CRIMINALISTICĂ - Curs 5

Cercetarea criminalistica a falsului in inscrisuri, a scrisului de mana

si a altor categorii de falsuri.

A.Stabilirea autenticitatii si vechimii inscrisurilor.

1.Stabilirea autenticitatii unui inscris sau a unui document

-de identitate, legitimatii de serviciu, permise de acces in diverse locuri
sau de exercitare a anumitor profesii, a actelor de stare civila, adeverinte,
certificate, documente contabile.

a) Principalele elemente comune avute in vedere la stabilirea autenticitatii:

-indeplinirea cerintelor legale privind forma si continutul actului scris-
trebuie sa fie datat, semnat, stampilat, inregistrat, eventual numerotat;
-actul trebuie sa se afle in termenul de valabilitate;
- corespondenta intre infatisarea persoanei si fotografia de pe legitimatie
sau inscrisul pe care aceasta si-l atribuie, precum si cu privire la datele
referitoare la identitatea persoanei mentionate in act si buletinul sau alt
document cu care aceasta se legitimeaza;
- existenta elementelor de protectie sau de securitate, destinate sa ateste
autenticitatea unui document si sa previna falsificarea sau contrafacerea sa.

b) Principalele masuri de securitate destinate prevenirii sau contrafacerii

sunt:
- securitatea hartiei realizata prin modificari ale compozitiei pastei hartiei
si prin filigranare (securitate pasiva) sau prin incorporarea in masa hartiei a
unor fibre colorate, pastile fluorescente (de polietilena metalizata, purtatoare de
microimpresiuni sau magnetizate), a unor fire de securitate (securitate activa);
masurile de securitate activa inlocuiesc filigranarea;
-imprimarea de securitate este conceputa in functie de natura imprimarii
(tipografica sau heliogravura) si prin grafica elementelor imprimate (linii,
spirale,volute) realizate intr-o forma deosebit de variata;
 - perfectionarea elementelor succesorii de identificare in ceea ce priveste
capsarea fotografiilor si aplicarea stampilelor sau a timbrelor seci; in prezent, se
utilizeaza sistemul de laminare intr-o folie de plastic, sub vid-pasapoarte;
- la efecte bancare se utilizeaza cerneala magnetica;
- expertul acorda atentie starii generale a unui inscris, existenta unor
eventuale urme de alterare, modificare, de inlocuire a fotografiei;

2.Stabilirea vechimii unui inscris.

a) Neconcordanta dintre data pe care se pretinde ca o are documentul si

vechimea reala a documentului-orice anacronism indica falsul;
-forma si continutul textului, caracteristicile de fabricatie ale hartiei si
cernelii, gradul lor de imbatranire-sunt elemente semnificative ale unui
document;
-ortografia folosita de autor, denumirea unor strazi, localitati, zone
administrative, institutii, asociatii, societati.

b) Caracteristicile hartiei si a gradului ei de imbatranire- se determina

compozitia si modul de fabricare specifice unei anumite perioade.

c) Examinarea cernelurilor poate oferi posibilitatea stabilirii vechimii

inscrisurilor ca urmare a proceselor fizico-chimice pe care le parcurge.
-gradul de oxidare, conditiile de pastrare a inscrisului (caldura, lumina,
umiditate) determina modificari de nuanta a culorii cernelii (culoarea se
stabilizeaza intr-un interval de 1-2 ani);
-gradul de migrare si de patrundere in masa hartiei a componentelor de
clor si sulf din cerneala-dureaza aproximativ 2 ani, migrarea sulfatilor dureaza
peste 10 ani;

d) intersectarea trasaturilor de cerneala-situatii normale-trasaturile

randului inferior se suprapun peste cele ale randului superior, iar la
intersectarea trasaturilor nu se constata difuzari sau revarsari de cerneala.
 B.Caracteristicile de identificare ale scrisului de mana.

1.Caracteristicile exprimarii in scris-caracteristici ale scrierii-sunt de

natura extragrafica si nu fac parte din categoria elementelor grafice de
identificare.
- este necesara examinarea continutului inscrisului, urmarindu-se
vocabularul folosit de autor, modul in care acesta respecta regulile de ortografie
si de punctuatie, claritatea stilului;
- din aceasta analiza se pot desprinde date cu privire la nivelul general de
cultura al persoanei, profesia, varsta si eventual sexul, caracteristici ale
personalitatii, posibile dizarmonii psihice.

