Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mecanisme Pentru Transmiterea Mișcării Dumitru Florin 13 B Seral
Mecanisme Pentru Transmiterea Mișcării Dumitru Florin 13 B Seral
NIVEL 4
Calificarea profesională
Tehnician Transporturi
Îndrumător
Prof.ing.ADRIANA RÎMNICEANU
Absolvent
DUMITRU FLORIN
2021
1
MECANISME PENTRU TRANSMITEREA MIȘCĂRII
2
CUPRINS
Argument 4
Capitolul 1.
Mecanisme pentru transmiterea mișcării 5
CLASIFICAREA MECANISMELOR 6
Capitolul 2
Asamblarea angrenajelor 13
2.1 Asamblarea angrenajelor cu roti dintate cilindrice 14
2.2 Asamblarea rotilor pe arbore 14
2.3 ASAMBLAREA ANGRENAJELOR CU ROTI DINTATE CONICE 18
2.4. Asamblarea angrenajelor melcate 18
Capitolul 3
MECANISMELE DE TRANSMITERE A MIȘCARII DE ROTAȚIE FARA
TRANSFORMAREA EI 19
3.1TRANSMISIA PRIN CUREA 19
3.2. TRANSMISIA PRIN LANȚ 21
3.3 MONTAREA TRANSMISIILOR CU CURELE 26
3.4 MONTAREA TRANSMISIILOR CU LANT 28
3.5 MONTAREA TRANSMISIILOR CU CABLURI 30
3.6 MONTAREA TRANSMISIILOR CU ROTI CU FICTIUNE 31
Capitolul 4NORME DE PROTECTIA MUNCII 32
BIBLIOGRAFIE 34
3
Argument
4
Capitolul 1.
Mecanisme pentru transmiterea mișcării
Mecanismele sunt părţi componente ale maşinilor având rolul de a transmite
mişcarea de rotație cu sau fără transformarea ei. Legătura între motor şi maşina
de lucru se poate face direct sau prin mecanisme numite transmisii. Transmisiile
pot fi:mecanice, hidraulice, pneumatice, electrice etc.). Atât maşinile cât şi
mecanismele sunt alcătuite din elemente componente având funcţii distincte
denumite organe de maşini (şuruburi, piulițe, pene, arcuri, roţi, arbori etc.).
Organele de mașini pot fi studiate, proiectate şi executate independent.
Organele de maşini pot: - organe de maşini de uz general (şuruburi, piulițe,
pene, șaibe, arbori etc.); - organe de maşini speciale (valţuri de laminoare, cuţite
de foarfeci, rotoare de turbine etc.). Din punct de vedere constructiv, organele
de mașini pot fi: - organe de maşini simple (șuruburi, piulițe, șaibe, nituri, pene
etc.); - organe de maşini complexe (biele, cuplaje, lagăre, rulmenți etc.). Din
punct de vedere constructiv, organele de mașini pot fi: - organe de mașini pasive
(pene, nituri, șuruburi de fixare, osii fixe, piulițe de fixare, șaibe, știfturi, bolțuri
etc.) - organe de mașini active (roți de curea, roți dințate, roți de lanț, cuplaje,
șuruburi de mișcare, piulițe de mișcare, pistoane, biele etc.)
5
1.1 CLASIFICAREA MECANISMELOR
6
2. Mecanisme de transformare a mișcării de rotație continuă în miscare
rectilinie – alternativă:
Mecanismul biela – manivela
Mecanismul cu camă
7
Mecanismul melc – roată melcată
9
MECANISMUL ȘURUB – PIULIȚĂ
10
- masini unelte;
- deplasări de reglaj;
11
Cerințe constructive și recomandări de utilizare:
- pentru deplasările de precizie mare se recomandă utilizarea:
- filetelor cu pas fin;
- filetelor cu profil dreptunghiular;
- filetelor cu pas mare, în cazul condițiilor de lucru grele (funcționarea în
medii cu impurități sau la solicitări mari).
