-Echipamente Electrice-

INTRERUPTOARE CU VID

Student:Lazarescu Elena
Grupa : 2304
 CUPRINS:
• Introducere;

• Constructia intreruptorului;

• Principiul intreruperii arcului electric in vid;

• Forme practice de electrozi;

• Supratensiuni de comutatie;

• Avantajele unui intreruptor cu vid;

• Bibliografie.
 Intreruptoare cu vid

Proprietatile dielectrice ale vidului au fost recunoscute înca din anii 1890,
astfel încât de foarte mult timp au existat încercari de a — l folosi la
echipamentul de comutatie, în anii 1920 au fost declansate primele studii ale
arcului electric (in 1926 apare prima mentionare scrisa a unui întrerup tor de
40 kV ce foloseste stingerea arcului în mediu vidat. Strapungerea electrica în
vid are la baza fenomene de la suprafata electrozilor si nu din spatiul izolant.
Aceasta a facut ca în vid studiul întreruperii arcului electric sa difere
fundamental fata de celelalte întreruptoare. Dezvoltarea întreruptoarelor cu
vid a fost însa posibila numai odata cu progresele metalurgiei, care în anii
1960 a reusit sa ofere tehnologia pentru producerea masiva de materiale de
contact fara continut de gaze, precum si odata cu perfectionarea mijloacelor
de supraveghere a vidului sau de realizare de îmbinari etanse si în acelasi
timp flexibile ale metalelor cu sticla sau ceramica Tensiunea arcului electric
în vid este foarte redusa, ceea ce face ca uzura contactelor sa fie foarte slaba,
acestea rezistând la un foarte mare numar de comutari (de ordinal a 10
intreruperi ).

In 1930 este realizată capsula vidată la o tensiune de 15kV pentru cercetări

de laborator, după care în 1964 sunt fabricate capsule mai performante la
aceaşi tensiune, capabile să realizeze un numar de 10 deconectări ale unui
curent
In 1980 este realizată camera de stingere în vid, testată la un număr de 100
de întreruperi ale unui curent de 40 kA.

La întreruptoarele cu vid nu se poate folosi nici unul din procedeele mecanice

de suflaj sau de racire a arcului electric. Singurul proces fizic prin care se
poate restabili rigiditatea dielectrica a spatiului dintre contacte este difuzia
arcului electric însusi. Singura interventie posibila asupra arcului electric
este cea a câmpului magnetic, existând deja diverse variante de impunere a
acesteia.
Tensiunile pentru care au fost construite astfel de întreruptoare au fost de 36
kV în anii 1970, apoi de 72 kV în anii 1980, pentru ca sa se ajunga astazi la
unitati de stingere de 120 kV. La întreruptoarele cu vid, atât operatia de
anclansare cât si cea de declansare se executa de catre o singura piesa mobila,
fara a se apela la vreo supapa de suflaj sau la o compresiune a mediului. De
aceea, energia necesara actionarii este mai mica decât la orice alt tip de
întreruptor, folosindu-se de regula mecanisme cu resort.

Limitarile acestui tip de întreruptoare constau în tensiunea redusa pe camera

de stingere si în dificultatea de realizarea a unor camere de stingere capabile
sa suporte un curent de durata de valoare mare. Totusi, faptul ca întreruptorul
este prevazut cu un spatiu de stingere complet etans, ofera avantajul unei
întretineri comode, împreuna cu numarul mare de comutatii care se pot
efectua în conditii de siguranta, acest avantaj al întretinerii comode si al
costului ei redus, face ca acest tip de întreruptor sa fie foarte apreciat.

