de diferiti a?a cum se intampia in
privinja chestiunilor religioase1?
Pentru Locke, temporalul este, chiar de la inceput, separat de
spiritual §i autorul se opune unei legaturi careia ii arata efectele
ridicole. Pentru un adversar al lui Locke, temporalul implica
spiritualul, iar efortul facut pentru a le separa va fi considerat ca о
disociere de elemente unite in modul cel mai natural. Dar aceasta
uniune Locke о recunoa§te numai intr-un regim teocratic, care nu
mai este cel al statelor moderne: mentinand-o, acestea ar trata
drept regula ceea ce nu este decat о exceptie, f3r3 legatura cu
situatia actuala2. Ceea ce nu este decat accidental, propriu unui
regim politic anume, nu poate fi parte integranta a ideii de
guvernare civila: legatura dintre stat §i religie trebuie sa fie
respinsa.
In ultima instanta, situatia argumentativa in ansamblul ei §i
mai ales notiunile pe care se sprijina argumentarea, modificarile
la care duce ea, tehnicile care permit sa fie operate sunt deci cele
care vor arata prezenta unei disocieri a notiunilor, §i nu prezenta
unui simplu refuz de legatura.
Ceea ce Remy de Gourmont califica drept fenomene de
2 Ibid., pp. 148-149.
asociere §i de disociere1, ceea ce Kenneth Burke nume§te

identificari2, nu constituie Tn ochii no§tri, decat legaturi §i
refuzuri de legaturi, c3ci notiunile, asociate §i disociate, par а
гЗгпапе, dup3 interventie, a§a cum erau Tn starea lor initiala, ca
ni§te car3mizi recuperate intacte dintr-o cladire Tn demolare.
Disocierea notiunilor, a§a cum о concepem, consta Tntr-o
modificare mai profunda, Tntotdeauna provocata de dorinta de a
elimina о incompatibilitate, nascuta din confruntarea unei teze
cu altele, de§i este о problema de norme, de fapte sau de
adevaruri. Unele solutii practice permit rezolvarea dificultatii
exclusiv Tn planul actiunii, evitarea aparitiei incompatibilitatii,
diluarea ei Tn timp, sacrificarea uneia dintre valorile care intra in
conflict, sau a ambelor. Disocierea notiunilor corespunde, pe
acest plan practic, unui compromis, dar ea conduce, pe plan
teoretic, la о solutie care va fi valabila §i Tn viitor, intrucat,
modificandu-ne conceptia noastra despre real, ea impiedica
reaparitia aceleia§i incompatibilitati. Ea protejeaza, m3car partial,
elementele incompatibile. Daca obiectul a disparut in timpul
interventiei, aceasta s-a realizat totu§i cu eforturi minime, c3ci i
se da acelui ceva la care Jinem locul potrivit Tn gandire,
procurandu-i о coerenta la adapost de dificultatile de acela§i
ordin. Un exemplu tipic Tn acest sens ar fi solutia kantiana a
antinomiei dintre determinismul universal §i libertatea omului,
care disociaza conceptul de cauzalitate Tn cauzalitate inteli-
gibila §i sensibila3, disociere facuta posibila prin cea a nofiunii de
realitate in realitate fenomenala §i numenala.
Notiunile noi, care rezulta din disociere, pot dobandi о
asemenea consistent, pot fi atat de intens elaborate §i pot арЗгеа
atat de indiso- lubil legate de incompatibilitatea a c3rei rezolvare
о permit, Tncat a о prezenta pe aceasta in toata forfa ei pare un alt
mod de a a§eza disocierea. Ideea p3catului originar - care
rezolva, prin disocierea nojiunii de om in „от Tn starea
originara" §i „от c3zut", unele incom- patibilitSti intre bunatatea
lui Dumnezeu $i existenta r3ului, libera voinja a omului §i libera
voinja a lui Dumnezeu - va fi pentru Pascal un motiv de a insista
asupra incompatibilitatii dintre grandoarea §i mizeria omului.
1 R6 my de GOURMONT, La culture des idees, pp. 79 $i urm.
2 Kenneth BURKE, A Rhetoric of motives, p. 150.
3 KANT, Critica rafiunii pure, pp. 457 la 460 (ed. rom.: de la 424 la 427, n. t.)
Vorbind despre misterul p3catului originar, el va putea afirma:

Nodul condifiei noastre iji are r3sucirile §i ascunzi$urile
in acest abis, in aja fel incat omul este mai de neinjeles fara
acest mister decat este acest mister de neinfeles pentru om1.
Solutia admisa pare, uneori, atat de sigura, incat faptul de a
nu se tine cont de ea va fi tratat drept eroare de logica, drept
sofism. Astfel afirmarea unei incompatibilitati intre regula
hindusa de nonviolenta §i cutuma vedica a sacrificiilor
sangeroase este, pentru Candra Simha, autorul unor savante
comentarii de logica, un bun exemplu de sofism. Cad nu exista, in
opinia lui, cruzime decat in momentul transgresarii unei reguli,
atunci cSnd se comite un act ilicit2. Aceasta definitie a cruzimii,
care se indep3rteaz3 de sensul obi§nuit al termenului §i care
rezulta dintr-o disociere, ii pare totu§i atat de incontestabila
autorului nostru, incat el considera drept о gre§eal3 de logica
intoarcerea la sensul primar.
Vom ar3ta, in continuare, c3 orice filozofie nou3 presupune
elaborarea unui aparat conceptual, din care cel putin о parte, cea
care este in mod fundamental originala, rezulta dintr-o disociere a
notiunilor care permite rezolvarea problemelor pe care filosoful
§i le-a pus. Aceasta va explica, intre altele, interesul mare pe care
il merita, dup3 рЗгегеа noastra, studiul tehnicii disocierilor.
Inaintea noastra, totu§i, juri$ti eminenti remarcasera c3
dreptul era domeniul de predilecjie al compromisului, tehnica de
rezolvare a incompatibilitatilor. Scopul efortului juridic, serie
Diogene, nu este sinteza logica, ci compromisul. Progresul
dreptului consta in elaborarea unor tehnici, mereu imperfecte,
permitand concilierea exigentelor opuse3. Reluand aceste idei,
marele jurist american Cardozo va serie:
Concilierea ireconciliabilului, amestecul antitezelor,
sinteza opozi- tiilor, iata marile probleme ale dreptului4.
Acest efort de a rezolva incompatibilitati se continua la toate
nivelurile activitatii juridice. El este problema legislatorului, a
teoreticianului dreptului, a judecatorului. Cand judecatorul se
1 PASCAL, Cngetari, p. 948 (434 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea, 1998, p.
332; n.t.)
21 ANNAMBHATTA, Le compendium des topiques, pp. 146-147.
3 R. DEMOGUE, Les notions fondamentales du droit privc, pp. 38, 75,196,198.
4 B. N. CARDOZO, The Paradoxe of legal science, p. 4.
afla Intr-un proces anume, In fata unei antinomii juridice, el nu

poate neglija in totalitate una din cele doua legi in beneficiul
celeilalte; el trebuie s3 justifice maniera lui de a actiona printr-o
delimitare a ariei de aplicare a fiecarei legi, prin interpretari care
restabilesc coerenfa sistemului juridic. El va introduce distinctii,
destinate s3 concilieze ceea ce, f3ra ele, ar fi de neconciliat 1.
„Distinguo-urile" teologiei scolastice indeplinesc aceea§i
functie.
Cand legile nu trebuie s3 fie aplicate, cand ele §i-au pierdut
caracterul lor obligatoriu, se poate arata, fixand categoriile
juridice, caracterul lor antinomic in anumite cazuri. Dar efortul
juristului merge in contradictie cu aceasta rigiditate. Rolul s3u
este de a elabora un sistem care s3 permita rezolvarea
conflictelor. Cand Napoleon, deja consul pe viata, striga la о
§edinta a Consiliului de Stat: „Cum se impac3 eredi- tatea
coroanei cu principiul suveranitatii poporului", el nu cere
juri§tilor care il asculta s3 constate о contradictie, el le cere mai
ales solutia unei incompatibilitati.
Nu trebuie s3 uitam, de altfel, сЗ о aceea§i incompatibilitate
poate ocaziona, pentru a fi rezolvata, mai multe modificari de
concepte. Aceste solutii rivale vor putea fi prezentate, ele insele,
ca incompatibile. Aceasta lupta de solutii este sesizabila mai ales
in drept, dar §i in teologie. Cearta dintre Biserici, in special la
inceputul erei cre§tine, constituie adesea о confruntare de solujii
cu unele dificultaji teologice, solujii care, ele insele, pot ocaziona
о modificare pentru a le concilia.
Pe plan teoretic, compromisul, in fata incompatibilitajilor,
intrucat cere о structurare noua a realului, este ceea ce pretinde
cel mai mare efort ?i necesita cele mai dificile justific3ri.
Dimpotriva, odata stabilit, odata notiunile disociate §i
restructurate, el tinde s3 se prezinte ca fiind solutia ineluctabila §i
sa reactioneze asupra ansamblului de notiuni in care s-a inserat.
§ 90. Cuplul „aparentS-realitate"

Pentru a injelege bine tehnica disocierii notiunilor §i pentru
a-i aprecia mai bine rezultatele, ni se pare util s3 examinSm mai
de aproape un caz privilegiat, acela pe care il consideram drept
1 F. BERRIATSAINT-PRIX, Manuel de logique juridique, p. 233.

prototipul oricarei disocieri notionale, din cauza uzajului s3u

generalizat §i a importantei filosofice primordiale: este vorba
despre disocierea care ocazioneaza cuplul „aparenta-realitate".
Nu este nici о indoiala ca necesitatea de a distinge aparenta
de realitate s-a nascut din unele dificultati, din unele
incompatibilitati dintre aparente; acestea nu mai puteau fi
considerate, toate, ca exprimand realitatea, daca se pleaca de la
ipoteza c3 toate aspectele realului sunt compatibile intre ele.
B3tul, introdus partial in ap3, pare curbat, atunci cand il privim,
§i drept, cand il atingem, dar, in realitate, el nu poate fi in acela§i
timp curbat §i drept. In timp ce aparentele pot fi opuse, realul este
coerent: elaborarea lui va avea ca efect pe acela de a disocia,
printre aparente, pe cele care sunt in§eiatoare de cele care
corespund realului.
Aceasta prima constatare determina imediat aparitia
caracterului echivoc, semnificatia §i valoarea indecise ale
aparentei: este posibil ca aparenta s3 fie conforma cu obiectul, sa
se confunde cu el, dar este posibil, de asemenea, ca ea s3 ne
induca in eroare in privinta lui. Atata timp cat nu avem nici un
motiv s3 ne indoim de aceasta, aparenta nu este decat aspectul
sub care se prezinta obiectul, prin aparenta se intelege
manifestarea realului. Numai atunci cand aparentele, fiind
incompatibile, nu pot fi acceptate toate in acela$i timp, se
opereaza datorita distingerii, printre aparente, a celor care sunt
in§elatoare de cele care nu sunt, о disociere ocazionand cuplul
„aparenta- realitate", din care fiecare termen trimite la un altul
intr-un mod pe care trebuie s3-l analizam mai de aproape.
Pentru comoditatea analizei noastre, ?i pentru a ni se permite
s3-i generaliz3m efectul, vom spune c3, in cuplul „aparenta-
realitate", „aparenta" constituie termenul I, iar „realitate",
termenul II. De acum
inainte, §i pentru a arSta c3 ace§ti termeni sunt corelativi, vom
desemna un cuplu ie§it dintr-o disociere in modul urmator:
aparenta sau, in general, termenul I . realitate
termenul II
Termenul I corespunde aparentului, acelui ceva care se
prezinta mai intai, actualului, imediatului, acelui ceva care este
cunoscut in mod direct. Termenul II, in masura in care se
deosebe§te de el, nu este inteles dec3t in raport cu termenul I: el
este rezultatul unei disocieri, operate in interiorul termenului I $i

care vizeaza eliminarea incompatibilitajilor care pot арЗгеа intre
aspecte ale acestuia din urma. Termenul II furnizeaza un
criteriu, о norma permitand s3 se deosebeasca ceea ce este valabil
de ceea ce nu este, printre aspectele termenului I; el nu este pur §i
simplu un dat, ci о construcfie care determina, in momentul
disocierii de termenul I, о regula care permite s3 se ierarhizeze
multiplele aspecte ale acestuia, calificandu-le drept iluzorii,
eronate, aparente, in sensul descalificant al acestui cuvant, pe
acelea care nu sunt in conformitate cu aceasta regula pe care о
furnizeaza realul. in raport cu termenul I, termenul II va fi, in
acela§i timp, normativ §i explicativ. In timpul disocierii, el va
permite valorizarea sau descalificarea anumitor aspecte sub care
se prezinta termenul I: el va permite s3 se distinga, printre
aparentele al сЗгог statut este echivoc, pe cele care nu sunt decat
aparenta de cele care reprezinta realul1.
Acest punct ni se pare esential, din cauza importantei sale in
argumentare: in timp ce statutul primitiv a ceea ce se ofera ca
obiect de plecare a disocierii este indecis §i nedeterminat,
disocierea in termenii I §i II va spori valoarea aspectelor
conforme termenului II §i va scadea valoarea aspectelor care i se
opun: termenul I, aparenfa, in sensul strict al acestui cuvant, nu
este dec3t iluzie §i eroare.
De fapt, termenul II nu este insofit intotdeauna de un criteriu
precis permifand separarea aspectelor termenului I: norma pe
care о furnizeaza el poate s3 nu fie decSt potenfiala, iar
principalul s3u efect va fi acela de a ierarhiza termenii care vor
rezulta din disociere. Cand, pentru a rezolva antinomiile
cosmologice, Kant disociaza realitatea, deosebind fenomenele §i
lucrurile in sine, termenul 11 pe care il construie?te in acest fel
nu este cunoscut, dar nu este mai putin adev3rat c3 lumea
fenomenala, condifionata de puterea noastra de cunoa?tere, este
devalorizata in raport cu realitatea lucrurilor in sine. Termenul II
beneficiaz3 de unicitatea, de coerenja sa, opuse multimii §i
incompatibilitajii aspectelor termenului I, din care unele vor fi
descalificate §i obligate s3 dispar3 in ultima instanta.
Astfel, in termenul II, realitate §i valoare sunt strSns legate;
1 Ch. PERELMAN, Reflexions sur l'explication, Revue de I'Institut de Sociologie, 1939, n°
1, p. 59.
aceasta se marcheaz3 in mod deosebit in toate constructiile

metafizicienilor. Ceea ce ii permite filosofului american Ducasse
s3 serie:
Adjectivele real si ireal, atunci cand sunt utilizate intr-
un enunt de pe о pozitie metafizica, nu desemneaza nici un
caracter pe care l-ar avea anumite lucruri, independent de
interesul pe care il au oamenii pentru ele, ci sunt, dimpotriva,
adjective de evaluare umana1.
Aceasta preferinta acordata realului nu se manifesta numai in
cursul unor discutii filosofice, ci se exprima in gandirea de toate
zilele, in imprejurarile cele mai variate. Pentru faptul c3 realitatea
§i valoarea se conditioneaza una pe cealalta, sta m3rturie uzajul
obi?nuit al limbajului nostru, iar cand Pitt spune:
Voi incerca, Domnule, s3 limitez ceea ce am de spus la
punctul real care este de analizat2...
inseamna, inainte de toate, c3 el se va limita la ceea ce i se
pare lui important. C3utarea a ceea ce este real, de catre
metafizicieni, nu constituie decat expresia sistematizata a acestei
legaturi dintre realitate §i valoare, caracteristica termenului II.
Din acest motiv, de altfel, vom numi „cupluri filosofice", pe cele
care, in maniera cuplului aparenta ,
realitate
rezulta dintr-o disociere a notiunilor.
Opozitia dintre aparenta §i realitate, daca furnizeaza
prototipul unui cuplu filosofic, nu permite totu$i ca toate
avantajele s3 fie rezervate realitatii, in detrimentul aparentei. intr-
adev3r, in timp ce aceasta din urma este data, realitatea este
construita, cunoa§terea ei este indirecta, uneori imposibiia, rar
comunicabila Tn maniera exhaustiva §i indiscutabila. Aceasta
realitate are marea vina, pentru unii, de a fi insesizabila. §i, ne
spune Gracian,
Ceea ce nu se vede deloc, este ca §i cum nu ar fi deloc3.
Am putea repeta, In legatura cu aceasta, ceea ce spune Pascal
despre adevarata justitie:
1 C. J. DUCASSE, Philosophy as a science, p. 148.
3 B. GRACIAN, L’homme de cour, p. 158. (Ed. rom., p. 158; n.t.)
Firejte, dac3 ar cunoajte-o, el n-ar fi stabilit aceasta

maxima, cea mai generala dintre toate cele care circula
printre oameni, ca fiecare s3-ji urmeze moravurile tarii lui;
dar numai stralucirea unei veritabile echitafi ar fi supus toate
popoarele, iar legislatorii n-ar fi luat drept model, in locul
acestei dreptafi permanente, fanteziile §i capriciile perjilor
sau ale germanilor1.
Cand criteriul pe care tl furnizeaza notiunea de realitate,
norma pe care о determina ea, nu este de fapt contestat, sau cand
distinctia pe care о introduce ea este prea nedeterminata pentru a
da ocazia unei controverse, realitatea este, fara nici о indoiala,
valorizata Tn raport cu aparenta. Dar disocierea Tns3§i dintre
aparenta §i realitate va fi respinsa de unele filosofii care constata
ca anumite concept» despre real se opun unele altora §i refuza
orice motiv de a alege Tntre ele. Aceste filosofii, numite
antimetafizice, pozitiviste, pragmatice, fenomenologice sau
existenjialiste, afirma ca singura realitate este cea a aparentelor.
Nimic mai clar, in aceasta privinta, decat atitudinea lui
Sartre:
Gandirea moderna a realizat un progres considerabil
reducand existentul la seria aparifiilor care il manifesta. (...)
Aparifiile care manifesta existentul nu sunt nici interioare,
nici exterioare: ele au toate aceea§i valoare, trimit toate la
alte aparifii $i nici una din ele nu este privilegiata. (...)
dualismul lui a fi §i а рЗгеа n-ar mai putea gasi drept de
cetate in filosofie. Aparenfa trimite la seria totala a
aparenfelor ji nu la un real ascuns care ji-ar fi drenat pentru
el intreaga fiinta a existentului. (...)
Cat timp cat s-a putut crede in realitatile noumenale,
aparenta a fost prezentata ca un negativ pur. (...)
Dar dacfl ne-am desprins о data de ceea ce Nietzsche
numea „iluzia lumilor de dincolo" fi daca nu mai credem in
fiinja-din-spatele-aparijiei, aceasta devine, dimpotriva,
pozitivitate plina, esen(a sa este un „a рЗгеа" care nu se mai
opune fiinjei, ci care, dimpotriva, ii este masura. C3ci fiin)a
unui existent, este exact ceea ce el pare. (...) Esenja unui
existent (...) este legea manifesta care prezideaza succesiunea
aparipilor sale, este rajiunea seriei. (...) esen)a, ca rajiune a
seriei, nu este decat legatura apari|iilor, adica ea insafi о
1 PASCAL, Cugetari, p. 886. (294 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea, 1998, pp.
276-277; n.t.)
aparitie. (...) In consecinja, fiinta fenomenaia se manifesta,

ifi manifesta esenta ca fi existenta fi nu este nimic decal seria
bine legata a acestor manifestari>.
Dar, opunandu-ne disocierii aparenta, ias3m neatinsa problema
pus3 de
realitate
incompatibilitatea aparentelor. Criteriul alegerii de operat intre
ele va fi furnizat de un alt cuplu, conceput dup3 acelafi model ca
§i cuplul ,,aparen(3-realitate", ceea ce corespunde unei deosebiri
de natur3; sau, in absenta ei, se va stabili о deosebire pur
cantitativ3, acordand о preferinta intregului asupra p3rtii,
infinitului asupra finitului, acelui ceva ce prezinta la un grad mai
ridicat proprietatea care servefte drept criteriu. Gasim in acest
text a lui Merleau-Ponty о expresie caracteristica pentru acest
fel de a proceda:
Eu traversez aparenjele, ajung la culoarea sau la forma
reala, atunci cand experience mea se afia la cel mai inalt grad
de claritate...
Am obiecte vizuale pentru ca am un camp vizual in care
bogStia fi claritatea sunt in proporjie inversa una fa(3 de
cealalta fi pentru c3 aceste dou3 exigence, dintre care fiecare
luata in parte ar merge la infinit, odata reunite, determina in
procesul perceptiv un anumit punct de maturitate fi un
maximum. In acelafi fel, numesc experienta lucrului sau a
realit3(ii - nu numai a unei realitati-pentru-vedere sau
pentru-pipait, ci a unei reali- t3(i absolute - intreaga mea
coexistent cu fenomenul, momentul in care el ar fi sub toate
raporturile la maximum-ul lui de articulare, iar „datele
diferitelor simfuri" sunt orientate cStre acest pol unic a§a
cum directiile
mele vizuale la microscop oscileazct in jurul unei directii
privilegiate1.
§ 91. Cuplurile filozofice §i justificarea lor

Cuplul aparenta a fost ales ca prototip de disociere notionala.
realitate
Dac3 procesul poate fi schematizat, rezultatul nu este, doar
din acest motiv, pur formal sau verbal: disocierea exprima о
1 SARTRE, Fiinta fi neantul, pp. 11-12-13. (Ed. rom.: Pitefti, Ed. Paralela 45, 2004, 9-10-11;
n.t.)
viziune a lumii, stabile§te ierarhii, pentru care se str3duie§te s3

furnizeze criterii. Acest lucru nu este posibil fara concursul altor
sectoare ale gandirii. Se intampia adesea ca о discutie referitoare
la termenul II s3 necesite sprijinul unui alt cuplu, ai c3rui termeni
I §i II sa nu fie, in acest caz, controversati.
Toate aceste cupluri constituie obiectul propriu cercetarii
filosofice. Iata cateva exemple in acest sens, alese dintre cele mai
frecvente in gandirea occidental: mijloc, consecinta, act,
accident,ocazie, relativ,
scop fapt sau principiu persoana esenta cauza absolut
subiectiv, multiplicitate, normal, individual, particular,
obiectiv unitate norma universal general
teorie, limbaj, forma,
practica gandire fond
Faptul ca putem indica un mare num3r de cupluri, atribuind
fiecaruia dintre termenii lor un loc determinat, fara a fi nevoie,
pentru a reu$i, sa le inser3m intr-o gandire sistematizata - ceea ce
nu ar fi, de altfel, posibil pentru toate cuplurile, intrucat unele
sunt formate in mod diametral opus ?i aparjiri unor gandiri
filosofice de tending diferite -, este revelator pentru influenza pe
care elabor3rile filosofice au exercitat-o asupra gandirii comune,
inc3rc3nd-o cu о serie de cupluri, reziduuri ale unei tradifii
culturale dominante.
Orice gandire sistematizata se str3duie§te s3 raporteze unele
la altele elemente care, intr-o gandire neelaborata, constituie tot
atatea cupluri izolate. Aceasta raportare a cuplurilor este utila
pentru a evita pozijionari care ajung sa califice acelea?i fenomene
cu ajutorul unor cupluri incompatibile. Ea este indispensabila
atunci cand, in loc s3 se multumeasca s3 reia disocieri admise
intr-un mediu cultural, gandi- torul original creeaz3 noi disocieri
sau refuz3 s3 admita unele disocieri ale predeces3rilor s3i. Ca
urmare a acestei perturbari §i pentru a ar3ta consecintele acesteia
in ceea ce prive§te celelalte cupluri, filosoful va intemeia un
sistem care va duce in mod esential la raportarea unor cupluri
filosofice la celelalte.
Astfel, in Phaidros, gandirea filosofica a lui Platon se poate
exprima prin cuplurile: aparenta, opinie, cunoastere
sensibiia,corp , devenire .
realitate §tiinta cunoa§tere rationale suflet imutabilitate
................. omenesc1.
pluralitate,
unitate divin
Etica lui Spinoza conduce la cuplurile: cunoastere
inadecvata , imagine, imaginatie , universal, cunoa§tere
adecvata idee intelect individual
abstract, contingenta. schimbare , corp . pasiune,
concret necesitate imutabilitate ratiune actiune
sclavie , durata , bucurie ,supersitie.
libertate eternitate beatitudine religie
in acest pasaj din Lefebvre, vom g3si legatura
cuplurilor: abstract, metafizica, intelect ,
imobilitate, forma ,
concret dialectica ratiune mi§care continut
caracteristice pentru gandirea marxista:
Puterea de a separa de lume anumite obiecte - prin linii
de clivaj ideale sau reale - §i de a imobiliza, de a determina
aceste obiecte define$te, о §tim deja, inteligenta sau
intelectul. Ea are puterea de a abstrage, de a reduce la
expresia sa cea mai simple continutul concret.
DacS este mentinut izolat un astfel de obiect de catre
gandire, el se imobilizeaza in gandire, devine „abstractie
metafizica". Iji pierde adevarul; in acest sens, acest obiect nu
mai este nimic. Dar dac3 este considerat obiect trecator,
valorand nu prin forma §i contururile sale izolante, ci prin
continutul s3u obiectiv; dac3 este considerat nu un rezultat
definitiv, ci un mijloc sau о etap3 intermediara pentru a
patrunde in real; dac3 inteligenja este completata de ratiune,
atunci abstractizarea se justifica. Ea este о etap3 catre
concretul reg3sit, analizat §i inteles. Ea este concreta intr-un
sens... Adevarul abstractului se gase$te astfel tu concret.
Pentru ratiunea dialectica, ceea ce este adevarat esle
concretul; iar abstractu! nu poate fi decat un grad in
1 PLATON, Phaidros, 247 e, 248 b, pp. 443-445. In Opere IV, Ed. $tiinjific3 $i
Enciclopedica, Bucure§ti, 1983. Traducere de Gabriel Liiceanu.
p3trunderea acestui concret - un moment al mi§carii, о

etap3, un mijloc de a intelege, de a analiza, de a determina
concretul. Ceea ce este adevarat, este rationalul, iar
concretul este realul. Astfel cantitatea §i spatiul geometric
nu sunt adevarate decat dac3 sunt menjinute in mod rational
raporturile lorcu calitatea, cu popularea spajiului cu obiecte
reale1.
Cuplurilor filosofice, rezultand dintr-o disociere, li s-ar putea
opune, pe de о parte, cuplurile antitetice, fn care cel de-al doilea
termen este inversul primului, precum; sus-jos, bine-rau, just-
injust, pe de alta parte, cupluri clasificatoare care, la prima
vedere, sunt lipsite de orice intentie argumentative §i par
destinate exclusiv subdiviz3rii unui intreg in p3rfi distincte
(trecutul in epoci, о intindere in regiuni, un gen in specii).
Se intampia, desigur, adesea ca aceste cupluri s3 se prezinte
ca date, care nu se discuta, ca instrumente care permit
structurarea discursului intr-un mod ce pare obiectiv. Dar, intr-o
gandire sistematica, cuplurile sunt puse in raport unele cu altele
§i se influen£eaz3 reciproc, unii termeni II din cupluri filosofice
vor fi in mod normal apropiafi, dac3 exista posibilitatea, de ceea
ce in cuplul antitetic are valoare pozi- tivM, unii termeni I vor fi
apropiafi de ceea ce are valoare negative, de unde tendinja c3tre
transformare a cuplului antitetic in cuplu filosofic.
Pe de alta parte, in elaborarea unor cupluri care par a fi
clasificatoare, disocierile de natura filosofica joaca frecvent un
rol esential.
In ni§te pagini patrunzatoare, L. Febvre analizeaza crearea de
c3tre Michelet a conceptului de Renaftere2. Michelet simjea
nevoia de a deosebi aceasta perioada situata inaintea timpurilor
moderne, dar ezita intre doua concepfii, Rena§terea ca resurecfie
a Evului Mediu originar sau ca inlocuind Evul Mediu. In
momentul in care opteaza definitiv pentru cea de-a doua solutie,
el anuleaza pagini admirabile, redactate in functie de prima. In
prima optiune, realitatea noua ar fi determinat un Ev Mediu mai
pur, mai adev3rat decat Evul Mediu anterior, care nu era decat
1 H. LEFEBVRE, A la lumiere du materialisme dialectique. I: Logique formelle, logique

dialectique, pp. 83-84 (italicele autorului).
2 L. FEBVRE, Comment Jules Michelet inventa La Renaissance in Studi in ouore di Gino
Luzzatto, t. Ill, pp. 1-11.
aparenta lui. In cea de-a doua optiune, epoca anterioar3 constituie

Evul Mediu autentic, care nu mai este о aparenta de Ev Mediu, ci
aparenta de civilizatie: cuplul aparenta se aplica unei alte notiuni.
realitate
Dar, odata ce nojiunile au luat о consistenja, independenta de
originile lor, ele par pur clasificatoare §i vor putea juca un rol,
chiar in constructia istoricului care vede in secolele ce preced
Rena§terea un varf al civilizatiei.
Astfel, notiunile care rezulta dintr-o disociere pot рЗгеа,
lansate in comunitatea lingvistica, independente. Cele care au
servit drept baz3 pentru studiul nostru despre legaturi se situeaza
toate, f3r3 deosebire, in cupluri filosofice. Plasandu-ne in acest
punct de vedere, noi am inceput, de altfel, un studiu sistematic
care este suficient de avansat pentru ca noi s3 putem afirma c3
este realizabil. Nu este deloc vorba aici despre a construi о
filozofie anume, ci exclusiv despre a observa ceea ce se face in
diferitele sistematiz3ri ale gandirii §i in diversele filosofii, oricare
le-ar fi tendinta. Cuplurile mijloc, act individ,
scop persoana grup
act , simbol, particular , variantele §i conexiunile lor ne
furnizeaza esenta lucru general
termenii legaturilor celor mai uzuale, temeiuri pentru solidaritati
argumentative. Acela§i cuplu de notiuni se prezinta, deci, cand ca
rezultat al unei disocieri, cand ca dou3 notiuni independente intre
care exista legaturi caracteristice, о interactiune, dar §i, am v3zut
deja in capitolele noastre anterioare, priori ta ti de valoare pentru
care locul lor de termen I sau 11 dintr-un cuplu filosofic nu este
strain. De fiecare data cand se pune accentul pe aceasta, se arata
c3 trecerea de la un termen la altul nu se poate face f3r3 restrictii.
Dac3 actul permite aprecierea persoanei, scopul aprecierea
mijlocului, atunci §i reciproc, evocarea cuplului filosofic
aminte§te c3 nu trebuie confundate.
Conexiunea dintre cupluri nu are, foarte adesea, nevoie s3
fie explicita. Ea se va stabili, §i se va justifica dac3 este cazul,
prin mijloacele cele mai diverse: legatura directa, intemeiata pe
structura realului intre termenul I dintr-un cuplu §i termenul I
dintr-altul; intre termenul II dintr-un cuplu §i termenul II dintr-
altul; cuplu considerat drept caz particular al altuia; argumente cu
aspect cvasi logic §i mai ales afirmare a identitatii unor cupluri;
in fine, mai ales, raporturi analogice intre cupluri.

Acestor conexiuni pe care le vom califica drept orizontale,
care realizeaz3 lanturi de cupluri, li se suprapun raporturi de un
alt gen. Intr-adev3r, in argumentare, ceea ce se califica drept
aparenta este in general ceea ce, pentru altcineva, era realul, sau
era confundat cu realul, far3 de care nu i s-ar da acest nou statut.
Ca urmare a intinderii, naturii §i rolului auditoriului care era
presupus a comite confuzia, argumentarea se va dezvolta pe
planuri diferite. Cand pare a se referi la obiectul in cauza, cand la
ideea pe care unii §i-o f3ceau despre acest obiect, cand la statutul
pe care i-1 acordau unii sau se presupunea c3 i-1 acorda intr-un
scop argumentativ. Aceste planuri diferite se intre- p3trund
sprijinindu-se unui pe altul. S3 d3m in acest sens urmatorul
exemplu. Unui dintre procedeele utilizate in conflictele
ideologice ar fi, dupa cum s-a observat: '
(...) de a trata afirmarea unui ideal ca о descriere de fapte §i
de a
interpreta raporturi pe situafii reale ca §i cum ele ar fi idealul
urmarit1.
Descoperim aici folosirea, respectiv, a unui cuplu normal in
ceea
norma
ce il prive§te, §i a unui cuplu norma , in ceea ce-1 prive§te pe
adversar.
normal
Dar numai ce] care denunta acest procedeu distinge intre
fapt fi ideal, opereaza о disociere. Autorul, In ceea ce-1 privefte,
a rezolvat prin ea о dificultate, a efectuat о alegere; el se mifca
totufi, afa-zis, in nediferentiat. §i am mai putea crea inca, in
legatura cu el, cuplul impartialitate aparenta.
imparjialitate reaia
Cuplurile stabilite pe un plan pot da naftere deci unei serii de
cupluri stabilite pe alte planuri. Astfel, pentru a evita о dificultate
pe planul obiectului, se va crea un cuplu pe planul opiniei. Cand
liderul liberal belgian Paul Janson cere interzicerea muncii
copiilor in mina, el nu ezita sa recurga la notiunea de eroare, sa
proclame ca, dac3 unele interese private, contrar doctrinei
liberale, nu coincid cu interesul public, acestea nu pot fi decat
1 R. Me KEON, Democracy in a world of tensions, p. 524.
nifte interese aparente:

(...) este incontestabil c3 atunci cand interesele private
se infeala, cand se r3t3cesc, cand se pun in contradictie cu
interesul social fi cu interesul public, datoria noastra este s3
le-o spunem §i s3-i facem s3 revina la limitele rezonabile din
care nu trebuie s3 ias3 deloc1.
in general, notiunea de eroare servefte la a afirma ей exista о
regula, c3 ea rezista in ciuda observatiilor care par a о dezminti fi
c3 ceea ce se situeaza in afara ei nu trebuie s3 fie luat in
considerare sau, daca este, nu trebuie s3 fie luat in considerare
decat cu rezerve.
Dar efortul de a face s3 se admita о disociere va merge
adesea mai departe. Vom incerca s3 explic3m de ce este
discordanta intre termenii I fi II, de ce mai ales unicitatii
termenului II ii corespunde multiplicitatea, partialitatea
aspectelor lui 1. Diversitatea punctelor de vedere asupra
obiectului, sau metamorfozele termenului I vor fi chemate, spre
exemplu, sa justifice multiplicitatea aparentelor. Pentru a explica
aparitia termenului I, il vom situa intr-un cadru care s3-l fac3
normal. Vom face s3 intervina in special subiectul, pasiunea lui,
neputinta, ignoranta, starea sa de p3cat. Gide aude aceste cuvinte
din gura Mantuitorului:
Nu te mira c3 efti trist; fi inc3 din cauza Mea. Fericirea
pe care )i-o propun exclude pe vecie ceea ce tu considerai
desfatare.
AceastS fericire, in sens antic, devine termenul I al unui
cuplu fericire:
bucurie
Bucurie, Bucurie... §tiu c3 taina Evangheliei Tale,
Doamne, cuprinde totul in acest cuvant dumnezeiesc2.
Adesea, explicatia aparentei va fi fumizata prin interventia
unui anumit factor: prestigiile Intelectului explica pentru
Schopenhauer iluzia noastra de libertate3; supraeul, pentru
1 P. JANSON, Discours parlemeutaires, vol. I, pp. 35-36 (Sceance de la Chambre des

Representants du 13 fevrier 1878).
2 A. GIDE, Jumal, p. 600. (Ed. rom.: Editura Cartier, Chi§in3u, 2008, vol. II, p. 293
(Numquid et /м...? ). Traducere de Alexandra-Andreea Sandu-Tifu; n.t.)
3 SCHOPENHAUER, Parerga fi Paralipomena, II, Despre Etica, § 118, pp. 239-240.
psihanalist, se afla la originea pseudo-moralei 1. Uneori, termenul

I va fi descris ca Indeplinind о functie naturala:
Dac3, de la inceput, inteligenta ar fi trebuit repnuta de
la relele ei porniri periculoase, atat pentru ins cat §i pentru
societate, aceasta nu s-ar fi putut intampla decat prin
constatari aparente, prin fantome ale faptelor: Trebuia
suscitata о imitate a experienjei in dauna experienjei reale2.
Aceste explicatii nu au doar scopul de a face s3 fie admise
cupluri. Disocierea fabuia , in special, nu este contestata. Dar
explicatia сопсигЗ realitate
la a da criteriul lui II §i la a insera cuplul intr-un ansamblu de
gandire. Ea completeaza actiunea indeplinita prin stabilirea de
conexiuni intre cupluri.
§ 92. Rolul cuplurilor filosofice §i transformarile lor

Dac3 folosirea unor disocieri pare a nu aduce cine §tie ce
noutate, intrucat sunt semnalate notiuni elaborate odinioar3, ea
introduce totu§i modific3ri ale acestor nofiuni, prin aplicarea lor
la un domeniu nou, prin noile criterii adoptate de termenul II,
prin raportarea la noi cupluri.
Astfel, un cuplu atat de banal precum cuplul aparenta va fi,
indirect,
realitate
obiectul unei remodelari constante. О disociere precum religie
pozitiva va
religie naturala
avea repercusiuni asupra cuplului aparenta, cu care va fi putut fi
asociata.
realitate
Efortul argumentativ va consta - cind in a profita de disocieri
deja admise de catre auditoriu, cand in a introduce disocieri
create ad hoc, cand in a prezenta unui auditoriu disocieri admise
de alte auditorii, cand in a aminti о disociere pe care se presupune
c3 auditoriul a uitat-o. Cat despre opozitia la о disociere, ea se
va referi la caracteristicile termenilor s3i I sau II, sau la principiul
1 Ch. ODIER, Les deux sources, consciente et inconsciente, de la vie morale, pp. 42, 58, 59.
2 BERGSON, Cele doua stirse ale moralei fi religiei, p. 113. (Ed. rom.: Institutul European,
Ia§i, 1992, p. 110; n.t.)
insu§i al disocierii. In acest caz, se va sustine с3 ar trebui s2 te

opre§ti la о notiune globaia. Dar, este foarte greu s3 renunti la
ni§te termeni, ai сЗгог existenta ti-o aminte§ti, doar referindu-te
la ei, fie §i numai pentru а-i combate. Gandirea contemporana se
straduie§te, in multe domenii, s3 elimine cuplurile. Aceasta cu
pretul unui mare efort, c3ci auditorul nu se va simti satis- facut
decat dac3 poate face loc, in mintea lui, notiunilor vechi. Adesea
ne vom sprijini, pentru respingere, pe un alt cuplu. Cel mai u§or
va fi s3 pretindem c3 disocierea era iluzorie, bazandu-ne pe un
cuplu verbal; о
real
alta tehnica va consta in a ar3ta c3 problema, pe care disocierea
era destinata s3 о rezolve, era artificials, bazandu-ne pe un cuplu
artificial;
autentic
sau chiar c3 problema se va pune din nou exact in acelea§i
conditii, fara ca acordul provizoriu asupra disocierii s3 fi adus
vreun beneficiu in coerenta gandirii1.
Dar efortul argumentativ vizeaza foarte adesea nu
respingerea cuplurilor stabilite, ci r3sturnarea lor. Aceasta va
actiona numai asupra unuia sau a mai multora dintre ele; c3ci
interesul rasturn3rilor vine exact din aceea c3 aceste cupluri se
insereaza intr-un ansamblu admis, de altfel.
Este de la sine inteles с3 о rSsturnare de cuplu nu este
niciodata complete, in sensul сЗ о notiune care devine termenul I
nu mai este ceea ce era atunci cand о §tiam ca termen II, un
termen neputand fi conceput decat in raportul s3u cu alt termen al
cuplului. Aproape intotdeauna, о schimbare de terminologie va
arflta devalorizarea care se asociaza cu notiunea devenita
termenul I §i valorizarea care se asociaza cu cea devenita
termenul II; el va ar3ta c3 r3sturnarea se insereaza intr-o alta
viziune despre situatia respectiva sau despre lume. In fata
cuplului interpretare exista cuplul litera (aceasta r3sturnare este
litera spirit
postulata in mod curent cand un jurist sustine о anumita
interpretare: interpretarea care are succes devine termenul II). in
faja cuplului teorie
1 Cf., spre exemplu, G. RYLE, The concept of mind, p. 305.
fapt
vom avea cuplul fenomen.
principiu
Utilizarea neobi§nuit3 a unor notiuni ca termenul II, chiar
intampiatoare, marcheaz3 originalitatea gandirii. Cunoa§tem
foarte bine cuplul normal, legat de cuplul exemplu1; or, in piesa
lui Salacrou, погтЗ arhetip
Un om ca toti ceilalti, realitatea eroului, atat de mult c3utata, ceea
ce ii define§te persoana §i-i confera, in ultima instanta, valoarea
uman3, este nu norma, ci normalul2.
Rasturnarea, f3r3 nici о schimbare de termen, are adesea un
aspect provocator, chiar dac3 este justificata de о distinctie intre
domenii:
Cuvantul care, in exprimarea in proza, este spectrul unui gand,
devine
in 3vers substanja insa$i a expresiei, unde, prin irizare, apare
gandul .
Cand r3sturnarea este marcata prin locul cuvintelor, ea poate
lua aspect de figur3: unele antiteze, in special multe comutari pe
care unii le numesc reversiuni4, constau in a considera un acela§i
fenomen cSnd ca termen I, cSnd ca termen II.
Trebuie s3 mananci ca s3 traie?ti ( nu s3 tr3ie§ti ca sa
mananci5.
Nu trebuie s3 judecam regulile $i obligafiile in funcfie
de moravuri $i de uzanje, ci uzantele ?i moravurile trebuie
judecate in functie de obligajii §i de reguli6.
Conform Retoricii pentru Herennius, aceste figuri „crêaza
impresia c3 cea de-a doua parte este dedusa din prima, de§i о
contrazice"7. De fapt, este vorba aici de a pune fenomenul in
conexiune cu cuplurile miiloc4, normal §i de а-i alege locul in
1 Cf. KANT, Critica ratiunii pure, p. 305 (ed. rom., p. 284; n.t.)
2 A. SALACROU, Un homme coniine les autres, cf. act I, p. 242; actul II, p. 277, p. 298; actul
III, pp. 310-311, p. 325.
3 Joe BOUSQUET in ARAGON, Les yeux d' Elsa, p. 146.
5 Citat in Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 39.
6 Citat de BARON, De la Rhetorique, p. 360 (Bourdaloue).
1
Retorica pentru Herennius, ibid.
4
Cf. § 64: Scopurile §i mijloacele.
7 Retorica pentru Herennius, ibid.; cf. VICO, Instituzioni oratorie, p. 150.
cuplu. scop norma

Unele dintre aceste comut3ri ar putea fi analizate ca о
inversare de metafora:
Poemul trebuie s3 fie о pictura vorbi toare, iar о pictura
un poem mut5.
Se are in vedere locul aceluia§i obiect cand ca for3, cand ca
tem3, intr-un cuplu fora. C3ci, s3 remarc3m acest lucru, exista
posibilitatea de tem3
a interpreta orice analogie ca о disociere a c3rei tem3 ar fi
termenul II, diferitele fore posibile fiind termenul I.
Exista notiuni care, din cauza obiceiurilor noastre mentale,
iau cu dificultate locul termenului I: mai ales notiunea de real.
Totodata, ea se insereaz3 in cuplul real ; iar notiunile de „fapt"
sau de „dat" identificate ideal
in mod curent cu cea de „real" se intalnesc in calitate de termen I,
prima in cuplul fapt : drept
Pentru oamenii din partidul catolic, libertatea de
conjtiinja, libertatea cultelor, libertatea presei, libertatea de
asociere nu mai sunt drepturi naturale, inalienabile,
imprescriptibile; sunt fapte, simple fapte, pe care Biserica
romana le tolereazS, pentru c3 nu le poate impiedica1,
a doua in cuplul dat :
explica tie
Datul, de care nimeni nu se indoie§te, este considerat
drept aparen)3, in timp ce ceea ce serve§te drept explicate,
de§i гаг atat de sigur, este tratat drept caracteristic3 a
realitajii veritabile2.
Interesul r3sturnarilor tine in mare parte, in special in
filozofie, de ceea ce p3streaz3 notiunile, prin traditia, prin
conexiunile lor, ceva din
ceea ce erau erau ele cand i§i aveau locul lor
vechi in cupluri:
Ceea ce tu
nume§ti forme goale §i
1 P. JANSON, Discours parlementaires, vol. I, p. 53 (Sc£ance de la Chambre des
Repr£sentants du 17 mai 1878).
2 Cf. Ch. PERELMAN, Reflexions sur l'explication, Revue de t'lnstitut de Sodotogie, 1939,
n° 1, p. 59.
exteriorul lucrurilor mi se pare

c3
sunt lucrurile insele.
Ele nu sunt nici'goale, nici incomplete, numai dac3
admitem odata cu tine cS materia este о parte esentiala a
tuturor lucrurilor materiale. Suntem deci de acord amandoi
asupra acestui punct c3 noi percepem numai forme sensibile:
dar suntem diferifi relativ la celalalt punct - tu susfii c3
acestea sunt aparenje inutile, iar pentru mine sunt existence
reale1.
Termenul I vechi se transforma in termenul II; dar cate
amintiri, §i mai ales cuvantul „materie", pentru a indica locul
primitiv al notiunilor.
Mentinerea unor termeni traditionali, cu ocazia rasturn3rii,
se гетагсЗ bine in acest pasaj de Bergson:
Or, viaja este о evolujie. Noi concentr3m о perioada din
aceasta evolutie intr-o imagine stabila pe саге о numim о
forma. (...) nu exista forma, pentru ca forma este nemi§carea,
iar realitatea este mi§care. Reals este schimbarea continua a
formei (...). Cand imaginile succesive nu difera prea mult
intre ele, le consider3m ca pe ni§te cre$teri ?i diminuari ale
unei imagini medii, sau ca deformarea ei in diferie sensuri.
Tocmai la aceasta medie ne gandim cand vorbim de esenfa
unui lucru, sau de lucrul insuji2.
De§i punctul de vedere al autorului este absolut nou, se
dezvaluie aici interesul filosofic care este pentru el de a sublinia
rSstumarea cuplului act intr-un cuplu esenta , forma . esenta
devenire devenire
Originalitatea viziunii se sprijina pe un cuplu bine cunoscut
pe care ea se str3duie§te s3-l respinga. Esenja inceteaza sa fie
realul §i devine aparenta, ca teorie, form3; dimpotriva, actul
devine termen II ca ceva concret, viu.
О disociere de notiune ne pune la ad3post fata de incompati-
bilitatea pe саге ea о rezolva. Dar noi dificultati se ivesc in
legatura cu termenii astfel stabiliti. De aceea se observa, atat in
gandirea practica sau filosofica, о tendinta catre noi subdiviziuni.
1 BERKELEY, Trei dialoguri intre Hytas fi Philonous, al 3-lea dial., p. 175.

2 BERGSON, Evolutin creatoare, p. 327. (Institutul european, Ia$i, 1998, p. 276. Traducere
de Vasile Sporici.)
Acestea vor actiona cand asupra lui I, cand asupra lui II, iar noi
vom fi in prezenta unor scheme de tipul urmator/pe care le-am
putea califica drept disocieri in evantai:
I II < II.
1I<_L II
II
Filosofia lui Schopenhauer furnizeaza exemple excelente in
acest sens. Se g3se§te acolo un cuplu caracteristic obiectivitate,
(Obiectitati:
vointa (Wille)
Nu exista decat acest lucru in sine (...) vointa (...) ea nu
cunoa§te multiplicitatea, este unica. (...) Multiplicitatea
lucrurilor in spajiu §i timp, care in totalitatea lor sunt
obiectivitatea ei, nu о atinge1.
Dar aceasta obiectivitate, aceasta reprezentare, se scindeaza
ea ins3§i in doi termeni lucruri (in sens platonician), in timp ce
termenul idei
idei insu§i da na§tere unui cuplu concept, Begriff legat de cuplul
intuitie Anschauung
partial.
total
Ideile sunt in realitate ceva intuitiv §i prin aceasta (...)
ceva inepuizabil (...). Simplul concept, dimpotriva, este
ceva complet determinabil, epuizabil2.
Aceste aprofundari succesive, care permit s3 nu se sacrifice
rezultatele obtinute, acordurile dobandite, notiunile de care se
dispune, se prezinta in toate sectoarele gandirii. Ne putem intreba
daca ele nu caracterizeaza mai ales domeniile in care se ezita sa
se opereze о r3sturnare de cuplu. Sfantul Toma vrea s3 se dedice
literei textului, s3 mentina deci cuplul interpretare. Dar, pentru a
evita incompatibilitatile text
cu §tiinta, va prefera interpretarea care, „in mod superficial mai
putin literaia"3, este din punct de vedere rational mai
1 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 2: Die Welt als Wille uud Vorstcllung, Erster
Band, § 25, p. 152.
2 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 3: Die Welt als Witte und Vorstellung, Zweiter
Band, Кар. 34, p. 466.
3 E. GILSON, Tomismul, p. 246. (Ed. rom.: Buc., Humanitas, 2002, pp. 142-152. Traducere
satisfac3toare, intro- ducand astfel un cuplu litera aparenta .

litera reaia
Disocierile noi, in profunzime, se fac, evident, dup3 criterii
care pot fi cu totul diferite de cel al disocierii pe care se insereaza.
§i acesta este interesul lor. Ele au totu§i ca efect pe acela de a
apropia, din punctul de vedere al valorii, toti termenii I. Mauriac
introduce astfel, prin disociere in interiorul unui termen II,
judec3(i severe:
Exista о falsa sfin)enie - nu in sensul imposturii
grosolane a lui Tartuffe -, falsa, in ciuda sau probabil chiar
din cauza efortului sincer, eroic, al omului care i se dedica1.
Cele cateva indicatii care preced arata din plin rolul
disocierilor, atat in gandirea filosofica, cat $i in gandirea
cotidian3. Ne vom limita aici la a analiza cSteva rationamente
care raporteazS cuplul aparenta la
realitate
cuplurile miiloc $i
consecinta. scop
fapt
Cand ezitam intre conduite de adoptat $i cand este vorba s3 li
se acorde о ordine de prioritate, este normal s3 fie situate intr-un
ansamblu care se sistematizeaz3 in raport cu un scop pe care ne
straduim s3-l realizam: scopul devine un criteriu care permite
aprecierea $i ierarhizarea mijloacelor, el devine normativ, in
raport cu mijloacele, care sunt multiple, in timp ce el este unic. In
activitatea noastra, mijlocul nu este decat un scop aparent, in timp
ce scopul este obiectul real al preocuparilor noastre. Dar, pe de
alta parte, ne putem servi de cuplul miiloc in calitate de criteriu al
cuplului aparenta, realitatea fiind scop realitate
ceea ce vrem cu adev3rat s3 cunoa§tem, aparenta nefiind decat un
mijloc de a izbuti, pe c3i multiple §i echivoce. Astfel,
Schopenhauer nu va vedea in iluzia amoroasa decat un mijloc
prin care se manifesta voinja speciei, care este realitatea profunda
$i care este singura care conteaza2. Rezulta de aici c3 tan3ra fata,
de Adrian Ni[3; n.t.)
1 F. MAURIAC, Les maisons fugitives, p. 19.
2 1 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 3: Die Welt als Wille unci Vorstellung, Zweiter
Band, Кар. 44, p. 636.
pe care p3rintii s3i vor s3 о c3satoreasc3 cu un batran bogat §i

care refuza cu inc3patanare acest lucru, din dragoste pentru un
b3rbat tan3r, nu este egoista decat in aparenta §i c3, in realitate,
ea se sacrific3 pentru binele speciei1. Faptul c3, in cazul acesta,
dorinta tinerei fete coincide cu binele speciei nu este decat
accidental; in alte circumstante, dac3, spre exemplu, ea refuza s3
aiba copii, apare opozitia. Dragostea individual este о manifestare
a vointei speciei, singura esentiala, manifestarea ins3$i nefiind
decat un mijloc, decat о aparenta, decat un accident pur
intampiator. Scopul real permite astfel s3 fie opus realul
manifestarilor sale, aparente, intamplatoare, accidentale.
A trata ceva drept mijloc inseamna s3-l devalorizezi,
inseamna s3-i r3pe§ti valoarea absoluta, valoare care se acorda
acelui ceva care are valoare in sine, acelui ceva care are valoare
ca scop, sau ca principiu. Am v3zut c3 este unui dintre
repro§urile pe care ideali$tii le fac utiliz3rii argumentului
pragmatic: apreciind un fapt in functie de consecintele sale, pare
a-1 considera drept mijloc in vederea consecinjelor sale §i, prin
chiar acest lucru, el este devalorizat2.
Am v3zut, de asemenea, c3 un acela$i fenomen, tratat
alternativ ca mijloc in vederea unui scop sau ca un fapt sau ca un
principiu care antreneaz3 о consecinta, nu are, in aceste dou3
cazuri, aceea§i valoare3. Inseamna c3 se transform3 in termen I al
unui cuplu mijloc ceea ce era
scop
termen II in cuplul consecinta A considera ceva drept mijloc fapt
sau principiu
inseamna a spune c3 aceasta nu este decat aparent preocuparea
noastra. Elogiul este о consecinta a virtutii. Dac3 aceasta privita
ca un mijloc de a straluci, inseamna c3 nu-i acordam decat о
valoare secundar3:
Astfel, zelul pe care il aratS fa(3 de onoare ne face sa
credem c3 nu iube§te virtutea ?i, ca urmare, il face s3 рагЗ
nedemn de onoare4.
1 Ibid., p. 640.
2 Cf. § 62: Argumentul pragmatic.
3 Cf. § 63: Legatura cauzala ca raport al unui fapt cu consecinja lui sau al unui mijloc cu
scopul sau..
4 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur I'honneur du monde, p. 726.
Unele efecte nu pot fi objinute, dup3 cum se vede, decat cu

conditia de a nu fi c3utate sau cel putin de a se prezenta ca о
consecinta a unor fapte independente de vointa sau de о conduita
determinata de alte preocup3ri. Ne vom aminti de pasajul lui
Proust deja citat1. Un fapt este devalorizat, iar consecintele sale
normale nu se produc, daca este perceput ca un mijloc in vederea
consecintelor sale. Mijlocul, termen I, va fi calificat in mod
peiorativ drept procedeu. Vom vedea, mai departe, in ce fel sunt
supuse acestei descalific3ri tehnicile argumentative inse$i.
Boala diplomatica, cea in care nu credem, pentru c3 ea il
serve$te prea bine pe a$a-zisul bolnav, permijandu-i s3-$i
prezinte absenta ca pe un lucru nepremeditat, intrucat ea nu este
consecinta unei situatii de fapt, este procedeul prin excelenja.
in mSsura in care ceea ce este mijloc este invocat ca scop, el
va fi calificat drept pretext:
Cat despre Henriette, intre noi este doar un joc,
О mascS ingenioasa, un pretext, frate draga,
Pentru a acoperi alte focuri, сЗгога le §tiu taina2.
Ceea ce trecea drept scop poate deveni deci termen I in
cuplul consecinta sau in cuplul pretext. fapt scop
Valorizarea fenomenelor va depinde strins de locul.lor in
cupluri. Ceea ce nu este decat consecinja, care nu este fapt sau
principiu, are mai pujina importanta: de aceea orice studiu despre
cauzele crimina- litStii, din care ar rezulta c3 aceasta nu este
decat consecinta unei st3ri de lucruri preexistente, scade mereu
putin, c3 vrem sau nu, indignarea morala cea mai justificata.
Pentru acelea$i motive, se resimte in mod spontan ca о
devalorizare indiscutabiia transformarea fenomenelor de
con§tiinta in epifenomene, tentativa de a face din om un produs
al mediului s3u. Chaignet, apreciind opiniile lui Taine, care sunt
о prezentare a fenomenelor culturale drept consecinja, ca termen
I al unui cuplu al c3rui mediu social ar fi termenul II, scrie:
Omul nu mai este mSsura insS$i a lucrurilor: el este
jucSria lor. Geniul pe care ne piacuse panS aici s3-l
considerSm drept о forta, о cauzS, nu este decat un rezultat;
nu mai este о luminS, ci о reflectare; nu mai este о voce, este
1 M. PROUST, In ciutarea timpului pierdut, vol. Prizoniera, II, p. 210. (Ed. rom.: Uni vers,
Bucurefti, 1998; pp. 324-325; n.t.)
2 MOLIERE, Femmes savantes, II, 3; cf. LITTRfi la cuvintul pretext.
1
un ecou .
Omul, chiar genial, nu mai este realitatea care conteaz3: este
о reflectare, un epifenomen, о aparenta. Consecinta, ca $i
mijlocul nu sunt apreciate decat in functie de faptul sau de scopul
de care depind: alegerea unuia sau a altuia dintre cuplurile mijloc
sau consecinta duce
scop fapt
la valorizarea sau la devalorizarea aceluia$i fenomen.
Libertatea este valoarea fundamentals a existentiali§tilor.
Totu$i, cand este vorba despre devalorizarea libertStii femeii
romane in Anti- chitate, S. de Beauvoir nu ezitS s3 transforme
aceastS libertate intr-un mijloc $i incS intr-un mijloc pentru un
scop fSrS consistent, intr-o libertate „intru nimic" 2. Invers, pentru
a valoriza curajul, in mod normal apreciat ca un mijloc pretios in
acfiune, Jankelevitch va serie:
(...) aceastS virtute es(e in acelaji timp formalS ?i categories;
infelegefi cS ea este intotdeauna frumoasS ?i intotdeauna
virtuoasS, oricare ar fi confi- nutul ei, ?i nu depinde de
valoarea scopului s3uJ.
A vedea cunoa$terea ca pe о consecintS a realului, actiunea
ca rezultat al cunoa$terii, inseamnS sS sustii un realism
ontologic, intaie- tatea teoreticului asupra practicului.
Pragmatismul, dimpotriv3, va aprecia in functie de actiune, care
este unicul scop §i unicul criteriu, atat al cunoa$terii, cat §i al
conceptiei pe care ne-o facem despre real. Astfel, E. Dupreel nu
vrea s3 vad3 in ontologismul insu$i decat sfar$itul lui:
(...) filosoful merge cStre fiinfS ?i ne spune ce este ea, care-i
este rostul? Ca sS fim conjtienti de inevitabilul prealabil, de
tot ceea ce, in aranjarea actelor noastre ?i in poziponarea
scopurilor noastre, ni se impune ca obstacol sau ni se oferS
ca mijloc. A cunoa$te fiinja, dacS este о bucurie sS о
descoperi, este §i principiul unei resemnSri. Se infelege cS,
in cazul filosofului, aceasta este о resemnare entuziastS,
pentru cS, fiind primul resemnat, el va trece, in ceea ce-i
prive§te pe cei pe саге-i informeazS, drept ghid $i uneori
drept ?ef. DupS ce a ingenunchiat in faja zeului, preotul se
1 A. Ed. CHAIGNET, La rhelorique et sou histoire, p. XV.
2 S. DE BEAUVOIR, AI doilea sex, I, p. 153. (Ed. rom.: Univers, Bucurefti, 1998,1, p. 120;
n.t.)
intoarce §i comandS1.
Un scop recunoscut nu este totu§i un scop absolut: о nouS
disociere il va putea transforma intr-un mijloc in vederea unui
scop ulterior. Acesta din urmS va permite sS se discearnS, in
scopul initial, care i§i va fi pierdut valoarea de termen II, ceea ce
constituie un bun sau un rSu mijloc, adicSceea ce, ca termen I,
pSstreazS о oarecare valoare.
Nimic nu se opune teoretic repetSrii infinite a acestei
operajii, acestei transformSri de scopuri in mijloace prin
disociere, §i descalifi- cSrii ce rezulta de aici. Acest proces ii
permite unui adversar al rationalismului, ca Buber, sS
stigmatizeze viziunea despre lume a celui pentru care totul nu
este decat tehnica, decat raport intre mijloc $i scop. Pentru Buber,
tot ceea ce tine de util, face parte din domeniul lui acesta:
Dezvoltarea functiunii experimental ?i utilizatoare se
face de obicei paralel cu reducerea puterii de relajie a
omului. (...) Dar omul arbitrarului, incredul pan3 in maduva
oaselor, nu vede pretutindeni decSt incredulitate $i arbitrar,
alegere a scopurilor $i nSscocire a mijloacelor. FSrS
sacrificiu $i f3r3 grajie, f3r3 intSlnire $i prezenjS, о lume
inglodata in scopuri ?i mijloace este lumea lui2.
Efortul filosofic al lui Buber, insistand pe posibilitatea constants
de a transforma in termen I termenul 11 din orice cuplu mijloc,
descalificS
scop
acest cuplu in intregime $i viziunea despre lume care-i este
ata$at3, in beneficiul unei lumi in care primeazS intalnirea §i
iubirea umane, intalnirea $i iubirea de Dumnezeu. El ne
furnizeazS un e$antion interesant care aratS cum poate provoca
tehnica disocierii cuplurilor filosofice respingerea celor doi
termeni ai cuplului, negarea punctului de vedere pe care il
presupune recurgerea la acest cuplu, in numele unei alte viziuni §i
al unui alt criteriu al realitStii.
§ 93. Exprimarea disocierilor

Prezenta unor cupluri filosofice se face cunoscutS, celui care
1 E. DUPREEL, Esquisse d'une philosophie des valeurs, p. 24.
2 M. BUBER, Eu si Tu, pp. 71, 95. (Ed. rom.: Humanitas, Bucurejti, 1992, pp. 68, 105-106.)
cunoa$te uzajele unei limbi, prin expresii caracteristice care

permit la prima vedere sS se distingS termenul I de termenul II.
Astfel, plecand de la opozitia aparenta oricare dintre notiuni poate
fi disociatS prin realitate
adSugarea adjectivelor „aparent" sau „real", sau a adverbelor „(in
mod) aparent" sau „realmente". In general, de fiecare datS cand о
disociere se exprimS printr-un cuplu de substantive, adjectivele $i
adverbele derivate vor putea indica noi disocieri. Cuplul nume va
permite sS se
lucru
орипЗ salariul nominal salariului real, iar cuplul litera va permite

s3 se
spirit
scrie c3, atunci cand cuvantul lui Dumnezeu este fals in litera lui,
el este adev3rat in spirit1.
Articolul hotarat (solutw), demonstrative (aceasta lume, ille
hommo) pot arata c3 este vorba despre solufia buna, despre lumea
reala, despre omul veritabil, singurele lucruri care conteaza.
Majuscula, $i ea, va anunta termenul II: Razboiul este adev3ratul
r3zboi; iar Amphion va canta:
Am rSnit, lovit,
VrSjit, poate,
Trupul secret al lumii?
(...)
§i am atins Fiin)a insSji pe care ne-o
ascunde Prezen)a oricSror lucruri2?
Termenul II este in general numit ,,propriu-zis". Dimpotriva,
lipind de un substantiv un prefix ca pseudo, ami, non, se anunfa
prezenta unui termen I:
(...) pseudo-ateul, negand existence lui Dumnezeu, neagS
existen[a unei abstractiuni (...) pe саге о numejte Dumnezeu,
dar care nu este Dumnezeu, - el neaga existenja lui
Dumnezeu pentru c3 il confunda pe Dumnezeu cu aceasta
entitate imaginarS (...) adevdratul ateu, negand existence lui
Dumnezeu, - neagS realmente, printr-un act al intelectului
sSu care cere sinelui s3 transforme intreaga sa lists de valori
$i s3 coboare in profunzijnile fiin)ei sale, existenta acestui
Dumnezeu care este obiectul autentic al ra)iunii ?i al
credinjei ?i pe care el il in)elege in nojiunea sa veritabila3.
Termenul II este cel autentic, veritabil, real; termenul I
desemnea- z3 aici, cum se intampla adesea, о entitate imaginar3,
un fabricat iluzoriu, о teorie inadecvata.
Sartre va vorbi despre „cvasi-multiplicitate" care este, de
fapt, ,,o unitate care se multiplica" 4. Husserl descalifica filosofiile
1 Cf. § 84: Efectele analogiei. A se nota c3 con)inutul unei disocieri poate corespunde
temei §i forei unei analogii.
2 P. VALERY, Poesies. Amphion, scena V, p. 283.
3 J. MARITAIN, Raison et raisons, p. 161.
4 J.-P. SARTRE, Fiinfa $i neantul, p. 179. (Ed. rom.: Ed. Paralela 45, Pite$ti, 2004,
p. 208.)
Disocierea nofiunilor 535
sceptice tratandu-le drept ,,non-filosofii":
Luptele spirituale propriu-zise ale umanismului
european ca atare se deruleaza ca nijte lipte intre filosofii, ?i
anume intre filosofiile sceptice - acestea sunt mai degraba
ni$te „Non-Filosofii" (Unphilosophien) care nu-i pSstreaza
decat numele dar nu §i misiunea - ?i filosofiile veritabile $i
incS vii1.
Alaturi de prefixe descalificante, exista о serie de alte
expresii care arata c3 este vorba despre un termen I, incepand cu
cuvantul „a pretinde" pan3 la punerea intre ghilimele.
Lefebvre va spune, referitor la argumentele idealismului:
Idealismul nu gasejte argumente (dacS se poate spune
a?a!), decat inversand nu numai procesul real al cunoajterii2.
§i va mai serie:
Paradoxul, la care este constrans idealismul modern,
judecS efectul „criticii" sale3 (...).
Este cunoscut uzajul frecvent al acestei forme de
descalificare din polemica comunista3.
Aceste denumiri diferite ale termenului I fac aluzie la cuplul
opinie,
adev3r
subiectiv, verbal, care disting ceea ce se pretinde de catre unii de
ceea obiectiv real ce este real.
Astfel de opinii sunt descalificate ca naive1, ca erori, iluzii,
mituri, himere, prejudecati, fantezii; obiectul lor este idol,
fantasmagorie; ele constituie о masc3, un obstacol pentru
cunoa§terea realitatii; intr-adev3r, termenul 1 este aparent §i
vizibil, dat in mod nemijlocit; in masura in care nu ne indica
termenul II, el risc3 s3 ni-l ascunda. Este modul obi$nuit in care
filosofii hindu$i opun realitatea aparentei:
Sufletul, existenja psihica, este in contact direct cu
1 E. HUSSERL, La crise des sciences europeennes et la phenomenologie transcendantale,

Les etudes plulosophiques, 1949, n° 2, p. 139.
2 H. LEFEBVRE, A la lumiere du inaterialisine dialectique, I: Logique formelle, logique
dialectique, p. 24.
3 Ibid., p. 24.
3
Cf. A. KOESTLER, in R. CROSSMAN, The God that failed, p. 56.
adev3rul divin, dar in om sufletul este mascat de mental, de

existence vitaia ?i de natura fizic31.
La fel, in fenomenologia lui Levinas, imaginea nu este о
reproducer a obiectului, ci poseda о oarecare opacitate care ne
ascunde realitatea2.
Aceasta, intr-un frumos poem filosofic de Girolamo
Fracastoro, este prezentata ca ceea ce transpare in noapte:
у
Nu $tii c3 toate lucrurile pe care le асорегЗ noaptea
Nu sunt adev3rate a?a cum sunt ele, ci umbre sau
Spectre, prin care transpare о Figura StrainS3?
Mentionarea unei substituiri semnaleaza adesea prezenta
unei disocieri: se dore§te s3 se arate c3 subiectul, luand drept
termen II ceea ce nu este decat termen I, ajunge s3 se in§ele:
Intotdeauna intelectul inlocuiejte cu propriile sale
reprezentari con- strucjii, opinii, cunoajterea veritabila4.
Prin aceasta, subiectul i§i ofera motive aparente de a actiona
care trebuie exorcizate:
Din supunerea faf3 de Divinitate nu trebuie s3 faci о
scuza, un pretext sau о ocazie pentru a te supune propriilor
tale dorinje, agitajiilor tale inferioare, ego-ului t3u sau
vreunei forje a ignorantei $i a obscuritapi care ia in mod fals
aparenta Divinitapi5.
Pentru a evita aceasta сарсапЗ, trebuie indepartata orice
impuritate, care produce tulburare §i eroare. Purificarea este un
proces care permite eliberarea termenului II de ceea ce nu are
decat aparenta lui, de ceea ce nu constituie decat о aproximare
mai mult sau mai putin imperfecta a acestuia. Rolul psihologului
curant, dup3 Odier, este de a:
reduce unele obstacole care se opun liberului elan spiritual
(...). Este о opera de purificare6.
Aparentul, este vizibilul, care se afla la suprafata, care este
1 Shri AUROBINDO, Gltidul yoga, p. 187.
2 E. LEVINAS, Realitatea $i umbra sa, Les temps modemes, nov. 1948, pp. 777, 780.
3 G. TOFFANIN, Storia dell' umanesimo, p. 303. Girolamo FRACASTORO, Opera omnia:
Carminum liber unus, Ad. M. Antonium Flaminium et Galealium Florimontium, p. 206 a.
4 Shri AUROBINDO, Gludul yoga, p. 186.
5 Ibid., p. 56.
6 Ch. ODIER, Les deux sources, consciente et iiicoilscieute, de la vie morale, p. 31.
superficial, iar prin aceasta nu este decat un rnic fragment al
realitdtii, care vrea s3 treac3 drept intreg:
(...) acest mic mental, acest mic vital, acest mic corp pe care
il numim noi-in$ine nu sunt decat о mijcare superficiaia $i
nicidecum adevaratul nostru ,,eu". Totul nu este decat о
f3rama de personalitate cu totul exterioara, promovata in
timpul unei scurte existente pentru jocul ignorantei1.
La fel se intampla cu tezele contradictorii dintr-o discutie,
care sunt dep3$ite in sintez3:
Tezele de fa)3 se descopera astfel ca fiind incomplete,
superficiale, ca fiind ni§te aparenje de moment, ni§te franturi
de adevar... „Noi dam numele de dialectica mijcarii mai
elevate a ratiunii in care aceste aparente separate tree una in
alta (...) $i se dep3§esc (Hegel, Logica Mare, 1,108)"2.
Fragmentarul este destinat s3 dispara, el nu este decat fugitiv
§i accidental; este real, dimpotriva, ceea ce este profund, durabil,
permanent, esential. Este normal ca toate activitatile care vizeaz3
degajarea termenului II in toata puritatea lui s3 fie concepute ca о
eliberare, ca о lupta contra obstacolelor acumulate de termenul I.
Pentru a triumfa, trebuie s3 tratSm tot ceea ce prive§te termenul 1
ca pe ceva strain, ca pe un inamic:
Cand tr3ie§ti in adevdrata constiinta, simp dorin}ele in
afara ta, venind din afara... Prima condipe pentru a te
debarasa de dorinta este deci aceea de a dobandi adevdrata
constiinta, cdci este mai ujor in acest caz s3 alungi dorinja
decat dacd trebuie sd lupp contra ei ca impotriva unei p3rp
constituante a fiinjei pe care ar trebui sd о arunci departe de
tine. Este mai u?or sa te debarasezi de о acretie decat sd
amputezi ceea ce simp c3 este о bucata din tine insup3.
Acest pasaj este deosebit de interesant, pentru ей respingerea
intr-un termen 1 a elementelor de care vrem s3 ne debarasdm este
preconizata in mod deschis ca fiind о tehnica mai eficienta decat
cea care ar consta in a ne face stSpanul lor prin constrangere
morala, adic3 prin sacrificarea unei рЗгН reale din noi insine.
Termenul I va fi adesea descalificat ca fals sau artificial, in
1 Shri AUROBINDO, Ghidul yoga, p. 189.

