REGULAMENT CU PRIVIRE LA REGLEMENTAREA SISTEMULUI CLERICAL,

BISERICESC ŞI ŞCOLAR DIN BUCOVINA

Declaraţie a fondului religios.

Sub titlul de fond religios este cuprinsă întreaga avere destinată pentru menţinerea
corespunzătoare a religiei.
Această avere a fondului religios este compusă din bani numerar sau din realităţi, în
această categorie aparţinând toate bunurile mănăstireşti şi spirituale mobile şi imobile.
Veniturile acestora se scurg într-o casă religioasă destinată pentru aceasta, şi vor fi
folosite întotdeauna după scăzământul (deducerea/rabatul) măsurat al întreţinerii
personalului clerical, al şcolilor şi doar pentru binele adevărat al clerului, religiei şi al
umanităţii.
Guvernatorul, cel ce poartă asupră-şi grija pentru binele comun, este patronul fondului
religios, iar administraţia, integritatea şi folosinţa acestuia se găseşte în grija clericilor şi
(grija) pentru sistemul şcolar, consacrat acestora, depinde direct de hotărârile lui.
Aranjamentele necesare pentru alimentarea fondului religios au fost deja decise de către
Majestatea sa prin deschiderea unei casierii religioase şi numirea de administratori
guvernamentali.
Chestiunile acestui fond religios sunt prin excelenţă afaceri officioase şi privilegiile sale
sunt reprezentate de funcţionarii guvernamentali, prin urmare toate documentele,
obligaţiunile, scrisorile, şi orice alte scrieri, care servesc spre a dovedi întrebuinţările
juridice sau de altă natură, şi care pot avea o legătură cu afacerile fondului religios, ale
supravegherii publice şi, respectiv, oficiului de stat căreia îi revin, sunt de reţinut în
casieria religioasă.

Necesitatea unei poliţii religioase şi a unei educaţii îmbunătăţite.

Pentru menţinerea religiei, disciplina clerului devine un element esenţial al poliţiei
religioase, şi pentru aceasta s-a rânduit în Bucovina, consistoriul organizat sub
preşedinţia domnului episcop diecezan.
Pentru succesul educaţiei este între altele neapărată nevoie de crearea de şcoli bine dotate,
fapt pentru care s-au construit în Bucovina temporar două şcoli normale pentru limba

1
germană şi moldoveană, şi s-a hotarât să fie înfiinţate încă alte şase şcoli districtuale şi
naţionale pentru limba moldoveană.

Disciplina clerului.
Prin disciplina clerului se înţelege o dispoziţie prin care clerul să fie pregătit pentru a fi
învăţători demni ai îndatoririlor religioase, şi care prin stăpânirea scopului vocaţiei lor, să
poată fi prezentaţi poporului ca model de moralitate.
Necesitatea educaţiei clerului.
Capacitatea clerului de a-i învăţa pe tovarăşii lor de credinţă cu privire la îndatoririle
religioase presupune statutarea propriei lor educaţii ca obiect al grijii publice, deoarece
nimic nu-i dă religiei mai multă strălucire, conferindu-i învăţătorilor ei o mai mare
greutate, ca atunci când schimbarea exterioară a acelora care stau la altar se bazează pe o
mărturie interioară ce coincide cu faptele clerului, susţinând învăţătura pe care ei o
transmit poporului cu gura, pe când nimic nu discreditează atât de mult clerul slăbindu-i
instrucţiunile, ca şi contradicţiile cuvintelor şi faptei.

Împărţirea clerului în preoţie de mir şi monahală.

Clerul districtului bucovinean se împarte în cler de mir şi cler monahal, primii fiind
cunoscuţi sub numele de popi, cler de mir, iar cei de-al doilea sub numele de călugări,
monahi.
Popii se împart în protopopi sau protopresbiteri sau decani.

Capitolul întâi.
Despre popi, sau preoţi de mir.
§ 1. Preoţii de mir merită o atenţie specială din partea legislaţiei, deoarece prin
învăţăturile lor în adevărurile şi obligaţiile religiei, şi prin acţiunile lor, care trebuie să
corespundă demnităţii religiei şi poziţiei lor, trebuie să formeze modul de gândire şi
obiceiurile parohienilor încredinţaţi lor spre păstorire.
§ 2. În momentul de faţă nu este prielnică desfiinţarea preoţimii de mir existente deja în
Bucovina, care prezintă anumite deficite ale caracteristicilor necesare; de aceea pârghiile
de trebuinţă ce vor fi folosite pentru toate viitoarelor mijloace de a avea o preoţime de

2
mir bine calificată, pentru cea existentă acum, pot fi folosite doar intenţional din dorinţa
de a obţine o îmbunătăţire a situaţiei lor actuale.

Mijloace de îmbunătăţire şi statutare a disciplinei preoţimii de mir.

§ 3. Îmbunătăţirea şi statutarea bunei formări a preoţimii de mir se realizează printr-o
întreţinere asigurată corespunzătoare stării lor, printr-o regulă, faţă de ceea ce au de
observat cu privire la conduita exterioară, la instrucţiunea şi acţiunile ministeriale, prin
îndepărtarea a tot ceea ce nu corespunde vocaţiei şi demnităţii statutului lor şi sfinţeniei
religiei, şi prin stabilirea clară a calităţilor necesare viitorilor clerici de mir.

Reglementarea numărului şi a cuantumului întreţinerii pentru duhovnicii sau popii

sistematizaţi.
§ 4. Atenţiei precupării publice nu-i poate scăpa starea actuală a preoţimii de mir
bucovinene; căsătoriţi, aceştia trebuiau să se îngrijească de familiile lor, bisericile
parohiale respective sunt aproape în totalitate lipsite de fundaţii stabile, venitul de până
acum al preoţilor a fost samavalonic şi deficient, prima lor grijă trebuia să fie asftel
întreţinerea familiei şi acoperirea nevoilor zilnice; prin urmare, ocupaţia lor principală
este agricultura alături de alte moduri de câştig necorespunzătoare demnităţii lor care-i
confereau mai mult imaginea unui ţăran, decât al unui duhovnic, astfel încât îl denigrau în
faţa poporului făcându-i prin urmare incapabili de îndeplinirea sarcinilor lor.
§ 5. Pentru o îngrijirea corespunzătoare statutului păstor de suflete este necesară o
limitare a numărului lor mare în funcţie de necesităţile populaţiei şi suspendarea din
mediul rural al celor angajaţi în număr excedent şi al deloc folositorilor diaconi, de aceea
de acum se instituie ca normativ că:
a) dacă într-o enorie cifra caselor nu depăşeşte 150, atunci poate activa doar un singur
popă,
b) dacă într-o enorie cifra caselor nu trece de 250, atunci pot activa doar doi popi,
c) acolo unde însă se înregistrează mai mult de 250 de case, atunci trebuie să fie angajaţi
regulamentar trei popi,
d) dimpotrivă, acolo unde circumstanţe speciale o cer, şi cauze pentru o clasificarea mai
mică a caselor decât cea stabilită anterior o impun în mod absolut, pentru o mai mare

3
prevedere decât cea existentă, este necesară permisiunea noastră, adică aceea referitor la
depăşirea cifrei de unul, doi şi respectiv trei popi activi,
e) în ceea ce priveşte cele două oraşe Cernăuţi şi Suceava, districtul Câmpulung
Moldovenesc şi localitatea Bojana, în primele două oraşe şi în Câmpulung trebuie
prevăzuţi patru preoţi de mir iar în Bojana trei.
§ 6. Pentru ca reducerea numărului de preoţi să nu pricinuiască o întrerupere a instrucţiei
şcolare, a slujbei şi a mântuirii sufletelor; prin urmare, conform circumstanţelor locale a
fiecărei localităţi, preoţii trebuind să fie prezenţi în cadrul orelor învăţământului primar,
la slujbele religioase şi la asistenţa muribunzilor, această reglementare directiv instituită
conţine prevederi privind problemele survenite; în acelaşi timp, însă, şi ţinând seama de
circumstanţele locale care pretind mai mulţi clerici, măsurarea circumscripţiilor parohiale
după modul solicitării realizate de către administraţie şi a domnului episcop care a
înregistrat cererea privind tipul, precum prevede legitimaţia A. a se întreprinde, şi
dispune, în continuare, împărţirea tuturor parohiilor bucovinene în şase protopopiate sau
circumscripţii-decanate, şi anume:
Cernăuţi
Ceremuş
Nistru
Berhomeţ
Vicovu şi
Suceava
şi că protopopii existenţi să fie incluşi sub cifra sistematizată a popilor activi, şi aşa să fie
trataţi la organizarea prezentă, deoarece protopopii pe lângă îndatoririle lor parohiale au
şi alte sarcini de îndeplinit; de a se deplasa în zona unde se găsesc mai mulţi preoţi, prin
urmare dacă un protopop este împiedicat datorită îndatoririlor sale duhovniceşti în
celelalte preocupări ale sale, preoţii să îl poată reprezenta dacă voieşte.

Lit. A.
Recapitulare sumară

Numărul de Clericii sunt

4
Nr. Denumirea Parohii Familii Parohie Filii Activi excedentar Bătrâni şi
protopo- i neputincio
piatelor şi
Biserici
1 Cernăuţi 31 5554 36 3 52 7 3
2 Ceremuş 34 4671 37 8 44 23 6
3 Nistru 24 3713 25 6 32 12 8
4 Berhomeţ 29 3135 30 5 33 1 2
5 Vicovu 37 5524 40 7 54 3 5
împreună cu
Câmpulung
rusesc.
6 Suceava 31 4648 39 9 44 3 12
împreună cu
Câmpulung
moldovenesc.

