“Trebuie să ai în casa mare de toate câte are nevoie spiritul ca să se realizeze

pe sine : pâine, sare, apă, dar și sărbători,înțelegerea altora”.

Casa mare este una din piesele principale ale locuinţei tradiţionale
moldoveneşti dar și una ditre podoabele sufletului oricărui moldovean. Ea
este un simbol, o matrice a familiei, un barometru al stării sociale, al
timpurilor şi vârstei deţinătorilor ei. Acest loc păstrează tot ce are mai scump
omul acumulat pe parcursul vieții. El își păstrează acolo imaginea spirituală,
toate aspirațiile și omenia, căci când musafirii trec pragul casei, sunt
întâmpinați cu cea mai mare bunătatea în acest loc tainic și frumos, în casa
mare. Orice sărbătoare se începe cu deschiderea ușilor în acest colțișor,
indiferent de timpuri, de nevoi și de greutăți, căci ceea ce e pur, adică sistemul
tridimensional al păcii, pâinea, apa și sarea se găsesc defiecare dată pe masa
poate și modestă înacea casă mare. Ea este martorul veșnic al evenimentelor
consecutive, inevitabile al unei vieți de om. Nașterea, căsătoria și moartea în
casa mare, conduc sufletul de fiecare dată prin pereții casei părintești ca fiind
ceva sfânt, un adevărat tainic ritual. Toate câte are nevoie sufletul, nu mai
mult și nu mai puțin se găsesc în acel colțișor al plaiului natal ce trece prin
timp nevătămat, prin secole și tot stringe bogățiile unui întreg neam.