2 H. LEFEBVRE, A la lumiere du materialisme dialectique, I: Logique foriuelle, lagique
dialectique, p. 148.
3 Shri AUROBINDO, Ghidut yoga, p. 99.
opozipe cu ceea ce es.te autentic sau natural. Tarde s-a ridicat

inpotriva acestei tehnici de descalificare, raspandita de catre
romantici, care tratau de artificial tot ceea ce le displ3cea:
Exista prostul obicei de a numi nrtificialn, in orice
categorie de fenomene sociale, ordinea stabilita de mii-
con$tiiiita; artificiale, codificarile durabile introduse in limbi
de vreun gramatician faimos precum Vaugelas; artificiale,
codificarile legislative, constitupile dintr-o bucata,
compendiile teologice; artificiale, mai ales, aceste mari
filosofii enciclopedice, (a$nite din mintea vreunui Aristotel,
a vreunui Descartes, a vreunui Kant, care din mii de bucap
de $tiinâ fac un singur ji bogat ve§mant - sau deghi- zare - a
ceea ce este adev3rat (...); artificial, in sfar$it, in
conformitate cu economi$tii vechii jcoli, orice regim
industrial si economic care nu se va fi facut de la sine, orice
ierarhie si orice disciplina a diverselor producpi, a diverselor
interese, care, chiar liberala si, intr-o oarecare masura,
indivi- dualista, s-аг fi nascut cu pdcatul originar de a fi fost
elaborata in mod savant de un singur cap, utilizdnd lucr3rile
a mii de spirite anterioare1.
Aceasta descalificare pe motiv de falsitate va fi recunoscuta
in foarte multe cazuri: adversarii metafizicii ii vor califica
enunpjrile drept
1 TARDE, La logique sociale, pp. 203-204.

„fictitious" in opozitie cu „genuine"1; Pareto, adversar al

compromisului, al rationamentului persuasiv, il va califica pe
acesta drept ,,deriva(ii" in raport cu „reziduurile" care sunt
adevSrata realitate a vietii sociale 2; existentialistii contemporani
se vor servi, in incercSrile lor, de descalificare, de adjectivul
„inautentic", alfii de termenul „mecanic".
Fiecare doctrinS i§i elaboreazS cuplurile sale filosofice,
termenul II indicand ceea ce serve§te drept criteriu de valoare,
termenul I ceea ce nu satisface acest criteriu. Dar vedem c&
exista anumite trasaturi care caracterizeaza la modul cel mai
general termenul I. Nu rezistam dorintei de a cita aici, pentru a
sublinia bine acest lucru, un amplu extras dintr-o pagina de Nelly
Cormeau. Criticul care a intalnit la Mauriac mai multe teme pe
care noi le vom grupa cu u§urinta in jurul unui cuplu central
social §i care, aplicand autorului insu§i valorile individual
pe care acesta le evidentiase, se exprima astfel:
Exista, la Mauriac, ceva indr3zne( §i aulenlic - am
spune cu toata inima nepolaat - о integritate individual, un
nucleu de puritate care nu se lasa nici intimidat, nici
falsificat de lume ?i de viata sociala... Dar tot ceea ce este
suprastructura pur sociala este pujin spus сЗ-l lasa
indiferent: am v3zut cu ce virulenta biciuiejte „convenience",
compromisurile, prejudecatile. (...) El are oroare de caste
(...) grup3ri faclice (...). Lumea polueaza natura purii model
a ta de Creator (...). Cadrul s3u veritabil este natura libera
(...). Trebuie oare sa amintim aici toate aceste personaje care,
intr-un salon, intr-un bar - in atmosfera denaturata §i
artificials a „lumii" - s-au simjit dintr-odata inecate de un val
imens de disperare? (...) Or, Mauriac este intotdeauna pentru
adevar impotriva miuciunii, pentru spirit contra tradifiei,
pentru autenlicilalea raporturilor directe de la persoana la
persoana... Iar aceasta noble(e innascuta, aceasta puritate
loiaia, aceasta ingemiitate incoruptibila, aceasta hotarare de
neclintit de a denunta orice falsificare, este ceea ce face s3
(a$neasc3 din intreaga opera a lui Mauriac о chemare
insistenta catfe ceea ce zace mai palpitant ji mai siucer in
noi... In plus, toate acestea - aceasta auteuticitate fara fard,
aceasta absenta Candida §i indraznea(3 a ma§tii ?i a armurii
- sunt ceea ce il duce pe
Mauriac cu atata nepSrtinire ji sinceritate, §i in ciuda
1 A. J. AYER, Language, Truth and Logic, pp. 37, 40,43,50.
2 V. PARETO, Traite de sociologie generate, 11, § 1403, p. 791.
catolicismului s3u
absolut, in intampinarea necredinciojilor1.
Sunt semnalate aici, grupate in mod spontan sub pana
criticului, majoritatea expresiilor pe care le-am considerat
caracteristice pentru termenul II: nepoluat, nucleu, autentic,
adevSr; cele care caracterizeazS termenul I: impuritate,
suprastructurS, factice, artificial, denaturat, minciunS; ideea de
mascS, de fard; ideea cS termenul I este obstacol (armurS); in
sfar§it §i aceea de eroare (a falsifica).
Aceste cateva remarci referitoare la enuntarea cuplurilor nu
trebuie deloc sS ne facS sS uitSm сЗ о expresie utilizatS in mod
curent pentru a indica о disociere este departe de a avea
intotdeauna aceastS semnificatie. Astfel, adjectivul „etern"
desemneazS adesea un termen II: pentru germanii adversari ai
Celui de-al Treilea Reich, Germania eternS era Germania
veritabilS, in opozitie cu Germania nazistS, tranzitorie, aparentS;
dar pentru Hitler, acest adjectiv alipit cuvantului „Germania" nu
era decat о formS a superlativului2.
§ 94. Enunturi care incitS la disociere

In fata anumitor enunturi, nu putem evita disocierea
notionalS dacS tinem, cum este normal, la aspectul semnificativ
§i coerent totodatS al gandirii. Aceste expresii invitS la a disocia
о notiune, fSrS a preciza totu§i in ce fel va trebui sS se efectueze
disocierea. Contextul va arSta ceea ce trebuie sS fie considerat
termen 1 sau termen II.
Astfel, acest distih al lui Schiller:
Ce religie practic? Nici una dintre toate cele
Pe care tu mi3 le numejti. - §i de ce nici una? - Aceasta-
mi e religia!
il obliga pe cititor, pentru a intelege ideea, s3 recunoasca
cuvSntului „religie" dou3 uzaje care corespund unei disocieri
subinjelese religie aparenta sau religie pozitiva , religiile care sunt
1 Nelly CORMEAU, L'art de Franfois Mauriac, pp. 183-184. Sublinierile ne aparfin. Trad
A. S.
2 V. KLEMPERER, L. Т. I. Notizbuch eities Philologeu, p. 202, p. 277.
3 Welche Religion ich bekenne? Keine von alien Die du ntir. -
Und waruin Keine? - Aus Religion!
Citat de ERDMANN, Die Bedeutung des Wortes, p. 61.
respinse religie veritabila religie naturaia
corespunzSnd termenului I, cea care este practicata termenului II
al cuplului.
Acela§i efort de disociere este cerut de expresia:
Si duo fuciunt idem, non est idem. / Dacd doi fac acclaî
lucru, nu este acelafi lucru
sau de aceasta fraz3 a lui Mirabeau:
Or, un rege in acest caz nu mai este un rege1.
Mai multe dintre aceste expresii constituie ceea ce am numit
figuri cvasi logice: tautologie aparenta, negare a unui termen prin
el insu5i, identitate a contradictoriilor2. In expresii precum
„afacerile sunt afaceri", ,,un ban nu este [doar] un ban", acela§i
termen nu poate fi luat de dou3 ori in acela§i sens. Mijlocul de a
rezolva dificultatea va fi acela de a disocia in termeni 1 §i II.
Aceasta disociere va fi in acela§i timp scopul vizat prin
folosirea expresiei §i a justific3rii ei. Astfel, Sartre utilizeaz3
expresia „fiinta este ceea ce este". Intr-o lung3 argumentare, el ii
contesta caracterul analitic. Interpretarea pe care i-о da
echivaleaza cu a disocia fiinta in sine de fiinja pentru sine.
Formula, spune el:
(...) desemneaza о regiune aparte a fiinjei: cea a fiintei in
sine. Vom vedea c3 fiinja pentru s/i/e-lui se definejte,
dimpotriva, ca fiind ceea ce nu este §i nefiind ceea ce este
(...) faptul de a fi ceea ce ejti (...) este un principiu contingent
al fiinjei in sine3.
Necesitatea disocierii va putea rezulta dintr-o opozitie intre
un cuvint §i ceea ce se considera, in mod obi§nuit, sinonimul lui,
precum aceasta constatare a lui Panisse:
C5 mor, nu-mi pas3. Dar m3 doare c3 p3rasesc viata4.
Expresiile paradoxale invita Intotdeauna la un efort de
disociere. De fiecare data cand este alipit unui substantiv un
adjectiv, sau un verb, care pare incompatibil cu el (docta
ignoranta, durere preafericita, bucurie amar3, a gandi ceea ce este
de negandit, a exprima inexpri- mabilul, conditiile de capitulare
1 Cf. TIMON, Cartea oratorilor, p. 193.
2 Cf. § 51: Analiticitate, analiia §i tautologie.
3 J.-P. SARTRE, Fiinta si neantul, p. 33. (Ed. rom.: Ed. Paralela 45, Pite§ti, 2004, pp. 34-35.)
4 M. PAGNOL, Cesar, p. 24.
neconditionata)1, numai о disociere va permite Intelegerea.

La fel stau lucrurile c3nd, intre nojiuni, este afirmat un
raport inadmisibil, spre exemplu in aceasta definitie data de
Orfeu poetului:
Este a scrie fara a fi scriitor2.
Sau in aceste versuri din Plain-Chant:
Cemeala de care m3 servesc este sangele albastru al
unei lebede,
Cafe moare cand trebuie pentru a fi si mai vie3.
I s-ar putea asocia maxima respectata de viata japoneza „a
pierde pentru a castiga" ale c3rei aplicatii, descrise de Ruth
Benedict, arata c3 ceea ce se pierde nu este decat termenul I in
raport cu ceea ce se ca§tiga4.
Cat despre raportul de determinare intre termeni identici, el
nu va invita doar la о disociere, ci va sugera c3 aceasta
aprofundeaza о prima disociere, dovada expresia „sufletul
sufletului" de care uzeaz3 Jankelevitch5, expresie care se
suprapune unei disocieri in care suflet era termen II.
Turniiri precum cele pe care tocmai le-am descris formeaza
ceea ce s-a numit paradoxistn, antiteza formulata cu ajutorul unei
aliante de cuvinte care par a se exclude reciproc6, sau figura pe
care Vico о numejte oximoron, „a nega un lucru pentru ca el s3
fie ceea ce este"8. Le
1 Pentru acest ultim paradox, cf. The memoirs of Cordell Hull, pp. 1570 la 1578.
2 J. COCTEAU, Orpliee (film), in Empreintes, num3r consacrat lui Jean Cocteau,
mai-iul. 1950, p. 163.
3 J. COCTEAU, Plain-Chant, ibid., in epigraf, p. 9.
4 Ruth BENEDICT, The Chrysanthemum and the Sword, p. 266.
5 VICO, Instituzioni oratorie, p. 151.
Disocierea notiimilor 543
regSsim, de asemenea, foarte adesea In poliptota, utilizare a

aceluia§i cuvant sub mai multe forme gramaticale, in
atitimetatezd sau antiinetabold reluare In dou2 fraze succesive a
aceloraî cuvinte intr-un raport inver- sat, uneori confundatS cu
comutarea1.
§ 95. Definitiile disociative

Definitia este un instrument al argumentarii cvasi logice 2. Ea
este, de asemenea, un instrument al disocierii notionale, in special
de fiecare data cand pretinde c2 furnizeaza sensul veritabil, sensul
real al notiunii, opus uzajului s2u obi§nuit sau aparent. Astfel
Shri Aurobindo, pentru a defini „munca", dupS ce a eliminat
conceptiile mai uzuale, ne furnizeaza ceea ce considera el
„adevSrul mai profund al muncii":
Prin „munca" inteleg actiunea facuta pentru Divinitate
§i din ce in ce mai mult in uniune cu Divinitatea - doar
pentru Divinitate, $i nimic altceva-*.
Adam Smith, respingand celelalte criterii, mai u§or de
intrebu- intat, mai „naturale §i mai evidente", dar instabile, prin
care este „in general estimata" valoarea bunurilor, declarase:
Munca este masura reala a valorii de schimb a tuturor
marfurilor3.
Opunand natura lucrurilor semnificatiei cuvintelor, Spinoza
ne avertizeazS ей definitiile sale se indep2rteaz2 de uzaj:
$tiu c3 uzajul da acestor cuvinte un alt sens. Dar scopul
meu este de a explica, nu semnificajia cuvintelor, ci natura
lucrurilor, ji este suficient s3 desemnam pasiunile sufletului
cu nume care nu se indep3rteaza complet de semnificatia pe
care le-a dat-o uzajul lor, pentru ca cititorul s3 fie avertizat о
data pentru totdeauna^.
Respingerea conceptiei vechi, ca necorespunzand realitatii,
este pe deplin explicitata in acest pasaj al lui Berkeley relativ la
posibilitatea de a mentine notiunea de materie gratie unei definitii
noi:
1 Cf. § 92: Rolul cuplurilor filosofice ji transformable lor.

2 Cf. § 50: Identitate ji definite in argumentare.
3 Adam SMITH, The wealth of nations, pp. 31-32.
(...) nu exista materie, daca prin acest termen se infelege о

substan)3 neganditoare care exista in afara inteligenfei: dar
dac3 prin materie se intelege un lucru sensibil a c3rui
existenta consta in a fi perceputa, atunci exista materie1.
Orice incercare de a face cunoscut prin discurs termenul II -
care nu este niciodata cunoscut in mod direct - va putea fi
considerate ca о definitie a acestui termen, adic3 exprimarea
criteriilor care trebuie s3 ne permita s3-l delimitam. Sistemul
intreg va putea astfel servi drept definitie. Dar unele expresii
formeaza о pauz3, о articulatie in inianhiirea gandirii, pentru c3
ele sunt о expresie relativ condensata a ceea ce caracterizeaz3 un
anumit termen II.
Aceasta formulare poate fi foarte divers3; acesta va fi, in
special, enuntul unei conditii:
О gandire religioasa este autentica atunci cand este
universala prin orientarea sa2.
Adesea, a afirma c3 cutare lucru cade sub cutare concept, sau
c3 nu cade, inseamna s3 introduci indirect о definitie disociativa,
mai ales atunci cand introducerea unui caracter nou devine
criteriu pentru corecta utilizare a notiunii. A§a se fac3 c3 Isocrate
spune, despre lacedemonieni, despre care el recunoa5te c3 au fost
zdrobiti la Termopile:
(...) nu este permis a spune c3 au fost invinji, fiindca nici
unui n-a preferatsa fug33.
Extinderea unor concepte corespunde uneori unei redefiniri
disociative, ca in acest pasaj din Cicero:
Judecatori, violen(3 nu este numai ceea ce atinge corpul
ji viaja noastr3; este ceva mult mai grav, ceva care, prin
ameninjari de moarte,
aduce spaimS in sufletul nostru §i adesea il clatina din starea
lui normals $i il aruncS in disperare4.
Extinderea conceptului se combinS cu о minimalizare a ceea
ce constituia conceptul uzual: violenta asupra corpului, cea mai
1 BERKELEY, Trei dialoguri intre Hylas $i Philonous, al 3-lea dial., p. 213.
3 ISOCRATE, Discursuri: Panegiricul Atenei, § 92. (Ed. rom.: Buc., Editura pentru
Literature, 1969, vol. I, p. 146.)
4 Citat de QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VII, cap. Ill, § 17. (Ed. rom.:
Minerva, Bucurefti, 1974, p. 248.)
vizibila, va deveni cu U5urinf3, dac3 nu suntem atenfi, termen 1.

Un procedeu destul de curios consta in a da doua definitii,
care, in loc sa fie tratate ca inteânjabile1, corespund una unui
termen 1, cealalta unui termen II. lata ce spune Lecomte du Noiiy
despre civilizajie:
In primul rand, о definite staticS: Civilizatia este
inventarul descriptiv al tuturor modificarilor pe care numai
creieml le aduce conditiilor morale, estetice §i materiale ale
vietii normale ale omului in societate.
in al doilea rand, о definite dinamicS: Civilizafia este
rezultatul global al conflictului dintre memoria evolutiei
anterioare a omului, care persists in el, §i ideile morale §i
spirituale care tind sS-l facS sS о uite1.
RezultS in mod clar din comentarii faptul c3 definifia
dinamica este primordiaia in ochii autorului: ea corespunde
realului, acelui ceva care este profund; definitia statica
corespunde pasagerului, aparenfei; datorita ei, se face loc pentru
ceea ce este grosso nwdo definitia obi§nuita. Dar cele dou3
definitii sunt intre ele intr-un raport care corespunde unui cuplu,
static , reluat in filosofia bergsoniana. dinamic
Stevenson, pornind de la о reflectie asupra rationamentului
moral, a calificat definitiile de genul celor despre care vorbim
drept „definitii persuasive"2, pentru c3 ele p3streaza sensul
emotiv al notiunilor, cel care trebuie sa-1 influenteze pe
interlocutor, modificand totodata sensul lor descriptiv.
lndubitabil, pentru orator, intr-un mare numSr de cazuri, este
vorba despre о simpia tehnica de persuasiune. Dar, in afarS de
faptul c3 deosebirea dintre aspectul emotiv §i cel descriptiv al
unei notiuni este discutabilS 3, modificarea operate poate rezulta
dintr-o convingere intimS pe care о considerSm conforms cu
realitatea lucrurilor §i pe care am fi gata sS о justificSm.
PreferSm s3 insistSm asupra modului in care definitia disociazS
о notiune in termeni 1 §i II, oricare ar fi motivul acestei disocieri.
1 Cf. § 50: Identitate §i definite in argumentare.

2 Ch. L. STEVENSON, Ethics and language, p. 210; cf. ?i in Hie Emotive Theory of Ethics,
symposium, Aristotelian Society Supplementary, Vfll. XXII, 1948, communications de R.
ROBINSON, pp. 89-92, ji H. J. PATON, p. 112.
3 ' Cf. § 35 $i Ch. PERELMAN 5i L. OLBRECHTS-TYTECA, Les notions et
I'argumentation, in vol. Semantica, Arch, di Filosofia, 1955, p. 254.
S3 remarcSm, de altfel, c3 se poate intampla, ca* in cazul

definitiei muncii datS de Shri Aurobindo, ca procedeul s3 nu aib3
scopul de a transfera asupra unui sens nou о valoare admisS, ci
de a valoriza о notiune, de а-i acorda un prestigiu de care era
lipsitS in uzajul s3u anterior.
Uneori, disocierea va opune un sens tehnic unui sens mai
uzual. Adoptarea unui sens tehnic, rezervat unui anumit domeniu,
ar putea sS nu aib3 deloc influenfS asupra conceptului vechi §i s3
treacS drept simplS conventie de limbaj. Dar se intamplS rar ca о
discutie s3 se desfS5oare in intregime in interiorul unei §tiinte
constitute1. Iar in momentul confruntSrii dintre notiunea tehnicS
§i notiunea uzualS, una dintre ele - cea care conteazS pentru
auditoriu - va putea juca in raport cu cealaltS rolul termenului II.
Termenul tehnic va fi cel care se va bucura in general de acest
privilegiu. Dar uneori, dimpotrivS, el va deveni termen I, ca in
acest argument al lui Demostene:
Departe de a spune cS nu sunt obligat sS prezint о dare
de seamS (aja cum preciza acest individ calomniindu-mS),
recunosc cS toatS viafa mea am de dat seamS de tot ce am
gestionat sau indeplinit in fafa voastrS ca om politic2.
„Darea de seamS", in sens administrativ, tehnic, las3 loc
notiunii morale mai generals, mai esentialS §i pe baza acestui
ultim sens, considerat drept termen II, se va derula in mare parte
continuarea argumen- tSrii.
Multe antiteze sunt aplicafii ale definifiei disociative prin
faptul cS opun sensului normal, pe care 1-am putea crede unic,
un sens care ar fi mai degrabS cel al unui termen II. Astfel,
despre aceastS antiteza specials care era numitS enantioza §i
pentru care Vico ia exemplul din Cicero:
Exists a$adar, judecStori, aceastS lege nu scrisS, ci
innascuta3.
Definijia este intotdeauna о alegere4. Cei care recurg Ia ea,
mai ales dacS este vorba despre о definite disociativ3, vor
pretinde, in general, cS au desprins adevSrul, unicul sens al
1 Cf. § 50: Identitate ji definite in argumentare.
2 DEMOSTENE, Discursuri: Pentru coroand, § 111.
3 VICO, Instituzioui oratorie, p. 150. (CICERO, In apararea lui Milo, Univers, Bucurejti,
1973, p. 107. Traducere de Mihai Popa.)
4 Cf. § 50: Identitate ?i definite in argumentare.
notiunii, cel putin singurul rational, sau singurul care corespunde

unui uzaj constant. Precum Simone Weil:
Nu s-ar putea g3si о alta definitie cuvantului natiune
decat totalitatea teritoriilor care recunosc autoritatea unui
aceluia$i stat1,
sau precum Schopenhauer:
Arta are ca scop facilitarea cunoajterii Ideilor lumii (in
sens platonician, singurul pe care il admit pentru cuvantul
Idee)2.
AceastS pretentie este legata de functionarea discursului
nonformal. Ea nu va fi straina nici chiar celor care denunta rolul
abuziv pe care il joacS definitia unor termeni: Crawshay-
Williams considera c3 discutiile asupra sensului cuvantului
„good" sunt inutile c3ci:
In mAsura in care cuvantul „bine" are un sens obiectiv
rezonabil „in uz", se pare c3 este necesar s3-l identific3m cu
fericirea $i cu bun3starea oamenilor, ji inc3 a oricator
oameni este posibil3.
Se intampia s3 se apeleze, pentru a justifica definitia, la
etimologie, savanta sau popular3: se va propune astfel un uzaj al
nofiunii despre care se pretinde c3 este primar, autentic, adica
real, §i care este desprins dintre falsific3rile ulterioare. Jean
Paulhan §i-a indreptat pe buna dreptate atentia asupra acestei
recurgeri la etimologie care i-a inspirat remarci pertinente4.
Foarte apropiata de argumentarea prin etimologie este
argumentarea bazata pe sintaxa, ca in acest pasaj al lui Sartre:
Sinele n-ar putea fi о proprietate a.fiintei-in-sine. Prin
natura el este un reflectat, a§a cum il indica indeajuns
sintaxa §i, in special, rigoarea logica a sintaxei latine §i
distinctiile stricte pe care gramatica le stabile$te intre
folosirea lui „ejns" ji cea al lui „sui". (...) El indica un raport
al subiectului cu el insuji, iar acest raport este chiar о
dualitate, dar о dualitate aparte de vreme ce cere simboluri

2 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 3: Die Welt als Wille unit Vorstelluug, Zweiter
Band, Кар. 34, p. 466.
3 R. CRAWSHAY-WILLIAMS, Die comforts of unreason, p. 125.
4 J. PAULHAN, La preuve par Vetymologic.
1
verbale speciale .
§i, de asemenea, foarte apropiata va fi argumentarea care
consta in a semnala institutii primare sau practici elementare
pentru a da unor concepte actuale semnificatia lor veritabila, care
nu este cea comuna2.
Este cunoscuta utilizarea netemperata a etimologiei de catre
existentiali§ti, §i francezi §i germani, pentru a-§i sprijini tezele.
Se intampla totu§i ca, in anumite circumstante, un autor, care se
sprijina in mod natural pe etimologie, s3 respinga explicit aceasta
Ieg3tur3 dintre limbaj §i real:
Aceste necesitati ale sintaxei ne-au obligat panfl acum
sfl vorbim despre ,,con§tiinta nepozijionala de sine". Dar nu
mai putem uza mult timp de aceasta expresie in care ,,de
sine”-\e treze§te inca ideea de cunoajtere. (Vom pune de
acum inainte acei ,,de"-ul intre paranteze pentru a indica
faptul c3 el nu r3spunde decat unei constrangeri gramaticale)
3
.
Pentru a justifica aceasta respingere a constrangerii
sintactice, invocata in alta parte, autorul ar fi recurs f3r3 indoiala
la о nou3 disociere, gramatica , respingand in gramatica, aici
termen I, ceea ce nu sintaxa
corespunde realitajii filosofice a?a cum о concepe el.
Recurgerea la etimologie nu se va limita la a g3si sensul cel
„bun" al unui cuvant, la a-1 disocia ca termen II, legand acest
recurs, orice s-ar zice de ideea unei lumi care degenereazS.
Uneori accentul se va pune pe trecerea de la un termen la un altul.
Astfel Alain:
Nu exista gandire f3r3 cultura, $i nici f3r3 cult, intrucat este
acela$i
cuvant4.
Recunoa§terea raportului dintre cult §i culturS este
1 J.-P. SARTRE, Fiinfa fi neantul, p. 118-119. (Ed. rom.: Ed. Paralela 45, Pitegti, 2004, p.
131.)
2 Ex. G. BATAILLE: Le temps de la гёvolte (II), Critique, 56, p. 33, pe tema amok-ului §i
a suveranitapi autentice.
3 J.-P. SARTRE, Fiinfa fi neantul, p. 20. (Ed. rom.: Paralela 45, Pite§ti, 2004, p. 30.
Trad, de Adriana Neac$u.)
4 ALAIN, Histoire de mes pensees, p. 217, semnalatS de J. PAULHAN, La preuve par
I'etyniologie, p. 17.
prezentatS ca fiind descoperirea adevSrului; evolutia semantics

este considerata drept opera uitatS a unei umanitSti rationale, un
drum care ne fusese ascuns de vSlul ignorantei §i care trebuie
regSsit.
Pentru cS este tehnicS, sau pentru cS ea este prezentatS ca
fiind singura valabilS, sau pentru cS se insereazS intr-un
ansamblu de cupluri filosofice legate intre ele, disocierea
notiunilor tinde sS le redea sensul lor mai precis. Dar acest efort
de precizare nu reujejte dacSt in mSsura in care ne plasSm in
interiorul cadrului tehnic, in care facem tabula rasa din toate
celelalte acceptiuni, in care se aderS la un sistem in totalitatea lui.
Pentru cel care, dimpotrivS, nu se inchide intre limitele sale,
definitia disociativS introduce, cel mai adesea, о nouS posibilitate
de utilizare a notiunii primare, care vine sS se adauge uzajelor
anterioare §i face chiar prin aceasta notiunea mai confuzS.
SS adSugSm cS definitia disociativS a unei notiuni poate
consta in a afirma cS ea este iremediabil confuzS, cS uzajul sSu
univoc nu este decSt iluzie, termen I, uzaj partial, de moment, §i
cS, pentru a rezolva incompatibilitStile pe care aceste aspecte ale
termenului I nu au cum sS nu le suscite, nu are alte posibilitSti
decat acelea de a le deosebi atent de un termen II, care ar fi
notiunea reals, esentialS, insesizabilS in mod direct in
plenitudinea §i in confuzia sa.
§ 96. Retorica in calitate de procedeu

Disocierile nu actioneazS numai asupra notiunilor utilizate in
argumentare, ci §i asupra discursului insu§i, cSci auditorul
practicS relativ la el, fie spontan, fie pentru c3 este invitat s3 о
facS, disocieri care sunt de о importantS capitals.
Un procedeu este un mod de operare pentru obtinerea unui
anumit rezultat, precum procedeu! de fabricare, mijloc tehnic
pentru confectionarea unui produs. Ceea ce se prezintS de la bun
inceput ca mijloc, ca prdcedeu, este apreciat dupS eficacitatea sa,
§i incS la justa lui valoare. Dar se intamplS foarte des ca
termenul „procedeu" sS fie descalificant, ca el sS desemneze
termenul 1 dintr-un cuplu filosofic §i sS fie sinonim cu falsa
aparentS. Intelegem sS denuntSm in acest fel ceea ce se pretinde
a fi consecinJS naturals a unei stSri de lucruri §i nu ar fi in
realitate decat pScSlealS, artificiu, mijloc imaginat in vederea

unui scop; precum lacrimile mincinoase, sau complimentele
excesive, procedee pentru a induio§a sau pentru a flata.
Argumentarea destinatS celuilalt, elocventa sub toate
formele ei, a avut de suferit din cauza acestei descalificSri §i este
in mod constant expusS la ea. Aceasta poate atinge cutare
argument, cutare discurs particular, arts oratories in intregul ei.
Adesea este suficient sS le califici drept retorice pentru a rSpi
enunturilor eficacitatea lor. Multe sunt asemenea acelor acte ale
cSror efecte nu se produc decat atunci cand nu pentru aceste
efecte au fost ele realizate1.
Tratate drept procedee oratorice sau retorice, mijloacele de
persuasiune sunt descalificate ca artificiale, formale, verbale -
regSsim aici termenii I caracteristici cuplurilor artificial, formS,
verbal. AceastS
natural fond real
devalorizare este de a$a naturS, incat discursului reflectat,
premeditat, i se va prefera discursul spontan, neapretat, oricare ar
fi imperfectiunile lui.
Nu poate constitui procedeu ceea ce este rezultatul unui
impuls irezistibil. De aceea, scriitorul, poetul, oratorul se vor
prezenta ca fiind sub influenja unei Muze care ii inspirS, a unei
indignSri care ii animS: ei vor fi purtStorii de cuvSnt ai unei forje
care ii dominS §i care le dicteazS discursul. AceastS viziune
romantics traduce cu ajutorul unui cli§eu, rSsuflat astSzi, ceea ce
mae§trii stilului §i marii oratori, de la Pseudo-Longinus la
Bossuet, au subliniat mereu: elocvenfa cea mai eficientS este cea
care pare a fi consecinja normals a unei situatii. Bossuet,
parafrazandu-1 pe Sfantul Augustin, va spune:
(...) elocvenja, pentru a fi demn3 de a avea vreun loc in
discursurile cre§- tine, nu trebuie sa fie cautata cu prea mult
sarg. Ea trebuie s3 vina de la sine, atrasa de grandoarea
lucrurilor ?i pentru а-i servi drept interpret injelepciunii care
vorbejte2.
Va fi perceput ca procedeu discursul resimtit ca nederivand
din obiectul sSu. Cand auditorii sunt in comuniune cu oratorul, in
respectul sau admiratia valorilor glorificate, cu ocazia unui
1 Cf. § 92: Rolul cuplurilor filosofice $i transformSrile lor.

2 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la parole de Dieu, p. 151.
discurs epidictic, acesta va fi rar perceput ca procedeu; dar

lucrurile nu vor sta la fel pentru terti neinteresati de aceste valori.
„Acestea nu sunt decat cuvinte" este о acuzatie care se lanseazS
altora cand ace§tia exalts ceea ce ni se pare a fi inutil, intrucat
acelea nu sunt valorile noastre1. Cand Chaignet, dupS atatia
predecesori, repetS:
Ceea ce este natural persuadeazS, in timp ce artificiul de
compozitie $i de expresie pare, cand este perceput, о
сарсапЯ intinsS bunei-credinfe a auditorului, care este
indignat de aceastS рЗс31еа1Я ?i simte din aceastS cauz3 о
nemultumire care nu favorizeaz3 persuasiunea2,
el are incontestabil dreptate - s3 notSm in trecere termenii
„capcanS", „artificiu", „pScSlealS", caracteristici pentru ceea ce
se transforms in termen 1 -, dar cu aceastS restrictie cS, foarte
adesea, calificarea drept procedeu rezultS dintr-un dezacord de
fond. Tocmai faptul cS auditorul nu-§i imagineazS cS poti fi
emotional in fata evocSrii anumitor valori face din exprimarea
acestei emotii о pScSlealS, о capcanS intinsS alteritStii.
Impresia de procedeu poate fi totu§i resimtitS, chiar §i in
cazul unui acord asupra valorilor, cand oratorul pare cS adopts
reguli §i tehnici care, prin natura lor uniforms, sau cSutatS, nu
par a se mula in mod natural pe obiect. Nu vom mai gSsi nimic de
zis dacS, intr-o revistS de publicitate elvetianS3 care lauds
diferitele trasee turistice, citim descrierea funicularului celui mai
lung, sau a celui mai indrSznet, sau dacS acela§i buletin contine
douSzeci de reclame, fiecare incepand cu un alt superlativ, iar
perceptia procedeului devine de un comic irezistibil. Tipul acesta
de procedeu este cel al ferestrelor false, inadecvate la real,
intrucat ele nu exists decat pentru simetrie:
Cei care construiesc antiteze fortand cuvintele sunt
asemenea celor care fac ferestre false pentru simetrie: scopul
lor nu este sS vorbeascS bine, ci sa potriveasca figurile de
stil4.
F3r3 ca mijloacele utilizate pentru a persuada s3 aiba nimic
1 Cf. J. PAULHAN, Les fleurs de Tarbes, p. 84.
2 A. Ed. CHAIGNET, La rhetorique et son lustoire, p. 455.
3 La Suisse, aug.-sept. 1948.
4 PASCAL, Cngetdri, p. 834 (27 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998,
p. 163.)
mecanic, sau forfat, sau artificial, simpla prezenfS a unor

scheme argumentative, a unor tehnici de persuasiune
transferabile, din punct de vedere teoretic, la alte discursuri, poate
ajunge pentru a sugera acuzatia de procedeu.
Pentru ca aceasta sS poata fi susJinutS, trebuie ca tehnica
argumentativS, descalificatS ca procedeu, s3 nu poatS fi
interpretatS IncS §i mai bine, ca §i cum ar corespunde exact
naturii tnse§i a lucrurilor; or din cauza ambiguitStii situatiilor
argumentative aceasta este adesea о problems greu de rezolvat.
Atunci cand anticii calificau drept culoare о interpretare a
realitStii, favorabila tezei apSrate1, ei presupuneau о realitate
obiectivS a faptelor, impodobitS, modificatS, de cStre orator -
terminologia ins3§i, §i aici, о aminte§te pe aceea bine cunoscutS
a termenilor I2. Dar existenta acestei realitSji obiective, care nu
coincide exact cu interpretarea propusS, nu este doveditS. Un
procedeu u§or de decelat nu numai c3 ar avea eficacitate scSzutS,
dar nu ar servi, asemenea unei minciuni evidente, decat la a-1
confunda pe autorul lui. Totu§i reversul dificultStii de a depista
un procedeu este c3 orice act cu consecinte favorabile pentru
agent este susceptibil a fi considerat procedeu, ceea ce in ultimS
instants va arunca о bSnuialS asupra oricSrei conduite
con§tiente3 §i explica de ce fiecare crede c3-$i cunoa§te propriile
mobile:
Rajiunile pe care le descoperim singuri ne conving de
obicei mai lesne, decat cele apSrute in mintea celorlalji4.
Disocierea nu se opereaz3 deci pentru a elimina о incompati-
bilitate. Ea implies faptul c3 avem - pe un plan care poate varia,
de altfel, - о conceptie despre real, criteriu care permite decelarea
procedeului („argumente veritabile", „realitatea sentimentelor
oratorului", „realitatea faptelor enuntate"). О conceptie despre
realitate §i о conceptie despre procedeu se implies reciproc; ca in
orice disociere, nu exists termen I fSrS termen II. Dar nu trebuie
sS neglijSm faptul cS tot ceea ce favorizeazS perceptia ca
1 Cf. § 30: Interpretarea datelor.

2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea IV, cap. II, § 88, § 97; SENECA RETORUL,
Controi>erse fi suasorii, Introducere, P. IX.
3 SCHOPENHAUER, Parerga fi Paralipomena, II, Remarci Psihologice, § 340, p. 611.
4 PASCAL, Cugetari, p. 833 (10 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea, 1998, p.
158.)
procedeu, aspectul mecanic, exagerat, abstract, codificat, formal,

al discursului va sugera cSutarea unei realitSti care s-аг disocia
de el.
Cum trebuie sS reactionSm impotriva descalificSrii
discursului ca procedeu sau, §i mai bine, cum trebuie ea
prevenitS?
Afirmand, dupS cum am vSzut, cS discursul este consecinta
unui fapt. Dar §i printr-o serie de tehnici dintre care unele
incearcS mai ales sS previnS evocarea unei disocieri, celelalte sS
furnizeze indicii care sS garanteze cS aceasta nu este oportunS.
Adecvarea stilului la obiectul discursului, a§a cum о concepe
auditorul, evitS disocierile de care trebuie sS ne temem imediat:
Stilul va avea potrivire cu subiectele propuse; cSci
mintea auditorului trage о concluzie grejitS, cS oratorul
vorbe§te in chip adevSrat, intrucat in asemenea imprejurSri,
astfel sunt dispu$i auditorii incat considers, de?i nu este a$a
cum spune vorbitorul, c3 lucrurile stau astfel, §i intrucat cel
care audiazS incearcS mereu simpatie pentru cel care
vorbejte patetic, chiar dacS nu spune nimic1.
Unii oratori sau scriitori, pentru a sublinia mai bine ceea ce
este serios §i sincer in propria lor atitudine, о opun la ceea ce ar fi
procedeu. Astfel, Mirabeau, in discursul sSu despre contributia cu
un sfert din venituri:
Ei! Domnilor, apropo de о ridicola motiune de la Palais-
Royal, de о rizibila insurectie (...) ati auzit nu de mult aceste
cuvinte indarjite: Catilina se afla la portile Roinei, $i noi
deliberam! §i bineinteles, nu erau in jurul nostru nici
Catilina, nici pericole, nici conspirafii, nici Roma... Dar
ast3zi falimentul, hidosul faliment este aici...2
Simone Weil evocS in mod asemSnator riscul de a vedea
luatS о formula drept propaganda:
A discredita astfel de cuvinte [Spiritualitatea muncii]
lansandu-le in domeniul public f3r3 precaujii infinite ar
insemna s3 se fac3 un r3u ireparabil... Ele nu trebuie sa fie о
lozincS (...). Singura dificultate este neincrederea dureroasfl
ji, din nefericire, prea legitima, a muljimii, care privejte orice
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea III, § 7,1408 a. (Ed. rom.: Editura 1RI, Buc., 2004, p. 317.)
2 MIRABEAU L'AfNE, Collection compete des Travaux a l'Assembl£e rationale, vol. 2:
Discours sur I'etablissement de la contribution palriotique, pp. 186-187. T
formula pufin mai elevata ca pe о сарсапЗ intinsa naivilor1.

Aceasta tehnica, prin insuji faptul c3 face aluzie la existenja
unor procedee, nu este lipsita de pericole, mai ales atunci cand
adecvarea enuntului la real nu este, pe de alta parte, puternic
garantata. Totu§i, oratorul i§i poate lua uneori acest rise. Astfel,
P.-H. Spaak, tratand drept „precaujie oratorica" un omagiu adus
Americii, inserat in mijlocul unui discurs in favoarea Europei,
suscita in mod intenjionat disocierea procedeu in timp ce caidura
omagiului incita la a о lua drept realitate, realitate
disocierea permite evitarea acuzatiei de americanofilie.
Unui din sfaturile date cu cea mai mare insistenta de catre
profesorii de retorica din Antichitate era acela de a face elogiul
calitajilor oratorice ale adversarului §i de a le ascunde, de a le
minimaliza pe ale tale2. Sfat urmat de Antonius:
Nu sunt un vorbitor, cum este Brutus3.
§i pe care nu il neglija Bismarck:
De altfel, Domnilor, elocvenfa nu este deloc treaba
mea... Eu nu sunt un orator (contestare in toate bancile), un
avantaj pe care il acord cu u?urin}3 oratorului dinaintea
mea4.
Este bine nu numai sS lSudSm in cuvinte elocventa
adversarului, ci chiar sS nu-i respingem niciodata argumentele,
astfel tncSt el sS рагй un avocat mediocru5. DacS prea marea
reputatie privind elocvenfa constituie un pericol 6, §i mai ales
reputatia de abilitate, vom putea totu§i s3 anticipSm acest lucru,
aratand ей diminuarea fortei de persuadare care rezulta de aici
fiind inevitabila, trebuie sa tinem cont de ea:
(...) Lisimah a calomniat discursurile mele mai ales
pentru ca, dac3 se va constata cS sunt elocvent, sa se рагЗ c3
merit imputarile facute in ceea ce privejte destoinicia mea.
1 S. WEIL, L'enracineinent, pp. 88-89.
2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea IV, cap. I, § 8; vol. Ill, cartea XI, cap. I,
§§15,17,19.
3 SHAKESPEARE, Iulius Cezar, actul III, sc. II. (Ed. rom.: Univers, Bucurejti, 1986, p. 56.)
4 Citat de H. WUNDERLICH, Die Kunst der Rede in ihren Hauptziigen an den Redcn
Bismarcks dargestellt, p. 1.
5 Cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. XIII, § 37,104.
6 Cf. CICERO, De oratore, cartea II, § 4, pe tema ignorantei afi§ate de Crassus $i de
Antonius; Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea II, cap. Ill, pp. 154-156.
Apoi, dac3 eu, in discursurile mele, voi арЗгеа mai prejos

decat nadejdile puse in mine, voi s3 v3 formati рЗгегеа c3
faptele mele sunt Inc3 ji mai rele1.
Tot ceea ce tradeaza talentul trebuie eliminat, daca dorim sa
evitam disocierea. Pentru a ne арйга contra ei, nimic nu e mai bun
ca naturalul, cel care era atat de laudat de catre clasici; unele texte
ale cavalerului De Mere sunt revelatoare in aceasta privinta:
Arta buna, care face s3 excelam in a vorbi, nu se arata
decat sub о aparenja natural3: ea nu iube$te decat frumusejea
simpla $i naiv3: $i, deji se straduiejte sa-ji puna pSrJile
frumoase in lumina, ea se gande§te in primul rSnd s3 se
ascunda... G3sesc c3 perfect este cel care se remarca cel mai
pu|in, iar cand lucrurile miros a arta §i a studiu, putem trage
concluzia c3 cei care le spun nu au nimic din cele dou3, sau
c3 nu $tiu s3 se serveasca de ele2.
Elementele care pot fi interpretate ca indicii de spontaneitate
vor fi deosebit de eficace pentru a garanta adecvarea la real §i, de
asemenea, pentru a favoriza persuasiunea:
Unei persoane tinere ii scapfl anumite lucruri m3runte, care
conving
pe deplin $i il m3gulesc in chip v3dit pe cel pentru care sunt
s3var$ite.
BSrbatilor nu le scapd mai nimic; alintdrile lor nu mai au
spontaneitate,
vorbesc, sunt intreprinzatori, sunt grabiji - ?i conving mai
putin3.
Totodata, chiar aceste indicii pot fi considerate procedeu §i
este dificil, in fata unui text, s3 i se determine spontaneitatea:
efuziunile romantice sub clar de lun3 au devenit rapid un cli§eu
greu de luat in serios.
J. Paulhan a descris cu finete ofensivele terori§tilor §i a
contra- terori§tilor in literatura4. El arata c3 nu exista literatura
fara retorica, prin care el intelege о arta a exprimarii. Dar
mijloacele acestei arte i§i pierd din eficacitate pe m3sura ce sunt
144 ISOCRATE, Discursuri: Asupra sclwnbiilui de bunuri, § 16. (Ed. rom.: Ed. pt.
Literatura, Bucurejti, 1969. p. 186.)
2 Chevalier de MERE, CEnvres completes, 1.1: Les conversations (a 3-a, p. 47.
3 LA BRUYERE, Caracterele, 14, 130. (Ed. rom.: Editura pentru Literatura, Bucure§ti,
1968, Despre femei, 14, vol. I, p. 165.)
4 J. PAULHAN, Les fleurs de Tarbes.
percepute ca procedeu. Argumentarea nu scapa acestei

devalorizari, decat in masura in care oratorul sugereaza, despre
fapte §i despre el insu§i, о asemenea imagine incat nu suntem
incitati s3 facem о disociere procedeu.
realitate
Indicii de stang3cie, indicii de sinceritate, sunt de asemenea
utili pentru a evita disocierea procedeu §i se confunda de altfel in
multe cazuri.
realitate
Ei vor actiona fie prin simpla lor prezenta, fie pu§i in
evidenta de c3tre orator sau de catre un ter}. Toate
imperfectiunile, care par, la prima vedere, d3un3toare pentru
efectul argumentativ, pot pe aceasta cale s3-l favorizeze pe
acesta, iar unui dintre avantajele improviza}iei ar fi s3 fac3 s3
арагЗ, in mod spontan, indicii de stang3cie sau de sinceritate.
Ace§ti indici privesc nu numai exprimarea formaia, ci chiar
$i natura ins3§i a argumentelor. Alegerea unor argumente
irelevante pentru dezbatere dar atingand de aproape emotiile
oratorului va fi, tot atat de bine ca sunetul vocii sale, indice de
sinceritate. Renun}area la anumite tehnici, faptul de a produce
argumente r3u adaptate auditoriului pot s3 nu fie fSrS eficientS,
iar argumentul pe mSsurS nu este intotdeauna, in ultimS instants,
cel mai bun. A§a cum Montaigne ii recunoa$te lui Tacit
sinceritatea, in aceea cS povestirile sale ,,nu se aplicS intotdeauna
la concluziile judecSJilor sale"1, Pascal vede dovada sinceritSJii
evangheli§tilor in ceea ce par a fi imperfecjiuni ale lui lsus:
De ce e slab in agonia lui? Nu $tiu sS zugrSveascS §i о
moarte la fel ? Ba da, cSci acela$i Sfant Luca vorbe§te
despre moartea Sfantului §tefan, mult mai eroicS decat a lui
lisus Christos2.
Indicii de pasiune pot face loc unor figuri: ezitarea3,
hiperbata sau iuversiunea, care substituie ordinii naturale a frazei
о ordine n3scut3 din pasiune; absenta legSturilor, amestecul de
figuri, ca mSrturie a pasiunii, au fost foarte bine descrise de
1 MONTAIGNE, Eseuri, cartea III, cap. VIII, p. 913 (ed. rom., p. 508).
2 PASCAL, Cugetari, p.1063 (800 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea,
1998, pp- 510-511.)
35 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. II, § 19 (ed. rom., p. 26).
Pseudo-Longinus1. Studiind degradSrile pe care emotia i le

inspirS limbii, un psiholog avertizat, A. Ombredane, semnaleazS
cS:
Toate aceste degradflri ale limbii pot fi cSutate prin
procedeu literar ji multe dintre ele se integreazS in stilisticS:
repetifia, litania, sSrScirea vocabularului, hiperbola,
suprimarea verbului, substituirea juxtapunerii cu
subordonarea, suprimarea copulelor, ruptura constructiei
etc.2.
Se regSsesc aici numeroase particularitSti, precum parataxa,
hiperbola, deja intalnite §i care, in afara rolului lor argumentativ,
pot fi indici de sinceritate.
Tot ceea ce furnizeazS un argument impotriva tezei pe саге о
арЗгЗ oratorul, inclusiv respingerea propriilor sale ipoteze 3, se
transforms in indici de sinceritate, de loialitate §i cre§te
increderea auditorilor. Orice enunt greoi, in special confesiunile,
va fi prezumat sincer4. De asemenea, orice enunt care ameninta s3
alieneze auditoriul. §i aici vom avea figuri ale sinceritatii: licenta5
§i pseudo-licenta6, numita uneori asteisnT.
Intrucat orice tehnica ce pare a fi contrara scopului de atins
produce о mare impresie, nu vom ezita s3 uz3m de ea ca de un
procedeu suprem:
Viata omului, serie Gracian, e militie contre malitiei
omului: sagacitatea lupta cu stratageme de rea intentie...
Simularea spore$te cand i$i vede vicle$ugul dibuit §i cauta
s3 amageasc3 chiar cu adev3rul; schimba jocul spre a
schimba tertipul $i face artificiu din neartificiu, intemeindu-
$i astutia pe cea mai mare candoare. Da fuga luarea-aminte,
intelegandu-i perspicacitatea, $i descopera tenebrele-
mbr3cate de lumina; descifreaz3 intentia, cu atat mai
pref3cut3, cu cat mai vadita7.
1 LONGIN, Tratat despre sublim, cap. XVII, pp. 102-104.
2 A. OBREDANE, L'aphasie et Гelaboration de la pensee explicite, p. 268.
3 ARISTOTEL, Topica, cartea VIII, cap. 1,156 b.
4 Cf. E. DUPREEL, Essais pluralistes, p. 114 (La deuxieme vertu du XIXL siecle).
6 Ibid., § 49.
7 ■■ B. GRACIAN, L'homme de cour, p. 12. (Ed. rom.; Humanitas, Bucure?ti, 1994, pp.
242-243 - Maxima a XIH-a.)
Astfel marturisirea, pe un ton ironic, a unui amor nesincer, ii

da eroului §ansele de a fi luat in serios. Sensibilitate moderna, ne
explica romancierul1, dar mai ales mecanism normal al
persuasiunii.
Cand este sincera conduita? Cand nu este decat un procedeu
care nu are decat aparentele sinceritajii? In lips3 de criteriu
indiscutabil, disocierea procedeu poate continua la nesfar§it §i in
mod contradictoriu: realitate
folosirea acestei opozitii este cea care caracterizeaz3, se pare, una
dintre cele mai vechi techne, cea atribui ta lui Corax2, §i pe care
un schimb de scrisori ap3rute acum cativa ani in Neiv York
Herald Tribune3 va permite s3 fie suficient ilustrata.
Un corespondent adresase ziarului о scrisoare, cu aspect
profascist §i injurioasa pentru Statele Unite. Mai multi cititori au
comentat-o, unui dintre ei v3zand in ea о forma subtila de
propaganda cornunista. Dar, se intreaba alfi cititori, nu ar putea fi
un fascist cel care scrie о scrisoare pe care о dore§te atribuita
propagandei comuniste cu scopul de a st3rni opinia impotriva ei?
Jocul interpretarilor s-^r putea continua pentru a atribui,
alternativ, autorului, obiective procomuniste sau profasciste.
Aristotel clasifica acest procedeu printre entimeme aparente
§i da legat de el exemplul urmator:
Dac3 un om nu este expus la о acuzafie, de exemplu,
intrucat este slab, scapa de acuzatie; c3ci nu este un lucru
verosimil; de asemenea, scap3, dac3 este expus la acuzafie,
de pilda, intrucat este puternic; c3ci nu este un lucru
verosimil, fiindca el urma s3 creada c3 este verosimil4,
pe саге о g3sim deja dezvoltata, dar cu mult mai putin3 claritate,
in Phaidros al lui Platon5.
Este vorba despre argumente care opun ceea ce Aristotel
nume§te verosimilul absolut verosimilului relativ §i care se
1 J. L. Curtis, Clters corbeaux, p. 96.
2 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 24, 1402 a. Cf. О NAVARRE, Essai sur la
Rhetorique grecque avant Arjstole, pp. 16 $i urm.
3 De la 24 aprilie la 4 mai 1948 (Ed. de Paris).
4 ARISTOTEL, Retorica, IRI, Bucurefti, 2004. cartea II, cap. 24, 1402 a, p. 289. Traducere
de Maria-Cristina Andrie?.
5 PLATON, Phaidros, 273 b-c. Editura §tiin(ific3 $i Enciclopedica, Bucurefti, 1983.
Traducere de Gabriel Liiceanu.
sprijinS pe о verosimilitate bazata pe ceea ce §tim despre

normal, aceste elemente variind in mod constant in cursul
argumentarii. Agentul care indepline§te un act, sau care
argumenteaza, se presupune c3 are cuno§tint3 de criteriile
realului pe care auditoriul s3u le va aplica §i c3 va actiona in
consecinta.
Acest procedeu este adesea utilizat la tribunal, ca in acest
pasaj din Antifon;
Dac3 ura pe care о purtam victimei face credibile
banuielile actuale, nu este oare inc3 $i mai verosimil ca,
prev3zand aceste banuieli inainte de crima, s3 m3 fi ferit s3
о comit?
(...) Iar cei care ur3sc victima tot atat cat mine - erau
mai mulfi de unui - nu este oare verosimil s3 fie ei cei care
au asasinat-o, mai degraba decat eu? Pentru ei nu era nici о
indoiala c3 banuielile aveau s3 cada asupra mea, in timp ce
eu $tiam bine ca a$ fi fost incriminat in locul lor1.
Coraxul nu este decat о aplicare a disocierii procedeu in
domeniul
realitate
conjecturii. El incita la a indeplini anumite acte exact pentru c3
sunt neverosimile §i diminueazS, din motive inverse, §ansele de
a vedea indeplinindu-se acte verosimile 2. Quintilian ne sf3tuie§te
s3 ne lu3m mSsuri de precautie atunci cand judecStorul ne este
prieten c3ci:
exists, uneori, judecStori incorecji care folosesc aceastS cale
nedemnS de a se pronunta impotriva prietenilor §i tn
favoarea acelora cu care poartS du?m3nie §i de a comite о
nedreptate pentru ca sS nu parS cS au comis-o3.
Revenirea coraxuhii poate continua la infinit? Da. Dar la un
moment dat el va deveni foarte pujin persuasiv §i chiar comic,
pentru c3 implies о excesivS capacitate de previziune. Nu trebuie
sS uitSm de altfel c3 adesea, dacS este vorba despre un proces,
nu este suficient s3 dezvolt3m coraxul numai tn functie de una
1 ANTIFON, Prima tetralogie, 2. 3; 2. 6. Citat de O. NAVARRE, Essai sur la Rhctorique

grecque avant Aristote, p. 139.
2 Cf. ARISTOTEL, Retorica, cartea I, cap. 12,1372 a.
3 QUINTILIAN, Arta oratorica, Minerva, Bucurejti, 1974, vol. I, cartea IV, cap. I,
§ 18, p. 330. Traducere de Maria Hetco.
dintre pSrti. Previziunilor uneia vor trebui s3 le corespundS

previziuni inverse atribuite celeilalte.
Intrucat coraxul este legat de cunoa§terea pe care о poate
avea agentul despre ceea ce va fi presupus verosimil, una dintre
riposte va fi de a invoca ignoranta criteriilor care servesc drept
baz3 pentru aceast3 determinare, ceea ce ar exclude interpretarea
situatiei tn functie de procedeu. Dar acesta este adesea un demers
dificil. Simplul fapt de a nu fi putut prevedea c3 ar exista un
litigiu, о ргоЫетЗ de conjecturS care s-ar pune, poate fi totu§i
suficient pentru a tnlStura bSnuiala.
Coraxul este un procedeu de argumentare tipic retoric pentru
c3 se bazeazS pe posibilitSti de interpretare multiple; el este
propriu unui discurs non formal §i nu este imaginabil decat in
fata unei situatii ambigue.
Interactiunea argumentelor
CAPITOLUL I
§ 97. Interactiunea §i forta argument,elor

Am insistat, Inainte de a intreprinde studiul analitic al
argumentelor, asupra caracterului schematic §i arbitrar al
acestuia1. Elementele izolate In vederea studiului formeazS, in
realitate, un tot; ele sunt in interactiune constants §i aceasta pe
mai multe planuri; interactiune intre diverse argumente enuntate,
interactiune intre acestea §i ansamblul situatiei argumentative,
intre acestea §i concluzia lor §i, in sfar§it, interactiune intre
argumentele continute in discurs §i cele care il au pe acesta din
urmS drept obiect.
Limitele pentru jocul de elemente in cauzS sunt peste tot
indecise.
Intr-adevSr, descrierea argumentelor chemate sS
interactioneze poate fi extinsS intotdeauna intr-o dublS directie:
printr-o analizS mai avansatS a enunturilor, о analizS mai finS
sau chiar dusS in mod diferit, §i prin luarea in considerare a unui
numSr crescut de argumente spontane avand discursul ca obiect.
De altfel, judecStile admise care determinS situatia
argumentativS constituie intotdeauna un ansamblu cu contururile
rSu fixate; exten- sibil, urmand domeniile luate in consideratie;
instabil, continuare pentru momentele succesive ale argumentSrii;
divizibil in mod variat, la dispozitia tSieturilor diverse practicate
in ele.
In sfar§it, discursul insu§i, dacS are о unitate relativ bine
definitS in pledoaria avocatului sau in predica propovSduitorului,
se poate intinde, in dezbaterile parlamentare sau familiale, pe mai
multe zile §i poate rezulta din interventia mai multor persoane.
Mai mult incS. Se intamplS ca teza in discutie sS nu fie
conceputS de cStre adversari, in acela§i fel, se intamplS ca, fiind
termen de dezbatere pentru unui, sS nu fie pentru celSlalt decat о
etapS spre о concluzie ulterioarS; de unde, decupajul realitatii
despre care se face argumentarea fiind diferit, о aceea§i opinie, о
aceea§i decizie, intr-un sens, nu sunt exact opusul opiniei sau al
deciziei in sens contrar. De aceea fixarea punctului de judecat
1 Cf. § 44: GeneralifSfi.
este una dintre preocup3rile fundamental intr-o dezbatere judicial;

este о incercare de a-1 desprinde pe acesta, de a-1 insera intr-un
cadru stabilit din punct de vedere conventional §i legal.
Oricat de neclare ar fi deci conditiile in care se desfa§oar3
fenomenele de interactiune, ele sunt totu§i cele care determina
in mare parte alegerea argumentelor, amploarea §i ordinea
argumentarii.
Pentru a se orienta in efortul s3u argumentativ, oratorul
utilizeaza о notiune confuza, dar indispensabila, se pare, aceea de
forta a argumentelor.
Aceasta este cu siguranta legata, pe de о parte, de
intensitatea adeziunii auditorului la premise, inclusiv legaturile
utilizate, pe de alta parte, de relevanta argumentelor in dezbaterea
in curs. Dar intensitatea adeziunii, ca §i relevanta sunt la discretia
unei argumentari care ar veni s3 le combata. De aceea, forja unui
argument se manifesta atat prin dificultatea care ar exista in a-1
respinge, cat §i prin propriile sale
calitati.
/
Forta argumentelor va varia deci in functie de auditorii §i de
scopul argumentarii. Aristotel notase c3 „exemplele apartin mai
ales genului deliberativ, in timp ce entimemele convin mai
degraba genului judiciar"1 iar Whately, dup3 cum se adreseaza
unor spirite care doresc s3 se instruiasca sau unor adversari
сЗгога trebuie s3 le respinga criticile, ii sf3tuie§te s3 utilizeze
argumente de la cauz3 la efect, sau s3 se sprijine pe exemple 2.
Aceste dou3 opinii ajung s3 recomande exemplul, adic3 ceea ce
este capabil s3 intemeieze legaturi noi, acolo unde dispunem de
mai pujine premise.
Aici, principiul major r3mane intotdeauna adaptarea
auditoriului la tezele pe care le admite, finand cont de intensitatea
acestei adeziuni. Nu este suficient s3 alegem premisele pe care s3
ne sprijinim: trebuie s3 fim atenti, intrucat forta argumentului tine
in mare parte de rezistenta sa posibila la obiecfii, la tot ceea ce
admite auditoriul, chiar §i la ceea ce nu avem nici о intentie s3
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea III, cap. XVII, § 5, 1418 a; cf. R. VOLKMANN, Rhetorik der
Griechen und Romer, p. 33.
2 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetorik, Partea I, cap. Ill, § 1, p. 74.
Interactiunea argumentelor ' 563
folosim, dar care ar putea veni s3 se opun3 argumentarii1.

