şi totuşi mâinile tale frumoase nu-s

lămureşte-mă
m-a rugat într-o zi micul prinţ
dezmierdând cu gingăşie şi spaimă petalele trandafirului

dacă toate secundele ar fi la fel

şi dacă toţi oamenii şi toate animalele şi toate lucrurile ar fi la fel
şi dacă nimeni şi nimic n-ar muri vreodată
cum ai mai recunoaşte dragostea

şi dacă n-ai recunoaşte-o

cum ai putea înţelege de ce simţi uneori că nu eşti întreg
de parcă ţi-ar fi ciopârţit cineva în somn mâinile
ceea ce de bună seamă că-i o prostie pentru că dimineaţa
le vezi pe amândouă la locul lor
şi totuşi nu-s
cum îţi explici că le vezi şi totuşi mâinile tale frumoase nu-s

şi mă privea cu atâta seriozitate

spunând acestea...

A.D., 29 ianuarie 2020