Variante constructive:
a. Șurub rotativ deplasabil prin translație și piuliță fixă (cazul cricurilor simple
cu șurub și piuliță):
12
c. Șuruburi cu filet diferențial (cu două filete cu același sens, dar cu pași
diferiți). Se caracterizează prin faptul că la o singură rotație a șurubului,
ansamblul mobil se deplasează cu o distanță egală cu diferența dintre pașii
filetelor, diferență ce poate fi foarte mică;
d. Transmisii la care mișcarea prin frecare de alunecare este înlocuită cu
frecarea prin rostogolire;
Capitolul 2
Asamblarea angrenajelor
Angrenajul este ansamblul format din cel putin doua roti dintate, folosit
pentru transmiterea miscarii prin contactul direct dintre dintii acestora.
Rotile dintate folosite la angrenaje pot fi cilindrice sau conice. Un caz
particular il constituie angrenajul surub melc-roata melcata.
13
2.1 Asamblarea angrenajelor cu roti dintate cilindrice
Operatiile principale care se efectueaza la asamblarea acestor tipuri de
angrenaje sunt urmatoarele: pregatirea rotilor, a arborilor si a carcaselor in
care se monteaza, asamblarea rotii pe arbore, verificarea angrenarii.
14
Rotile dintate fixe se asambleaza pe partea cilindrica a arborelui cu
ajustaj blocat, fortat, aderent si, in unele cazuri, presat usor.
Dupa ce arborele si roata s-au pregatit in vederea asamblarii, se
monteaza pana in canalul arborelui si apoi se introduce roata dintata pe
suprafata cilindrica de centrare a arborelui.
Presarea rotilor se realizeaza manual, in cazurile rotilor de diametre
mici, si cu dispozitive speciale sau cu prese, in cazul rotilor de diametre
mijlocii si mari.
La introducerea rotii pe arbore, o atentie deosebita trebuie sa se acorde
centrarii rotii pe arbore, pentru a se evita montarea ei in pozitie
necorespunzatoare.
In acest sens se recomanda ca loviturile de ciocan sau forta dezvoltata
de presa sa se aplice asupra unei bucse, care se aseaza pe butucul rotii
concentric cu alezajul ei.
In timpul asamblarii arborele se reazema cu capatul celalat de o piesa
fixa sau se prinde in menghina daca este de dimensiuni mici.
Principiul de utilizare al acestui dispozitiv este urmatorul: roata dintata se
monteaza pe placa de reazem si prin rotirea surubului cu maner este impinsa
spre umarul arborelui cotit de-a lungul tijelor de ghidare.
Defectele mai frecvente care apar dupa asamblarea rotii pe arbore sunt
urmatoarele:
- montarea necorespunzatoare a rotii dintate, datorita neatentiei, in
special la inceputul introducerii arborelui in alezaj sau datorita
dispozitivului de asamblare care nu asigura o ghidare corecta;
- leganarea rotii pe arbore, care este rezultatul prelucrarii
necorespunzatoare a alezajului rotii dintate, respectiv diametrul
alezajului creste intr-o parte sau de la centru in ambele parti, avand
forma conica sau dublu conica.
- deformarea rotii ce apare datorita strangerii prea mari dintre alezaj si
arbore sau datorita ovalitatii arborelui, avand ca efect bataia radiala a
rotii;
- contact neetans intre roata si gulerul arborelui datorita faptului ca
presarea nu este suficienta;
15
- batai radiale si frontale datorate unor prelungiri necorespunzataore,
existentei unei excentricitati, neparalelismului dintre axa alezajului si
axa cercului de rostogolire al rotii etc.
Rotile dintate functioneaza normal daca la montarea lor se asigura :
paralelismul arborilor, coincidenta centrelor de greutate ale rotilor dintate cu
axele lor de rotatie si respectarea distantei dintre axele arborilor.
Controlul arborelui, cu roata dintata consta in verificarea batailor radiale
si frontale, cu ajutorul unui dispozitiv special .
Pentru aceasta arboreal se aseaza pe prismele , iar acestea pe masa de
control . Se regleaza inaltimea prismelor pentru ca arborele sa fie perfect
orizontal, folosindu-se comparatorul . Apoi, intre dintii rotii se introduce
calibrul peste care se aseaza palpatorul, reglat pe pozitia zero.
