CRIMINALISTICĂ - Curs 4

A.Identificarea persoanelor dupa semnalmentelor exterioare.

Fundamentul stiintific al acestei individualizari il constituie
individualitatea si relativa stabilitate a caracteristicilor somatice ale fiecarui
individ adult.

1.Metoda portretului vorbit serveste la identificarea persoanelor, pe

baza descrierii semnalmentelor exterioare ale acestora, de catre o alta persoana.
-sunt vizate formele statice si formele dinamice, iar aprecierea formei si
dimensiunilor acestora se face dupa un sistem cuprinzand trei gradatii: mare,
mijlociu si mic;
-descrierea semnalmentelor are in vedere caracteristicile intregului corp,
accentul fiind pus pe caracteristicile anatomice ale fetei, in descriere fiind vizate
volumul, forma, pozitia si culoarea partilor observate, fiecare element fiind
apreciat in raport cu alte elemente anatomice care alcatuiesc ansamblul descris;

a) descrierea formelor statice-elemente privind talia, constitutia fizica

sau aspectul general al persoanei, forma capului si a fetei, eventualele
infirmitati.

b) descrierea formelor dinamice (functionale) se refera la tinuta

corpului, felul mersului, mimica, privire, diferitele forme de manifestare.

-reusita unei identificari pe baza semnalmentelor exterioare depinde de

modul in care sunt ascultati martorii si de cum sunt interpretate declaratiile lor
(declaratii precise, obiective, referitoare la infatisarea infractorului);

2.Metode tehnice folosite in identificarea persoanelor dupa

semnalmentele exterioare.

a.Portretul schitat (schita de portret) consta in schitarea unui portret

dupa descrierea martorului sau a victimei, de catre un desenator cu calitati
platice foarte bune.
 Posibilitatile reduse de descriere de catre martor (determinate de gradul de
instruire si inteligenta, de varsta, profesiune) pot fi inlaturate prin aceasta
metoda;

b.Fotorobotul este o metoda de identificare cu ajutorul unui colaj

fotografic de elemente faciale preluate din fotografii ale semnalmentelor unor
persoane diferite, executate in conditii similare de incadrare si marime, a.i. cele
trei zone ale fetei (frontala, nazala si bucala) sa se suprapuna perfect, iar in final
imaginea obtinuta se retuseaza si apoi se refotografiaza.

c.Identi-kit-ul sau Photo-identi-kit-ul reprezinta o meoda tehnica care

presupune punerea la dispozitia martorului sau victimei a unui album ce contine
zeci de variante ale elementelor faciale, iar fiecare element facial din album
este reprodus separat pe o pelicula transparenta purtand acelasi numar de cod;
persoana care alcatuieste portretul robot alege din album o anumita varianta
caracteristica fiecarul element facial, dupa care se scot peliculele corespondente
acesteia, dupa care sunt asezate prin suprapunere, pe un suport special, cu geam
mat, iluminat de jos a.i. se obtine o compozitie grafica avand o forma alcatuita
din cifrele de cod ale fiecarui element facial, necesara pentru transmiterea catre
unitatile de politie; acest portret poate fi retusat in varianta finala, inclusiv
completat cu accesorii aflate in trusa dispozitivului (mustata, barba , ochelari,
palarii).

d.Mimicompozitorul (MIMIC)-dispozitivul are forma unei cutii

prevazute cu un ecran, iar pe ecran sunt proiectate succesiv elemente faciale
inregistrate pe 6 filme de 36 de mm, iar dupa compunerea imaginii pe ecran,
aceasta poate fi fotografiata rapid cu un aparat Polaroid.

e.Sintetizorul fotografic-are la baza realizarea unui montaj cu ajutorul a

patru dispozitive ce proiecteaza pe un ecran cate o zona a fetei; variantele de
elemente faciale sunt selectionate din fotografii obisnuite, ceea ce confera
compozitiei un grad sporit de autenticitate.

f.Portretul robot computerizat prezinta avantajul exploatarii mai

eficiente a datelor furnizate de catre martor si in utilizarea altor date, stocate in
fisierele criminalistice (memoria calculatorului) privitoare la persoane care au
savarsit infractiuni ori care sunt suspecte, disparute sau date in urmarire.
 - are ca punct de plecare informatiile furnizate de catre martor sau victima
privitoare la elementele faciale caracteristice ale autorului unei infractiuni.

