Medicina de laborator

Anatolie Vișnevschi, dr.hab., șt.med.,

profesor universitar
Șef catedra de Medicină de laborator
Medicina de laborator – este o disciplină medico-
ştiinţifică, care :
 studiază interdependenţa între starea
fiziologică (patologică) a organismului şi
modificările din compoziţia celulară şi
lichidelor biologice;
 elaborează metode de investigare a
componenţei celulare, ţesuturilor şi
lichidelor biologice;
Scopul disciplinei:
 Fortificarea cunostințelor studenților facultatea
Medicină referitor la cunoasterea interdependenței
modificărilor homeostaziei organismului și starea de
sănatate sau boală.

 Pentru însușirea modulului Medicină de laborator sunt

necesare cunoștințe temeinice în: Biologie moleculară
și genetică, Biochimie clinică, Histologie, Fiziologie,
Fiziopatologie, Morfopatologie, fundamentele
Medicinii interne acumulate în perioada anilor
precedenți de studii.
Obiectivele generale de formare în cadrul
disciplinei Medicina de laborator
 La finalizarea studiilor universitare, studenţii
trebuie să cunoască rolul testelor de laborator
în: screening-ul patologiilor, evaluarea
riscurilor, stabilirea diagnosticului, confirmarea
diagnosticului, excluderea unor diagnostice,
prognosticul, aprecierea tratamentului
individualizat, în evaluția bolii și/sau răspunsul
la terapie.
 Laboratorului clinic este atribuit un rol
central în sistemul de sănătate, deoarece
peste 70% din toate deciziile medicale
sunt bazate pe datele de laborator
(Silverstein, 2014).
Scopul laboratorului clinic este de a oferi
medicilor si specialistilor din domeniul
sănătății informații referitor la:
 detectarea bolii sau a predispoziției față de
o anumită boală,
 confirmarea sau respingerea unui
diagnostic,
 stabilirea prognosticului;
 monitorizarea eficacității tratamentului
Diagnosticul clinic de laborator – utilizează
datele obţinute pentru :
 determinarea devierilor de la intervalul biologic de
referinta,
 determinarea diagnozei, prognozei maladiilor,
 estimarea eficacităţii tratamentului,
 efectuarea controlului asupra terapiei medicamentoase,
 profilaxia patologiilor.
Diagnosticul clinic de laborator include
mai multe direcţii :
Biochimie clinică, hematologie clinică, citologie,
imunologie, microbiologie, micologie, parazitologie,
toxicologie clinică.
 75% din toate investigaţiile clinice în prezent se
efectuează cu aplicarea metodelor de biochimie clinică,
deoarece a fost demonstrat, că la baza patogeniei
majorităţii maladiilor stau dereglări primare sau
secundare ale metabolismului.

 Metodele biochimice şi fizico-chimice sunt mult mai

diverse, iar deseori şi semnificativ mai informative decât
cele microscopice.
Obiectele de cercetare clinico-biochimică
sunt:
Lichidele biologice: sângele, lichidul
cefalorahidian, transudatele,
exudatele, urina, saliva;
Ţesuturile.
 Fluxului in laborator
Pacientul Selectarea testului Colectarea probei

Faza de preexaminare

Transportarea probei

Analize de laborator
Faza de examinare

Transmiterea raportului

Elaborarea
raportului

Interpretarea rezultatelor Postexamination Phase

 Etapele
investigatiilor de
laborator

Preanalitica Analitica Postanalitica

Etapa preanalitică:
 Selectarea şi solicitarea investigaţiilor de laborator;
 Alegerea termenilor optimali pentru efectuarea
investigaţiei;
 Pregătirea pacientului către recoltarea probei biologice;
 Recoltarea adecvată a probei biologice;
 Prelucrarea primară a probei, transportul şi păstrarea ei.
Etapa analitică:
 Prelucrarea preliminară specială a probei
biologice;

Efectuarea testului de laborator;

 Controlul calităţii investigaţiilor.