Se invarteste roata dintata cu 2-3 dinti si se masoara abaterea fata de
pozitia zero. Bataia radiala nu trebuie sa fie mai mare de 0,025-0,075 mm.
Bataia frontala se masoara cu comparatorul 8 si nu trebuie sa fie mai
mare de 0,100,15 mm.
In cazul cand bataile frontale si radiale depasesc valorile admisibile,
roata dintata se demonteaza de pe arbore si se preseaza din nou, insa rotita
cu un unghi oarecare fata de pozitia initiala.
Daca si dupa aplicarea acestui procedeu, abaterile sunt mai mari decat
cele admisibile, atunci roata se demonteaza si se inlocuieste cu alta.
Dupa aceste verificari, se monteaza arborii in lagare si se efectueaza
controlul angrenarii.
Verficarea angrenarii
Pentru a face acest control, danturile celor doua roti ale angrenajului
supus verificarii sunt mai intai spalate si degresate, dupa care flancurile
dintilor rotii dintate conductoare se vopsesc cu un strat subtire de albastru
de Paris sau amestec de negru de fum cu petrol. Apoi roata conductoare se
roteste incet de preferinta manual urmarindu-se amprentele lasate pe
16
flancurile dintilor rotii dintate conduse . Se considera ca angrenarea este
buna, si deci rotile sunt corect montate daca pata de contact acopera partea
centrala a dintilor ( 40-60% din inaltime si 50-70 % din latimea dintilor). Pata
de contact desi are o pozitie centrala, este plasata prea aproape de fundul
dintelui, ceea ce dovedeste ca alezajele lagarelor sunt coaxiale, insa distanta
dintre axe este prea mica.
Dimpotriva, pata reprezentata in figura dovedeste ca alezajele sunt
coaxiale, distanta dintre axe este insa prea mare. Petele de contact deplasate
lateral indica o angrenare necorespunzatoare, fie datorita neparalelismului
axelor celor doi arbori, fie datorita montarii gresite a rotilor pe arbori.
In practica, calitatea angrenarii si modul de functionare a angrenajului
se apreciaza si dupa zgomotul produs.
Rotile dintate care angreneaza intre ele trebuie sa se roteasca lin, iar
zgomotul produs de ele sa fie permanent uniform.
Zgomotul prea mare sau schimbator se produce totdeauna din cauza
erorilor de executie sau de montare a rotilor dintate.
In functie de caracterul zgomotului produs in timpul functionarii se
stabilesc cauzele care le genereaza si anume:
- zgomotul pulsat se datoreste excentritatii rotilor;
- vajaitul puternic si socurile se datoresc pasului mare si profilului
neuniform - scartaitul este generat de asperitatile de pe profilul
dintilor etc.
Tot pentru o functionare linistita si corecta, jocurile laterale si cele
radiale trebuie sa aiba valori optime. Marimea acestor jocuri este functie de
distanta dintre axe si precizia de prelucrare a rotilor.
Jocurile laterale mari duc la socuri, uzura rapida si chiar ruperea dintilor.
Jocul radial depinde de modul de prelucrare a dintilor si se ia 0,15-0,30
din valoarea modulului.
Jocul dintre flancurile rotilor dintate in angrenare se poate verifica
manual, regland rotile conjugate la distanta teoretica dintre axe si
determinand jocul total printr-un calibru de interstitii sau sarma de plumb.
Prin rotirea manuala a rotilor, sarma se turteste intre dinti. Grosimea
sarmelor turtite se masoara cu micrometrul.
Jocurile pot fi controlate mai precis cu ajutorul unor dispozitive speciale.
17
2.3 ASAMBLAREA ANGRENAJELOR CU ROTI DINTATE CONICE
18
Dupa ce s-a gasit pozitia reciproca a rotilor dintate, se face marcarea
pentru ca la asamblarile ulterioare ambele roti sa poata fi asezate in aceeasi
pozitie.
Distanta H pentru una din roti se calculeaza in prealabil, iar reglarea si
fixarea in pozitia ceruta pentru cealalta roata se fac cu ajutorul unor adaosuri
din otel cu grosimea de 0,1;0,2;0,3;0,5;0,8;1 sau 1,5 mm.