B.Metode criminalistice de identificare a cadavrelor necunoscute.

1.Metoda supraproiectiei consta in proiectarea sau suprapunerea

imaginii craniului necunoscut peste imaginea fotografica a persoanei disparute,
careia se presupune ca i-a apartinut craniul.
-este necesara o fotografie realizata in conditii cat mai apropiate de
fotografia semnalmentelor, in lipsa acesteia putandu-se apela si la fotografii
existente la serviciile de evidenta a populatiei, ori la cele executate ocazional;
- se utilizeaza o aparatura speciala ce permite pozitionarea craniului sub
aceleasi unghiuri in care se afla capul persoanei disparute din fotografia
ocazionala;
- cele doua imaginii sunt suprapuse pe un ecran, in vederea stabilirii
coincidentei sau necoincidentei elementelor anatomice si antropometrice,
apreciate ca puncte de reper, iar rezultatul este fixat prin fotografiere (se mai
utilizeaza si suprapunerea electronica a imaginilor).

2.Reconstituirea fizionomiei dupa craniu-Gherasimov-Riscutia consta

in reconstituirea plastica si grafica a tesuturilor moi ale capului, potrivit unor
standarde de grosime determinate stiintific.

3.Identificarea dupa resturile osoase prin intermediul expertizei urmelor

osteologice poate determina daca urmele sunt sau nu de natura umana, daca ne
aflam in prezenta unui schelet intreg sau daca oasele provin de la mai multe
persoane, varsta, sex, talie, eventualele boli de care a suferit persoana in timpul
vietii.

4.Identificarea dupa sistemul dentar si lucrarile stomatologice este

foarte utila in cazul catastrofelor, incendiilor, exploziilor, accidentelor; se pot
afla informatii cu privire la varsta, sex - pe baza lucrarilor dentare.

5.Identificarea prin expertiza fotografiei de portret consta in

compararea unei fotografii cat mai recente a persoanei disparute cu fotografia
semnalmentelor cadavrului, iar compararea se poate realiza prin confruntare,
juxtapunere, masurarea valorilor unghiulare, folosirea caroiajului.

C.Identificarea persoanelor dupa voce si vorbire.

Fundamentul stiintific al identificarii sau stabilirii autenticitatii unei

inregistrari este dat de individualitatea vocii si vorbirii, determinate de diverse
particularitati anatomice si fiziologice, ce permite individualizarea neta a unei
persoane de o alta persoana, pe baza unor caracteristici.
Particularitatile care determina individualitatea vocii fiecarei persoane
sunt date de particularitati de constructie ale aparatului fonorespirator,
particularitatile functiei fonatorii (timbru, frecventa, intensitate), particularitati
determinate de modificari ale aparatului fonorespirator.
Expertiza criminalistica a voci si vorbirii poate raspunde daca
inregistrarea audio sau video este autentica, identificarea persoanei vorbitorului,
stablirea eventualei deghizari a vocii si vorbirii.
-se pot determina incercarile de falsificare a benzii, daca se obtin modele
de comparatie de calitate.

Elemente de balistica judiciara.

A.Urmele formate de arma pe cartus.

1.Urmele de pe tub se formeaza in trei etape succesive datorita actiunii

percutorului, peretelui frontal al inchizatorului, ghearei extractoare, pragului
aruncator (ejector) si peretii camerei de detonare.

a.In momentul incarcarii se formeaza urme dinamice longitudinale pe

peretii laterali ai tubului, prin impingerea cartusului in camera de detonare; se
pot crea urme datorita marginii incarcatorului sau datorate eventualelor
neregularitati ale reliefului camerei de detonare;
se mai formeaza urme datorita ghearei extractoare care prinde rozeta sau
gulerul tubului, in vederea extragerii sale;

b.in momentul tragerii sau al declansarii focului, apar urmele

percutorului si ale peretelui frontal al inchizatorului, ce se formeaza pe fundul
cartusului; din cauza dilatarii cartusului sub presiunea gazelor, pe peretii tubului
se imprima si microrelieful peretilor camerei de detonare;

c.in momentul extragerii tubului se imprima pe rigola sau pe marginea

anterioara a rozetei, urmele ghearei extractoare, iar pe fundul tubului, urmele
pragului aruncator (ejector); pe peretii tubului este posibila formarea de urme ale
marginilor ferestruicii inchizatorului.
-aceste urme permit sa se stabileasca tipul armei cu care s-a tras;

