Universitatea “A. I.

Cuza” Iasi
Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Referat
Volley-Ball

Student: Gorceag Lilia

Anul 1, gr. 1

Or. Balti
2021
Voleiul este un sport în care două echipe, separate de un fileu înalt, trebuie să
treacă o minge pe deasupra acestuia, folosind doar mâinile, cu scopul de a face ca
mingea să atingă terenul advers. Fiecărei echipe îi sunt permise doar trei loviri
pentru a trimite mingea către terenul celeilalte echipe. Un punct se câștigă
dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu se respectă regula celor trei atingeri.
O echipa de volei este alcătuită din 6 jucători. Se joacă 3 seturi câștigătoare din 5,
fiecare set a câte 25 de puncte; în caz de egalitate la scorul 24 - 24 se continuă setul
până în momentul în care una din cele două echipe obține o diferență de 2 puncte
(29 - 27, 31 - 29 etc). În cazul în care este nevoie de jucarea ultimului set pentru
desemnarea câștigătorului, acesta se joacă până la 15 (sau până la o diferență de
două puncte).

Voleiul - un sport competitiv

Competiția dezvoltă resursele latente, scoțând în evidență îndemânarea,
spontaneitatea, creativitatea și estetica. Regulile sunt realizate pentru a permite
demonstrarea acestor abilități. Cu puține excepții, voleiul permite tuturor
jucătorilor să acționeze atât la fileu (în atac), cât și în spatele terenului (în apărare
sau la serviciu). Dacă ar mai trăi William Morgan, creatorul acestui joc, l-ar putea
încă recunoaște, voleiul păstrând, de-a lungul timpului, anumite elemente
caracteristice. Câteva din acestea le împarte cu alte jocuri care au fileu, minge sau
rachetă:

 serviciu,
 rotație (alternanța la serviciu),
 atac,
 apărare.

Voleiul este totuși unic printre jocurile la fileu prin faptul că se insistă ca mingea
să fie păstrată cât mai mult timp în aer și prin faptul că oferă posibilitatea paselor
între membrii aceleiași echipe înainte ca mingea să fie returnată adversarilor.
Introducerea unui jucător specializat în apărare, Libero-ul, a mărit lungimea fazelor
de joc. Modificarea regulii la serviciu l-au transformat dintr-un simplu act de a
pune mingea în joc, într-o armă ofensivă. Conceptul rotației a fost dezvoltat pentru
a permite fiecărui sportiv să participe la joc. Regula poziției jucătorilor permite
echipelor flexibilitate și posibilitatea dezvoltării de tactici interesante, atât în
favoarea echipei, cât și pentru entuziasmul spectatorilor. Astfel, imaginea voleiului
devine din ce în ce mai bună. Cu cât jocul evoluează, fără îndoială că se va
schimba, va deveni mai bun, mai puternic, mai rapid.
 Rolul arbitrului
Calitatea arbitrului derivă din conceptele de corectitudine și consecvență:

 să fie corect cu fiecare participant;

 să fie perceput ca un om corect de către spectatori.

Pentru a permite jucătorilor să facă spectacol, arbitrul trebuie:

 să fie exact în aprecierile lui ;

 să înțeleagă conceptul de bază al regulilor ;

 să fie un organizator eficient ;

 să permită jocului să se desfășoare pentru a se desemna un câștigător ;

 să fie un formator de caractere folosind regulile pentru a penaliza lipsa

de sportivitate și a admonesta lipsa de politețe ;

 să promoveze voleiul prin a permite elementelor spectaculoase ale jocului să

strălucească și celor mai buni jucători să facă ceea ce știu ei mai bine: să
impresioneze publicul.

În încheiere putem spune că un bun arbitru folosește regulile pentru a face din
competiție o experiență deosebită pentru toți cei implicați.