Dupa reglarea definitiva a jocului axial in rulmenti, distanta A in
angrenajul rotilor 1 si 5 trebuie sa ramana tot timpul constanta.
In cazul ca jocul angrenajului rotilor dintate trebuie marit, ceea ce se
poate obtine prin deplasarea la dreapta a rotii 1, garniturile sunt scoase de
sub flansa piesei 2 si montate la partea dreapta, si invers in cazul cand
trebuie redus jocul din angrenaj.
Jocul la flancuri, in cazul angrenarii rotilor dintate conice, reprezinta
distanta dintre flancurile care nu transmit efort ale dintilor rotilor imbinate,
cand flancurile active sunt in contact. Acest joc se poate verifica cu ajutorul
calibrelor de interstitii, al comparatorului sau al unei placute de plumb.
Marimea acestui joc se stabileste in raport cu precizia, dimensiunile si
modulul rotilor dintate.
Contactul corect al dintilor angrenajului montat se verifica in felul
urmator: dintii unei roti se vopsesc si ambele roti dintate se rotesc.
Pe dintii rotii nevopsite apar pete, dupa care se apreciaza calitatea
angrenajului. Se considera ca angrenarea este buna, daca pata de
vopsea apare in partea subtire a dintelui rotii dintate, cand rotile nu sunt in
sarcina, iar sub sarcina, in pozitie centrala ( fig. 9).
Daca petele de vopsea sunt diferite atunci asamblarea este considerata
necorespunzatoare, fiind generata de urmatoarele cauze:
-joc insuficient intre flancurile rotilor ;
-unghiul dintre axe este mai mare decat cel prevazut;
-unghiul dintre axe este mai mic decat cel prescris.
Daca petele de vopsea sunt situate pe o parte a dintelui, la capatul
ingust, iar pe cealalta parte, la capatul gros, inseamna ca axele rotilor dintate
nu sunt in acelasi plan.
19
Angrenajele melcate se compun dintr-un surub-melc , numit si surub
fara sfarsit care angreneaza cu roata elicoidala 2, numita si roata melcata .
Puterea si miscarea se transmit de la melc la roata si numai in cazuri
exceptionale in mod invers. Asamblarea angrenajelor melc-roata melcata se
incepe cu montarea rotii melcate, respectiv cu montarea coroanei pe butucul
rotii, daca coroana este executata separat . Coroana se preseaza pe butucul
rotii , cu ajutorul presei sau al unui dispozitiv special, in stare rece sau cald.
Apoi se executa gaurile pentru stifturile de blocare, se fixeaza, dupa care
se monteaza stifturile filetate .
In cazul fixarii cu ajutorul suruburilor), coroana se centreaza in
prealabil, dupa gulerul butucului , astfel inact axele gaurilor pentru suruburi,
la cele doua piese, sa coincida, dupa care se fixeaza cu trei suruburi. Dupa
asamblare se efectueaza verificarea excentricitatii rotii, urmand apoi sa se
monteze si celelalte suruburi de strangere.
Operatiile de asamblare a rotilor melcate pe arbori si verificarea lor se
executa asemanator cu cele de la rotile dintate cilindrice.
La asamblarea angrenajelor cu melc, problema principala o constituie
asigurarea unei angrenari corecte intre melc si roata melcata.
Dupa asamblarea angrenajului urmeaza verificarea pozitiei axului
surubului-melc, a modului de functionare si a contactului dintilor surubului-
melc cu roata melcata.
Pozitia axului surubului-melc se verifica cu firul de plumb, asezat pe
fetele laterale ale surubului, masurandu-se distanta dintre fir si coroana rotii
melcate. Daca aceasta verificare nu se poate realize cu firul de plumb, se
foloseste un sablon, care se reazama in doua puncte de suprafata frontala a
rotii melcate si se masoara distanta d. Aceasta trebuie sa fie aceeasi in
ambele parti ale rotii melcate.