Etapa postanalitică:
 Primirea rezultatelor investigaţiei de către
medicul-clinician;
 Interpretarea rezultatelor obţinute;
 Luarea deciziei referitor la necesitatea
testărilor suplimentare;
 Prescrierea tratamentului
Cauzele de baza ale erorilor in faza pre-
analitica

 Sursele din literatura documenteaza faptul că

erorile in faza pre-analitica pot reprezenta până
la 75% din totalul erorilor de laborator
[Carraro P, Plebani M. Errors in a stat
laboratory: types and frequencies 10 years
later. Clin Chem 2017;53:1338–42.]
 Etapa preanalitică este sursa majoră de "erori" și /
sau variabile care poate afecta rezultatele testelor.

 Erorile în etapa preanalitică necesită reevaluarea

probelor sau investigații suplimentare care pot
avea impact negativ atât asupra pacientului
(colectarea repetată a probelor) cât și asupra
Sitemului sanitar prin creșterea costurilor de
spitalizare și reducerea calității de îngrijire a
pacienților (Stankovic, 2010).
Factorii ce influenţează rezultatele investigaţiilor de
laborator
Particularităţile Efort fizic şi
alimentaţiei stres emoţional

Variabile extrinseci

Fumatul, Proceduri
alcoolul, diagnostice şi
cofeina, terapeutice
drogurile (roentgenografia,
colonoscopia,
proceduri
Medicamentele fizioterapeutice)
Factorii ce influenţează rezultatele investigaţiilor de
laborator:

Variabile intrinseci

Particularităţile
individuale ale
pacientului:

vârsta rasa
sexul
Variabile în faza de PreColectare
Reguli importante în alegerea termenilor optimali
pentru efectuarea investigaţiei de laborator :
 Recoltarea probelor biologice se efectuează de
obicei între orele 7 şi 9 dimineaţa.
 Recoltarea probelor se efectuează după 8-12
ore de inaniţie (în stare bazală).
 Recoltarea probelor se efectuează înainte de
procedurile diagnostice şi terapeutice, capabile să
influenţeze rezultatele testelor.

 În cazul administrării medicamentelor este necesar de

a lua în consideraţie posibilele efecte ale preparatului
asupra parametrului testat şi de a alege perioada de
timp când aceste efecte sunt minime.

 Obligatoriu se indică timpul exact de recoltare a

probei în documentele corespunzătoare.
Efortul fizic:
 Este urmat de creșterea nivelului de acizi
grași, și lactat cu până la 300%.
 Efortul fizic poate crește creatin
phosphokinase (CK), aspartate
aminotransferase (AST) și lactate
dehydrogenase (LD), poate activa sitemul
de coagulare, fibrinoliză și plachetele.
Regimul alimentar

 Nivelul glucozei și a trigliceridelor - după îngerarea

alimentelor.
 Abținerea de la alimente timp de 48 poate contribui la
creșterea bilirubinei în serul sanguin.
 Abținerea de la alimente timp de 72 ore scade nivelul
glicemiei la femeile sănătoase până la 45 mg/dL (2.5
mmol/L), iar la bărbați crește nivelul de trigliceride și
acizi grași fără modificări în nivelul de colesterol.
Vegetarieni
 Scade concentrația (LDLs), (VLDLs), lipide
totale, fosfolipide, colesterol și trigliceride.
Obezitate
 Crește concentrația serică de trigliceride,
colesterol, glucoză, cortizol, insulină și
activitatea ladctat dehidrogenazei
 La bărbații cu obezitate scade concentrația
testosteronului!!!
 Influenţa alimentaţiei asupra parametrilor
biochimici sanguini:
Parametrul Tipul efectului
Produse bogate К+ Sporire
în lipide Trigliceride
Fosfataza alcalină
Produse bogate în Acid uric Sporire
proteine şi purine Ureea
(carnea)
 Influenţa alimentaţiei asupra
parametrilor biochimici sanguini :
Parametrul Tipul efectului
Produse bogate Colesterol Scădere
în acizi graşi
nesăturaţi
Produse bogate Acid 5-oxi- Sporire
în serotonină indolilacetic
(banane,
tomate, etc.)
 Influenţa alimentaţiei asupra parametrilor
biochimici sanguini :
Parametrul Tipul efectului
Produse bogate Bilirubina Sporire
în pigmenţi
(rodii,
portocale)
Cofeina Glucoza Sporire
Acizi graşi liberi
 Influenţa asupra parametrilor biochimici
sanguini:
Parametrul Tipul efectului
Alcool Lactat Sporire
Acid uric
Trigliceride
γ-glutamiltransferaza
Glutamatdehidrogenaza
Transaminazele
Morfina α-amilaza Sporire
Lipaza
 Influenţa duratei de aplicare a garoului la
venepuncţie asupra rezultatelor testelor de laborator
CO2