2.Caracteristicile topografice ale scrisului

- vizeaza modul de dispunere, de plasare a unui text pe o coala de hartie
sau pe un alt suport.
- intereseaza marginea lasata de scriptor, marimea alineatelor, distanta
dintre randuri, amplasarea diverselor mentiuni-semnatura, data,etc.

3.Caracteristicile generale (dominantele grafice) ale scrisului de mana

- dominantele grafice-particularitatile specifice aspectului general al unui
scris, formei acestuia.
-sunt elemente valoroase in cazul investigarii falsului prin imitare sau
deghizare, intrucat autorul se concentreaza mai mult asupra modului de
constructie a literelor, scapandu-i caracteristicile generale proprii, care ii divulga
identitatea.

a. Gradul de evolutie a scrisului

– stadiul la care o persoana a ajuns cu deprinderea sau tehnica de a scrie;
aprecierea se realizeaza in functie de nivelul de coordonare a miscarilor,
stabilitatea celorlalte caracteristici generale, de ritmul sau viteza de scriere;
- un scris poate avea un grad de evolutie inferior, mediu sau superior;
- scris superior-grad accentuat de coordonare si viteza mare de executie,
uneori mai putin citet;
- persoanele cu un scris inferior nu pot imita persoanele cu un scris
superior;
 b. Forma scrisului - este determinata de gradul de evolutie, de modul de
executare a literelor-forme arcadate, ghirlandate, rotunjite si unghiulare
(colturoase).

c. Dimensiunea scrisului - mare, mijlocie sau mica; scrisuri descrescande

numite si gladiolate, sau crescande numite ingladiolate.
d. Inclinarea scrisului sau a literelor raportate la unghiul pe care il face
axa longitudinala a unei litere cu linia de baza a randurilor-drepte, inclinate spre
stanga sau spre dreapta, neregulate.

e. Coeziunea sau continuitatea scrisului reprezinta gradul de legare a

literelor intr-un cuvant.

f. Viteza scrisului este determinata de rapiditatea grafica si apreciata dupa

simplificarea constructiei literelor, dupa gradul de legare a acestora, dupa
prescurtari.

g. Presiunea scrisului se reflecta in grosimea trasaturilor si mai putin in

gradul de imprimare a acestora in masa hartiei; cu cat se scrie mai rapid, cu atat
scade presiunea;

h. Forma liniei de baza a randurilor - orientarea scrisului-dreapta,

concava, convexa, serpuitoare sau franta.

4.Caracteristicile particulare ale scrisului sau indicii de grafotehnica

a semnelor grafice
- reflecta modul in fiecare persoana s-a deprins sa execute un anumit semn
sau grup de semne grafice.
- cu cat o persoana se abate mai mult de la modelul caligrafic de
constructie a literelor sau cifrelor, cu atat creste posibilitatea identificarii sale;
-trasaturile de baza din constructia unei litere dispuse in plan vertical sunt
denumite grame, iar trasaturile orizontale ce unesc doua grame sunt denumite
ducte;
- directia miscarii de executare a gramelor este semnificativa-dextrogir
sau sinistrogir; modalitatea de incepere a executiei semnului grafic, finalizarea
semnului grafic, legatura dintre grame, modul de executare a depasantelor,
miscarile de scriere in plan vertical.
 C.Identificarea persoanei dupa scris pe baza expertizei grafoscopice.

1.Problematica generala a expertizei grafoscopice (grafica) vizeaza

urmatoarele obiective: verificarea autenticitatii unui text sau a semnaturilor de
pe un inscris, identificarea autorului unui text anonim cu continut calomnios
sau in scop de santaj, descoperirea unui fals prin imitarea sau deghizarea
scrisului;
- identificarea presupune un examen comparativ intre scrisul in litigiu si
scrisul apartinand cu certitudine persoanei suspecte;

2.Obtinerea modelelor sau pieselor de comparatie:

- modele de comparatie libere-autobiografiile, diverse insemnari, cereri,
scrisori, declaratii;
- trebuie sa fie in numar suficient, sa se apropie ca forma si continut de
inscrisul in litigiu, sa fie redactate intr-o perioada apropiata de data examinarii si
scrise cu un instrument scriptural asemanator celui folosit la scrisul expertizat;
- modele de comparatie experimentale constau in probele de scris luate la
solicitarea organului judiciar si numai in fata acestuia, prin scriere libera sau
prin dictare.