Cei interesați ar trebui să vadă în regulile următoare stadiul actual de dezvoltare al

unui joc minunat, ținând totuși cont că paragrafele precedente au o importanță
deosebită pentru oricare din pozițiile din care privesc voleiul (arbitru, observator,
antrenor, sportiv, spectator).

Structura
Fileul măsoară 1 m pe lățime și 9,50 m până la 10 m în lungime (cu 25 până la
50 cm pe fiecare parte laterală). El este alcătuit din ochiuri pătrate cu latura de
10 cm, confecționate din sfoară de culoare neagră.

La marginea superioară, este cusută pe toată lungimea fileului o bandă din pânză
albă, răsfrântă pe fiecare parte pe o lățime de 7 cm. Fiecare capăt al benzii are o
gaură prin care trece o sfoară pentru prinderea de stâlpi și menținerea ei întinsă.

Prin interiorul benzii trece un cablu flexibil pentru prinderea fileului de stâlpi și
menținerea marginii sale superioare întinsă.
La partea inferioară a fileului este o altă bandă orizontală, de 5 cm lățime,
asemănătoare cu banda superioară, prin care trece o sfoară. Această sfoară
croșetează de-a lungul ochiurilor pentru prinderea de stâlpi și menținerea întinsă a
părții inferioare a fileului.

Fileul are înalțimi diferite la fete față de băieți. La fete înălțimea fileu lui este de
2,24m la senioare și juniore.Iar la băieți are 2,43m seniori și juniori.

Mingi
Mingea trebuie să fie sferică, având o anvelopă flexibilă de piele sau piele sintetică
prevăzută în interior cu o cameră din cauciuc sau alt material asemănător.
Mingea poate avea o singură culoare deschisă sau o combinație de culori.
Materialul sintetic și combinația de culori a mingilor folosite în competițiile
oficiale trebuie să fie conform standardelor FIVB.
Circumferința sa trebuie să fie cuprinsă între 66 cm +/- 1,00 cm și greutatea între
270g +/- 10g.
Presiunea interioară trebuie să fie de la 0,300 până la 0,325 kg/cm2 (4,26 până la
4,61 psi), (294,3 până la 318,82 mbar sau hPa).

Componența echipelor
O echipă poate fi compusă din maximum 12 jucători, un antrenor, un antrenor
secund, un preparator fizic (maseur) și un medic.
Pentru competițiile mondiale și oficiale ale FIVB, medicul trebuie să fie acreditat
în prealabil de FIVB.
Unul dintre jucători (altul decat Libero-ul) este căpitanul echipei și el trebuie să fie
identificat ca atare pe foaia de arbitraj.
Numai jucătorii înregistrați pe foaia de arbitraj pot să pătrundă pe teren și să
participe la meci. După ce căpitanul și antrenorul au semnat foaia de arbitraj,
componența echipei nu mai poate fi modificată.

Locul participanților
Jucătorii care nu sunt în joc trebuie ori să fie așezați pe banca pentru rezerve a
echipei lor ori să fie în zona lor de încălzire. Antrenorul și ceilalți membri ai
echipei trebuie să stea pe bancă, dar pot să o părăsească pentru un timp.
Băncile pentru rezerve sunt situate de o parte și de alta a mesei scorerului, în afara
zonei libere.
Numai membrilor echipei le este permis să stea pe bancă în timpul meciului și să
participe la încălzirea la fileu. Jucătorii care nu sunt în joc se pot încălzi fără mingi
astfel:
  în timpul jocului în zona de încălzire;
 în cursul timpilor de odihnă și a timpilor tehnici în zona liberă situată în
spatele propriului teren de joc.
 În timpul pauzei dintre seturi jucătorii pot utiliza mingile (dar nu cele de joc)
pentru încălzire în zona lor liberă.