In respingere, acelea§i conditii. Alegerea este in plus aici
ghidata de argumentul pe care il combatem.
In cursul expunerii noastre, am ar3tat adesea la ce respingere
se expunea о anumita argumentare: legatura, la refuzul legaturii2,
exemplul la exemplul invalidant3, analogia, la prelungirea
analogies, disocierea la r3sturnarea cuplului4. Aceste moduri de
respingere au avantajul de a avea cu u§urinta pretentia de a fi
relevante; dar toate celelalte moduri de respingere pot fi utilizate.
Totu§i'obiectia se va mentine cu u§urinta in cadrul adoptat de
orator: vom opune un loc al calitatii unui loc al cantitatii, unui loc
al ordinii, pe cele ale existentului5, cutumei i se va opune cutuma
unui alt grup c3ruia ii apartinem in egaia masura. Printre toate
motivele care ar putea fi invocate pentru a nu tine doliu dup3 un
p3rinte, cutare va spune de preferinta,
in familia mea nu se obi$nuie$te s3 se poarte doliu6,
iar dac3 unui evoc3 valoarea utilului, celalalt se va baza pe cea a
justitiei.
Data fiind complexitatea factorilor de luat in considerare, fie
§i numai pentru a aprecia dac3 un argument are о forta oarecare,
este curios s3 se constate c3 autorii tratatelor de retorica afirma
adesea f3r3 ezitare, §i ca intamplator, c3 forja argumentelor ne
este cunoscuta §i i§i bazeaza sfaturile referitoare la ordinea
discursului, la iniantuirea repli- cilor, pe gradul de convingere pe
care argumentele il vor fi antrenat:
Ceea ce nu ne va fi greu sS $tim, intrucat $tim ее о determinS in
mod
obijnuit7.
lluzie, am putea crede, dupS ceea ce tocmai am spus, §i cand
ne amintim cS Pascal a fost descurajat atunci cand §i-a propus sS
1 Cf. § 29: Selectia datelor $i prezenja.

2 Cf. § 89: Ruptura de legatura $i disocierea.
3 Argumentarea prin exemplu.
4 Cf. § 92: Rolul cuplurilor filosofice $i transform3rile lor.
5 Cf. § 25: Utilizarea $i reductia locurilor.
6 G. SMETS, Carnet sociologique, n. 50, Revue de I'lnstitiit de Sociologie, 1950, n° 1,
pp. 148-149.
7 Retorica pentru Herennius, cartea I, § 10.
examineze diferitele moduri de a plScea1.

Simpla cunoastere a unor reactii individuale §i studiile cele
mai avansate de psihologie diferenfialS nu ar putea fi, intr-
adevSr, suficiente pentru a mSsura aceastS forJS, cSci tn ea
intrS un element normativ care poate fi considerat drept una
dintre premisele argumentSrii sau care, cel putin, este inseparabil
de notiunea de forts. Intr-adevSr, un argument puternic este oare
un argument eficient, care determinS adeziunea auditoriului, sau
un argument valabil, care ar trebui sS о determine? Forta unui
argument constituie oare о calitate descriptivS sau normativS? Iar
studiul ei tine de psihologia individuals §i socials sau,
dimpotrivS, de logicS?
AceastS distinctie a douS puncte de vedere, bazatS pe о
disociere normal, nu poate fi absolutS - cSci normalul, ca §i
norma nu se definesc normS
decat in raport cu un auditoriu ale cSrui reactii dau mSsura
normalului §i a cSrui adeziune intemeiazS normele de valoare.
Totu§i, distinctia este pretioasS cand reactiile unui anumit
auditoriu sunt cele care determinS normalul §i conceptiile altuia
cele care furnizeazS criteriul normei. Superioritatea normei
asupra normalului ar fi legatS de cea a unui auditoriu asupra
altuia §i acestei ierarhii de auditorii ii corespunde, am constatat
deja, distinctia dintre a persuada §i a convinge2. Disociind
eficacitatea unei argumentSri de validitatea ei, vom ajunge sS
aruncSm asupra ei suspiciunea, s3-i diminuSm eficacitatea, chiar
§i recunoscutS de cel pe care a reu§it s3-l persuadeze, ca in acest
dialog dintre douS personaje ale, lui Sartre:
HUGO: - Ce vrei sS cred? fyi spusesem сЗ-i chinez.
JESSICA: - Hugo! avea dreptate.
HUGO: - Biata mea Jessica! Ce poti tu s3 ftii?
JESSICA: - §i tu ce ftii despre el? Nu erai la largul t3u in
faja lui.
HUGO: - Drace! Cu mine nu-i era ujor.
(...)
JESSICA: - Hugo! Vorbefti f3r3 tragere de inima. Те-am
privit in timp ce vorbeai cu Hoederer: te-a convins!
HUGO: - Nu m-a convins. Nimeni nu m3 poate convinge c3
1 PASCAL, Oeuvres, Bibl. de la Pl6iade, De I'esprit geometrique et de I'art de persuader,
pp.375-379. (Ed. rom.: Ed. §tiinjific3, Bucurefti, 1967, pp. 164-169.)
2 Cf. § 6: Auditoriile de interes filosofic: a persuada ?i a convinge.
trebuie s3-mi mint camarazii. Dar dac3 m-ar fi

convins, ar fi un motiv in plus s3-l ucid, pentru c3
asta ar dovedi c3 i-ar putea convinge fi pe aljii1.
О concluzie in fata cSreia nu vrem s3 ne inclinSm ne face s3
ne indoim de validitatea argumentelor а сЗгог eficacitate am
simtit-o noi infine.
Interactiunea dintre normal fi norm3 actioneaz3 in ambele
sensuri: dacS ceea ce este eficace, in anumite circumstante,
furnizeaz§ criteriul valabilului, ideea pe care ne-o facem despre
valabil nu poate гЗтапе f3r3 efect asupra eficacitatii tehnicilOr
care vizeaza s3 persuadeze fi s3 convinga.
Cine garanteaz3 aceasta validitate? Cine ii furnizeaza
criteriul? Cel mai adesea о teorie a cunoafterii este cea care
consta in adoptarea unor tehnici care s-au dovedit eficiente in
diferite domenii ale cunoafterii, sau in transpunerea unor tehnici
care au reufit intr-un domeniu privilegiat fi care ar furniza un
model pentru alte domenii: de unde conflictul bine cunoscut
dintre recunoafterea unor metodologii multiple, fiecare eficienta
intr-un domeniu limitat, fi conceptia despre unitatea ftiintei,
fondata pe о metodologie ideala, imprumutata de la о §tiint3
prestigioasa fi care ar fi aplicabila la orice ftiinta demn3 de acest
nume. in acest ultim caz, criteriul evidentei, rational sau
sensibila, permite eliminarea disocierii dintre normal fi normativ:
ceea ce este evident este in acelafi timp eficient fi valabil, el
convinge pentru c3 trebuie s3 convinga. in numele evidentului,
devenit criteriul valabilului, va fi descalificata orice
argumentare, intrucat ea se dovedefte eficace f3r3 a furniza totufi
vreo proba veritabila fi nu poate deci tine decat de psihologie fi
nu de logica, chiar fi in sensul larg al acestui cuvant2.
Oricare ar fi importanta acestor pozition3ri filosofice, oricare
ar fi repercusiunea asupra aprecierii fortei argumentelor, a
dublului ei aspect, descriptiv fi normativ totodata, adic3 a
notiunilor de eficacitate sau de validitate, oricare ar fi
complexitatea elementelor care intervin, un lucru este cert, fi
anume c3, in practicS, distingem argumente puternice fi
argumente slabe.
Ipoteza noastrS este c3 aceasta forta este apreciata datorita
1 J.-P. SARTRE, Les mains sales, tabl. V, sc. 5, pp. 214-215.
2 Ch. PERELMAN, Rhetorique et philosophie, p. 121 (De la preuve en philosophie).
regulii de justitie: ceea ce a putut convinge, intr-o anumita

situatie, va рЗгеа convingator intr-o situatie asem3natoare sau
analog3. Apropierea dintre situatii va face obiectul, in fiecare
disciplina particular3, al unei analize fi al unei rafin3ri constante.
Orice initiere intr-un domeniu sistematizat rational nu numai c3
furnizeaza cunoafterea faptelor fi a adev3rurilor ramurii in
discutie, a terminologiei sale proprii, a modului de a uza de
instrumentele de care dispune ea, dar fi educ3 in privinta
aprecierii fortei argumentelor folosite in acest domeniu.
Forta argumentelor depinde deci in mare m3sur3 de un
context traditional. Uneori oratorul poate aborda toate subiectele
fi se poate servi de orice tip de argumente; uneori argumentarea
sa este limitata de catre obicei, de lege, de metodele fi tehnicile
proprii disciplinei in sanul c3reia se desf3foar3 rationamentul lui.
Aceasta determina adesea nivelul argumentarii, ceea ce poate fi
considerat ca fiind in afara discutiei, ceea ce trebuie considerat
drept irelevant in dezbatere.
Este de la sine inteles c3 diversele filosofii, prin
determinarea structurii realului fi justific3rile pe care le dau
acesteia, prin criteriile cunoafterii fi ale probei 'valabile, prin
ierarhia auditoriilor pe care le adopta ele, influenjeaz3 asupra
fortei cutarei sau cutarei scheme argumentative. Contextul
filosofic da о forta sporita anumitor tipuri de argumente:
realismul esenjelor va favoriza toate formele de argumentare care
se sprijina pe esenfe, fie c3 este vorba despre argumente ale
diviziunii sau ale disocierii act ; о viziune a universului care
esenja
admite existenfa unor grade de realitate ierarhizate va favoriza
argumentarea prin analogie; empirismul va favoriza argumentele
bazate pe fapte prezentate ca indiscutabile, rajionalismul va
favoriza argumentarea cu ajutorul unor principii, nominalismul -
recurgerea la cazul particular. Dar filosoful, s3 nu uit3m, se va
servi, ca fiecare dintre noi, de argumentele ceb> mai diverse, cu
riscul de a atribui unora, in sistemul s3u - §i dacS ar trebui s3 ia
pozifie tn privinja lor - о situafie subordonatS, ba chiar s3 le
ignore1.
1 Cf. H. GOUHIER, La resistance au vrai et le ргоЫёте cartesien d'une philosophie sans

rhetorique, dans Retorica e Barocco, pp. 85-97.
§ 98. Aprecierea forjei argumentelor, factor de argumentare

Forfa argumentelor poate fi utilizata ea ins3§i, tn mod
explicit sau implicit, de orator sau de auditori, ca factor
argumentativ. De unde bogStia crescuta a interactiunilor de care
va trebui s3 se tinS cont.
Supraevaluarea voluntarS, de catre orator, a fortei
argumentelor pe care le propune tinde in general s3 о sporeascS
pe aceasta. A prezenta о concluzie ca fiind mai certa decat este in
propriii noftri ochi inseamna s3 angajSm persoana noastra, s3
uz3m de prestigiul nostru, s3 adSugSm din acel moment
argumentelor un argument suplimentar. Acest demers este
considerat de Bentham drept о stare care desparte reaua credinja
de temeritate1. F3r3 indoiala c3 oratorul poate fi convins de alte
ratiuni decat cele pe care le gSse§te in argumentarea sa §i c3
mobilele lui pot fi onorabile. Dar el va trebui eventual s3-§i
justifice atitudinea.
Un alt mod de a supraevalua consta in a extinde acordurile
particulare, obtinute in cursul discutiei, f3r3 ca interlocutorul s3-
§i fi dat adeziunea explicita. Schopenhauer vede un artificiu in
faptul de a trata adeziunea la exemple ca §i cum ea ar antrena
acordul in Ieg3tur3 cu generalizarea care deriv3 din ele2, sau chiar
in faptul de a considera ca acceptata о concluzie contestabila3.
De fapt, in orice discurs care nu se declar3 in mod explicit
retoric, se supraestimeaz3 forta argumentelor avansate. Este, in
mod deosebit, cazul din argumentarea cvasi logica ce se da drept
demonstrativ3, in timp ce nu ar fi astfel decat prin mijlocirea unor
premise asupra сЗгога este posibila о contestare. Iar artificiul
denuntat de Schopenhauer, care consta in a trage concluzii fara a
fi obtinut adeziunea pentru toate premisele 4, nu este decat forma
grosiera a unui proces inevitabil.
О tehnica inversa, foarte eficienta, va fi aceea de a restrange
efectul unei argumentari, de a menjine concluzia dincoace de acel
ceva la care autorul se putea a§tepta. Astfel Reinach, dupa о
1 Bentham, Opere, 1.1: Tratat despre sofismele politice, p. 503.
2 1 SCHOPENHAUER, Dialectica eristicd, p. 413 (Stratagema a Xl-a).. (Ed. rom.: Editura
Art, Bucurefti, 2007, p. 61.)
3 Ibid., p. 65 (Stratagema a XlV-a).
4 Ibid., p. 414 (Kunstgriff 20).
lunga pledoarie in favoarea autenticitatii tiarei lui Saitaphames,

recomanda гЗтапегеа in expectativ3:
La ora actuals, cred c3 nici un arheolog nu are dreptul s3
fie absolut sigur in privinta tiarei. El trebuie s3 cantSreascS
ceea ce este pro §i contra, sa studieze... §i sa a§tepte1.
Cititorul, lini§tit de acest exces de moderatie, merge
instinctiv mai departe in concluzii decat daca autorul ar fi vrut s3-
l conduca spre ele fortat.
Toate tehnicile de atenuare2 dau о impresie favorabila de
pondera- Jie, de sinceritate §i concura la a distrage atentia de la
ideea c3 argumentarea este un procedeu, un artificiu3.
Unele figuri, precum insinuarea4, reticenfa5, litota6,
reducfiaf1, eufemismul, tin de aceste tehnici de atenuare in m3sura
in care ne a§teptam s3 le vedeni interpretate ca expresie a unei
dorinte de moderatie; ele au, sub acest aspect, о funcjie comuna,
cu toate c3, in alte cazuri, funcjiile lor pot fi foarte diverse iar
aceste figuri i§i g3sesc f3r3 indoiala originea in sectoare foarte
diferite ale gandirii §i ale comportamentului.
Cerintele argumentarii mai pot fi atenuate recurgand la
ipoteza. Astfel, analogia este adesea prezentata ca о ipoteza, ceea
ce pare moderat, dar efectele ei par din acei moment s3 conduca,
in mod constrSngator, la concluzie7.
Utopiile prezinta acela§i caracter de ipoteza de la care
pornind consecintele s-ar desfa§ura totu§i intr-o maniera total
rationala.
A§a cum putem cre§te forja argumentelor acjionand ca §i
cum forfa lor ar fi superioara comparativ cu ceea ce am fi
indreptajiji s3 credem, sau moderand chiar pretenjiile, putem la
fel, prin tehnici inverse, s3 reducem forta argumentelor §i mai
ales pe cele ale adversarului. Oratorul insu§i se expune adesea la
aceasta: emotia astfel exagerata, inegaia cu subiectul, scopul de

2 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea II, cap. II, § 5, p. 137.
3 Cf. § 96: Retorica in calitate de procedeu.
4 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. II, §§ 65 §i urm.
6 Cf. § 85: Dep3§irea.
7 Cf. § 85: Cum se utilizeaza analogia.
atins sau natura argumentelor, sugereaza pretentii care vor face s3

par3 slaba orice argumentare.
Poate fi de asemenea red us, dinainte sau retrospectiv,
efectul unor argumente, atribuindu-1 nu valorii lor, ci altor factori
inerenti persoanei oratorului. Tot ceea ce se acorda persoanei nu
se va mai reg3si in unele din manifestable sale.
Aceasta tehnica actioneaza la diferite niveluri.
La cel al judecatii, se reduce efectul unei aprecieri severe
facand cunoscuta severitatea obi§nuita a cutarei persoane: nu mai
este considerata drept un judecator obiectiv, ci drept cineva
caruia trebuie s3 i se ia in calcul coeficientul de severitate. Este
de la sine inteles c3 chiar acest rationament va permite s3 se
acorde о mai mare importanta celui mai mic elogiu, celei mai
mici aprobari.
La nivelul discursului, se va insista pe calitatile oratorului,
pe inteligenta, pe umorul, pe talentul, pe prestigiul, pe puterea lui
de sugestie. Se va opera astfel о disociere intre forta reala,
intrinseca a argumentelor §i puterea lor aparenta, in care se
amesteca ceea ce tine de ele cu ceea ce tine de alti factori.
Aceasta disociere corespunde altor disocieri care vizeaza acela§i
scop, cea dintre auditoriul universal, care scap3 influentelor
oratorului, §i auditoriile particulare care le suporta, cea dintre
validitate §i eficacitate. Ne vom arninti dialogul dintre Hugo §i
Jessica din Les mains sales de Sartre, citat mai sus1, §i caruia i s-
ar putea aplica cele trei disocieri.
La nivelul teoriei argumentarii, in sfar§it, se va nega uneori
orice forta argumentelor inse§i, atribuind efectul lor unor factori
total iraponali, sau simplei forme a discursurilor2.
Un alt mijloc de a reduce forta argumentelor va fi acela de a
sublinia caracterul lor general valabil, prev3zut, u§or de g3sit,
deja inteles.
Top profesorii de retorica au insistat asupra avantajului
argumentarii „potrivita cauzei", care nu este un simplu loc comun
c3ruia i s-ar putea opune un alt loc comun. La adresa unui preot
adulter care, sprijinindu-se pe о lege ce ii permitea s3 ierte un
vinovat, dorea s3 §i-o aplice lui insu§i, Quintilian propune
1 Cf. § 97: lnteracjiunea §i forta argumentelor.
2 Cf. teoria derivapilor opuse reziduurilor la PARETO.
aceasta replica, considerata de el potrivita cauzei:

„In acest caz tu nu ai salva numai un vinovat, ci doi,
fiindcS dac3 tu ai fi scos din cauza nu ar mai putea fi ucisa
nici complicea ta". De fapt acest argument este oferit de
lege, care ar interzice uciderea femeii adultere f3r3 a
complicelui ei1.
Ceea ce caracterizeaza argumentul propriu cauzei este faptul
c3, contrar argumentelor mai generale, care ar fi putut fi g3site pe
loc de oricine, f3r3 ajutorul oratorului, el adaug3 in general ceva
informapei noastre, sau obi§nuintelor noastre de gandire. Am
spune f3r3 probleme c3 nu se intampla adesea ca, desf3§urandu-
se pe un fond de argumente generale neexplicitate, un argument
adus in plus, ins3 nesupus acelei devalorizari pe care о sufer3 tot
ceea ce, fiind aplicabil in toate cazurile este cunoscut de top, s3
poata fi cu u§urinfa considerat procedeu2.
Argumentul prevazut este un argument banal. Este, de
asemenea, un argument care, de§i am avut cuno§tinja despre
acest lucru, nu am ezitat s3 adoptam decizia pe care о арЗгат3; de
unde prezumpa c3 forfa lui nu era cu adev3rat mare. A prevedea
un argument este, in plus, о dovada de competenja. Previziunea
evita ca, odata enunfat de catre adversar, acest argument s3 scada
increderea pe care о avem in orator; acesta nu va putea fi
descumpSnit; judecatile sale nu vor putea fi revizuite; pe scurt,
argumentul prev3zut, fie c3 este, fie c3 nu este produs efectiv mai
tarziu, a pierdut din forta sa critica. Sa adaug3m c3 motivele
pentru care un argument este previzibil contribuie adesea la
devalorizarea lui: din cauza faptului c3 este, f3r3 indoiala, banal,
poate fi considerat el chiar un procedeu, dar probabil §i pentru c3
fine de persoana adversarului, de prejudecatile bine cunoscute ale
acestuia, de ceea ce se §tie despre caracterul s3u. Neajunsurile
previziunii sunt legate, pe de alta parte, de discursurile а сЗгог
concluzie, cunoscuta dinainte, nu cedeaza deloc in fata libertatii
oratorului; de unde anumite dificultati particulare in cazul
predicii, al discursului epidictic in general4.
1 QUINTILIAN, vol. II, cartea V, cap. X, § 104. (Ed. rom.: Arta oratorica, Minerva,
Bucure§ti, 1974, p. 64.)
2 Cf. § 96: Retorica tn calitate de procedeu.
3 Cf. § 9: Deliberarea cu sine insu$i.
4 Cf. Cl.-L. ESTEVE, Etudes philosopliiques sur I'expression Utteraire, pp. 62-63.
Un argument poate pierde de asemenea din forta, nu pentru

c3 fusese prev3zut in singularitatea lui concreta, ci pur §i simplu
pentru c3 putem ar3ta, calificandu-1 drept termen tehnic, c3 intra
in categoria rationamentelor aventuroase, prev3zute §i clasificate
de catre teoretici- eni1. Auditoriul, mai bine informat, obligat s3
recunoasc3 direct banalitatea argumentului, caracterul lui de
procedeu, va modifica retrospectiv aprecierea fortei acestuia. Pe
de alta parte, cel care il atac3 i§i va fi ar3tat competenta intr-un
mod care-i este util.
Avantajele pe care i le recunoa§tem argumentului potrivit cu
cauza, argumentului neprev3zut, constituie f3ra indoiala о mare
parte a fortei care se leag3 de reluarea unui argument al
adversarului, pentru a extrage din el о concluzie diferita §i chiar
contrara celei pe care i-o asocia. A§a se face c3 Bossuet, in
predica lui asupra milosteniei, arata pe larg c3 num3rul mare de
copii, departe de a constitui un obstacol, cum s-ar putea sustine,
in practicarea caritatii, trebuia, dimpotriva, s3 о favorizeze. El
reia mai ales о invatatura din Sfantul Ciprian:
„Dar ai mai multi copii, §i о familie numeroasa...":
chiar asta iti impune obligatia unei milostenii §i mai mari;
c3ci ai mai multe persoane pentru care trebuie S3 ca§tigi
bun3vointa lui Dumnezeu (...). Dac3 iti iube§ti copiii, dac3
rever§i asupra nevoilor lor izvorul unei milostenii $i al unei
bunStSJi cu adevSrat paterne, invocS pentru ei bunSvointa
lui Dumnezeu prin faptele tale bune (...).
Tu, care dai ca exemplu copiilor tai mai degrabS
pSstrarea bogStiilor terestre decat a celor din cer, e§ti de
douS ori criminal, §i pentru faptul cS nu asiguri copiilor
protecfia unui astfel de TatS, §i, in plus, pentru cS ii inveji
sS iubeascS mai mult averea decat pe lisus Hristos insufi2...
Orice respingere - fie c3 este cea a unei teze admise, a unui
argument al adversarului, a unui argument neexprimat, a unei
obiecfii la un argument - implies sS atribuim acelui ceva pe care
il respingem о anumitS fortS, care s3 se potriveascS aplicSrii
utile a efortului nostru: il vom considera destul de sus pentru a
face ca respingerea sS fie impor- tantS, demnS de a fi luatS in
considerare, §i aceasta nu numai in scopul prestigiului, dar §i
1 Cf. SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 2: Die Welt als Wille und Vorstellung, Erster
Band, § 9, pp. 55; vol. 3: Zeiter Band, p.113; Dialectica cristica, nota, p. 27.
2 BOSSUET, Sermons, vol. II, 690-691.
pentru a atrage mai bine atentia auditoriului, pentru a asigura

argumentelor pe care le utilizSm о anumitS fortS pentru viitor; §i
il vom considera destul de jos pentru a face ca respingerea s3 fie
satisfScStoare.
AceastS evaluare a fortei a acelui ceva pe care il combatem
se poate enunta mai mult sau mai putin explicit, sau se poate
infera in maniera de care ne ocupSm, ba chiar prin felul in care
utilizSm vreun argument al adversarului. Uneori ne vom servi,
pentru a descrie forta unor anumite afirmatii ale adversarului, de
comportamentul acestuia, de siguranta sau de lipsa lui de
sigurantS.
Acest comportament va putea fi utilizat §i pentru a infera din
el forja propriilor noastre argumente: mania unui adversar care se
vede incoltit in timpul discutiei, faptul c3 adversarul se folose§te
de diversiuni, faptul c3 intreabS in loc s3 rSspundS 1. A face
aluzie la asemenea reactii va fi о manierS de a sublinia §i de a
cre§te, astfel, forja argumentelor care le-au provocat.
Aceste reacfii il vor putea lumina de altfel pe orator, ii vor
putea permite s3 urmSreascS argumentarea pe terenul pe care
adversarul dovede§te c3 a fost zdruncinat, chiar §i atunci cand
oratorul nu §tie exact ce 1-a emofionat atat de profund pe
interlocutorul s3u. C3ci eficacitatea propriului sSu discurs il va
putea surprinde pe orator §i va putea influenta argumentarea lui
ulterioara. Montaigne §i Pascal, dupa el, au subliniat surpriza,
incurajarea pe care le poate provoca reactia auditoriului; §i
dimpotriva, niijlocul pe care il avem de a-1 face pe orator s3 se
indoiasca de propriile sale argumente:
In nevoia §i v31ma$eala luptei m-am folosit odinioar3
de intorsaturi care au r3zbit mai departe de planuitul §i
speranta mea. Eu nu le dam decat ca un num3r §i erau luate
ca avand greutate2.
(...) dac3 nu dam spuselor lui aprecierea pe care о
merita, adesea vom vedea сЗ-I facem s3 §i le retraga imediat
§i сЗ-I indepartam mult de aceasta gandire mai buna decat
crede, pentru a se arunca in alta cu totul vulgara $i ridicoia3.
1 Cf. SCHOPENHAUER, Dialectica eristica, p. 94 (Stratagema a XXXIV-a).

2 MONTAIGNE, Eseuri, cartea III, cap. VIII, p. 908. (Ed. rom.: Editura §tiin(ific3,
Bucure§ti, 1971, vol. 2, p. 503.)
3 PASCAL, Despre spiritul geometric, p. 383.
§ 99. Interactiunea prin convergent

Calculul probabilitatilor a elaborat tehnici foarte precise
pentru a determina probabilitatea unei concluzii bazate pe mai
multe premise a сЗгог probabilitate este fixata §i ale сЗгог relatii
sunt date §i, invers, pentru a evalua probabilitatea acestor premise
pornind de la о concluzie analizata. Dar interactiunea dintre
argumente nu poate fi decat rar tratatS in acest fel, c3ci, in afara
cazului in care sunt inserate intr-un sistem, ele nu ofer3 niciodata
precizia §i univocitatea indispensabile. Nimeni nu contesta totu§i
faptul c3 exista interactiuni intre argumente. Una dintre cele mai
importante deriva din ceea ce, in general, vom numi convergenta.
Daca mai multe argumente distincte due la aceea§i
concluzie, generaia sau partiaia, definitiva sau provizorie,
valoarea acordata concluziei §i fiec3rui argument separat va
cre§te, c3ci pare putin veridic ca mai multe argumente total
eronate s3 conduca la un acela§i rezultat. Aceasta interactiune
intre argumente izolate convergente poate rezulta din simpla lor
enumerare, din expunerea lor sisteniatizata, sau chiar dintr-un
„argument de convergenta" explicit atribuit.
Forta acestui argument nu este practic niciodata
necunoscuta. Far3 indoiala, discutii teoretice vor avea drept
obiect problema de a §ti in ce masura este suficienta convergenta,
ea singura, pentru a antrena persuasiunea1, in ce masura sporirea
veridicitatii cere о probabilitate initiaia minima, dar este vorba in
acest caz despre fundamentele argumentului convergenfei §i nu
de utilizarea sa in dezbateri.
Convergent insa§i este totu§i о afirmafie care poate fi
intotdeauna contestata, intr-un sistem nonformal, c3ci ea depinde
de interpretarea data argumentelor: identitatea concluziilor lor nu
este niciodata absoluta intrucat acestea fac corp comun cu
argumentele §i i§i iau semnificatia din modul in care se ajunge la
ele2.
Uneori, totu§i convergenta este verificabila prin experiment,
este acea consilience a lui Whewell, care constituie, dup3 el,
fundamentul cel mai solid al rationamentului inductiv. Exemplul
cel mai remarcabil de consilience este determinarea, cu ajutorul
unor metode diferite, a numarului lui Avogado.
1 V. PARETO, Traite de sociologiegenerale, I, cap. IV, §§ 563 §i urm., pp. 304-306.
2 Cf. § 34: Clarificarea §i obscurizarea nojiunilor.
Aceasta este, de asemenea, baza experimental care

caracterizeaza notiunea de congruenta care se opune adesea
simplei coerente: atunci cand patru jucatori de c3rti primesc
succesiv, la inceputul unui joc, asul, regele, dama §i valetul de
cupa, probabilitatea ca pachetul de c3rji s3 nu fi fost niciodata
amestecat sau s3 fi fost rearanjat inaintea distri- buirii, foarte
slaba pentru fiecare dintre jucatori, cre§te prin confruntarea
observatiilor lor1. La fel, daca ni§te martori, putin demni de
incredere cand sunt luati individual, depun m3rturii care
concorda, fara s3 se fi pus de acord in prealabil, valoarea
fiecareia dintre marturii va fi intarita. Tot a§a, de asemenea,
concordanfa de opinii intre un mare num3r de persoane poate
intari opiniile individuale.
Convergenta dintre argumente i§i va pierde eventual din
greutate daca rezultatul rafionamentului provoaca, d,e altfel, о
incompatibilitate care il face inacceptabil. §i aceasta ne determina
s3 subliniem un nou tip de convergenta. Este aceea care se poate
constata intre un ansamblu cunoscut, credinja religioasa, sistem
§tiin{ific sau filosofic, §i un argument care vine s3-l confirme:
fapt nou care coroboreaza un sistem stiinfific, interpretare a unui
text particular care coroboreaza un ansamblu juridic, о concepfie
despre valori.
Afirmarea unei astfel de convergence nu are obligatoriu un
efect favorabil asupra adeziunii la sistem §i asupra noilor
argumente atribuite. Uneori, convergenta va fi considerate
irelevanta pentru ей auditorul nu acorda aceea§i importanta
sistemului in cauza ca §i oratorul, sau pentru ей aceasta
convergenta este considerate lipsita de sens: pentru cine refuza
raportul dintre §tiinta §i ideologie nu are importanta dac3 teoriile
§tiintifice ale lui Lsenko sunt mai mult sau mai putin conforme
cu materialismul dialectic2. Problema seninificatiei convergentei
se va inipune de fiecare data cand vrem s3 punem in legatura
domenii pe care le consider3m izolate unui de altul §i intre care,
inainte de a putea mentiona convergenta, va trebui s3 ridicam
barierele. F3r3 indoiala ей, in ultima instanta, cu intregul corpus
al cunoa§terii, al credintelor, va tinde argumentarea s3 fie
convergenta, dar in acest caz este vorba despre о convergenta
1 С. I. LEWIS, An Analysis of Knowledge and Valuation, pp. 338 §i urm.
2 J. HUXLEY, Soviet genetics and world science, p. 33.
difuza care nu ar putea fi alegata in mod explicit; notiunea de

convergenta astfel 13rgita se confunda cu exigenta generaia
formulata mai sus, §i anume ей este cazul s3 se tina cont, pentru
a da forta deplina unui argument, de tot ceea ce admite auditoriul.
Convergenta poate starni, de asemenea, neincrederea: ne
vom terne ca elementele noi s3 nu fi fost aranjate in vederea
acestei convergence. Plebiscite sau alegeri prea favorabile tezelor
sau candidatilor guvernului au fost rareori considerate ca fiind
expriniarea sincera a opiniei votantilor. §i nu a fost catu§i de
pujin luata in serios argumentarea lui Chasles, саге арйга
autenticitatea autografelor pe care le prezenta la Academia de
§tiinte din Paris, aratand ей о piesa о sustinea pe cealalta1. Era
prea u§or de r3spuns ей vechile §i noile piese aduse in dezbatere
erau toate falsificate in vederea unui ansamblu coerent. Se poate
intampla, de altfel, ca convergenta dintre argumente, ca §i cea
dintre argumente §i un ansamblu doctrinal, s3 nu se регсеарй
decat atunci cand fiecare element §i-a ocupat locul intr-un
complex: neincrederea, care nu atingea astfel de discursuri
izolate, le va atinge incepand cu momentul in care sunt inserate
intr-un ansamblu prea coerent. Acest fenomen se percepe clar in
reactiile publicului la anumite propagande politice.
Neincrederea faja de coerenta excesiva face ca un anumit
grad de incoerenta s3 fie luat drept indice de sinceritate §i de
seriozitate. M.-L. Silberer, intreband о serie de subiecti care era
cea mai mare virtute §i care cel mai mare viciu, constata cu
satisfactie c3 cele dou3 r3spunsuri sunt rareori unui inversul
celuilalt §i vede in aceasta dovada c3 intrebarile sale au fost luate
in serios2.
Forta persuasiva a convergentei poate fi deci modificata
gratie unei reflectii chiar asupra acestei convergence. Nu mai este
vorba aici despre interactiunea dintre argumente situate pe un
acela§i plan, ci despre aceea dintre argumente care depind strans
unui de celaialt, primele fiind obiectul la care se refera
urmatoarele. Reflectam in special asupra raporturilor dintre
concluzie §i argumente, ne intrebam in ce masura sunt influentate
acestea din urma de prima.
Se §tie c3 majoritatea oamenilor admit cu mai multa
1 VAYSON DE PRADENNE, Lesfraudes en nrcheologie prehistorique, pp. 391-395.
2 M.-L. SILBERER, Autour d'un questionnaire, in Le diagnostique du caractere, p. 197.
u§urinta tezele care le plac1. Dar aceasta tendinta a spiritului

uman catre „wishful thinking" poate fi luata in considerare §i va
fi diminuata in aceea§i masura forta argumentelor care conduc la
teorii sau la previziuni prea conforme cu dorinfele. Mai mult.
Vom arata сЗ о judecata, prin chiar actiunea ei, tinde s3 modifice
ceea ce descrie: defetistul, in vreme de r3zboi, este cel care nu
numai c3 prevede infrangerea intrucat ea nu ii repugna destul, ci
chiar cel care, prin 'afirmarea acestei temeri, contribuie la
infrangere. Vrem, prin acuzatia de defetism, s3-l oblig3m s3 ia
cuno§tin£a in acela§i timp de originile tulburi ale judecatii sale §i
de consecintele care ar putea rezulta din ele.
§ 100. Amploarea argumentarii

Din doq3 demonstrafii, arnbele constrSngatoare, care pleaca
de la acelea$i premise pentru a ajunge la acelea§i concluzii, cea
mai scurta va рйгеа intotdeauna cea mai elegantS: producand
acelea§i efecte, antrenand acela§i grad de convingere, fiind tot
atat de satisfflcStoare $i de complete, scurtimea ei nu comports
decat avantaje. Nu la fel vor sta lucrurile cu argumentarea:
amploarea acesteia joaca un rol care eviden- tiaz3 in mod izbitor
diferenfa dintre demonstrate §i argumentare.
In aceasta din urma, numai daca ea se desfa§oar3 in
interiorul unui cadru dat in prealabil, premisele pot fi intotdeauna
susfinute in mod util, facandu-le solidare cu alte teze admise. La
fel, in ceea ce prive§te concluziile, cu exceptia situatiei cand
chestiunea de judecat este bine determinata, le putem face
solidare cu unele dintre consecintele lor, ceea ce permite
prelungirea argumentarii, transpunand obiectul dezbaterii.
Dac3 punctele de plecare §i terminarea unei argumentari nu
sunt strict circumscrise, verigile intermediare sunt §i mai
nedeterminate inc3. Intr-o demonstrate riguroasa, nu trebuie s3
indicam doar verigile indispensabile desfa§ur3rii probei, ci
trebuie s3 le aratam pe toate. Intr-o argumentare, nu exista limita
absoluta pentru acumularea utila a argumentelor §i este permis s3
nu se enunte toate premisele indispensabile rationamentului.
Avantajele pe care leofera acumularea argumentelor sunt de
1 Cf. § 14: Argumentare §i implicare.

dou3 feluri: ele fin, pe de о parte, de raporturile dintre argumente,

pe de alta parte, de diversitatea auditoriilor.
Am v3zut c3 argumente variate, care conduc la о aceea§i
concluzie, se intaresc reciproc1. C3utarea convergentei dintre
argumente va incita deci la a cre§te amploarea argumentarii. La
fel se intampia cu orice efort de integrare a argumentelor intr-o
retea mai completa, cu conexiuni mai variate, mai bine precizata,
mai bine protejata de obiectii posibile. Aceasta extindere a
argumentarii nu este decat о forma nouS a efortului de a asigura
cele mai fernie premise.
Un caz de extindere merita о atentie deosebita: este acela al
argumentelor introduse drept complementare unor argumente
anterioare, de care depind deci strans. Orice disociere de tipul
aparenta poate
realitate
fi completata in mod util, dup3 cum am v3zut, printr-o explicare a
diferentei dintre termenii I §i II2. Rolul atribuit itlolilor de catre
Bacon, imaginatiei §i pasiunilor in filosofia rationalista,
prejudecatilor in filosofia luminilor, obiceiurilor §i refularilor in
psihologia moderna este conceput ca fiind complementar unei
disocieri prealabile §i unor criterii propuse pentru a cunoa^te
realitatea. Nu ne vom limita la a explica posibilitatea erorii, prin
ace§ti factori de tulburare, dar vom incerca s3-i combatem. La
utilizarea acestor argumente complementare se gande§te Fenelon
atunci cand descrie tehnica oratorului abil §i experimentat:
fie se intoarce la principiile de care depind adevarurile de
care vrea el s3 convinga, fie incearca sa vindece pasiunile
care impiedica aceste adevaruri s3 fac3 impresie3.
Pentru ca argumentarea pozitiva nu este constrangatoare,
argumentarea negativa, care dezvaluie §i indep3rteaza obstacolele
ce se opun eficacitatii celei dintai, se dovede§te eminamente utila.
S3 notam c3 pasiunile, ca obstacole, nu trebuie s3 fie confundate
cu pasiunile care servesc de sprijin unei argumentari pozitive §i
care vor fi de obicei calificate cu ajutorul unui termen mai putin
peiorativ, precum valoare, spre exemplu.
Argumentarea complementara, explicand atractia aparentei,
1 Cf § 99: Interactiunea prin convergenja.
2 Cf. § 91: Cuplurile filosofice 5i justificarea lor.
3 F^NELON, CEuvres, ed. Lebel, t. XXI: Dialogues sur Г eloquence, p. 65.
a r3ului sau a erorii, poate face loc, impreuna cu argumentarea

pozitiva, unui argument de convergenta, de care Pascal nu ezita
s3 uzeze in a sa apologie a Cre§tinismului.:
(...) la ce le-ar putea folosi, in nep3sarea de care dau dovada
in c3utarea adev3rului, s3 susjina sus §i tare c3 nimic din
acest adev3r nu li se arata, cand intunericul chiar in care se
afl3 §i pe care-1 pun pe seama Bisericii nu face decat s3
intareasca una din cele dou3 afirmapi, suspnute de ea, f3r3
s3 vatamfe pe cealalta, §i care, departe de a о ruina, ii
confirma doctrina1?
A te a afla in obscuritate nu poate decat s3 int3reasc3
adeziunea la doctrina Bisericii, intrucat ea i§i face loc in aceasta
stare $i о prevede in mod expres.
Argumentarea negativa, tinzand s3 arate de ce nu a
reactionat auditoriul a$a cum ar fi trebuit la evenimente sau la
discursuri, va ajunge adesea s3 creeze, pentru a le combate,
argumente explicite sau implicite, care se presupune c3 ar fi avut
influenza asupra acestui auditoriu2. Vom ar3ta uneori c3 auditorul
se supune unor rajiuni pe care nu le cunoa§te el insu§i, sau pe
care nu ar indr3zni s3 le dezvaluie. Aceasta d3 amplorii
argumentarii un nou aspect: nu ne multumim s3 combatem
imaginatia, pasiunile, ca atare; dezvolt3m argumentele care au
putut seduce, pe care le facem responsabile de atitudinea luata.
Problema consta in acest caz in a §ti care sunt argumentele care
trebuie puse in lumin3, pe care auditoriul le va recunoa§te drept
ale sale §i care totu§i, odata decelate, vor fi cu u§urinJ3
combatute.
Foarte adesea, in fine, о consecinta depinde de un anumit
num3r de conditii, pe care putem s3 le examin3m succesiv cu
scopul de a decide dac3, da sau nu, ele erau prezente. In logica,
dovada falsitajii unei singure premise le scute§te pe celelalte de
examinare; dar in argumentare, aceasta dovada nu este niciodata
constrangatoare iar examinarea critica a celorlalte conditii este rar
superflua. Numai atunci cand dispunem de un argument care pare
greu de respins reu§im s3-l punem pe acesta in valoare, s3
concentr3m argumentarea.
1 PASCAL, Cugetari, p. 911 (194 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Ora- dea,
1998, p. 232.)
2 Cf. J. WISDOM, Gods, in A. FLEW, Essays on Logic and Language, pp. 199-200.
Un exemplu deosebit de critica succesiva este, la tribunal,

dubla арЗгаге de drept §i de fapt1. I-am putea apropia multe
argument3ri din alte domenii. Cand Berkeley il pune pe
Philonous s3 spun3:
Inovajiile in materie de guvernare §i de religie sunt
periculoase ?i trebuie descurajate, mSrturisesc sincer. Dar
exista oare un motiv analog pentru a le descuraja in
filozofie?
$i mai departe:
Dar nu este rolul meu s3 pledez pentru noutati $i pentru
paradoxuri... Impotriva acestor inovatii §i a celorlalte
analoge incerc eu s3 ap3r simtul comun2,
ce este aceasta, dac3 nu о dubla арЗгаге, una bazandu-se pe
regula, cealalta pe aplicarea ei (fapt)?
Cele dou3 argumente nu sunt numai argumente de rezerva
pentru auditorii recalcitrante: ele interactioneaz3 in sensul c3
fiecare va fi mai u§or de acceptat, pentru c3 oratorul, nefiind in
necesitatea absoluta de a se servi de ele, se presupune c3 le
acorda о reaia valoare.
Diversitatea auditoriilor este suficienta totu§i pentru a
justifica acumularea unor argumente, independent de orice
interactiune intre ele; §i aceasta chiar dac3 ne adres3m unui
singur auditor3.
DacS nu am avea de-a face decat cu un judecator, nu ar
fi nevoie decat de un fel de argument. Diversitatea Spiritelor
cere dovezi de mai multe feluri. II iau mai intdi pe
Adversarul meu de gat, spune un Orator din Plinius
(Regulus, Plinius. Ep. 20). tareu, spune Plinius, care nu $tiu
unde se afla acest gat, il lovesc peste tot ca sd-l gdsesc4.
Toate acestea explicS suficient faptul c3 intalnim in
discursuri argumente care par incompatibile §i nu sunt totu§i a§a,
pentru c3 ele se aplicS unor situatii diferite sau unor auditorii
diferite. Nogaro, in critica teoriei cantitative a monedei, nu ezita
1 Cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea IV, cap. V, § 13, p. 400.
2 BERKELEY, CEuvres choisies, t. II: Cele trei dialogitri dintre Hylas $i Philonous, al 3-lea
dialog, pp. 171,173.
3 Cf. §4: Auditoriul in calitate de construcjie a oratorului.
4 GILBERT, Jugewents des savants sur les auteurs qui ont traite de la Rhetorique, III,
p. 147. Cf. PLINIU CEL TAnAR, Scrisori, 1.1, cartea I, 20, §§ 14-16.
s3 serie, in dou3 fraze succesive, c3 teoreticienii deductivi prefers

s3 ignore faptele care ar infirma teoriile lor §i
se intampia foarte de rar ca ei s3 nu g3seasca chiar in teoria
lor argumentele necesare pentru a indep3rta contradictia pe
care ar pretinde faptele c3 le-o aduc1.
In discursul s3u despre predicarea evanghelica, Bossuet ne
prezinta Evanghelia, in acela§i timp, ca un ordin §i ca un sfat:
Predicatorii Evangheliei fac s3 арагЗ legea lui
Dumnezeu in amvoane in aceste douS auguste calitSfi: in
calitate de porunca, ca fiind necesara $i indispensabila; §i in
calitate de sfat, ca fiind utila §i avantajoasa2.
Comicul argumentarii §i-a insu§it de altfel efectele ciudate
pe care le poate produce acumularea unor rajiuni diverse:
Nu v3 certafi cu о persoana furioasa, ci r3spundeji-i cu
amabilitate. Chiar Sfanta Scriptur3 о impune ?i, in plus,
amabilitatea о infurie mai mult decat orice altceva3.
Diversele argumente pot рЗгеа, nu incompatibile, ci pur §i
simplu superflue, pentru c3 faptul de a-1 admite pe unui dintre ele
le-аг face pe celelalte inutile. Iat3 cele dou3 argumente succesive
folosie de W. Churchill cu ocazia unei dezbateri parlamentare din
’1939, privind bugetul militar al Marii Britanii:
Partidele sau oamenii politici trebuie s3 accepte mai
degraba s3 fie r3sturna}i decat s3 puna viata natiunii in
pericol. Pe lang3 aceasta, nu exista exemplu in istoria
noastra ca un guvern s3-?i fi v3zut refuzate de Parlament §i
de opinia publica masurile de арЗгаге necesare4.
Acest caracter superfluu va fi totodata mai clar §i mai putin
surprinz3tor cand argumentele nu fac decat s3 se repete. Intr-
adev3r, amploarea argumentarii poate rezulta nu din folosirea
unor argumente diferite care se sustin, se completeaza, se
adreseaza unor auditorii diferite, ci din simpla reproducere, mai
mult sau mai putin fideia, a acelora§i argumente. Aceasta
insistenta are ca scop pe acela de a da argumentelor prezenfa.
1 B. NOGARO, La valeur logique des theories economiques, p. 37.

2 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la predication evangelique, p. 53.
3 FUN FARE, Reader’s Digest, 1949, p. 64.
4 Winston CHURCHILL, Memoirs of the Second World War, 1.1, vol. 1, p. 112.
Reg3sim aici unele figuri precum repetitia §i amplificarea1.

In afara faptului c3 redundanta este pe deplin justificata in
argumentare, trebuie s3 subliniem c3 ea nu este perceputa in
general decat dac3 se analizeaza argumentele intr-un anumit mod;
c3ci distinctia dintre argumente nu este un dat. Ea poate fi
fixata, in anumite cazuri, de traditie, precum арЗгагеа in fapt §i in
drept. Ea poate rezulta de asemenea din prezentarea discursului.
Astfel, divizarea, in sensul anuntarii argumentelor, gccentuand
planurile argumentarii, va sublinia faptul c3 exista cumul de
argumente. Dimpotriva, acest cumul este mult mai putin marcat
atunci cand oratorul nu izoleaza deloc aceste ratiuni unele de
altele. Ele vor tinde uneori s3 se confunde intr-o argumentare
unic3, a fortiori, ca in pasajul urmator:
Veti judeca dac3, intr-un astfel de moment, este bine ca
noi, in calitate de oameni de stat, s3 ne facem publics propria
slSbiciune §i incapacitatea de a continua lupta §i s3
declarSm cS suntem pregStiJi sS negociem imediat, fSr3 a
5ti тйсаг cine trebuie s3 primeascS declarajia2.
Toti factorii care lungesc la infinit о argumentare sunt totu§i
tinuji in §ah, atat oral, cat §i in scris, de anumite consideratii
sociale §i psihologice: anumite limite, temporale sau spatiale,
sunt impuse de reguli de procedura foarte stricte uneori 3, sau de
bun3-cuviinta, §i mai ales de atentia pe care auditoriul poate §i
vrea s3 о acorde oratorului.
Amploarea discursului depinde, de asemenea, de num3rul
oratorilor care particip3 la dezbatere, de о eventual repartizare a
rolurilor lor, de ocazia pe care о va avea fiecare de a relua
argumentarea, fie pentru a furniza noi argumente, fie pentru a
repeta sau a dezvolta argumentele deja enuntate.
Ea va depinde de genul de discurs §i de functiile pe care le
atribuim auditoriului: il consider3m ca parte a unui auditoriu
universal §i renunJ3m la toate argumentele care ar fi f3r3 acjiune
asupra lui? Vrem s3 persuad3m membrii unui auditoriu particular
§i ne baz3m pe particularitati? Vom prezenta toate argumentele
pe care le consider3m relevante in dezbatere, pentru c3 pot avea о
1 Cf. § 42: Figurile alegerii, ale prezenfei 5i ale comuniunii.
2 W. PITT, Orations on the French War, p. 107 (29-10-1795).
3 Cf. Canonicul ROME, La vitesse de parole des orateurs attiques, Bulletin de la Classe
des Lettres de ГAcademic Rayale de Belgique, seria a 5-a, 1952,12.
oarecare influenza asupra rezultatului acesteia, sau ne propunem

s3 desfa§ur3m numai ceea ce ar fi favorabil unui punct de vedere
dat, criticSnd ceea ce i s-ar putea opune? Dup3 cum este vorba de
deliberare intima sau publica, de
Interactiunea argumentelor 5 77
pledoarie sau de discurs epidictic, amploarea argumentarii se

va situa intr-un cadru diferit.
lntelegem c3, in fata multimii de factori de luat in
considerare, Prodicus, nedand ca§tig de cauza nici partizanilor
discursului lung, nici celor ai discursului scurt, a proclamat ca
singura regula valabila este ca discursul s3 fie conform unei juste
masuri1. Justa m3sura este de recomandat pentru a nu exceda
auditoriul, dar §i pentru c3 uzajul unor anumite argumente,
izolate sau in conjunctie cu altele, nu este lipsit de inconveniente.
Este chiar posibil ca justa m3sura s3 constea in a t3cea.
§ 101. Pericolele amplorii

Pentru a aprecia bine pericolele amplorii, ar fi cazul s3 avem
in vedere, pe de о parte, argumentarea care furnizeaza ratiuni de a
crede in ceea ce se admite deja, §i, pe de alta parte, pe aceea care
tinde s3 ne solicite adeziunea; in alti termeni, s3 о distingem pe
cea care se refer3 la о tez3 cu rol de concluzie.
In privinta primului caz, s3 ne amintim c3 orice argumentare
este indicele unei indoieli, c3ci ea presupune c3 este cazul s& se
precizeze sau s3 se intareasc3 acordul asupra unei opinii anume,
care nu ar fi destul de clar3 sau nu s-аг impune cu о forta
suficienta. indoiala provocata de insu§i faptul de a argumenta in
favoarea unei teze va fi cu atat mai mare, cu cat argumentele
utilizate vor рЗгеа mai slabe, c3ci teza va рЗгеа c3 depinde de
aceste argumente. Pericolul rezida deci totodata in simpla
asociere de probe §i in calitatea acestora. Astfel, exceptand cazul
in care este vorba despre о tehnica §tiintific3 sau profesionaia
recunoscuta, indicarea sursei unei informatii las3 s3 planeze
asupra acesteia din urm3 о anumita indoiala, fie pentru c3 acest
lucru implica faptul c3 oratorul nu-§i asum3 responsabilitatea ei,
fie pur §i simplu pentru c3 aceasta treze§te spiritul critic.
Dimpotriva, prezentand о §tire drept un fapt, nici mai mult
nici mai putin, ias3m s3 se creada c3 nu poate exista nici о
indoiala in legatura cu el, c3 nu se considera тЗсаг c3 trebuie
justificat acest lucru; pe de alta parte, indicarea sursei va fi cu atat
mai periculoas3, cu cat aceasta se va bucura de mai putin
prestigiu. De asemenea, celui care crede c3 dispune de о
1 PLATON, Phaidros, 267 b.
autoritate indiscutabila ii repugna s3-§i motiveze deciziile. A

pretinde c3 tot ceea ce face Dumnezeu este bine inseamna c3
avem о mai mare incredere in perfectiunea divina, decat dac3
furnizam dovezi ale bun3tatii sale. A§a cum о dovada
constrang3toare face inutila orice dovada ulterioar3, un adev3r
evident face inutila orice dovada in general.
Napoleon se temea ca lungile preambuluri la legi s3 nu
dauneze autoritatii lor. Bentham remarcase deja c3 invocarea
unui motiv poate duce la о respingere a unei propuneri §i c3
adversarii unei motiuni vor avea r3gazul de a о torpila, ad3ugand
textului ei о motivare inaccepta- biia. El descrie pe larg cum un
proiect care invoca impozitul pe s3pun a fost iniaturat din cauza
unor considerente f3cute anume pentru a displ3cea §i arat3
efectul pe care 1-ar avea о anumita motivatie asupra unui proiect
care abole§te legile penale referitoare la blasfemie:
„Considerand c3 nu exista Dumnezeu, toate legile
penale referitoare la natura divinit3(ii sunt abolite". Chiar
dac3 tofi membrii adunarii ar fi in unanimitate pentru
abolirea acestor legi penale, nu s-ar g3si probabil nici unui
care s3 nu fie revoltat de aceasta declarajie de ateism §i le-ar
pl3cea mai mult s3 respinga m3sura in totalitate, decat s3 о
aiba cu acest pret1.
Cand argumentarea se dovede§te indispensabila pentru c3,
problema fiind supusa controversei, nici una dintre tezele
prezente nu se bucura de un acord suficient, am putea crede c3
orice argument a c3rui valoare nu este nuia ar fi lansat in
dezbatere cu folos. Totu§i nu este deloc a§a: exista, nimeni nu
ignor3 acest lucru, pericolul de a uza de anumite argumente, §i
aceasta, esenjialmente, din cauza interacfiunii dintre toate
argumentele in cauz3.
Cele care sunt utilizate contribuie la ideea pe care ne-o
facem despre orator §i, prin intermediul acestei idei, pot afecta
ansamblul discursului. Un argument slab, u§or de refutat,
d3uneaza, dac3 este avansat, prestigiului celui care se angajeaz3
prin aceasta la a-1 арЗга impotriva eventualelor obiecjiuni.
Pe de alta parte, orice argument, prin prezenja sa, atrage
atenjia auditoriului asupra anumitor fapte, il introduce cu forta in
anumite domenii la care el nu se gandise probabil inainte §i, pe
1 BENTHAM, Opere, 1.1: Tactica adunarilor politice deliberaute, pp. 378-379.
aceasta cale, suscita obiecjii impotriva a ceea ce era probabil deja

dobandit de orator:
A vorbi unui individ despre un lucru, fie de bine, fie de
r3u, il poate predispune, dac3 nu este deja predispus, s3 se
ocupe de acest lucru sau ii poate spori aceasta dispozifie,
dac3 deja о are1.
Acela§i mecanism al prezentei intervine cand se reia, pentru
a о respinge, о afirmatie a adversarului: majoritatea oratorilor
prefers, din acest motiv, sS treacS sub tScere о obiecjie cSreia nu
i-ar putea opune decat о slabs refutare. In cursul unor experience
asupra schimbSrii de atitudini provocate de discurs, oral sau scris,
s-a constatat cS opinia auditorilor era uneori cu totul modificatS
de cStre acesta, dar intr-un sens opus celui dorit 2. §i asta se
intamplS, fSr3 indoialS, tocmai pentru cS discursul introdusese in
campul atentiei elemente de care auditorii se dezinteresaserS
complet panS atunci. Mai mult, fiecare argument invitS la о
apreciere a fortei sale, iar aceste incercSri repetate de respingere
mentals, oricat de putin ar reu§i cateodatS, pot degenera intr-un
negativism sistematic cSruia nu trebuie sS-i subapreciem
influenza, chiar in deliberarea intimS.
In sfar§it, noile argumente introduse intr-o dezbatere pot
рЗгеа incompatibile, fie cu asertiunile oratorului, ceea ce il face
ridicol sau ne face sS ne indoim de sinceritatea lui, fie cu teze
deja admise de cStre auditoriu, ceea ce il pune pe acesta in
situatia penibilS de a trebui, dacS acordS vreun credit acestor noi
argumente, sS regleze el insu§i aceste incompatibilitati.
Acest inconvenient apare, de asemenea, in cazul in care
argumentele nu sunt emise decat ca ipotezS. Astfel, la prima
vedere, nimic nu se opune ideii de a prezenta о multitudine de
ipoteze pentru a explica un eveniment, chiar dacS ele sunt
incompatibile, cSci se pare cS acumularea lor nu are alt efect
decat acela de a face evenimentul mai veridic. §i totu$i, il vom
descalifica adesea pe adversar sugerand c3 noile ipoteze sunt
1 V. PARETO, Traite de sociologie generale, II, § 1749, pp. 1089-1090.