Summa 186 27245 207 38 259 49 36

Summarum1

§ 7. Conform conţinutului tabelului de mai sus, rămân împreună cu protopopii pe locul

celor 448 de preoţi mireni amintiţi mai înainte, cei 259 de popi activi, cei 49 excedentari
şi cei 36 bătrâni şi neputincioşi; dacă însă, într-o zonă sau o localitate unde acum nu
poate fi angajat nici un preot regulamentar, populaţia susţine că ar avea nevoie de unul
sau doi preoţi, atunci trebuie să se primească o aprobare atât de la domnul episcop, cât şi
de la oficiul de stat al consiliului de război.
§ 8. Preoţii instalaţi într-un număr excedentar rămân, în ceea ce priveşte statutul personal,
pe o proprietate de o jumătate de sesie de 22 jugăre, iar pentru creşterea animalelor sunt
scutiţi de orice fel de contribuţie; de asemenea, au dreptul ca, din ziua declarării statutului

1
Prin cel de-al doilea plan de regularizare din 23 decembrie 1843 a fost

5
lor de excedentari şi până la intrarea lor în cadrul statutului sistematizat, sunt îndreptăţiţi
la toate felurile de câştiguri cetăţeneşti, bucurându-se totodată de scutirea de serviciul
militar şi, de câte ori se eliberează parohiile, au dreptul să şi le rezerve, din moment ce
până după reangajarea lor nu este îngăduită hirotonia de noi preoţi.
Dacă unul dintre acei excedentari va găsi o asemenea parohie iar după alegerea sa de
către domnul episcop va refuza fără motive justificate să o primească, atunci după o
perioadă de patru săptămâni, ce se va socoti începând cu acea zi în care a primit decizia
domnului episcop şi a luat cunoştinţă de acordarea parohiei, nu va da curs hotărârii, nu
numai că va pierde orice altă şansă de a primi o astfel de angajare, ci va cădea imediat în
statutul de contribuabil ca şi al celorlalţi locuitori ai ţării. În această perioadă în care au
statutul de excedentari sunt, de asemenea, scutiţi şi de pedeapsa cuvenită; în toate
celelalte situaţii să se dovedească însă ascultători atunci când consistoriul îi va insărcina
cu o ascultare anume, considerându-i buni şi necesari în acest scop.
§ 9. Popii bătrâni şi neputincioşi se pot bucura de aceleaşi libertăţi precum cei
excedentari; prin urmare, în mod special şi de posibilitatea câştigurilor cetăţeneşti pentru
care mai deţin încă posibilităţi fizice, până când vor trece la cele veşnice sau vor dobândi
o altă sursă de întreţinere; de asemenea, atâta timp cât le va permite vârsta şi bătrâneţea,
nu vor fi deposedaţi nici de dreptul de a putea accepta preluarea unei parohii sau a unui
alt oficiu, şi nici de libertăţile mai sus amintite; în ceea ce priveşte însă jurisdicţia lor
bisericească, sunt şi rămân subordonaţi consistoriului.
§ 10. Diaconii activi în momentul de faţă în mediul rural, deoarece nu contribuie nici la
activitatea pastorală, nici nu au un rol esenţial în privinţa cultului, şi întrucât existenţa lor
de până acum a fost nu numai de prisos, ci şi împovărătoare, de acum înainte vor fi întru
totul abrogaţi, urmând ca, în măsura în care este posibil, să fie folosiţi împreună cu popii
excedentari şi bătrâni ca dascăli şi paraclisieri sau ca şi cântăreţi şi crâsnici la slujbele
religioase.
§ 11. De îndată ce diaconii folosiţi ca dascăli şi paraclisieri sau popii excedentari şi
bătrâni veniţi din altă parte în parohii, sau dacă bunăoară numărul lor nu ajunge pentru
aceste lucrări şi cu timpul dispar de tot, atunci trebuie aleşi de către părinţii bisericii, pe
aceste posturi necesare de lângă preoţi, cântăreţi şi crâsnici sau dascăli şi paraclisieri
dintre oamenii locului, fiind astfel instalaţi cei ce sunt cunoscuţi pentru buna lor purtare,

6
şi care pe parcursul timpului în care deţin asemenea însărcinări rămân scutiţi de
impunerile lor personale faţă de stat.
§ 12. Diaconii scoşi din funţie rămân în virtutea demnităţii lor scutiţi doar de impunerile
personale faţă de stat şi sunt supuşi tuturor sarcinilor cetăţeneşti.
§ 13. În ceea ce priveşte impozitele băneşti privind persoana, bunurile şi proprietăţile
diaconilor, aceştia trebuie să fie trataţi ca şi laicii.
§ 14. În oricare caz în care li se prevăd sarcini, sunt datori, sub ameninţarea pierderii
scutirii care li s-a acordat, de a rămâne sub ascultarea faţă de consistoriu.
§ 15. Datorită celor două realităţi existente, anume că la data de faţă nu se află la
dispoziţie nici un fond rezonabil care să le poată oferi clericilor un salariu în numerar şi
nici nu-şi pot asigura existenţa conform realităţilor locale fără producţia câmpului,
fiecărui popă activ trebuie să-i fie atribuită o întreagă sesie de pământ în mărimea a 44 de
jugăre, având în vedere respectul pe care îl datorează persoanei lor şi a rudelor, care
realizează împreună cu ei o singură gospodărie; de asemenea, luând în considerare şi
toate lucrurile lor mobile, clericii sunt scutiţi de la prestarea contribuţiei şi de toate
celelalte datorii şi sarcini, oricum s-ar numi acestea.
§ 16. Pentru fiecare casă ce stă sub duhovniceasca sa purtare de grijă, fiecare preot are de
plătit domnului episcop diecezan anual 3 coroane, şi protopopului său de asemenea anual
feldără de grâu curat sau 3 feldere de cucuruz, ori în loc de acestea 1 fl (florin) 30
coroane în bani numerar, iar preotul respectiv are întotdeauna libertatea de alegere dacă
doreşte să-i plătească protopopului în bani lichizi, grâu sau cucuruz.
§ 17. Dacă un preot deţine mai multe proprietăţi funciare prin achiziţionare, decât
cuprinde sesia sa scutită de taxe, care oricum nu este permisă fără aprobarea specială a
consiliului curţii de război, deoarece clerul nu ar trebui să se sustragă de la vocaţia sa prin
amestecul în economia rurală, sau dacă fiul unui preot activ conduce o afacere separată,
atunci trebuie ca preotul cu aceste proprietăţi mărite, precum şi fiul preotului activ care
locuieşte separat, să plătească din ale sale la fel ca şi ceilalţi laici datoriile
guvernamentale şi provinciale.
§ 18. Pentru a le uşura preoţilor munca agricolă a întreţinerii sesiei ce li s-a acordat, dar
mai ales pentru a-i menţine în starea necesară de a le oferi parohienilor lor asistenţa
corespunzătoare şi pentru a-şi putea trăii cu cât mai puţină risipire vocaţia, să le fie

7
prestată de către fiecare casă aflată sub păstorirea lor, timp de două zile pe an, cărăuşie
sau muncă fizică fără remunerare, până când circumstanţele introducerii unui salariu în
bani lichizi o vor permite.
§ 19. Pentru ca fiecare om să ştie ce este dator a-i plăti preotului său, dar şi preoţii să fie
conştienţi de prestigiul ce li se cuvine, a fost fixat regulamentul stolar B. de care trebuie
să se ţină cont la strângerea contribuţiilor şi care, tipărit fiind trebuie astfel să fie afişat nu
numai peste tot la uşile bisericilor, ci şi să fie păstrat în custodie de autorităţile funciare
respective.

Lit. B.
Regulement stolar pentru clerul neunit din Bucovina

fl. kr.
Taxele pastorale se împart în acelea care sunt în legătură cu acele
funcţii spirituale de care aparţine fiecare dintre acei ce se supun
Bisericii greceşti neunite şi trebuie să-i plătească preotului cuvenitele
dări, precum şi acelor funcţii ce pretind sau nu respectarea acelora care
stau la cheremul lor.

§ 1. Taxe pastorale pe care trebuie să le plătească fiecare sunt:

Pentru cununia fără diferenţiere: fie că este prima, a doua sau
a treia nuntă, fie un văduv sau un jun. 1 8
Pentru înmormântarea unui copil între 1 şi 7 ani, inclusiv a
apei sfinţite:
În clasa întâi, dacă tatăl acestuia deţine o sesie întreagă sau ¾
de 44 respectiv 33 de zile de muncă 1 12
În clasa a doua cu o sesie de ½ de 22 de zile de muncă - 36
În clasa a treia cu o sesie de ¼ sau 11 zile de muncă - 17
Înmormântarea celor trecuţi de 7 ani fără diferenţiere între
genuri după cele arătate mai sus
1-a clasă 5 -

8
 2-a clasă 2 30
3-a clasă - 48
La contribuţia parohială anuală să plătească fiecare casă după
cele evidenţiate mai sus la 1-a clasă 1 8
2-a clasă - 34
3-a clasă - 17
Pentru un certificat de botez, de cununie sau de deces
preotului trebuie plătit fără diferenţiere - 20
Totuşi, celor foarte săraci, preotul este dator să le elibereze
această adeverinţă gratis.
Protopopilor pentru bunele înştiinţări - 7
§2 Asemenea funcţii spirituale, la care nimeni nu este obligat să
se supună, prin urmare plătind doar acela care le cere în mod
liber, sunt
Pentru Sărbătoarea Bobotezei când se duce apa sfinţită la case - 7
Fiecare cleric în devenire, afară de preot, invitat să participe la
priveghi - 7
Cel ce doreşte să sărbătorească vreun praznic de sfânt sau
patron al familiei, în afară de zilele de sărbătoare legale, şi
nici într-o altă zi de muncă, ci duminica sau la menţionatele
zile de sărbătoare, de asemenea pentru binecuvântarea colivei
şi pâinii, numite paşti - 7
Pentru rugăciunea şi sfeştania casei unde a născut o femeie
înstărită - 17
mai puţin înstărită - 7
Pentru o liturghie - 17
Pentru o slujbă de 40 de zile, numită parastas 1 8
Pentru pomenirea anuală a registrului celor adormiţi 1 12
Pentru administrarea maslului
La înstăriţi - 17
La săraci - 9

9
 Câţi evanghelişti doreşte fiecare să lase să se citească pentru
cei răposaţi, pentru fiecare evanghelist după cum s-a prevăzut
anterior
1-a clasă 1 -
2-a clasă - 30
3-a clasă - 15
Pentru citirea întregii psaltiri 1 45
Pentru o rugăciune către Maica Domnului la sănătoşi şi
bolnavi - 7
Cel ce cere să i se facă sfeştanie în casă în fiecare duminică a
anului, plăteşte pentru un an întreg sau pentru 52 de săptămâni
în total 4 15
Însă cel ce doreşte această sfeştanie mai rar, plăteşte pentru
Un întreg sărindar de 42 de liturghii - 7
O jumătate de sărindar de 21 de liturghii 10 -
Pentru un parastas (Parusia), care se săvârşeşte la o mânăstire, 5 -
la o parohie sau la episcopul diecezan, se plăteşte:
Proprietarii latifundiari care contribuie la impozitul alodial cu
o 100 sau mai mult de 100 de guldeni 75 -
Cei ce contribuie cu o sumă între 50 şi 100 de fl. 35 -
Cei ce contribuie cu o sumă între Jene, 20 şi 50 de fl. 17 -
NOTANDUM. Proprietarii latifundiari, care sunt boieri,
masili, negustori sau profesionişti înstăriţi plătesc întotdeauna
taxele pastorale conform clasei 1. Cei ce până acum au fost
cunoscuţi sub numele de măcelari, zilieri sau răzeşi, mici
proprietari înstăriţi, plătesc împreună cu micii meseriaşi
înstăriţi taxele stolare de clasa a 2-a.
§ 20. În funcţie de cât de curând fondul religios bucovinean va dobândi venituri
îmbunătăţite, scop pentru care tocmai s-au creat instituţiile necesare, urmând ca după ce
acestea vor funcţiona, asistenţa publică va fi destinată doar pentru binele adevărat al
clerului, bunăstarea religiei, întreţinerea sistemului şcolar, precum şi îmbunătăţirea

10
statutului economic al preoţilor în limita posibilităţilor; totodată nescăpându-se din
vedere nici starea încă precară a dotării bisericilor parohiale, între timp şi oficiul de stat
preluând din fondul bunurilor camerei (aulice) cheltuielile necesare de la bisericile din
oraşele importante, prevăzându-se de asemenea că proprietarii latifundiari şi comunele pe
ale căror proprietăţi şi în comunele în care şi până acum se primea o susţinere a
construcţiei bisericilor parohiale spre folosul supuşilor lor şi a binelui spiritual al
comunităţii, vor fi în continuare sprijinite.