Echipament
Echipamentul jucătorului se compune dintr-un tricou, un șort, șosete și pantofi de
sport. Culoarea și designul tricourilor, șorturilor și șosetelor întregii echipe trebuie
să fie uniforme (cu exceptia Libero-ului). Echipamentul trebuie să fie curat.
Pantofii trebuie să fie fără tocuri, ușori și flexibili, cu tălpi din cauciuc sau din
piele.
Pentru competițiile de seniori mondiale și oficiale ale FIVB, este interzisă
utilizarea pantofilor de sport cu tălpi care lasă urme negre pe podea. Tricourile și
șorturile vor fi conform standardelor omologate ale FIVB.
Tricourile jucătorilor trebuie să fie numerotate de la 1 până la 18.
Numerele trebuie plasate pe tricou în centrul pieptului și al spatelui. Culoarea și
strălucirea numerelor trebuie să fie în contrast net cu cele ale tricourilor .
Numerele trebuie să măsoare cel puțin 15 cm în înălțime pe piept și 20 cm pe
spate. Lățimea benzii care formează cifra trebuie să fie de cel puțin 2 cm.
Pentru competițiile mondiale și oficiale ale FIVB, numerele jucătorilor trebuie să
fie înscrise și pe piciorul drept al șortului. Numerele trebuie să aibă o înălțime
cuprinsă între 4 și 6 cm, iar lățimea benzii care formează cifra trebuie să fie de
minimum 1 cm.
Căpitanul echipei este identificat grație unei barete de 8 x 2 cm, plasată pe tricou
sub numărul de pe piept.
Este interzisă purtarea de echipament care nu are numere regulamentare sau de
culoare diferită de cea a altor jucători (cu excepția Libero-ului).

Schimbări de echipament
Primul arbitru poate să autorizeze unul sau mai mulți jucători:
 să joace desculț(i) (la competițiile mondiale și oficiale ale FIVB este interzis
ca sportivii să joace desculți);
 să-și schimbe între seturi sau după înlocuire tricourile umezite sau
deteriorate cu condiția ca noile tricouri să aibă aceleași culori, model și
numere;
  să joace în treninguri pe timp rece, cu condiția ca acestea să aibă aceeași
culoare și același model pentru toată echipa (cu excepția Libero-ului) și să
fie numerotate conform Regulii.

Obiecte interzise
Este interzis să fie purtate obiecte care pot să provoace accidentări sau să ofere un
avantaj artificial jucătorului.
Jucătorii pot să poarte ochelari sau lentile de contact pe propria răspundere.

Liderii echipelor
Căpitanul echipei și antrenorul poartă împreună răspunderea pentru conduita și
disciplina tuturor membrilor echipei lor.
Libero-ul nu poate exercita funcția de căpitan al echipei.

Căpitanul
Înaintea meciului, căpitanul echipei semnează foaia de arbitraj și reprezintă echipa
la tragerea la sorți.
În timpul meciului, căpitanul echipei acționează în calitate de căpitan în joc atât
timp cât el se află pe teren. Când căpitanul echipei nu se află pe teren, antrenorul
sau căpitanul însuși trebuie să desemneze un alt jucător din teren (cu exceptia
Libero-ului) care va prelua funcția de căpitan în joc. Acest căpitan în joc își
păstrează responsabilitățile până când este înlocuit, căpitanul echipei revine pe
teren sau setul se încheie.
Căpitanul în joc este singurul autorizat să se adreseze arbitrilor. Poate face acest
lucru numai când mingea este afară din joc, pentru:
 a cere o explicație privind aplicarea sau interpretarea regulilor și, de
asemenea, pentru a face cunoscute cererile sau întrebările coechipierilor. În
cazul în care explicația arbitrului principal nu îl satisface, căpitanul în joc
trebuie imediat să-și exprime dezacordul. Astfel, căpitanul își poate rezerva
dreptul să înregistreze la sfârșitul meciului o reclamație oficială pe foaia de
arbitaj;
 a cere:
o autorizarea schimbării unor părți sau a întregului echipament,
o permisiunea să se verifice poziția echipelor;
o controlul suprafeței de joc, fileului, mingilor etc.;
 a cere timpi de odihnă și înlocuiri de jucători.
La sfârșitul meciului, căpitanul de echipă:
 mulțumește arbitrilor și semnează foaia de arbitraj pentru a confirma
rezultatul;
 dacă el (sau căpitanul în joc care l-a înlocuit) și-a exprimat în prealabil un
dezacord față de decizia primului arbitru, acel dezacord poate fi reconfirmat
și înregistrat la sfârșitul meciului pe foaia de arbitraj ca o reclamație oficială
cu privire la aplicarea sau interpretarea de către arbitri a regulilor de joc.