2 Cf. Ch. BIRD, Social Psychology, pp. 215 §i urm. (experiente de F. H. KNOWER,
Experimental studies of changes in attitudes, /. of sc. Psych., 1935, 6, pp. 315-347; ]. of
abnormal and soc. Psych., 1936, 30, pp. 522-532; J. applied Psych., 1936, 20 pp. 114-127). Cf.
§i С. I. HOVLAND, A. A. LUMSDA1NE §i F. D. SHEFFIELD, Experiments on Mass
Communication, pp. 46-50, 215-216.
dovada faptului c3 el nu acorda mare incredere argumentelor sale

anterioare. Studentul Huber, sustinator al „iconolitelor" de la
Wiirtzburg, i§i bate joc de unui dintre cenzorii lui care:
Trece de la ipoteza unui capriciu al naturii la cea a
vestigiilor
pflgane ?i de la aceasta din urma la ideea unei imposturi1.
Pericolul va fi cu atat mai mare, cu cat punctele la care se
refera incompatibilitatea vor рЗгеа mai esentiale. Ipoteze
invecinate, dac3 ne plasSm intr-o perspective foarte generala,
sepot confunda intr-un argument unic. De unde ocazia unei noi
argumentari bazate pe faptul de a §ti dac3, da sau nu, unele
argumente trebuie privite ca un singur argument, divers nuantat.
Incompatibilitatea va fi mai ales evidenta dac3 este vorba
despre afirmatii de fapt. Ridicolul care-1 atinge in acest caz pe
orator izbuc- ne§te din nenum3rate povestiri amuzante, tinand de
comicul argumentarii, precum арЗгагеа menajerei acuzate c3 nu
vrea s3 restituie о oal3: „Aceasta oaL3, mai intai c3 nu am v3zut-
o niciodata; §i apoi nuam
imprumutat-o; pe de alta parte am restituit-o deja §i, in plus, era
crapata". Vedem aici, in mod clar, neajunsurile acumul3rii, c3ci
luate dou3 cate dou3, mai multe dintre aceste argumente nu ar fi
ireconciliabile.
Auditorul va avea el oare in vedere incompatibilitatile in
cadrul strict al unui subiect anume aflat in discutie? Vor fi ele
avute in vedere intr-un cadru mai extins? Judecatorului ii revine,
spre exemplu, s3 decida dac3 vreo pozitionare adoptata de un
jurist, intr-o lucrare doctrinaia, va putea s3-i fie lui imputata
atunci c3nd, acfionSnd ca avocat, desfa§oar3 argumente
incompatibile cu ea.
tntr-o aceea§i lucrare, pericolul se extinde oare la uzajul unei
notiuni, sub mai multe aspecte? Lefebvre va utiliza referirea la
„primitivi" cand pentru a descalifica idealismul in care se g3sesc
urme de gandire primitiva, cand pentru a descalifica teoriile lui
Comte ar3tand c3 gSn- direa primitiva confine elemente
superioare celor ale gandirii ulteri- oare2. Fiecare argument are
1 M6moire de Huber in VAYSON DE PRADENNE, Les fraudes en archeologie
preliistorique, p. 41.
2 H. LEFEBVRE, A la hmiiere du inatenalisiiie dialectique, I: Logique formelle, logique
dialectique, pp. 20, 40.
calitajile sale. Cititorului ii revine s3 decida dac3 le va accepta, pe

fiecare la locul s3u, daca va modifica el insu§i incompatibilitatea
sau dac3 i-о va repro§a autorului.
Pericolul argumentelor superflue, §i mai ales incompatible,
determina adesea renuntarea la anumite argumente. Se renunta
din cauza altor elemente ale discursului, dar §i din cauza opiniilor
promovate de c3tre auditoriu, fie de catre auditoriul particular
c3ruia ne adres3m, fie de c3tre un auditoriu din care facem noi
inline parte. Ap3ratorii lui Rutilius ar fi renuntat - in detrimentul
lui - la utilizarea unor argumente care nu conveneau stoicilor1.
Atitudinea lui Socrate, refuzand s3 implore indulgenta
judecatorilor s3i, este unui dintre cele mai celebre exemple de
renuntare.
In general, cel care este preocupat de adeziunea auditoriului
universal va renunta, chiar §i in fata unui auditoriu particular, la
ni§te argumente inadmisibile pentru acest auditoriu universal, a§a
cum §i-l reprezinta el; el va considera aproape imoral s3 recurga
la о argumentare care, in propriii lui ochi, nu ar fi rationaia.
Pe de alta parte, este adesea о lips3 de tact s3 infrunti, sau
pur §i simplu s3 §ochezi, un auditoriu particular. Este preferabil
s3 renunti, spre exemplu, s3 citezi intruna, in fata unui auditoriu
cre§tin, a§a cum s-a f3cut deja, pe Profeti, pe lisus, pe Spinoza §i
pe Marx, ca ilustrand tendinta universalista a poporului evreu.
Cicero dadea о serie de sfaturi referitoare la ceea ce era bine de
evitat: s3 faci elogii exagerate care suscita invidia, s3 te infurii pe
о persoana apreciata de judecatori, s3 repro§ezi cuiva defecte care
se reg3sesc la judecatori, s3 ai aerul, cand pledezi pentru
altcineva, c3 pledezi pentru tine insuti2.
Independent de orice incompatibilitate intre ele sau cu
opiniile auditoriului, о cohorta de argumente ne determina s3
credem c3 nu avem destuia incredere in niciunul dintre ele. In
refutare, desf3§urarea unor argumente este adesea §i mai
periculoas3: ea ne autorizeaz3 s3 credem ca о simpla remarca a
adversarului era amplu justificata, intrucat nimic nu poate fi
neglijat pentru a о combate3.
1 CICERO, De Oratore, cartea'I, § 230.
2 Ibid., cartea II, §§ 304-305.
3 Cf. A. Craig BAIRD, Argumentation, Discussion and Debate, pp. 330-331.
Pe de alta parte, dat fiind faptul c3 oratorul este presupus a

cunoa§te pericolele argumentelor slabe, capabile sa dauneze
prestigiului s3u, utilizarea lor introduce о prezumtie grava:
inseamna ca el nu are altele mai bune la dispozitia sa, ba chiar ca
nu exista altele1. Astfel, enuntand argumente slabe, oratorul poate
anihila, fara тЗсаг sa se gandeasca la aceasta, alte argumente mai
puternice, care ar fi venit spontan in spiritul auditorului. ТЗсегеа
va putea juca acela§i rol ca argumentul slab, va putea lasa sa se
creada ca nu exista argumente utile. Argumentul inoportun §i
tacerea pot fi astfel cauze asemanatoare ale unei aceleia§i
infrangeri. Sa notam, in legatura cu cele de mai sus, ca, in toate
acestea, auditorul presupune ca oratorul cunoa§te tehnicile
argumentative §i le utilizeaza cu buna §tiinta. De fapt este
normal, chiar in privinta unei persoane care nu trece drept
deosebit de abila, sa argumentam facand caz de aceste cuno§tinte:
vom intelege, spre exemplu, ca В sa pretinda ca A nu a avut de la
inceput despre о controversa cutare interpretare a unui text care
ar fi fost decisiva in favoarea sa, c3ci altfel A nu ar fi produs
argumentele slabe pe care le-a invocat in favoarea tezei sale.
Periculos, de asemenea, va fi orice argument care permite о
replica facila: el se va intoarce in ultima instanta in avantajul
celui care nu 1-a introdus in dezbatere 2. Sau, mai simplu,
argumentul care poate genera la auditor о interpretare
defavorabila. Cutare bro§ura in favoarea unui nou vaccin, daca
insista pe dificultatea descoperirii, pe iluziile §i pe e§ecurile
anterioare, va putea sugera ideea ca, §i de aceasta data, incre-
derea nu §i-ar prea g3si locul.
Alte argumente sunt, cu siguranja, utilizabile de catre toate
parole, precum afirmajia:
Judecatori, am fost scurt deoarece cauza mea este buna3.
Pericolul unui astfel de argument nu consta atat in faptul ей
adversarul 1-ar asuma - nu i-аг trece prin gand a§a ceva ci in
aceea de a fi calificat drept procedeu4.
Printre problemele legate de pericolele amplorii, trebuie s3-i
d3m un loc special diversiunii, deplasare a discutiei asupra unui
1 Cf. DEMOSTENE, Discursuri $i pledoarii politice: Despre ambasadS, § 213.
2 Cf. § 98: Aprecierea forfei argumentelor, factor de argumentare.
3 CICERO, De Inventimie, cartea I, XLVIII, § 90.
4 Cf. § 96: Retorica in calitatede procedeu.
alt obiect considerat irelevant1. Acesta ar fi un procedeu periculos

§i care preia toate ineonvenientele argumentului slab, dac3 ar
exista inc3 acord asupra acestui aspect irelevant. Dar nu se
intampia aproape niciodata astfel. Acuzatia de diversiune §i cea
de sofism se aseamana prin faptul ca presupun о argumentare cu
buna §tiinta irelevanta sau amagitoare. Or, acuzatia nu se sustine
decat in masura in care argumentarea se indeparteaza in mod
apreciabil de ceea ce se obi§nuie§te in mod normal. Ar fi teoretic
posibil, intr-adevar, sa negam orice valoare argumentativa reala
unor anumite рЗф ale discursului, precum exordiul sau peroratia
§i s3 le tratam drept diversiune. Regula de justitie este cea care
permite formarea unei opinii in aceasta problema.
Ceea ce calificam drept diversiune consta adesea in a
conduce discutia asupra unor chestiuni secundare, unde арЗгагеа
este u§oar3, triumful facil. Un caz mai tipic consta in a introduce
in dezbatere elemente §i distinctii care vor r3mane ulterior
neutilizate: introduse probabil din precautie, aceste distinctii sunt
periculoase pentru c3 vom extrage cu u§urint3 din nefolosirea lor
о m3rturie implicita despre caracterul lor irelevant.
Cand timpul de care dispunem este limitat, diversiunea poate
s3 nu aiba alt scop decat acela de a ocoli punctele delicate.
Studentul ignorant §i abil practica bucuros aceeasta tehnica lev
examene. In controversa, о astfel de diversiune vizeaza s3
impiedice discutia, ea nu mai este decat un sabotaj al condifiilor
prealabile ale acesteia. In ultima instanja, vom avea acel
filibuster, in care nu subzista nici о dorinta de a crea iluzii asupra
efectului intervention Pericolul multor argumentari prea extinse
ar fi acela de a trimite cu gandul la filibuster.
Diversiunea se preteaza la caricaturS. Un mare numJr de
anecdote tin de comical diversiunii:
Sotul care se intoarce in zori este primit de sotia lui, care agita о
crosS de golf. „Cum, о intreaba el, vrei sS joci golf la ora
asta?"
Remarca nu este deloc fara legatura cu situatia, dar ea
rezulta dintr-o reinterprete re a acesteia: ea transpune discutia pe
un nou teren, ii da celui care о utilizeaza un anumit prestigiu,
1 Cf. ARISTOTEL, Topica, cartea II, cap. 5,112 n; SCHOPENHAUER, Parerga si
Paralipomena, II, Despre logica $i dialectics, § 26, p. 30; Dialectica eristica, p. 69 (Stratagema
a XVIII-a); p. 82 (Stratagema a XXIX-a).
ajuta la a ca§tiga timp, pe scurt, indepline§te, in mod comic,

serviciile cerute in mod obi§nuit diversiunii.
§ 102. Paliativele la pericolele amplorii

Pentru a atenua pericolele pe care tocmai le-am semnalat,
putem utilize toate procedeele destinate sa evite sau sa faca mai
dificila refutarea.
Este oare vorba despre a proteja persoana oratorului contra
efectelor rele pe care le vor produce anumite argumente? Se va
declare c3 au fost sugerate, ba chiar impuse oratorului. A§a se
face ca Demostene arata ca circumstantele sau atitudinea
adversarului il obliga sa-§i faca propriul elogiu1, sa se indeparteze
de subiect2 sau sa utilizeze un gen de argumente care ii displac3.
Cand un orator i§i da seama de faptul ca ansamblul
argumentelor care privesc о teza confine incompatibilitati atat de
mari, incat cel care ar expune succesiv aceste argumente ar fi
acuzat de incoerenta, el va opera in mod normal о alegere dintre
ele. Dar, daca nu vrea sa ia о astfel de decizie, va uza de diverse
mijloace pentru a asigura coerenta: el va face ca argumentele sa
fie prezentate de mai multe personaje - ca in dialog, piesa de
teatru, roman. Sau va prezenta chiar diversele opinii atribuindu-le
unor autori diferiji: pseudonimele sub care a scris Kierkegaard
reprezinta cea mai mare disociere la care ar putea conduce
dorinja de a face loc tuturor altemativelor, de a nu sacrifice nimic
din argumentele incompatibile4.
In genera], pentru a evita relele efecte ale unor argumente
incompatibile, oratorul va trebui s3 introduce о argumentare
complementarS, care va sublinia incompatibilitatea aparenta
dintre diversele argumente enuntate sau dintre acestea §i
credintele auditoriului §i care se va stradui sa previnS
inconvenientele lor. El va explica schimbarile de punct de vedere,
va prezenta ipotezele ca fiind succesive, va delimita aria de
aplicare a normelor astfel incat ele s3 nu se excluda.
Pentru a evita pericolul unui argument slab, vom spune ca
1 DEMOSTENE, Discursuri: pentru coroana, § 3.

2 Ibid., § 9.
3 Ibid., § 123.
4 Cf. P. L. HOLMER, Kierkegaard and ethical theory. Ethics, aprilie 1953, p. 159.
acesta nu a fost introdus decat in mod subsidiar. Daca ne temem

ca interlocutorul s3 nu subestimeze un argument care nu este
lipsit de forta, il vom putea transforma in miza dezbaterii,
obligand astfel adversarii s3-l ia in serios; intalnim aici tehnica ce
consta in a ne sublinia dinainte acordul cu privire la anumite
probe1.
In sfar§it, pentru a evita inconvenientele diversiunii, pentru a
ne inarma impotriva acuzatiei de a о practice, vom insista asupra
caracterului relevant a tot ceea ce avansam.
Pentru a evita s3 fim nevoiti sa folosim anumite argumente,
vom face in a§a fel incat partea adversa sa nu ocazioneze acest
lucru; daca una dintre parti renunta la audierea unor anumifi
martori, ea poate spera c3 cealalta parte va face la fel.
Totu§i, paliativul specific, dac3 ne temem de utilizarea unor
anumite argumente, va fi de a le 13sa subintelese 2. Exista
argumente de care este deplasat, periculos, ba chiar interzis s3
uz3m intr-un mod prea explicit. Nu ne putem referi la ele decat
prin insinuare, aluzie sau amenintand c3 ]e utiliz3m. Ameninfarea
poate face, de altfel, ea ins3§i parte din aceste argumente
interzise.
Aceasta semi-renuntare la anumite argumente face loc unor
figuri de renuntare care nu exprima numai moderatia oratorului 3.
Reticenta permite evocarea unei idei, lasand totodata auditorului
s3 fac3 dezvoltarea: aceasta dezvoltare va putea fi sugerata prin
anumite forme de exprimare, precum ritmul, aliteratia. Preteritia
este sacrificarea imagina- гй a unui argument. Acesta din urma
este schitat anuntand totodata c3 se renunta la el. lata, in acest
sens, un exemplu banal luat din Retorica pentru Herennius:
Despre copilaria ta, cand te-ai prostituat cu top, voi
vorbi cand voi crede c3 a venit momentul. Dar tac dinadins4.
Sacrificiul r3spunde convenientelor; el lasa sa se creada §i
c3 celelalte argumente sunt suficient de puternice pentru a ne
putea lipsi de acesta. Putem lega de preteritie acest pasaj in care
lui Demostene pare а-i repugna s3-§i faca propriul elogiu:

2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. II, § 73, p. 44.
3 Cf. § 98: Aprecierea fortei argumentelor, factor de argumentare.
Filip ne punea pe toti la incercare. Cum? Trimitand ceva

fiec3ruia personal, oferindu-ne bani §i, fifi aten(i, atenieni,
foarte mulp bani. Cum nu avea succes pe Iang3 cineva (nu-
mi revine mie s3 m3 numesc, dar faptele §i actele insele vor
deserrma omul), el credea c3 top, in comun, am accepta
banii oferip; astfel, cei care s-ar fi vandut personal ar fi la
adapost, daca noi top am participa, тЗсаг cu о mica parte, la
profitul comun1.
Este oare vorba despre о figura argumentativa? Unii ar ezita
sa о spuna, atat de normala pare inserpa in text; ne aflam, in orice
caz, in prezenta unui paliativ.
Uneori, semi-renuntarea este exprimata intr-un fel §i mai
indirect: о tacere semnificativa, ba chiar folosirea ostentativa a
unor argumente slabe, irelevante, pentru a marca faptul ca exista
§i altele.
Toate renuntarile, semi-renuntari, pot fi considerate concesii.
Totu§i, rolul principal al concesiei nu prive§te atat amploarea
argumentarii, cat intinderea pretenpilor §i dinamismul
acordurilor.
Concesia se opune mai ales pericolelor lipsei de masura; ea
exprima faptul c3 este rezervata о primire favorabila unor
argumente reale sau prezumate ale adversarului. Restrangand
pretenpile, abandonand anumite teze, renunpind la anumite
argumente, oratorul i§i poate face pozifia mai puternica, mai u§or
de ap3rat, poate dovedi in cadrul dezbaterii in acela§i timp fair-
play §i obiectivitate. V3zute sub acest unghi, efectele concesiei
trebuie apropiate de cele pe care le obpnem neeliminand in mod
sistematic dintr-un expozeu toate circumstanfele defavorabile2.
Concesia va fi totu§i dezastruoasa dac3 introduce о bre§3 intr-un
ansamblu in care toate elementele sunt presupuse solidare.
Dimpotriva, ea nu va avea decat efecte bune daca se bazeazS pe
elemente secundare. De aceea, departe de a ne irita din cauza
intrebarilor irelevante, trebuie s3 vedem in ele о ocazie favorabila
de a face concesii:
(...) c3ci intrebatorii, de cele mai multe ori, se afla in mare
incurcatura,

2 Cf. BENTHAM, Opere, 1.1: Tratal despre sofismele politice, p. 473.
daca li s-au acceptat atatea lucruri §i totu§i nu-§i ating tinta1.

Concesia da uneori najtere unei figura, epitropa, prin care,
spune Vico,
admitem adversarului chiar §i lucruri injuste, false, inepte
sau indoielnice
chiar, din exces de drept-1 (...)
Adesea, unui dintre interlocutori pare c3 il someaza pe
celalalt, fie sa recunoasca temeiul unei pozitii (recunoa§teti c3 am
dreptate in acest punct), fie sa recunoasca faptul ca este partizanul
unor anumite idei (,,recunoa$te c3 e§ti reacjionar", va spune
liberalul interlocutorului s3u conservator). In primul caz doar,
incerc3m s3 sesiz3m un acord care va putea servi direct bunului
mers al discutiei. In cel de-al doilea, incer- c3m sa minimalizam
argumentele adversarului, diminuand in ele ceea ce este serios §i
efectul. In ultimul, insinuam ca, dac3 el recunoa$te c3 este
reactionar, discutia va fi astfel facilitate: pe aceasta pozijie, mai
conforma cu faptele, discutia va putea lua о turnura nou3. In toate
cazurile, recunoa§terea pe саге о solicitam este considerata drept
о concesie, care trebuie s3-i aduc3 intr-o oarecare m3sur3 un
beneficiu adversarului, f3r3 de care nu am indr3zni s3 о cerem2.
De fiecare data cand il urm3m pe interlocutor pe propriul lui
teren, ii facem о concesie, dar aceasta poate fi plina de capcane.
Una dintre ele consta in a recunoa§te c3 pozitia adversarului
nu poate fi infirmata; renuntam s3 о combatem pe un anumit
plan; dar vom ar3ta in acela§i timp mica importanta a acestui
plan. Aceasta este atitudinea bine cunoscuta a neo-pozitivi5tilor
privitor la enunturile metafizice.
О alta forma este de a admite ceva, pentru a supralicita
imediat: recunoa§tem c3 opinia care vi se atribuie ar fi eronata,
neg3m chiar c3 ati exprimat-o, dar este pentru a formula una §i
mai dezagreabila.
Eu, s3-(i imput ospitalitatea lui Alexandru? (...) nu sunt
atat de nebun; afarS doar de cazul cand ar trebui s3-i numim
pe secerStori $i pe cei care fac о treaba oarecare pentru bani,
1 ARISTOTEL, Topica, cartea II, cap 5, 112 a,. (Ed. rom.: IRI, Bucure§ti, 1998, p. 345; n.t.)
2 Cf. J. PAULHAN, Entretieu sur des fails divers, pp. 135-138.
prieteni §i oaspeji ai celor care ii piatesc1.

Anecdota urmatoare, luata din Quintilian, tine de comicul
deneg3rii:
Domitia, sofia lui Passienus, se plange ca Junius Bassus,
invinuind-o de avarifie, a zis ca ea obi§nuie§te s3-§i vanda
incaltamintea invechita; Bassus a raspuns: ,,Z3u daca am
spus vreodata a§a ceva; dar am spus ca obi§nuie§ti s3-Ji
cumperi incaljaminte veche"2.
Negatia, in general, joaca un rol apropiat de cel al
concesiei: renuntam la о afirmajie pe care am fi putut-o
sustine, sau pe саге о sustin terti, dar p3strand о urma a
acesteia ca marturie a bogatiei de informatie §i de
clarviziune a celui care a recunoscut nonvaloarea unei
propozitii.
Comicul critica acest aspect al negatiei in acest pasaj din
Tristram Slwndy:
intr-un cuvant, opul meu e digresiv §i progresiv
totdeodata. Asta, bunul meu dorrm, e cu totul alta poveste
decat zilnica rotire a p3mantului in jurul osiei sale3.
Din aceasta semnificajie argumentative a negajiei rezulta c3
dubla negajie este rareori, in argumentare, echivalentul afirma(iei:
о formula precum ,,eu sunt muljumit de a nu fi fost obligat s3 nu
fi fost de faja" indica raporturi complexe, sugereaza ratiunile
ratiunilor noastre. Dubla negajie poate restabili intr-o forma
condensata о intreaga argumentare subiacenta.
Problemele pe care le pune amploarea, pericolele ei,
paliativele lor depind de pretentiile celor care argumenteaz3: ne
multumim oare cu о atitudine pasiva, ne multumim sa ne marc3m
clar dezacordul, refuzand, sprijiniti de motive, sa ader3m la
opiniile interlocutorului, sau dimpotriva, vrem sa modificam
punctul de vedere al acestuia, sa actionam asupra credintelor
sale? Prima atitudine permite utilizarea unor argumente care, in
1 DEMOSTENE, Discursuri: Pentru coroana, § 51. (Ed. rom.: Ed. pentru Literature,
Bucurefti, 1969, vol. 2, p. 200; n.t.)
3 Laurence STERNE, Viafa fi opiniunile lui Tristram Shandy, cartea I, cap. XXII, p. 64. (Ed.
rom.: Polirom, Ia§i, 2004, Gentleman, p. 78; n.t.)
cea de-a doua, ar fi periculoase; ea permite s3 se marcheze toate

punctele; cea de-a doua, cere menajamente, procedeaza prin
abordari succesive, prudente. De aceea problemele amplorii ar
trebui reluate §i examinate in functie de fiecare situatie
argumentativa.
§ 103. Ordine §i persuasiune

Ordinea chestiunilor de tratat, ordinea argumentelor de
dezvoltat, a preocupat, dintotdeauna, sub aparenta notiunilor de
expunere, de dispunere sau de metoda, pe teoreticienii dialecticii
§i mai ales ai retoricii.
Nu trebuie sa ne mir3m de acest lucru, caci in argumentare
$i nu in demonstrate se pun esentialmente aceste probleme.
Intr-o demonstrate formala, se pleaca de la axiome pentru a
ajunge la teoreme. Exista deci о ordine. Dar importanta sa este
limitata, pentru ca variantele ei sunt strict echivalente. Putin
intereseaza, intr-adev3r, ordinea in care sunt prezentate axiomele,
putin intereseaza succesiunea etapelor, cu conditia ca fiecare
dintre ele sa poata fi parcursa cu aplicarea regulilor de inferenta
adoptate.
Numai daca se tine cont de adeziunea spiritelor, daca se
trece de la un punct de vedere formal la un punct de vedere
psihologic, argumentativ, va c3pata importanta ordinea in
demonstrate: cand, in loc s3 consideram axiomele drept arbitrare,
suntem preocupati de caracterul lor evident sau acceptabil; cand,
in alegerea etapelor, suntem preocupati de mai marea sau mai
mica inteligibilitate a vreunui ordin demonstrate. A§a se face c3
Wertheimer a aratat, prin interesante experience, ca intelegerea
unor anumite demonstratii matematice difera in functie de felul in
care se prezinta figura care le ilustreaza. Variantele nu mai sunt
atunci echivalente, in acest caz, pentru ca ne-am indepSrtat de
conditiile pur formale ale demonstratiei pentru a analiza forta
persuasi- v3 a probelor1.
intr-o argumentare, in orice caz, ordinea nu poate fi
indiferenta: adeziunea depinde intr-adev3r de auditoriu. Or, pe
masura ce se deruleaza argumentarea, situatia acestuia se
modifica, prin insufi faptul acestei argumentari, §i aceasta oricare
1 M. WERHEIMER, Productive Thinking, cap. I: „The area of the Parallelogram".
ar fi primirea facuta argumentelor. Conditionarea auditoriului, о

§tim, se poate realize prin orice mijloace auxiliare: parfumuri,
muzica, adunari de mase; dar ea se realizeaza, de asemenea, in
maniera discursiva. Discursul nu-1 lasa deloc pe auditor a§a cum
era la inceput; dar nici nu-i modifica credintele intr-o maniera
ineluctabila, a§a cum о fac verigile unei demonstrate. Cad, daca
ar fi a§a, ordinea nu ar avea deloc intreaga sa greutate. Tocmai
pentru ca modificarile auditoriului sunt in acela$i timp efective §i
contingente, conteaza atat de mult ordinea adoptata.
Acest lucru este valabil atat pentru diversele incarnari ale
auditoriului universal, cat §i pentru auditoriile particulare. La
prima vedere, ordinea nu conteaza pentru auditoriul universal.
Dar auditoriul universal este, ca §i celelalte, un auditoriu concret,
care se modifica in timp, odata cu conceptiile pe care §i le face
oratorul despre el.
In deliberarea intima, ordinea pare, de asemenea, s3-§i
piarda orice importanta. Nu este adev3rat, fara indoiala. Cel mult
putem admite ca reluarea, intr-o ordine noua, este aici mai
u§oar3. Ea poate chiar constitui noua argumentare pe саге о vom
opune celei dintai pentru a le confrunta.
Daca argumentarea este esenjialmente adaptare la auditoriu1,
ordinea argumentelor unui discurs persuasiv ar trebui s3 Jin3 cont
de toji factorii susceptibili de a le favoriza primirea de catre
auditori. Trei puncte de vedere cel pujin pot fi adoptate in
alegerea ordinii persuasive: cel al situajiei argumentative, adica al
influenjei pe саге о vor avea etapele anterioare ale discujiei
asupra posibilitajilor argumenta-
1 Cf. § 4: Auditoriul in calitate de construcjie a oratorului.

Interactiunea arguineiitelor 597
five ale unui orator; cel al condijionarii auditoriului, adicS al

modificarilor de atitudine generate de discurs; in fine, cel al
reactiilor pe care le suscita, in auditoriu, perceperea unei ordini
din discurs.
Este vorba, in cele trei cazuri, despre efectele asupra
auditoriului; ceea ce distinge aceste trei perspective este ca, in
prima, ne gandim mai ales la premisele pe care auditoriul este
determinat progresiv sa le admita; in cea de-a doua - care va face
obiectul paragrafului nostru viitor - ne gandim mai ales la
efectele succesive suferite de auditor; in cea de-a treia, in sfar§it -
care va face obiectul ultimului nostru paragraf -, consideram
ordinea discursului ca materie de reflectie.
Intr-o demonstrate, totul este dat, fie ca este vorba despre un
sistem ipotetico-deductiv, fie ca axiomele sunt furnizate de
intuijia rationala sau sensibila. In argumentare, dimpotriva,
premisele sunt labile. In timpul argumentarii, ele se pot imbogati;
dar ele sunt, de altfel, tot precare, intensitatea cu care se adera la
ele se modifica. Ordinea argumentelor va fi deci dictata in mare
parte de dorinta de a degaja noi premise, de a da prezenta unor
anumite elemente §i de a obtine anumite angajamente din partea
interlocutorului1.
Ordinea in care aceste angajamente se obtin nu este
indiferenta. Se §tie ca, in cursul unor interminabile §edinte de
dupa razboi dintre reprezentantii Statelor Unite, ai Frantei, ai
Marii Britanii §i ai U.R.S.S., ace§tia au discutat la nesfar§it
despre stabilirea ordinii de zi a nego- cierilor lor. In mod normal,
„a negocia", nu inseamna a discuta §i a persuada; inseamna a face
concesii reciproce, iar ordinea problemelor nu ar fi trebuit sa
exercite atata influenta daca, privind aceste probleme ca legate, s-
ar fi negociat cu dorinta de a reu§i. Dar lipsa de spirit de
intelegere facea in a§a fel, incat condijiile erau mai degraba cele
ale unei discutii decat ale unei negocieri. De unde preeminenta
data ordinii, caci orice pozitionare constituia un angajament fara
contrapartida.
In discutia cu intrebari §i raspunsuri se manifesta cel mai
clar acest rol al angajamentelor. intr-adevar, modificarea situatiei,
in cursul unei argumentari, este intotdeauna profunda, fie ca este
vorba despre discurs continuu, fie de controversa. Dar, in primul

caz, numai oratorul enunta luari de pozitie; in cel de-al doilea, ne
indreptam catre о concluzie bazandu-ne pe puncte de sprijin
succesive care rezulta din angajamente explicite ale auditorului.
Faptul de a putea intreba, de a alege dupa plac intrebarile §i
ordinea in care ele sunt puse, este un avantaj incontestabil pentru
cel care argumenteaza. De utilizarea abila a acestui privilegiu
depinde eficacitatea metodei socratice.
intrebarile tind adesea sa ne determine sa facem о alegere
intre mai multe posibilitati; ele nu dau in acest caz decat о
informatie in legatura cu opiniile interlocutorului, dar raspunsul
este tot un angajament §i adesea о adeziune la ceea ce pretinde
oratorul. Or, nu trebuie sa ascundem ca, in ultima instanta,
discutia vizeaza in general sa modifice о opinie, ca ea presupune
deci un dezacord fundamental intre parti. De aceea, ordinea
adoptata pentru intrebari va avea adesea drept scop pe acela de a
masca oricat de mult timp posibil raportul dintre aceste acorduri
partiale §i dezacordul fundamental: intrebari prezentate fara о
ordine aparenta1, intrebari сЗгога nu li se percepe importanta 2, ba
chiar intrebari inutile3.
In cursul celor mai multe discutii, cei doi interlocutori se
bucura de privilegiul de a intreba §i de a alege in parte ordinea
argumentelor lor. Ei se bucura, de asemenea, de posibilitatea de a
da anumitor elemente prezenta.
In aceasta privinja, un studiu recent4 a aratat c3, daca
discutia dirijata permite, intr-o problema concreta - era vorba
despre organizarea muncii -, sa se ajunga la о solufie pe care
grupul о considera satisfacatoare, dar la care, fara aceasta dirijare,
el nu ar fi ajuns, este mai ales datorita ordinii puse in dezbatere
de cineva care §tie catre ce concluzie ar fi de dorit sa se mearga.
Cad ordinea este, de asemenea, una dintre conditiile care
determina amploarea; este selectarea a ceea ce va fi luat in
considerare de catre participanfi. Nu avem grija numai ca
1 Cf. ARISTOTEL, Topica, cartea VIII, cap. 1,156 я; Refutari sofistice, cap. 15,174 a;
SCHOPENHAUER, Dialectica eristica, p. 59 (Stratagema a IX-a).
2 Ibid., p. 57 (Stratagema a VH-a).
3 ARISTOTEL, Topica, cartea VIII, cap. 1,157 a; cf. § 101: Pericolele amplorii.
4 Norman R. F. MAIER, The quality of group decisions as influenced by the discussion
leader, Human relations, vol. Ill, 2,1950, pp. 162-163.
reflectia individual sa nu se rataceasca pe piste gre§ite, ci ?i - §i

acest ultim punct este cel mai interesant - ca unele carari utile s3
nu fie pre- matur abandonate, adica s3 le dam unor anumite
premise о prezenta suficienta pentru ca ele sa serveasca reflectiei
drept punct de plecare.
Aceasta preocupare de a orienta gandirea in directii propice
inainte de a merge mai departe este, fara indoiala, baza unor
anumite figuri, precum subjectiunea (sustentatio)x. Intrebam,
r3spundem noi inline imediat, dar acest raspuns nu este decat о
ipoteza care, cel mai adesea, va fi respinsa de autorul ei.
Anumite argumente nu pot fi intelese, admise, decat daca
mai cunoa§tem §i altele. Ordinea este in acest caz impusa. Uneori
chiar putem spune ca argumentul este constituit de aceasta
ordine, precum argumentul directiei, al gradarii, al amplificarii.
Nu tot asfel se intampla oare cu orice argument? Nu exista
aproape niciodata modificare de ordine care s3 nu fie, in acela§i
timp, modificare de argument sau, mai bine, crearea unui
argument nou. Chiar intr-o demonstrate formala, in care
variantele de ordine sunt echivalente, etapele nu sunt doar
modificate in in§iruirea lor dar, in acelaji timp, operative
efectuate pot fi altele. In argumentare, modificarea ordinii nu este
aproape niciodata о simpla permutare. Aceasta se aplica chiar §i
la ceea ce am putea considera drept elemente ale argumentarii.
Intrucat este vorba, in general, intr-o argumentare despre a ne
asigura de premise ferme, putem admite ca expunerea unor fapte,
adica a ceea ce se bucura de cel mai larg acord, va fi plasat
favorabil la inceputul unui discurs. Majoritatea memoriilor
§tiintifice, a expunerilor politice, juridice procedeaza in acest
fel. Dar nu trebuie s3 uitam ca faptele, daca joaca un rol
important ca element de acord, nu sunt adesea admise decat
pentru c3 interpretarea lor r3mane deschisa. A§a cum remarcS
foarte bine Quintilian:
„Omorul a fost comis de tine, c3ci ai avut imbracamintea plina de
sange". Argumentul apasa mai pufin greu, cand acuzatul
recunoajte,
decat atunci cand, daca neaga, e dovedit mincinos. C3ci daca
recunoa^le,
imbracSmintea a putut fi plina de sange $i din alte cauze1.
Acelea§i fapte, precedate de interpretarea lor, nu s-ar bucura
1 QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. II, § 23, p. 27.
fara Indoiala de adeziunea unanima §i ar suscita disocieri intre

aparenta §i realitate. inseamna sa se spuna ca locul dat
elementelor modifica semnificajia lor.
Argumentele pot fi totu§i privi te, intr-o oarecare masura, ca
enunturi distincte care interacjioneaza, desigur, dar care pot fi
dispuse cu о mare marja de libertate. Astfel, elogiul unui personaj
poate, dupa caz, preceda sau urma afirmatia ca este propus ca
model. De asemenea, argumentele convergente pot fi grupate sau
impra§tiate, fara ca aceasta impra§tiere sa excluda efectul de
convergenta. Solufia aleasa nu va permite totu§i niciodata sa
арагЗ repercusiuni asupra argumentarii. Gruparea argumentelor,
in special, va accentua efectul de convergenta, in timp ce
impra§tierea il va atenua. De aceea, intr-o acuzatie, persoana
acuzatului va putea constitui in mod util un centru catre care
converg strans toate sagetile, in timp ce, in арЗгаге, se va face in
a§a fel incat ansamblul argumentelor care sunt respinse sa арагЗ
ca un mozaic de piese deta§ate а сЗгог legatura este cat se poate
de imperceptibila1. La fel se vor grupa in mod util exemplele
pentru a favoriza generalizarea; §i tot a§a se vor grupa in mod util
argumentele adversarului intre care se dore§te sa se arate о
incompatibilitate. In general, intr-o discutie, ratiunile care fac sa
se adopte о ordine de catre una din p3rfi ar trebui sa tinda sa
determine adoptarea unei ordini diferite de catre partea adversa.
Dar alte consideratii ne vor detuma adesea de la о astfel de
perturbare2.
§ 104. Ordinea discursului §i condifionarea auditoriului

Se poate reduce о expunere demonstrativa, precum cele din
tratate de geometrie, la enunful tezei urmat de demonstrarea ei.
Un discurs argumentativ va fi aproape intotdeauna mai complex.
S-a recunoscut acest lucru dintotdeauna, iar Platon enumerS, cu
о complezenta destinata s3 le ridiculizeze, p3rtile discursului
laudate de sofifti3; Aristotel nu este deloc mai pujin sever 4;
majoritatea autorilor antici admit totu?i c3 discursul judiciar
1 Ibid., vol. II, cartea V, cap. XIII, § 15 (ed. rom., p. 96; n.t.).
2 Cf. § 105: Ordine §i metoda.
3' PLATON, Phaidros, 266 d-267 a.
4 ARISTOTEL, Retorica, cartea 111, cap. XIII, §§ 3-5,1414 л-1414 b
comporta in mod normal, pe pujin, exordiul, naratiunea, proba,

refutarea, concluzia, epilogul; in discursul deliberativ, cele doua
prime parti ar fi mai putin utile1.
Este de remarcat faptul ca, printre partile discursului, cea
care, la prima vedere, va parea cea mai putin utila, exordiul, a
retinut totu?i atentia tuturor. Aristotel, Cicero, Quintilian trateaza
indelung despre el2; autorul Retoricii pentru Herennius se lauda
c3 ar fi fost primul care i-аг fi recunoscut anumite modalitati3. Or,
exordiul este partea discursului care vizeaza in modul cel mai
specific sa actioneze asupra dispozitiilor auditoriului. De aceea
ne va retine atentia aici.
Scopul s3u va fi de a ca§tiga de partea sa auditoriul, de а-i
capta bunSvoinja, atentia, interesul4. El va furniza, de asemenea,
anumite elemente din care se vor na§te argumente spontane
avand discursul §i oratorul ca obiect.
Aristotel il compara cu prologul §i cu preludiul 5, ceea ce
pare a face din el о capodopera, a c3rei semnificatie ar fi mai ales
estetica6. Dar in multe cazuri el este indispensabil efectului
persuasiv al discursului. El asigura conditiile prealabile
argumentarii7. Intr-adevSr, in timp ce exordiul poate fi scurtat, §i
chiar suprimat cind aceste conditii prealabile sunt complet
asigurate, el devine indispensabil daca trebuie sa completam
aceste conditii pe cutare sau cutare chestiune, §i mai ales in ceea
ce prive§te calitatea oratorului, raporturile sale cu auditoriul,
obiectul sau oportunitatea discursului.
Oratorul va incerca, tn exordiul s3u, s3-§i fac3 cunoscuta
competenta, impartialitatea, onestitatea,
C3ci auditorii sunt atenfi mai ales la cei cinstiti8.
1 R. VOLKMANN, Rhetorik der Griechen uud Roiiier, p. 33.

2 ARISTOTEL, Retorica, cartea III, cap. XIV, 1414 b-1416 a; CICERO, De Inveutione, cartea I,
§§ 20 §i urm.; QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea IV, cap. I, § 5.
3 Retorica pentru Herennius, cartea 1,16.
4 CICERO, De Oratore, cartea II, § 323; QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea
IV, cap. I, § 5.
5ARISTOTEL, Retorica, cartea III, cap. XIV, § 1,1414 b.
6 A. Ed. CHAIGNET, La rhetorique et son histoire, pp. 359-360.
74 Cf. I Parle: Cadrele argumentarii.
8 ARISTOTEL, Retorica, cartea III, cap. XIV, § 7. (Ed. rom.: IRI, Bucure$ti, 2004, p. 347;
DacS discursul pretinde a convinge auditoriul universal,

exordiul nu va fi totu§i deloc exclus: oratorul !§i va arata mai ales
respectul pentru fapte, pentru obiectivitatea sa.
Simple remarci preliminare ii vor da uneori oratorului un
prestigiu util. Daca Robert Browning face ca apologia episcopului
Blougram sa inceapa cu cateva aluzii dispretuitoare la adresa
decoratiei arhitecturale a bisericii sale, pentru poet, este fara
indoiala modul de a situa discursul §i personajele in spiritul
cititorului s3u, dar este, de asemenea,
- §i din acest dublu rol vine intreaga justificare a acestor
cateva versuri
- un fel de exordiu care confera episcopului, in ochii
interlocutorului sau, avantajele unui om rafinat, cu gust delicat1.

Oratorul se va stradui mai ales sa puna in valoare calitatile
de care ne-am putea indoi §i а сЗгог absenta ar dauna creditului
s3u; cel care este acuzat in mod obi§nuit de о prea mare abilitate
va incerca sa ca§tige increderea publicului; cel care prin situatia
lui sociala, prin interesele sale, prin antecedente este presupus
arogant, strain sau ostil auditoriului sau, va incepe prin a dezminti
о astfel de banuiala, insistand asupra comuniunii sale cu
auditoriul1. Aluzia la prietenia dintre doua popoare, aluzia la un

fapt de cultura comun, un citat bine ales vor fi de ajuns pentru a
suscita increderea, aratand ca exista intre orator §i auditoriu о
comuniune de valori.
Exordiul va fi intotdeauna adaptat la circumstanjele
discursului, la orator §i la auditoriu, la afacerea tratata, la
eventualii adversari.
Nimic nu ilustreaza mai bine aceasta exigenja decat
declaratia preliminar3 ,,eu nu sunt un orator" §i alte precautii mai
mult sau mai putin echivalente. Recomandabila adesea, ea este
sever criticata de Dale Carnagie1. Adica, daca permite evitarea

acuzafiei de procedeu1, evita- геа ca о parte a forfei unui

argument s3 nu fie transferata asupra talentului oratorului 1, ea nu

poate conveni celui care, fara о mare reputatie §i fara sa fie
obligat la aceasta, ia cuvantul sau ia in mana pana. In acest caz,
dificultatea consta in a avea о audienta satisfacatoare, iar exordiul
care insista asupra faptului ca e?ti inabil sau incompetent nu
contribuie deloc la aceasta. Caton i§i batea joc de acel autor care
incepea cu a se scuza ca serie in greaca cata vreme nimic nu-1
obliga s-o faca1.

In anumite circumstante, departe de a-§i minimaliza
abilitatea oratorica, oratorul poate chiar, daca se bucura de о
reputatie satisfacatoare, sa se prevaleze de ea. Precum Isocrate, la
inceputul Panegiricului Atenei, iar aceasta pentru a arata mai bine
ca, in peroratie, oricare i-аг fi talentul, sarcina il depa§e§te1.

Exordiul care se refera la auditoriu va viza sa stimuleze
amorul propriu al acestuia, facand caz de capacitatile lui, de
bunul s3u simt, de bunavointa sa. Predicatorul care se adreseaza
public lui Dumnezeu pentru а-i cere ca inimile oamenilor sa se
deschida1, recunoscand de altfel in acest fel ca argumentarea sa

nu va fi deloc о argumentare constrangatoare, dispune favorabil
auditoriul prin chiar aceasta invocatie.
Exordiul care se refera la subiect va atrage atentia asupra
interesului pe care acesta din urma il prezinta prin importanta
sa, prin caracterul s3u extraordinar, paradoxal, prin faptul ca este
neglijat, neinteles sau deformat1. Se va trata, de asemenea, despre

oportunitatea discursului, aratand de ce este momentul de a vorbi,
prin ce impun circumstantele sa iei pozitie. Exordiul va varia
dupa cum actiunea este „nobila, confuza, paradoxala sau
rusinoasa"1.
Exordiul este uneori inutil sau este inlocuit de alte tehnici:
prezentarea oratorului de catre un pre§edinte de §edinta nu are alt
scop decat de a-1 dispensa pe orator de a-§i face propriul elogiu 1.

Pe de alta parte, exordiul, atunci cand este perceput ca procedeu
destinat sa atenueze insuficienta anumitor conditii prealabile,
poate atrage asupra acestui defect atenjia auditoriului. De aceea
multi oratori, facand caz de corelajia dintre amploarea exordiului
§i lacunele pe care trebuie sa le umple el, i§i vor centra Intreg
exordiul pe inutilitatea celui din urma. Aceasta presupune,
evident, ca auditoriul este con§tient de ratiunile care justified In
mod obi§nuit exordiul. О data in plus vedem aici ca
argumentarea presupune adesea la auditoriu cunoa§terea, cel
putin intuitiva, a regulilor ei.
S3 adaug3m ca, in momentul unei articulari importante a
discursului, oratorul introduce uneori un nou exordiu, apropriat
inadins. V. Goldschmidt a notat pe buna dreptate c3, in
dialogurile platoniciene:
Aceste invocafii solemne ale zeilor sunt cu totul altceva
decat fioriturile literare sau dramatice §i, in multe cazuri,
subliniaza importanta filosofica a pasajelor1.

Dupa ce auditoriul a fost pregatit s3 asculte ceea ce
constituie materia propriu-zisa a discursului, trebuie oare sa
incepem prin a indica teza pe саге о vom арЗга sau, dimpotriva,
trebuie sa tragem concluziile dupa ce ne-am dezvoltat
rationamentele? In Partitiones Oratoriae, Cicero sfatuie§te s3 se
procedeze diferit, in functie de genul argumentarii:
Sunt insa doua genuri de argumentare: unui dintre
acestea se refera direct la infelegere, altul se pleaca spre
afecte. In mod direct, atunci cSnd oratorul a pus in faja ce
voia sa probeze §i a luat argumente din cele pe care se
sprijinea; ji, dupa confirmarea acestora, s-a intors inapoi ji,
contrar, selecteaza, mai intai, cele ce vrea §i le confirms;
apoi, dupa ce sufletele s-au inflScSrat, introduce, la sfar§it,
1
ceea ce trebuia pus la inceput .
Teza care nu cere о pregatire deosebita a auditoriului, pentru
c3 nu confine nimic extraordinar sau focant, ar trebui enunfata
inc3 de la inceput1. Teza orienteaza discursul, dar ea este §i о

pozifionare, un angajament al oratorului. Enuntarea sa imediata
are avantajul de a-i lumina pe auditori; este о ocupare a terenului.
Dar о alta tacticS consta, pentru orator, in a intarzia angajamentul
§i a-§i formula teza in functie de derularea discutiei, astfel incat
sa tina cont de obiectiuni §i sa se prezinte cu о propunere care sa
aiba toate §ansele sa fie admisa-1. Avantajul de a vorbi in primul
sau in al doilea rand trebuie sa fie analizat in functie de
considerable precedente. Ele sunt cele care, in parte, vor
determina ordinea argumentelor din discurs.
In mSsura in care aceasta ordine poate fi fixata in mod liber
de catre orator, unui dintre factorii de care vom tine cont este
forta argumentelor. Cand aceasta este irezistibila, putem
restrange argumentarea, putem fi multumiti de argumentul de
care suntem siguri ca va convinge. Dar nu se intampla decat
foarte гаг astfel1. Cand dispunem, pentru a ne sustine teza, de un

anumit numar de argumente, cum trebuie sa le aranjam?
Trei feluri de ordine au fost luate in considerare: ordinea de
forfa descrescatoare, ordinea de forja crescatoare §i, in sfar§it,
cea mai recomandata, ordinea homerica, sau nestoriana, numita
astfel pentru ca Nestor plasase in mijlocul trupelor sale pe cele
mai putin sigure1; conform acestei ordini, trebuie sa incepem §i

sa sfar§im prin argumentele cele mai puternice1.

Inconvenientul ordinii crescatoare este ей prezentarea la
inceput a unor argumente mediocre !l poate indispune pe auditor
§i-l poate face recalcitrant. Inconvenientul ordinii descrescatoare
consta in а-i parasi pe auditori pe fondul unei ultime impresii,
posibil defavorabila, adesea singura r3masa prezenta in spiritul
lor. Chiar pentru a evita aceste doua pericole se preconizeaza
ordinea nestoriana, destinata sa puna in valoare, oferind chiar de
la inceput sau in ultimul moment, argumentele cele mai solide,
toate celelalte fiind grupate in mijlocul argumentarii.
S3 remarc3m faptul ca aceste consideratii presupun ca forja
argumentelor гйтапе aceeaji oricare ar fi locul lor in discurs. Or,
adesea numai datorita pregatirii cu ajutorul unor argumente
prealabile va рЗгеа puternic un argument. A§a se face ca, in
Julius Caesar de Shakespeare, Antoniu nu dezvaluie decat la
sfar§itul discursului argumentul-maduca, testamentul lui Cezar in
favoarea poporului, §i aceasta dupa ce a creat intreg contextul
care ar face ca acestui testament sa i se atribuie interpretarea
dorita1.
Ordinea argumentelor va trebui deci sa fie cea care le va da
cea mai mare forta: se va debuta, in general, cu cel a c3rui forâ
este independenta de cea a celorlalte. In dubla арЗгаге, orientata
in acela§i timp asupra faptului §i dreptului, ordinea nu este
indiferenta: vom incepe intotdeauna cu арйгагеа cea mai
puternica, sperand ca convingerea stabilita de primul punct va
contribui la a-1 face acceptat pe al doilea 1. In general, trebuie sa

prezentam argumentele intr-o astfel de ordine ca ele sa para
plauzibile dat fiind faptul ca §tim deja elementele dezbaterii. In a
sa apologie a Cre§tinismului, Pascal recomanda о ordine in care
dovada adevarului nu vine decat atunci cand a fost creat cadrul
care о va face admisa cel mai u§or:
(...) trebuie s3 incepem prin a le ar3ta c3 religia nu este deloc
potrivnica
rajiunii; venerabila, ea trebuie mai intai respectata, apoi s-o
facem
placuta, in a$a fel incat ei s3 doreasca ca ea s3 fie adev3rata
§i pan3 la urm3 s3 dovedim c3 e adevarata1.

Cand о obiectie grava poate apSsa pe Intreaga derulare a
discursului, nu servejte la nimic sa avansSm argumente care ar fi
toate interpretate in funcjie de aceasta obiecfie. Mai intai ea
trebuie respinsa pentru a I3sa camp liber unor interpretari mai
favorabile1. Quintilian sfatuise, din acelea§i motive, s3 se inceapa

prin a respinge о acuzafie care face s3 planeze о indoiala asupra
integritytii morale a acuzatului, afara numai daca anumite
prejudicii mai putin grave sunt in mod manifest false; in acest caz,
trebuie sa se inceapa prin a le respinge, pentru а-i lipsi pe
acuzatori de orice credit1.

In unele cazuri, nu vom a§tepta ca acuzatia sa fie formulata;
о vom respinge anticipat. Aceasta procedura nu este fara
inconvenient. Ea obliga la a enunja acuzatia, atribuind astfel
adversarului idei pe care nu le-аг fi avut intotdeauna sau pe care
nu ar fi indraznit intotdeauna sa le exprime. Respingerea
anticipata implica faptul ca acuzatia este normaia, ca trebuie
deci sa tinem cont de ea. Ea poate face loc din acest motiv unor
efecte comice, a§a cum о arata aceasta anecdota citata de
Quintilian:
Fulvius Propinquus, pe care trimisul imp3ratului il
intreba dac3 documentele aduse de el erau semnate,
1
r3spunse: „Da, domnule, iar senmatura nu este falsa" .
Cand ia forma unei obiectii pe care ne-o facem noua in§ine,
respingerea anticipata poate da na§tere unei figuri, prolepsa,
argumentativa in cel mai inalt grads.
Aceasta respingere anticipata poate lua de asemenea forma
unei concesii. Am vazut deja avantajele acesteia1. Posterioara unei

remarci a adversarului, ea constituie un compromis. Dar
anterioara, plasata mai ales la inceputul unui discurs, ea consta in
a ne apSra, dinainte, de neglijarea unei valori sau a unui fapt
important. Ea imparta§e§te avantajele §i inconvenientele
refutSrii anticipative. Ea poate urma, de asemenea, enuntSrii unor
argumente slabe, poate confirma buna credinta a oratorului. Este,
dupa parerea lui Quintilian, una din ratiunile care pot incita la a
debuta prin argumente slabe, care vor fi imediat abandonate 1.

Vedem aici о anumita legatura foarte stransa, intre locul dat
argumentelor §i rolul care li se atribuie in conditionarea
auditoriului.
Descalificarea adversarului, daca trebuie sa se recurga la ea,
va fi plasata, in acuzatie, la sfar§itul discursului, iar in replica, la
inceput1. Vechii oratori aveau obiceiul, in dezbaterile judiciare,

s3-§i termine discursul printr-un atac impotriva celui pe care il
acuzau, astfel incat sa iniature, dinainte, orice valoare a pledoariei
acestuia; cel care se арЗга, dimpotriva, trebuia sa reca§tige, in
exordiu, bunavointa auditorilor §i a judecatorilor sai, straduindu-
se sa modifice starea de spirit defavorabila creata de peroratia
adversarului sau. in acest caz, ca in majoritatea celorlalte, ordinea
discursurilor fiind adaptare la auditoriu §i la situatia
argumentativa, toate regulile pe care le-am putea formula in
aceasta privinfa sunt functionale. Precepte mai precise nu sunt
decat codifi- carea a ceea ce reu§e§te in mod normal, dar acest
normal din care se inspira ei nu are el insu§i nici о stabilitate.
Tactica utilizata va varia, de altfel, in functie de caracterele
auditoriului. Aristotel notase ca anumiti auditori dau dovada de
mai mult simt critic la sfar§it decat la inceputul unei dezbateri 1;

pentru altii va fi invers. Reactiile scontate vor putea fi de ordin
emotiv. Vom merge pana la a incita gradual auditoriul la furie 1.

Pe masura ce tactica utilizata speculeaza slabiciunile
interlocutorului, care nu par a trebui s3 fie imparta§ite de tofi, §i
mai ales de auditoriul universal, succesul pe care-1 otyinem i§i
va pierde din valoare in ochii tertilor. Nu exista totu$i limita
tran§anta intre tehnicile ordinii destinate auditoriului universal ji
cele care nu au valoare dec3t pentru un auditor particular, c3ci
auditoriul universal va coincide intotdeauna, prin anumite
tr3saturi, cu omul real, concret; el nu se va indep3rta de un
auditoriu particular decat in masura in care concepfia pe care ne-
o facem despre el transcende anumite auditorii particulare
determinate. '
Pe de alta parte, reactiile unui auditoriu dat, chiar dac3 pot fi
interpretate in termeni psihologici, ba chiar politici, nu sunt foarte
adesea mai putin explicabili §i justificabili prin ratiuni care ar
putea fi admise de catre auditoriul universal §i care s3 fac3 aceste
reacfii intr-o anumita masura rationale.
g 105. Ordine §i metoda

Fara indoiala, ordinea face obiectul unei alegeri care nu are
alta regula decat cea mai buna adaptare posibila la starile
succesive ale auditoriului, a§a cum §i le imagineaza oratorul, iar
acesta din urma va putea chiar revendica un fel de drept de a
I3sa fiecare pledant s3 foloseasca planul ji арЗгагеа pe care
le-a ales ?i
1
adoptat .
Totu§i Demostene, dupa ce a cerut astfel deplina libertate,
declara, in aceea§i pledoarie:
(...) voi adopta aceeaji ordine ca cea a plangerii pentru a v3
vorbi
succesiv, despre fiecare punct, §i nu voi omite nimic cu bun3
1
?tiin(a .
Simpia curtoazie fata de auditor pentru а-i u$ura sarcina? О
cutuma de urmat?
Aceasta ne conduce catre un punct foarte important: acela ca
ordinea adoptata poate fi, ea ins3§i, subiect de reflectie pentru
auditor, §i, pe aceasta cale, poate influenta direct rezultatul
argumentarii. Am subliniat de multe ori argumentele spontane
care au discursul ca obiect
§i ale ейгог efecte se suprapun celor ale argumentelor

enuntate1. Ordinea argumentelor furnizeaza un astfel de caz

remarcabil.
Pentru a fi obiect de reflectii, trebuie ca о ordine sa poata fi
inteleasa ca atare. A§a vor sta lucrurile de fiecare data cand
ordinea enunturilor este legata de о ordine exterioara discursului,
cunoscuta auditorilor, sau care cel putin poate fi imediat inteleasa
de ei. Ordinea cronologica, atunci cand este adoptata pentru
expunerea faptelor, ar fi exemplul cel mai caracteristic de ordine
exterioara discursului. Ea reprezinta, se pare, forma cea mai
simpia a acelei „ordini naturale" care i-а preocupat atat pe
teoreticieni1.
Dar aceasta ordine cronologica este departe de a fi singura
care poate servi, pentru auditor, drept schema de referinta. Astfel,
cutuma oratorica furnizeaza §i ea scheme care, ca tipare, par
exterioare discursului particular; §i vedem ca este greu sa
discernem, mai ales la audierea discursului continuu, partea
care-i revine obi§nuintei, traditiei, din percepfia discursului ca
garant al unei ordini normale.
Ordinea adoptata de adversar nu este mai putin apta sa
serveasca drept schema de referinta. §i, de asemenea, vreo parte a
discursului deja pronuntat de orator §i care va servi drept schema
argumentativa, aceluia§i orator, intr-o a doua parte a expunerii
sale. Mai mult, se pare ca este posibil ca anumite argumente sa fie
intelese in functie de ritmul pe care l-au sugerat: ne putem intreba
daca soritul chinez nu-§i trage о parte a eficacitatii sale din
schema pe саге о amorseaza: primele verigi ar determina
infelegerea urmatoarelor, ca elemente succesive ale unei aceleia§i
inaintari; la fel ar sta lucrurile cu anumite analogii, cu anumite
duble ierarhii.
Ordinea exterioara, precum ordinea cronologica, obi§nuita,
§i de asemenea ordinea n3scuta din argumentare ar constitui ni§te
bune forme care se deruleaza in timp, cu toate caracterele pe care
phihologia „gestaltista" le-a dat acestui termen, adica u§or
sesizabile, satisfacatoare pentru spirit, ba, mai mult, susceptibile
de a readuce la ele percepfiile care s-ar indeparta u§or $i, de
asemenea, de a permite anumitor elemente sa-§i gSseascS locul
intr-o serie. Astfel, este posibil ca anumite argumente subinjelese
sa fie injelese grajie locului pe care il ocupa intr-o astfel de
succesiune ordonata.
Buna forma, prin insu§i faptul c3 se desfSjoarS in timp, se
caracte- rizeazS adesea printr-o intensitate sporita, о insumare.
Aja se intampla, spre exemplu, in gradatie (climax) care este о
figura de ordine. Legatura verbala dintre clauzule, repetijia unor
anumiji termeni sugereaza о cre§tere de intensitate. Repetitia nu
da numai prezenta1, ea face mai mult. Dup3 cum spune Quintilian

„inainte de a ne ridica la ceva mai important, ne oprim la cele
precedente"1. Pasajul urmator, luat din Demostene, este dat

adesea ca exemplu in acest sens:
Dup3 ce toji m-au aprobat, $i nu s-a auzit nici un glas
impotriva, eu nu m-am m3rginit Ia aceasta $i am facut о
declarajie scrisa. Nu m-am mulfumit nici cu propunerea
scris3; f3r3 a fi plecat in aceasta misiune, $i nici s3 merg ca
sol f3r3 а-i convinge pe tebani-1.
Este oare vorba despre actiuni care cer din ce in ce mai multa
determinare? Nu este vorba oare tot atat de bine despre lacuna din
ce in ce mai slaba in actiune? Punctul de vedere difera fara
indoiala dup3 auditori. Dac3 nu vorbim deloc despre о figura care
ar fi anticlimax, este pentru c3 percepfia unei ordini poate fi
conceputa, aproape intotdeauna, ca о progresie.
Raporturile dintre discurs §i seria exterioara lui se vor
preciza uneori, cand о legatura a realului le une§te, intr-un
argument de dubia ierarhie tipic1. A§a se face c3 ordinea

argumentelor in functie de forta lor crescatoare va fi
recomandata, de catre anumiti autori, ca fiind cea mai naturaia
pentru ratiune incat:
Se pare ей suntem antrenati in aceasta ordine de о lege a
naturii care incalze§te, exalta §i transporta imaginatia §i
rationamentul ca §i vocea oratorului pe masura ce vorbejte1.

Sfat naiv, daca este vorba de a preconiza ordonarea
argumentelor dup3 forta lor - c3ci am v3zut ей ins3§i aceastS
fortS depinde in mare parte de locul argumentelor dar remarcS
interesantS, dacS este vorba de a arata rolul pe care il joacS
dublele ierarhii in reflecjiile asupra ordinii. Ordinea
argumentelor, din moment ce caracterele lor permit si fie
percepute destul de u§or ca fiind inserate intr-o astfel de dubla
ierarhie, va fi, prin chiar acest lucru, justificatS: aranjarea lor nu
va арйгеа ca un procedeu, intrucat ea devine consecinja unui

fapt1.
Orice indicatie referitoare la ordine va facilita intelegerea ei
ca atare: aceasta se va putea face prin simpia aluzie, spre
exemplu, aluzie la ordinea obi§nuitS, sau prin tehnica
binecunoscutS a diviziunii, adicS anuntarea pSrtilor de tratat: fie
pSrti ale discursului, fie puncte de dezbStut, fie dovezi care vor fi
aduse. Am subliniat, in acest ultim caz mai ales, inconvenientele
diviziunii: pentru Quintilian, ea ii rSpe§te discursului farmecul
spontaneitSjii, arata de departe anumite argumente greu de admis,
priveazS de avantajul unei ie§iri in faja multimii 1. Totu§i,

diviziunea are avantajul de a crea, pornind din momentul in care
este propusS, §i chiar dacS nu corespunde nici unei ordini exte-
rioare discursului, о schemS de referintS. Dovada acestui lucru
este ей orice infractiune impotriva diviziunii va рйгеа о
infracjiune la adresa unei ordini admise §i va trebui s2 fie
justificatS.
AceastS justificare este cea pe care о cere orice schimbare1.