Îndatoririle preoţilor sau popilor privind comportamentul lor exterior, instrucţia şi

activităţile pastorale.

§ 21. Un preot este păstorul comunităţii încredinţate lui, şi după cum asistenţa publică
este preocupată să-i asigure tot ceea ce corespunde statutului său actual, şi el este de
asemenea dator să se îngrijească de parohienii lui prin propovăduirea credinţei şi a
moralei, prin slujba religioasă, prin oficierea sfintelor taine, prin dragostea creştină şi
fapte bune, iar prin exemplul purtării sale exterioare să contribuie la îndrumarea
sufletelor.
§ 22. Ei (preoţii) trebuie să-i întâmpine pe parohieni cu toată bunătatea şi blândeţea, să fie
fără ostentaţie şi mândrie, care nu stau bine la un creştin, cu atât mai puţin la o persoană
sfinţită; [...] manifestându-se prietenos, binevoitor şi cu iubire faţă de oamenii încredinţaţi
lor, pentru ca aceştia să se convingă de dragostea lor paternă şi să câştige în ei o încredere
adevărată, lucru care constituie aspectul cel mai important al oricărei învăţături, şi să
evite cu grijă orice prilej care ar putea slăbi această încredere.
§ 23. Preoţii trebuie să se familiarizeze, prin citirea asiduă a cărţilor, şi anume: a
Vechiului şi Noului Testament cu interpretările lor, precum şi să se îndeletnicească cu
operele teologice deosebite deja cunoscute, să cunoască întreaga religie în amănunt,
pentru ca mai apoi să poată transmite poporului învăţătura curată.
§ 24. În toate duminicile şi sărbătorile preoţii trebuie să catehizeze, pentru ca astfel să
poată fi convinşi că mintea poporului s-a luminat cu privire la chestiunile religioase pe o
asemenea cale care să atingă inima contribuind în acelaşi timp la împlinirea îndatoririlor
religioase.

11
§ 25. Câteodată în loc de catehizare poate fi realizată tâlcuirea evangheliei, a epistolelor
etc. înainte de împărţirea anaforei, prin urmare înaintea sfârşitului deplin al liturghiei.
§ 26. Deoarece din cauza deficienţei educaţiei nu toţi preoţii actuali din Bucovina sunt în
stare să susţină o predică serioasă, iar poporul, căruia încă îi mai lipseşte instruirea, are
oricum nevoie mai mare de tâlcuirea Sfintei Scripturi şi de Catehism; carenţa predicii
poate fi acum înlocuită cu succes, de cele două.
§ 27. În ceea ce priveşte conţinutul învăţăturii de credinţă predată atât în bisericii cât şi în
şcoli, preoţii trebuie să se folosească de catehismul aprobat la Karlowitz în anul 1774, de
către sinodul grecesc neunit, întocmit de Frăţia religioasă greco-neunită, şi să-i facă
cunoscute în special poporului, cu claritate, prin predare repetată, învăţăturile acestuia,
pentru ca toţi să se folosească de strădania lor, împlinind astfel scopul pentru care acest
catehism a fost de altfel scris şi întocmit.
§. 28. Din fragmentele catehetice trebuie alese cu precădere adevărurile de bază, care sunt
cele mai necesare pentru mântuire, ca astfel înainte de toate celelalte să fie explicate şi
aprofundate acele adevăruri care au cea mai mare influenţă asupra poporului, a
obiceiurilor sale, a modului de gândire, a acţiunilor, ca şi asupra întregii sale vieţi.
§. 29. Deoarece nu este lăsată la voia întâmplării calea pe care religia îi este insuflată
tineretului şi enoriaşului obişnuit, precum şi tot ceea ce ţine de aceasta, dacă se doreşte ca
adevările insuflate să acţioneze asupra inimii, trebuie să se ţină cont de buna lor
întocmire, fapt pentru care preotul sau catehetul trebuie să-şi propună ca preda doar puţin
de-o dată, împărţind şi structurând totul sub ochii lor, ceea ce nu înseamnă altceva decât a
acţiona treptat, explicând poporului cuvintele şi lucrurile, nemulţumindu-se nici cu o
simplă trasmitere în minte a celor predate şi nici cu răspunsurile gata formulate care se
dau direct pe moment, ci prin cercetări iscusite să se asigure că cele predate sunt şi
înţelese de către popor, aşa cum le-a conceput şi le-a înţeles el, trebuind astfel să
corecteze răspunsurile incorecte, să completeze lipsurile şi să înlocuiască cele false cu
cele adevărate.
§. 30. Preotul trebuie ca, înainte de toate, să coreleze catehizarea cu istoria religioasă a
Vechiului şi Noului Testament, cu învăţătura moralei creştine, putând face aceasta cu atât
mai uşor, cu cât catehismul nu cuprinde doar credinţa, ci şi morala creştină, după care
credincioşii trebuie să-şi orânduiască viaţa; pildele pe care învăţătorul duhovnicesc

12
doreşte să le folosească în catehizare trebuie preluate din întâmplări şi lucruri cunoscute,
iar catehizarea şi modul de învăţare trebuie să se asemene mai mult unei convorbiri decât
unei expuneri sau predici.
§. 31. Lecţia catehetică despre credinţă şi morală nu trebuie să dureze mai mult de o oră,
deoarece poporul simplu nu se poate concentra mult; aceasta trebuie să se desfăşoare într-
un mod pe care poporul să-l poată înţelege, să fie realizată pe măsura capacităţii gândirii
şi a posibilităţilor ascultătorului; catehetul sau duhovnicul trebuie să îndrepte, după
modelul Mântuitorului lumii, către inimă şi educaţia acesteia, arătându-le pretutindeni
învăţăceilor săi exemplul cel bun.
§. 32. Este foarte necesar ca duhovnicii să vorbească în lecţiile lor despre datoriile
speciale ale fiecărei stări, şi preferabil despre dragostea creştină, facerea de bine şi
exemplul cel bun, duhovnicul putând înfăptui într-o astfel de circumstanţă foarte mult
bine, convingându-şi ascultătorii de îndatoririle principale ale unui creştin, dar mai ales
că trebuie nu doar să treacă peste jignirea adusă lor de aproapele, nu numai iertându-l din
inimă, ci şi făcându-i bine; în felul acesta, el le poate prezenta ascultătorilor săi nu doar
exemplul primilor creştini, care erau atât de răbdători şi blânzi faţă de vrăjmaşii lor şi atât
de binevoitori faţă de fraţii lor, ci, punându-i fiecăruia la inimă cât de grea îi va fi
răspunderea dacă va conduce la pervertiri prin exemplele sale rele.
§. 33. Pentru a câştiga şi întări cât mai mult consideraţia şi dragostea parohienilor, preoţii
trebuie să facă tot posibilul în a-i trata pe păstoriţii încredinţaţi lor în orice ocazie cu
dragoste, vizitându-i şi îmbărbătându-i în boli şi necazuri, arătând tineretului multă
dragoste în şcoală şi la catehizare, iar pe aceia care trebuie mustraţi din pricina
fărădelegilor civile să mijlocească la autorităţi pe o astfel de cale care să-i ţină departe de
orice fel de interpretări, care ar putea crea impresia că doresc să se amestece în treburile
lumeşti.
§. 34. Construirea unei şcoli în fiecare parohie prin care învăţământul să poată fi
generalizat este, pentru Bucovina, o problemă pe cât de necesară pe atât de utilă;
momentan însă, fondul religios nu dispune de o asemenea sumă ca să poată prelua aceste
sarcini şi, având în vedere acestea, între timp, pe calea deja anunţată, s-a dispus
construirea de şoli districtuale sau naţionale. În şcolile deja existente, precum şi în cele ce
vor fi construite în viitor, preotul trebuie să le verifice copiilor cunoştinţele religioase o

13
dată pe săptămână, dovedindu-se a fi zelos în punerea la inima copiilor a adevărurilor
dumnezeieşti; preoţii au totodată datoria ca, pe lângă această verificare săptămânală din
şcoli, să îndrume tineretul, în zilele de duminică şi sărbătoare în biserici, deoarece
sporirea cunoştinţelor religioase este una dintre datoriile clerului.
§. 35. În cateheza de la biserică preoţii trebuie să-i convingă cu stăruinţă pe ascultători să-
şi lase copiii să participe la învăţământul public, acţiune în folosul căreia autorităţile
lumeşti trebuie să ia măsurile necesare.
§. 36. Deoarece datoria şi obligaţia preoţilor în şcoli se limitează doar la catehizare, în
cadrul evaluărilor şcolare săptămânale, fiecare preot trebuie să înscrie, pe scurt,
capacitatea verificată a copiilor într-un tabel după modelul celui de la litera C., pe care
apoi, la sfârşitul fiecărei luni, să-l trimită la protopopul districtului, care-l va înainta
consistoriului, acesta urmând să-l expedieze mai departe la oficiul de stat.
§. 37. Duhovnicii trebuie să le insufle parohienilor maturi că sunt datori să le arate
guvernatorilor, reprezentanţilor acestora şi înalţilor demnitari respect şi recunoştinţă,
făcând ascultare, şi convingându-i prin urmare că legile conducătorilor ţării trebuie
îndeplinite întocmai.

Lit. C.
Tabel lunar.
Despre capacităţile copiilor verificate de preoţi la şcolile normale N. în timpul
catehizării.

Numele elevului Vârsta elevului după Ziua şi anul începerii Ce a învăţat un copil
registrul de botez. catehizării. la catehism până la
sfârşitul lunii?
N. N.