1. Constructia intreruptorului

Fiecare pol al înteruptorului cu vid (fig.1) consta din suportul mecanic al

camerei de stingere, fixat la rândul lui prin izolatoare suport compozite
(rasini sintetice armate cu fibra din sticla) de structura mecanica a
mecanismului de actionare, asigurând astfel camerei de stingere un cadru
mecanic solid, protejând-o fata de actiunea fortelor electrodinamice sau a
celor ocazionate de manevrarea sa . Într-o sectiune transversala a camerei de
stingere se observa (fig.2) cele doua portiuni ale anvelopei
izolante (portelan) , ce adapostesc elementele fix si mobil ale contactului
principal, aflate în zona numita camera de arc electric. Elementul mobil al
contacxtului (cel inferior) este actionat de un mecanism exterior prin
intermediul unui element izolant. Ambele elemente ale contactului sunt
înconjurate de un ecran protector rezistent la actiunea arcului electric. Discul
aflat la partea superioara a camerei de stingere se fixeaza de suportul
acesteia, iar partea ei inferioara se conecteaza mecanic cu mecanismul de
actionare, ce deplaseaza elementul mobil prevazut cu un burduf metalic
elastic si etans.

Camera arcului electric actioneaza si ca un ecran ce protejeaza cele doua

anvelope izolante de actiunea vaporilor metalici ce ptvin de pe suprafata
contactelor. La aparitia arcului electric, vaporii metalici ce nu se redistribuie -
prin condensare-pe suprafata electrozilor, vor condensa pe suprafata camerei
de arc electric, ceea ce constituie o protectie a suprafetei interne a
anvelopelor din portelan.
Burduful metalic permite deplasarea contactului mobil, asigurând în acelasi
timp si etansarea necesara pastrarii vidului înaintat din camera de stingere (8
- 10 MPa ).

Fig.1 - Polul unui intreruptor cu

vid

l – suportii camerei de stingere;

2 - borne;
3-elementul fix al contactului;
4 - elementul mobil al
contactului;
5 - camera de stingere; 6 -
pârghie cotita;
7 - tija izolanta;
8 - resort
 Fig. 2 Camera de stingere a
intreruptorului cu vid:
l - disc de contact,
2 - Anvelopa ceramica;
3 - Camera de arc electric;
4 - piesele de contact;
5-burduf metalic;

6 - piesa de ghidaj;
7 – capatul elementului mobil
2 Principiul întreruperii arcului electric în vid.

Se bazează pe două considerente:

- rigiditatea dielectrică ridicată la distanţe extrem de reduse între contacte;
- dezvoltarea arcului electric în vapori metalici proveniţi din eroziunea fină a
elementelor de contact;

Rigiditatea dielectrică ridicată se justifică cu ajutorul legii lui Paschen

Ustr = f (pd) în domeniul 8 – 10 MPa x (5...20 mm),(fig.4). La presiuni
reduse parcursul liber mediu al particulelor elementare este superior
dimensiunii liniare a camerei de stingere şi prin urmare străpungerea devine
puţin probabilă. La distanţe mici între contacte intensitatea câmpului electric
devine extrem de mare(340 KV/m), valoare la care forma, dimensiunile şi
gradul de prelucrare al suprafeţelor contactelor joacă un rol important.