Intr-adevSr, auditorul riscS sS atribuie unei rupturi a ordinii
a§teptate, oricare ar fi ea, valoare de indice sau de semn: dorintS
de a bruia ideile auditoriului, voinjS de a pune in evidenjS un
argument considerat puternic, dorintS de a trece sub tScere
anumite chestiuni.
Intemc(iunen argumentelor 644
Ordonarea la care ne a$tept3m conteaza atat de mult, incat

adesea ea va fi adoptata in detrimentul unei alteia, tot atat de
favorabiia, de altfel. Chiar a§teptarea dejucata trebuie corelata cu
pericolul argumentelor intarziate, care iji pierd din forja din cauza
Interacfiiinen argumentelor 645
ca nu au fost enuntate la momentul cuvenit 1. F3r3 indoiala vom

putea rupe in mod deliberat cu orice ordine prevazuta cu scopul
de a starni curiozitatea, de а рЗгеа originali, dar ruptura, departe
de a da impresia de natural §i de sinceritate, risca sa favorizeze
disocierea procedeu.
realitate
Din momentul in care discursul urmeaza о schema perceputa
ca exterioara lui, ordinea astfel adoptata va арЗгеа, dupa cum am
vazut, ca о ordine naturaia, fie ca este ordinea cronologica, fie
cea care corespunde exaltarii tot mai mari a oratorului. Dar
reflectia asupra ordinii, considerate ca naturaia, a fost impinsa
mult mai departe. Cand Agricola1, Ramus2 incearca s3 separe net

dialectica §i retorica, reducand-o pe cea din urma la studiul
mijloacelor de expresie ornate §i agreabile, ei transfera in
dialectica problemele de ordine, de expunere, de metoda care
erau in mod traditional tratate in lucrarile de retorica. Fara
indoiala c3, prin aceasta, retorica penetreaza dialectica in ciuda
efortului de a le separa1. Totu§i, problemele se transforma. Intr-

adevar, ne intrebam inainte de toate, §i din ce in ce mai mult,
dac3 nu exista о ordine unica, ce se impune, cea a naturii
lucrurilor, careia ar trebui sa i se conformeze discursul rational.
Metodei de prudenta, care este referitoare la opinie, ii vom opune
metoda de doctrina sau de natura „in care ceea ce este in mod
natural mai evident trebuie sa preceada" 1. Metoda de natura,

pentru ganditorii clasici, va fi inlantuirea ratiunilor apropriate
unei ordini naturale, objective, inerente lumii sau tot atat de bine
gandirii, c3ci metoda este presupusa a reprezenta operatiile unui
spirit care se adapteazS la real. Modelul acestei metode
universale este in general imprumutat din §tiinte; intregul efort al
lui Descartes va consta in a da acestei ordini naturale aspectul
constructiv al matematicii.
Unicitatea acestei ordini rationale о distinge puternic §i de о
ordine argumentative §i, de asemenea, de о ordine pur formale, in
sensul in care ar intelege-o logica moderne. Demonstratia
formale §i metoda rationale au in comun rigoarea; dar cea de-a
doua aspire la obiectivitate; ea este legate de nofiuni precum
claritate, simplitate §i, de asemenea, evidenta, care garanteaze
premisele, rationamentele §i concluziile.
Aceaste ordine unice, care se bucure de un privilegiu atat de
remarcabil, о vom regesi la majoritatea teoreticienilor care, cu
toate ce se indeperteaze de gandirea clasice, П pestreaze
aspiratiile. Whately se limiteaze la a afirma ce ordinea naturale
este cea in care ceea ce este mai evident (obvious) precede ceea
ce urmeaze1. Pentru Tarde, existe о ordine rationale a erorilor, ca

§i a adeverurilor:
(...) nu exists oare (...) printre toate manierele de a expune
dogmele religiei celei mai extravagante, miturile mitologiei
celei mai fanteziste, о combinajie mai potrivitS decat oricare
alta sS facS simtite ratiunea de a fi a fiecareia dintre ele?1

Aceaste maniere de a expune nu ar reproduce о ordine de
aparitie, ci relatia interne naturale, care une§te efectiv elementele
acestei constructii.
Ordinea naturale sau rationale nu este independente de orice
auditoriu, ci adaptate la auditoriul universal §i la rafionalitatea
care i se atribuie. Dace considerem ordinea rationale ca fiind
unice, este pentru ce ne reprezentem acest auditoriu ca pe о
entitate abstracte, in afara timpului, ji nu ca pe un auditoriu
concret, adice variabil, in funcfie de imaginea pe care ne-o
formem despre el1. Uitem ce nofiunile care servesc drept baze

ordinii rationale, cele precum claritatea, simplitatea, au fost
elaborate din punct de vedere psihologic §i, prin urmare, fecute
absolute. Argumentarea rationale nu este in realitate decat un caz
particular de argumentare ad hominem, cel pe care 1-am calificat
ca argumentare ad Inimanitatem. Totu§i, ideea unei ordini
naturale, care ar fi obiectiva, antrena consecinta cS discursul, in
masura in care el era altceva decat aplicatia unei metode
conforme cu aceasta ordine, se reducea la о activitate de
inlocuire, de ultima solutie. Numai daca accesul la „adevaratul
drum" ii este inchis, dialecticianul:
(...) iji va face drum prin forja spiritului §i prin pruden(S $i
va c3uta de
oriunde orice ajutor de la cutuma 51 de Ia uzaj1.
Aceasta activitate il intereseaza inca pe Ramus, c3ci ea este,
in opinia lui, тЗсаг partial, a filosofului, ca §i a poetului, a
oratorului. Ea nu il va mai interesa pe Descartes.
Cautarea unei metode naturale, obiective, unice, se dovedejte
aproape intotdeauna corelativa cu о conceptie conform c3reia
retorica este pura tehnica de infrumusetare. Intr-adev3r aceasta
metoda las3 indeterminata forma discursului; toate elementele
variabile ale acesteia, tot ceea ce nu este impus de ordinea
naturaia pare exterior; renunjam, in legatura cu acest punct, sa
justificam forma prin fond.
Pentru partizanii unei metode dialectice naturale, universale,
conforma cu natura lucrurilor, discursul poate fi considerat in el
insu§i ca о орегЗ de arta, ca о entitate. In aceasta privinta,
analogia dintre un discurs §i un organism, spre exemplu ,,o fiinta
animata avand corp, cap §i picioare"1, este о maniera de a separa

forma discursului de continutul s3u, dar dandu-i formei о ordine
structurata, care ii este proprie. Analogia se limiteaza la a afirma
о relatie intre parti, f3r3 a furniza nici о determinare referitoare la
natura acestor relatii. Ea are in vedere discursul ca ceva izolat,
care i§i ajunge sie§i. In acela§i fel stau lucrurile cu analogiile
dintre discurs §i opere de arta apartinand altor domenii: a§a cum
G. Dorfles apropie teatrul §i muzica, prin instrumentarea limi-
tata, prin succesiunea mi§carilor ritmice, prin intrarea
personajelor sau a instrumentelor, prin actiunile retrograde, prin
reluari §i transpuneri1, tot astfel putem apropia de unui sau de

altul discursul, ba chiar in discursul indirect о perspective in
perspective. Acestea sunt analogii care le vor veni in minte
anumitor auditori §i le vor putea spori bunevointa, prin
intermediul unei bucurii estetice. Ele nu-1 lumineaze pe
teoreticianul argumenterii.
Cat despre noi, credem ее о teorie a argumenterii nu trebuie
nici se caute о metode conforme cu natura lucrurilor, nici se
priveasce discursul ca pe о opere care i§i gese§te in ea inse$i
structura. Atat una, cat §i cealalte dintre aceste conceptii
complementare separe fondul de forme, uite ce argumentarea este
un tot, destinat unui auditoriu anume. Trecem astfel de la о
probleme de comunicare la о ontologie §i la о estetice, in timp ce
ordinea cronologice §i ordinea organice nu sunt decat doue
deviatii de la о ordine adaptative. Acestea sunt exigentele
adapter» la auditoriu care trebuie se ghideze in studierea ordinii
discursului: adaptarea va actiona fie direct, fie prin intermediul
reflectiilor auditoriului pe tema ordinii: ceea ce el considere
ordine naturale, analogiile pe care le percepe cu un organism sau
cu о opere de arte nu sunt decat ni§te argumente printre altele;
oratorul va trebui se tine cont de ele in acela§i fel ca de toti
factorii susceptibili se condijioneze auditoriul. Metode §i forme
vor putea avea mai multe, sau mai pujine importance, dupe cum
este vorba respectiv de auditoriu particular, tehnic sau universal.
Dar о teorie a argumenterii care nu ar face loc concomitent
tuturor acestor elemente se va indeperta intotdeauna de obiectul
seu. Disocierea dintre forme §i fond, care a condus la
dezumanizarea nojiunii inse§i de metode, a condus §i la
accentuarea aspectului irational al retoricii. Punctul de vedere
argumentativ va introduce fere indoiale, in probleme considerate
in general ca Jinand numai de exprimare, viziuni care le arate
rafionalitatea secrete.
Concluzie
I
Nu fara dificultate am redus la dimensiunilc prezentei lucrari
tratatul nostru de argumentare. Departe de a fi epuizat continutul,
abia i-am atacat, §i uneori i-am semnalat doar, bogatia. Scheme
uitate de mult timp, altele al caror studiu este foarte recent au fost
luminate unele prin altele §i integrate intr-o discipline veche, dar
deformata de secole §i neglijata actualmente. Probleme abordate
in general dintr-un punct de vedere pur literar, altele de care se
preocupa speculatia cea mai abstracte - care tine de curentele
existentialiste sau de filosofia analitica engleza - se gasesc situate
intr-un context dinamic, care le subliniaze interesul §i permite
sesizarea pe viu a raporturilor dialectice ale gandirii §i ale
actiunii.
Fiecare dintre puncte, a caror examinare a fost abia schitata,
ar merita un studiu aprofundat. Diversele specii de discurs,
variatia lor in functie de discipline §i de auditorii, felul in care
notiunile se modifica §i se organizeaza, istoria acestor
transformed, metodele §i sistemele сЗгога le-a putut da na§tere
adaptarea unor ansambluri notionale la probleme de cunoastere,
atatea alte chestiuni care nu au fost ridicate decat in treacat
prezinta, pentru studiul argumentarii, un teren de cercetari de о
bogatie incomparabila.
Toate aceste chestiuni au fost pana in prezent fie total
neglijate, fie studiate cu о metoda §i intr-un spirit strain punctului
de vedere retoric. Intr-adevar, limitarea logicii la examinarea
probelor pe care Aristotel le califica drept analitice §i reducerea
la acestea a probelor dialectice - atunci cand se acorda un
oarecare interes analizei lor - au eliminat din studiul
rationamentului orice referire la argumentare. Speram ca tratatul
nostru va provoca о reactie salutara; §i ca simpla sa prezenta va
impiedica pe viitor ca toate tehnicile probei sa fie reduse la logica
formala §i sa nu se vada in ratiune decat о facultate de a calcula.
Daca о conceptie ingusta despre proba §i despre logica a
antrenat о conceptie scurtata despre ratiune, largirea notiunii de
proba §i imbogatirea logicii care rezulta din aceasta nu pot decat
s3 reactioneze, la randul lor, asupra manierei in care este
656 Tratat ilc arguineutarc
conceputa facultatea noastra de a rationa. Din acest motiv am

vrea s3 concluzion3m prin consideratii care dep3§esc, prin
generalitatea lor, о teorie a argumentarii, dar care ii fumizeaza un
cadru care pune in relief interesul sau filosofic. A§a cum
Discursul asupra luetodei, nefiind о lucrare de matematica, ii
asigur3 metodei „geometrice" aria de aplicare cea mai vasta - cu
toate c3 nimic nu te impiedica s3 fii geometru f3r3 a fi cartezian
-, tot astfel punctele de vedere pe care le propunem, de§i practica
§i teoria argumentarii nu le sunt solidare, acorda argumentarii un
loc §i о importanta pe care in nici un caz nu le are intr-o viziune
mai dogmatic3 a universului.
Noi combatem opozitiile filosofice tran§ante §i ireductibile,
pe care ni le prezinta absolutismele de orice fel: dualismul
ratiunii §i al imaginatiei, al §tiintei §i al opiniei, al evidentei
irefragabile §i al vointei in§e- latoare, al obiectivitatii universal
admise §i al subiectivitStii incomuni- cabile, al realitatii care se
impune tuturor §i al valorilor pur individuale.
Noi nu credem in revelajii definitive §i imuabile, oricare le-
ar fi de altfel natura sau originea; datele imediate §i absolute, fie
c3 le numim senzatii, evidente rationale sau intuitii mistice, vor fi
inlaturate din arsenalul nostru filosofic. Aceasta respingere nu
implica, este de la sine inteles, c3 noi neg3m efectul experienjei
sau al rationamentului asupra opiniilor noastre, dar nu ne vom
apropria pretentia exorbitanta de a erija in date definitiv clare, de
nezdruncinat, anumite elemente de cunoa§tere, identice in toate
spiritele normal constituite, independente de contingentele
sociale §i istorice, fundament de adev3ruri necesare §i eterne.
Acest mod de a disocia anumite elemente irefragabile, din
ansamblul opiniilor noastre, сЗгога nimeni nu le-a contestat
caracterul imperfect §i perfectibil, de a le face independente de
conditiile de perceptie §i de expresie lingvistica, are scopul de a
le sustrage oric3rei discutii §i oric3rei argumentari. A concepe
orice progres al cunoa§terii numai ca pe о extensie a campului
acoperit de aceste elemente clare §i distincte, a merge chiar pan3
la a ne imagina c3, in ultima instanta, intr-o gandire perfecta,
imitand gandirea divina, am putea elimina din cunoa§tere tot ceea
ce nu s-аг conforma acestui ideal de claritate §i de distinctie,
inseamna s3 dorim s3 reducem progresiv recurgerea la
Concluzie 657
argumentare panS in momentul in care utilizarea sa ar deveni
complet inutilS. Provi- zoriu, utilizarea ei ar stigmatize ramurile
cunoa§terii care se servesc de ea, ca pe ni§te domenii imperfect
constitute, inca in cSutarea unei metode, §i care nu merita numele
de $tiintd. Nu-i deloc de mirare ca aceasta stare de spirit i-а
deturnat pe logicieni §i pe filosofi de la studiul argumentarii,
considerata nedemna de preocuparile lor, lasand-o pe mana
speciali^tilor din publicitate §i din propaganda, caracterizati de
lipsa lor de scrupule §i de opozifia lor constanta la orice cautare
sincere a adevarului.
Pozitia noastra va fi foarte diferita. in loc s3 ne bazSm
filosofia pe adevaruri definitive §i indiscutabile, vom pleca de la
faptul ca oameni §i grupuri de oameni adera la orice fel de opinii
cu о intensitate variabila, c3 numai punerea la incercare ne
permite sa cunoa§tem. Credintele despre care este vorba nu sunt
intotdeauna evidente, iar obiectul lor consta rareori in idei clare
§i distincte. Credintele cele mai general admise rSman mult timp
implicite §i neformulate, c3ci, cel mai adesea, numai cu ocazia
unui dezacord referitor la consecintele care rezulta din ele se
pune problema formularii sau a determinarii lor mai precise.
Simtul comun opune de obicei faptele teoriilor, adevarurilc
opiniilor, ceea ce este obiectiv la ceea ce nu este, semnaland
prin aceasta ce opinii trebuie s3 prefer3m altora, fie ca aceasta
preferinta este fondata sau nu pe criterii in general acceptate. J.
St. Mill sau A. Lalande, cerandu-ne s3 ne confruntam credintele
cii fapte sau cu enunturi adev3rate, nu inoveaz3 deloc, §i daca
este u§or sa le urmarim parerea cand faptele §i adev3rurile nu fac
obiectul nici unei contest3ri, din nefericire, lucrurile nu stau
intotdeauna a§a. Toata lumea este dispusa sa recunoasca faptelor
§i adevarurilor un rol normativ in raport cu opiniile, dar cel care
contesta un fapt sau se indoie§te de un adevar va ezita s3-i
recunoasca acest statut avantajos §i va califica cu totul altfel
afirmatia pe care refuz3 sa о accepte; la fel, majoritatea
oamenilor sunt in mod normal dispu§i s3 actioneze in
conformitate cu ceea ce li se pare logic sau rezonabil, dar refuz3
acest adjectiv solutiilor carora nu le recunosc temeiul. '
Cei pentru care faptele §i adev3rurile furnizeaza singurele
norme care trebuie s3 guverneze opiniile vorc3uta sa-§i lege
658 Tratat ilc arguineutarc
convingerile deo forma sau alta de evidenta indubitabila §i

indiscutabila. In aceasta perspectiva, nu este vorba despre a fonda
aceste evidente, c3ci fara ele
notiunea ins3§i de fundament ar pSrea de neinteles. Pornind
de la ele, proba va lua forma unui calcul sau a unui recurs la
experientS.
In acest fel, increderea sporitS in procedeele §i in rezultatele
§tiintelor matematice §i naturale mergea manS in man3 cu
eliminarea oricSror alte mijloace de probS, considerate a fi lipsite
de valoare §tiintific3. Iar aceastS atitudine era, de altfel,
justificabilS atata timp cat puteam spera sS gSsim pentru toate
problemele omene§ti reale о solutie care sS poatS fi apSratS
§tiintific, gratie aplic3rii din ce in ce mai extinse a calcului
probabilitStilor. Dimpotriv3, dac3 problemele esentiale, fie c3
este vorba despre chestiuni morale, sociale sau politice, filosofice
sau religioase scap3, prin ins3§i natura lor, metodelor §tiintelor
matematice §i naturale, nu ni se pare rezonabil s3 inl3tur3m cu
dispret toate tehnicile de rationament proprii deliber3rii, discutiei,
intr-un cuvant argumentSrii. Este prea u§or s3 descalificSm ca
„sofistice" toate rationamentele neconforme cu exigentele probei
pe care Pareto о nume§te logico-experimental3. Dac3 ar trebui s3
considerSm ca rationament in§el3tor orice argumentare de acest
gen, insuficienta probelor „logico- experimentale" ar I3sa in toate
domeniile esentiale ale viejii umane camp complet liber sugestiei
§i violentei. Pretinzand c3 ceea ce nu este obiectiv §i valabil in
mod indiscutabil Jine de subiectiv §i de arbitrar, am s3pa о
groapS de netrecut intre cunoa§terea teoreticS, singura rationalS,
§i actiunea ale cSrei motivatii ar fi in intregime irationale. Intr-o
astfel de perspectivS, practice nu mai poate fi rationalS, cSci
argumentarea criticS devine aici total incomprehensibilS §i nu
mai putem lua in serios reflectia filosoficS ins3§i. Intr-adevSr,
numai domeniile din care orice controversS a fost eliminatS pot
aspira din acei moment la о oarecare rajionalitate. Imediat ce
avem controversS iar metodele „logico-experimentale" nu pot
restabili acordul spiritelor, ne-am g3si in campul irationalului,
care ar fi cel al deliberSrii, al discutiei, al argu- mentSrii.
Distincjia, atat de frecventS in filosofia secolului al XX-lea,
intre judecStile de realitate §i judecStile de valoare
caracterizeazS о tentativS - pe саге о considerSm, sub aceastS
formS, disperatS - a celor care, recunoscand un statut particular
§i remarcabil al investigatiei §tiintifice, voiau s3 salveze totu§i de
660 Tmtnt ilc nrgninentnre
arbitrar §i de irational normele actiunii noastre. Dar aceastS

distinctie, consecintS a unei epistemologii absolutiste care tindea
s3 izoleze net dou3 fatete ale activitДtii umane, nu a dat rezul-
tatele sperate, iar aceasta din dou3 motive: efecul in elaborarea
unei logici a judecatilor de valoare fi dificultatea de a defini in
mod satisfa- c3tor judecati de valoare fi judecati de realitate.
Daca este posibil s3 discernem, afa cum am facut-o, in
practica argumentativa unele enunturi referitoare la fapte fi altele
referitoare la valori, distinctia dintre aceste enunturi nu este
niciodata sigma: ea rezulta din acorduri precare, de intensitate
variabila, adesea implicite. Pentru a putea distinge net doua tipuri
de judecati, ar trebui sa putem propune criterii care s3 ne permita
sa le identificam, criterii carc ar trebui sa scape ele insele oricarei
controverse, fi, mai exact, ar trebui un acord privind elementele
lingvistice fara de care nici о judecata nu poate fi formulata.
Pentru c3 unele judecati de realitate furnizeaza un obiect
indiscutabil al unei cunoafteri comune, ar trebui ca termenii pe
care-i contin s3 fie lipsiti de orice ambiguitate, fie pentru c3
exista posibilitatea de a cunoafte adev3ratul lor sens, fie pentru
сЗ о conventie unanim admis3 suprim3 orice controversa pe
aceasta tem3. Aceste dou3 eventualitati, care sunt cele ale
realismului fi ale nominalismului in materie lingvis- tic3, sunt
ambele nesustenabile, c3ci ele considera limbajul drept о
reflectare a realului sau о creatic arbitral a unui individ fi uit3 un
element esential, aspectul social al limbajului, instrument de
comunicare fi de actiune asupra alteritatii.
Orice limbaj este cel al unei comunitati, fie ca este vorba
despre о comunitate unita prin legaturi biologice, fie de una unita
prin practica unei discipline sau a unei tehnici comune. Termenii
utilizati, sensul lor, definitia lor nu pot fi intelese decat in
contextul furnizat de obiceiuri, de modurile de a gandi, de
metodele, de circumstantele exterioare fi de traditiile cunoscute
ale utilizatorilor. О deviatie de la uzaj trebuie sa fie justificata, iar
realismul, ca fi nominalismul nu constituie in aceasta privinta
decat dou3 tentative, diametral opuse de altfel, de justificare,
ambele legate de filosofii ale limbajului la fel de insuficiente.
Adeziunea la anumite uzaje lingvistice este in mod normal
exprimarea unor pozition3ri, explicile sau implicite, care nu
Concluzie 661
sunt nici reflectarea unei realitati obiective, nici manifestarea
unui arbitrariu individual. Limbajul face parte din traditiile unei
comunitati fi, ca fi ele, el nu se modifies intr-o manierS
revolutionary decat in caz de inadaptare radicals la о situatie
nouS; altfel transformarea sa este lentS §i insen- sibilS. Dar un
acord asupra uzajului termenilor, asemSnStor celui care prive§te
conceptia despre real §i viziunea despre lume, chiar dacS este
nediscutat, nu este indiscutabil: el este legat de о situatie socials
§i istoricS, ce conditioneazS in mod fundamental orice distinctie
pe care am vrea sS о stabilim intre judecSti de realitate §i
judecSti de valoare.
A dori transcenderea acestor conditii sociale §i istorice ale
cunoa§- terii, transformand anumite acorduri de fapt in acorduri
de drept, nu este posibil decat gratie unei pozitionSri filosofice
care nu se poate concepe, dacS este rationalS, decat ca consecintS
a unei argumentSri prealabile1: practice §i teoria argumentSrii

sunt, in opinia noastrS, corelative unui rationalism critic, care
transcende dualitatea judecSji de realitate-judecSti de valoare §i
le face atat pe unele, cat §i pe celelalte solidare cu personalitatea
savantului, responsabil cu deciziile sale in domeniul cunoa§terii,
Concluzie 663
1
ca §i in cel al actiunii .
Numai existenta unei argumentSri, care nu este nici
constrangS- toare, nici arbitrarS, acordS un sens libertStii umane,
conditie a exerci- tiului unei alegeri rezonabile. DacS libertatea
nu ar fi decat adeziune necesarS la о ordine naturals prealabil
datS, ea ar exclude orice posibilitate de alegere; dacS exercitiul
libertStii nu ar fi bazat pe motive, orice alegere ar fi irationalS §i
s-ar reduce la о decizie arbitrarS actionand intr-un vid
intelectual1. Gratie posibilitStii unei argumentSri care furnizeazS

motive, dar motive neconstrangStoare, este posibil sS scSpSm de
dilema: adeziune la un adevSr obiectiv §i universal valabil, sau
recurgere la sugestie §i la violentS pentru a face sS ne fie admise
opiniile §i deciziile. Ceea ее о logicS a judecStilor de valoare a
incercat in zadar sS furnizeze, adicS justificarea posibilitSlii unei
comunitati umane in domeniul actiunii, cand aceastS justificarc
nu poate fi fondatS decat pe о realitate sau pe un adevSr obiectiv,
teoria argumentarii va contribui la a о elabora, §i aceasta plecand
de la о analizS a acestor forme de rationament care, de§i
indispensabile 111 practicS, au fost neglijate, dupS exemplul lui
Descartes, de cStre logicienii §i teoreticicnii cunoa§terii.
Index analitic
Absolut, 9, 40, 42,46, 75-76, 400-401, 404,432,501,510,

78-79, 82- 83, 523,532.
99,101,133,138,165,185, v. fi EsentS.
294, 299, 337, 354, 415,445, Acord(uri), 12, 46-47, 51, 57,
509-510, 526, 533, 553, 558, 63, 75,
568, 571, 574, 608, 76,87-90, 92, 94, 96-97, 99-
612. 100,109-
i>. fi Relativ, In Valori. 110,112,121,123,127,129,13
Absolutism, 53, 75-76, 330, 1, 133-134,138-
450, 612, 140,142,146,153,157-
614. 159,163,168-
Abstract, 50, 81,100-105,126- 169,176,185,198, 205-206,
127,153, 184-186, 221, 223-224, 227-229, 234,
236,356,406,413,441, 511- 256, 258, 266, 271, 320, 324,
512, 547, 608, 611. v. fi 328,
Concret, la Ierarhii, la 336, 340,359, 364, 376, 382-
Valori. 384,391, 396, 411, 427, 522,
Abstractizare, lipuri de, 184, 545, 577-579, 583, 586-587,
236, 512. 592-593, 614-616.
niveluri de—,59,153,184- — ale auditoriilor
185,494. particulare, 58,100, 127-
Absurd, 37, 65,193, 240, 252, 130,132, 222, 561.
254, 256- 259, 288,354, 378, — ale auditoriului
383, 389. universal, 46, 89, 91,97, 99-
rafionament prin —, 341. 100,130, 222.
Accident, 109,154, 332, 378, — antrenat de interogatie,
Concluzie 665
198-199. 345, 571, 574-575,579.
— prealabil unor v. fi la Figuri (muljime)
argumente, 27, 64, 88, Acuzatie, 143, 239, 314,323,
317,415,427, 568,585. 334, 389, 545,’548, 553, 585,
prezentarea —, 87,176. 594, 597, 601-602.
— proprii fiecarui — Adevar, 12,14-15, 46-17, 54,
127,133, 268, 427, 442, 585, 62, 64, 69, 76-77, 82-83,
591, 606. 99,101,134,183-184, 249,
lipuri de obiecte de —, 88- 263, 306, 315-316, 355, 603.
89, 91-92, 96-97, — $i argument pragmatic,
99,109,112,130,178,191, 51-55, 57,
206, 211, 222, 226, 228, 105,112,140,143,145, 254,
264, 364. 306, 327-328, 330-331, 374,
v. fi Adeziune, Auditoriu, 379, 381-382, 572, 578, 600,
Corpus, Angajnment, la 616-617.
Limbaje, Premise. — ca termen al unei
Act, discurs ca, 39, 59, disocieri, 40, 43,
74,133,135, Ц2,157, 274, 97,112,115,119,127, 250,
278; v. la Orator. 306, 321, 390, 430, 437-438,
— f i esenja, 75, 339, 445, 458, 464, 473, 479, 488,
400,404, 407, 422, 424, 512, 529-533, 537, 541, 543,
436,513, 520, 560; v. fi 552;
Esenta. valoarea —, 98,101, 263.
-ca indice, 137,155,182, 233, v. fi In Opinie.
271,’ 309, 325-326,449. Adevaruri, 26, 29, 41-42, 70,
judecata ca -, 194, 233, 250- 72, 76,
251, 292, 341, 346. 154,157,173, 249, 302,
— §i persoanS, 45, 377, 474,
93,103,143,153, 171, 253, 479, 572,608, 612-613.
257, 321, 323,332, 339, 358- fapte sau -, 48, 63,88-92, 96-97,
370, 372-373, 379-381, 383- 99,
387, 390,392-397,399-400, 128,130,154, 222,
404, 407,440, 442, 445, 447, 226, 264,321, 382-383,
513-514, 586; v. fi Persoana 502, 560, 613.
— ca termen al unei Adeziune, 11,14-16,18-19, 28,
disocieri, 418, 30-31, 41-42, 46-48, 52-53,
422, 431, 446, 503, 510, 513, 60, 68, 73,82-83, 87-89, 97,
520-521, 526, 528, 544, 546, 99,120,127,132,138,143,
553, 554. 145,149,166,177,197, 20
v. fi la Interactiune. 3, 211-212, 243, 261, 264,
Actual, 121,125,135, 315, 321, 338, 381, 390,
330, 345, 506, 542. 396, 431, 435, 473, 498, 558,
Acumulare, 181,182, 289, 561-562, 569, 573, 577, 581,
589-590, 592, 594, 615-616. 202.

intensitatea —, 26, 62, 64, 66- Ameninfare, 19, 74,117,134,
69, 71-73, 89, 254, 263,
92,106,108,110, 359, 556. 301, 345,384, 538, 585.
mSrci ale —, 74, 88,134. Amplificare, 218, 289, 295,
v. fi Acord. 302, 356, 418,575, 593.
AdjecHv, 130,161,170, 202, v. fi In Figuri
266,400, 489, 492, 497, 507, Analogie, 68,101,169,172, 236-
527, 532, 534-535, 613. 237, 297, 405, 453, 455-458,
v. ft Epitet. 461, 463-469, 480-490, 493,
Adverb, 159, 203, 527. 495-498, 514, 519, 560, 562,
Agent, 80,117, 335, 339, 344, 604, 610.
347, 361- 362, 366, 368-370, — amendata, 455, 462,
379-380, 383-384, 473-474, 476.
444,447,546, 553-554. — aplicata la discurs, 108,
Alegere, 47, 56, 64-65, 67, 83, 468-469,
87-88, 496, 609-610.
98,100,102,107,109,124, — in biologie, 456, 462-
132,146- 464.
147,151-153,157- definitia —, 438, 453-454.
161,163,166,176, 178- depa?irea -, 478-484, 488,
179,186,193,195, 213-216, 497^98.
219, 228, 246-248, 261, 263- dezvoltarea —, 470-471, 487.
264, 286, 291, 295-296, 301, — ca diferen|iere de
303, 315, 317, 339, 345, 347, domenii, 456,
387, 406, 431 -433, 436, 466,468, 479.
456, 461, 473, 475, 484, 488, — §i dubla ierarhie, 298,
509, 515, 525-526, 541, 550, 459-460.
556-557, 569, 584, 589-590, — in drept, 131, 456.
592, 603, 616. — grefate una pe alia, 476-
v. fi In Argument, la Auditoriu, 477, 494. inslabilitatea —, 478.
In definite, In Dat, In Figuri, prelungirea —, 469-472, 494,
In Forma, In Ilustrare, In 557. respingerea —, 472, 475,
Interpretare, In Legaturi, 478, 483, 498.
Ordine, In Premise, In — rasturnata, 468 -bogata,
Calificare, In Termeni. 457,459-460. termeni ai —,
Alegorie, 479, 490. 457-458, 461, 469.
Aluzie, 211, 220, 404, 585, 606. — cu termeni necunoscuti
Ambiguitate, — cu trei termeni, 458-
25,152,154,164,166, 230, 289, 459, 465, 467, • 488.
348, 370, 488, 546, 615. valoarea termenilor din —, 465.
— negajiei, 194. — $i simbol, 479, 488.
— pronumelui nehot3rat, v. ii la Domenii, la
Concluzie 667
Interacjiune, Metafora, la Sens, — a locurilor, 121, 123,
Tem3, Fora. Analogic, uzaj, 553.
172, 479. — a maximelor, 97.
AnaliticS, judecata, 12,13,16, — a notiunilor, 163-
251, 168,170-171,175, 295,516.
263, 266, 535, 555, 611. — a regulii de justitie, 268-
filosofie —, 611. 269, 271.
AnalizS, 181, 263-265. — a teoriilor, 14.
— directionaia, 264. v. ii Definitie, Calificare.
Angajament, 55, Arhetip, 126, 429, 449-450,
83,101,134,137, 476, 518.
258, 591-592, 599. Argou, 496.
AnHfeza, 13, 335, 420,480, Argument(e), 249.
504, 518, 536, 540, 546. — ab absurdo sens», 341.
АрагепЦ, 42, 58, 63, 75,103, — prin abuz, 391, 401-402.
237-238, 272, 369, 380, 395, — prin analogie, 236-237,
505-510, 513-517, 520-523, 453-456, 560, 562.
525, 527, 529-531, 539, 544, v. ii Analogie.
549, 552,571-572, 594. — "inrudite", 189.
Apartenente, 114,170, 241, — apropierii progresive,
279, 359, 396-397,399. 432 ; v. fi Exemplu.
АрЗгаге, 28,53-55, 62, 69, 71- — prin auto-includere,
73, 76, 251.
104,125,140,150,173- — de autofagie, 250-252.
174,182, — de autoritate, 220, 224,
214- 215, 225, 241, 257, 290, 373-379, 382,388.
256,324, 333, 340, 347, 352, — prin cazul particular,
364-366, 371,390, 397, 422, 191, 236, 427; v. ii Particular.
551, 573-576, 578, 580-581, — prin cauz.3, 323, 556; v.
583, 594, 600, 603. ?i Cauzal, Cauz3.
Dubla -, 573-574, 600. alegerea —, 550,556-557, 586.
Apostrof3; v. la Figuri. — prin comparatie, 284; v.
Aplicare, a argumentelor, ii Comparatie.
105,114, 130,191, 240, 249, — prin compensate, 312-
248, 261, 277-278, 317, 319, 313.
373, 574, 589. — prin complementaritate,
v. ii Comic. 295-296, 311-312; v. ii
caz de -, 165,168, 234, 242- Complementary.
243, 250- 251, 296, 430-431,
439, 475, 483, 492.
camp de -, 165,172, 249, 433-
434,
484, 504, 585, 612.
— ex concensis, 140; z>. — prin conversie, 290.

fi — ad hominem. — coraxului, 552-554.
— prin consecinte, 262, — decisivului, 344.
280, 282, 318- 319, 446; v. $i — didactice, 72.
— pragmatice, Consecinte. — dilemei, 290-296.
— consolidarii, 351. — directiei, 345-351, 593.
— contagiunii, 350. — prin disjuncfie, 294-
— prin contrarii, 276, 416, 295.
472. — dep3§irii, 351-358.
— n contrario, 296. — prin disociere, 234-236, 499;
— de convergent, 567, v. fi Disociere. '
572, 594; i>. fi Convergent- — prin diviziune, 248,
n.t.) dialectique platonicienne, nota, p. 16.

1 R. BROWNING, Poems, Bishop Blougram's 1 CICERO, Arta oratoriei, § 46. (Ed. rom.:
Apology, pp. 136-137. Editura Saeculum Vizual, Bucurefti,
1 Cf. Dale CARNEGIE, L'art de parler en 2007, p. 53; n.t.)
public et de persuader dans les affaires, pp. 1 Richard D. D. WHATELY, Elements of
228-230. Rhetoric, Part 1, cap. Ill, § 4, p. 87.
1 Dale CARNAGIE, ibid., p. 207. 1 Cf. § 100: Amploarea argumentarii.
1 Cf § 96: Retorica in calitate de procedeu. 1 Cf. HOMER, lliada, cap. IV, v. 297 §i urm.
1 Cf. § 98: Aprecierea fortei argumentelor, 1 CICERO, De Oratore, cartea II, § 313;
factor de argumentare. Retorica pentru Herennius, cartea III, § 18;
1 Citat de Aubrey GWYNN, Roman QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea
education from Cicero to Quintilian, p. 45, V, cap. XII, § 14; vol. Ill, cartea VII,
dupa POLYBE, XXXIX, 1 (ed. Biittner- 1 SHAKESPEARE, Inliu Cezar, actul III, sc.
Wobst). II.
1 ISOCRATE, Discursuri: Panegiricul Atenei, 1 Cf. § 100: Amploarea argumentarii.
§§ 13,187. 1 PASCAL, Cugetdri, p. 823 (187 ed.
1 Cf. BOSSUET, Sermons, vol. 11: Sur la Brunschvicg).. (Ed. rom.: Editura Aion,
piredication evangelique, p. 50. Oradea, 1998, p. 230; n.t.)
1 Cf. Richard D. D. WHATELY, Elements 1 Cf. Richard D. D. WHATELY, Elements of
of Rhetoric, Part I, cap IV: „Of Rhetoric, Partea 1, cap. Ill, § 6, p. 90.
Introductions", pp. 109 §i urm. 1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea
1 Principa Rhetorices, in Appendice a VII, cap. I, § 11, p. 207.
Saint Augustin, Patrol, latine, t. XXXII, 1 Id., vol. II, cartea VI, cap. Ill, § 100, p. 186.
col. 1447 §i 1448; cf. CICERO, De 1 Cf. § 102: Paliativele la pericolele
Inventione, cartea I, § 20; Retorica pentru amplorii.
Herennius, cartea I, § 5. 1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II,
1 Cf. § 72: Discursul ca act al oratorului. cartea VII, cap. I, § 16, p. 209.
1 V. GOLDSCHMIDT, Le paradigme dans la 1 Cf. ARISTOTEL, Retorica,' cartea III, cap.
hnlex nnnlHic 669
287-290, 292- 293, 311, 560, 467, 482, 518, 556-557, 561,
606. 594; v. fi Exemplu.
— prin dubla ierarhie, 411, — facilului, 336, 342; v. fi
413, 415- 41421, 432, 605- In Locuri. forta -, 555-558,
606; v. fi la Ierarhii. 560-561, 563-564, 566,
— prin efecte, 299,322, 568, 570, 599-600, 605-606;
326, 391-392, 487; v. fi v. fi
Consecin[e. Fort-
— specii lor, 275, 287-288, — a fortiori, 128,136, 365,
296. 419^20, 432, 445, 448, 576.
— prin etimologie, 261, — risipei, 308, 341-346.
541-542. — "Inghejate", 54.
— prin excludere, 252, — ad hominem, 140-
289. 143,145, 608.
— prin exemplu, 427-436, — ad Inimanitatem, 141,
438, 455, 609.
XIV, § 7, 1414 b; cf. WHATELY, Elements cartea IV, cap. V, §§ 4-8, pp. 38-40, cf.
of Rhetoric, Partea II, cap. Ill, § 5, p. 169. FENELON, ed. Lebel, t. XXI: Dialoguri
1 Cf. ARISTOTEL, Topica, cartea VIII, cap. despre elocinfa, pp. 68-71.
1,156 b. 1 Cf. § 27: Acorduri proprii fiecSrei discujii.
1 Cf. SCHOPENHAUER, Dialectica 1 Cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I,
eristica, p. 58 (Stratagema a VIII-а). cartea IV, cap. V, § 18, p. 401; vol. II,
ARISTOTEL, Respingerile sofistice, cap. cartea V, cap. XIII, § 51, p. 108; vol. II,
15,174 a. cartea VII, cap. I, § 11, p. 207.
1 DEMOSTENE, Discursuri: Pentru coroana, 1 Rodolphus AGRICOLA, De inventione
§ 2.
1 Ibid., g 56. dialectica libri tres, cartea II, pp. 132 §i urm.
1 Cf. § 72: Discursul ca act al oratorului; § 2 P. RAMUS, Dialecticae libri duo, Paris,
96: Retorica in calitate de procedeu. 1560, cartea I, nota p. 10; editia din 1566,
1 Cf. Rodolphus AGRICOLA, De inventione cartea I, nota p. 156 (mai dezvoltata).
dialectica, cartea III, pp. 167 ?i urm.; Juan L. 1 Cf. G. MORPURGO TAGLLABUE, La
VIVES, Obras completas, t. II: Arte dehablar, retorica aristotelica e il barocco in Retorica e
cartea III, cap. Ill, p. 783. Barocco, p. 124.
1 Cf. § 42: Figurile alegerii, ale prezenjei $i 14 P. RAMUS, Dialecticae libri duo, Paris,
ale comuniunii. 1560, cartea II, p. 208.
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, 1 Richard D. D. WHATELY, Elements of
cartea IX, cap. Ill, § 55, pp. 74-75. Rhetoric, Partea I, cap. Ill, § 7, p. 107.
1 Cf. § 76. Argumentul dublei ierarhii. 1 G. TARDE, La logique sociale, p. 180.
1 A. Ed. CHAIGNET, La rhetorique et sou 1 Cf. § 7: Auditoriul universal.
histoire, p. 401. 1 CH. WADDINGTON, Rannis, sa vie, ses
1 Cf. § 96: Retorica in calitate de procedeu. ecrits et ses opinions, p. 372.
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, 1 Cf. PLATON, Phaidros, 264 c.
670 Trntnt de nrgiitttetilare
— prin identificare, — a pari, 296.

258, 261; v. fi — pastor, 224, 283-284.
Identificare, Identitate. — ad personam, 142.
— ad ignorantiam, 293. — pierderii prin regret,
— prin ilustrare, 428, 441, 309.
455, 482; v. fi Ilustrare. — posibilului, 292, 342.
— de includere, 285, 288, — pragmatice, 325-332,
412. 361, 422, 524; v. fi
— incompatibile, 574-675, Consecinje-
579-581, — precedentului; v.
584-585. Precedent.
— indirecte, 255. — prev3zut(e), 564-565.
— ah inutili sensu, 341. — prin probabilitafi, 317;
— invers, 275, 290. v. fi
— prin legaturi, 234-237, Probabilitaji-
321-322; i>. fi Legaturi. — de propagarii, 350.
— prin lips3, 343. — proprii cauzei, 564.
— prin model, 373; v. fi pseudo —, 141, 374.
Model. — cvasi logice, 218, 236-
— prin negajie, 194-195; 237, 238-319, 329, 408, 412,
v. fi Negafie. 514, 537, 561; i>. fi la
Logica.
1 Gillo DORFLES, Discorso tccnico dclle arti, — reciprocitajii, 271-278.
pp. 180-181. — ad rein, 140.
1 Cf. Ch. PERELMAN, Philosophie — Imprumutate de la
premieres et philosophic r6gressives, adversar, 471.
dans Rlwtorique et philosophic, pp. 99-100 — intarziate, 607.
§i 105, §i Reflexions sur la justice. Revue — prin retorsiune, 250-
de I'histilut de Sociologie, 1951, pp. 280- 251.
281. — prin ridicol, 252-258;
1 Cf. Ch. PERELMAN, La quete du i>. fi Ridicol.
rationnel, in Rhetorique et philosophie, pp. 110 — prin sacrificiu, 304-
la 120, §i Le role de la decision dans la 310; v. fi Sacrificiu.
theorie de la connaissance, in Actes du IIе — extrase din tScere; v.
Congres international de I'Llnion TScere.
intenmtioiuile de philosophie des Sciences, — subintelese, 585, 605.
vol. I, pp. 150-159. — spontane, 233, 319,449,
1 Cf. Ch. PERELMAN, Liberie et 555, 582, 595, 603; i>. fi In
raisonnement, in Rlwtoriqne et Discurs (ca obiect de
philosophie, pp. 44 la 48, Le probleme du reflectie).
bon choix, ibid., p. 160.
hnlex nnnlHic 671
— prin structura realului; 267, 310, 343, 354, 373-374,

v. Real. 392, 415, 453, 493, 564, 567,
— prin succes, 328-329. 572, 578,583, 615-616. v. $i
— superfluului, 337, 344, Demonstrate.
375. Articol hotarat, 202.
— superflue, 345, 575, Artificial, 14,
581. 25,152,158,164,192, 208,
— prin simbol; v. Simbol. 230, 417, 517, 532-533, 544,
— prin simetrie, 271-278, 546; v. $i Natural.
281; z>. fi Simetrie. Artificiu, Kunslgriff,
— prin sintaxS, 542. 61,132,141, 203, 293, 489, 544-
— prin tranzitivitate, 239, 545, 552, 561-562. Asociere,
278-279, 281-283. 175, 304, 501-502, 519, 577.
— transpozabile, 300. — ?i formare de clase,
— mi verecinuiinin, 374; 160, 162-163, 289.
v. fi — de autoritate Asociationism, 175,471.
— vulgarizSrii, 351. Atenuare, 96,112, 356, 392,
Argumentativ(a); v. In Context, 418, 423, 488, 562, 584, 594,
la 598.
ScliemS, la Situatie. Auditor unic, 35-36, 51 -52, 60,
Argumentare, 11,13,16- 232, 574. v. ?i Dialectics
21,135, 222- 223. Auditoriu (i), 16-18, 25, 30.
— adversa, 151, 585. adaptarea la —, 37-40,45,
amploarea —, 556, 570-577, 72,128, 264, 301, 550-551, 590,
586. scopul —, 62, 78, 556. 597, 602-603, 608, 610.
— com piemen tar3, 585, bun3voin(a —, 71, 75,156, 223,
572. cunoa§lerea telinicilor de 266, 339, 595, 597, 602, 610.
—, 34, 39, alegerea —, 56,132.
191, 550, 559-560, 562, — compozit, 34-35,45.
582,614. efect diferit al —, conditionarea —, 19, 36-37,
61, 65. efect neprev3zut al 590-591,
—, 26, 65, 544. eficacitatea 494-603, 610.
—, 32, 62, 559 calitatea —, constructia —, 31-32,
29, 39,383. 36, 38. defini)ia —,
— negaliva, 572, 512, 584- 17, 25.
585. — de elitS, 48-49.
— rationale!, 18,142, 410, mSrimea —, 16, 31, 35,39, 90,
581, 608; v. fi Rajiune. 232, 514, 574-575. functiile -,
teoria -, 14-15,17, 20-21, 40, 33-34, 56,390, 576.
58, 70, 73,148, 612,616-617. — $i grupuri sociale, 35-
valoarea -, 20, 42, 211-212, 36.
672 Trntnt de nrgiitttetilare
individ reprezentativ al —, 398, alegerea —, 158-163, 215.

407, ' 428. deplasarea —, 418.
inlemporalitalea unor—, 43. probleme de —, 63.
— legate prin convenlii, — fi simetrie, 272.
texte, |)3,130; v. fi Drept, Calitate
Morala, Teologie. i). In Ierarhii, In Locuri.
— particulare, 34, 43, 45,Cantitate; v. In Ierarhii, In
49, 50, 52, 56, 64, 88,90, Locuri.
99,106,125,127,130, Cauzal(a), legatura, 322-326,
133, 222, 563, 576, 581, 590, 329, 331, 338, 345, 405, 407,
603, 416.
610. alternate in lant —, 325, 329,
rolul normativ al —, 44,131, 338.
613. Cauza, 71,105,120-121,150,
— de savanji, 30, 260, 265, 323, 325, 327-
49,131,133; v. fi §tiin)e. 328,364, 413, 420, 500, 525,
— universal, 45-51, 82, 556, 564.
88-89, 91, 96- 97,— aparenta, deplasarea —,
99,100,115,125,128- 223.
130,133, 141,151, 222,382, — parjiala, 329, 481.
409, 563, 576, v. fi In Argumente (prin
581, 590, 596, 602, 603, motive). Certitudine, 13, 47,
608; v. fi Acord, (a) 92, 98,106,118,
Convinge. 132,149,192, 203, 305,
Autentic, 126,141, 213, 224, 319.
256, 291, 328, 426, 513, 517, Citari, 220-221.
528, 532-533, 538, 541-542, Clarificare ; v. In Nojiuni.
562, 569. Claritate, 30, 47,158,164,167,
Autonomie; v. Persoana. 232,
Axioma, 25,135, 345. 258, 391,428, 509, 553, 608,
612.
Behaviorism, 370, 383. — a nojiunilor, 158,167.
Bergsonism, 475; v. fi — a unui text, 158
INDEXUL NUMELOR Clase, 104, 204, 270, 312, 394,
PROPRII: BERGSON. 400, 496- 497.
— fi regula de justice, 269.
Calificare (i), 145,159-163,195- Clasicism ; v. In Romantism.
196, Clifeu, 205-206,
215- 216, 223, 266, 272, 221,441,449,494,
295, 301,357, 359, 367, 376, 544, 550.
383, 403, 440-441. Coexistent, legaturi de, 237,
hnlex nnnlHic 673
286,
321, 325-326, 358, 399, 404-
405, 411, 413-
414,416,420,509.
— fi dubla ierarhie, 411,
413-414, 416, 420.
Coerenfa, 135,152,157,170,
240, 246, 269,359, 502, 504,
507, 568, 570,
584.
— realului, 90.
Comic de fi in retorica, 163,
225, 232, 321, 325, 333, 351,
357, 448, 461,
471, 477,483, 490^91, 495,
601.
— al retoricii, 232, 251,
277, 282, 291, 300, 310, 358,
373,375, 381,432,
545, 554, 575, 580, 584,
588. Comunitate, 48, 70, 74-
75,78, 95, 220,
513, 615, 617. v.
fi Grup social,
Valori.
Index nnnlitic 674
Comuniune, 26, 69, 71-72, 74- 592, 595, 598.

75, 77, faptul drept —, 63, 90, 92.
97,152,191,199, 203-206, —opuse, 64. locul—, 111.
211, 213- 214, 220-222, 232, —fi premise, 134,143-144,150,
267, 288-289, 295, 320, 392, 562, 567, 608. semnificatia —
406, 438, 545, 575, 596, Concret, 40, 50, 89,100-
605. v. fi 104,116, 120, 125-
In Figuri. 127,135,148-150,184-186,
Comparafie, evaluare prin, 237, 268- 269, 271, 303, 319, 355,
284, 297, 299-304, 311, 316, 371, 399,
386, 441, 446, 474, 478, 485. 404, 408, 430, 436, 438, 441,
— in hiperbola, 355. 484,
ilustrare prin —, 439-440. 490, 511-512, 521, 565, 590,
termen de —, 301, 303. 592, 603,
ii. fi In Interactiune. 608. termen —, 184. i'. fi In
Competenta, 13, 40, 49, 53, 77, Ierarhii, In Valori.
316, 342,377-379, 421, 564, Conditie(i) necesarS sau
596. suficienia,
— de utilizat, 565. n. fi In 15, 30, 75, 77, 88, 90,97,
Judiciar. 99,135,
Complementare, 235, 255, 274, 139,149,155,164-
295- 296, 311-312,329, 571- 165,171,182-183,
572, 585, 610. v. fi In 191,195,198, 210, 222,
Argumentare. 224, 238,
Compromis, 76, 242, 502-504, 240, 248, 251-252, 261-262,
532-533, 601. 274-275, 278, 283, 296, 324,
Concesie, 61,196, 351, 391, 329,339, 373,
586-588, 375, 391, 416, 420, 431, 477,
591, 601. 483-484, 495, 500, 503, 531,
i'. fi In Argumente, In Figuri. 535, 538-539, 556-557, 573,
Concluzie(i), 13,17, 20, 29, 46, 591-592, 612, 616.
49, 51, 53-54, 60, 68, 70, 77, — prealabile argumentarii,
83,131,143, 26-29, 31- 32, 74, 78,
151,166, 212, 215, 224, 82,186, 583, 590, 595,
269, 278, 598.
280, 290, 296, 301,307, Confundare , v. la No(iuni.
328,377, Congruenta, 568.
429, 450, 453-454, 460, 465, Conjechira, 63, 317, 445, 554.
470, 475, 477-478, 487, 489, Conjunctii, 195, 577.
547, 551, 555,559, 561-563, — f i formare de clase,
565, 567-568, 570-571, 577, 162. Consecinta(e),
Index niш11tic 675
105,158,171,182-183, 62,102,
207, 220, 250-254, 262, 280, 181, 241, 246-247, 254, 267,
2S2-284, 318, 321, 323, 325- 290, 294, 531, 535, 552.
335, 339, 341,378, 385, 397, Contradicfie, 64, 70,108,141,
422, 442, 446, 482, 510, 522- 239-242, 246, 250-252, 267,
526, 544, 546-547, 553, 563, 433, 504, 515, 574. v. fi
570- 571, 573, 606, 609, Incompatibilitate Contrarii,
613-614, 616. similitudine prin, 472. v. fi la
— fi autofagie, 250-251. Auditorii.
compararea —, 300. Convenfie, 93,127-
— divergenle, 254, 318, 129,132,163,166, 186, 201,
329-330. fapt/—, versus 240, 265, 269, 300, 469,
mijloc/scop, 331-335, 540, 615. v. fi Auditorii
522-526, 546. v. fi In Convergent, 106, 567-572, 594.
Argumente. Convinge (a), 13, 15,18, 28, 31,
— logica, 282. 35, 38, 40-42, 44, 46-48, 58,
Consilience, 568. 58, 71, 81,150, 212, 235, 260,
Consimtamant universal, 46- 310, 392, 389, 440,
47, 81, 374. ’ 547, 550, 558-560, 572, 596,
Constrangator, rationament, 10- 599, 605. Coordonare, 162,194-
11, 46-47, 83, 269, 280, 475, 195, 246. CorelSri, 82, 239,
563. rationament ne—, 10-11. 411-412, 418, 421, 433, 598,
v. fi Demonstratie, Evidenja, 607.
Necesar, Proba. Corpus, 127,129,146, 569.
Contactul spiritelor, 26-31, 38. Credinfa, 13,15, 42-43, 47,
Contaminare, 322; v. For3. 61, 73, 75, 79, 82, 87,
Content analysis, 107. 99,102,161,177,183,
Context, 41, 90- 196,198, 208, 226, 295,
91,108,128,133,156, 310, 320, 372, 374, 377,
158,169,189, 231, 221, 385, 397, 406, 449, 528,
228, 296, 545, 568-569, 585, 589-
361, 388, 488, 495, 497-498, 590, 602,
534, 560, 613.
611,615. rea -, 55,174, 246, 291, 352-
marimea —, 353, 561. Credulitate
156. naturala, 93. Cuantificabil,
izolare in afara —, 212, 231, 314, 316, 412, 424.
1
266, 486. persoana ca —, 368- v. fi Omogenitate.
369, 387, 390, 495. — filosofic, Culoare, 154, 399, 421, 484,
560. 509, 546, 520.
Contradictorii, identitate, Cupluri, antitetice, 110, 509-
676 Tratnt lie argimteiitare
512, 516- 517, 519, 523- — fi incompatibilitate,

525, 527, 533-534, 544. 241, 245-248, 286, 584.
— clasificatoare, 512-513. punere in discu[ie a —, 41, 45.
legaturi intre —, 510-511, v. fi lucru judecat.
513-515, 519. -filosofice, — fi urgenta, 59-60. v. fi
505-507, 509-514, 516-517, la Judiciar
520-521, 523, 527, 529, 533, Deducfie, 12, 25,143,152, 387.
539, 543-544. Defetism, 570.
rastumarea —, 517-518, 520, Definite, 108-109,130, 215,
522, 557. v. fi Aparenta, 262-263,
Disociere, la Termeni. 265, 288, 294, 615.
Cuvant (e), versus lucru, 527, — §i argumentare, 89,
537-538, 545; v. fi Verbal. 258-261, 264-
— compuse, 489. familie 266, 288, 329, 354.
de —, 187-188. alegerea unei —, 209, 215, 261,
petijie de principiu intr-un 541.
singur—, 144,163. v. fi la — descriptive, 208, 259,
Sens. 261.
— disciciativa, 503, 536-
Date, 46, 77,89, 91-93,192, 541, 543. dubla-, 208,
223, 228, 264, 319,340, 501, 262,411.
509, 512, 612. aranjarea —, — legala, 262.
146,158,163,176-179, — nominaia, 262.
186,194, 203, 214, 222, 238. — norma tiv3, 258, 261.
— versus explicate, 519. — paradoxaia, 535.
interpretarea —, 152-153, — persuasiva, 539.
357. selecfia -, 42, — reaia, 259.
49,146,151-152,166, — tehnica, 260.
176, v. fi Enumerare, la Figuri.
318. v. fi Deformare, 122, 204, 370, 402,
Premise 502. Deliberare(i), 11,13,15,
Deci, 26, 47, 55, 58, 60, 62, 65.
322. — intima, 17, 26, 57-58,
Decizie, 56, 73, 78-80, 83,119, 62, 576, 579, 590.
133, secretul —, 31.
135,146,165,167,170,182, 24 e. fi la Genuri oratorice.
1, 379, 426, 435, 459, 556, 616. Demonstrativ, articol, pronume,
argumentare ulterioara —, 60, 201- 203, 527.
68, 346. Demonstrate, versus
— fi executare, 67. functii argumentare, 11, 13-15’ 19,
tie —, 317. 21, 25-26,41, 63, 69, 142-
Index niш11tic 677
143,150,152,179, 217, 234, Diplomat, 75, 247.

238, 240, 256, 260, 262, 268, Diplomatic(a), atitudine, 244,
278, 297, 246, 524.
328,380, 382, 387, 570-571, boa la -, 244, 246-247.
589-590, 593, 608.
t>. fi la Logica.
Denegare, 51,165, 379, 588.
Denumire, 395.
f. fi Califica re
Depreciere, 265.
Derivare, a cuvintelor, 188-189.
—versus reziduu, 532.
Descalificare, 507, 524, 526-
527, 529, 532, 534.
— a adversarului, 48,
61,133,142, 300, 364-
365,378, 389,456,580, 602.
—ca termen I al unei disocieri;
v. la Termeni.
Descriptiv; v. la Definite, la
Sens.
Determinare, 38, 54,
71,100,124,170, 208, 296,
340, 377,426, 428, 489.
Determinism, 434, 502.
Dezacord, 12, 20, 88,157, 201,
225,
379, 427, 545, 589, 592, 613.
Dezbatere, versus discutie, 53-
54, 68, 75, 79-80, 89,129,
131,147, 223, 227-228, 233,
240, 292-293, 307, 354, 379,
401, 550, 555.556, 560, 569,
576, 578-579,582-583, 592.
v. fi Pledoarie.
Dialectica, 15-16, 29, 39, 66,
511-512, 531, 607.
Dialog, 45,51-55, 75-
76,141,169, 198, 219, 430,
598.
Dinamic; v. Static.
678 Tratnt ilc argumentare
Discipline, 101. 558, 571, 584, 607.

Discurs, 16-20, 26, 33-34, 36- — In evantai, 521.
39, 45, 51, 55-57, 67-74, exprimarea —, 534-536, 540,
99,119,133-134,140, 542-543, 548.
144,152,156,163,176,179,19 — versus legatura, 87,
2, 194-195,199, 209, 214, 232- 234-235, 557.
233, 387. amploarea —, 17, 51, — fi modificarea
576-577; u. fi la Argumentare. nojiunilor, 235-236, 500,
analiza -, 179,186-187,195-196, 502.
203, 209-210, 222-223, 231, opozitie la —, 114, 517, 552.
238. • — sau ruptura de legatura,
— ca obiect de reflecjie, 234, 500- 505.
341; v. fi la Analogie, la — suprapuse, 563.
Argumente (spontane), v. fi Cupluri, la
Convergence, la Ierarhie, la Incompatibilitaji, la
Interacjiune, la Model, la Termeni.
Mijloc, la Orator, la Ordine, Dispozifie, 30, 53,165, 223,
Probabilitate, la Procedeu, la 296, 299, 383, 428.; v. fi
Realitate, la Simbol. Metoda.
— ca opera de arta, 609- — la actiune, 67, 73, 97,
610. 474, 579.
— ca organism, 609-610. Diversitate, 119-120, 279,
partile -, 583, 595, 604, 606. 386, 515,
valoarea estetica a —, 65-66. 571,574.
varietajile —, 65-66, 73, 208, v. fi la Locuri (al celui unic).
219, 222, Diversiune, 232, 566, 583-
239, 611; v. fi Genuri oratorice. 585.
Discufie, conduita, 15,17, 54, Divin(a), 13, 26,
73, 78, 48,102,165,182,196, 299,
80,140,143,173, 266, 317, 306,309, 326, 328, 336-
393. 337, 379-380, 392, 405-
— versus dezbatere, 54, 406, 420, 450-452, 458-
555. 460, 465, 467-468, 511,
— dirijata, 540. 530, 578,
punere In —, 78,97,135,176. 612.
reluarea —, 77-78,138. v. fi la v. fi Dumnezeu.
Acorduri, la Judiciar. Divinitate, 65, 70,107, 342,
Disociere(i), 206, 210, 236, 424, 450, 457, 530, 537,
361, 499, 506-508, 510, 512, 578.
514-516, 519, 521- 522, 526- v. fi Dumnezeu.
527, 534, 547, 549-550, 552, Divizare, ca anunj, 576, 606.
Index annlitic 679
— a problemei, 346; v. fi 575, 578, 597.