Daca in urma verificarii se constata ca axa melcului nu se gaseste in
planul median al rotii melcate, se va deplasa axial roata pana la eliminarea
abaterii.
Verificari mai precise pot fi executate cu ajutorul calibrelor de interstitii
sau prin masurarea grosimii unei sarme de plumb, care a fost introdusa in
prealabil intre dintii de angrenare.
Si in cazul angrenajelor melcate aprecierea calitatii angrenarii se face in
urma verificarii marimii si pozitiei petelor de contact lasate pe flancurile
dintilor rotii melcate.
Vopseaua se aplica pe suprafata elicoidala a melcului.
Prin rotirea lenta a melcului, pe dintii rotii melcate vor aparea pete de
contact ( vopsea) ce indica modul in care se realizeaza angrenarea. In cazul
unei angrenari corecte, petele de contact lasate pe flancurile dintilor rotii
20
melcate trebuie sa aiba pozitia indicata in fig. 14 si sa se intinda pe cel putin
50% din inaltimea dintilor pe 35-755 din lungimea lor in functie de clasa de
precizie.
Cu ajutorul petelor de contact se poate verifica si pozitia axei melcului
fata de planul median al rotii melcate. Astfel in fig. 14 este reprezentata
pozitia petei de contact in cazul in care melcul este deplasat spre dreapta,
respectiv pozitia petei de contact cand melcul este deplasat spre stanga.
La angrenajele melcate, dupa asamblare, se verifica incalzirea in timpul
functionarii si usurinta la mers in gol.
Un angrenaj melcat executat si asamblat corect, trebuie sa se roteasca
usor cu mana, fara intepeniri in anumite pozitii. Rotirea greoaie sau
intepenirea in anumite pozitii indica prezenta unor defecte, ( in jocuri prea
mici, dezaxari, grosime mai mare sau neuniforma a dintilor etc), care duc la
incalzirea exagerata, la intensificarea uzurii si la reducerea randamentului
angrenarii.
Capitolul 3
MECANISMELE DE TRANSMITERE A MIȘCARII DE
ROTAȚIE FARA TRANSFORMAREA EI
3.1TRANSMISIA PRIN CUREA
21
Transmiterea mişcării se poate realiza cu alunecare (la transmisiile prin
curele late, rotunde sau trapezoidale) sau fără alunecare, prin angrenare (la
transmisiile prin curele dinţate).
Transmiterea puterii se realizează prin intermediul frecării care ia naştere
între suprafeţele în contact ale curelei şi roţilor de curea (în cazul
transmisiilor cu alunecare) sau prin contactul direct dintre curea şi dinţii roţii
(în cazul transmisiilor fără alunecare). O transmisie prin curele se compune
din roţile de curea – roata conducătoare (motoare) 1 şi roata condusă 2,
elementul de legătură (cureaua) 3, sistemul de întindere şi apărători de
protecţie. Forţa necesară de apăsare a curelei pe roţile de curea se realizează
la montaj, prin întinderea (deformarea elastică) curelei. Avantaje:
- simplitate constructivă;
- se montează şi se întreţin uşor;
- funcţionează fără zgomot;
- amortizează şocurile şi vibraţiile;
- necesită precizie de execuţie şi montaj relativ reduse;
- costurile de fabricaţie sunt reduse; transmit sarcina la distanţe relativ mari
între arbori;
- permit antrenarea simultană a mai multor arbori;
- funcţionează la viteze mari;
- asigură protecţia împotriva suprasarcinilor. Dezavantaje:
- dimensiuni de gabarit mari, comparativ cu transmisiile prin roţi dinţate;
22
- forţe de pretensionare mari, care solicită arborii şi reazemele;
- raport de transmitere variabil, ca urmare a alunecării curelei pe roţi;
- sensibilitate mărită la căldură şi umiditate;
- durabilitate limitată;
- necesitatea utilizării unor dispozitive de întindere a curelei.
Clasificarea transmisiilor prin curele:
În funcţie de forma secţiunii curelei, pot fi:
a.cu curele late;
c. cu curele rotunde;
Transmisiile prin curele late pot transmite puteri până la P=2000 kW, la
23
b.încrucișate în plan;
c. încrucișate în spațiu.
stratificată a acestora.