§. 38. Toate dispoziţiile şi ordinele guvernamentale adresate poporului sau având

legătură cu acesta, indiferent de conţinutul lor, trebuie aduse public la cunoştinţa
poporului strâns în biserică, încă înainte de împărţirea anafurei, prin urmare înaintea

14
încheierii totale a slujbei religioase, asigurându-se că poporul are cunoştiinţa legilor şi
înlesnind în felul acesta buna şi rapida lor punere în practică.
§. 39. De fiecare dată când primesc o înştiinţare cu privire la datoriile lor, duhovnicii
trebuie nu doar să semneze cu propria mână că publicaţia le-a fost trimisă cu adevărat, ci
imediat să le înregistreze în ordine cronologică într-un registru cu inscripţia
„Regulamente şi legi guvernamentale cesaro-crăieşti in publico Ecclesiasticis”, special
desemnat pentru aceasta, pentru ca o dată cu trecerea timpului să se menţină într-o
legătură directă cu prevederile acestor ordine, iar în cazul schimbării unui duhovnic,
succesorii săi să găsească cele necesare privind exacta ducere la îndeplinire a obligaţiilor
lor; în ceea ce priveşte însă înştiinţările primite în exemplare gata tipizate, prin urmare a
regulamentelor care le vor rămâne spre păstrare, pentru uşurarea lor, acestea trebuie
înregistrate în cartea de menţiuni, cu privire la conţinutul şi obiectul lor şi prin trecerea
datei în ordine cronologică.
§. 40. De ţinuta exterioară adecvată a duhovnicilor ţine, alături de cele menţionate mai
sus, şi vestimentaţia lor, care are o influenţă asupra poporului simplu, şi trebuie să arate
onorabil, fiind realizată în conformitate cu toate prescripţiile religioase.
§. 41. Activităţile cultuale ale duhovnicilor se extind asupra administrării Sfintelor Taine
şi asupra ţinerii slujbei.
§. 42. Demnitatea şi bună-cuviinţa trebuie să însoţească şi să evidenţieze toate actele
liturgice, şi fiecare praznic religios, pentru a se asigura slujbei cinstea cuvenită şi în cele
exterioare.
§. 43. Toate cele referitoare la contractul cetăţenesc cu privire la chestiunile matrimoniale
intră în competenţa autorităţii lumeşti şi nu a celei bisericesti, aceasta din urmă având o
anume influenţă doar în măsura în care o asemenea chestiune se referă la validitatea
Stintei Taine.
§. 44. Fiecare preot este dator să ţină în parohia sa un registru de cununie, unul pentru
născuţi şi unul pentru adormiţi, fiecare dintre ele trebuind să fie realizat după prescripţiile
înaltului decret din 20 februarie 1784, în acestastă privinţă.
§. 45. Pe lângă registrele cerute mai sus, în vederea dobândirii unei cunoaşteri necesare a
persoanelor aparţinătoare parohiei, fiecare preot trebuie să deţină şi un registru personal
cu denumirea „Status animarum Parochiae N. N.”, în care trebuie să înregistreze lunar

15
 schimbările survenite la cei aflaţi sub păstorirea sa duhovnicească, notând vârsta, sexul,
modul de viaţă, primirea Sfintelor Tasine şi participarea lor la slujbă.
§. 46. Pentru ca această înştiinţare să aibă în vedere cunoaşterea corectă a adevăratei
situaţii religioase, la întocmirea acestui registru bisericesc, vizând înregistrarea
persoanelor care aparţin parohiei, preoţii trebuie să facă aceasta într-un formular conform
tabelului D. şi având ca model ultimele rubrici adăugate.
§. 47. Fiecare parohian trebuie să se spovedească cel puţin o dată pe an, dovedind
împlinirea acestei datorii religioase printr-o adeverinţă de spovedanie primită de la
duhovnicul său.
§. 48. Descrierea membrilor parohiei în modul arătat mai sus, trebuie realizată după
sistemul de numerotare al caselor, aşa cum sunt ele înşiruite, iar hârtia necesară şi
celelalte rechizite pentru întreţinerea registrelor trebuie achiziţionate de la consistoriu în
contul fondului religios şi pe baza unei chitanţe semnate de către preot şi de prim-
curatorul bisericii.

Lit. D.
Catalog. Despre toate persoanele aparţinătoare preotului N.N. şi comportamentul lor
creştin.

Nume şi Vârstă Dacă Dacă Dacă Dacă Numele Numă Anul

nume de participă este partici primeşte locului rul verificării
familie. la destul de pă la Sfintele casei
Învăţătur instruit slujbe Taine?
a de în ?
credinţă? Învăţătur
a de
credinţă?
Tatăl 54 da da da da Oraşul 26 1785
casei Cernăuţi
Peter
Airini

16
Mama 46 da da da da
casei
Catharina
copii 9 da Mediocr da Încă nu
Johann u
Servitori 25 nu nu da da
Andreas
Kurta
Maria 22 da da nu nu
Ludinka

§. 49. Pentru ca duhovnicii să fie în stare, pe lângă multe alte obligaţiuni, să împlinească
exact şi realizarea acestor registre, le sunt încredinţaţi spre ajutor popii excedentari
existenţi încă într-un număr mare, iar pe măsură ce construirea şcolilor săteşti se va duce
la bun sfârşit, li se vor adăuga şi învăţătorii.
§. 50. La procesiunea publică a celor sfinte, fiecare este dator să le acorde cuvenita
cinstire, în timpul nopţii trebuind să fie purtată înainte o lumină într-un lămpaş, pe de o
parte din raţiuni de siguranţă, dar mai ales pentru a se face vizibilă în mod public
veneraţia faţă de Prea Sfânta Taină.
§. 51. Participarea la slujbă trebuie să se desfăşoare cu toată buna-cuviinţă şi cu ordine;
de aceea, în timpul slujbei trebuie îndepărtată răspândirea oricărui zgomot major, nu
numai din biserică, ci şi din afara ei.

Participarea poliţiei laice la gestionarea bunei-cuviinţe şi a ordinii.

§. 52. Întrucât autoritatea bisericească nu deţine alte mijloace de constrângere pentru
asigurarea bunei-cuviinţe şi a ordinii decât pe cele spirituale, şi care nu se extind decât
asupra educaţiei religioase şi a unei mustrări blânde, aşa încât în anumite situaţii acestea
nu sunt de ajuns, în astfel de cazuri poliţia trebuie să vină în ajutorul clerului cu mijloace
de constrângere seculare.

17
§. 53. În acest scop, în mediul rural autorităţile funciare şi locale, iar în oraşe judecătorul
orăşenesc şi fiecare preot paroh sau reprezentant în parte, vor trebui să vegheze ca
parohienii să participe la slujbele din duminici şi sărbători şi la lecţiile catehetice, fără a li
se vinde rachiu sau alte băuturi ameţitoare, nici înainte şi nici în timpul rugăciunii
publice, iar hangiilor care se vor arăta refractari faţă de această interdicţie şi celor ce vor
deranja cu muzică, li se va aplica o pedeapsă de 1 fl., bani ce vor fi utilizaţi în folosul
bisericii.
§. 54. Autorităţile funciare şi locale trebuie să le încredinţeze funcţionarilor lor financiari,
respectiv reprezentanţilor lor comunali cu o bună purtare, sarcina de a exercita în acest
caz o supraveghere strictă. Dacă se va descoperi că unii ca aceştia, în supravegherea lor
faţă de hangii, vor da dovadă de îngăduinţă sau de lăcomie, atunci vor trebui pedepsiţi de
către autorităţile funciare şi locale printr-o dublare a contribuţiei amintite, această sumă
de bani trebuind a fi folosită şi ea spre binele bisericii, pe o cale ce va permite
autorităţilor funciare şi locale, respectiv patronilor bisericii, să stabilească o listă exactă a
folosirii sumelor de bani încasate, pentru a putea da clar informaţia cerută, în orice
împrejurare şi la orice investigaţie.
§. 55. În acele oraşe unde magistratul este răspunzător de supravegherea hangiilor şi a
pedepsirii acestora, sumele de bani încasate în acest caz vor fi înmânate de magistraţi
reprezentanţilor bisericilor respective, care le vor folosi spre binele bisericii,
introducându-le în registrele de evidenţă.
§. 56. Poliţia are datoria să asigure buna-cuviinţă şi ordinea în special la sărbătorile
religioase, dar şi la procesiuni şi rugăciuni publice autorizate; de asemenea, să poarte de
grijă la sfinţirea şi la praznicele de hram ale bisericilor, pentru ca la jocurile, horele şi alte
modalităţi gălăgioase de înveselire ce se petrec în curţile bisericilor înainte, în timpul sau
după oficierea liturghiei, să preîntâmpine şi să ţină prevină toate abuzurile care contravin
sfinţeniei religiei şi cinstireii hramului bisericii.
§. 57. Poliţia are datoria să menţină ordinea şi în interiorul bisericii; prin urmare, să
înlăture pălăvrăgeala, cerşitul, copiii care plâng, precum şi orice alt fel de tulburare.
§. 58. La desfăşurarea normală a slujbelor contribuie atât bunăstarea văzută a bisericii, ca
şi fondul necesar de obiecte cultice, preoţilor revenindu-le în mod deosebit obligaţia de a
se îngrijii atât de una, cât şi de cealaltă.

18
§. 59. În zonele rurale, unde bisericile parohiale din lipsă de dotare, în funcţie de
circumstanţele locale, au fost întreţinute până acum de către autorităţile funciare şi locale,
în calităţile lor de patroni bisericeşti, cu toate cele necesare precum veşminte, ceară,
tămâie, ulei, făină, vin, cărţi, reparaţii, acestea vor rămâne în continuare în conducerea
bisericii; iar acolo unde biserica este întreţinută de comunitate, vor trebui desemnaţi drept
curatori ai bisericii unul sau doi dintre binefăcătorii cei mai bătrâni şi mai respectaţi.
§. 60. În oraşe unde deja bisericile parohiale au fost prevăzute cu fundaţii şi unde totodată
sunt păstrate cutii pentru donaţii, vor trebuii stabiliţi dintre cetăţenii respectaţi şi credibili
unul sau doi consilieri ai bisericii.
§. 61. Consilierii bisericii trebuie să se îngrijească, pe lângă buna-cuviinţă exterioară, şi
de ordinea slujbei, a gospodăririi bisericii şi a obiectelor cultice necesare; iar în măsura în
care bisericile deţin fundaţii proprii sau în viitor vor fi dotate cu astfel de fundaţii din care
se vor autogospodări, sau dacă în aceste (biserici) se găsesc cutii pentru donaţii, să se dea
socoteală de situaţia averii bisericeşti şi de încasările şi cheltuielile survenite.
§. 62. Consilierii bisericii împreună cu preotul trebuie să întocmească şi să contrasemneze
un inventar privind dotarea bisericii şi să trimită imediat un exemplar consistoriului; iar
acolo unde bisericile deţin fundaţii sau există cutii pentru donaţii sau dacă în viitor va
exista una sau alta din cele două, este de competenţa consilierilor bisericii să ţină
socotelile mai sus amintite, privind averea bisericii după modelul formularului E, care vor
trebui realizate anual, prin întocmirea unei evidenţe contabile exacte, cuprinzând 3
coloane speciale, din care prima este dedicată specificării încasărilor, a doua cheltuielilor
şi a treia sumei excedentare.
§. 63. Toate socotelile trebuie depuse la protopopiatul districtual, protopopul urmând, în
cadrul vizitelor sale canonice din fiecare sfert de an, a le verifica împreună cu preotul,
controlând cu această ocazie şi caseria parohiei; aceste socoteli vor fi apoi semnate de
către protopop, preot şi epitropul bisericii, iar în anii ce vor urma de acum înainte toate
acestea vor trebui să fie expediate, împreună cu toate socotelile bazate pe documente,
până la sfârşitul lui octombrie, prin consilierii bisericilor la consistoriu, iar de acolo la
oficiul de stat.
§. 64. Pentru ca consilierii bisericilor dotate să ştie să se asigure faţă de criticile şi
plângerile care le-ar putea fi aduse, trebuie să se conducă după principiul conform căruia