Etape. — ca agent, 368-370, 401,
— a intregului in p3rti, 403.
283, 287-297, 512.; v. fi la — in analogii, 101, 312,
Argumente. 457-460, 465, 467-468, 479.
Domenii, in analogie, 455- — ca termen de
456, 458, 460, 468, 470, comparatie, 298-300, 310-
478-480, 482-483, 487, 312.
609. — in duble ierarhii, 413-
— irelevante in conduita, 415.
385. — ca model, 102, 444-445,
— ale legii §i ale 447-448, 450-452.
miracolului, 130,434, 455, v. fi Divin, Divinitate, Fiinja
476. perfect.5!; v. INDEX DE
— ale cunoafterii, NUME: HSUS.
30,161,166, 314, 317, 501,
559, 569, 616. Echilibru, 60, 80,107,151, 253,
Dorinta (e), 40, 67, 81- 312, 349, 354, 484.
82,170,199, Echitate, 60,133,170.
316, 465, 530-531, 570. Educate, 30, 69-70, 72-
Dragoste, 126,180, 270, 311, 73,112,128, 250, 253, 284,
405, 451, 455, 469, 523. 330,347.
Drept, 20-21, 59,80,127,129- Eficacitate ; v. la Argumentare,
133,137- 138,150,165, 206, la Mijloc.
284, 291, 318, Egalitate, 101,162,195, 205,
330, 348, 361, 366, 374, 260, 263, 278-279, 282, 297.
384, 397, Egalizare, 162, 422.
428, 434-435, 456, 471, 483, Elita, 48-49,115,125.; v. fi la
497, 501, 503-504, 508, 519, Auditoriu.
573, 576, 587, 600, 603, 606. Elogiu, 65, 71,189, 292, 306,
v. fi In Analogie, la Fapt, 360,367, 372, 385, 390, 401,
Judecator, Juridic, Jurist, 449, 524, 563,
Legal. 581, 594.
Dualitate, principiu al, 105,153, — al adversarului, 385,
482, 1 542, 616. 548.
Dumnezeu, — fi blam, 66,163.
68,115,157,162,169,196, — funebru, 65, 68, 74.
216, 222, 294-295, — de sine insufi, 388, 390-
305,308,320, 331-332, 335- 391, 395,
336, 352,363, 380, 386, 392, 584, 586, 598.
437, 503, 527-528, 565-566, Elocventa, 62, 66,148, 544,
680 Trntut de argumentare
549, 597. Jaloane.

reputatie de —, 68, 549. Eterogenitate; v. la Ierarhii,
Empirism, 12,120,126, 453, Omogenitate.
471, 5u0. Ethos oratoric, 390.
Entimema, 282, 287, 324, 553, Etica, 75,114,122, 207, 243,
556. 262, 312, 384, 417,468,511.
Enumerare, a cazurilor v. fi Morals.
particulare, 109,168, 314, Evaluare; v. Comparatie,
322, 375, 431, 437-438, MasurS.
definitie prin —, 264. EvidentS, 11-12,14,19, 25, 46-
— paratactica, 196-197. 48, 53, 130, 228, 240, 258,
— a partilor, 181, 218, 261, 454, 608, 612-613.
264, 288-289, 393, 567. Excepfie, 196, 250, 256, 296,
— f i prezenta, 289. 386, 400,
Epicherema, 282. 433- 434, 501.
Epidictic v. la Genuri oratorice. Excludere, din comunitatea
Epilog, 595. umanS, 48, 95, 252, 389.
Epitet, 159,176, 215, 347, 359, — din grup, 95, 396-397,
367. 408.
Eristic(a), 53, 55, 239,391. v. ^ Argumente.
Eroare, 12, 55, 65, Exemplu,
114,134,155, 131, 187, 221, 107,116,118,125,136,143,
223, 225, 241, 253, 263, 162,173- 174,18
270, 328, 365,369-370, 2,190,196, 371, 382,
394,444,490, 503, 505-506, 427- 437, 449-452,
515, 529-530, 534, 572, 608. 455^56, 467, 472, 477, 510,
ii. fi la Explicate. 518, 521, 556, 561, 568,
Esenta, 9, 75,110,120- 573, 575, 581, 594.
122,126,170, — ierarhizat, 104, 432.
262,321, 326, 358-359, 361- — sau ilustrare, 16, 435,
362, 399- 404, 407, 415, 424- 438-439, 455, 482.
425, 452, 469, 480, 509- — invalidant, 433-434,
510,513, 520-521,560. 439, 557.
v. fi In Locuri. Existentialism, 121, 328, 360,
Etape, ale demonstrajiei, 512, 508, 525,
555, 532, 542, 611.
589, 593. Exordiu, 144,583, 595-598,602.
— ale discutiei, 140, 349, ExperientJ, 13,19, 20, 26/29,
590. 32, 46,
— ale unui fenomen, 182. 59, 91,114,153,156,167,
procedeul —, 345-352; v. fi 224, 251, 253, 265, 285,
Index annlitic 681
299, 310, 312,315, 100,119-120,129-

348, 381, 403, 434, 441, 449, 130,134,147,157,
484, 164,171,180,185,199, 21
497, 579, 614. 8, 223, 226-227, 244, 255,
— mentals, 500, 509, 516, 257, 259, 264, 289, 297, 310,
589, 612. 315, 320, 327, 331-334, 360,
— nouS, 173. 363, 367-368, 370, 407, 410,
— viitoare, 164-165, 243. 416, 418, 422,430, 434,436,
Ехреф, 377-378. 445, 465, 467,
Explicate, 9, 60, 98,117, 218, 475,489, 510, 514, 516, 518-
324, 334, 379, 399-400, 519, 522-525, 546-547, 549-
449,481, 516, 519-520. 550, 560, 566, 569, 574, 586-
— ca definite, 379-380. 587, 593, 596, 602, 606, 615.
— a unei diferenje de comunicare de —, 220, 341,
ordine, 322, 426, 456. 355, 381, 392, 577-578.
— a erorii, 12, 529, 572, — considerate neavenile,
608. 131, 434.
— aparijiei termenului I, definitia —, 30, 89,130,132.
515-516, 529. — §i drept,
Expunere, 108,179, 317, 392, 46,137,140,142,150, 324,
429, 434, 455, 472, 486, 567, 361, 519, 573-574, 576, 600,
589, 593-594, 601, 607. 616.
v. fi MetodS. expunerea de —, 159, 205, 224,
Exprimare, arta, 177-178, 549- 253,
550. 428- 429, 432, 514, 547,
dificultati de —, 310, 565. 580, 593, 604.
— a esentei, 170; v. fi — §i interpretare, 157-
Manifestare. 158, 214, 332, 368-369,
— versus simptom, 155. 593-594.
varia|ii ale —, 189. judecata de -, 187,195,198,
— violenta, 364. 223-225, 395-396, 402; v. fi
v. fi la Disociere, Forma. la Realitate.
Extrapolare, 378, 416.
Fabula, 462, 479, 516.
FacultSti, diviziune in, 41-42,
65, 305, 315, 611.
v. fi Imaginatie, Pasiune,
Voin}3.
Fapt(e), 46, 63, 66-67, 74, 90-
92, 98,
Index nnalilic 682
— $i prezumtii, 88, 92-93, 356,

96-97,198, 575; v. fi
222,321. ' Amplificare.
— sau adev3ruri, 12, 29, anafora, 217.
42, 48, 63, 76, 88, 89, 91-92, antanaclaza, 268.
97, 99,128,130-132, anticipate, 216; v. fi prolepsa.
134,154, 222, 264, 321, antimetateza (antimetabola),
379, 381-383, 502, 560, 613. 536.
v. fi la Statut. antifraza, 440.
Fanatism, 82-83. antiteza; v. Antiteza
Fenoinenologie, 508, 530. antonomaza, 216.
Fictiune, 63,130, 244-245. apostrofa, 404.
opera de —, 469 ; v. fi asteism, 552.
Literature. Fidelitate, atenuare, 356.
101,104,126,149, 385. FigurS, catachrez3, 496.
37, 405, 447,462, 474, 530. i>. citare, 228; v. fi Citat.
fi Prefigura. climax, 605; z>. fi gradatie.
Figuri, 161, 209-210, 213, 214, comunicare, 221.
222, comutare, 518-519.
291,405, 411, 479-480, 518- concesie, 391; v. fi Concesie.
519, 562, 590. condiiplicatio, 218.
— argumentative, 161, contrar3, 420; v. fi Antiteza.
208, 214, 289, 404,420, 586, corecjie, 216.
601, 605. definite oratorica, 215; v. fi
— ale atenuarii, 562. Definitie. dialogism, 219.
— ale alegerii, 213-216, enalagd, 219-222; v. fi Persoana
295. clasificarea —, 213, 217. gramaticala, Timpuri.
— ale comuniunii, 214, enantioza, 540. epitropa, 587.
219-221. defini|ia —, 209-210. eufemism, 562. ezitare
— ale depa$irii, 356, 491. (dubitalia), 295, 551. gradatie,
— ale ordinii, 605. 605 hiperbata, 551. hiperbola,
— ale prezenjei, 214, 217, 354-358, 551. hipotipoza, 208,
221-222, 289, 295. 219. identitatea contrariilor,
— cvasi logice, 267, 535. 257, 535. insinuare; v. fi
— ale renuntarii, 585. lnsinuare. interogatie retorica,
— ale sinceritajii, 552. 210, 221; v. fi lnterogatie.
— de slil, 178, 208, 211- intcrpretatio, 219. inversiune,
21, 214, 302, 356, 546. 551. licenja, 552.
Figuri tradifionale, 213-214 litota, 354,356-357, 562.
adjeclio, 218. aluzie; v. Aluzie. metabola, 219. metalepsa, 225.
amplificare, 218-219, 289, 295, metafora; v. Metafora.
Index annlitic 683
Motonimie, 216, 410-411. 572, 611-616.

onomatopee, 217. oxiniorou, — §i analizS, 264.
536. paradoxism, 535-536. argumentare in —, 18, 21, 43,
perifrazS, 215-216; v. $i 51-53,
Perifraz3. Pcnnissio, 391. 63, 75,88, 91, 93,
personificare, 404. plocS, 266. 98,100,106,109,
poliptota, 536. predicare, 219. 112.129.144.146.151.166,
preteritie, 585-586. prolepsS, 212,
210, 216, 219, 601. 235, 288, 294, 318-319.
prozopopee, 404. pseudo- — §i auditoriu universal,
discurs direct, 219, 222. 47-48, 50, 52- 53,126,129.
pseudo-licen|3,552. . definitie in —, 263.
rectificare; v. corec|ie. reluare — §i deliberare intima, 57.
(reprehensio), 216. repetitie, — §i dialog, 51-55, 75.
210, 217-218, 551; v. §i — §i predispozijie la
Repeti|ie. reticen|3562, 585. acjiune, 73.
reversiune, 518. subjec|iune — §i disocieri, 510-516,
(sustentatio), 593. sileps3 521, 523, 527, 529, 539, 543-
oratories, 266. sinecdoc3, 216, 544.
410-411. sinonimie, 219. — §i ansamblu admis,
tautologie aparenta, 266. 129,146, 517.
Fiinta perfects, 48,102,379- — limbajului, 615.
380, 449, 452, 578. i’. fi nojiuni in —, 151,154,166,194,
Dumnezeu, Perfect. 318, 400.
Filibuster, 583. — §i retorica, 16, 47, 62.
Filosof, 11,13,15,18, 21, 37,40, — §i teoria argumentarii,
46, 12-15, 37, 40, 612-616.
55, 58, 62-64, i>. fi Cupluri, Metafizica,
76,106,112,116,129, 154, Ontologie. Finalism, 121.
251, 257, 278, 376,443-444, Fond; t>. Forma.
485, 495, 503, 507, 511, 526, For3, construcjie, 454-455,
529, 609, 458, 460- 461, 465-466, 476,
613. 497. contaminarea — §i a
limbajul -, 148, 209, 542. temei, 487.
responsabilitatea —, 64, 526. — multiple, 477. realitatea
— versus retor, 40, 66. —, 480. rectificarea —, 463-
superioritatea — asupra 464. substituirea —, 481.
savantului, 285. — §i tema, 454,464,477-
I’hilosophia peremtis, 400. 478, 480, 482, 484-4856,
Filosofie §i analogie, 453, 473, 488,492,519.
475, 479, 483, 508, 560, 568, v. fi Analogie, In Interacjiune,
Metafora, Tem3. Geniu, 125-127, 207, 366, 525.

Formal(a), gandire, 13, 21, 25, Genuri oratorice, 34, 66,
63, 98, 69,108, 210- 211, 214, 392,
143.166, 236, 238-240. 576.
analizS —, 263-264. — deliberate, 34, 62, 65-
sistem 25,164,167, 240-241, 66, 71, 73,
247, 258, 264, 266. v. fi In 556; n. fi Deliberare.
Limbaj, la §tiinta Forma, —epidictic, 34, 65-66, 69-71,
bund, 605. alegerea —, 179. 73.
— versus devenire, 521. —judiciar, 34, 62, 65, 71, 73,
— discursului, 17,179, 556 ; e. fi Judiciar.
211, 223, 609. Ghilimele, 529.
— versus fond, 152, 206, Grade, 14, 62, 67, 82, 92, 111,
210, 235, 510- 511,544, 123,185,
610. 196,198, 239, 289, 316,
— gramaticalS, 188,194- 319, 322,
195,193, 200, 537. 388, 416-419, 421-426, 450,
v. fi la Persoana. 456, 467, 487, 495, 509, 512,
Forta argumentelor 557, 560, 570-571. v. fi Natura,
—fi comportamentul Ordine.
adversarului —ca factor de Gramatica, 192-193, 195, 200,
argumentare argumente 205, 211, 219, 226, 433, 532,
puternice fi argumente slabe 542. v. fi la Forma.
—fi regula de justitie —fi Grup(uri), apartenenja la, 35-
wishful thinking Frazil 36, 46, 70, 74, 80, 82,
compusa, 197. 97,100,102,114,127-
Franare, tehnici de, 77, 379, 128,133,141,161,170,199, 20
384, 397- 398, 401, 407. 2,
Frecventi, 93-94,107,113, 204, 220, 241, 248, 256, 280-
226,139, 315-317,433. 281,239, 321, 370-371, 373,
378, 385, 393-399, 404, 406,
Gen, 52,105,109,194, 287- 415, 449, 557, 592, 613.
288,2%, 309, 392, 411, individ fi -, 31, 95, 300, 394-
423,456, 469, 512. General, 399, 407- 408, 513.
versus particular, 510, 513. —ca model, 442.
Generalizare, 48, 54, 77,144, multiplicitatea —, 35, 97, 394.
201, 249- 250, 258, 276, notiunea de —, 394.
404,427-428, 431,433, 455, — perfect, 396.
561, 594. purtator de cuvant al —, 56,
—fi simetrie, 276. 398, 407. i’. fi Purtator de
Geneza, 408, 412,496-497. cuvant.
Index annlitic 685
— de referinta, 94-97.
simbolul —, 407-408 ; v. fi
Simbol.
— ca valoare concreta,
101-102,116. v. fi Valori.
Hindufi, 325, 503, 530. v. fi
Indieni.
Hipotaxa, 197.
Identificare(i), 249, 258, 260-
262, 269, 271, 274, 277, 294,
296-297, 337,489, 502.
— in psihologie, 442.
— prin simetrie, 271.
686 Tratat tie argumentare
ldentitate, 109, 256, 258, 263, 583.

266-267, 272, 453, 480, 482, Imagine, 48,184, 208, 217, 239,
496, 514, 535, 353, 355, 362-363, 385-387,
568. 393, 395, 398, 400, 406, 425,
— partialS, 239, 258, 454; 438, 444-445, 450, 463, 468,
v. gi Justitie (regula de) 470,478, 489-490, 511, 520,
principiul —, 143. 530, 550, 608.
— de tautologie, 268. corectarea —, 462.
Idol, 366, 447, 529, 572. Imaginable, 13, 41, 82,158,184-
Ierarhie(i), 27, 64, 83, 88, 185, 436, 511, 572-573, 606,
97,104,109, 612.
123-124, 204-205, 222, 298, Imitate, 207, 257, 370, 427,
300, 302, 312, 411-413, 415- 442-443, 446, 449,
416, 425-426, 479, 510, 532, 452,516.
558, 560. Imperfect, timp, 199-200.
— abstracte, 104. Imparjialitate, 80-82, 364,
— concrete, 104. 385, 515, 596.
— confirmativ3,420. lmperativ, mod, 197-199,
duble -, 322, 411-421, 432, 207, 273. Implicare, 79,181,
460, 488, 604-606. 282. Incompatibilitate,
duble — §i discurs, 418. 45,103,107-108,
— eterogene, 105. 153,166,198, 240-244,
— §i incompatibilitati, 248, 250-252, 276, 281, 290,
107-108. 313, 354, 379.
— cu mai multe criterii, — §i anxietate, 249.
105, 298. — §i schimbare, 90.
— calitative, 127, 412, — $i disocieri, 509, 521-
421. 522, 543. evita (a) -, 244-249,
— cantitative, 105, 412, 502, 547, 585.
421, 425. — §i ridicol, 253-254, 357.
— sistematice, 105. v. gi la Compromis, la
Iezuiti, 276,318, 444. Ierarhie, la Interpretare,
Ilustrare, 207, 427-428, 435- Sacrificiu. IncompetenJS,
439,441- 442, 451, 455, 467, 378, 421.
474, 482, 487, Indice(i) al mSrturiei, 138.
552, 581, 590. discurs ca —, 186, 233, 323,
alegerea —, 436, 441. 363, 547.
— inadecvata, 439-440. — de stangScie, 550.
Iluzie, 29, 50, 53, 75, 200, 305, — depasiune, 551.
506, — versus semn, 155, 606.
516, 523, 529, 543, 558, 582- — de sinceritate, 550-551,
Index annlitic 687
570, 577. -in limbaj, 166,188-189, 263,

— de spontaneitate, 550, 314,
— §i simbol, 407. 485.
Indieni, 277,402, 429. v. gi — intre model $i imitatie,
Hindu§i. 447.
Inducfie, 258, 260, 289,427, — intre mijloace §i
431,436, 453. scopuri, 335-338.
Ineficace, act, 386. — in sacrificiu, 313-314,
InerJie, 64,135-137,173, 303, 334. Interogativ, mod, 197-199.
427, 430, 442, 480. v. ft Interogatie.
— §i regula de justijie, Interogatie, 199, 210.
268. v. fi hi Figuri, Interogativ.
Infinit, 319,456, 509. Interpretare(i), 19, 79,110,138-
Inijiere, 72,128-129,329, 409, 139,
560. 149,152-155,158,166,169-
Inovajie, 136, 573. 170,174,
v. gi Modificare, Noutate. 178,194,197, 219, 228,
Insinuare, 562, 585. 244, 251,
Inspirajie, 544. 266- 267, 280, 323,325,
lnstitutii, 30, 33, 54-55, 75, 331-333, 359, 368-370,372,
78,140, 385, 387, 404, 407,411, 456,
394,399,401,445,542. 546, 553, 593-594, 601. alegere
Intentie, 54,155,160,186,195, intre—, 151,176, 214.
201, 205, 217-219, 224, 357, — discursului, 155-
368-370, 383, 387, 389,401, 156,195, 202, 205, 231,
437,468-469, 512, 552. 240,341, 388, 458,468, 518,
— a legiuilorului, 136. 522, 568, 600.
Interactiune, intre act $i — incompatibile, 153. plan
persoana, de —, 304, 554.
289, 364, 372, 379, 381, 386- — textelor legale §i
387, 391, 399, 556. religioase, 130,
— in analogie, 460-461, 136,154,157-158,170, 220,
463-464, 466, 477, 483-485. 296, 432, 452, 504, 569, 582.
— in comparatie, 300, — unui sistem formal,
304, 316, 446. -in discurs, 154- 25,167.
155, 231,234, 387, Unicitatea —, 179, 493.
391, 434, 513, 555-556, 561, г. fi In Fapt, Incompatibilitate,
567, 570, 574, 578. Intenjie.
— intre exemple, 446-449. Intuitie, 12-13, 48, 61,163, 498,
— intre individ §i grup, 521, 591,612.
307, 393-394, 396, 399. Inventie, 183, 364, 453, 469-
688 Trutat de nrgiiinentare
470, 482, 485. 149,151,165,169-170,183,

Ipocrizie, 61, 245-246. 221, 243, 273, 276, 329, 364,
Ipostaza, 359. 374, 380, 387,
i>. fi Personificare 390, 504, 538, 540, 554,
Ipotezi(e), 12, 39, 563, 574, 580-582, 602.
81,110,138,147, 183-184, Judiciar(a), competenta, 378.
205, 219, 223, 225, 231,259, decizie —, 73, 146,165, 435.; v.
273, 281, 286, 288, 290,293, fi Decizie.
308, dezbatere —, 59, 63, 555-556.;
314, 423, 453,463-464,482, t>. fi Discutie.
492, 505, 551, 562-563, 579- ordin -, 34, 54, 62, 65,171, 371,
580, 585, 593. 379, 497.
metodologia —, 183. v. fi Genuri oratorice, Proba,
— multiple, 579, 585. Procedure, Proces.
Irational, 10,13, 44, 59, 65, Juramant, 134-135, 408, 422.
81,125, 199, 286, 374, 388, Juridic(a, i, e), antinomii, 165,
405, 409, 424, 504; v.
564, 610,614, 616. fi Compromis,
ii. fi In Locuri. Incompatibilita|i. argumentare
Irelevant; v. Relevant. —, 60,130,197, 296, Ъ1\.
Ironie, 169, 255-256, 278, 332, cadru -, 129,131,133-134,170,
357, 349,
404, 440, 552. 569.
Istorie, 48, 56,100, 126- notiunea — de moarte civile,
127,129,173, 181, 224, 231, 408. notiunea — de neglijenta,
305, 328,362-363, 372, 399, 96. reguli — ca exemple de
424-425,427-428,449, 513, principii, 428. sistem -, 75, 78,
575, 98,137,146,164,167, 504. v. fi
611,616. Drept
Iubire, 196, 299, 303, 315,452, Jurist, 129-130,154, 282, 316,
469, 374,435, 443, 456,471, 503-
527. 504, 518, 580, Justice, 30, 59,
80,126,138,166,168, 171, 254,
incredere sociala, 134,136, 374. 374, 460, 557.
Indoiala v. hi Proba. — ndevarate, 508.
Jaloane, 140,153, 345, 347, denegare de —, 165.
350, 352. — divine, 460.
Japonia, 124, 244, 250, 384, — formale, 269.
536. regula de -, 268-271, 273, 442,
Judecator, 21, 560,
34,131,133,136,138, 583.
Index annlitic 689
regula de —ji simetrie, 271- disociere, 500-505.

273. — Si subordonarea
valorilor, 106.
Limbaj, 18-19,155,166,434, — intre termenii unui
acorduri subiacente—, 96,158, cuplu, 507. tipuri de —, 322.
237. v. fi Coexistenta, Paratax3,
v. fi Gramatica, Sintaxa. Real, Ruptura, Succesiune,
— artificial, 25,164. Simbol. Libertate, 47, 65,
funcjiile —, 164,167. 74,167-168,197, 206, 227,
— formalizat, 263; t>. fi 243, 248, 254, 392, 400, 406,
Formal. 412, 502, 511, 516, 526, 565,
, — obi$nuit, 186,191. 594,
saracia —, 492. 603, 616.
— natural, 240, 260, 262,
265.
— versus gandire, 167,
510.
— profesiunilor, 496.
reflecjiile auditorului despre
—, 233- 234.
— rezervat, 204.
— Stiinjific, 164.
— §i segregare, 204.
— si structuri sociale, 204.
— tehnic, 127.
Legal, 132,165,170-171, 242,
262, 296- 297, 434, 556. v. fi
Drept, Juridic.
Liste de prezenja $i de
absenta, 290, 418.
Litera, aparenta, 522.
— versus spirit, 155,157,
518, 528. v. fi Literal.
Legatura(i), 30, 69. alegerea
—, 406.
— intre cupluri, 511.
— versus disociere, 87.
— intemeind realul, 427-
499.
— ale realului, 358, 460,
605. ruptura de — sau
Index nnalitic 63 7
— persoanei, 360-361. Universalitale.

Liste de prezenta fi de absents, Literal!, interpretare, 468, 522.
290, 418. v. fi Litera.
Loc(uri), 108. Literatur!, 66, 69,181, 205, 550.
— ale anteriorului, 120; i>. Logic!, 12-15, 21, 25, 48, 53,
fi Origine, Principiu. 57, 503, 558-559, 573, 608,
— anlitetice, 110. 611. alitudine —, 243.
-calitatii, 115-120,124-126. — fi auditoriu universal,
— cantitatii, 110-115,119- 47-48, 53.
120,123-126 — conflictelor, 242, 281.
— comune, 108-109, 111. consecinta —, 282.
— ale dificilului, 113. eroare de —, 114,143, 503.
— ale durabilului, 112. — formal!, 21, 25,143,
— ale esenjei, 122,126; v. 240; v. fi Formal.
fi Esenta. — judecatilor de valoare,
— ale existentului, 615-616.
121,125. reducere la schema —, 239.
— ale facilului,l 13; v. fi In — social!, 481.
Argument. — verosimilitatilor, 379.
— ira)ionalului, 125; v. fi Loialitate, 80,101, 104,140,
Irational. 551.
— ireparabilului, 118. Lucru (i), 20, 46, 76, 81, 83, 98,
— normalului,113; v. fi ЮЗ-
Normal. 104, 110-111,113,115,117-
— numarului mai mare, 118,123,
111; i>. fi Num3r. 130,140,146,148,150,175,182
— oportunitajii, 118. ,
— ordinii; v. fi Ordine., 193,199,218, 236, 266, 283,
120,125. 305-307, 309-312,
— persoanei, 126. 332,338,344,360, 376, 406-
— precarului, 118,126. 407, 415, 420, 437, 451, 454,
— probabilului, 113; v. fi 465, 507, 509, 513, 530, 536,
Probabilitati, Probabil. 539, 545.
reductin sau subordonarea —, -judecat, 77, 78, 90,135,137.
125. — in sine, 205, 507, 520,
— specif ice, 108. 521.
— intregului, 110,112; v. fi
Totalitate. Magie, 19,148,197, 205,382,
— unicului, 115,119,125- 405,409.
126; v. fi Unic. Majuscul!, 528.
— universalitatii, 112; v. fi Manifestare, 74, 78,
Index nnnlitic 691
88,127,134,143, 171,191- MetaforS, 211, 459, 471, 475,

192, 214, 281, 321, 358-359, 478, 485- 494, 497-499, 519.
362, 369, 386-387, 391, 393, — de complement, 495.
399,401, 404, 424,480, 505, — adormitS, 492-493,
509, 523, 563, 495-497.
615. — inconciliabile, 490.
Marxism, 160, 511; i>. fi precau}ii la introducerea —,
INDEX DE NUME; Marx. 488. trezirea —, 492-497.
Matematica, 13, 21, 63,165, v. fi Analogie, ForS, TemS.
479, 589, 608, 612, 614; v. fi Metaforic(S), aspect, 491.
§tiinte formale. expresie cu sens —, 492-496,
reductie la scheme —, 239, 499. Fuziune -, 486, 488-492,
304, 317, 320. 497. uzaj -, 172, 492.
Maxime, 97-98,117,199, 206- MetodS, 560, 568, 589, 592,
207, 220, 603, 607-
267- 268, 273, 279-280, 615.
338, 354, 356, 412, 508, 536. Metodologii, 20, 559.
Marturie, 137-139,142, 211, MinciunS, 219, 245-246, 381,
224, 324, 365, 378, 381, 533-534, 546.
385,424, 436, 440, Miracol, 331, 368,434.
507, 551-552, 568, 588. Mod, statistic, 93-95.
Masura, in exprimare, 310, ModS, fenomenul, 257.
347, 401, 551, 557, 586. Modalitati, 140,190,192-
— in ftiinte, 131, 240, 193,199,
297-298, 300. v. fi 203, 240, 250,421, 595.
Comparajie, Sacrificiu. Model, 49,102,114,119-
Merit, 111, 123,166,168, 224, 120,125,136- 137,167, 231,
278, 299, 360-361, 371. 400, 427-428, 442-447, 449-
MetagramS, 189. 453. anti-model, 442-449.
MetafizicS(i), a lui Aristotel, oratorul ca —, 67, 431, 443,
109,152, 415. 449.
— fi cupluri filosofice, — rationamentului, 11, 21,
511. enunturi —, 532, 588. 26, 238,
— fi eticS, 417. 268, 281, 361, 373, 445, 452,
— existentialists, 328. 559,
independen|3 in privinta —, 9- 594, 608.
10,152, Moderatie, a preten|iilor, 562-
360-361. nojiunea 563,
de —, 174, filosofii 585- 586, 589, 612.
anti —, 508. v. fi Modificare, v. In Schimbare.
Ontologie, Filozofie. MoralS(e), fi auditorii, 38, 49,
692 Tratnt lie nrguiuentiire
97,101, 529, 608. Motive, 32, 46, 59,

97,114,122,166, 273, 277, 62, 83, 96, 323-324, ‘ 326,
289, 318, 384. 341,344, 369, 554, 578, 589,
— fi argument pragmatic, 616.
330. educa|ie —, 347, 361. Multiplicitate, 97,119,332, 510,
formalism in —, 330, 369. 515, 521, 528. cvasi —, 528.
notiuni —, 318, 540. persoanS Muz3, 544.
§i act in —, 361, 369. pseudo
—, 516. ra|ionamenl —, 539. Naiv, 76, 376,469, 529, 548,
reguli — incompatibile, 242; v. 606. Nara(iune, 147, 595.
fi IncompatibilitS|i. Natural, 190, 240, 242, 260-
— fi restric|ie in dezbateri, 262, 265, 288, 342, 358, 411,
131. 433-434, 501, 532, 537, 544,
— §i responsabilitatea 549, 604-605, 607-610, 614,
grupului, 289, 397, 408. 616.
— f i retoricS, 38. v. fi Artificial, In Limbaj.
— supraomului, 122. Naturi, 36,40,44, 70,
tratate de —, 79. 75,118,127,
— fi valori, 101-102, 330; 143, 241, 288, 335, 342-343,
v. fi EticS. 351,363, 381, 405,407, 421-
Motive, 32,46, 59, 62. 424, 426, 456-457, 460-461,
Mijloc, discursul ca, 155,166, 467, 487, 491, 501, 509, 514,
205, 530, 537, 607, 609, 612. v. fi
233, 280, 309-310, 390- Esenta, Ordine.
391,409; v. fi Procedeu. Necesar, 12-13,16, 26, 43,46,
disocierea mijloc/scop, 510, 76,83,
513, 519, 522-515, 527. 91,108,134, 239, 261,
eficacitatea unui —, 113, 304, 265,266, 271, 274-275, 298,
338. 304, 314, 324, 329, 358, 409,
—/scop versus fapt/consecinJS, 612, 616. v. fi Constrangator
331- 335, 524-525. Necesitate, 12,130,158,167,
inferioritate a ceea ce esle —, 203, 266, 294, 313, 505, 511,
105. interpretarea ca —, 535, 574. Negativism, 579-580.
153,155, 523. Negatie, 194, 357, 402.
— sugerand scopul, 337. — §i complementaritate,
transformarea — in scop §i 296.
invers, 335-338. valorizarea — §i contradictie, 240,
ca —, 338-342, 525. v. fi 248.
Sacrificiu i'. fi Scop. — §i diferenta de ordin,
Medie statistics, 94-95. 426.
Mil, 183, 351, 405,449, 479, — $i diviziune, 293.
Index nnnlitic 693
-dubla, 588-589. 412,435,

— interna, 402.
notiuni formate prin —, 402.
prefixul „nu", 528-529. v. fi In
Figuri (litota, tautologie
aparenta), Ironie.
Nedefinit, ndjecliv, 202.
pronume —, 201-202.
Nestorian; i>. Ordine.
Neutralitate, 80,190, 242, 255.
Neutru, stil, 187,190-192.
termen —, 187, 299. ii fi In
Locuri.
Nominal(a), fraza, 226. salariu
—, 527.
Nominalism, 560, 615.
Normal, 113-115,125-
126,131,135, 199-201, 213,
254, 376,402, 533,558.
— §i cornx, 554.
disociere —/norma, 510, 514,
519, 558-559. om —, 42, 45,
376. prezumlie —, 93-97,132.
v. fi In Locuri
Norma(e), 27,45, 77,113-114,
119-120,
168,190,199- 201, 206-207,
224,226- 227, 243, 248, 250,
255, 257-258,325, 361, 364,
376, 402, 435, 502, 506,
558, 585, 613-614. termen II
ca —, 510, 514, 518-519, 559.
v. fi Normal.
Nofiuni, 42, 79,
96,101,104,128,130,
151,163,175,184,187-
188,194,
235- 236, 242, 247, 252,
257, 260, 265-266, 268, 271,
278-279, 318-319, 330,
352,361, 368, 401-402,
694 Tratat de argumcnlare
491, 499, 513, 517, 519-520, 89,107,136,151,155, 157, 202,

522, 539, 560, 589, 610-611. 224, 241, 257, 283-284, 298,
— carjel, 295. 321, 406-407,417, 426, 430,
clarificarea — 167,170, 243, 450, 512, 546, 553, 563, 607,
568; v. fi In Claritate. 609, 613-616. disociere
— confuze, 103,154,165- subiectiv/—, 510, 529. ii. fi
166,168-169, Obieclivitate.
176.491.543. Obiectivitate, 40, 79-82,187,
descompunerea —, 298. 328-329, 383, 396, 521, 586,
evolutia — fi analogie, 172, 596, 608, 612. disocierea—/
468, 484- 485. voinja, 521.
obscurizarea -, 167,170-171, v. fi Obiectiv.
468, 484- 485. Obiecjie, 51-52, 99, 133, 138-
plasticitatea —, 173-176, 353. 139,173,
— fi reguli, 243. 185,189,210-211, 216, 231,
— tehnice, 128; v. fi In 250, 252, 254, 279, 291, 307,
Limbaj, la Sens, uzajul -, 317, 330, 348,
154,159,162-169,171-172, 372,471, 557, 566, 571, 578-
175-176,185, 248, 262, 295, 579, 599, 601.
302, 430, v. fi In Figuri (proleps3).
434- 435, 456,468,492, Obscurizare; v. In Nojiuni.
518, 537-538, Obscuritate fi prezenja,
541.543, 580. t 164,196, 498, 530, 573.
v. fi In Disociere. Obstacol, 13, 67,150, 304,
Noutate, 349, 516, 574. 340, 353, 377, 526, 529,
T’. fi Modificare, Inovatie. 531, 534, 565, 572.
Numar, 112,117,126, 374. Ocazie, versus cauza, 329, 343,
Nume, 20, 49, 66, 91,163, 208, 400, 510, 530, 576.
210, — de prins, 342.
213, 215, 217-218, 250, 257, Omogenitate, 162, 285-286,
282, 290, 308, 333, 359, 383, 309, 412, 424.
reducjie la —, 238-239, 318.
407,419, 429, Omologie, 456, 459, 489.
432, 527, 529, 532, 537.559, Omonimie, 268, 435.
613. Onoare, 33,188, 248, 300, 307,
— propriu, 161, 202, 204. 373,
v. fi Substantiv. 397, 408.
Obiectiv(S), 34,41-48, 53-54, Onomatopee, 217.
63-64, Ontologie(i), 150-
77, 79-80,82, 151,167,174,185, 247, 360,
417, 526.
Index tmnlilic 695
independent fa|3 de—, 150- descrescatoare, 599.

151, 321, 610 ; v. fi In — de zi, 591.
Metafizica. — ca tema de reflectie,
Ontologism, 526. 591, 604 ; v. fi • Metoda.
Opinie, 12,14-16, 33, 60-61, — naturala, 607-610, 616.
80-82, 95, 115,128, 208, 375, — nestoriana, 600.
377, 381, 511, — rational, 594, 608.
529, 568-569, 577, 579, 583- — unica, 607.
584, 588, 607, 612-613. — universale, 70, 328. v.
planul obiectului fi planul —, fi In Figuri, In Locuri.
515. Origine, 25, 98,121,125-126,
-fi adev3r, 40, 97- 130,132, 178, 217,496. v. fi
98,112,135,140, 252, 529, Genez3.
613, 616.
Optativ, mod, 197,199. Panegirice, 65, 310, 372, 597.
v. fi Dorinja. v. fi In Genuri oratorice.
Orator, 17-18, 29-38,40, 43-46, Parabola, 452,466,490.
48, 55, 211,220. Paradigme, 466.
— apartinand auditoriului, Paradox, 114, 209, 256, 267,
61. 283,293, 438, 529, 535-536,
discursul ca act al —, 186-187, 574, 597-598. Paralaxe, 197,
190-191, 196, 202, 206, 209- 511.
210, 387-393, 576, 578, 582. Participare, 405-408, 479. v. fi
functiile -, 31-32, 34, 584-585. Apartenenje.
calificarea -, 31-32, 38-39, 53, Particular, caz, 418, 427-430,
61, 77, 319, 563, 596. talent 433, 435- 438, 454-455, 514,
de-, 65-66, 548-549, 563, 597. 560, 565, 608. disociere
v. fi hi Auditoriu (adaptare), hi —/general, 435, 510, 513. de Ia
Elogiu, Exordiu, In Model, In - la-, 429-430, 440-441. v. fi In
Prestigiu. Ordin, diferenta de, Auditoriu.
426, 456; v. fi Natura. Pasiune(i), 13, 37, 47, 64, 81,
Ordine, acord asupra, 140, 600, 210, 215, 306, 311, 491, 493,
603. 511, 51, 537, 551, 572-573.
— argumentelor, 19,140, Perceptiva , lemntizare, 236.
348, 556, 589-593, 599-600, Percepjie, ambiguitatea, 154.
602, 604-606, 608. — §i prezenta, 147.
— cazurilor particulare, Perfect, grup, 396. termen —,
437-440. 354.
— cronologicS, 358, 366, i>. fi Fiinta perfecta.
604, 607, 610. Perifrazi, 187, 215-216. v. fi In
— cresc3toare sau Figuri.
696 Tratat ile arûnieiitnre
Perorate, 118, 583, 597, 602. 509. neo—, 588.

Persoana, act §i, 358-374, 376, Posesiv, 489.
378-387, 392-397, 399-400, Pragmatism, 331, 508, 526. v.
404,407, 510,513- 514, 563, fi In Argumente.
565, 568, 581-582. autonomia Practica (i), atitudine, 243, 247.
—, 360. construcjia —, 363, elocvenja —, 16, 62, 66.
372, 378, 385-386. probleme —, 243,
— $i duble ierarhii, 414- — in calitate de termen al
415. unei disocieri, 510.
— gramalicaia, 201-202, Precedent, 137,153, 243, 346,
221. 374, 428, 432, 438, 442. tea
— ca model, 379-381, m3 de —, 137, 346.
397, 442. stabilitatea —, 359- — ?i regula de justice,
360, 366. valoarea —, 363, 268-269. Predicare, 15, 38, 68-
389, 397, 403, 442, 69, 219, 320, 386,
518. 575, 597.
v. fi In Interacliune, In Locuri, Preferabil, 88, 97,105,109,119,
la Libertate. 417. Prefiguri, 405, 462. гк fi
Personificare, 393, 404. v. fi la Figura.
Figuri, Ipostaza. Prefix, 194, 528-529.
Persuada (a), 13,15,18, 28, 32- Prejudecata, 47,141, 384-385,
34, 38, 40-42, 44, 55, 58, 67, 398-399, 529, 533, 565, 572.
75,109,125, 141,150,361, Premise, 33, 87-88, 90,108-
371,391-392, 545-546, 549, 109,133-
558-559, 576,591. ii. fi 134,140,142,169,191,194,
Convinge (a). 215,
Petijie de principiu, 140- 240, 285-286, 411,456,
145,163, 558, 561, 570-571, 573,
437. 591, 593. alegerea —,
PIedan}i, 21, 54, 96, 555, 603. 87,176,178, 556. enuntarea
Pledoarie, 21, 55, 58-59, 314, —, 87,180,192, 226,408.
555, 562, 577, 602-603. izolarea —, 41,192.
!\ fi Dezbatere. — la care oratorul nu
Pleonasm, 267. adera, 61.
Plural, 181, 202, 428, 511. — $i pelijia de principiu,
Poezie, 117,172, 205, 207, 406, 143,145. iK fi Acorduri, Date.
428, 484, 491, 498. Prestigiu, 21, 71,
Poet, 197, 209, 300, 303, 360, 90,120,136,140,
443, 487, 490, 495, 536, 544, 156, 239, 257, 273-274, 303,
596, 609. Polarizare, 371. 306, 320, 373, 381-382, 384-
Pozitivism, 9, 251, 374, 508- 385, 388-389, 439, 516, 540,
Index tmnlilic 697
559, 561, 578, 584. 428,431,436.

— grupului, 370-371, 394- — ierarhizante, 104-106,
395, 442. 302.
— si model, 122,157, 373, — prime, 122, 250.
424, 442- 446, 449. superioritatea —, 120,125, 302.
— al oratorului, 166, 220,
390-391, 563, 566, 578, 596.
— si sacrificiu, 256-257,
306, 372-373. Pretext, 165,
329, 369, 386, 403, 524-
525, 530.
Prevenfie, 384 ; t>. si
Prejudecata. Prezent, timp,
199-200, 212, 219-220.
Prezenfa, 146-
152,176,178,180,184-
186,198, 200, 202-203,
213-214, 217-
221, 265, 289-290, 293, 295,
343, 389, 408, 418, 435-436,
527-528, 530, 579, 591-593,
546, 550, 575, 578, 605.
— si ilustrare, 435-438.
suprimarea —, 150-151.
tehnicile-, 181,183, 501-502,
579. гк fi la Figuri.
Prezumjie (i), 88-89, 92-97,132,
206,
222, 321, 323, 395, 564, 582.
— de adeziune, 92,134.
calculul —, 94.
— legala, 132, 434.
Principiu (i), 53, 72, 75, 77-78,
80,102,
120,143,153,169, 250-251,
253, 261, 268, 273, 285, 323,
325, 350, 421-422, 424, 431,
466, 480, 504, 510, 517-518,
524-525, 556, 560. iiersus
grade, 421-426; v. fi Natura.
generalizare si —, 60,
Index aimlitic 698
Probabil, 11, 67, 76, 81, 91-92, 232, 234/235, 242, 244, 257-
94, 97- 98,113,163,316- 258, 262,
319,412,437. 265, 268, 291, 298,
filosofia —, 319. 300,302,331, 333-334, 345-
Probabilism, 318. 347, 365-366,379-380, 385-
Probabilitate(taji), 14, 63, 64, 386, 388, 390-391, 394, 400,
67, 92, 422, 431, 437, 448, 456, 474,
130,132,149,154,169,185, 491, 539,
209, 281,314, 316-317. 583, 606.
calculul -, 63, 92-94, 314, 567, discursul ca —, 189, 214,
567, 218/220, 232- 234, 244, 498,
614. 524, 540, 543-547, 550-
— retrospective, 324. 551,554, 562,564-565.
Probe (Dovada), 12, 42, 60, 62, disocierea —/realitate, 547-
64, 78, 81-82, 84, 548, 550, 552-553.
90,102,131-132,137,139, preveni (a) disocierea
169, 256, 259, 276, 278, 291, —/realitate,
297, 607.
302, 306, 329, 373, 375, 380- p. fi In Etape.
381,384, 431, 434, 453,470, ProcedurS, 48, 54,131,140,198,
551, 559, 564, 264, 389, 396, 576, 601.
571, 573-574, 577-578, 585, Proces, 59, 62, 65, 90,
591, 595, 600, 611,614. 99,121,129, 131,
— admise drept 133,137,144,153,176, 234,
concludente, 139. 238,
— afectivS, 41. 337, 344,356, 379, 428,442,
— analiticS, 12, 611. 473, 481, 488, 504, 509-510,
— apodicticS, 11. 526, 529-530, 554, 562.
sarcina —,137. v. fi Judiciar.
gradele —, 316. Proiectie, 435, 468, 497.
— dialectic^, 611. Pronume, 201-202.
— extra-tehnica, 19-20. Propaganda, 15,19, 30, 70, 72-
— istorica, 129,131. 73, 204, 335,392, 548, 552-
— juridicS, 131-132. 553,570, 613.
— logica, 43,47, 614. Proverb, 207-208, 220, 438.
mijloace de - 2-5, 25, 42-43, imagine de —, 207.
290,375, PsihanalizS, 370, 402.
614. Psihologie, 14, 20, 32-33, 55,
— noua, 169. 79, 91, 134, 147-148,193,
v. fi Ratiuni. 234-235, 255, 307, 370,
Procedeu, 183,190,198, 206, 388,442,481.
Index annlitic 699
— patologicS, 253, 272. 293, 314, 321, 358,

— profunzimilor, 58, 499, 380,405,412, 418, 427, 433,
531, 558. 453,
Puncte de dezbStut, 54, 606. 460, 463,468-469, 490, 502,
Purificare, 98, 258, 462,530- 506-508, 512, 519, 521, 523,
531. 526-529, 531, 539,
Purtator de cuvant, 31, 56, 70, 541- 542, 544, 546-548,
95,119, 550, 553, 603, 605, 608, 616.
128, 386, 398, 407, 450,544. coerenja —, 90,328, 505.
fidclitate fa(3 de —, 149.
Ratiune (rationalitate, rational), structura -, 91, 236, 2Q0, 289,
11- 14, 40-44’ 46-47, 57, 59- 304, 309, 320-321, 345, 409;
60, 63-65, 74, 77, 83, 93, 413, 418, 426-427, 460, 504-
98,120,126-127,129,140, 505, 514, 517, 560. v. fi la
142,14fe, 154,163,168,199, legaturi, Realitate, Verbal.
241, 268-269, 273, 320, Realism, 328,406, 526, 560,
323,327, 329, 331, 341, 344, 615. Realitate, versus aparenta,
353, 363, 377, 380, 383, 369, SOS- 515, 513, 516-518,
396, 407,409-410, 413,424, 522-523, 525, 527, 530-531,
511-512, 571, 594. discursul ca —, 322.
522, 541, 543, 559-560, 563, judecata de —, 251, 424, 614-
581, 591, 603, 605, 607-608, 616; i>. fi la Fapt.
610, 611-612, 614, 616. — ca termen I, 546.
— suficienta, 102. — versus valoare, 329,
v. la Argumentare, la 424, 507, 614- 616.
Ordine. Rational, om, 40, ii. ii Real.
42-43, 496. Recompense, 309, 325.
Ratiuni, 37, 58, 62,186, 286, Recursivitate, 346.
377, 380, 466, 547, 561, 573, Reduc}ie; v. la Omogenitate, In
575-576, 589, 594, 598, 602- Locuri, la Logica, la
603, 607. i’. fi Proba, Rational Matematica, la Probabilitate
izare. Rationament n. la (calcul).
Absurd, Argumentare, Refutare, 138,142,174, 259,
Demonstrate. Rationalizare, 290, 354, 579, 581, 584, 595.
58-59, 62, 328. Rationalism, — anticipata, 602.
28, 47, 77,100, 303, 527, 560. — mentaia, 595.
— critic, 616. Regrete, 309, 342.
Real, 48, 61, 88-89, 91, Relativ (a, i), cifre, 185.
99,105,109, propozijie —, 196.
121,125,127,135,149,159,16 — ca termen al unui cuplu,
5-167, 183-184, 260, 280, 510.
Relevant, 131,147,151-152, 65,149,191, 208, 218, 292,

217, 550, 295, 373, 387, 391, 420, 441,
557, 576, 585. 607. v. fi Dialectics.
raportul dintre relevant ji forja, Revizuire, principiu de, 135,
556, 586. 359, 363. Reziduu ; v. Derivare.
v. ?i la Domeniu. Ridicol, 39, 48, 51-52, 59, 71,
Reluare; v. la Discufie, la 90,134, 141-142,179, 252-
Figuri. 257, 272, 341, 354, 357, 381,
Renume, bun, 365-366. 391, 398, 405, 411, 415, 418,
Renun(are, 31,186,191, 307, 463, 488, 501, 579-580.
316, 341, 550, 576, 581, 585- Ritm, 178,186, 207-208, 283,
586, 588. 585, 604, 609.
Repetijie, 181, 210, 217-219, Ritual (3, i e), ceremonial, 204,
267, 351, 442, 551, 575, 605. 392. formula —, 205.
v. $i la Figuri. procedurS cvasi —, 139, 204.
Replica, 134,138,141,143, 250, Romantism, 110,110,123-
252, 274, 279, 296, 350, 360, 127,181, 205, 406, 532, 544.
375, 414, 448, 557, 564, 582, versus clasicism
602. Ruptura, tehnici de, 379-387,
Responsabilitate, 201, 223, 389, 393, 396-397,404,407,
361, 397, 419, 577. 500. v. fi In Disociere.
principiul —, 325.
Retori, 40, 66,180, 200, 217, Sacrificiu ji incompatibilitati,
231, 279. 122, 242, 247, 256-257,299,
Retorica, 15-16, 21, 31-32, 304-306, 309, 311, 313-314,
34, 38-39, 43, 47, 51, 57, 316, 336, 341-342, 344, 372,
61, 69,147-148,156, 178, 419, 503, 586.
208, 232, 282, 607, 609- -inutil, 306,308,341-343.
610. justificarea —, 67. mijlocul ca
— antica, 11,16-18, 20, —, 308-310, 340. t>. fi In
33, 52, 55, 62, 73, 547, 607. Argumente.
degenerescenfa —, 66,108,178. Sanctiune, 134, 309. ridicolul
discreditarea —, 39, 58, 62, ca —, 252-253.
334. Savant, 30,49,128-
eroare de —, 129,131,133,148, 207, 243,
143,156. noun —, 254, 285,324, 375,474,
15. 488, 503, 541, 616.
— $i prezenta, 146-151. Scepticism, 76, 82-83.
— in calitate de Schema argumentntivS, 20,
procedeu, 232, 543- 554. 214, 227, 231-234, 236-237,
trntate de -, 33, 55, 63- 279, 295, 33S, 373, 546, 560,
Index annlitic 701
604. v. fi Structura. probleme —, 176.

Schimbare, 96,161,171,188, Semanticieni, 187.
222-223, 228, 233, 235, 301, Semioticieni, 192.
347, 351, 378, Semne ji indici, 25, 75,138-
418, 426, 433-435, 447, 462, 139,1-11,
495, 500, 152,155,167,174,181, 220,
502, 504, 511. 240,
justificarea —, 135-136,138, 328, 332, 367, 369, 371, 400,
324, 253, 292, 337, 346, 359, 409,
606. minimizarea —, 173. 446, 606.
negarea —, 135-136. — ?i simboluri, 260,
— provocata de discurs, 405, 409, 411. v. fi Formal.
72, 211, 224, 364,518, 591. Sens, 615.
— ji valori, 102-103. -, 69, 260, 503.
Scientism, 30, 60. — emotiv versus
Scop (uri), 13,18, 25, 32, 55- descriptiv, 175, 539.
56, 62, 66- 68, 71, — metaforic, 492-499.
78,105,107, 111, 120-121, — normal, uzual, 495, 537,
123- 540.
124,136,146,151,168,177- — propriu sau figurat, 266,
178, 186,190,193, 204, 216, 468.
219, 234-235, 274, 278, — tehnic, 197, 540.
296,308, 333-335, 345, 347, — unic al cuvintelor,
352, 356,387,390, 419,436, 156; v. fi Univocitate.
448, v. fi Nojiuni.
503, 514, 524-526, 535, 540, Silogism, 41,109,144,149, 205,
566. 282. Simbol, 175, 260,405, 479.
— apnrent, 523, 546, discursul ca —, 409.
553,583, 592. interpretarea ca —, 153.
— nemSrturisit, 340, 544, legittura dintre — ji simbolizat,
546. 321, 405-411,488.
— partial, 345, 592. — ca termen al unei
relatia mijloc/—, 280, 304, disocieri, 513.
309, 351, 335-341, 345, 413- — verbal, 542.
414, 420, 510, 513- 514, 519, Simetrie, 159, 271-279, 281,
523-524, 527. substituirea —, 486, 586. respingerea —, 278.
339-340, 342. v. fi Consecinte, asimetrie sau — intre temit ji
Mijloc. fora, 278, 455, 482.
Semantic (a, e), camp, Siinilitudine, 428, 453-454,
167,175,189, 209, 211. 456-457, 460.
evolujie-, 172,189, 543. — intre antagoni$ti, 472.
Simptom, 155, 481. Spirit; v. Litera.

Simf comun, 127, 352. Static versus dinamic, 88, 111,
Sinceritate, 57-58,136, 28?, 175, 213, 345, 357,402, 475,
306, 451, 539.
534, 550-552, 562, 570, caracterul — al dilemei, 292.
579, 607. v. fi la Indici. Statut, acordat, 207, 222-223,
Singular, versus plural, 202. 226, 228, 359,514.
Sinonim, 186,188, 219, 259, — al analogiei, 478-485.
263, 535, 544. — al unui auditoriu, 49.
Sistem, 504, 511, 538, 543, — de fapt, 89-91,
561, 567- 569, 591, 611. i’. fi 93,100,128, 223-228, 259,
la Juridic, la §tiintific. 382-383, 430.
Situate argumentntiva, 124, — de prezumtie, 93, 223.
501, 546, 554-55, 571, 579, — de valoare
589-591, 602. Stil, 178,180,190-191, 200,
Sloganuri, 208. 204-205, 208, 211-212, 214,
Sociologie, 32-33, 370-371, 266, 302, 314, 356, 399-400,
393, 399. 404, 439, 478, 544, 546-547.
Socratic, 139,198, 430, 592; v. Stoici, 53, 282, 328, 339, 354,
fi INDEX DE NUME: 421, 449, 581.
SOCRATE Structure, 16, 20,
Solidaritate intre elemente, 91,106,121,126,
171, 234, 320-321, 371-372, 144,178,183, 203-205, 209-
386, 391-393, 406, 500, 513. 211, 213, 231-232, 239, 251,
— ca valoare, 101,104. 261, 279, 289, 309, 320-321,
— a valorilor, 281. 343, 359. figuri ca —, 214-215.
Sofism, 136, 249, 251, 374, v. fi la Real; la Tema.
398, 503, 583. Subordonare, 106,194-195,
— abuzului contra 551, 561. conjunctii de —, 195.
uzajului, 398. — a valorilor, 98,101,105.
— mi$carii graduale, 347. Substantiv, 161, 216, 266, 359,
— fricii de inovatie, 136. 409,
— respingerii sistematice, 527-528, 536. v. fi Nume.
136. Substituire, 124, 202, 220, 261,
Sofi$ti, 390, 595. 263, 318, 339, 410, 530, 551.
Sofistic(S), 41, 401, 614. Succesiune, legaturi de, 321-
Sorit, chinezesc, 282-283, 604. 323, 326, 358, 405, 411-420.
— grecesc, 283, 351, 426. — sau coexistenta, 321,
Specific (S); v. la Locuri. 338, 341, 405, 411-420.
Specificare, 168-170,184. — fi duble ierarhii, 411-
Specii; v. la Genuri. 420.
Index annlitic 703
Sugestie, 13,18, 37, 76, 270, 479481, 488,

388, 486, 519.
563, 614, 616. inventarea —, 468-469.
Superlativ, 301-303, 441, 534, interactiune intre fora fi —,
545. Supraevaluarea 455, 457- 466, 468,470, 472-
argumentelor, 561. §tiinti (e), 475,477-482, 484- 489.
11-13, 80,108,164,185, structura —, 458. v. fi For3.
240, 285, 389, 428, 437-438, Teorie, 152-153,164,189, 252,
474, 482, 500, 511, 522, 540, 265,
569, 608, 612-613. cunoafterea 3^3.
—, 129,146. — ivrsus devenire, 521.
— deductive, 12, 21. — versus fapt, 92,131,147,
— formale, 13, 21, 63, 518, 574, 613.
98,127, 614 ; v. fi Formal, — versus practice, 376,
Logica, Matematic3. 510, 616.
— umane, 12, 20- — versus real, 166, 260,
21,147,151, 361, 370. 328, 521. Termeni, alegere, 186
— naturale, 12, ; v. fi la
20,131,147,151,361, 370, Concret, in Sens.
424, 482. — I fi II ai disocierilor,
unitate a —, 559. 514, 518-519,
§tiin}ific (5), discipline, 521- 522, 524-532, 534,
119,127,129, 146,192,361,434. 536, 533-540,
rationament —, 98, 217. sistem 542- 543, 545, 547; t>. fi
—, 81,164, 568. la Cupluri, la Disocieri, la
Tautologie, 263, 265-266, 301, Explicate.
535. v. fi In Figuri. Terorism, 205, 550.
ТЗсеге, 10, 57, Tert-exclus, 292.
78,138,165,180-181, 245, Text; v. la Auditoriu, la
423, 461, 500, 579, 582, 5S6, Interpretare. Timp, 49-50,
606. 67,118,127,149,170,
Techne, 20. 179,182,199- 200, 219-220,
— a lui Callippus, 330. 226, 248, 265, 291, 304,424,
— a lui Corax, 552 ; v. fi 452,475-476,490, 497, 502,
la Argumente. 513, 521, 583-584, 604, 608.
— a lui Theodoros, 324.
Teologie, 102,129-130, 309,
354, 504. Teolog, 60,129-
130,132,154,170, 354. Tema, in
analogie, 454-456, 458, 460-
462, 464, 467-469, 476,
Tipar (pattern), 443, 453. z>. Umanism, 28, 528.

fi Model. Unanimitate, 46, 70, 77, 380,
Tomism, 365, 458; v. ?i 383, 578. Unic,
INDEX DE NUME: 52,100,102,104,115-120,125-
TOMA (Sfant). 127,154,156,159,186, 209, 248,
Topica, 15-16, 64,108- 272, 301-303, 307, 329,
109,113,142, 287,311. 332,336, 365, 373, 398-399,
Totalitate, a argumentelor, 311- 427,429, 432,449, 466, 477,
313. 507, 510, 607-609.
— nedeterminaH, 164. faptul ca -, 97, 332.
— $i p3rti, 35, 50,151, — ca termen al unei
292, 541, 543. disocieri, 515,
— a premiselor, 172; ti.-fi 521, 523, 526, 540-541, 576,
Corpus. Tradifie (tradi)ional 580.
(3, i), 11,13,16- v. 5/ la Locuri.
18, 56, Universal, 40, 47, 79,
64,125,137,147,168-169, 99,119,125-126,
177, 317, 328, 378, 454, 136,168,170,199, 273, 294,
476, 520, 325,
533, 576. context —, 328, 332, 335, 382,409-
78,136, 560. 410, 502, 510-
— cultural, 190, 207, 511,538,609,612.
220, 493, 510. figuri -, 213- v. f/' la Auditorii, Consimtire,
214, 219, 244, 479, 485, la Valori.
489-491. Universalitate, 46,
— juridica, 296, 374-375. 50,102,112,116, 433.
termeni —, 520, 615. v. gi la Locuri.
ordine — a discursului, 604, Univocitate, 10, 25,
607. valori —, 69. 79,152,158,164, 185, 387,
Traducerea si trezirea 567.
metaforei, 496. Transfer, de v. $/' la Sens.
valoare, 43, hi, 92, 206, 279, Urare, 403.
325-329,363, 366-367,384, UrgenfS, 119, 244, 293.
388, 405,441, 464-466, 540. Utilitarism, 260.
v. ?i Interacjiune, Valorizare. Utopie, 77,162,183, 272, 563.
Tranzitivitate, 239, 278-279,
281-283. Trecut, timp, 199, Valoare (i), 10,18-19, 36, 40,
212, 219. 42, 44,
Tropi, 485. 46, 48, 57, 61-62, 66-72, 77,
87-88,
Tap ispigitor, 408. 91, 97-100,114-115,117,104-
Index nnnlitic 705
105, 118-120,122-123,125- Variabilitate, 131, 315, 433.

126,130,140, 159,162- Verbal, versus real,
163,166,169,174, 205-207, 31,156,186,193, 200, 205,
211-212,218,223-228, 242, 234,409, 489, 510, 517,
245, 251, 257, 283-284, 529, 542, 544, 605. v. fi In
300,304, 307-308,312, 325, Cuvant (versus lucru).
328-330, 335, 337-338, 340, Verbe, 159, 200, 220, 311.
354, 356-357, 363, 373, 382, Veritabil, 299, 335, 370, 386,
388, 395, 402, 407-408, 429, 437, 468, 481, 508, 520, 528-
443444, 446, 459, 528, 545, 530, 533-534, 537, 542, 547,
557-558, 563, 569, 572, 596, 550. v. fi Disociere.
612, Verosimilitate, 11-12, 59, 92-
615. 93, V/, 324, 379, 553-554.
- absolute, 294, 303-304, v. fi la Logica.
327, 330, 335-336, 523. Vicii, 245, 371, 421, 422, 445,
— abstracte, 100-105,126. 570.
- concrete, 100-101,116,126, i>. fi Polarizare.
303. Violent*, 13, 74-75,
— gi grupuri sociale, 73, 83,116,313, 359, 503, 538-
281, 393. 539, 614, 616.
- gi ierarhii, 104- Virtuti, 65,101,103,
109,123,194, 205, 222,411- v. fi Polarizare.
412. VointS, 13, 38, 44, 64, 67, 75,
— judecaji de - 187, 190, 81, 90, 127,148,154, 227-
206, 223- 225, 227, 251, 326, 228, 240, 273, 290, 292, 321,
364, 402, 423-424, 614-616. 334, 368, 400, 431, 451,
monismul —, 318. 465, 480, 503, 523-524,606,
— termenului II, 267, 506- 612.
507, 512, — ca termen II al unei
526, 533. disocieri, 521, 523.
— universale, 70, 99- Vulgarizare, 72,128, 351, 466.
101,126,176. v. fi hi
Modificare, la Solidaritate, la Zei, 18, 62, 76,104,
subordonare, la 112,115,160, 204, 215, 249,
Traditie, la Transfer. 292, 310, 376, 379, 396,
Valorizare, 100,112,114- 411, 414, 419, 420, 442,444-
115,117, 445, 463, 526, 598.
173, 285, 299, 326,332, 338- Index de nume proprii
340, 363-364, 366, 371, 395,
398, 460, 506, 518, 525. v. fi la
Transfer.
Index nnnlitic 706
Ahile, 419. 278, 282, Augustin E„ 131.