24
Îmbinarea prin coasere sau cu elemente metalice speciale se utilizează,
25
prin curele cu alunecare); elementul curelei care preia sarcina principală de
întindere să aibă o rezistenţă ridicată; elementul curelei, în contact cu roata,
să fie rezistent la uzură şi oboseală şi să fie rezistent şi la acţiunea agenţilor
externi; să fie ieftine. Astfel, materialele utilizate pentru confecționarea
curelelor sunt: cauciuc, piele, materiale textile, materiale plastice și pânză
cauciucată.
26
Lanţurile de transmisie se execută cu paşi mici, pentru reducerea
de funcţionare.
27
- neuniformitatea mişcării roţilor conduse – ca urmare a faptului că lanţul
28
sau mecanice. In timpul presarii trebuie avut grija ca pana san u iasa din
locas, iar roata sa fie coaxiala cu arborele. Verificarea montarii rotilor de
transmisie consta in masurarea batailor radiale si frontale. Valorile admisibile
ale acestor batai depind de diametrul rotii si de turatia ei, deoarece cu cat
diametrul este mai mare, si turatia mai mica, cu atat bataia admisibila poate
fi mai mare si mai invers. Efectul acestor batai il constituie uzura rapida a
lagarelor in cazul masinilorunelte se inrautateste calitatea de prelucrare a
pieselor. Pentru verificarea batailor frontale si radiale se foloseste acul de
trasat sau comparatorul. Acul de trasat se monteaza intr-un suport astfel
incat sa atinga cu varful roata, fie radial fie frontal numai intr-un singur punct
la o rotatie completa a rotii. Se intoarce roata cu 180 grade si se masoara
bataia radiala sau frontala cu ajutorul unui calibru de interstitii, introdus
intre suprafata rotii si varful acului. Daca rotile de curea sunt deplasate una
fata de alta linealul sau firul cu plumb vin in contact numai cu un singur punct
al rotii. In cazul rotilor de curea cu latimi neegale 12trebuie ca axa de simetrie
a asamblarii sa treaca prin centrele celor doua roti; pozitia reciproca dintre
acestea se verifica flosindu-se piese intermediare fixate cu cate un dispozitiv
cu surub. In cazul in care urma verificarilor se constata ca abaterile sunt mai
mari decat cele prevazute in documentatia tehnologica se analizeaza cauzele
care le-au generat ca: montarea gresita a arborilor in lagare, deformari ale
arborilor, montare necorespunzatoare a rotilor, prelucrarea gresita a gaurilor
rotilor etc. Dupa inlaturarea defectelor se trece la montarea curbelor. Pentru
aceasta mai intai se imbina capetele curelelor prin lipire, cusatura sau cu
ajutorul agrafelor. Modul de imbinare a curelelor late influenteaza siguranta
in functionare. Calitatea imbinarii are un rol deosebit la curelele care
functioneaza cu viteza mare, care intinse puternic si care se infasoara pe roti
de curea de diametru mic. Lipirea curelelor se practica numai in cazul
curelelor din piele si din panza cauciucata. Pentru aceasta curelele se taie
oblic pe o lungime fiind groasa curelei. Suprafetele de lipit se curate cu o
perie de sarma dupa care se aplica adezivul. Lipitura se preseaza puternic
prin trecerea curelei printer doua valturi, strangandu-se apoi intre doua placi
metalice incalzite pana la intarirea adezivului. Imbinarea curelelor cu agrafe
se aplica la toate tipurile de curele. Dupa montarea agrafelor se introduce in
ochiurile acestora un stift, obtinandu-se o imbinare elastica. Cureaua
imbinata cu agrafe lucreaza in bune conditii la viteze periferice mari si la
diameter mici de infasurare. In afara de procedeele aratate se mai practica si
alte tipuri de imbinari ale curelelor ca de exemplu , cu nituri de cupru,
aluminiu etc. Pentru a asigura o buna functionare a transmisiilor cu curele si
pentru a se imbina patinarea, curelele trebuie montate cu o tensiune initiala.
