n-a fost niciodată doar o cafea

era mai întâi mişcarea aproape imperceptibilă a pleoapelor tale

ca şi cum ai muta un fluture trist de pe o floare pe alta
sau ca şi cum ai încerca să săruţi un fulg

ibric apă brichetă foc

aragaz-nu-tocmai-curat
două-căni tavă
mâţă-cu-tabieturi

era somnul nerisipit care ne alinta cu aroma lui caldă

îl uram şi-l iubeam pentru că aveam şi n-aveam destul din tine şi tu

nu bănuiai nimic

niciodată n-ai bănuit nimic

aşa cum n-a fost niciodată doar o cafea
în întunericul camerei de la etajul trei blocul turn
unde te mai trezeşti uneori
lângă mine