Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 15.
Capitolul 15.
Rapoartele financiare
Noţiuni privind rapoartele financiare
Întocmirea rapoartelor financiare constituie principala etapă de finalizare a procesului contabil.
Rapoartele financiare reprezintă totalitate sistematizată de indicatori ce caracterizează situaţia
patrimonială şi financiară, existenta şi fluxul capitalului propriu şi al mijloacelor băneşti ale entităţii pe
o perioadă de gestiune. Scopul rapoartelor financiare îl constituie prezentarea unei informaţii
accesibile investitorilor şi creditorilor reali şi potenţiali: privind situaţia financiară a întreprinderii
indicatorii activităţii acesteia şi fluxul mijloacelor băneşti, privind resursele economice şi datoriile
întreprinderii, componenţa activelor şi a surselor de formare a acestora, precum şi modificările lor,
fiind necesare unui cerc larg de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Scopul rapoartelor financiare îl constituie prezentarea unei informaţii accesibile unui cerc larg de
utilizatori, fiecare din ei având interesul de un anumit gen de informaţie.
Această informaţie este utilă pentru utilizatorii rapoartelor financiare în aprecierea capacităţii
întreprinderii de a plăti dividende şi dobânzi şi a achita datoriile în termenele stabilite.
Entităţile de interes public cuprind entităţile care are importanţă semnificativă pentru public datorită
domeniului (tipului) de activitate, mărimii sale sau numărului de angajaţi, de clienţi şi reprezintă o
instituţie financiară, un fond de investiţii, o companie de asigurări, un fond nestatal de pensii, o
societate comercială, acţiunile căreia se cotează la Bursa de Valori a Republicii Moldova, precum şi
alte entităţi care deţin o poziţie dominantă pe piaţă depăşind limitele a două din următoarele trei
criterii pentru ultimele două perioade consecutive de gestiune precedente:
totalul veniturilor - 120 milioane de lei;
totalul bilanţului contabil - 60 milioane de lei;
numărul mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune – 500 de
persoane
Conform Legii contabilităţii, obligaţia de a prezenta rapoartele financiare o au entităţile care aplică
sistemul simplificat sau complet în partidă dublă.
Entităţile care aplică sistemul contabil simplificat sau complet în partidă dublă, cu excepţia entităţilor
de interes public şi a instituţiilor publice, sînt obligate să prezinte:
rapoarte financiare anuale proprii şi consolidate în termen de 90 de zile
următoare anului de gestiune;
rapoartele proprii ale entităţii-mamă şi raportul consolidat ce reprezintă un
raport integral la una şi aceeaşi dată.
De menţionat faptul că bilanţul contabil şi raportul privind fluxul capitalului propriu au un caracter
static deoarece prezintă situaţia patrimonială la un moment dat, de obicei la sfîrşitul trimestrului sau
anului, pe cînd raportul privind rezultatele financiare şi raportul privind fluxul mijloacelor băneşti au
un caracter dinamic, deoarece prezintă fluxurile cumulate pe parcursul perioadei de gestiune. De
exemplu, rîndul 190 „Materiale” al Bilanţului contabil caracterizează soldul materialelor la sfîrşitul
perioadei de gestiune, pe cînd rîndul 611 „Venituri din vînzări” reflectă rulajul creditor acumulat pe
parcursul întregii perioade de gestiune.
Bilanţul contabil - este un raport privind situaţia patrimonială şi financiară a întreprinderii la un
moment dat.
Regulile de întocmire ale bilanţului sunt foarte precise, din aceste considerente, pentru finalizarea lui
este obligatorie parcurgerea unor lucrări premergătoare a căror executare se desfăşoară într-o
ordine logică:
verificarea înregistrărilor din conturi a tuturor operaţiilor efectuate în
cursul anului;
întocmirea balanţei de verificare;
inventarierea totală a patrimoniului, stabilirea diferenţelor dintre datele
înregistrate în conturi şi realitatea constatată la inventariere şi
reflectarea acestora în conturi;
închiderea conturilor contabilităţii de gestiune;
stabilirea rezultatelor financiare ale exerciţiului;
întocmirea bilanţului contabil şi a anexelor la bilanţ.
Conform Standardelor naţionale de contabilitate, bilanţul contabil cuprinde trei elemente principale şi
anume: active, capital propriu, datorii.
Acestea, la rîndul lor se grupează în subcapitole. De exemplu: capitolul active curente conţine
următoarele subcapitole:
2.1 stocuri de mărfuri şi materiale
2.2 creanţe pe termen scurt
2.3 investiţii pe termen scurt
2.4 mijloace băneşti
2.5 alte active curente
La rîndul său, fiecare subcapitol conţine cîteva posturi. De exemplu, subcapitolul 2.4 „Mijloace
băneşti” conţine următoarele posturi:
- Casa (241)
- Cont de decontare (242)
- Cont valutar (243)
- Alte mijloace băneşti (244, 245, 246).
Totodată, la întocmirea bilanţului contabil trebuie de atras atenţie asupra unor precizări:
în bilanţ se compară datele perioadei de gestiune precedente şi curente;
posturile bilanţiere sunt grupate după destinaţie;
nu se admit compensări reciproce între posturile de activ şi de pasiv;
posturile din bilanţ trebuie să corespundă datelor înregistrate în contabilitate ;
evaluarea în bilanţ a elementelor patrimoniale se efectuează în conformitate
cu standardele naţionale de contabilitate.
Elementele activului sînt grupate în ordinea creşterii lichidităţii lor, ceea ce înseamnă că la început
sînt plasate elementele mai puţin lichide, iar la sfîrşit elmentele – cu un grad în alt de lichiditate.