O tensiune mare are drept urmare ruperea curelei in locul cusaturii si o uzura
29
intensa a lagarelor. De aceea, curelele din piele noi sunt supuse la intindere
inainte de montare, operatie care se face la masini speciale sau prin
suspendarea unor greutati.
30
ramura inferioara a lantului la partea de angrenare, pentru a patrunde mai
usor in jocurile articulatiei.
31
Capitolul 4
NORME DE PROTECTIA MUNCII
În atelierele de montaj şi întreţinere, se iau o serie de măsuri, în scopul
protecţiei împotiva accidentărilor şi pentru evitarea deteriorării organelor de
maşini. Printre aceste măsuri enumerăm: temperatura în interiorul
atelierului trebuie să fie optimă pentru desfăşurarea activităţii ( temperatura
ridicată micşorează atenţia şi percepţia, iar cea scăzută micşoreză mobilitatea
lucrătorilor). măsuri de mecanizare şi automatizare,în special a operaţiilor
grele cu risc crescut de accidentări; curaţarea aerului de gaze, praf, arburi
prin ventilaţie; atelierele de reparaţii şi intreţinere trebuie să fie bine
iluminate, atât ziua cât şi noaptea; protejarea instalaţiilor electrice împotriva
electrocutătii şi legarea aparatelor şi instalaţiilor la pământ; verificarea
înainte de utilizare a instalaţiilor de ridicat( cabluri, lanţuri, scripeti)
ancorarea maşinilor şi a instalaţiilor în timpul transportului; evitarea
staţionării muncitorilor în raza de acţiune a macaralelor; mecanismele de
ridicat şi transportat să fie manevrate numai de personalul calificat în acest
scop; respectarea regulilor prescrise pentru personalul care manevrează
substanţele necesare spălării pieselor( mănuşi , măşti de gaze , interzicerea
folosirii flacării deschisem depărtarea de locurile de sudare); verificarea stării
utilajelor şi dispozitivelor folosite; indepărtarea aşchiilor de pe maşini;
respectarea regulilor de depozitare a pieselor. Echipamentul individual de
protecţie reprezintă mijloacele cu care este dotat fiecare participant în
procesul de muncă şi constituie un element foarte important în protejarea
factorilor de risc. Echipamentul se acordă obligatoriu şi gratuit tuturor
salariaţilor, precum şi altor categorii participante la procesul muncii, in
conformitate cu Normativul- cadru de acordare şi utilizare a echipamentului
individual de protecţie, elaborat de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei ţi aprobat prin Ordinul 225/ 1995. Pe baza acestuia, angajatorul este
obligat să intocmească lista internă de dotare a EIP (Echipamentul Individual
de Protectie) adecvat executării sarcinilor de muncă în condiţii de securitate.
Alegerea echipamentului individual de protecţie se face în funcţie de riscuri,
alegându-se tipul, aplicându-se anumite standarde şi folosind anumite
marcaje. Prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale se face
prin introducerea pe piaţă şi prin utilizarea doar a acelor echipamente
individuale de protecţie care mentin sănătatea şi care asigură securitatea
utilizatorilor, fără a aduce atingere sănătăţii sau securităţii altor persoane,
animale domestice ori bunuri, atunci când sunt întreţinute adecvat şi utilizate
32
conform scopului prevăzut . Utilizarea EIP este permisă dacă: - este conform
reglementărilor tehnice aplicabile ; - este corespunzător riscurilor pe care le
previne, fără a induce el însuşi un risc suplimentar.; - răspunde condiţiilor
existente la locul de muncă ; - ţine seama de cerinţele ergonomice şi de
sănătate ale angajatului; - este adaptat conformaţiei purtătorului; In cazul
dereglării sau degradării normale a acestuia, respectiv al pierderii calităţii de
protecţie, se acordă obligatoriu un nou echipament. 24 Degradarea sau
pierderea lui înainte de termenul de utilizare prevăzut din vina purtătorului
atrage răspunderea acestuia de prejudiciul cauzat, potrivit legii ( art 13 ,
Legea 90/ 1996, republicată).
33
BIBLIOGRAFIE
34