3.Efectuarea expertizei grafoscopice.

a.Cercetarea prealabila a materialelor, este necesara cunoasterii
obiectului expertizei, stabilirii calitatii si cantitatii modelelor de comparatie,
urmata de analiza separata a scrisului in litigiu si a celor de referinta.

b.Examinarea comparativa conduce la stabilirea asemanarilor sau dupa

caz, a deosebirilor dintre scrisul in litigiu si cel de comparatie;
-rezultatul unei expertize grafice reprezinta rodul unei examinari
calitative a caracteristicilor cu valoare de identificare, prin care s-a ajuns fie la
o concluzie certa privind identitatea sau neidentitatea persoanei, fie la o
concluzie de probabilitate.

D.Cercetarea criminalistica a falsului material in inscrisuri.

1.Cercetarea falsului prin inlaturare de text-se poate realiza pe cale

mecanica, chimica, etc.
 -inlaturarea mecanica se realizeaza prin razuirea textului cu un obiect
ascutit sau prin radierea sa cu o guma;
- inlaturarea chimica se realizeaza prin corodarea sau spalarea cu anumite
substante chimice a unui text, in intregime sau numai partial, avand ca rezultat
decolorarea sau inlaturarea definitiva a textului;
- acoperirea unui text sau unor semne grafice prin hasurarea ori prin
patarea cu diverse substante de scriere ori de alta natura;

a.Stabilirea locului alterarii este o operatie usor de realizat, uneori, chiar

si cu ochiul liber, a portiunii de inscris alterat;
- inscrisul este examinat optic la stereomicroscop, sub lumina incidenta,
fiind pusa in evidenta scamosarea hartiei, pierderea luciului acesteia, diferente
de culoare, alterarea unor trasaturi invecinate textului sters sau liniaturii hartiei;
-vaporizarea cu iod a inscrisului-locul razuit se coloreaza intr-o nuanta
galbuie, datorita retinerii unei cantitati mari de iod;
-pudrarea hartiei cu grafit-este retinut de suprafata scamosata;
-picatura de benzina-initial ocoleste zona afectata, iar ulterior se revarsa in
aceasta;
-radiatiile ultraviolete-fluorescenta hartiei se modifica in zonele alterate;
-se recomanda fixarea fotografica a rezultatului obtinut.

b.Refacerea textului inlaturat se realizeaza in functie de natura

materialului de scriere si a suportului pe care s-a scris, inclusiv de vechimea
scrisului si de conditiile in care a fost pastrat.
-revelarea sau refacerea scrisului se realizeaza prin metode fizice si
chimice care pot conduce la modificarea infatisarii inscrisului-folosirea
vaporilor de acid sulfo-cianhidric pentru evidentierea textului scris cu cerneluri
pe baza de fier;
-este necesar autorizatia organului judiciar pentru metode cu caracter
distructiv, numai dupa o fotografiere prealabila, in cazul in care celelalte
procedee nedistructive nu au condus la un nici un rezultat;
- metodele fizice au la baza radiatiile ultraviolete, infrarosii sau radiatii
roentgen;
-metode chimice au la baza reactia dintre diversi reactivi chimici si
componentele cernelii sau creionului, patrunse in masa hartiei.
 c.Refacerea textelor acoperite
- in functie de vechime dintre scrisul acoperit cu substanta intrebuintata la
acoperire, precum si de calitatea sau culoarea acesteia-examinarea inscrisului
prin transparenta, intr-o lumina puternica sau se recurge la fotografia
separatoare de culori;
-se utilizeaza radiatiile infrarosii-pot strabate hartia, dar sunt retinute de
substante pe baza de carbon, saruri metalice, acizi;
-radiatii roentgen, metoda difuzocopiativa, comparator video spectral.