19
niciodată nu trebuie depus un efort financiar care să depăşească suma dotaţiei iniţiale a
bisericii fără consimţământul consistoriului şi fără aprobarea anterioară a oficiului de stat;
de aceea, în toate cazurile în care cuantumul cheltuielilor pentru necesităţile bisericeşti
vor depăşi 6 fl., va trebui adresată o cerere din partea consilierilor bisericii către
autorităţile funciare şi locale, unde acestea deţin dreptul de patronaj sau către oficiul de
stat de la care trebuie primită permisiunea care, în cele din urmă, trebuie acordată după
încuviinţarea premergătoare a domnului episcop; în cazul în care se va dovedi vreo
neregulă la verificările anuale ale evidenţelor contabile sau a caseriilor bisericeşti trebuie
numaidecât trimisă o înştiinţare către autorităţile funciare şi locale respective sau către
oficiul de stat.

Lit. E.
Model de calcul privind încasările şi cheltuielile bisericii N. din oraşul N.

20
 fl. kr. Dk. fl. kr. Dk. fl. kr. Dk.

Venituri Cheltuieli Venitul

excedentar
Soldul precedent 36 12 --- La necesităţi 24 33 ---
bisericeşti
Împrumuturi de 18 ---
realităţi 20 30 --- Pe salarii
15 44 ---
Dobânzi 42 --- --- Reparaţii
30 --- ---
Donaţii 9 3 2 Veşminte noi şi
obiecte 7 21 ---
Datorii în bani 2 --- ---
Alte diferite
Diferite 5 10 1 cheltuieli
dobândiri

114 55 3 95 38 ---
Suma venitului

Suma cheltuielilor
În urma scăderii
cheltuielilor din 19 17 3
venituri,
soldul rămas la
sfârşitul anului este
.....

Observaţie: Dacă se întâmplă să existe alte rubrici speciale de venituri şi cheltuieli, atunci
trebuie urmat cu exactitate modelul calculelor şi sumelor de bani din celelalte rubrici,
ataşându-se totodată la fiecare rubrică toate chitanţele şi dovezile corespunzătoare ale
tranzacţiilor respective.

Despre faptele care scad prestigiul şi demniatea clerului şi despre prejudiciază

strălucirea religiei.
§. 65. Ceea ce scade prestigiul slujitorilor religiei, devalorizează însăşi religia şi trebuie
aşadar înlaturat ca un obstacol, astfel că preoţii trebuie să îndepărteze de la ei tot ceea ce

21
este ireconciliabil cu deminitatea statutului lor, precum şi toate prejudecăţile şi abuzurile
dăunătoare învăţăturii creştine, obiceiurilor, bunăstării cetăţeneşti şi iluminării poporului.
§. 66. Trebuie renunţat la: vinderea animalelor la târguri, conducerea personală a
mijloacelor de transport şi la orice amestec în îndeletnicirile slugilor; trebuie stopată atât
practica comerţului personal cu vin, cât şi vizitarea cârciumilor.
§. 67. În funcţie de circumstanţe întocmirea unui testament poate fi transferată unui preot
de mir, un astfel de cleric putând fi luat şi ca martor la întocmirea unui testament, cu
excepţie făcând numai cazul în care prin prevederile unui astfel de testament îi sunt
atribuite un preot sau parohiei sale aşa numitele pia legata; într-o astfel de circumstanţă
un preot nu are voie nici să întocmească un testament, şi nici să participe ca martor la
realizarea acestuia, dimpotrivă, această lege nu îngrădeşte libera voinţă a cuiva, de a
putea lăsa bunurile sale prin testament, pia legata, duhovnicului sau bisericii parohiale.
§. 68. Perceperea taxelor stolare fixate şi a altor datorii cuvenite preoţilor, trebuie folosite
de către duhovnici cu cea mai mare modestie, pe săraci să-i scutească total de taxe, iar pe
cei mai puţin avuţi fie să-i scutească în parte, fie, totuşi, să perceapă de la ei doar plata la
termen

Lit. E
Observaţie: pag. 82 şi 83 sunt salvate la capitolul: fişa contabilă (Rechnungsausweis.Anordnung.) din data
de 31.07.2009 „Querformat“

§. 69. Orice alte perceperi precum şi primirea unei răsplăţi pentru împărtăşirea Sfintelor
Taine bolnavilor, sub titlul crăiţarului de spovedanie, sau în bani şi în produse naturale
pentru învăţământul religios sunt strict interzise; la fel şi colectele de caritate practicate
până acum de preoţimea de mir.
§. 70. Dacă se va descoperi un caz de percepere de taxe sau donaţii caritabile de către
duhovnic, atunci autorităţile funciare şi locale, precum şi consilierii bisericilor, au datoria
ca pe supuşii păgubiţi să-i despăgubească din veniturile duhovnicului dobândite în exces
şi în mod necuvenit din taxe neimpozitate sau din pomenile înmânate, iar un astfel de
preot să fie reclamat consistoriului care, în funcţie de circumstanţe, trebuie să-l facă să
simtă pedeapsa cuvenită; acestor preoţi, precum şi întregului cler, îi sunt însă interzise
aplicarea de penitenţe bisericeşti exterioare (in forum externum).

22
§. 71. Pentru a familiariza mintea poporului cu asemenea noţiuni corecte, încât aceasta să
fie îndrumată spre cunoştinţele necesare privind chestiunile de credinţă, şi aşa să se
realizeze siguranţa împotriva căderii comunităţii din superstiţie în necredinţă, preoţii
trebuie lucreze cu prudenţă şi smerenie, şi anume, prin evitarea unui asemenea procedeu
care face obiceiurile religioase de până acum ale poporului de râs şi de bajocură, să
distragă pe nesimţite poporul de la toate părerile şi supoziţiile contrare religiei adevărate
şi, de fapt, a raţiunii sănătoase, mai ales de la închipuiri despre fantome, năluciri,
vrăjitorii, căutări de comori şi altele ca acestea; de asemenea, să încerce a îndepărta şi
toate celelalte feluri de rugăciune şi de obiceiuri superstiţioase dăunătoare religiei, între
care se numără mai cu seamă obiceiurile nocturne de adunare în jurul morţilor (numite
priveghi), ocazii la care tineretul şi adulţii strânşi au posibilitatea de a comite dezmăţuri,
spre necinstirea rugăciunii şi a scopului adunării, precum şi spre propria lor pervertire.
§. 72. Ospeţele exagerate, dăunătoare sănătăţii şi averii, precum şi prilejurile ce produc
multe alte urmări negative, care se întâmplă la nunţi, botezuri şi înmormântări, trebuie
oprite încet, încet, de către fiecare duhovnic, prin avertizări blânde şi lămuriri
edificatoare; iar supraveghetorii lumeşti, în ceea ce-i priveşte, au îndatorirea să contribuie
la oprirea aceloraşi abuzuri prin alegerea mijloacelor corespunzătoare.
§. 73. Având în vedere faptul că o bună parte din zilele de sărbătoare s-au născut parţial
prin neglijarea învăţământului şi prin introducerea de abuzuri, parţial prin născociri ale
poporului, care perpetuează lenea şi abaterile rezultate din aceasta, de cele mai multe ori
în dezavantajul agriculturii şi probabil chiar cu pierderea integrală a mijloacelor anuale
necesare întreţinerii unei familii întregi, fiecare duhovnic trebuie să se poarte cu o grijă
deosebită şi prin intermediul unui învăţământ bun şi a evidenţierii propriului exemplu
pozitiv să poată stinge şi înlătura în întregime toate aceste comemorări din zilele de
sărbătoare, care au fost introduse prin abuzuri şi creaţii ale poporului, scop pe care îl vor
atinge cel mai uşor şi mai rapid dacă vor prezenta poporului aceste fapte ca pe nişte
nelegiuiri, ce se săvârşesc de către fiecare împotriva propriei sale persoane, prin pierderea
agoniselii, a câştigului şi a posibilului progres atât al fiecăruia în parte, cât şi al propriei
sale familii.

23
§. 74. Întrucât, pe lângă sărbătorile amintite mai sus care au fost desfiinţate, mai există
încă un număr mare de zilele de sărbătoare, duhovnicii se vor ţine ferm de această
dispoziţie a domnului episcop diecezan, purtându-se strict în conformitate cu aceasta.
§. 75. Aşa cum în zilele de duminică şi sărbătoare prevăzute poporul este oprit de la toate
munca slugilor, tot aşa trebuie interzise în aceste zile, cu precădere în timpul slujbei, şi
negoţul, şi toate târgurile bisericeşti, anuale şi săptămânale; în acele zile munca slugilor
poate fi permisă cu aprobarea clerului şi cu încuviinţarea autorităţilor lumeşti doar la
ocazii extraordinare; tot aşa trebuie ca în zilele de sărbătoare care au fost desfiinţate,
comercianţii şi meşteşugarii să-şi deschidă prăvăliile la fel ca şi în celelalte zile de lucru,
iar calfele să fie reţinute la muncă şi supuşii la serviciile de clacă legale şi la munca
câmpului; pentru aceasta supravegherea statală, se va folosi de toate mijloacele care îi
stau la îndemână, în funcţie de circumstanţele şi cerinţele existente.
§. 76. Pentru ca supuşii să-şi dedice zilele de sărbătoare desfiinţate cu adevărat
activităţilor profesionale, este necesar să nu fie reţinuţi la slujbele religiose, iar obiceiul
normal de a se trage clopotele la biserici, precum şi muzica din hanuri să fie interzise cu
desăvârşire în astfel de zile, iar hangiii care vor acţiona împotriva acestei interdicţii să fie
pedepsiţi cu o amendă de 1 fl., iar cei care vor neglija supravegherea acestora să fie
amendaţi dublu, iar sumele de bani strânse să fie utilizate, în modul expus mai sus, la
acoperirea necesităţilor bisericii.

Calităţile şi educaţia viitorilor preoţi de mir.