Parametrul Durata aplicării garoului, min.

0-1 2 4 6
Calciu, mmol/l 2,38 2,45 2,52 2,58
Proteina totală, g/l 72 74 77 80
Albumina, g/l 39 40 42 43
Medicamente ce interferează indicii de laborator

Parametrul Medicamentul Tipul efectului

α-amilaza Preparate colinergice Sporire

Bilirubina fenobarbital Scădere

Calciu Contraceptive Sporire

hormonale
Androgeni

Corticosteroizi Scădere
Medicamente ce interferează indicii de laborator

Parametrul Medicamentul Tipul efectului

Colesterol ACTH Sporire

Heparina
Tiroxina Scădere
Creatinkinaza Dexametazona Sporire
Digoxina
Fenobarbital

Creatinina Antibiotice Sporire

Medicamente ce interferează indicii de laborator

Parametrul Medicamentul Tipul efectului

Glucoza Furosemid Sporire
ACTH
Adrenalina
Proteina totală Corticosteroizi Sporire
Steroizii anabolici
АLАТ Ampicilana Sporire
Gentamicina
АSАТ Oxacilina
Opiaţii
Vârsta

 La nou-nascuți predomină Hb F, la adulți Hb A.

 Concentrația bilirubinei crește după naștere, nivelul
maxim se apreciază la a 5-a zi după naștere. În cadrul
bolii hemolitice concentrația bilirubine continue să
crească dupa ziua a 5-a.
 La copii- nivel mai scăzut al glicemiei, ca rezultat al
rezervelor mici de glicogen.
 Odată cu creșterea și dezvoltarea musculară crește
nivelul creatininei și activitatea alkalin fosfataze.
 Creșterea nivelului de colesterol- la femei in
perioada postmenopauză (scad estrogenii).
 Persoanele în etate secretă mai putin hormoni
tiroidieni, parathormon, aldosteron și cortizol.
 După vârsta de 50 ani scade secreția de
testosteron la bărbați, iar la femei crește
secreția gonadotropinelor în special hormonul
foliculo- stimulant.
Sexul
 După perioada de pubertate bărbații
prezintă un nivel mai crescut al alkalin
fosfatazei, creatin kinazei și aldolazei
comparativ cu femeile.
 Femeile au nivel mai scăzut al
magneziului, albuminei, calciului, fier
plasmatic și feritină.
 Parametrii sanguini, nivelul cărora variază esenţial în
dependenţă de fazele ciclului menstrual :

Hormonul foliculostimulant
Hormonul luteinizant

aldosteronul

Sporesc înainte de ovulaţie

Parametrii sanguini, nivelul cărora variază esenţial în
dependenţă de fazele ciclului menstrual :