2.Cercetarea falsului prin adaugare de text-tipic pentru falsurile

partiale, fiind executat prin simpla modificare a unei litere sau cifre.
-poate fi efectuat de catre persoana care a intocmit initial inscrisul, ori de
catre o alta persoana-se apeleaza la un instrument scriptural asemanator celui
folosit initial, precum si la cerneluri asemanatoare;

a.Cercetarea caracteristicilor grafice –continuitatea logica a scrisului,

distanta dintre randuri si dintre cuvinte, caracteristicile grafice particulare.
Elemente care indica falsul:
-ingramadirea sau prescurtarea nefireasca a cuvintelor din textul in
litigiu;
-micsorarea distantei dintre randuri, insotita de reducerea dimensiunii
literelor pentru a incapea intre randuri;
-modificarea sau orientarea diferita a liniei de baza a randurilor, raportata
la randurile exterioare;
-modificari determinate de schimbarea suportului pe care a fost asezat
inscrisul;
-schimbarea instrumentului scriptural si a conditiilor concrete de scris;

b.Cercetarea materialului de scriere-examinarea fizico-chimica a

materialului cu care s-a scris (cerneala, tus, creion).

c.Studierea modului de intersectare a trasaturilor-regula-trasaturile

executate ulterior se suprapun peste trasaturile executate anterior, iar traseele
randurilor inferioare le intersecteaza pe cele superioare.

3.Cercetarea falsului prin imitarea si prin deghizarea scrisului-

imitarea poate fi libera sau servila.
 a.Falsul prin imitare libera se executa in majoritatea cazurilor cu
modelul in fata, dar si dupa memorie.
-o semnatura sau un inscris contrafacut se apropie in linii mari de cele
originale, iar imitarea devine mai usoara in cazul scrisurilor cu grad de evolutie
inferior scrisului flasificatorului, precum si in cazul semnaturilor simplificate;
Indici de plastografiere:
-prezenta propriilor caracteristici ale plastografului, datorita
deprinderilor sale grafice speciale si mai ales, generale;
-ignorarea modului de executare si de dispunere a semnelor diacritice si
de punctuatie, inclusiv a dispunerii textului in pagina;
-depistarea unor caracteristici de ordin particular-orientarea miscarilor,
modul de legare a literelor, presiunea scrisului, viteza mai scazuta de executie-
specifice scrisului autentic-sunt imposibil de redat in scrierea contrafacuta;

b.Falsul prin imitare servila-se executa prin urmarirea stricta de catre

plastograf a modelului scrierii originale, pe care acesta il are in fata; falsificarea
mai poate fi realizata prin copiere directa a textului sau a semnaturii;
-uniformitatea traseului, intreruperile nefiresti, reluarile, ritmul scazut de
executie-indicii de falsificare;
-lipsa de spontaneitate in executarea gramelor, nesiguranta traseului,
intreruperile care nu sunt specifice scrisului original;
-grosimea uniforma a trasaturilor, precum si presiunea uniforma;
- viteza scazuta de scriere, reluarile sau retusarile de trasee pentru
rectificarea formei gramelor.

c.Falsificarea de semnaturi-copierea acesteia prin proiectie, forma

identica a semnaturii contrafacute cu una dintre cele autentice-indicii de
falsificare: nesiguranta trasaturilor, intreruperi nefiresti, grosimea uniforma a
traseului, reluari, rectificari;
-la imitarea servila sau la copieri, se descopera contrafacerea, dar este mai
dificil de identificat autorul;
-la semnaturile imitate este indicat sa se obtina probe libere, inclusiv ale
propriei semnaturi, care pot contine caracteristici grafice existente si in
semnatura contrafacuta;
- se examineaza caracteristicile grafice, cat si cele ale cernelii si hartiei;
-modalitatea de falsificare prin scanare folosita in falsificari de semnaturi,
documente, bancnote;
 d.Falsul prin deghizarea scrisului-scrisori anonime cu caracter injurios,
calomnios, de amenintare, sau de santaj.
Principalele procedee de realizare a deghizarii scrisului:
-deformarea sau modificarea unor caracteristici grafice generale sau
particulare proprii;
-scrierea cu mana stanga-grafism greoi, necoordonat, colturos;
-scrierea cu majuscule sau cu caractere de tipar;
-persoana care isi deghizeaza scrisul se concentreaza mai mult asupra
formei literelor sau cifrelor, scapand din vedere sensul miscarii, caracteristicile
topografice ale scrisului sau modul de executare a semnelor diacritice si a celor
de punctuatie, legarea literelor;
-gradul de concentrare a autorului scade, acesta ajunge aproape de scrisul
sau obisnuit;