§. 77. Preoţii de mir care se dedică slujirii pastorale trebuie să deţină, pe lângă capacitatea
îndeplinirii exacte a obligaţiilor statutului şi vocaţiei lor şi să fie pretutindeni mărturia
unui mod de viaţă neprihănit şi exemplar; dacă însă, se va dovedi că unul sau altul dintre
clericii de mir va primi o dojană importantă la adresa sa conform procedurii obişnuite, iar
mijloacele folosite pentru îndreptarea sa nu vor da roade, după caterisire, unul ca acesta
va trebui să fie trecut în statutul de contribuabil al celorlalţi laici şi tratat în conformitate
cu acesta.
§. 78. De la dobândirea unei parohii sut excluşi preoţii hirotoniţi în străinătate şi cei ce
deja s-au dovedit a fi fost fugari.

24
§. 79. Preoţi vor putea deveni doar nativii şi supuşii cesaro-crăieşti adevăraţi.
§. 80. Hirotonia nu-i va fi conferită nici unui candidat, dacă nu a dovedit printr-un
certificat de botez că a împlinit vârsta de 25 de ani.
§. 81. Întrucât fondul religios din Bucovina, abia constituit spre binele clerului, spre
menţinerea religiei şi pentru instruirea tineretului nu este încă suficient, pe viitor se va
încerca înfiinţarea în interiorul ţării, la momentul potrivit, a unui liceu clerical
regulamentar, în vederea însuşirii cunoştinţelor necesare preoţilor şi a ştiinţelor umaniste,
a filosofiei şi a teologiei, aşa încât, după cum în situaţia actuală există deja o prevedere pe
măsura necesităţilor, tot aşa şi în viitor se va înfiinţa o instituţie corespunzătoare
vremurilor actuale.
§. 82. Pentru instruirea actuală a viitorilor clerici bucovineni va fi angajat un cleric
propus de către domnul mitropolit al Carloviţului, care va fi plătit anual cu un salariu de
300 fl. şi 24 fl. echivalenţi, în lemne, iar şederea sa permanentă va fi desemnată acolo
unde oficiul de stat şi domnul episcop vor găsi de cuviinţă, că este spre binele lui şi al
fiecărui student; noua sa locuinţă va trebui să fie prevăzută cu o sala de clasă pentru
lecţii, iar chiria şi jumătate din cheltuielile de început ale clericului se vor acoperi din
fondul religios.
§. 83. În conformitate cu cerinţele actuale ale ţării, candidaţii trebuie să fie bine deprinşi
cu scrisul, socotitul şi catehismul, să fie cunoscători atât ai scrierilor cât şi ai exegezei
Vechiului şi Noului Testament; deasemenea, să fie cunoscători ai prevederilor speciale
ale sinoadelor şi părinţilor Bisericii, a celor mai importante lucrări de teologie şi de
istorie bisericească pe care să le pună în împlinirea îndatoriilor pastorale, spre a putea
distinge între ceea ce este fundamental şi aleatoriu în religie şi, în felul acesta, să poată
preda poporului un învăţământ argumentat cu privire la obligaţiile sale religioase.
§. 84. Cărţile necesare în cadrul învăţământului şi a calificării pentru hirotonie trebuie
cumpărate şi distribuite candidaţilor din fondul religios.
§. 85. Înainte de primirea tainei preoţiei fiecare candidat trebuie să fie supus unui
examen, în plenul consistoriului, din materiile amintite anterior.
§. 86. În ceea ce priveşte trecerea examenului, candidaţii trebuie să deţină din partea
examinatorilor, respectiv a întregului consistoriu, o adeverinţă de clasa întâi.

25
§. 87. Pe lângă aceasta, candidaţii trebuie să deţină din partea domnului episcop diecezan,
o scrisoare de recomandare, semnată personal, cu privire la purtarea lor morală.
§. 88. Aceste adeverinţe vor fi înaintate oficiului de stat, urmând ca, după primirea
acceptului comun şi al înţelegerii cu domnul episcop, cel din urmă se va ocupa de
organizarea celor necesare pentru hirotonirea candidatului.
§. 89. În vederea însuşirilor viitoare ale unui cler harnic şi bine calificat, este necesar ca,
pe mai departe, după absolvirea şcolii normale, chiar dacă ar fi la dispoziţie un număr
excedentar de preoţi de mir, să fie aleşi 4 tineri bucovineni, care sunt doritori să se dedice
statutului de preoţi de mir, şi care, având în vedere lecţiile luate şi buna lor purtare, sunt
cei mai capabili, să fie trimişi pe cheltuiala fondului religios la Lemberg, locul unde
sistemul şcolar a fost bine pus pe picioare chiar acum, pentru a audia acolo disciplinele
umaniste şi filosofia, apoi să absolve teologia la Cernăuţi, dacă până atunci va fi deja
întemeiată o şcoală clericală normală sau, în cazul absenţei acesteia, la Carloviţ.
Această instituţie trebuie făcută cunoscută de acum înainte mai des şi anume nu în mod
singular, cum s-a petrecut acum, de la amvon prin intermediul preoţilor, ci în general şi
prin oficiul de stat, dându-se asigurări acelor părinţi, care au de gând în cel mai serios
mod să-şi dedice fii prentru a fi preoţiţi, căutând apoi să-i trimită la Lemberg, că vor
primi din partea administraţiei districtului bucovinean o răsplată de 60 de fl.
§. 90. Îmediat după ce primii candidaţi pentru statutul de preoţi de mir vor termina cursul
întreg al învăţăturilor divine şi vor trece examenul, vor fi ridicaţi la statutul de preoţi, şi în
funcţie de aprecieri şi circumstanţe vor fi imediat promovaţi ca protopopi districtuali,
fiind scutiţi de toate taxele şi cheltuielile decretelor de angajare, avantaje ce vor trebuii
făcute cunoscute în mod public din timp în timp de la amvon şi de către oficiul de stat.
§. 91. La instalarea unui duhovnic trebuie chemat şi un reprezentant din partea autorităţii
de stat, care împreună cu protopopul respectiv şi cu consilierul bisericii îl vor avea de
prezentat pe noul preot comunităţii, ocazie la care fiecare astfel de preot va avea de
evidenţiat în mod special că îi datorează protopopului său districtual, ca primă instanţă,
toată cinstea şi ascultarea.
Conduita protopopilor.
§. 92. Protopopii deţin o dublă calitate, deoarece, ca preoţi, au funcţiunile respective
asupra lor, iar ca protopopi sunt întâistătătorii preoţilor din districtul lor.

26
§. 93. După modul în care fost rezolvată întreţinerea temporală a popilor, tot astfel vor fi
reglementate şi stabilite şi veniturile protopopilor avându-se în vedere demnitatea lor.
§. 94. Datorită calităţii lor, preoţii trebuie să se bucure de toate scutirile şi avantajele de
care beneficiază preoţii, pe lângă acestea fiecărui protopop fiindu-i garantat:
a) că primeşte 1 ½ din taxele pastorale încasate din parohia sa,
b) că poate să-şi i-a pentru sine 7 kr. din taxele stolare care privesc orice adeverinţă
de înştiinţare, ce trebuie eliberate de către protopopi mai ales celor ce doresc să se
căsătorească,
c) că este scutit de plata celor 3 kr. de fiecare casă către domnul episcop diecezan şi
de toate celelalte plăţi sau de aşa numita sidoxie,
d) că fiecare preot din protopopiatul lui este dator să-i dea anual un koretz (?) de
grâu curat sau 3 koretz de cucuruz sau în loc de acestea să-i plătească 1 fl. şi 30
kr. în bani lichizi, procedeu despre care s-a făcut o explicaţie mai amănunţită la
aliniatul despre popi.
§. 95. Cu toate acestea protopopii trebuie să-şi reţină din toate cererile, cu excepţia acelor
impozite care au fost admise cu privire la parohieni sau a popilor lor districtuali, chiar
dacă înainte ar fi fost obişnuiţi, iar la introducerea unei suprataxe sau a oricărei alte
încasări nepermise fie de la parohienii săi, fie de la preoţii din district, respectivul
protopop, pe lângă demiterea sa din oficiul de protopop, va fi obligat totodată să restituie
încasările ilegale.
§. 96. Datoria autorităţilor funciare şi locale şi a consilierilor bisericilor este de a se ocupa
de supravegherea acestor cazuri, şi când se vor descoperi nereguli, să ia măsurile
necesare.
§. 97. Protopopii, în calitate de preoţi, trebuie să respecte cu exactitate prevederile
instrucţiunilor prescrise preoţilor cu privire la datoriile lor spirituale şi la cele faţă de
parohienii lor.
§. 98. Ca protopopi şi întâistătători, aceştia trebuie să se comporte corespunzător în orice
împrejurare, fiindu-le preoţilor subordonaţi un bun exemplu şi vizitând toate parohiile din
district în fiecare sfert de an.
§. 99. În cadrul vizitelor bisericeşti trebuie să facă verificări cu privire la desfăşurarea
învăţământului, dacă preoţii şi învăţătorii predau poporului şi tineretului adevărurile

27
religiei conform regulamentului primit, scop pentru care atât persoanele mature, cât şi
tineretul trebuie să se adune la o oră dinainte stabilită în biserică sau în casa parohială,
pentru a fi examinaţi de către protopopi cu privire la învăţătura creştină.
§. 100. Pentru ca protopopii districtuali să poată descoperi mai uşor orice neglijenţă a
duhovnicilor în predarea învăţământului, ca şi eventualele neînţelegeri dintre preot şi
vreunul sau altul dintre parohienii lui, şi să fie capabili să remedieze aceste deficienţe,
este necesar ca fiecare autoritate funciară şi locală, ca patroni ai bisericii, să-şi trimită
funcţionarii economici, şi respectiv doi bărbaţi smeriţi ca reprezentanţi ai parohiei, însă
pretutindeni unde sunt de găsit doar patronii bisericii, aceştia din urmă trebuie să se
prezinte, iar acest personal aflat sub conducerea protopopului de district va descoperi
uşor greşelile prin întrebări pertinente şi atitudinea contradictorie a declaraţiilor, prin
măsurile cele mai înţelepte găsindu-le acestora o rezolvare şi aducând totul spre bine, să
observe însă în special faptul că, dacă i se va găsi preotului o vină care ar necesita o
măsură anume sau o pedeapsă care are în vedere o acţiune personală a lui şi pentru a
înlătura o greşeală de natură religioasă, aceasta să se înfăptuiască întotdeauna pe o astfel
de cale care să nu-i dea poporului nici cea mai mică ocazie de cârtire împotriva religiei în
general, ori vreo desconsiderare a clerului sau chiar o tulburare publică.
§. 101. Protopopii sunt de asemenea îndatoraţi să-şi viziteze şcolile districtuale după
modul descris la paragraful anterior referitor la preoţi, să predea lecţii şi să se comporte
exact după aceleaşi prescripţii trasate preoţilor, în special însă, trebuie să cerceteze dacă
preoţii îndeplinesc în mod corespunzător actele liturgice, datoriile spirituale şi ţinerea
slujbelor conform demnităţii religiei, dacă întocmirea matricolelor bisericeşti şi a
agendelor se realizează în mod corect şi în conformitate cu regulamentul, dacă dotarea
bisericească este întreţinută în ordinea corespunzătoare şi în bunacuviinţă necesară.
În cadrul vizitelor bisericeşti anuale trebuie să vadă şi să examineze contabilitatea
bisericilor după modul explicat mai sus, şi în urma fiecărei vizite bisericeşti să
întocmească raportul către consistoriu.
Capitolul doi.
Despre clerul monahal.