Adam, 275, 287, 288, (pseudo), Baruk, FI.,
406, 463, 311, 312, 654. 349.
483. 325, 331, Aurobindo, Bataille, G.,
Adonis, 367, Shri, 543.
297,359. 390,391, 417,531,532, Beauvoir, S.
Agricola, R., 414,415, 533,538, de,
605, 608. 416, 541. 160,161,340,4
Aiax, 419. 417,418,420 Ayer, A. J., 42,527.
Alain, ,432,434, 534. Beckett, S.,
432,544. 438,441,443 Ayme, М., 121.
Alcibiade, 157. ,444,456,48 430. Belaval, Y.,
Alexandru, 7,488,533, Amadeus 39.
445, 588. 548, deSnvoia, Beliak,
Amy, R., 336. 552,553,554 463. L„ 208.
Angyal, A., ,555,557,58 Benary, W.,
359. 4,588, Bachelard. G., 480.
Annambliatta, 593,596,597 496. Benda, J.,
326, ,603,613. Back, K. 40,107.
431,504. Aron, W„ 77. Benedict,
Antiphon, 144. R„ 151,325, Bacon, R„ 124, 244,
Aragon, 181, 363,364. Fr„ 28,148, 250, 385, 537.
519. Arvers, 290, 438, Benjamin, A.
Aristide, 439. F„ 344. 499, 573. C, 160
Aristippe, 28. Ascii, S. Baird, A. C, Bentham, ].,
Aristotel, E„ 389. 53, 583. 56,136,144,14
9,12,13,15,1 Aubry, Ch., Balzac, H. de, 9,163,249,
6, 131. 407^108,491 251,
18,19,29,33, Audiberti, J., . 252,317,327,3
39, 64, 65, 357. Barnes, W. H. 48,379,
66, 72, Auerbach, F., 336. 384,399, 402,
76,103,108, E„ 60,196 Baroja, P., 562,579, 588.
109, 111, ,197, 256, 256. Berelson, B.,
112,113,117 314, 408. Baron, A., 107.
,118,123,13 August, 225, 118,119, Bergson,
7,142, 333. 215,220, H„ 111,112,
148,159,180 Augustin, 266,411, 193, 212,
,189,206,21 Sfantul, 490^91,497- 289,290,
3,249, 250,' 337, 387, 498,519-520, 424,
257,264,271 471, 545, 537,553. 477,496,
, 276,277, 599. Bartin, 497,517,
Index nnnlitic 707
521, 522; v. 235,299,300 228, 389.

aussi Index ,306,308309 374,405, Casey, R. D.,
Analytique. ,311,321, 442,549. 15, 70.
Berkeley, 336,337,343 Buber, Cassirer, E.,
C„ 350,433, ,357,378,38 M„ 116,151, 27,406,414.
435,489,521, 2,387,402, 481, 528. Caterina din
539, 574, 404, Burke, Genova, 457
575. 415,426, K„ 102,1 Caton cel
Bcrl, E., 361. 427, 449, 56,169,3 Batran,
Bemanos, G., 450,452- 61,503. 448,490,598.
312,399,494. 454, Busiris, Cazals, М.,
Berriat Saint- 464,466,495 71, 257. 456 Ceccato,
Prix, F., ,525,545,54 S., 409.
342, 6,566-567, Caillois, R., Cervantes, M.
376,473,474 576,598. 172,226,430. de, 326,479.
, 505. Buddha, 450. Calderon, P., Cesaire, A.,
Bevan, E., Boulanger, A., 491. 531.
471, 478. 69. Callicles I. Cezar,
Bidez, J., 1%. Bourdaloue, , 51 148,184,,
Bird, Ch., 82, 520. Caloger 227,374,40
379, 580. Bousquet, J., o, G., 5,442, 549,
Bismarck, O. 519. 75. 601.
von, 399, 549. Bowles, Ch., Calvin, J., L. Cestius
Black, 403. 115,124,125, Pius, 214.
M„ 164,226, Brehier, 275,305,309, Chaignet, A.
251,264,265, E„ 464. 329, Ed.,
328. Blass, Briareu, 183. 332,353,366, 57,58,66,2
Fr., 144. Britton, 370,376,463. 18,526,
Bobbio, N., K„ 194,223, Campbell, 546, 596,
165, 227,458. 264,265. G., 149. 607.
Boccaccio, Bross, I. Camus, A.. Chasles, М.,
256. D.J.,317. 352 373,374,570.
Boileau- Browning, R., Carcinos, Chass6, Ch.,
Desprâux, N., 219,226,295 325. 172.
255. ,304, 324, Cardozo, B. Chaucer, G.,
Borrey, Fr., 597. N., 504.
101. Bruner, K. F., Carnegie, D., 471.
Chierici, G.,
Bossuet, 30. 51,139,597, 224.
B„ 38,68,69, Brunot, F., 657. Chilon, 434.
161,162,191 192. Carroll, Chlepner, B.
,192, Brutus, 227- L„ 27,134, S., 350.
Index nnnlitic 708
Churchill, W., Copilowish, 148. Drilsma, R. L.,

29, 576. 1. М., 164. Demogue, R., 437.
Cicero, 9, Copleston, E., 137, 504. Du Bouchet,
33,34, 66,108, 494. Demostene, A., 496.
113,147,189, Corax, 553- 38, 67, Ducasse, C. J.,
191,282,287,2 555. 77,137,138,14 508.
88,290,297,32 Cormeau, N., 0, 183, Dumarsais,
7,336, 200,478,534- 255,269,273- 217, 225,
374,380,391,4 535. 274,280,291- 255,266,
17,420,422,42 Cormenin, v. 292,339, 356-358,
3,439, Timon, 70. 351,405, 423, 411-412,
490,493,539,5 Corneille, P., 461,468- 487,
41,542,550,58 303, 306, 344, 469,496, 501, 490,497-
2,583, 5%, 358. 541,583,585,5 498.
598,599-600 Cosio, 146. 87,589,601,60 Dumas, G., 41,
Cimmino, A., Coumot, A.-A, 4,606. Denis, 47.
480. 209,319,456,4 Sfantul, 422. Dupreel, E„ ix,
Ciprian, 84. Descamps, E., 52, 75, 99-
Sfantul, 566. L. Crassus 226 100,166,
Clapar&de, (Licinius), Descartes, R., 168, 242,
Ed., 550. x, 11,12,13, 252, 281,
44,154,175,3 Crawshay- 47, 57, 97- 294-295,
54. Claudel, Williams, R., 98,114,169, 3 372, 397,
P., 340. 59, 81,199, 71, 376, 439, 444, 450,
Cocteau, J., 542. 440, 445, 527, 552.
181, 537. Cresus, 443. 478, 533, Durkheim, E.,
Cohen, M. Croiset, М., 609-610, 394.
R„ 486. 77. 619. Durr, K., 53.
Colette, 457. Crossman, R., De Vivier, М.,
Comte, A., 150,308,421,5 445. Eliasberg, W.
581. 30. Diomedon, G., 436.
Conde, print Curtis, J.-L., 271. Empson,
de, 356, 553. Dionysios, 28. W„ 194.
357,464. Curtis- Domitius Afer, Epictet, 191,
Condorcet, Bennett, D., 274 . 252,
A.-N., 377. 325. Dorfles, 308,442,466.
Confucius, G„ 610. Epicur, 252.
101. Darius, 431. Dorolle, М., Erasmus, 101.
Coombe- De Coster, S., 456. Erdmann,
Tennant, A. 33. Driencourt, J., K.O., 357,
H. S., 264. De Launoy, J., 70. 535.
Index nnnlitic 709
Eschin,
137,140,183,
273-274,
292. Esteve,
Cl.-L., 207,
358,411,
491,493,
497-498,
566.
Euclid,
384,388.
Ez6chiel, 459.
Febvre, L.,
514.
Feigl, f I.,
251,328.
Fenelon,
44,103, 306,
482, 573,
607.
Festinger, L.,
36, 77.
Findlay, J. N.,
49.
Flaubert, G.,
200.
Flechier,
E„ 182, 215,
411.
Flew, A., 165,
435, 574.
Fracastoro, G.,
462, 531.
France, A.,
382.
Francisc
1,115,122.
6о4 ТгпШ ilc nrgiimeiitare
Furtwangler, A., 291, 365. Hayakawa, S. L,

160,185,267,313,497.
Galilei, 496. Hebb, D. O., 184.
Gandon, Y„ 190, 200,203,302. Hegel, G., 15, 53, 532.
Gandhi, 257. Elena din Sparta, 56.
Garin, E., 424. Helson, H„ 299.
Garlan, E. N.,81. , Hem pel, C. G., 164, 260, 298.
Gay-Lussac, J.-L., 484. Heraclit, 267,459.
Gellner, E., 153. C. Herennius, 147, 208, 217-
Geryon, 183. 219, 273,
Gheorghiu, С. V., 270. 292,295,327,374,388,392-
Gibert, B., 276,662. 393,421,
Gibson, Ch., 156. 443,474,498,520,553,559,
Gide, A., 162,174,190,199, 563,587, 596,599-600,674.
294, 492, 416, 517. Herod es, 144.
Gilson, Heron de Villefosse, 291.
E„ 105,107,161,298,313, Hippias d'Elis, 52.
330, 333, 440, 460, 523. Hitler, A., 535.
Giraudoux, J., 302, 443, 450. Hollingworth, H. L., 20.
Goblot, Edm., 52, 337, 443. Holmer, P. L., 585.
Goethe, W., 162. Homer, 424, 664.
Goldschmidt, V., 146,340, Hovland, C. L., 20,68,394,
474- 475, 478, 599. 580.
Gonseth, F.. 93,153,251,261. Hoyle, F., 96.
Good, I. J., 317. Huber, G. L., 581.
Gorgias, 18,52,65. Hull, C„ 537.
Gouhier, H., 562. Hume, D., 455,472,495.
Gourmont, R. de; 503. Husserl, Edm., 40, 236, 445,
Goya, Fr. de, 368. 530-531, 664.
Gracian, B., Huxley, J., 256, 570, 656.
37,117,122,372,400,509,
553. Ignafiu de Loyola, Sfantul,
Grenet, P., 456,459. 124,339,675. Iphicrate, 416.
Guigues le Chartreux, 330. Isaac, 406. lsaye, G., 250.
Guillaume, P., 193,436. Isocrate, 58,65, 71,106,107,
Guitton, J., 471. 111, 137,
Gurwitsch, A., 236. 157,257,273,284,306,310,
Gwynn, A., 66,598. t 314,315,
Halkin, L. E., 317. 364,366,367,369,371,391,
Harding, T.S., 471. 420^21, 445-
Index de шипе proprii 711
448,539,550,598. Korzybski, A., 184.

Kotarbinski, Т., 600.
Iacob, 411. Kou Hong Ming, 101.
Jamati, G., 172.
James, W., 81. La Вгиуёге,
Jank£levitch, V., 245, 286, 69,142,170,202,221,241-
311,338 527, 537. 242,253-
Janson, P., 254,310,377,516, 254,272,274,294,302,303,
521. Jaspers, K., 155. . 365,367-
leremia, 119. 368,382,391,472^73,491,
Jerome, Sfantul, 343. lisus, 551.
182,275,306,322,343,368-369, Lachelier, J., 107.
378,446,452-454,464, 552, La Houssaie, A. de, 122.
567, 582. Iov, 310, 368. Lalande, A., 16, 371, 615.
Iosif, 406. Lalo, Ch., 277, 334, 434
Jouhandeau, М., Lamartine, A. de, 491.
116,132,189,201,202, 267, La Salle, A. de, 60.
278,353, 387, 393, 395. Lasswell, H. D„ 15,70,107,
Iulian Apostatul, 196 Jung, C. 204, 205, 361,407.
G., 478. M. P. Latron, 208.
Lecomle de Nouy, P., 314,
Kant, Em., 42-43, 46,126, 273, 354-355, 416, 479, 540.
277, Lefebve, M.-J., 334, 345.
334, 451-452,456,465,472, Lefebvre, H„ 48,160,173, 294,
495, 503, 507, 519, 533. 377-378, 512-
Kaufmann, F., 436. 513,530,532,581-582.
Kelman, H. C., 68. Legge.J.,101, 283.
Kelsen, H., 165, 498. Leibniz, G. W„ 14, 62,102,
Kepler, 496. 249,302,316- 317,332,345-
Keynes, J. М., 260,318. 346,381-382,415,420,
Khoung-Fou-Tseu; v. 441,459,476,482-483.
Confucius. Kierkegaard, S., Leites, N„ 107, 361.
585. Lenoble, R., 148.
Klages, L., 305. Levinas, E., 531.
Klein, V., 403. Lewis, С. I., 27,149, 389.
Klemperer, V., 202, 535. Libanios, 601.
Kneebone, G. Т., 92,146. Lindzey, G., 20,107,184.
Knower. F. H., 580. Lippit, R., 372 Lippman, W.,
Koestler, A., 150,530. 136, 675.
Kohler, W., 499. Lilar, A., 171.
Littre, E., 172, 216, 526. 550.

Locke, J., 158, 249, 270, 284, Meredith Jones, C., 450.
294-295, 315-316,327, 375, Merleau-Ponty, М.,
383,453, 463,476, 479, 502. 154,285,414, 510, 511.
Longinus, Michelet, J., 514. '
200,213,219,221,359,545, Mill, J. St., 12,57,59-60,259-
552. 260,290,
Ludovic, 122,244. 317,455,475,478,487,615.
Luca, Sfantul, 552. Millioud, М., 32, 33.
Lumsdaine, A. A., 68,394, 580. Milton, J., 476,492.
Lund, F. H., 82. Minkowski, E., 414.
Lysenko, T. D., 665 Lysias, Mirabeau (H.-G.),
315. 220,536,548-549. Moise,
378,463464.
Macaulay, Th., 475,478. Мойёге, 526.
Mach, E., 443. Montaigne,
McKeon, R„ 53,328,515. 277,331,426,448,552,568.
Madariaga, S. de, 168. Montesquieu, 312,447.
Mahomed, 368. Monterland, H. de, 442.
Maier, N. R. F., 593. Moore, G., 263-264.
МаПагтё, S., 172. Moore, W., 477.
Malraux, A., 368. Morpurgo Tagliabue, G., 608.
Mannoury, G., 188. Morris, Ch., 192, 261, 266-
Mansfield, Lord, 59. 267, 486. Mullahy, P.,
Marangoni, М., 122. 253,340.
Marcel, G„ 116, 247,329, 371,
379, 414, 449, 494. Naess. A., 258.
Maria Egipteanca, Sfanta, 381. Napolton, 254,450, 505, 579.
Maritain, J., 168, 470, 529. Navarre, О., 144, 553-554.
Marot, Cl., 122. Nestor, 600.
Marouzeau, J., 39. N6ve, J., 60.
Marrou, H. I., 32. Newman, Cardinal J. H., 15.
Marx, K., 582. vezi fi Ind. Newton, I., 374,475,496.
analit. Massillon, 221-222. Nicocles, 58, 111, 284, 445-
Matei, Sfantul, 368. 446, 448. Nietzsche, Fr.,
Mauriac, Fr., 190, 200, 203, 129,162, 510.
478, 523, 534-535. Ninon de Lenclos, 422.
Meng-Tseu, 147. Nogaro, B., 189, 265, 575.
Mere, Chevalier de, 201, 372- Noulet, E., 197.
373, 441, 447, 449, 453-454,
Index de шипе proprii 713
Odier, Ch.,
272,309,328,368,483M84,
517, 532.
Ogden, С. K., 175, 393.
Olbrechts-Tyteca, L., 40,
89,159,166, 175, 354,360, 427,
541.
Ombredane, A., 552.
Oppenheim, P., 298.
Oppius, P., 352.
Oreste, 159.
Ors, E. d", 482.
Ossowska, М., 114.
Paechter, H., 205.
Pagnol, М., 335, 537.
Pammachius, 313.
Panza, Sancho, 207, 220, 326,
449. Parain, B., 167.
Pareto, V., 47,52,147, 375,
383-384, 388, 534, 565, 569,
580, 616.
Pascal, 13-14, 41, 57, 64,
81,114,119- 120,122-
123,154,157,163,196, 250,
252, 275-276, 285, 290, 293-
294, 305,
Index tie шипе proprii 714
316, 318-319, 332, 355, 462, 464-465, 468^69, 471,

364-365, 368- 369, 374, 488-489.
376-377, 397, 416, 446-447, Plutarh, 340, 391.
461, 470, 481, 492-493, 495, Poe, E. A., 408, 439.
504, 509, 547-548, 552, 559, Ротсагё, H., 89, 284.
568, 573, 601-602. Polak, F. L„ 425.
Paton, H. J., 540. Polansky, N., 372.
Paulhan, J., 135,156, 205, 207, Polanyi, М., 433, 476.
209. Poly be, 598.
261, 267, 308,334. 345, 357, Pomponazzi, P., 424.
362, Ponge, Fr., 485.
542, 544, 546, 551, 553, 588. Popper, K., 435.
Pausanias, 448. Porzig, W., 204.
Pauthier,G„ 101,147,283. Pradines, М., 37.
Pavlov, 1. P., 483. Preble, W. P., 274.
Perelman, Ch., ix,ll, 14, 40, 53, Prior, A. N., 49.
73, 89, Prodicus, 578.
128,159,165- 166,17 Protagoras, 76.
4-175, 269, 354, 360, 427, Proust, М., 95,122, 182, 244-
507, 521, 541, 560, 618. 245, 334- 335, 379, 420,
Perelman, S., 274. 525.
Petronius, 38. Puget, Cl.-A., 329, 446.
Piaget, J., 91,147-148, 236,
272, 473. Quetelet, A., 114.
Pichon, E., 202. Quijote, don, 326, 446,479,
Pitt, W., 124,135-136,161, 658.
242,301, 351-353,486, 508, Quintilian, ix, 33-34, 38, 51,
577. 66,108- 109,116-117,138-
Platon, 18, 37, 51-53, 62, 139,147,154,180,
76,101,112, 115,183-184, 189,191,198, 208-209,
253-255, 285,315, 392, 216, 218, 225,
443,446, 455- 236- 237, 261, 271-272,
456,459,465,468,474, 478, 274-275, 277, 282, 288, 302,
512, 523, 542, 554, 578, 330,333,341, 352, 356-357,
596, 366, 391, 418-419, 465-466,
599, 610. 487, 490, 492, 493, 498,
Plautus, 321. 540, 547, 549-550, 552, 555,
Plinius cel ТапЗг, 673 563, 565, 574,586, 589, 594-
Plotin, 105,121, 299- 596, 598, 600, 602-603,
300,307,354, 378, 418, 455, 606-
Index de mane proprii
608. Evremond, 38.

Saint-Ехирёгу, A. de, 122.
Racine, J., 205, 216, 220,396. Saint-John Perse, 172,
Ramus, P., 445, 608, 610, 674. 226, 431. Saint-Simon,
Rau, Ch., 131. 244.
Ravalsson, F., 107. Salacrou, A., 519.
R6au, L„ 464. Sappho, 434.
M. Regulus (Aquilius), 575. SartTe, J.-P., 50,151,199, 212,
Reinach, Th., 256, 365. 246, 304, 337, 354,362,404,
Reinach, S., 563. 414, 486, 509,
Reverdy, P., 496. 510,530-531,536, 543, 559-
R6vesz, G., 436. 560, 564. Saulnier, V. L., 68.
Reyes. A., 55, 181, 497. Schaerer, R., 255, 382.
Reynaud, P., 255. Scheler, М., 104.
Richards, I. A., 156,175, 393, Schiller, Fr., 162, 535.
472, 477, 487, 491. Scholem Alei'hem
Riezler, K., 51. (Rabinovitch), 221. Schollaert,
Rignano, E., 443. Fr., 225.
Rimbaud, A., 197,199. Schopenhauer, A., 55. 57,
Rivadeneira, P. du, 124, 339. 59,132-133, 140-142,144,184-
Riviere, J., 227. 185, 207, 293, 379,
Robinson, R., 540. 387,431,478, 482, 517,522-
Roccella, prinjesa de, 480. 524, 542, 547, 562-563, 566-
Rogge, E., 129. 567, 584, 593, 603. Schuhl, P.-
Rolland, R.,491. • M., 183, 443.
Romains, J., 39, 344. Scot Erigene, J., 478.
Rome, Chanoine A., 577. Scott, W. D., 41.
Ronsard, P. de, 56,117,489. Sechehaye, M.-A., 444.
Rosen, S., 372. Seneca, 208, 214, 279, 546.
Rostand, Fr., 193,195. Seretse, 60.
Rotenstreich, N., 486. Shakespeare, W., 116,184,194,
Rousseau, 41,112-113, 272, 227, 374, 405, 442, 549,
281- 282, 444-445. 601.
Russell, B., 313. Sheffield, F. D„ 68, 580.
P. Rutilius Rufus, 582. Silberer, M.-L., 571.
Ruyer, R., 183, 443. Smets, G., 558.
Ryle, G„ 234, 278,348, 518. Smith, A., 211-212, 334, 538.
Smith, Br. L., 15, 70.
Saint-Aubin, 191, Socrate, 51-52, 582; i>. ji Ind.
221. Saint- analit. Solages, Мвг В. de,
65S Tratut de arguiuentnre
456. 536. Toffanin, G„ 75, 531.

Sophocle, 416. Toma, Sfantul, 105-
Spaak, P.-H., 549. 107,116,161, 298, 312, 333,
Spender, S., 150. 455, 523; v.
Spinoza, 262, 512, 538, 682. Trier, J., 188.
Staline, 256. Turenne, viconte de, 182,412.
Stanton, A. H., 253.
Steams, M. W., 471. Ullmann, S., 188,498.
Stebbing, L. S., 264. Ursula, Sfanta, 306.
Sterne, L„ 35, 277, 291, 404, Valery, P., 529.
463-464, 589. Van Buren, М., 274.
Stevenson, Ch. L„ 41,142,175, Van Dantzig, D., 318,328.
337, 389, 494, 540. Van Den Berg, A. H., 136.
Stewart, D., 494. Van Helmont, Fr. M„ 483.
Stimer, М., 162. Vaugelas, 533.
Stokvis, B., 188, 372. Vayson de Pradenne,
Stroux, J., 108. 128,224,256,291,
Stutterheim, Jr. C. F. P., 500. 366,374,396,563, 570,581.
Sullivan, H. S., 32, 253, 340. Veitch, J., 169.
Suss, W„ 391. Verlaine, P., 482.
Vico, G. B., ix,
Tacit, 552. 37,109,180,182, 217-
Taine, H., 526. 219,221,266,268,289,480,49
Talon, O., 209. 8,520, 537,541-542,588.
Tarde, G„ 69,444,452, 461, Viehweg, Т., 108.
483^84, 433, 609. Villiers de I'lsle-Adam,
Teresa de Jesds, Sfinta, 342- 408,439.
343,446. Vincent, Sfantul, 118, 371.
Tertullien, 449. Virgilius, 255, 270, 302.
Temistocle, 439. Vives, J. L., 605.
Thenard, L.-J., 484. Volkelt, J., 343.
Theodoros, 69. Volkmann, R., 210, 487, 557,
Teodosiu, 376. 596, 601.
Tezeu, 367.
Thibaud,J., 77, vezi fi Index Waddington, Ch., 610.
analitic. Wahl, J., 121.
Thompson, W. R., 184. Waismann, F., 164-165.
Thouless, R. H., 440. Weaver, R. M„ 160,197.
Timarc, 138. Weber, M„ 325.
Timon (Cormenin), 70, 111, Weil, E„ 75.
Weil, S., 71,72, Torino.

262,308,331,338,366- Agricola (Rodolphus),
367,432,481,539,542,549. Rodolphi agricolae phrisii
Weiss, W., 68. de iiwenlione dialectica
Wertheimer, М., 34, 590. libri ties, Argentinae apud
Whately, R. D. D„ 15,21,39,41, Joamiem Knoblouchuiii,
66,149, 1521.
184,254- 255284, Alain, Histoire de ines
296,434,439,443, pensees, Paris, Gallimard,
456,471,494,550,557,563, 5 1936, N. R. F., 8C ed., Les
98, 600, 602-603,609. Essais.
Wheweli, W., 569. Ainy (Rene), Homines et beles.
White, M. J., 340. Action reciproque, Revue
White, W„ 373. de I'lnslitul de Sociohgie
Whorf, B. L., 160. (Belgique), 1953, n° 4, pp.
Wilder, R. L., 146. 520-598; 1954, n° 1, pp.
Wisdom, J., 263-264, 574. 105-216.
Wittgenstein, L., 199,234,477. Angyal (Andras), Foundations
Wood, L„ 250. for a science of
Wunderlich, H„ 399, 550. personality, New York,
The commonwealth fund;
Xerxes, 431. London, Humphrey
Milford, Oxford Univ.
Zenon, 51. Press., Second printing,
Zeus, 447. 1946 (First, 1941).
Jdanoy, A., 256. Anuales parlenientaires de
Zobel, J., 400. Belgique. Chambre des
Lista lucrarilor citate Representants, Bruxelles,
Imprimerie du Moniteur
beige.
Abbagnano, Bobbio, Buzano, Annambhatta, Le Compendium
Codegone, Frola, des Topiqucs (Tarka-
Geymonat, Nuvoli, De Sanigralia) avec des
Finetti, Saggi di critica extraits de trois
delle scienze, De Silva, commentaires indiens.
Torino, 1950, serie Texte el traduction et un
Maestri e compagni comnientaire par A.
(Biblioteca di studi critici Foucher, Paris,
e morali), 17, Centro de Maisonneuve, 1949.
Studi metodologici di Anselme (saint), CEuvres
philosophiques, trad. P. — Art rhetorique et art

Rousseau, Paris, Aubier, poetique, Traduction avec
1947, Biblioth^que texte, introd. et notes par
philosophique. J. Voilquin et J. Capelle,
— Dialogus de libero Paris, Gamier, 1944.
arbitrio, Palrologie latine Aron (Raymond), Introduction
de Migne, t. CLVIII, a In philosophie de
colonnes 489 a 506. Thistoire. Essai sur les
Aragon, Les yeux d’Elsa, liniites de I'objectivile
Bruxelles, Ed. historique, Bibliolheque
Cosmopolis, 1945. des I dees, Paris,
Aristole, Mctaphysique, Gallimard, 1948.
traduction .et notes de J. Ascii (S. E.), The doctrine of
Tricot, Paris, J. Vrin, suggestion, prestige and
Biblioth^que des Textes imitation in social
philosophiques, direct. psychology,
Henri Gouhier, 1933, 2 Psychological Review,
vol. vol. 55,1948, pp. 250-276.
Organon, Traduction et — Social psychology, New
notes par J. Tricot, York, Prentice-Hall, 1952.
Biblioth^que des Textes Aubry et Rau, Conrs de droit
philosophiques, direct. civil franqais, 5c' ed., t.
Henri Gouhier, Paris, J. XII, revu et mis au courant
Vrin; vol. Ill; Les de la legislature et de la
premiers analytiques, jurisprudence par M.
1947; vol. V, Topiqucs, Etienne Bartin, Paris,
1950; vol. VI, Les Godde, 1922.
refutations sophistiques, Auerbach (Erich), Mimesis,
1950. Dargestellte Wirklichkeit
— Rhetorique, Paris, Les in der abcndldndischen
Belles-Lettres, Collection Literatur, Bern, A.
des Universites de Fiance Francke, 1946.
sous le patronage de Augustin (saint), (Pseudo)
l'Association Guillaume Principia Rhetorices,
Bud6, 1932, 2 vol. (liv. I Patrologie Inline de
et II), texte 6tabli et traduit Migne, t. XXXII, Paris,
par Mederic Dufour 1865, dans Appendix aux
(toutes les ref£rences aux ceuvres de saint Augustin,
liv. I et 11 sont prises a colonnes 1439-1448.
celte 6dition). Aurobindo (Shri), Le guide du
Yoga (CEuvres completes, comedie humaine. Texte

3), Paris, Albin Michel, 6tabli et preface par
collections «Spiritualites Marcel Bouteron, Paris,
vivantes», publiees sous la Gallimard, 1935-1937, N.
direction de P. Masson- R. F. Biblioth£que de la
Oursel et Jean Herbert, Pleiade, 10 vol.
1951. Barnes (Winston H. F.), Ethics
Ayer (Alfred Jules), Language, without Propositions,
Truth and Logic, London, address dans
Victor Gollancz, 1947, LogicalPositivism and
(lre6d. 1936), avec Etjiics. Symposia read at
introduction a la 21' ed. the Joint Session of the
1946. Aristotelian Society and
Ayme (Marcel), La tete des the Mind Association al
autres, pi6ce en 4 actes, Durham, July 9th-llth,
Paris, Grasset, 1952. 1948. Aristotelian Society
Bnchelard (G.), Le Supplementary, Vol.
rationnlisme applique, XXII, 1948.
Paris, Presses Baroja (Pio), La caverna del
Universitaires de France, Inunorismo, Madrid,
1949. Rafael Caro Raggio, 1920.
Back (Kurt W.), Influence Baron (A.), De la Rhetorique
through social ou de la composition
communication, journal of oratoire et litteraire, 41'
abnormal and social 6d., Bruxelles et Liege,
Psychology, vol. 46,1951, Librairies polytechniques
pp. 9-23. de Decq, 1879 (Iго ed.,
Bacon (Francis), Of the 1849).
advancement of learning, Baruk (H.), Le psychiatre dans
Oxford Univ. Press, la sociele, La Scuiaine des
Humphrey Milford, 1944. Hopitaux de Paris, 25u
Baird (A. Craig), аппёе, n° 74, 6 oct. 1949,
Argumentation, pp. 3041-3048.
Discussion, and Debate, Bataille (Georges), Le temps
New York, McGraw- Hill de la revolte: 1. Critique,
Book Cy, 1950, McGraw- 55,1951, pp. 1019-1027;
Hill Series in Speech 11. Critique, 56,1952, pp.
(Clarence T. Simon, 29- 41.
Consulting editor). Beauvoir (Simone de), Le
Balzac (Нопогё de), La deuxicme sexe, Paris,
Gallimard, 1949, 2 vol. Japanese Culture, Boston,

Beckett (Samuel), Molloy, I Ioughton Mifflin Cy,
Paris, Editions de Minuit, Cambridge,
1953. Massachusetts, The
Belaval (Yvon), Les Riverside Press, 1946.
philosophcs et Icur Benjamin (A. Cornelius),
langage, Paris, Gallimard, Science and Vagueness,
Les Essais L, Philosophy of Science,
1952. vol. 6, n° 21, avril 1939,
Beliak (Leopold), The nature pp. 422- 431.
of slogans, /. of abnormal Bentham (Jeremie), CEuvres,
and social Psychology, Bruxelles, Soriete beige de
vol. 37,1942, pp. 496-510. Librairie, Hauman & 0L',
Benary (Wilhelm), Studien zur 3C ed., 1840, d'apr6s
Untersuchung der Edition frangaise d'Et.
Inlelligenz bei einem Fall Dumont, 3 vol.
von Seelenblindheit, VIII, Berelson (Bernard), Content
Beilrag zu den Analysis, dans Handbook
«Psychologischen of social psychology, vol.
Analysen I, pp. 488-522 (v.
himpathologischer Falle Lindzey).
auf Grund von Bergson (Henri), Devolution
Untersuchungen creatrice, Paris, Alcan,
Hirnverletzter», 39l>ed.; 1932.
hernusgegeben vonGelb u. — Les deux sources de la
Goldstein, Psychologische morale et de la religion,
Forschuug, 2 (3-4), 1922, Paris, Alcan, 3C ed., 1932.
pp. 209-327. Berkeley, Les trois dialogues
Benda (Julien), La trahison des entre Hylas et Philonous
clercs, Paris, GrasSet, dans CEnvres choisies,
1928. 1.11,
— Du style d'idees. traduction A. Leroy, Paris,
Reflexions sur la pen see. Aubier, 1944.
Sa nature, ses Berl (Emmanuel), Sylvia, Paris,
realisations, sa valeur Gallimard, 1952, N. R. F.
morale, Paris, Gallimard, Bernanos (Georges), La joie,
1948, N. R. F. Collection «La Palatine»,
Benedict (Ruth), The Paris, Plon, 1929.
Chrysanthemum and the — Scandale de la verite,
Sword. Patterns of Paris, Gallimard, 1939, N.
R. F.
Berriat Saint-Prix (F.), Mannel
de logique juridique,
Paris, Cotillon, 2C ed.,
sans date.
Bevan (Edwyn), Symbolism
and Belief, Gifford
Lectures, London, Allen
and Unwin, 1938.
Bidez (J.), La vie de
I'empereur julien, Paris,
Les Belles-Lettres, 1930,
Collection d'etudes
anciennes, sous le
patronage de l'Association
Guillaume Bude.
Bird (Charles), Social
Psychology, New York, D.
Appleton, Century Cy,
1940, The Century
Psychology Series, editor
Richard M. Elliott.
722 Tratnt tie nrgumentare
Black (Max), Vagueness, An exercise in logical analysis, Philosophy
of Science, vol. 4,1937, pp. 427-455.
— Philosophical Analysis. A collection of essays, Edited by...
New York Ithaca, Cornell University Press, 1950.
Blass (Friedrich), Die attische Beredsamkeit, Leipzig, Teubner,
1887-1898,4 vol., 2C ed.
Bobbio (Norberlo), L'analogia nella logica del diritto, Torino,
Istituto giuridico della R. Universita, 1938. Memorie dell'istituto
giuridico, Serie II, memoria XXXVI.
— Liberia dell'arte e politica culturale, hluovi Argauienti, n°
2,1953, pp. 245- 259. Repris dans
— Politica e cultura, Turin, Einaudi, 1955.
— Scienza del diritto e analisi del linguaggio, dans Saggi di critica
delle scienze, pp. 23-66 (v. Abbagnano).
Boileau-Despr£aux (Nicolas), CEuvres, avec eclnircisscmens
historiques donnez par lui-тёте, Amsterdam, Frangois
Changuion, 1729, 4 vol.
Bossuet, Sermons, Paris, Gamier, 4 vol.
Oraisons fnnebres, Panegyriques. Texte etabli et annott? par
Bernard Velat, Paris, Gallimard’, Bibliotheque de la Pleiade,
1936, N. R. F.
Boulanger (Andre), Aelius Aristide el la sophistique dans la
province d'Asie au IIе siecle de noire ere, Bibliotheque des
Ecoles frangaises d'Athenes et de Rome. Paris, E. de Boccard,
1923.
Bowles (Chester), Ambassador's Report, New York, Harper and
Brothers, 1954.
Britton (Karl), Communication. A philosophical study of language,
London, Kegan Paul, Trench, Trubner and C°, 1939.
International Library of Psychology, Philosophy and Scientific
Method.
Bross (Irwin D. J.), Design for decision, New York, Macmillan,
1953.
Browning (Robert), The ring and the book, Oxford Edition,
Humphrey Milford, Oxford University Press, 1912.
— Poems, Oxford Edition, Humphrey Milford, Oxford University
Press, 1919.
Bruner (Katherine Frost), Of psychological writing: Being some
valedictory remarks on style, /. of abnormal and social
Psychology, vol. 37, 1942, pp. 52- 70.
Brunot (Ferdinand), La pensee et la langue. Melhode, principes et
plan d'nne theorie nouvelle du langage appliquee au fran<;nis,
Lista lucrdrilor cit ale 723
Paris, Masson, 1922.
Buber (Martin), ]e et Tu, Traduction de Genevieve Bianquis, avec
une preface de Gaston Bachelard, Paris, Aubier, 1938,
Philosophie de l'Espril.
Burke (Kenneth), A Grammar of motives, New York, Prentice-Hall,
1945.
— A RJietoric of motives, New York, Prentice-Hall, 1950.
Caillois (Roger), Poetique de St-jolm Perse, Paris, Gallimard, 1954,
N. R. F.
Calderon de la Barca (D. Pedro), La vida es sneno. Cainediii eu tics
jarmdns, Bibliolcca Universal, Madrid, Perlado, Paez у
compania, 1922.
Calogero (Guido), Verite et liberie. Actes dn X1' Congres
international de Philosophic, Amsterdam 1948, North-Holland
Publishing Cy., 1949, pp. 96-
I 98.
— Logo e Dinlogo. Saggio sullo spirito critico e sulla libertd di
coscienza, Milano, Edizione di Comunita, 1950. Contient en
appendice 1, pp. 193-198, Verita e Liberia. Comunicazione
presentata al X Congresso Internazionale di Filosofia
(Amsterdam, agosto 1948) e pubblicata in francese negli Atti
del Congresso.
— Why do we ask why? Some observations on the ethics of
dialogue: the will to understand as the absolute foundation of
liberalism and morals, Actes du XIе Congres international dc
Philosophic, Bruxelles, 20-26 aoiit 1953, Amsterdam, North-
Holland Publishing Cy, Louvain, E. Nauwelaerts, vol. XIV, pp.
260-265.
Calvin (Jean), Institution dc la religion chreticnnc, ed. revue et
corrigee sur l'6dition frangaise de 1560 par Frank Baumgartner,
Geneve, Beroud к Cic, 1888. Precede de Letlrc an Roy de
France trcs chretien Francois premier de ce нот.
Camus (Albert), Actuelles, Chroniqves 1944-1948, Paris, Gallimard,
1950, N. R. F.
Cardozo (Benjamin N.), The Paradoxes of legal science, Columbia
University Leclures, James Carpentier Foundation, New York,
Columbia University Press, 1928.
Carnegie (Dale), L'art de purler en public et de persuader dans les
affaires, traduit de l'americain par Maurice Beerblock el Marie
Delcourt, Li6ge, Desoer, 1950.
Carroll (Lewis), Alice's adventures in wonderland. Through the
looking-glass. The hunting of the suark. Introduction by
Alexander Woollcott, New York, The Modem Library.
Casey (Ralph) (voir Lasswell).
Cassirer (E.), Le langage et la construction du monde des objels, /.
de Psychologic, 1933, vol. XXX, pp. 18- 44.
— The philosophy of symbolic forms, translated by Ralph
Manheim, preface and introduction by Charles W. Hendel, New
Haven, Yale University Press, London Cumberlege, Oxford
University Press; vol. I: Language, 1953; vol. II: Mythical
thought, 1955.
Castelli (E.), Atti Congresso Internationale di studi umanistici а
сига di..., Venezia, 1954: Retorica e Barocco, Roma, Fratelli
Bocca, 1955.
Catherine de Genes (sainte), Les cenvres. Precedees de sa vie par M.
le vicomte Marie-Th6odore de Bussierre, Paris, A. Tralin, 1926.
725 Tratat tie argumentare
Ceccato (Silvio), Divagazioni di animal somioticum, Sigma, 4-5,
Roma, Parlenia, 1947, pp. 294-302.
Cervantes, El ingenioso hidalgo Don Quijote de la Mancha,
Classicos Castellanos, Madrid, La Lectura, 8 vol., 1913, Notas
de Francisco Rodriguez Marin.
Chaignet (A. Ed.), La rhetorique el son histoire, Paris, E. Bouillon &
E. Vieweg,
1888.
Chasse (Charles), La ele de Mallarme est chez Littr£, Quo Vadis,
mars-avril-mai
1950.
— Les eles de Mallarme, Paris, Aubier, 1954, L'histoire litteraire.
Chlepner (B. S.), Reflexions sur le probleme des nationalisations.
Revue de I'lnstitul de Sociologic, Bruxelles, 1949, n° 2, avril-
juin, pp. 207-232.
Churchill (Winston), Meinoires sur la deuxienie guerre nwndiale,
Paris, PI on, 6 tomes en 12 vol., 1948-1954.
Ciceron, De I'lnventiou (De iuveutione), texte revu et traduit avec
introduction et notes par Henri Bornecque, Paris, Garnier, 1932.
— De I'orateur (De oratore ad quintum fralrem libri Ires), liv. I,
texte 6tabli et traduit par Edmond Courbaud, 1938 ; liv. II, texte
etabli et traduit par Edmond Courbaud, 1927; liv. Ill, texte etabli
par Henri Bornecque et traduit par Edmond Courbaud el Henri
Bornecque, 1930.
— Divisions de I'art oratoire (Partitiones oratoriae) et Topiques
(Topica),
Collection des Universites de France, sous le patronage de
1'Association Guillaume Bude, Paris, Les Belles-Lettres, texte
etabli et traduit par Henri Bornecque, 1924. ,
— L'orateur (Orator) et Du incilleur genre d'oraleurs (De optinio
genere oratoruni, Collection des Universites de France, sous le
patronage de l'Association Guillaume Bude, Paris, Les Belles-
Lettres, texte etabli et traduit par Henri Bornecque, 1921.
— De officiis, The Loeb classical Library, London, Heinemann;
New York, Putnam's sons: with an english translation by Walter
Miller, 1928 (First printed, 1913).
— Paradoxa stoicoruin, The Loeb classical Library, London,
Heinemann; New York, Putnam's sons: with an english
translation by H. Rackham, 1948 (first printed, 1942).
Clapar6de (Ed.), La genese de l'hypothese, extrait des Archives de
Psychologie, vol. XXIV, Gen6ve, Kundig, 1934.
Cocteau (Jean), Plain-chant, Paris, Stock, 1923.
726 Tratnt ilc avgnnientarc
Orphee (film). Extraits dans Einpreintes, Bruxelles, mai-juillet
1950, numero sur Jean Cocteau.
— La difficult d’etre, Monaco, Editions du Rocher, 1953.
Cohen (Morris R.), A Preface to Logic, New York, Henry Holt & C°,
1946. Fourth print.
Colette, Le fmml bleu, Paris, Ferenczi, 1949.
Confucius (voir Legge, Pauthier).
Coombe-Tennant (A. H. S.), Mr Wisdom on philosophical analysis,
Mind, vol. XLV, n° 180, oct. 1936, pp. 432-449.
Copilowish (Irving М.), Border-Line Cases, Vagueness and
Ambiguity, Philosophy of Science, vol. 6, n° 2, avril 1939, pp.
118-195.
Cormeau (Nelly), L'art de Francois Mauriac, Paris, Grasset, 1951.
Corneille, CEuvres completes avec les notes de lous les
commentateurs, Paris, Firmin-Didot, 2 vol., 1880.
Cossio (C.), Phenomenology of the decision dans Latin-Ainerican
legal philosophy. Harvard University Press, 1948.
Cournot (A.-A.), Essai sur les fondcmenls de nos connaissances et
sur Ips caracteres de la critique philosophique, Paris,iHachette,
2 vol., 1851.
Crawshay-Williams (Rupert), The comforts of unreason. A study of
the motives behind irrational thought, London, Kegan Paul,
Trench, Trubner and C°, 1947.
Crossman (Richard), Palestine Mission. A personal record, with
Speech delivered in the House of Commons, P' July 1946,
London, Hamish Hamilton, 1947.
— The God that failed. Six studies in Communism by Arthur
Koestler, Ignazio Silone, Andr6 Gide, presented by Enid
Starkie, Richard Wright, Louis Fischer, Stephen Spender, with
an introduction by Richard Crossman, London, Hamish
Hamilton, 1950.
Curtis (Jean-Louis), Chers corbeaux, Paris, Julliard, 1951.
De Coster (S.), L'id6alisme des jeunes, Morale et enseignement,
1951-1952, 2 et 3.
Demogue (Rene), Les notions fondanicntales du droit prive. Essai
critique, Paris, Arthur Rousseau, 1911.
Demosth6ne, Harangues et plaidoycrs politiques, Paris, Les Belles-
Lettres, Collection des Universites de France, sous le patronage
de l'Ass. Guillaume Bud6, 4 vol.; Harangues, t. I, texte etabli et
traduit par Maurice Croiset, 1924; t. II, id., 1925; Plaidoycrs
politiques, t. Ill, texte 6tabli et traduit par G. Mathieu, 1945, t.
IV, id., 1947.
Lista lucrarilor citntc 727
Descamps (Edouard), Etudes d'art oratoire el de legislation,

Louvain, Peeters,
1889.
Descartes, Regies pour la direction de Tesprit (Regulae), Traduction
V. Cousin dans CEuvres, Paris, 1826.
- Meditations metaphysiques (Meditatioues de prima
philosophia), texte Iatin et traduction du due de Luynes,
Introduction el notes par Genevieve Lewis, Paris, Vrin, 1945.
Discours de la Metltode, avec introduction et notes par E.
Gilson. Paris, Vrin, 1946.
De Vivier (Marie), Le tual que je t'ai fait, Paris, Debresse, 1955.
Dorfles (Gillo), Discorso tecnico delle arti, Pisa, Nistri-Lischi, 1952,
Nota introduttiva di Francesco Flora.
Dorolle (Maurice), Le raison пешей t par analogie. Bibliotheque de
Philosopliie contemporaine, Paris, Presses Universitaires de
France, 1949.
Driencourt (Jacques), La propagande, Nouvelle force politique.
Paris, A. Colin, 1950.
Di ilsma (R. L.), De woorden der wet of de wil van de welgever,
proeve ener Bijdrage tot de leer der recldsuitleggiug uitgaande
van de beschouwingen van Raymond Saleilles en Francois
Cent/, Academisch proefschrift, Amsterdam, Noord-
Hollandsche uitgevers maatschappij, 1948.
Du Bouchet (Andre), Envergure de Reverdy, Critique, 47, avril
1951, pp. 308- 320.
Ducasse (C. J.), Philosophy as a science, its matter and its method.
New York, Oskar Piest, 1941.
Dumarsais (Chesneau, Cesar, sieur du Marsais), Des tropes ou des
differenls sens dans lesquels on pent prendre un тёше mot dans
une me me langue, Paris, chez MIIK' VVL'Dabo a la Librairie
stereotype, 1824 (lre Edition, 1730).
Dumas (G.), Traite de psychologie, t. II, Paris, Alcan, 1924.
Dupreel (Eugene), Sur les rapports de la logique et de la sociologie
ou theorie des idees confuses, Revue de inetaphysiqiie et de
morale, juillet 1911, pp. 517- 522.
— Le rapport social. Essai sur I'objet et la uiethode de la
sociologie, Paris, Alcan, 1912.
— La logique et les sociologues, Revue de I' Institut de Sociologie,
Bruxelles, 1924, nns 1 et 2, pp. 71-116 et 215-238.
— De la necessity. Archives de la Society beige de Philosophie,
fasc. I, 1928. Repris dans Essais pluralistes.
— Le ргоЫёте sociologique du rire. Revue philvsophique, t. CVI,
728 Tratnt ilc avgnnientarc
1928. Repris dans Essais pluralistes.
— La deiixicine vertu du XIXе siecle. Discours prononce a la stance
de rentree de Г Institut des Hautes Etudes, Bruxelles,
Imprimerie m£dicale et scientifique. Repris dans Essais
pluralistes.
— La pensee confuse. Annales des Hautes Etudes de Gaud, t. Ill,
Etudes philosophiques, pp. 17-26,1939. Repris dans Essais
pluralistes.
— Esquisse d’ une philosophie des valeurs, Paris, Alcan, 1939,
Bibliotheque de Philosophie contemporaine.
— Sociologie generate, Paris, Presses Universitaires de France,
1948. Travaux de la Faculte de Philosophie et Lettres, Univ.
Libre de Bruxelles.
Lista lucrurilor citnte 729
Les Sophistes. Protagoras, Gorgias, Prodints, Hippies,
Neuchatel, Ed. du Griffon, 1948. Bibliotheque scientifique 14.
Essais pluralistcs, Paris, Presses Universitaires de France, 1950.
(
— Fragments pour la theorie de la connaissance de М. E. Dupreel,
rt'unis par Ch. Perelnian, Dialecticn 4 et 5,1947.
Durr (Karl), Die Entwicklung der Dialektik von Platon his Hegel,
Dialecticn 1, 1947.
Eliasberg (W. G.), Speaking and Thinking, dans Symposium
Thinking and Speaking, pp. 93-110 (v. Revesz).
Empson (William), Seven types of ambiguity, Londres, Chnllo a.
Windus, Toronto, Oxford University Press, 1947; Second
edition, revised and reset (first published, 1930).
Epictete, Entretiens, Paris, Les Belles-Lettres, Collection des
Universites de France, sous le patronage de l'Ass. Guillaume
Bude. Texte etabli et traduit par Joseph Souilhe, 2 vol., liv. I,
1943; liv. II, 1949. (Toutes les references aux liv. I et II sont
prises a cette edition.)
Les entretiens recueillis par Arrien, traduction V. Courdaveaux,
Paris, Didier, 1862.
Erdmann (Karl Otto), Die Bedeutuug des Wortes; Anfsdtze aits deni
Grenzgebiet der Sprach-psychologie and Logik, Leipzig,
Haessel, 1925, 4C Auflage (Iго ed. 1904).
Est6ve (Claude-Louis), Etudes philosophiqucs sur I'cxpression
litteraire, Paris, Vrin, 1938. Avant-propos de M. Gueroult.
Febvre (Lucien), Comment Jules Michelet inventa la Renaissance,
Stndi in onore di Gino Luzzatto, t. Ill, pp. 1-11, Milano, Giuffre,
1950.
Fenelon, CEuvres, Paris, Lebel, 1824, t. XXI; Dialogues sur
I'cloquence, en general et sur celle de la chaire en particulier.
Feigl (Herbert), De Principiis Non Disputandum...?, dans
Philosophical Analysis, pp. 119-156 (v. Max Black).
Festinger (Leon), Informal social communication, Research Center
for group dynamics, University of Michigan. Psychological
Review, vol. 57, n° 5, septembre 1950, pp. 271-282.
Festinger (Leon) and Thibaut (John), Interpersonal communication
in small groups, journal of abnormal and social Psychology,
1951, n°46, pp. 92-99.
Findlay (J. N.), Morality by convention, Mind, 1944, vol. LIII, n. s.,
pp. 142-169.
Flechier (abbe de S. Severin), Oraison funebrc de tres-haut et tres-
pnissant prince Henri de La Tour d'Auvergne. Vicomte de
Turenne. prononcee dans 1'Eglise de Saint Eustache le 10 de

janvier 1676, Paris, 1676.
Flew (A.), Essays on Logic and Language, Oxford", Blackwell,
1951.
Fracastoro (Girolamo), Hieronyini Frncastorii Veronensis opera
omnia. In unum proxime post illius mortem collecla. Accessit
index locnplelissimus. Secunda editio, Venise, Juntas, 1574.
Sifilide ossia del mai francese, libri III. Traduzione,
introduzione e note di Fabrizio Winspeare, col testo latino del
poema separalamente impresso. Firenze, Leo S. Olscliki, 1955.
Biblioteca della Rivista di storia delle scienze mediche e
naturali, vol. VI.
France (A.), La rotisserie de la reine Pcdauquc, Paris, Calmann-
Levy, 58c 6d., sans date.
Fun Fare, A treasury of Reader's Digest Wit and Humor, New York,
Simon and Schuster, 1949.
Gandon (Yves), Le demon du style, Paris, Plon, 1938.
Garin (Eugenio), L'uunmesimo italiano. Filosofia e vita civile uel
rinascimento. Biblioteca di cultura moderna, Bari, Laterza e
figli, 1952 (avait paru en allemand: Der italienische
Hinnauismus, Bern, Francke, 1947).
Garlan (Edwin N.), Legal realism and justice, New York, Columbia
University Press, 1941.
Gellner (Ernest), Maxims, Mind, vol. LX, nouv. ser., n°239, July
1951, pp. 383- 393.
Gheorgiu (C. Virgil), La viugt-cinquieme heure, traduit du roumain
par Monique Saint-Come, collection «Feux Croises», Paris,
Plon, 1949. Preface de Gabriel Marcel.
Gibert (Balthasar), jugements des savans sur les auteurs qui out
traitc de la Rhetorique, avec an precis de la doctrine de ces
auteurs, Paris, Estienne, 3 vol., 1713,1716,1719.
Gibson (Ch.) (v. Richards).
Gide (Andre), journal (1889-1939), Paris, Gallimard, 1940, N. R. F.,
Bibliotheque de la Pl6iade.
— Journal (1939-1942), Paris, Gallimard, 1946, N. R. F.
— Pretextes, Paris, Mercure de France, 1947.
Gilson (Etienne), L'espril de la philosophie medievale, Paris, Vrin,
1944, 2e ed.
— Le thomisme, 5L' 6d., Paris, Vrin, 1945.
Giraudoux (Jean), Lectures pour line ombre, Paris, Emile-Paul, 1930.
— La Franqaise et la France, Paris, Gallimard, 1951, N. R. F.
Goblot (Edmond), La logique des jugements de valeur, Paris, Colin,
1927.
— Traite de logique, Paris, Colin, 61' ed., 1937.
Goldschmidt (Victor), Le paradigme dans la dialectique
platonicienne, Paris, Presses Universitaires de Frande,
Bibliotheque de philosophie contemporaine,
1947.
— Le 51/slime stoieicn et Г idee de temps. College 'philosophique,
Paris, Vrin,
1953.
Gonseth (F.), L'idee de dialectique aux Enlretiens de Zurich,
Dialecticn, 1, 1947, pp. 21-37.
— La notion du normal, Dialecticn, 3,1947, pp. 243-252.
— Interventions dans les deuxiemes Entretiens de Zurich, sur l'idee
de dialectique, Dialecticn, 6,1948, pp. 89-303.
Reponse au R. P. Isaye, Dialecticn, 21,1952, pp. 53-66.
Interventions dans les troisi£mes Entretiens de Zurich, Le
principe de dualite, Dialecticn, 22-25, 1952-1953.
Good (I. J.), Probability and the weighing of evidence, London,
Charles Griffin and C°, 1950. .
Gouhier (Henri), La resistance au vrai et le ргоЫёте cartesien d'une
philosophie sans rhetorique, dans Reloiica e Barocco (voir E.
Castelli).
Gounnont (Remy de). La culture des idees, Paris, Mercure de France,
1900.
Gracian (Baltasar), L'homme de Conr (Oracido manual у arte de
prudencia), Traduit et commente par le sieur Amelot de La
Houssaie, Augsbourg, Paul Kuhtze, 1710, Epitre au Roi, Preface
(« J'ai moissonne el Discreto, ainsi que le H6ros pour enrichir та
traduction de tout ce qu'il у a de plus beau... »).
Crenel (Paul), Les origines de I'analogic philosophique dans les
Dialogues de Platon, Paris, Boivin, 1948.
Guigues (le Chartreux), Quinti meditaciones, Patrologie Inline de
Migne, t. CLIII, Paris, 1880.
Guillaume (Paul), Manuel de psychologie, Paris, Presses
Universitaires de France, nouv. 6d. revue et augmentee, 1948.
Guitlon (Jean), Le temps et I'eternite chez Plotin et saint Augustin,
Paris, Boivin, 1933.
Gurwitsch (Aron), Sur une racine perceptive de l'abstraction, Actes
du XIе Congres international de Philosophie, Bruxelles, aoiit
1953, Amsterdam, North- Holland Publishing Cy, Louvain, E.
Nauwelaerts, vol. II, pp. 43 a 47.
Gwynn (Aubrey), Roman education from Cicero to Quintilian,
Oxford, The Clarendon Press, 1926.

Halkin (L.-E.), Initiation a la critique historique. Cahiers des
Annales, 6, Paris, Colin, 1953, 2C 6d.
Harding (T. Swann), Science at the Tower of Babel, Philosophy of
Science, vol. 5, n°3, July 1938, pp. 338-353.
Hayakawa (S. 1.), in consultation with Basil H. Pillard, Language in
Thought and Action, New York, Harcourt, Brace and C°, 1949
(edition augmentee et corrigee de Language in Action, 1941).
— Language, Meaning ami Maturity. Selections from ETC: a
Review of general semantics, 1943-1953, edited by..., New
York, Harper and Brothers, 1954.
Hebb (D. O.), The organization of behavior, New York, Wiley, 1949.
Hebb (D. O.) and Thompson (W. R.), The social significance of
Animal Studies, Handbook of social psychology, vol. I, pp. 532-
561 (v. Lindzey).
Helson (Harry), Adaptation level as a basis for a quantitative theory
of frames of reference, The Psychological Rei’iew, vol. 55, n° 6,
nov. 1948, pp. 297-313.
Hempel (Carl G.), Vagueness and Logic, Philosophy of Science, vol.
6, n° 2, avril 1939, pp. 163-180.
— Fundamentals of Concept Formation in Empirical Science,
Chicago, University Press, 1955. Second impression (published
1952). International encyclopedia of unified science, vol. I and
II: Foundations of the unity of science, vol. II, n. 7.
Hempel (Carl G.) et Oppenheim (Paul), Der Typusbegriff ini Lichte
der neuen Logik, Leiden, Sythoff, 1936.
Hollingworth (H. L.), The psychology of the audience, New York,
American Book Cy, 1935.
Holmer (Paul L.), Kierkegaard and ethical theory, Ethics, vol. LX1II,
n° 3, part I, avril 1953, pp. 157-170.
Homere, Iliade, texte etabli et traduit par P. Mazon, Paris, Les
Belles-Lettres, Collection des Universites de France, 4 vol.,
1,1937.
Hovland (Carl I.), Effects of the Mass Media of Communication dans
Handbook of social psychology, vol. II, pp. 1062-1103 (v.
Lindzey).
Hovland (Carl I.), Lumsdaine (Arthur A,), Sheffield (Fred. D.),
Experiments on Mass Communication, Princeton, Princeton
University Press, 1949. Studies in Social Psychology in World
War II, vol. III. Hovland (Carl I.) and Weiss (W.), The influence
of source credibility on communication effectiveness. Public
opinion quarterly, 1952,15, pp. 635-650.
— (Voir aussi Kelman.) ’
IToyle (Fred), The Nature of the Universe. A Series of Broadcast
Lectures, Oxford, Basil Blackwell, 1951,10lhimpr. (first printed,
1950).
Le Hsiao King (v. Legge).
Hull (Cordell), The memoirs of..., 2 vol., New York, Macmillan,
1948 (Ur vol.: 1871-1941; 21' vol.: 1941-1945).
Hume (David), Traite de la nature humaine. Essai pour inlroduire la
methode experimentale dans les sujets moraux, trad. A. Leroy,
Paris, Aubier, 1946, 2 vol.
Husserl (Edmund), La crise des sciences europeennes et la
phenomenologie transcendantale, trad, franchise, par E. Gerrer,
Etudes philosophiques, 4C annee (1949), n° 2, pp. 127-159.
Lista lucriinhr citnte 734
Huxley (Julian), Soviet genetics and world science (Lysenko and
the meaning of heredity), London, Challo and Vyindus, 1949.
Isaye (Gaston), La justification critique par retorsion, Relate
philosophiquc de Louvain, t. 52, 3L' serie, n° 34, mai 1954, pp.
205-233.
Isocrate, Discours, Paris, Les Belles-Lettres, Collection des
Universiles de France sous le patronage de l'Ass. Guillaume
Bude, 3 vol., I. I, texte etabli et traduit par Georges Malhieu et
Emile Bremond, 1928; t. II, id., 1942; t. Ill, texte etabli et
traduit par G. Mathieu, 1942.
Jamati (G.), Le langage poetique, dans Formes de Fart, formes de
I'esprit, Paris, Presses Universilaires de France, 1951, pp.
261-279.
James (W.), Essays in Pragmatism (Premier essai : The sentiment
of rationality). New York, Hafner Pub. C°, 1948, edited with
an introduction by Albury Castell,
Jankel6vitch (V.), Traitc des vertus, Paris, Bordas, 1949.
Janson (Paul), Discours parlementaires, 2 vol., Bruxelles, Vvc
Monnom, 1905. Jaspers (K.), Psychopathologic generale, traduit
d'apr£s la 31' 6d. allemande par A. Kasller et J. Mendousse, Paris,
Alcan, 1927, Bibliotheque de Philosophie contemporaine (lrc 6d.
all., 1913). ,
Jerome (saint), Epistolae, Patrologie laline de Migne, t.
XXII, Paris, 1845. Jouhandeau (Marcel), Essai sur moi-
meme, Marguerat, 1946.
Un monde, Paris, Gallimard, 1950, N. R. F.
De la grandeur, Paris, Grasset, 1952.
— Les Ana de Madame Apremont (Asperimonlisana), Paris,
Gallimard, 1954, N. R. F.
Jung (C. G.), Psychologic und Religion, Zurich, Rascher, 1940.
Kant (Emmanuel), Critique de la raison pure, trad. A.
Tremesaygues et B. Pacaud, Paris, Alcan, 1927.
Proldgomenes a toute mclaphysique future, trad. J. Gibelin,
Paris, Vrin, 1930. Kaufmann (Felix), Methodology of the social
sciences, New York, Oxford University Press, 1949. Second
Printing (First, 1944).
Kelman (Herbert C.) and Hovland (Carl I), «Reinstatement» of the
Communicator in Delayed Measurement of Opinion Change,
The journal of abnormal and soc. Psychol., vol. 48, July
1953, n° 3, pp. 327-335.
Kelsen (Hans), Reine Rcchtslchre, Leipzig, Wien, Deuticke, 1934.
Keynes (John Maynard), A treatise on probability, London,
735 Tratat de arguuientnre
Macmillan, 1921.
— A treatise on money, London, Macmillan, 1930, 2 vol.
The general theory of employment, interest and money,
London, Macmillan, 1936.
Klages (Ludwig), Notions fondamentales de la caraclerologie dans
Le diagnostic du caractere, Paris, Presses Universitaires de
France, 1949, Bibliolheque scientifique internationale, pp. 4-20.
Klein (Viola), The feminine character. Histon/ of an ideology with a
foreword by Karl Mannheim, London, Kegan Paul, Trench,
Trubner and C°, Editor Karl Mannheim, The international
library of sociology and social reconstruction, 1946.
Klemperer (Victor), L T. I., Notizbuch cities Philologen, Berlin,
Aufbau Verlag, J947.
Kneebone (G. Т.), Induction and probability, Proceedings of the
Aristotelian Society, New Series, vol. L, pp. 27-42,1950.
Knower (F. H.), Experimental studies of changes in attitudes: 1. A
study of the effect of oral argument on changes of attitude,
Journal of social psychology, 1935, 6, pp. 315-347; II. A study
of the effect of printed argument on changes in attitudes,
Journal of abnormal and social psychology, 1936, 30, pp.
522- 532; 111. Some evidence of attitude changes, Journal
of applied psychology, 1936, 20, pp. 114-127.
Koestler (Arthur), v. Crossman, The Cod that failed.
Kohler (Wolfgang), The place of value in a world of facts. New
York, Liveright Publishing Corporation, 1938.
Kotarbinski (Т.), Traktat о dobrej rolwcie (Traite du bon travail),
Lodz, Societas scientiarum Lodziensis, 1955.
Kou Hong Ming et Borrey (Francis), Le Catechisme de Confucius.
Contribution a Tetude de la sociologie chiuoise, Paris, Marcel
Riviere, 1927.
La Bruy&re, CEuvres completes, Texte 6tabli et annote par Julien
Benda, Paris, N. R. F., 1941, Bibliolheque de la Pleiade.
Lalande (Andr6), La raison et les normes, Paris, Hachette, 1948,
Collection: «А la recherche de la v6rite».
Lalo (Charles), Esthetique du rire, Paris, Flammarion, 1949,
Bibliolheque de Philosophie scientifique.
Lasswell (Harold D.), Casey (Ralph D.) and Smith (Bruce Lannes),
Propaganda and Promotional Activities, an unnoted
bibliography, Minneapolis, University of Minnesota Press,
Londres, Humphrey Milford, Oxford Univ. Press, 1935.
Prepared under the direction of the advisory Committee on
pressure groups and propaganda. Social Science Research
736 Tratat de arguuientnre
Council. Article de tele de Lasswell, The study and practice of
propaganda (Pour le volume suivant v. Smith).
Lasswell (Harold D.), Leites (Nathan) and Associates, Language of
politics. Studies in quantitative semantics, New York, Stewart,
1949.
Lis ta lucrarilor citatc 737
Lecomte du Noiiy, L'honnnc et sa dcstincc, Paris, La Col о m be.
Editions du Vieux Colombier, 1948.
Lefebve (M.-J.), Jean Paulhan. Unc philosophic et line pratique
de /'expression el de la reflexion, Paris, Gallimard, 1949, N. R.
F„ Les Essais, XXX11I.
Lefebvre (H.), A la lumicre du inaterialisme dialectique: 1. Logique
fonnclle, logique dialectique, Paris, Editions sociales, 1947.
Legge (James), The sacred books of the East, translated by various
scholars and edited by F. Max Muller, London, Henry Frowde,
Oxford University Press, vol. Ill: The texts of Confucianism.
Part. 1: The Shu King..., the Hsiao King or classic of filial piety,
translated by James Legge, 1879; vol. XXVI11:
The texts of Confucianism. Part IV: Tire Li Ki, book XXXIX, Ta Hsio
or the great learning, translated by James Legge, 1885.
— The Chinese classics with a translation, critical and exegetical
notes, prolegomena and copious indexes, London, Henry
Frowde, New York, Macmillan, Oxford Clarendon Press, 7 vol.,
2C ed., 1893.
Leibniz (Gottfried Wilhelm), Die philosophischcu Schrifleu,
Herausgegeben von C. J. Gerhardt, 4. Band (Discours de
Metaphysique), Berlin, Weidmann, 1880; 5. Band (NOUIK
essais sur Tenlendenienl), id., 1882; 6. Band (Essais de
Theodicee), Leipzig, A. Lorenz, 1932.
Leiles (Nathan), Interaction: The Third International on its Changes
of policy. Revised from document 25, Experimental division for
the study of war time communications, Library of Congress,
May 1,1942, dans Language of politics, pp. 293-333 (v.
Lasswell).
Lenoble (Robert), Histoire et Physique. A propos des conseils de
Mersenne aux historiens et de l'intervention de Jean de Launoy
dans la querelle gassendisle. Revue d'histoire des sciences et de
leurs applications, Presses Universitaires de France, 1953, pp.
112-135.
Levinas (Emmanuel), La realileet son ombre, Les temps moderncs,
nov. 1948, pp. 771-789.
Lewis (Clarence Irving), An analysis of knowledge and valuation, La
Salle, Illinois, The open court publishing C°, 1946.
Lindzey (Gardner), Handbook of social psychology, edited by...,
Cambridge, Mass., Addison Wesley Publishing C°, 1954, 2 vol.
Lippitt (Ronald), Polansky (Norman) and Rosen (Sidney), The
dynamics of power. A field study of social influence in groups
of children, Human relations, vol. V, n° 1,1952, pp. 37-64.
Lippmann (Walter), The Election: Taft, Dewey and Vandenberg,