2.Urmele de pe glont au prin excelenta un caracter dinamic si reflecta

caracteristicile constructiei interioare a tevii ghintuite;
- la armele cu teava ghintuita raman sub forma de striatii, urme ale
plinurilor, ale flancurilor ghintuite, precum si ale spatiilor dintre ghinturi;
- in situatia in care glontul are un calibru mai mare decat al armei cu care
s-a tras, apar deformari ale glontului (alungire, daca calibrul este mai mare decat
al armei, sau urmele se formeaza spre partea ascutita a glontului, atunci cand
calibrul este mai mic).

B.Urmele de impuscare-se inteleg urmele specifice formate pe proiectil,

urme denumite si factori primari sau urme principale ale tragerii, existand si
urme secundare (factori suplimentari) ale tragerii de la o anumita distanta.

1.a.urmele de perforare a obiectelor cu o anumita grosime le sunt

specifice trei elemente: orificiul de intrare, canalul si orificiul de iesire.
- pe baza acestora se stabileste directia de tragere, traiectoria glontului,
distanta de la care s-a tras, forta cinetica, unghiul sub care a lovit tinta, etc;
- pe corpul uman orificiul de intrare se caracterizeaza prin lipsa de tesut,
diametrul sau fiind apropiat de cel al proiectilului, marginile orificiului fiind
indreptate usor spre interior;
- orificiul de iesire nu prezinta lipsa de tesut;
- canalul de perforare nu prezinta in toate cazurile o forma rectilinie,
putand exista devieri ale proiectilului de catre oase, ceea ce determina ruperea
acestuia in mai multe fragmente-mai multe orificii de iesire;
- pe imbracaminte sau pe alte obiecte confectionate din material textil,
orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire, existand si un transport de
fibre spre interior;
 - orificiile de iesire prezinta deseori rupturi in cruce, asemanatoare
rupturilor provocate de gaze;
- se studiaza strat dupa strat (palton, haina, camasa, maieu);
- exista posibilitatea formarii mai multor orificii, din cauza cutelor
formate de imbracaminte;
- in cazul urmelor formate in obiecte lipsite de plasticitate fragile
(caramida, piatra, beton) orificiul de intrare este mai mare decat diametrul
proiectilului, intrucat exista o rupere sau o sfaramare;
- la obiectele din lemn diametrul orificiilor corespunde, in mare, cu cel al
proiectilului, iar sensul fibrelor indica directia de perforare;
- la geamuri perforarea capata forma unui trunchi de con cu baza mare in
directia de inaintare a proiectilului, iar orificiul de intrare este mai mic decat
orificiul de iesire;
- in tabliile metalice marginile orificiilor formate sunt indreptate in
directia de inaintare a proiectilului;

b.urmele de patrundere sau canalele oarbe, prezinta un orificiu de

intrare si un canal infundat, mai mare sau mai mic, raportat la densitatea si
grosimea materialului in care a patruns glontul;

c.urmele de ricosare constau in adancituri sau zgaraieturi, in functie de

unghiul de lovire si de natura obstacolului (pamant, caramida, lemn, suprafete
metalice) aflat pe traiectoria glontului;
- ricosarea determina o modificare a traiectoriei glontului, concomitent cu
o reducere a fortei sale cinetice, iar la patrunderea in corpul uman poate produce
orificii sau leziuni atipice;

2.urmele secundare sunt rezultatul actiunii unor factori suplimentari ai

tragerii, putand fi impartite in doua mari categorii:

a.urme secundare formate indiferent de distanta de tragere:

- inelul de frecare sau de stergere, creat prin depunerea pe marginea

orificiului de intrare, a unor particule de unsoare, praf, rugina sau oricare alta
substanta aflata pe suprafata proiectilului;
 - inelul de metalizare consta din depuneri de particule metalice desprinse
de pe suprafata proiectilului, in momentul perforarii unor obiecte cu un anumit
grad de densitate (oase plate);

b.urme secundare formate la tragerea cu teava armei lipita de corp

sau de la mica distanta:

- rupturile provocate de gaze apar la tragerile efectuate la distante mai

mici de 10 cm, in functie de tipul armei sau al munitiei, si capata o forma
stelara, prin patrunderea gazelor in orificiu si ruperea marginilor sale, ca rezultat
al expansiunii lor rapide;
- urmele gurii tevii se formeaza prin lipirea acesteia de corp, avand un
aspect apropiat de cel al inelului de contuzie;
- arsurile provocate de gazele incinse si de flacara de la gura tevii, se
intalnesc mai ales la tragerile cu arme automate;
- urmele de funingine sunt rezultate din combustia incarcaturii de
pulbere, depinzand de calitatea substantei explozive si de distanta de tragere;
- tatuajul este consecinta patrunderii in piele a resturilor de pulbere
neagra sau arsa incomplet, intrucat au o forta relativ mare, perforand
imbracamintea si imprimandu-se in derma;
- urmele de unsoare apar sub forma de stropi depusi in jurul orificiului
de intrare, mai ales la primele focuri.

C.Expertiza balistica criminalistica a armelor de foc si a urmelor

acestora.

1.Examinarea tehnica generala a armelor de foc reprezinta prima etapa

a cercetarilor criminalistice de laborator la care este supusa o arma de foc.
a.Determinarea tipului, modelului si calibrului armei rezulta din
simpla studiere a inscriptiilor existente pe piesele armei;
-cand lipsesc aceste inscriptii, se studiaza caracteristicile de constructie
ale armei, cum ar fi greutatea, lungimea tevii, lungimea totala a armei,
sistemele de functionare, de blocare, de montare a mecanismelor de tragere,
fiind confruntate cu tabele, cataloage sau fisiere in care sunt inregistrate
caracteristicile armelor;
-cand arma nu este gasita, este posibila stabilirea tipului, modelului sau
calibrului pe baza datelor desprinse din examinarea tuburilor si proiectilelor;
 b.Stabilirea starii de functionare a unei arme este importanta pentru a
se determina daca o arma se putea declansa accidental, fara apasarea
tragaciului si daca o arma deteriorata, cu piese lipsa, putea fi folosita pentru
tragere;
- se determina starea tehnica a armei si modul de functionare a pieselor
componente, fiind studiata fiecare piesa in parte, intrucat intereseaza gradul sau
de degradare, de uzura, care pot constitui principalele cauze ale declansarii
accidentale;
- se cerceteaza daca piesele armei sunt originale sau improvizate;
- se dispune cercetarea in radiatii de tip gamma, respectiv o examinare
defectoscopica;

c.Examinarea munitiei pentru a se stabili tipul, modelul si anul de

fabricatie al cartuselor, pe baza caracteristicilor, a inscriptiilor fabricii
producatoare, existente pe rozeta tubului;
- se stabileste starea lor tehnica, daca incarcatura coincide cu cea
originala, care este gradul sau de conservare.

2.Expertiza urmelor formate de armele de foc.

a.Expertiza urmelor principale ale tragerii consta in examinarea

orificiilor de intrare si de iesire, a canalelor formate atat pe corpul uman, cat si
pe obiectele cu care glontul a venit in contact, precum si urmele de ricosare.
- se stabileste daca orificiile sunt consecinta unei arme de foc, daca au
fost formate de acelasi tip de gloante, daca au fost trase de una sau mai multe
arme, dintr-o singura directie sau din directii diferite si daca distanta de tragere
a ramas neschimbata;

b.Expertiza urmelor secundare ale tragerii se cerceteaza in vederea

descoperirii urmelor factorilor suplimentari, cat si a urmelor specifice de tragere
formate pe mana persoanei care s-a folosit de arma.
-se realizeaza o examinare preliminara a obiectului presupus purtator de
urme suplimentare ale tragerii prin intermediul microscopului optic (rezultatele
nu sunt concludente);
- se utilizeaza examinari chimice pentru identificarea nitratilor si nitritilor
cu ajutorul reactivilor speciali pe baza de brucina, examinari spectrale
(microanaliza spectrala si spectrofotometria de absorbtie atomica), examinarea
in radiatii infrarosii;
- metodele de certitudine sunt microscopia electronica cu baleiaj (MEB)
conjugate cu microscopia spectrala in radiatii roentgen, efectuata cu microscopia
electronica de radiatii cu dispersie de energie (EDX) si microspectrofotometria
in radiatii infrarosii efectuata cu aparate de tip ”Nanospec”.