28
§. 1. Clerul bucovinean cunoscut sub numele de călugări se împarte în mănăstiri de
bărbaţi şi mănăstiri de femei.
§. 2. Realizarea unei bune educaţii a clerului monahal se asigură prin veniturile provenite
de la fondul religios, prin îndepărtarea de acele afaceri lumeşti incompatibile cu însuşirile
vocaţiei lor, prin respectarea exactă a regulilor mănăstireşti sau a disciplinei monastice şi
prin regulamente privitoare la admiterea novicilor.
§. 3. De acum înainte sunt menţinute în Bucovina 9 mănăstiri de bărbaţi Putna, Suceviţa,
Dragomirna, Sfântul Ilie, Ilicestie, Humor, Solca, Voroneţ şi Moldoviţa, iar pe lângă
acestea şi alte mici comunităţi (numite schituri).
§. 4. Conform statutului actual clerul monahal bucovinean nu se dedică nici activităţii
duhovniceşti, nici studiilor, nici învăţământului sau iluminării tineretului, ci numai şi
numai activităţii liturgice şi rugăciunii.
§. 5. Asistenţei publice, binelui general al locuitorilor ţării şi propriului beneficiu al
clerului îi revine ca, pe lângă acele mijloace prin care în vremurile viitoare va fi posibilă
o sporire a bărbaţilor învăţaţi şi prin urmare intenţia celor din urmă de a se putea pune în
folosul problemelor pastorale, să stabilească şi numărul clerului monahal pentru ca
mănăstirile să nu ajungă locuri de adunare a nelegiuiţilor spre dispreţul religiei, care
pentru întreţinerea necesară nu va putea sustrage din fondul religios mijloacele pentru alte
instituţii de bun comun, iar clerul aflat în slujirea pastorală şi cel preocupat de instruirea
tineretului va avea la dispoziţia sa locuri pentru încurajare şi liniştire, unde, atunci când
din cauza vârstei sau neputinţelor trupului nu vor mai fi în stare să-şi îndeplinească
obligaţiile pastorale, venind în mănăstiri vor găsi locuri libere şi se vor putea retrage aici,
găsindu-şi siguranţa traiului zilnic, dedicându-şi zilele care le-au mai rămas de trăit
comunicării cu Creatorul lor şi simţind în sine plăcerea de a se face folositori publicului
prin îndeplinirea sârguincioasă a slujirilor bisericeşti, prin rugăciune de mulţumire şi
printr-un mod de viaţă ziditor pentru ceilalţi.
§. 6. Având în vedere cele evidenţiate anterior, în Bucovina au fost găsite în momentul de
faţă ca inutile mănăstirile Sfântul Ilie, Iliceşti, Humor, Solca, Voroneţ şi Moldoviţa
împreună cu toate micile comunităţi sau schituri, din acest motiv acestea sunt desfiinţate,
însă cele 3 mănăstiri Putna, Suceviţa şi Dragomirna sunt menţinute.

29
§. 7. Bisericile şi chiliile monahale ale mănăstirilor desfiinţate vor trebuii folosite ca
biserici, case şi şcoli parohiale.
§. 8. Mănăstirile menţinute sunt însărcinate a prelua de la bisericile mănăstirilor
desfiinţate veşminte liturgice, prapori, potire, cruci, chivote şi altele asemenea restituind
din necesităţile lor bisericeşti mai puţin valoroase sau întru totul nefolositoare, prin
urmare toate obiectele bisericeşti restituite care încă mai pot fi întrebuinţate decent sunt
destinate bisericilor mănăstireşti transformate în biserici parohiale şi altor biserici sărace
şi aflate în nevoi, iar despre cele nefolositoare trebuie întocmite procese verbale veridice,
sub conducerea episcopului, şi trimise administraţiei de stat; în mod asemănător se poate
proceda şi cu toate cărţile aflate în patrimoniul mănăstirilor desfiinţate.
§. 9. În fiecare din cele trei mănăstiri menţinute Putna, Suceviţa şi Dragomirna pot vieţuii
25 de călugări, astfel obştea celor trei mănăstiri este formată din 75 de călugări, cifra
stabilită neavând voie a fi depăşită niciodată. Între cei 25 de membri ai fiecărei mănăstiri
este cuprins şi un stareţ (egumen), care trebuie întotdeauna să vegheze la îndeplinirea
obligaţiilor vocaţionale ale călugărilor, la buna chivernisire a averii mănăstireşti, la
respectarea exactă a menţinerii ordinii, precum şi a respectării indicaţiilor şi
regulamentelor actuale şi viitoare ale guvernului cu privire la mănăstiri.
§. 10. Pentru ajutorarea stareţului trebuie desemnat din numărul celor 25 de călugări un
vicar, care va fi ales de către comunitate şi apoi propus de către egumen consistoriului
spre aprobare, împreună cu ataşarea voturilor şi a opiniei sale.
§. 11. Purtarea unui egumen faţă de comunitatea subordonată lui trebuie să fie blândă,
iubitoare şi răbdătoare, pentru ca astfel egumenul să-şi câştige ascultarea monahilor săi,
prin urmare nelăsând a se simţii din partea sa nici un semn de supremaţie sau mândrie
prin care şi-ar putea atrage un reproş îndreptăţit şi totodată neascultarea monahilor.
§. 12. Un egumen trebuie de asemenea să-i cunoască pe cei de sub ascultarea sa şi să-l
trateze pe fiecare în parte în funcţie de puterea sa fizică şi morală sau a slăbiciunii minţii;
pe cei ce greşesc trebuie să-i povăţuiască de câteva ori cu blândeţe şi înţelepciune înainte
de a purcede la pedepsirea propriu-zisă, dar mai ales la aplicarea unei astfel de pedepse
disciplinare, ţinând seama de persoană, trebuie să aleagă cea mai îngăduitoare cale de a
aplica pedeapsa.

30
§. 13. Fiecare igumen sau stareţ de mănăstire trebuie să deţină un protocol în care trebuie
înregistrate numele, prenumele, locul naşterii, vârsta, ziua primirii în mănăstire, purtarea
generală, ascultarea, ştiinţa sau alte cunoştinţe şi calităţi ale fiecărui monah aflat în
subordinea sa.
§. 14. Dacă un individ din mănăstire va ajunge să se retragă indiferent pe ce cale din
mănăstire, igumenul trebuie să aducă la cunoştinţa consistoriului imediat ziua şi
circumstanţele retragerii.
§. 15. La fel ca şi preoţii, egumenii mănăstirilor trebuie să deţină un registru de observaţii
cu titlul: regulamente şi legi cesaro-crăieşti in Publico – Ecclesiasticis.
§. 16. Tot ce este prevăzut pentru realizarea şi consolidarea gospodăririi mănăstireşti şi
mai ales ceea ce priveşte clerul monahal, stareţul are datoria ca îndată după ce a primit o
circulară, să o facă cunoscută întregii comunităţi monastice, iar ziua în care s-a făcut
prezentarea să o noteze în registrul amintită mai sus, fiind de asemenea obligat ca o dată
cu trecerea fiecărui sfert de an să realizeze o publicare a tuturor regulamentelor conţinute
de aceasta şi să le transcrie în acest protocol, respectând data când acestea au fost emise.
§. 17. Pentru ca această carte în care sunt consemnate toate regulamentele să poată fi
consultată în orice moment, este obigatoriu ca ea să se afle deschisă în sala de mese a
fiecărei mănăstiri, iar cheltuielile survenite cu întreţinerea acestei cărţi, împreună cu toate
afacerile oficiale asemănătoare, trebuie luate pe baza unui calcul şi a unei chitanţe din
casieria religioasă.
§. 18. Dacă stareţul unei mănăstiri nu va duce la îndeplinire cu punctualitate acest ordin
sau va neglija fie realizarea iniţială a cărţii legislative, fie continuarea acesteia în ordine
cronologică, atunci un asemenea stareţ va fi pedepsit cu o amendă de 30 de fl. şi nevoinţa
unui post suplimentar, şi de va fi găsit vinovat un alt monah de această neglijenţă acela va
fi pedepsit cu un arest de 6 zile, la care i se va adăuga aceeaşi nevoinţă.

Întreţinerea călugărilor.
§. 19. Pentru a li se asigura călugărilor o întreţinere corespunzătoare s-a hotărât
întrebuinţarea resurselor fondului religios în felul următorul.
Lit. F.
Catalogul tuturor hainelor pe care un călugăr le necesită anual.

31
 1. 4 cămăşi din pânză, confecţionate manual la preţul de 3 fl. şi 15
kr. 13 ---
..2. 3 perechi de izmene, fiecare la preţul de 2 fl. Şi 10 kr. 6 30
3. 1 haină lungă din stofă neagră căptuşită cu pânză, pe an. 13 27
4. 1 curea pe an 1 30
5. 2 fesuri monahale pe an 4 ---
6. 1 Camilafcă peste fesul monahal schimbată o dată la doi ani în
valoare de 6 fl. 3 ---
7. 2 perechi de cizme pe an la preţul comun de 2 fl. 4 ---
8. 2 perechi de pantofi la preţul comun de 1 fl. şi 15 kr. 2 30
9. 2 perechi de ciorapi, o pereche de vară şi una de toamnă la preţul
de 1 fl. 2 ---
10. 1 pătură de iarnă din stofă confecţionată manual împreună cu
toate cele necesare la preţul de 30 de fl. şi schimbată o dată la 10 ---
trei ani.
11. 1 haină de monah confecţionată din stofă împreună cu toate cele
necesare la preţul de 11 fl. pe doi ani, costă anual 5 30
12. 1 haină de vară pe 1 an 10 ---
13. 1 haină de iarnă pe 1 an 8 ---
14. 2 batiste în valoare de 40 kr. 1 20
15. Un aşternut de pat pe patru ani la 16 fl. costă anual 4 ---
16. 1 palton la 16 fl. pe trei ani, costă anual 6 ---
17. Pentru lumină în chilie şi ulei pentru candelă anual 6 ---