Lichiditatea reprezintă capacitatea unui activ de a se transforma în bani. De exemplu, mărfurile au o
lichiditate mai mare decît mijloacele fixe deoarece circulă mai repede fiind în stare să efectueze
cîteva rotaţii pe parcursul unui an, pe cînd mijloacele fixe au o durată de funcţionare mai mare de un
an şi îşi răscumpără valoarea pe parcursul mai multor ani, de aceea au un grad de lichiditate redus.
Elementele pasivului se grupează în ordinea creşterii gradului de exigibilitate. Astfel, mai întîi se
situează sursele de finanţare cu exigibilitate scăzută cum este capitalul statutar, iar la sfîrşit sînt
plasate elementele cu exigibilitate înaltă cum sînt datoriile pe termen scurt.
Raportul privind rezultatele financiare - unul din cele mai importante şi esenţiale părţi a
rapoartelor financiare care prezintă un deosebit interes pentru conducerea întreprinderii, cât şi alţi
utilizatori.
Acest raport contribuie la realizarea obiectivelor rapoartelor financiare prin dezvăluirea articolului
privind profitul net şi pierderile.
Indicatorii prezenţi în raportul privind rezultatele financiare pot fi grupaţi în trei grupe:
venituri;
cheltuieli;
rezultate financiare.
Ca bază de întocmire a raportului sunt rezultatele obţinute din activitatea operaţională, de investiţii,
financiară, precum şi articolele excepţionale, profitul net în perioada de gestiune.
Activitatea operaţională - activitatea de bază în vederea obţinerii venitului din vânzarea mărfurilor
sau prestarea serviciilor.
Activitatea financiară - activitatea din urma căreia apar modificări în mărimea şi structura
capitalului propriu şi împrumuturilor întreprinderii.
Tehnica de întocmire a raportului constă în completarea fiecărui rând în baza rulajelor conturilor de
venituri şi cheltuieli.
Profitul până la impozitarea nu trebuie să fie confundat cu venitul impozabil .Venitul impozabil se
determină în baza Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit.
Ca rezultat al întocmirii raportului financiar, indicatorul principal care trezeşte un deosebit interes
este profitul net.
În anexa la raportul privind rezultatele financiare sunt dezvăluite informaţii suplimentare privind
profiturile şi pierderile, dividendele achitate sau cele planificate.
Raportul privind fluxul capitalului propriu - cuprinde date privind modificările capitalului propriu al
întreprinderii grupat în:
capital;
rezerve;
profit nerepartizat;
capital auxiliar.
Raportul în cauză caracterizează acea parte a activelor, care constituie proprietatea întreprinderii.
Pentru întocmirea raportului privind fluxul capitalului propriu o mare însemnătate o are delimitarea
corectă a surselor de finanţare a activelor în surse proprii şi atrase.
Tehnica întocmirii raportului constă în completarea fiecărui rând în baza soldurilor şi rulajelor din
conturile clasei trei.
Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti permite diverselor categorii de utilizatori să aprecieze
modificările în patrimoniul net al întreprinderii, situaţia financiară a acestea. Raportul poate fi utilizat
şi la estimarea capacităţii întreprinderii de a câştiga mijloace băneşti.
Obiectivul prezentului raport este asigurarea utilizatorilor cu informaţie privind fluxul mijloacelor
băneşti ale întreprinderii.
Întreprinderea prezintă raportul privind fluxul mijloacelor băneşti după tipuri de activităţi.
Această grupare permite utilizatorilor să aprecieze influenţa tipurilor de activităţi asupra situaţiei
financiare a întreprinderii.
Fluxul mijloacelor băneşti provenit din operaţiile în valută străină se reflectă în raport în valută
naţională la cursul de schimb al zilei de încasare sau efectuare a plăţilor.
Raportul mai cuprinde informaţie cu privire la dobânzile şi dividendele încasate şi plătite; impozitul
pe venit achitat; finanţări şi încasări cu destinaţie specială; investiţii în întreprinderile fiice; fluxuri ale
mijloacelor rezultate din cumpărări ale întreprinderilor fiice şi alte întreprinderi.
Pentru o evaluare mai exactă a situaţiei financiare, utilizatorii rapoartelor financiare mai cer
informaţie cu privire la :
suma împrumuturilor neutilizate care ca re poate fi utilizată în continuare în
activitatea operaţională;
suma totală a fluxului mijloacelor băneşti care reflectă mărirea capacităţii de
producţie.
Anexele la rapoartele financiare sînt destinate dezvăluirii informaţiei din rapoartele financiare.
Astfel, în anexa la bilanţul contabil se prezintă numai soldurile pe conturi şi subconturi, ci şi rulajele
conturilor şi subconturilor repective pe parcursul perioadei de gestiune. Pe de altă parte, soldul
creanţelor şi datoriilor pe termen scurt se desfăşoară în felul următor: creanţe la care n-a sosit
termenul de achitare, creanţe cu termenul de achitare expirat pînă la trei luni, creanţe cu termenul
expirat de la trei luni pînă la un an, creanţe cu termenul de achitare expirat mai mult de un an.
Anexele la rapoartele financiare detaliază indicatorii rapoartelor financiare, îi grupează în funcţie de
diferite criterii, ceea ce permite înţelegerea mai bună a acestor indicatori.
Utilizatorii interni cuprind persoanele care participă la gestionarea întreprinderii la toate nivelele şi
poartă răspundere pentru realizarea obiectivelor propuse. Acest grup cuprinde: managerii, contabilii,
specialişti în domeniul planificării şi analizei economico-financiare, şefii subdiviziunilor, membrii
organelor de conducere (Consiliul de directori sau alt organ), proprietarii întreprinderii. Informaţia
financiară are un impact direct asupra deciziilor pe care le adoptă utilizatorii interni.