3.Identificarea armelor de foc dupa urmele formate pe glont si pe

tubul cartusului reprezinta scopul final al expetizei balistice.
- se realizeaza o examinare comparativa a gloantelor, a tuburilor
descoperite in corpul victimei sau la fata locului cu gloantele trase experimental;
- in prima faza are loc determinarea grupului sau categoria careia apartine
arma, in a doua faza are loc identificarea propriu zisa;
-se analizeaza numarul golurilor si plinurilor ghinturilor, latimea acestora,
unghiul si sensul de rasucire, calibrul;
- se efectueaza trageri experimentale in captatoare de proiectile;
-se realizeaza o examinare la microscopul comparator pentru observarea
continuitatii sau discontinuitatii liniare a striatiilor formate pe glont de
particularitatile microreliefului tevii;
- captarea tuburilor de comparatie se realizeaza prin montarea unor
saculete sau sertarase prinse in dreptul ferestrei carcasei inchizatorului;

Manipularea inscrisurilor.Refacerea si reconstituirea inscrisurilor

deterioarate sau distruse.

1.Manipularea inscrisurilor-reguli generale:

a.inscrisurile presupuse purtatoare de urme de maini sunt prinse de colturi
cu o penseta, o clema sau cu mana inmanusata;
b.inscrisurile trebuie protejate de actiunea factorilor care le-ar putea
altera-umezeala, caldura, lumina puternica;
c.pe inscrisuri nu se fac nici un fel de sublinieri, de mentiuni sau precizari
referitoare la continutul si aspectele care trebuiesc examinate de catre expert;
d.inscrisurile nu se capseaza, nu se cos la dosar si nu se pliaza (numai in
limita urmelor de indoire deja existente, atunci cand este absolut necesar);
 e.inscrisurile se introduc in plicuri sau mape speciale, din material plastic
transparent;
f.metodele de cercetare cu caracter distructiv, se aplica doar de catre
expertul criminalist, dupa o examinare prealabila, dupa fixarea fotografica, cu
aprobarea organului judiciar care a dispus expertiza.

2.Refacerea si reconstituirea inscrisurilor

a.Refacerea inscrisurilor rupte sau taiate incepe de la colturile si

marginile actului, continandu-se cu celelalte fragmente, pe baza formei
marginilor acestora, a directiei randurilor, a urmelor de pliere, a continutului ori
a altor elemente grafice care permit stabilirea locului, a succesiunii fragmentelor
de hartie;
-fragmentele de hartie se fixeaza intre doua placi de sticla sau doua
coperte de plastic transparent, care se lipesc pe margini cu o banda adeziva.

b.Refacerea documetelor arse –se procedeaza la stingerea acestuia intr-

un mod care sa nu accentueze starea lui de degradare-se opreste alimentarea lui
cu combustibil si cu oxigen, prin acoperirea lui cu un vas sau obiect mai mare.
- se ridica pe baza unui curent de aer, cu un evantai, dupa ce in prealabil a
fost intarit prin pulverizare atenta, cu o solutie de serlac sau un lac fixativ;
- transportul se realizeaza in cutii de carton, cu vata;
- examinarea in laborator se realizeaza dupa ce se asigura elasticitatea
hartiei prin pulverizarea cu vapori de apa si ulei de ricin;
- revelarea scrisului se realizeaza prin fotografierea separatoare de culori,
prin folosirea radiatiilor ultraviolete si al radiatiilor infrarosii.

c.Refacerea inscrisurilor supuse la actiunea apei se realizeaza in

functie de calitatea hartiei si cernelii cu care s-a scris, timpul cat inscrisul a stat
in apa, vechimea generala a actului, compozitia apei, gradul sau de poluare,
aciditatea;
-rezistenta hartiei si cernelii la actiunea apei este in functie de gradul de
solubilitate al acestora, de compozitia apei, viteza de curgere;
-cea mai rezistenta cerneala este cea ferogalica;
-pentru refacere se dezlipesc foile de hartie si se usuca separat, la o
temperatura constanta, nu prea mare, ferite de lumina soarelui, iar dupa aceea
inscrisul este indreptat prin presare si fixat intre doua placi de sticla;
 - revelarea scrisului se face prin fotografia de contrast ori separatoare de
culori, prin amplificare electronica, fotografiere in radiatii invizibile (infrarosii,
ultraviolete, roentgen).