În vid neexistând materie, la separarea pieselor de contact arcul electric se

formeaza în plasma de vapori metalici produsi de pata catodica. La curent
zero, plasma metalica difuzeaza rapid s i dispare, ceea ce face ca
întreruptoarele de acest tip sa fie caracterizate de o mare putere de rupere, în
schimb întreruperea arcului electric tinde sa se produca nu la trecerea
curentului prin zero, ci putin mai devreme, producându-se "taierea"
curentului (current chopping). Intensitatea curentului taiat
(4...5 A) constituie un criteriu de calitate pentru aparat. Deoarece
întreruperea nu dureaza mai mult de o semiperioada, energia dezvoltata de
arcul electric este redusa, astfel încât efectele termice asupra contactelor, dar
si a camerei în ansamblu, sunt relativ reduse.
Înregistrari fotografice rapide au pus în evidenta faptul ca în vid arcul electric
este compus din mai multe ramuri elementare, fiecarei pete catodice
corespunzându-i un curent de circa 100 A. Fiecare arc electric elementar are
forma conica, cu un unghi la vârf de circa 60° îndreptat de la catod spre anod,
iar repartitia lor pe suprafata piesei de contact este uniforma. Aceasta situatie
(întâlnita pâna la curenti de câtiva kA), în care între cei doi electrozi se afla
în paralel coloanele de arc electric elementar, se numeste modul difuz. El este
caracterizat de tensiuni de arc reduse (20 V, pentru electrozi din Cu,
indiferent de distanta dintre electrozi).
Pe masura ce curentii de defect cresc, mai multe coloane de arc electric
elementar fuzioneaza si rezulta un arc electric cu coloana mai groasa,
tensiunea de arc putând atinge valori de peste 200 V. In astfel de situatii, pe
anod apar puncte luminoase, ce corespund piciorului arcului electric s i unde
are loc topirea materialului. Se spune ca arcul electric se afla în modul
concentrat. Fata de modul difuz, volumul de vapori metalici este mai mare, si
refacerea rigiditatii dielectrice este stânjenita, ceea ce scade proprietatile de
întrerupere ale întreruptorului. Pentru cresterea puterii de rupere trebuie deci
evitata aparitia arcului electric concentrat, în acest scop sunt disponibile doua
solutii:
• evitarea topirii materialului anodic, prin deplasarea continua a
piciorului arcului electric sub actiunea unui câmp magnetic
transversal;
• reducerea densitatii energiei incidente cu anodul, prin împrastierea
arcului electric pe întreaga suprafata a electrodului, sub actiunea unui
câmp magnetic
axial.
In ultimul caz se reduce
sensibil si curentul ce se
deplaseaza între electrod
si ecranul din camera de
arc electric.

Fig. 3- Legea lui Paschen

(aer).
În câmp electric uniform,
tensiunea de strapungere
(Us) variaza functie de
produsul dintre presiunea gazului (p) si distanta dintre electrozi (d) dupa
legea lui Paschen.
 3 Forme practice de electrozi

În functie de performantele ce trebuie asigurate întreruptorului cu vid,

elementele contactului sau se pot clasifica în trei categorii:
• electrozi plani;
• electrozi cu câmp magnetic de antrenare (transversal);
• electrozi cu câmp magnetic axial.
Prima varianta ce a fost folosita la întreruptoarele cu vid: contacte simple, cu
electrozi plani, actionând într-un mediu vidat. De regula, pentru cresterea
curentilor de rupere se impunea marirea corespunzatoare a diametrului
electrozilor. Pentru curenti de defect mai mari decât 10 kA, arcul electric
tinde spre o coloana unica si fixa, ceea ce conduce la temperaturi si afectari
pronuntate ale suprafetei electrozilor. Curentii de defect ce pot fi întrerupti cu
astfel de electrozi nu
depasesc, de aceea, valoarea de 10 kA. De regula, electrozii plani sunt deci
folositi pentru întreruperea curentilor ce nu depasesc 8 kA.
Pentru prevenirea supraîncalzirilor si topirilor locale ale suprafetelor
electrozilor se foloseste ghidarea magnetica a arcului electric cu ajutorul unui
câmp magnetic cu o pronuntata componenta transversala. Una dintre
variantele constructive este cea a electrodului spiralat (fig. 5, a) , care prin
circulatia succesiva a curentului prin profilele spiralate asigura rotirea
(deplasarea) periferica continua a arcului electric dintre electrozi. Solutia a
permis sporirea curentilor de rupere pâna la 40 kA. Peste aceasta valoare,
eficacitatea electrozilor spiralati nu mai este semnificativa, fiind înlocuiti cu
electrozii dintati (fig. 5, b) care prezinta un câmp magnetic transversal mai
intens fata de cel al electrozilor spiralati.
Fig. 5 Electrozi cu ghidarea arcului electric cu ajutorul unui câmp magnetic
transversal : a-electrozi spiralati, b-electrozi dintati

O geometrie mai eficienta a electrozilor este cea care prezinta un câmp

magnetic axial îndreptat în acelasi sens cu curentul ce urmeaza a fi întrerupt.
Initial se folosea în acest scop o bobina exterioara capsulei vidate.