Estrogenii Progesteron
Fumatul
 Fumătorii au nivelul crescut de carboxihemoglobină în
sânge, catecolamine și cortizol. Modificările hormonale
respective rezultă în scăderea numărului de eozinofile, iar
neutrofilele, monocitele și acizii grasi în sânge cresc.
 Efectul fumatului cronic se manifestă prin creșterea
concentrației hemoglobinei, conținutului de eritrocite și
leucocite. La fumători se apreciază un nivel mai crescut de
lactat, insulină, epinefrină și somatotropină.
 Fumatul afectează și răspunsul imun al organismului-
scade nivelul IgA, IgG, și IgM și crește nivelul IgE.
 Scade atât cantitatea cât și motilitatea spermatozoizilor,
crește numarul spermatozoizilor morfologic anormali.
Stadiul postanalitic și deciziile medicale
 Fiecare dată când laboratorul clinic obține un
rezultat, valoarea acestuia trebuie supusă unui
proces de evaluare postanalitic în două etape.
Rezultatul trebuie să fie evaluat pentru
corectitudinea analitică și semnificația clinică.
Laboratorul, este responsabil pentru
determinarea corectitudinii analitice, echipa
clinica este responsabilă pentru evaluarea
clinică a rezultatelor.
 Rezultatul este compararea valorii obținute
față de un interval de referință.
Interval de referință
 Compararea rezultatului de laborator cu o valoare de
referință este unul dintre cele mai importante aspecte
în procesul de luare a deciziilor medicale.
 Intervalul de referință de obicei este definit ca
intervalul de valori în care se includ 95% din
persoane sănătoase iar corolarul acestei definiții
este că 2,5% din persoanele sănătoase vor avea
rezultate de laborator sub valorile de referință, și
2,5% din persoanele sănătoase vor avea rezultatele
de laborator peste valorile de referință.
 Unele intervale de referință au fost
definite de către organizațiile
profesionale, fără utilizerea Regulei
95%. Asociațiile Americane și
Europene de cardiologie menționează
că "o valoare crescută pentru troponină ar
trebui să fie definită ca valoarea care
depășește 99% valoarea din grupul
control de referință” (Alpert, 2000).
 Determinarea intervalelor de referință de
referință
 Deoarece mulți factori pot interfera rezultatele
investigațiilor, laboratoarele sunt încurajați să
efectueze propriile studii pentru a stabili intervalele de
referință pentru analiții care se raportează; de obicei
prin testarea cel puțin 120 de probe de la persoane
sănătoase.
 Dacă acest lucru este nu este posibil, laboratorul
poate utiliza intervalele de referință elaborate de alte
laboratoare (aceeași metodă, tehnică, reagenți) sau
intervalul de referință indicat de producător (CLSI,
2008).
 PRINCIPII FUNDAMENTALE ÎN
INTERPRETAREA REZULTATELOR DE LABORATOR
1. Nu vă bazați niciodată pe o singură valoare
care nu se include în intervalul de referință
pentru a stabili un diagnostic.
 Este vital să se stabilească o tendință în valori.
O valoare unică de sodiu de 130 mEq/l, de
exemplu, nu indică neapărat hiponatremie.
Această valoare unică anormală pot fi falsă și
poate reflecta factori cum ar fi tehnica de
flebotomie necorespunzătoare, variabilitate de
laborator, etc .
2. Regula lui Osler. Mai ales în cazul în care
pacientul este mai tânăr de 60 de ani, încercați
să atribuiți toate rezultate anormale de
laborator la o singură cauză.
Numai în cazul în care nu există niciun mod
posibil de a corela toate rezultate anormale cu
in singur diagnostic se caută mai multe cauze
ale acestor fenomene.
 Parametrii care definesc un test diagnostic.
 Sensibilitatea – capacitatea unui test de a furniza un
raspuns pozitiv la persoanele bolnave. Sensibilitatea unui
test este puterea acestuia de a descoperi boala; cu cât testul
este mai sensibil, riscul este mai mic să scape bolnavi
nedepistați.
 Specificitatea – capacitatea unui test de a furniza un
răspuns negativ la o persoana sănătoasă.