New York Herald Tribune, ed. de Paris, March 12,1948.
Locke (John), An Essay concerning human understanding, London,
Routledge, 1894.
The second treatise of civil government and A letter concerning
toleration, edited by J. W. Gough, Oxford, Blackwell, 1948.
Longin (Pseudo), Traite du sublime ou du merveilleux dans le
discours traduit du grec, dans CEta>res de Nicolas Boileau-
Despreaux, Amsterdam, Francois Changuion,,1729, vol. 111.
Lumsdaine (Arthur A.) (voir Hovland).
Lund (Frederick Hansen), The psychology of belief, /. of abnormal
and social Psychology, vol. XX, 1925, pp. 63-81 et 174-196.
Mach (E.), Erkenntnis and Irrtum. Skizzen zur Psychologic der
Forscluing, Leipzig, Barth, 1905.
McKeon (Richard), Democracy in a world of tensions. A symposium
prepared by Unesco. Edited by... with the assistance of Stein
Rokkan University of Chicago Press, 1951.
— Dialectic and political thought and action, Ethics, vol. LXV,
number 1, oct. 1954, pp. 1-33.
Madariaga (Salvador de), Anglais, Franfais, Espagnols, precede
d'une note d'Andr£ Maurois, Paris, Gallimard, 1930, N. R. F.
Maier (Norman R. F.), The quality of group decisions as influenced
by the discussion leader, Human relations, vol. Ill, number
2,1950, pp. 155-174.
Malraux (Andr6), Saturne. Essai sur Goya, Paris, Gallimard, 1950,
N. R. F„ La Galerie de la Pleiade.
Mannoury (G.), Handboek der analytische signifika. Bussum, F. G.
Kroonder, Deel 1: Geschiedenis der begripskntiek, 1947; Deel
11: Hoofdbegrippen en methoden der signifka. Ontogcnese en
fylogenese van het verstandhoudingsapparaat, 1948.
Marangoni (Matteo), Apprendre a voir (Saper vedere), trad, de la 9C
ed. italienne par Denise Lombard, Neuchatel, Ed. du Griffon,
1947.
Marcel (Gabriel), Un honnnc de Dieu. Quatre actes, Paris, Grasset,
1925, Les Cahiers verts, 51.
— Le monde casse, piece en quatre actes, suivi de Position et
approches concretes du mystere ontologique, Paris, Desclee de
Brouwer, 1933.
— Le chemin de cretc, piece en 4 actes, Paris, Grasset, 1936.
Rome n'est plus dans Rome, piece en 5 actes, Paris, Theatre, n°
56, janvier 1952.
Maritain (Jacques), Raison et raisons. Essais detaches, Paris, L. U.
F., Fribourg, Egloff, 1947.
— Introduction dans An tour de la nouvelle declaration
universelle des droits de I'homme, textes reunis par 1'Unesco,
Paris, Sagittaire, 1949, pp. 11-18.
Marouzeau (J.), Precis de stylistique franQaise, Paris, Masson, 1950.
Marrou (H. I.), Histoirc de Teducation dans TAntiquiti, Paris,
Editions du Seuil, 1948, collection «Esprit».
Lista luaaribr citnte 677
Massillon, CEuvres completes, edilees par I'abbe Migne, 2 vol., t. 42

et 43 de la Collection integrale et universelle des oraleurs sacres
(60 vol.), Paris, 1S54.
Mauriac (Francois), Genitrix, Paris, Grasset, 1923, Les cahiers verts,
30.
Le mystire Fronteimc, Paris, Grasset, 1933.
Les maisons fugitives, illustre de 100 photographies de Jean-
Marie Marcel, Paris, Grasset, 1939.
Meng-Tseu (voir Pauthier).
Мбгё (chevalier de), CEuvres completes, Paris, Les Belles-Lettres, 3
vol., 1930, Collection des Universites de France.
Meredith Jones (C), The conventional Saracen of the songs of gesle,
Speculum, vol. XVII, n° 2, avril 1942.
Merleau-Ponty, Pheoomenologie de la perception, Paris, Gallimard,
1945, N. R. F., Bibliolheque des Idees.
Mill (John Stuart), Systeme dc logique deductive et inductive. Expose
des principes de la preuve et des m£thodes de recherche
scientifique, trad, sur la 6L’ ed. anglaise par Louis Peisse, 2 vol.,
Paris, Ladrange, 1866.
— L'utilitarisme, 2L1 ed., traduit par P.-L. Le Monnier, Paris, Alcan,
1889.
Millioud (Maurice). La propagation des idees, Revue philosophique,
1910, vol. 69, pp. 580-600; vol. 70, pp. 168-191.
Minkowski (Eugene), Le langage et le vecu, Archivio di Filosofia,
vol. Scniautica, Roma, Fratelli Bocca, 1955, pp. 351-372.
Mirabeau l'ATne, Collection complete des travaux de... a
TAsscmblee nationalc, edit£e par M. Etienne Mejan, 5 vol.,
Paris, vol. I et II, Lejay, 1791; III-V, Devaux, 1792.
Moliere, CEuvres completes, texte etabli et annote par Maurice Rat,
Paris, Gallimard, 1932, N. R. F., Bibliolheque de la Pleiade, 2
vol.
Montaigne, Essais, texte etabli et annote par Albert Thibaudet, Paris,
Gallimard, 1946, N. R. F., Bibliolheque de la Pleiade.
Montesquieu, CEuvres completes, avec des notes de Dupin, Crevier,

Voltaire, Mably, Servan, La Harpe etc., Paris, Firmin Didot,
1843.
Moore (Willis), Structure in sentence and in fact. Philosophy of
science, vol. 5, n° 1, janvier 1938.
Morpurgo Tagliabue (Guido), La retorica aristotelica e il barocco,
dans Retorica с Barocco, pp. 119-195 (v. E. Castelli).
Morris (Charles), Signs, Language and Behavior, New York,
Prentice-Hall, 1946.
Mullahy (Patrick), The Contributions of Hany Slack Sullivan, A
symposium on interpersonal theory in psychiatry and social
science, edited by... Meetings of the William Alanson While
Association, on October 13-14lh, 1951; New York, Hermitage
House, 1953. Second printing.
741 Trntal de arginnentare
Naess (Ame), Interpretation and preciseness. A contribution to the
theory of communication, Oslo, Dybwatl, 1953.
Navarre (Octave), Essai sur la rhetorique grecque avant Aristote,
Paris, Hachelte, 1900.
Neve (Joseph), Antoine de La Salle. Sa vie et ses ouvragcs — suivi
du Reconfort de Mmc Du Fresne d'apres le manuscril unique de
la Bibliotheque royale de Belgique, Paris, Champion, Bruxelles,
Falk, 1903.
Newman (cardinal John Henry), Crannnaire de t'assentiment, traduit
par Mmt' Gaston Paris, Paris, Bloud, 1907, Etudes de philosophie
et de Critique religieuse (ed. anglaise, 1870).
Nogaro (Bertrand), La valeur logique des theories economiques,
Paris, Presses Universitaires de France, 1947, Bibliotheque de
Philosophie contemporaine.
Noulet (E.), Le premier visage de Rimbaud, Huit poemes de
jeunesse. Choi.r et commenlaire, Bruxelles, Acad£mie royale de
Langue et Litterature franijaises de Belgique, 1953.
Odier (Dr Charles), Les deux sources, conscienle et iuconsciente, de
la vie morale, Neuchatel, Editions de la Baconni&re, 2“ ed.
1947, collection «Etre et Penser», Cahiers de philosophie, 4-5.
— Le role des fmictions du moi dans /'evolution psychique,
Neuchatel et Paris, Delachaux & Niestle. Actualit£s
pedagogiques et psychologiques de l'lnstitut J.-J. Rousseau,
Gen&ve, t. 1: L'angoisse el la pen see magique. Essai d'analyse
psychogenelique appliquee a la plwbie et la nevrose d'abandon,
1948; t. II: L'homme esclave de son inferiorite, vol. 1: Essai sur
la genese du moi, 1950.
Ogden (С. K.) and Richards (I. A.), The meaning of meaning. A
Study of the influence of language upon thought and of the
science of symbolism, London, Kegan Paul, Trench, Trubner
and C°, 4C ed., 1936 (lrL> £d„ 1923).
Olbrechts-Tyteca (L.) (voir Perelman, Ch.).
Ombredane (Dr Andre), L'aphasie et Telaboration de la pensee
explicite, Paris, Presses Universitaires de France, 1950.
Ors (Eugenio d'), Coupole el monarchie. Suivi d'autres etudes sur la
morphologie de la culture. Version frangaise d'Andree de
Stoutz, Les Cahiers d'Occident, 6, 2° serie, pp. 1-112, Paris,
Librairie de France, 1929.
Ossowska (Marie), Podstaipy Nauki о Moralnosci (Les fondements
d’une science de la morale), Varsovie, Czytelnik, 1947.
Paechter (Heinz), in association with Heilman (Bertha), Peachter
(Hedwig), Paetel (Karl O.), Nazi-Deutsch. A glossary of
742 Tratat de argnnientare
contemporary german usage, New York, Frederik Ungar Publ.
C°, 1944.
Pagnol (Marcel), Cesar, Lausanne, Henri Kaeser, 1949.
Parain (Brice), Recherches sur la nature et les functions (tu langage,
Paris, Gallimard, 1942, N. R. F., Bibliolheque des Idees.
Parelo (Vilfredo), Traite dc sociologie generate, ed. franchise par
Pierre Boven, revue par l'auleur, Paris, Payol, 1917-1919, 2 vol.
Pascal, L'tvuvre, texte blabli et annote par Jacques Chevalier, Paris,
Gallimard, 1950, N. R. F., Bibliolheque de la Pleiade.
Paton (H. J.), The Emotive Theory of Ethics. Symposia read at the
Joint Session of the Aristotelian Society and the Mind
Association at Durham, July 1948, dans Logical Positivism and
Ethics, Aristotelian Society Supp.,Vol. XXII, London, Harrison
and Sons, 1948, pp. 107-126.
Paulhan (Jean), Le guerner applique, Paris, Gallimard, 1930, N. R. F.
Les hain-tenys, Paris, Gallimard, 1938, N. R. F. (edite 1914 chez
Genthner). Les flcurs de Tarbcs ou la tcrreur dans les lettres,
Paris, Gallimard, 1941, N. R. F.
— Entretien sur des fails divers, Paris, Gallimard, 1945, ed.
illustree par Andre Lhote.
Les figures ou la rhetorique decryptee, Caliiers du Slid, n° 295,
1949, 36L' annee (Enquete de Francis Ponge, Questions
rhetoriques), pp. 361-395.
La preuve par I'etymologie, Paris, Les Editions de Minuit, 1953,
collection «Metrique».
Pauthier (G.), Les Sse Chou, ou les quatre limes dc philosophie
morale et politique de la Chine: I. Le Та-Hio ou la grande
elude, ouvrage de Khoung-Fou-Tseu et de son disciple Theng-
Tseu, traduit en franijais avec une version latine et le texte
chinois en regard; accompagne du commentaire complet de
Tchou- Hi, Paris, Firmin-Didot, 1837.
— Confucius el Mencius. Les quatre livrcs de Philosophie morale
et politique de la Chine, Paris, Charpenlier, 1852.
Perelman (Ch.), Reflexions sur Implication. Note sociologique,
Revue de I'lnslitul de Sociologie (Bruxelles), 19е annbe, n° 1,
janvier-mars 1939.
De la Justice, Bruxelles, Office de Publicite, 1945. Actualites
sociales, nouv. ser, Univ. Libre de Bruxelles, Institut de
Sociologie Solvay.
— Philosophies premieres et philosophie regressive, Dialecticn, 11,
1949 (repris dans Rhetorique et philosophie).
La qubte du rationnel. Etudes de philosophie des sciences, en
Lista luctdrilor citate 743
hommage a F. Gonseth, Neuchatel, editions du Griffon, 1950
(repris dans Rhetorique et philosophie).
— Inflexions sur la justice, Rcmie de I'lnslitul dc Sociologie, 1951,
n° 2, pp. 255- 281.
— De la preuve en philosophie. Melanges G. Smets, Bruxelles,
Librairie encyclopbdique, 1952 (repris dans Rhetorique et
philosophie).
Raison eternelle, rajson historique, dans L'honnne el I'hisltrire,
Actes du Vl‘‘ Congres des Societes de Philosophie de Longue
franqaise, Paris, Presses Universitaires de France, 1952 (repris
dans Rhetorique et philosophie).
— Education et Rhetorique, Rei'ite beige de psychologic et de
pedagogic, t. XIV, n° 60, dec. 1952, pp. 129-138.
— La vulgarisation scientifique, probleme philosophique, Revue
Alumni, Bruxelles, mars 1953, pp. 321-323.
— Le role de la decision dans la theorie de la connaissance, Actes
du IIе Congres international de I'Union intemationale de
Philosophie des Sciences, Zurich, 1954, 1, pp. 150-159;
Neuchatel, ed. du Griffon, 1955.
— La m6thode dialectique et le role de l'interlocuteur dans le
dialogue, Communication aux Entretiens d'Athenes de l'lnstitut
international de Philosophie, sur le theme «Dialogue et
Dialectique» (avril 1955), Revue de metaphysique et de morale,
janv.-juin 1955, pp. 26-31.
— Problemes de logique juridique. Communication IV dans Essais
de logique juridique. A propos de l'usufruit d'une сгёапсе.
Journal des Tribunaux, 71° annee, n°4104, 22 avril 1956, pp.
272-274.
Perelman (Ch.) et Olbrechts-Tyteca (L.), Logique et rhetorique,
Revue philosophique, janvier-mars 1950 (repris dans Rhetorique
et philosophie).
— - Acte et personne dans ['argumentation, texte anglais dans
Ethics, juillet
1951 (repris dans Rhetorique et philosophie).
— Rhetorique el philosophie. Pour une theorie de I'argumentation
en philosophie, Paris, Presses Universitaires de France, 1952.
Bibliotheque de Philosophie contemporaine, avec une preface
d'Emile Brehier.
— Les notions et ârgumentation, Archivio di Filosofia. Voi,
Semanlica, Rome, 1955, pp. 249- 269.
Perelman (Sophie), Introduction aux relations diplomatiques entre la
Belgique et les Etats-Unis (septembre 1830-janvier 1832),
744 Tratat de argnnientare
Bulletin de la Commission royale d'histoire, t. CX1V, Bruxelles,
Academie royale de Belgique, 1949. pp. 189 a 226.
Petrone (Petronius Arbiter Titus), Le Satiricon, texte etabli et traduit
par Alfred Emout, Paris, Les Belles-Lettres, 1931, Collection
des Universites de France, sous le patronage de l'Ass. Guillaume
Bude.
Piag&t (Jean), Le jugement el le raisonnemenl chez Venfant,
Neuchatel, Paris, Delachaux & Niestle, 1924.
— La causalite physique chez Venfant, Paris, Alcan, 1927.
— Traite de logique, Paris, Colin, 1949.
Introduction a I'epislemologie genetique, Paris, Presses
Universitaires de France, 1950, 3 vol.
Lis hi htcmrilor citate 745
Pichon (П.), Le dcveloppemcnt psychiquc de Venfant cl de
t'adolesccnt. Evolution normale-pathologie-trailenient, Paris,
Masson, 1936.
Pitt (William), Orations on the French War to the Peace of Amiens,
London, ]. M. Dent, New York, E. P. Dutton, Everyman's
Library.
Platon, CEuvres completes, Paris, Les Belles-Lettres, Collection des
Universites de France, sous le patronage de l'Association
Guillaume Bude; T. Ill, IIе Partie, Gorgias. Texte etabli et
traduit par Alfred Croiset et Louis Bodin, 1923; Т. IV, 1110
Partie, Phfcdre. Texte etabli et traduit par Leon Robin, 1933; Т.
VI, VII, Iго et II0 Parties, La Republiquc. Texte etabli el traduit
par Emile Chambry, 1932-1934; Т. XI, Les lois. Traduction E.
des Places, 1951. Livres 1 a VI; Т. XII, Les lois, livres VII i X.
Traduction Auguste Dies, 1956.
Plaule, Comedies VII, Triminnnus, Paris, Les Belles-Lettres,
Collection des Universites de France, sous le patronage de l'Ass.
Guillaume Bude. Texte 6tabli et traduit par Alfred Ernoult,
1940.
Pline le Jeune, Ixttres, Paris, Les Belles-Lettres. Collection des
Universites de France, sous le patronage de l'Ass. Guillaume
Bude, 4 vol. Texte des vol. 1 й 3 etabli et traduit par Anne-
Marie Guillemin, 1927-1928. *
Plotin, Enneades, Paris, Les Belles-Lettres. Collection des
.Universites de France sous le patronage de l'Ass. Guillaume
Bude. Texte traduit par Emile Brehier, 6 tomes en 7 vol., 1924 й
1938.
Plutarque, CEuvres morales, traduites par Ricard, Paris, Lef&vre et
Charpentier, 1844.
Poe (Edgar Allan), The fall of the house of Usher (1838) dans Tales
of mystery and imagination, London. J. M. Dent, New York, E.
P. Dutton, 1908, Everyman's library.
Poincare (Henri), La valcur de la science. Avec une introduction de
Louis Rougier, Gen&ve, Constant Bourquin, 1946, Editions du
Cheval Aile. Classiques frangais du XX° siecle.
Polak (Dr Fred. L.), Kennen en keuren in de sociale welenschappen,
Leiden, Stenfert Kroese, 1948.
Polansky (Norman) (voir Lippill).
Polanyi (Michael), The logic of liberty, London, Routledge and
Kegan Paul, 1951. International Library of sociology and social
reconstruction.
Ponge (Francis), Le Lczard, Paris, Galerie Jeanne Bucher, 1953.
Popper (Karl), Logik der Forscluing, Vienne, Springer, 1935.
Porzig (Walter), Das Wunder der Sprache. Probleme, Methoden and
Ergebnisse der modcrnen Spraclnuissenschaft, Beme, Francke,
1950.
Pradines (Maurice), Traite de psychologic generale, Paris, Presses
Universitaires de France, 1946, Logos. (Introduction aux etudes
philosophiques), 2 vol.
Principal Rhetorices (voir saint Augustin).
Prior (Arthur N.), Logic and the basis of ethics, Oxford, Clarendon
Press, 1949.
Proust (Marcel), CEuvres completes, Paris, Gallimard, 1946-1947: A
la recherche du temps perdu, 15 vol.
Puget (Claude-And re), La peine capitate, Drame en 3 actes, Paris,
Stock, 1948.
Quetelet (Adolphe), Physique sociale, Bruxelles, C. Mucquardt, 2
vol., 2° ed., 1869.
Quintilien, Institution oraloire (De institutione oratoria), texte revu
et traduit par Henri Bornecque, Paris, Gamier, 1933-1934, 4 vol.
Racine, Theatre (CEuvres completes, t. I), texte etabli par R. Groos,
E. Pilon et R. Picard. Presentation, notes et commentaires par
Raymond Picard, Paris, Gallimard, 1951. N. R. F., Bibliotheque
de la Pleiade.
Ramus (P.), Dialecticae libri duo, Audomari Talaei praelectionibus
illuslrali, Parisiis, apud Wechelum 1560.
— Dialecticae libri duo, Audomari Talaei praelectionibus
illustrati, Parisiis, apud Andream Wechelum, 1566 (differe de la
prec6dente).
Reau (L.), L'influence de la forme sur l'iconographie medievale, dans
Formes de Tart, formes de Vespril, pp. 85-105, Paris, Presses
Universitaires de France,
1951.
Revesz (G.), Thinking and speaking, a symposium edited by...,
Amsterdam, North-Holland Publ. C°, 1954.
Reyes (Alfonso), El Deslinde. Prolegomenos a la teoria lileraria,
Mexico, Centro de estudios literarios de el Colegio de Mexico,
1,1944.
Rhetorique n Herennius (Ad. C. Herennium de ratione dicendi).
Ouvrage longtemps attribu6 a Ciceron, texte revu et traduit par
Henri Bomecque, Paris, Gamier, 1932.
Richards (Ivor Armstrong), Principles of literan/ criticism, London
Routledge a. Kegan Paul. Thirteenth impression 1952. (First
published 1924. Second edition with two new appendices 1926.)
Lista lucrarilor citatc 747
— The Philosophy of Rhetoric (Mary Flexner Lectures at Bryn
Mawr), New York, London, Oxford University Press, 1936.
— Interpretation in leaching, London, Routledge a. Kegan Paul;
Second impression 1949 (First published, 1938).
— Interventions dans A symposium on emotive meaning, The
Philosophical Review, 1948, pp. 145-157.
Richards (I. A.) and Gibson (Christine), Learning Basic English. A
practical handbook for english speaking people. New York, W.
W. Norton and Cy, 1945.
— (Voir aussi Ogden.)
Riezler (Kurt), Political decisions in modem society, Ethics, vol.
LXIV, n° 2, part II, janvier 1954, pp. 1-55.
Rignano (Eugenio), Psychologic ihi raisoimcmcnt, Paris, Alcan,
1920, Bibliotheque de Philosophie contemporaine.
Rimbaud (Arthur), CEuvres completes, texte £tabli et annote par
Rolland de Reneville et Jules Mouquet, Paris, Gallimard, 1951,
N. R. F., Bibliotheque de la Pleiade.
Rivadeneira (Padre Pedro de), Vida del bicnavcnlurado padre
Ignacio dc Loyola, Fundador de la religion de la compania de
Jcsiis, Madrid, Administration del apostolado de la prensa,
1920.
Riviere (Jacques), Aimcc, Paris, Gallimard, 1922, N. R. F.
Robinson (Richard), The Emotive Theory of Ethics. Symposia read
at the Joint Session of the Aristotelian Society and the Mind
Association at Durham, July 1948, dans Logical Positivism and
Ethics, Aristotelian Society Supp. Vol. XXII, London, Harrison
and Son's, 1948, pp. 79-106.
Rogge (Eberhard), Axiomatik alles miiglichen Philosophierens. Das
grundsatzliche Sprechen der Logislik; der Sprachkritik und der
Lebens-Melaphysik, Meisenheim, Hain, 1950 (ouvrage
posthume).
Rolland (Romain), Colas Brcugnon, Paris, Albin Michel, Le Livrede
poche.
Remains (Jules), Les homines de bonne volatile, Paris, Flammarion,
27 vol., vol. XII: Les crcateurs, 1936.
— Psyche, 3 vol. Paris, 1929, Gallimard, N. R. F., vol. Ill: Quand le
navire...
— Rome (chanoine A.), La vitesse de parole des orateurs attiques,
Bulletin Classe des Leltres de I'Academie Royale dc Belgique,
5° serie, 1952,12.
Ronsard, CEuvres completes, texte etabli et anriote par Gustave
Cohen, Paris, Gallimard, 2 vol., 1938, N. R. F., Bibliotheque de
la Pleiade.
Rosen (Sidney) (voir Lippi tt).
Rostand (Francois), Cramntairc et affeclivitc, Paris, J. Vrin, 1951.
Rotenstreich (Nathan), The epistemological status of the concrete
subject, R"vuc inteniatioiialc dc Philosophic, 22, fr annee, 1952,
fasc. 4, pp. 409-427.
Rousseau (J.-J.), Emile on De/'Education, Paris, Firmin-Didot, 1898.
Russell (Bertrand), Political ideals, New York, Century Cy, 1917.
Ruyer (Raymond), L'ulopieel les и topics, Paris, Presses
Universitaires de France, 1950.
Ryle (Gilbert), The concept of mind, London, Hutchinson, 1949,
reprinted 1950.
— Dilemmas. The Tarner lectures 1953, Cambridge University
Press, 1954.
Saint-Aubin, Guide pour la classe dc rhetorique. Philosophie,
eloquence et didactique,
Namur et Bruxelles, La Procure, Gembloux, Duculot, 1945.
Saint-Evremond, CEuvres, sans lieu ni nom d'£diteur, 1753,12 vol.
Saint-Ехирёгу (Antoine de), Voi dc unit, preface d'Andre Gide,
749 Tratnt ilc argumentare
Salacrou (Armand), Theatre, III: Un Inunnie connne leu autres,

Sarlre (J.-P.), La ntiusee, Paris, Gallimard, 1938, N. R. F., 121' ed.
— L'clre et le neant. Essai d'ontologie phenomenologique, Paris,
Gallimard, 1943, N. R. F., Bibliotheque des Idees.
— Les mains sales, piece en 7 tableaux, Paris,
Gallimard, 1948, N. R.F.
Situations, Paris, Gallimard, 1.1947; II. 1948; III.
1949, N. R. F.
Saulnier (Verdun L.), L'oraison funebre au XVI 1' siecle, Geneve,
Droz, Bibliotheque d'Hinnanisme et Renaissance, Travaux et
documents, t. X, 1948.
Schaerer (Ren£), Le' m6canisme de 1'Ironie dans ses rapports avec la
Dialectique. Revue de melaphysique el de morale, 48c annee,
juillet 1941, pp. 181-209.
Scheler (Max), Der Fornialismus in der Elhik and die maleriale
Werlethik. Neues Versuch der Crundlegung eines ethisclien
Personalismus. Halle a. d. S., M. Niemeyer, 1927, 3е-' Aufl. (Irc
ed. 1916), Sonderdruck aus jahrlmch fl'ir Philosophie und
phdnomenologisehe Forsclmng, Bd. I u. II herausgegeben von
E. Husserl, Freiburg i. B.
Scholem Alei'hem (Rabinovitch), L’hisloire de Thnc, mise en judeo-
frnnqais d'Alsace par Edmond Fleg, Paris, Rieder, 1925
(Judaisme, CEuvres 1).
Schopenhauer (Arthur), Sdmtliche Werke, Nach der erslen von Julius
FrauenstSdt besorgten Gesamtausgabe neu bearbeitet und
herausgegeben von Arthur Hlibscher, Leipzig, Brockhaus, 6
vol., 1937-1939.
— Sdmtliche Werke, herausgegeben von Dr. Paul Deussen, 6r
Band, herausgegeben von Franz Mockrauer, Miinchen, Piper
und C°, 1932 (Eristische Dialektik, pp. 393-428).
Schuhl (Pierre-Maxime), Le merveilleux, la pensee et Faction, Paris,
Flammarion,
1952.
Scot Erig^ne, Joannis Scoti liber de praedestinatione, Patrologie
Inline de Migne, t. CXXII, Paris, 1853.
Scott (Walter Dill), Influencing men in business. The psychology of
argument and suggestion, New York, Ronald Press & C°, 1920,
2° ed. revue et augmentee en 1916 (Iго 6d. 1911).
Sechehaye (M.-A.), journal d'une schizophrene. Auto-observation
d'une schizophrene pendant le traitemenl psychotherapiqne,
Paris, Presses Universitaires de France, 1950, Bibliotfteque de
750 Tratat itc argninentare
Psychanalyse et de psychologie clinique.
Sen^que le Rh£teur, Con traverses et snasoires (Controversiarum
liber I-X; Suasoriarum liber), nouvelle ed. revue et corrig£e par
Henri Bornecque, Paris, Garnier, 1932, 2 vol.
Shakespeare, Works, London, Ward Lock and C°, 1 vol.
Sheffield (Fred D.) (v. Hovland).
Silberer (M.-L.), Autour d'un questionnaire, dans Lc diagnostic dn
caractcre, pp. 187-201, Paris, Presses Universitaires de France,
1949, Bibliolheque scientifique internationale.
Smets (Georges), Carnet sociologique, note 50, Revue de Vlnslilul de
Sociologie (Bruxelles), 1940, n° 1, pp. 148-149.
Smith (Adam), An inquiry into the nature and causes of the wealth
of nations, Edited by Edwin Cannan, with a new introduction by
Max Lerner, New York, Random House. 1937, The modem
Library.
Smith (Bruce Lannes), Lasswell (Harold D.) and Casey (D.),
Propaganda, Communication and Public
Opinion. A comprehensive reference guide, Princeton University
Press, London, Cumberlege, Oxford University Press, 1946
(voir aussi Lasswell).
Solages (Ms7 Bruno de), Dialogue sur I'analogie a la societe
toulousaine de philosophie, Paris, Aubier, 1946.
Sophocle, Antigone, traduction Leconte de Lisle, Paris, Lemerre,
sans date.
Spender (Stephen) (v. Crossman, The God that failed).
Spinoza, CEuvres, t. 1П: Ethique, traduction Emile Saisset, Paris,
Charpentier, 1861.
Stanton (Alfred H.), Sullivan's conceptions, dans The Contributions
of Harry Stack Sullivan, pp. 61-100 (v. Mullahy).
Stearns (Marshall W.), A note on Chaucer's attitude toward love,
Speculum, vol. XVII, 1942, pp. 570-574.
Stebbing (L. S.), The method of analysis in metaphysics,
Proceedings of the Aristotelian society, new series, vol.
XXXIII, 1932-1933, pp. 65-94.
Sterne (Laurence), Vie et opinions de Tristram Shandy, traduit de
l'anglais par Charles Mauron, Paris, Robert Laffont, 1946,
Amallhee.
Stevenson (Charles L.), Ethics and language. New Haven, Yale
University Press; London, Geoffrey Cumberlege, Oxford
University Press, 1947 (lrced., 1945).
— Meaning: Descriptive and emotive, dans A symposium on
emotive meaning, The Philosophical Reincw, 1948, pp. 127-
Lisin lucrurilor citnte 751
142.
Stokvis (Dr. Berthold), Psychologie der suggeslie en aulosuggestie
met een inlciding over significa en moderne begripscriliek dooj
Prof. G. Mannoury, Lochem, De Tijdstroom, 1947.
Stroux (Johannes), Rdmische Rechlswissenschaft und Rhetorik,
Potsdam, Eduard Stichnote, 1949.
Stutterheim (Jr. C. F. P.), Psychologische interpretatie van taal-
verschijn-selen (Een iminanente critiek), De Nieuwe Taalgids,
XXXIе, 1937, pp. 259-271.
— Het beg rip metaphoor. Een taalkundig en wijsgerig ondcrzoek,
Amsterdam, H. J. Paris, 1941.
Sullivan (Harry Stack), The Interpersonal theory of psychiatry
(ouvrage posthume), Edited by Helen Swick Perry and Mary
Ladd Gawcl, with an introduction
by Mabel Blake Cohen, New York, W.W. Norton and C°, 1953.
The
William Alanson White PsychiatricFoundation Committee on
publication of Sullivan's writings (voir aussi Mullahy).
Suss (Dr Wilhelm), Ethos, Studien zur iilteren grkchischen Rhetoric,
Leipzig, Teubner, 1910.
Le Ta Hio (voir Legge, Pauthier).
Talon (Omer), Audomari Talaei rhetoricae libri duo P. Rami
praeleclionibus illuslrati, Coloniae Agrippinae, 1572.
Tarde (G.), Les lois de Limitation. Elude sociologique, 2L’ ed. revue
et augment£e, Paris, Alcan, 1895, Bibliotheque de Philosophie
contemporaine.
— La logique sociale, Paris, Alcan, 1895, Bibliotheque de
Philosophie
contemporaine.
Le Tchoung-Young (v. Pauthier).
Teresa de Jesus (santa), Vida, publicada por la Sociedad Foto-
tipografico-catolica, conforme al original autbgrafo, Madrid, D.
E. Aguado, 1873.
Thibaut (Jones) (voir Festinger).
Thomas d'Aquin (saint), Somme theologique, texte et trad, frangaise
Societe Saint- Jean I'Evangeliste, Paris, Tournai, Rome, Desclee
et C°, 1925 a 1945.
— Opera omnia, Secundum impressionem P£tri Fiaccadori Parmae
1852-1873 photolithographice reimpressa. Introduction de
Vernon J. Bourke, New York, Musurgia, 1948-1950, 25
volumes.
Thompson (W. R.) (v. Hebb).
752 Tratat itc argninentare
Thouless (Robert H.), How to think straight, New York, Simon and
Schuster,
1948.
Timon (Cormenin), Livre des ora tears, Bruxelles, Societe beige de
Librairie, Hauman & Ck‘, 1843,12° ed.
Toffanin (Giuseppe), Storia dell'umanesimo (dal XIII al XVI secolo),
Napoli, Francesco Perrella, preface da tee 1933.
Trier (Jost), Der deutsche Wortschatz im Sinnbezirk des Verslandes.
Band I, Von den AnfSngen bis zum Beginn des 13.
Jahrhunderts. Heidelberg, Winters,
1931, Germanische Bibliothek, II, 31.
— Sprachliche Felder, Zeitsclirift fiir deutsche Bildung, 8. Jahrg., I
Heft, Jan.
1932, pp. 417-427.
— Das sprachliche Feld. Eine Auseinandersetzung. Neue
Jahrbiicher fiir Wissenschaft und Jugendbildung, 10. Jahrgang,
1934, Heft 5, pp. 428-480.
Ullmann (S.), Precis de sennmtiquefranfaise, Berne, A. Francke,
1952.
Valery (P.), Poesies, Paris, Gallimard, 1942,11L' ed., N. R. F.
Van Dantzig (D.), Blaise Pascal en dc belckenis der wiskundige
denkwijze voor de slndie van de menselijke samenleving,
Groningen-Batavia, P. Noordhoff, 1949 (Rede uitgesproken op
4. oct. 1948).
Lista luadrilor citate 68 7
— Democracy hi a world of tensions, pp. 46-61 (voir McKeon).
Vayson de Pradenne, Les fraudcs en archeologie prchisloriqne ovee
quelqnes c.xcinplcs de comparaison en archcologie generale et
sciences natnrclles, Paris, Emile Nourry, 1932.
Verlaine (P.), CEuvres poctiqncs completes, lexte etabli et annote
par Y. G. Le Dantec, Paris, Gallimard, 1951, N. R. Г.,
Bibliotheque de la Pleiade.
Vico (G.-B.), Opere, Ordinate ed illustrate coll'analisi storica della
mente di Vico in relazione alia scienza della ci villa da Giuseppe
Ferrari, Milano, Soc. Tipogr. de' classici italiani, 1837, 6 vol.
(vol. 2-6 Genova 1835-1836).
Delle instituzioni oralorie, opera inedita volgarizzata dal latino
dal padre Don Luigi Parchetti C. R. Somasco, Novi, Moretti,
1844 (non public dans I'ed. Ferrari, 1837). Au sujet du texte
latin voir:
— Opere, VIII: Vcrsi d’occasione с scritti di scuola con
appendiee e bibliografia generale delle opere, a cura di Fausto
Nicolini, Bari, Laterza, 1941, Scrittori d'ltalia, 183, et voir aussi:
— Opere, a cura di Fausto Nicolini, Milano-Napoli, Ricardo
Ricciardi, 1953, La letteratura italiana, vol. 43.
Viehwieg (Theodor), Topik nnd Jurisprndenz, MUnchen, Beck,
1953.
Villiers de L'isle-Adam, L'intersigne, dans Conies cruels, Calmann-
Levy, 1889, pp. 238-262.
Vives (Juan Luis), Obras completas. Primera traslacion castellana
integra у directa рог Lorenzo Riber, Madrid, Aguilar, 2 vol.,
1947-1948.
Volkelt (Johannes), Gewissheit nnd Wahrheil. Untersnchnng der
Geltnngsfragen ills Grundlegung der Erkeuntnis Thcorie,
Munchen, Beck, 21- ed., 1930 (IIL ed., 1918).
Volkmann (Richard), Hennagoras oder Elemente der Rhetorik,
Stettin, von der Nahmer, 1865.
— Rhetorik der Criechen und Romcr, Dritte Auflage besorgt von
Caspar Hammer, Handbuch der klassischen
Altertumswissenschaften herausgegeben von Dr. Iwan von
Miiller, Zweiter Band, 3. Abteilung, MUnchen, Beck, 1901, pp.
1-61.
Waddington (Charles), Ramus (Pierre de la Raince). Sa vie, ses
ecrits et ses opinions, Paris, Meyrueis, 1855.
Wahl (Jean), Sur les philosophies de I'existence, Glanes, Cahiers de
l'amitie franco-n£erIandaise, 15-16, 3C annee, nov. 1950-lev.
1951, Amsterdam, pp. 10-32.
Waismann (F.), Verifiability, dans Essays on Logie and Language,

pp. 17-144 (v. Flew).
Weaver (Richard М.), The Ethics of Rhetoric, Chicago, Henry
Regnery Comp.,
1953.
Weil (Eric), Logique de la philosophie, Paris, Vrin, 1950.
Weil (Simone), L'eiiracinemciit. Prelude a une declaration des
deuoirs envers I'etre Immain, Paris, Gallimard, 1949, Collection
«Espoir», dirig£e par Albert Camus.
Weiler (Jean), Problemcs d’economic Internationale, Paris, Presses
Universitaires de France, vol. I. Les echanges du capitalisnie
liberal, 1946, vol. II: Une nonvelle experience: I’organisation
internationale des echanges, 1950, Centre national
d'Information economique.
Weiss (Walter), A «sleeper» effect in opinion change. Journal of
abnormal and social Psychology. Vol. 48, n° 2, avril 1953, pp.
173-180.
— (Voir aussi Hovland.)
Wertheimer (Max.), Productive Thinking, New York, London,
Harper and Brothers, 1945. Ouvrage posthume edit£ par S. E.
Asch, W. Kbhler, C. W. Mayer.
Whately (Richard D. D.), Elements of Rhetoric. Comprising the
substance of the article in the Encyclopaedia metropolitana with
additions, etc., London, John Murray; Oxford, J. Parker, 1828.
White (Mary J.), Sullivan and Treatment (v. P. Mullahy).
White (Walter), Deux races se rencontrent en moi, Echo, juin 1948,
pp. 415-420. D'apr6s The Saturday review of literature, New
York.
Whorf (Benjamin Lee), The relation of habitual thought and behavior
to language, dans Language, Meaning and Maturity, pp. 225-
251 (v. S. I. Hayakawa).
Wilder (R. L.), The origin and growth of mathematical concepts,
Bulletin Amer. Mathein. Society, vol. 59, n° 5, sept. 1953, pp.
423-448.
Wisdom (John), Gods, dans Essays on Logic and Language, pp. 187-
206 (v. Flew).
— Logical constructions, Mind, vol. XL, 1931, pp. 188 a 216; XL,
1931, pp. 460 a 475; XLI, 1932, pp. 441 й 464; XLII, 1933, pp.
43 a 66; XLII, 1933, pp.186 й 202.
Wittgenstein (Ludwig), Philosofische Untersuclnmgen.
Philosophical Investigations, translated by G.E.M. Anscombe
(texte allemand et anglais, Oxford, Blackwell, 1953).
Wood (Ledger), The Analysis of Knowledge, London, Allen and
Unwin, 1940.
Wunderlich (Hermann), Die Kunst der Rede in ihren Hauptziigen an
den Reden Bismark dargestellt, Leipzig, S. Hirzel, 1898.
Zobel (Joseph), IJI me Cases-Negres, Paris, Jean Froissart, 1950.
Lista traducerilor in limba romana utilizate
ARISTOTEL, Retorica. Ed. IRI, Bucurejti, 2004. Traducere de

Maria-Cristina Andrie?.
ARISTOTEL, Topica. In: Organon, vol. II. Editura IRI, Bucurefti,
1998. Traducere de Mircea Florian.
ARON, R., Iutrothicere in fHosofia istoriei: esen despre limilele
obicclivitdlii islorice.
Editura Ilumanitas, Bucurefti, 1997. Traducere de Horia
G3nescu. BEAUVOIR, S. de, Al doilea se.r. Univers, Bucurejli,
1998, 2 vol. Traducere de Diana Bolcu ?i Delia Verde?.
BECKETT, S., Malloy. Editura Univers, Bucure?ti, 1990. Traducere
de Gabrieln ?i Constantin Abaluja.
BENDA, }., Trddarca cdrtiirarilor. Editura Humanitas, Bucure?ti,
1993. Traducere de Gabriela Crejia.
BERGSON, H., Evolulia creatoare. Editura Institutul European, Ia?i,
1998.
Traducere de Vasile Sporici.
BERGSON, H., Cele doua surse ale maralei fi rcligiei. Editura
Institutul European, Ia?i, 1992. Traducere de Diana Morflra?u.
BUBER, М., Eu fi Tu. Editura Humanitas, Bucurcjti, 1992.
Traducere de §iefan Aug. Doina?.
CALVIN, J., inv3tatura religiei crejtine. Editura Cartea Cre?tina,
Oradea, 2003.
Traducere de Elena Jorj §i Daniel TomuleJ.
CARROLL, Lewis, Alice in Tara Minunilor. Editura Coresi,
Bucurejti, 2006.
Traducere de Aura Brais. Traducerea versurilor de Vasile
Poenaru. CICERO, Aria oratorica. Editura Saeculum Vizual,
Bucure?ti, 2007. Traducere de Traian Diaconescu.
CICERO, In apdrarea lui Milo, in: Opere alese. Editura Univers,
Bucure?ti, 1973, 3 vol. Traducere de Mihai Popa. 1 CICERO,
Topica. Editura Universitatii „Alexandru loan Cuza", Ia?i, 2010.
Traducere de Traian Diaconescu.
CORNEILLE, P., Cidul; Polycucte. in: Teatru. Editura Univers,
Bucurefti, 1983.
Traducere de Aurel Covaci.
DEMOSTENE, Discursuri. in: Pagini alese din oralori greci.
Editura pentru Literature, Bucure?ti, 1969, 2 vol. Traducere de
Andrei Marin.
DESCARTES, Discurs asupra mclodei. Editura Mondero, Bucurejli,
1999. Traducere de George I. Chidu.
Ezcchiel. In: Biblia cu ilustratii, vol. V. Editura Litera International,
Bucurejti, 2011. Traducere de Bartolomeu Valeriu Anania.
GHEORGHIU, Virgil C., Ora 25. Editura Gramar, Bucurefti, 2004.
GIDE, A., Jurnat. Editura Cartier, ChijinSu, 2008, 4 vol. Traducere
de Alexandra-Andreea Sandu-Tifu (vol. II), Raluca Varlan ?i
Luiza Vasiliu (vol. IV).
GILSON, E., Tomismul. Editura Humanitas, Bucure§ti, 2002.
Traducere din francezS de Adrian Ni|3. Traducere din Iatin3 de
Lucia Wald.
GRACIAN, B., Cardie omului desdvdrfit. Editura Humanitas,
Bucure§ti, 1994. Traducere de Sorin M3rculescu.
ISOCRATE, Discursuri. In: Pagini alese din oratori greci, Editura
pentru Literatura, Bucure§ti, 1969, 2 vol. Traducere de Andrei
Marin.
KANT, I., Critica ratiunii pure. Editura Univers Enciclopedic Gold,
Bucure§ti, 2009. Traducere de Nicolae Bagdasar §i Elena
Moisuc.
KANT, I., Prolegomene la orice metafizica viiloare. Editura Paralela
45, Pite§ti, 2005. Traducere de Mircea Flonta §i Thomas
Kleininger.
LA BRUYERE, J. de, Caraclerele. Editura pentru literatura,
Bucure§ti, 1968, 2 vol. Traducere de Aurel Tita.
LEIBNIZ, G. W. von, Diserlafie metafizica. Editura Humanitas,
Bucurefti, 1996. Traducere de Constantin Floru.
LEIBNIZ, G. W. von, Eseuri de Tcodicee. Editura Polirom, Ia$i,
1997. Traducere de Diana Mor3ra§u §i Ingrid Ilinca.
LEIBNIZ, G. W. von, Noi eseuri asupra intelectului omenesc.
Editura ALL Educational, Bucure§ti, 2003. Traducere de
Marius Tianu.
MONTAIGNE, M. de, Eseuri, Editura §tiintific3, Bucurejti, 1971, 2
vol. Traducere de Mariella Seulescu.
MONTESQUIEU, Ch.-L. de' Secondat, Scrisori persaue. Editura
Minerva, Bucurefti, 1970. Traducere de §tefan Popescu.
PASCAL, B., Cugetari. Editura Aion, Oradea, 1998. Traducere de
Maria ?i Cezar Iv3nescu.
PASCAL, B., Despre arta de a couvinge. In: Opere $tiinfifice,
Editura $tiin)ific3, Bucure§ti, 1967. Traducere de George Iancu
Ghidu.
PASCAL, B., Despre spiritul geometric. In: Opere ^liiujifice. Editura
§tiin}ific3, Bucurejti, 1967. Traducere de George Iancu Ghidu.
PASCAL, B., Scrisori provinciate. Editura Mondero, Bucure§ti,
1998. Traducere de George I. Ghidu.
Lista tradmerdor hi liinbu wnidiui utilizate
PLATON, Opere, vol. 1-V1. Editie ingrijita de Pelru Cretia fi 691

Constantin \oica. Edilura §tiintificS fi EnciclopedicS,
Bucurefti, 1975-1989. Traducere de Gabriel Liiceanu
(Phaidros) fi Alexandru Cizek (Gorgias).
PLOTIN, Eimeade, Editura IRI, Bucurefti, 2003-2007. Traducere de
Cristina Andrief, Alexander Baumgarten, Gabriel Chindea,
Liliana Peculea, Vasile Rus, Marilena Vlad.
PROUST, М., In cdutnrea limpidui pierdut: Guermantes. Editura
Univers, Bucurefti, 1999. Traducere de Irina Mavrodin.
PROUST, М., In cdutnrea timpului pierdut: Prizoniera, Editura
Univers, Bucurefti, 1998. Traducere de Irina Mavrodin.
QUINTILIAN, Arta orntoricd. Editura Minerva, Bucurefti, 1974, 2
vol. Traducere de Maria Hetco.
RONSARD, Pierre, Antologie lirica. ELU, Bucurefti, 1967.
Traducere de Alexandru Rally.
RACINE, J., Atalia. In: Tentru, ESPLA, Bucurefti, 1959. Traducere
de Veronica Porumbacu.
RACINE, J., Fcdra. In: Tentru, ESPLA, Bucurefti, 1959. Traducere
de Tudor Mainescu.
RIMBAUD, A., Integral a pocticd, Poczii. Editura Eminescu,
Bucurefti, 1999.
Traducere de Petre Solomon.
ROUSSEAU, J.-J., Emil, Editura Moldova, lafi, 1998. Traducere de
GW. Adamescu.
SARTRE, J.-P., Fiinta fi nenntul, Editura Paralela 45, Pitefti, 2004.
Traducere de Adriana Neacfu.
SARTRE, J.-P., Cuvintele. Greata. Editura RAO, Bucurefti, 2005.
Traducere de Marius Robescu.
SCHOPENHAUER, A., Dialectica cristicd. Editura Art, Bucurefti,
2007.
Traducere de Gabriel I Ioratiu Decuble.
SCHOPENHAUER, A., Parerga fi Paralipomena. Editura Alfa, lafi,
2011, 2 vol.
Traducere de Cosmin Hurjui.
SHAKESPEARE, W., luliu Cezar. In: Opere complete, vol. V,
Editura Univers, Bucurefti, 1982-2000, 8 vol. Traducere de
Tudor Vianu.
SOFOCLE, Autigonn. Editura Garamond international, Bucurefti,
2002.
STERNE, L., Via/a fi opiniunile lui Tristram Shandy, gentleman.
Editura Polirom, lafi, 2004. Traducere de Mihai Miroiu fi Mihai
Sp3riosu.
VERLAINE, P., О suld de росте. Editura Grai fi Suflet-Cultura
Nationals, Bucurefti, 1966. Traducere de Lucian Blaga.
Intre ontologie, cu о supleje TndoielnicS, dar infinite, §i
rajionalitatea
apodicticS, matematicS sau silogistic^, dar limitatd, Perelman a
luat cea
de-a treia cale: argumentarea, care ra(ioneaz5 йгй a constrSnge,
dar care
nu obligd nici la renunjarea la Rafiune Tn beneficiul
irafionalului sau al
indicibilului. ... L ...
1
Michel Meyer
DESCARTES, CEuvres, t. XI: Regies pour la direction de Vespril,
pp. 205-206.
1
1bid., p. 47.
6
Ibid., vol. I, cartea II, cap. XV, § 34.
3
J. S. MILL, Un sistcm de logica, vol. I, cartea II, cap. Ill, § 3, p.
213.
1
PASCAL, Pensees, 472 (141), pag. 962 (99 ed. Brusnchvicg. (Ed.
rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, pp. 196-197; n.t.)
4
W. JAMES, Essays in Pragmatism, p. 31.
1
DESCARTES, Discurs asupra metodei, partea a Ill-а, p.75. (Ed.
rom.: Mondero, Bucurejti, 1999, Partea a IH-a, p. 30; n.t.)
3
J. Benda, Du style d'idees, p. 82, nota.
5
H. D. LASSWELL, N. LEITES and Associates, Language of
politics, p. 66, nota.
3
M. BUBER, Eu ji Tu, p. 46. (Ed. rom.: Humanitas, Bucurejti, 1992,
p. 51. Traducere de Stefan Aug. Doina§; n.t.)
1
ARISTOTEL, Topica, cart. Ill, cap. 2, 117a, 25-30. (Ed. rom.:
Editura IRI, Bucuregti, 1998, III, cap. 2,117 a, 25-30. p. 367; n.t.)
4
Ibid., p. 157.
1
PASCAL, Pensees, 555, p. 1003 (ed. Brunschvicg) (Ed. rom.:
Cugetdri, Editura Aion, Oradea, 1998, p. 446; n.t.)
' Ibid., p. 20.
1
ARISTOTEL, Retorica, I, cap. 2, 1357 a, ie-21, p. 97. (Ed. rom.:
Editura IRl, Bucure§ti, 2004,1, cap. 2,1357 a, ie-21, p. 97; n.t.)
1
FLFCHTER, Oraison funebre de Henri de La Tour d' Auvergne,
vicomte de Turenne,
Paris, 1676, pp. 100-101.
’QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VIII, prefajS, § 25.
(Ed. rom.: Minerva, Bucure^ti, 1974, p. 297; u.f.)
3
BERGSON, L' e'vohition crcatrice, pp. 315-316. (Ed. rom.:
Institutul European, Ia§i, 1998, pp. 266-268; n.t.)
1
Heinz PAECHTER, Nazi-Deutsch, citat dupS LASSWELL,
Language of politics, p. 385, notS.
■ Ibid., 1395 b, п.
4
Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 68; cf. QUINTILIAN, Arta
1
oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. II, § 40, p. 33.
1
AUDOMARITALEI, Rhetoricae libri duo, p. 16.
RACINE, Alalia, act I, sc. I, p. 896. (Ed. rom.: ESPLA, Bucure§ti,
1959, 321. Traducere de Veronica Porumbacu; n.t.)
1
Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 36.
3
1
Retorica pentru Hereimius, cartea IV, § 38.
1
K. BRITTON, Communication, p. 48.
Discurs despre educajia femeilor la toate nivelurile, 22-23 martie
1871, dup3 E.
DESCAMPS, Etudes d'art oratoire el de legislation, p. 40.
1
Cf. A. GURWITSCH, Actes du XIе Congres international de
Philosophie, vol. II, pp. 43-47.
' ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23,1399 b, p. 277.
4
V. mai departe § 53: Argumentele reciprocitatii.
4
Ledger WOOD, The Analysis of Knowledge, pp. 194 §i urm.
2
B. NOGARO, La valeur logique des theories economiqucs, pp. 12-
13.
1
QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. II, cart. V, cap. X, § 78. (Ed.
rom.: Minerva,
Bucurejti, 1974, vol. II, cartea V, cap. X, § 78, p. 57; n.t.)
4
L. STERNE, Viata $/' opiniuuile lui Tristram Shandy, cartea IV,
cap. XXIX, p. 275. (Ed. rom.: Polirom, Ia§i, 2004, p. 252; n.t.)
3 M. JOUHANDEAU, Un monde, p. 251.
1
CICERO, Topica, §§ 28 la 30. (Ed. rom.: Editura Universitflfii
„Alexandru loan Cuza", Iaî, 2010, pp. 63-65; n.t.)
3
PASCAL, Bibl. de la P16iade, Penstes, 521 (37), p.979 (762). (Ed.
rom.: Aion, Oradea, 1998, p. 498; n.t.)
4
CICERO, De inventione, cartea I, § 83.
1
BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la compassion de la Sainte Vierge,
p.
1
645.
LOCKE, The second treatise of civil government and A letter
concerning toleration,
p. 128.
1
M. PROUST, in cautarea tiinpului pierdut, vol. 12: Prizoniera, II,
p. 210. Citat in Rhelorique el philosophie, p. 30 (Logique et
rh^torique). (Ed. rom.: Univers, Bucurejti, 1998, vol V, pp. 324-
325.)
1
BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la penitence, p. 71.
‘1 SANTA TERESA DE JESUS, Vida, p. 115.
1
G. RYLE, The concept of mind, p. 31.
CALVIN, hwafatura religiei creatine, cartea 1, cap. XVIII, § 1.
1
(Ed. rom.: Cartea Crejtina, Oradea, 2003, pp. 335-337; n.t.)
LOCKE, An Essay concerning human understanding, p. 581 (cartea
IV, cap. XVII, §19.
2
BENTHAM, Opere, 1.1: Tratat despre sofismele politice, pp. 458-
459.
3
LOCKE, An Essay concerning human understanding, cartea IV,
cap. XV, § 5, p. 557.
3
ISOCRATE, Discursuri: Catre Demonicos, § 37.
1
BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur In Providence, p. 208.
3
Ibid., vol. II: Premier sermon sur les demons, p. 16.
4
ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 1,116 b. (Ed. rom.: IRI,
1
Bucure§ti, 1998, p. 365; n.t.)
PLOTIN, Enneade, VI, 9, § 3. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucure$ti,
2007,
1
p. 411; n.t.)
R. CROSSMAN, Palestine Mission, with Speech in the House
Commons, 1 iul 1946,
p. 254.
4
Cf. § 52: Regula de justice.
■’ Cf. Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, p. 361
(appendix to p. 67).
5
T. Swann HARDING, Science at the Tower of Babel, Philosophy
of Science, July 1938, p. 347.
1
F. BERRIAT SATNT-PRIX, Manuel de logique juridique, p. 66,
notS.
3
1
LECOMTE DU NOUY, L'Homme et sa destine, pp. 76 la 80.
1
PLOTIN, Enneade, III, 2, § 17. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucure§ti,
2005, p. 69. Traducere de Marilena Vlad; n.t.)
1
BERKELEY, Cele trei dialoguri intre Hylas fi Philonons.
5
CALDERON, La imta es sueiio, I, 2.
3
BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur Vardeur de la penitence, p. 588.
1
PASCAL, Cugetari, p. 885 (180 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Aion,
1
Oradea, 1998, p. 225; n.t.)
MERLEAU-PONTY, Phenomenologie de la perception, pp. 367-
7
368.
V. JANKELEVITCH, Traite des vertns, p. 189.
1
E. HUSSERL, op. cit., p. 140; cf. $i versurile poetului negru
CESAIRE care ii nume§te pe albi „invingatori omniscienji ?i
naivi", comentat de J.-P. SARTRE, Situations, III, p. 265.
6
V. JANKELEV1TCH, Traite des vertus, p. 58.
1 Ibid., p. 150.
« Shri AUROBINDO, Ghidul yoga, pp. 207-208.
6
SPINOZA, Etica, Partea a Ill-а, Apendice, 2", explicate.
3
LECOMTE DU NOUY, L'lioiiiine et sa destinee, pp. 123-124.
3
Cf. BARON, De la Rhetorique, p. 356; J. PAULHAN, Les figures
ou la rh6torique d6crypt6e, Caltiers du Sud, p. 371.
4
Cf. § 85: Cum se utilizeaza analogia.
6
3
VICO, Instituzioui oratorie, p. 148.
1
QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. XII, § 3. (Ed.
rom.: Minerva,
Bucurefti, 1974, pp. 85-86; n.t.)
1
Cf. T. KOTARBINSKI, Traktato dobrej robocie (Tratat despre a
munci bine), cap. XIII.
5
Cf. § 41: Figuri de retorica §i argumentare.
3
DEMOSTENE, Discursuri: Pentru coroana, § 179. (Ed. rom.: Ed.
pentru Literatura, Bucure§ti, 1969; n.t.)

Chaim-Perelman Tratat de Argumentare

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chaim-Perelman Tratat de Argumentare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chaim Perelman • Lucie Olbrechts-

Chaim Perelman §i Lucie Olbrechts-

Traducere §i indec§i de Aurelia Stoica

Traducere ap3ruta cu sprijinul Wallonie-

PrefafS de Michel Meyer........................................................9

Partea a doua Punctul de plecare al argumentarii

Cand Editura Universitajii din Bruxelles mi-a cerut s3

scepticism modern cunoscut sub numele de nihilism §i unei

§tiinta rationala nu poate, intr-adev3r, s3 se multumeasc3 cu

§tiintele matematice. Rezulta de aici c3 rationamentele straine

divin3, Einfiihlung sau intuitie bergsoniana, aceasta conceptie

gradele de adeziune la о tez3 proportionate cu probabilitatea sa §i

servit, timp de secole, la desemnarea logicii inse§i, de la Hegel

terminologia filosofic3 contemporanS. Nu putem spune

Retorica lui Aristotel pentru a arSta c3 modul nostru de a

intelege prin aceasta argumentarea, pe cel care о prezinta §i pe

c3 structura lor este comun3 cu cea a argumentelor utilizate in

tehnici exercita un efect incontestabil in ceea ce prive§te

1 ARISTOTE, Rlictoriquc, I, chap. 2,1355 b.

in studiul nostru decat atunci cand apare un dezacord cu

filosofii care se straduiesc s3 reduca rafionamentele in materie

1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, 1828, Prefaja.

de cel care a construit sistemul axiomatic in interiorul c3ruia

fiinjele din aceasta (ar3 injeleg Jntr-o oarecare m3sura limbajul

putin dezirabil. Exista fiinte сЗгога nu ne sinchisim s3 le adres3m

este acela de a pierde tu insufi calitatea argumentarii tale:

§ 3. Oratorul §i auditoriul sau

rationaliste §i scientiste, c3 faptele vorbesc de la sine §i

impune atentiei, aceasta condijie nu apare cu claritate decat in

exemple, cat de dificil este de determinat cu ajutorul unor criterii

oratorul vrea sS-ji exercite influenta prin argumentarea sa.

§ 4. Auditoriul in calitate de constructie a oratorului

In Retorica sa, vorbind despre auditorii clasificate dup3 vSrsta fi

membra a unui juriu, sau arbitru, sau judecator §i cand

auditoriului compozit se pot disceme cu ufurinta.

diviza in mod ideal auditoriul in functie de grupuri sociale -

§ 5. Adaptarea oratorului la auditoriu

oratorului abil, un filosof ca Platon le reproja c3 „flateaza"

pentru a rezolva dificultatea, s3 stabilim disocieri §i distinctii

1 AR1STOTEL, Retorica, 1, cap. 2,1357 a fi 1358 a.

1 J. MAROUZEAU, Precis de stylistique fraii(aise, p. 208.

particular, multiform. Cu toate acestea, am vrea mai ales s3

1 E. HUSSERL, Criza $tiinfelor europene, p. 142.

primul stadiu care conduce la acfiune1. Pentru Rousseau, nu

1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea 11: Of Persuasion, cap. I, § 1, p.

convingere se poate lovi de о alta convingere, aceea care afirm3

judecatii, care se afla numai in subiect, este considerat ca

facem asupra intelectului altora cu principiile simtirii

aplica, dac3 tinem cont de faptul c3 acest auditor imagineaza

constituit din intreaga umanitate, sau cel pufin de c3tre toji

opunandu-i unii altora pentru a le ar3ta incompatibilitatea, fie

valoarea acordatS opiniilor ce se bucur3 de о aprobare

1 G. DUMAS, Traitede psychologie, t. II, pp. 197-198, 200.

reprezentant ideal ne conside^m noi inline, are intr-adevйr

cei ce se mandresc cu о revelatie supranaturaia sau cu о

Trecem peste capetele nechibzuite ale „anturajului

Un astfel de apel este criticat de J.-P. Sartre in remarcabilele

auditoriu vast au fost admise de cStre toji cei care, in Antichitate,

Acest fel de a transforma adeziunea unuia singur in semn de

1 V. PARETO, Traite de sodologie gene rale, 1.1, § 612, p. 329.

exista in om principii interne constrangatoare care il

1 Cf. Ch. PERELMAN, La m£thode dialectique eHe role de l'interlocuteur dans le

opozitie. Discutia, dusS panS la capSt, ar trebui sS conducS la о

adversarului s3u. In numeroase alte cazuri, institujiile intervin de