Ulteriorînsa a fost identificata o forma a electrodului(fig.6), care prin ea

însasi asigura generarea câmpului magnetic axial Cu astfel de variante
curentii de rupere pot atinge valori de 200 kA existând perspective ca aceasta
valoare sa fie si ea mult îmbunatatita prin per fectionarea acestui tip de
electrozi.
 Fig. 6.a Electrozi cu câmp magnetic axial

Fig.6.b:Electrozi cu câmp magnetic radial

 Fig.6 c- Intreruptor cu câmp magnetic axial si
bobina exterioara

4 Supratensiuni de comutatie

La aparitia întreruptoarelor cu vid s-a observat faptul ca din cauza marii lor
capacitati de rupere acestea prezinta fenomenul de taiere a undei de curent
(întreruperea curentului înainte de trecerea sa prin zero), ceea ce poate
conduce la aparitia unor supratensiuni suplimentare, de frecvente foarte
ridicate. Insa modemele materiale folosite azi la confectionarea electrozilor
conduc la taierea curentului la valori înca acceptabile.
Chiar daca întreruperea curentului se produce în apropierea trecerii sale prin
zero, reaprinderea arcului electric poate apare în situatia în care imediat dupa
întreruperea curentului TTR depaseste rigiditatea dielectrica a intervalului
dintre contacte. Daca ulterior reaprinderii arcului electric, curentul de înalta
frecventa poate fi întrerupt, se va trece direct în faza de arc electric, ce va fi
stins la uzrmatoarea trecere prin zero, când fenomenul se poate repeta.
Rezultatul este aparitia unei supratensiuni de reaprindere multipla ,
caracterizata de cresteri progresive ale amplitudinii, care solicita
echipamentul electric din retea. Cresterea amplitudinii supratensiunilor
repetate va fi totusi limitata: când rigiditatea dielectrica dintre contacte ve fi
superioara amplitudinii TTR, reaprinderile vor înceta.
Pe baza celor aratate mai sus rezulta ca întreruptoarele cu vid cu putere de
rupere nu foarte mare se pot folosi neprotejate, în schimb, la folosirea
întreruptoarelor cu vid pentru întreruperea unor curenti relativ mari, trebuie
luate masuri de protectie contra supratensiunilor. O prima masura de
protejare este - asa cum s-a aratat deja -folosirea unor electrozi confectionati
din materiale care asigura taierea curentului la valori nu foarte ridicate, în
continuare, protectia se poate îmbunatati - de exemplu -prin folosirea
descarcatoarelor cu ZnO, care prezinta un raspuns corespunzator la actiunea
undelor de supratensiune cu front foarte rapid, întrucât supratensiunile
repetate si de amplitudini crescatoare sunt rezultatul unui fenomen de
rezonanta între capacitatea si inductivitatea circuitului întrerupt, un alt mijloc
eficace de control al acestei rezonante îl constituie folosirea, pe partea
dinspre aval, a unor limitatoare de supratensiuni de natura capacitiva sau
rezistiv-capacitiva. In primul caz se poate ajunge însa la un arc electric
instabil.
5. Avantajele unui intreruptor cu vid

• Adaptare usoara la orice interfata primara, la o gama larga de

tensiuni auxiliare de comanda, la orice interfata de semnalizare.
• Compatibilitate cu sisteme SCADA si consum redus de energie.
• Capacitate de reanclansare rapida ,durata de viata lunga , cu numar
mare de manevre si fara mentenanta.
• Dimensiuni compacte si masa redusa.
Diferite tipuri de întreruptoare cu vid
 BIBLIOGRAFIE:
• Furnica, E.-Întrerupătoare cu vid .Iaşi: Ed. Gh.
Asachi,2002
T.III.48916

• Catalog Siemens HG 12 – 1993.Vacuum Switches

• Catalog HA 35.41.August 1995 .Vacuum Circuit

• Adam,M.-Monitorizarea şi diagnosticarea
întreruptoarelor de putere.
Iaşi:Ed.Gh.Asachi,2001 - T.III.48282