Antrenorul
 El decide formațiile de start, solicită înlocuirile și timpii de odihnă pentru a da
instrucțiuni. În timpul exercitării acestor atribuții, interlocutorul său oficial este al
doilea arbitru. Înaintea meciului, antrenorul înscrie sau verifică numele jucătorilor
săi și numerele acestora înregistrate pe foaia de arbitraj și apoi o semnează.
În timpul meciului, antrenorul:
 înaintea fiecărui set, remite scorerului sau celui de-al doilea arbitru fișa cu
poziția inițială completată corect și semnată;
 stă pe banca pentru rezerve, cel mai aproape de scorer, dar își poate părăsi
pentru un timp poziția;
 antrenorul, ca de altfel toți ceilalți membri ai echipei, poate da indicații
jucătorilor din teren. Antrenorului i se permite să stea în picioare sau să se
deplaseze în interiorul zonei libere din fața băncii pentru rezerve a echipei
sale, de la prelungirea liniei de atac până în zona de încălzire, fără a deranja
sau întârzia jocul.

Antrenorul secund
Antrenorul secund stă pe banca pentru rezerve a echipei, dar nu are drept de
intervenție în joc.
În cazul când antrenorul trebuie să-și părăsească echipa, antrenorul secund poate,
la cererea căpitanului în joc și cu autorizarea primului arbitru, să își asume
atribuțiile antrenorului.
 Punctarea
O echipa câștigă un punct:
 dacă reușește să facă mingea să cadă în terenul advers, pe tușă sau înăuntrul
terenului
 dacă echipa adversă comite o greșeală;
 dacă echipa adversă este sancționată cu penalizare.
Greșeală
O echipă comite o greșeală de joc dacă execută o acțiune contrară regulilor de joc.
Arbitrii judecă greșelile și determină penalizările conform prezentelor reguli:
 dacă două sau mai multe greșeli sunt comise succesiv, numai prima dintre
ele este luată în calcul.
 dacă două sau mai multe greșeli sunt comise simultan de adversari, este
socotită DUBLĂ GREȘEALĂ și faza de joc este rejucată.
Consecințele câștigării unei faze de joc
Faza de joc începe în momentul loviturii de serviciu și se termină când mingea este
afară din joc.
Dacă echipa la serviciu câștigă faza de joc, ea câștigă un punct și va servi în
continuare. Dacă echipa la primire câștigă faza de joc, ea câștigă un punct și
dreptul de a servi.
Pentru a câștiga un set
Un set (cu excepția celui decisiv - al 5-lea) este câștigat de echipa care obține
prima 25 puncte cu un avans minim de două puncte față de cealaltă echipă. În caz
de egalitate la scorul de 24 - 24, jocul continuă până când este realizată o diferență
de două puncte (26 - 24, 37-35, …)
Meciul este câștigat de echipa care obține trei seturi
În cazul unei egalități la seturi de 2 - 2, setul decisiv (al 5 - lea) este jucat până la
punctul 15, cu o diferență minimă de două puncte între cele două echipe.
 Cuprins
 Voleiul - un sport competitiv
 Rolul arbitrului
 Structura
 Mingi
 Componența echipelor
 Locul participanților
 Echipament
 Schimbări de echipament
 Obiecte interzise
 Liderii echipelor
 Căpitanul
 Antrenorul
 Antrenorul second
 Punctarea

Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Volei