LUCRAREA nr.

DETERMINĂRI TENSOMETRICE PE O GRINDĂ

ÎNCĂRCATĂ CU O FORȚĂ ȘI UN MOMENT

1. Scopul lucrării
Lucrarea are drept scop determinarea, cu ajutorul traductoarelor
electrotensometrice rezistive (TER), a tensiunilor dintr-o grindă elastică încărcată
cu o forță și un moment și compararea acestor tensiuni cu cele calculate analitic.

2. Considerații generale
Tensiunile care apar în corpurile solide ca urmare a încărcării acestora pot fi
determinate prin metode analitice, numerice (Analiza cu Elemente Finite etc.)
sau experimentale. Aceste metode sunt utilizate împreună pentru realizarea unor
produse de calitate superioară. Structurile complexe sunt proiectate cu ajutorul
AEF. Un prototip sau chiar primul produs din serie sunt testate și în timpul
funcționării se fac măsurări complexe, între care și determinări tensometrice.
Tensometria electrică rezistivă este o metodă fundamentală a Analizei
Experimentale a Tensiunilor. Datorită calităților sale, ea este cea mai utilizată.

3. Noţiuni teoretice
Pentru mărirea preciziei măsurărilor, traductoarele electrotensometrice rezistive
(TER), numite impropriu și mărci tensometrice, se montează în punte
Wheatstone. Semnalul de ieșire al punții este proporțional cu alungirea specifică
ε a grilei TER:
∆R
=kε
R
unde R este rezistenta inițială a traductorului, ΔR variația acesteia și k factorul
TER (uzual k ≈ 2 ¿. Cu ajutorul legii lui Hooke se poate calcula apoi tensiunea
normală
σ =Eε
Se cunosc mai multe moduri de legare a traductoarelor în punte: în sfert de
punte (cu un TER este legat la un braț al punții), în semipunte (doua TER sunt
conectate în brațe adiacente) sau punte completă (TER sunt conectate la toate
cele patru brațe ale punții). Ultimele două montaje prezintă avantajul
compensării erorilor introduse de variația temperaturii pe durata măsurărilor.
Montajul în semipunte (Fig. 1) poate fi realizat în două variante: cu un TER activ
și unul de compensare (care este supus numai la variații de temperatură, în lipsa
încărcărilor) și cu doua TER active. In acest ultim caz un TER trebuie sa fie supus
la tracțiune și unul la compresiune, cu tensiuni egale în modul. Semnalele din
brațele adiacente ale punții Wheatstone se scad, cele din brațele opuse se adună.
In consecință, la montajul în semipunte cu doua TER active se citește un semnal
de ieșire
ε citit =ε TER1 −ε TER 2
ε citit =( ε m + ε t ) −(−ε m +ε t )=2 ε m

1
unde εm este semnalul produs de încărcările mecanice, iar ε t cel produs de
variația temperaturii. Se observă că semnalul citit este de două ori mai mare
decât cel produs de încărcări, cu alte cuvinte la acest montaj se produce o
dublare a sensibilității, ceea ce conduce la creșterea preciziei măsurărilor.

Fig. 1.

Fig. 1. Montarea TER în semipunte:

R1, R3-rezistente interne; V-milivoltmetru

Tensiunile și alungirile din fibrele extreme ale unei bare supuse la încovoiere se
determină cu formula lui Navier și respectiv cu legea lui Hooke
Mz (x) σ ( x)
σ ( x )= ; ε ( x )=
Wz E
Pentru o bară cu secțiunea dreptunghiulară, momentul de inerție axial și modulul
de inerție sunt
b h3 b h2
Iz= ; W z=
12 6
unde b este lungimea laturii care este paralelă cu axa Oz.

4. Determinări experimentale
Se utilizează o bara cotită (cadru) static determinată, formată dintr-un element
elastic și unele rigide, montată în consolă. Pe fața superioară a elementului
elastic sunt montate două TER, care vor fi legate în semipunte. După echilibrarea
punții se încarcă cadrul. Incercarea constă în aplicarea unei forțe statice (prin
adăugarea de greutăți) și măsurarea semnalului de ieșire. Deoarece la acest
montaj semnalul de ieșire este proporțional cu dublul alungirii specifice de la
1
mijlocul grilei TER, se va considera ε ×10−6 .
2 citit

4.1. Echipamente, dispozitive

Bara cotită este formată dintr-un element elastic (din aliaj de Al) și unul de oțel
(considerat rigid), asamblate prin șuruburi (Fig. 2). Asupra barei rigide se aplică
forța F.

2
 Fig. 2. Cadru în consolă, cu două traductoare electrotensometrice rezistive (TER):
1-grindă elastică (aliaj Al); 2-bară cotită rigidă (otel); 3-șuruburi

4.2. Epruveta
Epruveta supusă la teste nedistructive este bara elastică A-B, pe care s-au
lipit două TER. Schematizarea cadrului este prezentată în Fig. 3. Pentru
schematizarea din Fig. 3c s-au calculat reacțiunile
V A =F ; M A =F ( L−l )
Momentul încovoietor este
M z ( x )=Fx−F ( L−l )
Sa se afle pozitiile TER1 si TER2 astfel încât deformaţiile specifice (x1) si (x2) să fie egale în modul.
−ε ( x 1 )=ε ( x 2) (a)
σ ( x)
ε (x)=
E
M ( x ) Fx−F ( L−l ) Fx−F ( L−l )
σ ( x )= z = =
wz b ∙ h3 2 b ∙ h2 (b)
∙
12 h 6

Fx−F ( L−l )
ε (x)=
b ∙ h2 (c)
E·
6
EAl=70GPa=70·103MPa=7·104 N/mm2
b=20.5mm; h=7mm, L=160mm; l=85mm
F x −75
ε ( x )= =K ∙(x−75)
7 ∙10 20.5 ∙ 72
4
(d)
6
6∙1
K= 6
=0.0175 ∙ 10−6 ε 1=0.0175 ∙10−6 ∙ ( 30−75 )=−0.7875 ∙10−6=−0.7875 με
7 ∙ 49∙ 10
ε 2=0.0175 ∙10−6 ∙ ( 12 0−75 ) =0.7875 ∙10−6=0.7875 με

3
înlocuim (d) în rel. (a)
−K ∙ ( x1−75 )=K (x 2−75)
x 1 ∈ [ 5 , 78 ] ; x 2 ∈ [ 87 , 155 ]
−x 1+ 75=x 2−75 → x1 + x 2=150

x1 [mm] x2 [mm] (x1) [] (x2) []

28 122
30 120 -0.785 0.785
35 115
=200=200·10-6

Se scrie ecuația axei geometrice deformate

d 2 v −M z ( x )
=
d x2 E Iz
unde v este săgeata.
S-a considerat originea în încastrare deoarece constantele care rezultă ca urmare
a integrării ecuației diferențiale de mai sus sunt egale cu săgeata și rotirea în
origine, care în acest caz sunt nule. Ținând cont că rotirea secțiunii φ(x) este
dv
≈φ(x)
dx
după integrarea ecuației diferențiale se obține succesiv
F
φ ( x )= [ −x 2+ 2 ( L−l ) x ]
2E I z
F
v ( x )=
6 EIz
[−x 3 +3 ( L−l ) x 2 ]
In Fig. 4 se prezintă axa geometrică deformată (variația săgeții funcție de x). Se
observă că aceasta are forma literei S răsturnată, adică pe aceeași față a grinzii
avem o porțiune comprimată (la interiorul curburii) și una întinsă (la exteriorul
curburii). In consecință, cele două TER pot fi lipite pe fața superioară sau
inferioară a grinzii (Fig. 2).

4
Fig. 3. Reprezentări schematizate: a) încărcarea sistemului; b) reducerea forței la nodul
B; c) încărcarea grinzii elastice și diagrama de moment încovoietor Mz

Fig. 4. Variația săgeții pe lungimea grinzii, pentru F=10N

(încastrarea este în origine)

5
 4.4. Prelucrarea datelor experimentale
Datele măsurate și calculate se trec în Tab. 1. Tensiunile la mijlocul grilei
celor doua traductoare σTER1 și σTER2 se calculează în doua moduri:
 utilizând alungirea specifică ε măsurată cu fiecare TER și legea lui Hooke,
acestea fiind numite în continuare „tensiuni măsurate” (σm);
 cu relația lui Navier, care sunt numite în continuare „tensiuni calculate”
(σc).

Tab. 1. Sinteza rezultatelor

Tes Mate Dimensiuni și caracteristici F ε măsurat σ măsurat și calculat
t -rial geometrice ale secțiunii [N [x10-6] [MPa]
epruvetei ] TER1 TER2
b h Iz Wz ε TER 1 ε TER2 σ m c m c
[mm] [mm] [mm4] [mm3] TER 1 σ TER 1 σ TER 2 σ TER 2

1 Aliaj
Al

Pentru fiecare TER se calculează apoi abaterile relative dintre tensiunile măsurate
și cele calculate
σ m −σ c
e= 100 %
σc
In tensometria electrică rezistivă se admit abateri relative de pană la ±5%.

5. Concluzii
Incercarea nedistructivă a unei grinzi încărcată cu o forță și un moment, pe care
s-au lipit două traductoare rezistive, demonstrează modul de funcționare a
montajului în semipunte cu două TER active. Datorită faptului că axa geometrică
a barei deformate are forma literei S, cele două traductoare pot fi lipite pe
aceeași față a grinzii, unul fiind solicitat la tracțiune și celălalt la compresiune.
Puntea Wheatstone formată astfel poate fi echilibrată și montajul compensează
erorile introduse de variațiile de temperatură.

Bibliografie
[1] Bârsănescu P.D., Ciobanu O., Rezistenţa materialelor, vol. 1, ediţia a 2-a, Ed.
„Gheorghe Asachi”, Iaşi, 2001
[2] Mocanu D.R. (ed.), Analiza experimentală a tensiunilor, vol. 1, Ed. Tehnică,
București, 1977

6
7