______________________________________ 100 47
Summa

32
 fl. kr. fl. kr.
Fiecărui monah pe un cost de 18 kr. Annual 109 30
Pentru îmbrăcăminte şi lenjerie anual după litera F. 100 47
------ -----
În total 210 17

Astfel în total pentru 23 de persoane anual 4836 31

Vicarului mănăstirii anual pentru cheltuială şi
îmbrăcăminte suma de 260 ---
Igumenului anual pentru toate necesităţile suma de 460 ---
Prin urmare costurile anuale pentru întreţinerea
întreagă a cifrei sistematizate a celor 25 de monahi ------ ------- -------- -------
din fiecare din cele trei mănăstiri menţinute este 556 31

Deoarece circumstanţele locale nu le oferă şansa să supravieţuiască numai din bani

lichizi, nescăpându-se din vedere şi postul aspru pe care îl urmează, fiecărei comunităţi
monastice din cele trei mănăstiri incluse în sistem i se aprobă şi următoarele facilităţi
pentru uşurarea condiţiilor de viaţă:
O grădină interioară cu o mărime de 40 de juguri. O livadă şi bineînţeles livada ce
înconjoară mănăstirea.
Folosirea unui heleşteu, în conformitate cu ceea ce s-a convenit de către administraţia
districtului şi domnul episcop, mănăstirii Putna revenindu-i iazul de la Frătăuţi, iar
mănăstirilor Suceviţa şi Dragomirna iazurile aflate în imediata lor apropiere.
Dreptul exclusiv de a pescui în susul şi în josul pârâielor învecinate timp de 1 ½ ore.
Pentru a avea o preocupare, fiecare comunitate monastică are dreptul de a deţine în
apropierea mănăstirii 120 de stupi, activitate care pe lângă faptul că nu produce costuri le
oferă mănăstirilor un mijloc de restabilire.
Deţinerea acestor 120 de stupi este scutită de orice taxe, însă dacă numărul lor va creşte
atunci autorităţile de stat trebuie să trimită funcţionari economici pentru a reduce numărul
acestora şi să le mute fie pe proprietăţile bisericeşti unde este practicată apicultura din

33
fondul religios, fie pe terenurile acelor supuşi care se ocupă cu producţia industrială în
folosul fondului religios.
Şase vaci pentru alimentele lactate necesare.
Şase boi pentru transportul lemnului de foc.
Patru cai.
O mică lăptărie.
Numărul de 16 vite aprobate pentru fiecare mănăstire trebuie menţinut permanent pe
cheltuiala fondului religios, fiecare pierdere sau înstrăinare a uneia dintre acestea fiind
înlocuită în natură, cumpărarea şi înlocuirea acestora făcându-se, ca şi la prima
cumpărare a acestor vite, sub observaţia funcţionarilor economici statali, pe baza unei
chitanţe conform standardelor şi calităţilor pe care fondul religios le impune; în astfel de
chestiuni economice nici egumenul, nici mănăstirea nu pot exercita nici cea mai mică
influenţă; prin urmare, certificarea administraţiei acestor bunuri cade în sarcina legitimă a
funcţionarilor economici, aceştia din urmă trebuind să vegheze la buna întreţinere a
vitelor, pentru ca nici una să nu se piardă fără motiv sau din neglijenţă.
Hrana pentru cele 16 vite, precum şi necesarul lemnului de foc trebuie livrat acestor
mănăstiri de asemenea în natură, gratis de către funcţionarii economici desemnaţi;
cantitatea de lemn pe care fiecare dintre acestea trebuie să le primească anual constând în
162 de stânjeni bucovineni sau 324 stânjeni vienezi.
Pentru deservirea fiecărei mănăstiri sunt desemnaţi următorii servitori:
2 hamali
2 văcari
1 vizitiu
1 păstor de vaci
1 spălător
Fiecare dintre aceşti servitori are la dispoziţie pentru întreţinere şi îmbrăcăminte un
salariu anual de 50 de fl. suportat de către casieria religioasă. Aceşti bani le vor fi plătiţi
de către funcţionarii economici, de care ei depind în ceea ce priveşte întreţinerea lor.
§. 20. În scopul coordonării activităţilor de colectare a produselor naturale şi a sumelor de
bani spre folosul comunităţii monastice se va găsi pentru fiecare dintre cele 3 mănăstiri
sistematizate câte un furnizor, persoană ce va fi însărcinată să strângă produsele naturale

34
alocate mănăstirii şi să-i ofere obştii o masă corespunzătoare; alte cerinţe precum pâine,
carne, ulei, condimente, vin şi altele asemenea se vor procura din propria gospodărie, prin
urmare trebuie să se înţeleagă cu egumenul mănăstirii asupra banilor ce trebuie achitaţi
de fiecare monah în parte iar apoi să întocmească un contract.
§. 21. Pentru moment, după cum s-a putut constata recent, angajarea unui asemenea
furnizor nu este posibilă în Bucovina din pricina lipsei de asemenea oameni, astfel că
între timp trebuie angajat un bucătar pentru fiecare mănăstire, care să pregătească obştii
monahale hrana cotiniană contra unui salariu anual; atât retribuţia anuală a acestuia cât şi
cerinţele pregătirii mesei urmând a fi finaţate din economiile băneşti şi din produsele
naturale ale fiecărei comunităţi monastice.
§. 22. Dacă într-un fel sau altul, în funcţie de distribuirea fondurilor de întreţinere, va
rămâne un surplus din suma totală, atunci stareţul trebuie să împartă, la sfârşitul fiecărei
luni, partea cuvenită fiecărui călugăr din obştea monastică, aceştia putând dispune de
suma ce le revine, după bunul lor plac; dimpotrivă, fondul bănesc de întreţinere al unui
călugăr trebuie să ajungă până în ziua plecării sale din mănăstire, începând cu această zi
suma respectivă va reveni fondului religios până la înlocuirea locului devenit vacant.
§. 23. Achiziţia îmbrăcămintei pentru comunitatea monastică se face de către stareţ
împreună cu vicarul din cuantumul bănesc pus la dispoziţie în acest scop si se va achita în
produse naturale.
§. 24. Cuantumul bănesc necesar pentru achiziţia anuală a îmbrăcămintei şi fondul de
întreţinere al fiecărui călugăr în parte, se ridică de către stareţ la începutul fiecărui an,
respectiv în fiecare sfert de an, din caseria religioasă prin intermediul consistoriului şi pe
baza chitanţei eliberate de acesta.
§. 25. Pentru achiziţionarea celor necesare slujbelor religioase, precum ceara, lumânările,
tămâia, uleiul, făina, vinul etc. îi este acordată anual fiecărei mănăstiri sistematizate pe
baza unui decont suma de 430 fl., iar pentru cumpărarea şi repararea veşmintelor
bisericeşti şi a altor obiecte şi materiale liturgice, fiecare mănăstire va primi tot pe baza
unui decont, după ce se va dovedi că veşmintele şi obiectele rechiziţionate de la
mănăstirile desfiinţate s-au deteriorat şi nu mai pot fi folosite, născându-se prin urmare
necesitatea de achiziţii noi, anual suma de 200 de fl.

35
§. 26. Sumele de bani amintite pentru rechiziţionarea materiilor necesare săvârşirii
slujbelor religioase, precum şi toate cele trebuincioase pentru achiziţionarea şi repararea
veşmintelor şi a celorlalte necesităţi bisericeşti, trebuie ridicate de către egumen de patru
ori pe an din caseria religioasă prin intermediul consistoriului pe baza unei chitanţe.
§. 27. În prezenţa unui reprezentant al consistoriului, atât egumenul cât şi vicarul trebuie
să întocmească cât mai repede un inventar al tuturor veşmintelor şi al celorlalte obiecte
bisericeşti în dublu exemplar, care urmează a fi semnat de către toţi cei responsabili de
această activitate, un exemplar urmând a fi păstrat în mănăstire, iar celălalt în arhiva
consistoriului.
§. 28. Egumenul şi vicarul trebuie să-şi primească trimestrial salariul stabilit, aceste sume
de bani urmând a fi ridicate, pe calea evidenţiată anterior, prin intermediul consistoriului,
din caseria religioasă, pe baza unei chitanţe speciale a întâistătătorului mănăstirii.
§. 29. Egumenul şi vicarul împreună cu unul dintre cei mai bătrâni clerici ai mănăstirii îşi
vor păstra banii primiţi într-o caserie proprie sub cheie comună, fiind îndatoraţi să ţină o
evidenţă ordonată a tuturor încasărilor şi cheltuielilor, evidenţă pe care o vor înainta
consistoriului laolaltă cu toate documentele aferente în fiecare an la sfârşitul lunii
octombrie, aceste evidenţe contabile împreună cu toate celelalte dovezi fiscale trebuind să
fie contrasemnate şi de către vicar.
§. 30. Dacă vor interveni cazuri neprevăzute, precum boli, recolte proaste sau alte
probleme asemănătoare, stareţul trebuie să anunţe consistoriul evidenţiind starea de
necesitate şi ajutorul bănesc necesar, înaintând totodată consitoriului o chitanţă care
trebuie să aibă ataşate şi documentele din care să reiasă modul de folosire a banilor.
§. 31. Dacă este nevoie de reparaţii sau de noi contrucţii la clădirile mănăstirii, care
trebuie finanţate de către oficiul de stat, din fondul religios, atunci stareţul trebuie să
întocmească un raport către consistoriu în care să evidenţieze ceea ce este nevoie a se
repara sau a se construi, urmând ca în funcţie de circumstanţe oficiul de stat să pună la
dispoziţie mijloacele necesare.

Îndepărtarea clerului monahal de afacerile lumeşti incompatibile cu vocaţia lor.

§. 32. Datorită faptului că monahii primesc o întreţinere asigurată din fondul religios sunt
eliberaţi de toate afacerile lumeşti şi de greutăţile unei administraţii cotidiene şi, de aceea

36
toate scrierile ce se referă la chestiuni lumeşti aflate în momentul de faţă în patrimoniul
mănăstirilor vor trebui trimise consistoriului, în custodia căruia vor trebui păstrate pe
viitor.
§. 33. Deoarece orice amestec al clerului monahal în afacerile lumeşti şi orice fel de
achiziţie, prin care este prejudiciat venitul de întreţinere al stărilor lumeşti, se află în
contradicţie atât cu voturile lor monahale cât şi cu vocaţia pe care şi-au asumat-o,
răpindu-le, de asemenea, şi timpul necesar pentru împlinirea vocaţiei lor monahale,
discreditându-i ca slujitori ai religiei şi făcându-i odioşi în ochii poporului, monahilor le
sunt refuzate şi interzise în totalitate orice afaceri lumeşti, trebuind a se abtine mai ales de
de la orice fel de afaceri negustoreşti, cum ar fi cele cu vin, vite, cereale, alimente, fructe,
bani, schimburi şi altele asemenea, astfel de afaceri fiind cu totul neîndreptăţite, lor
(monahilor) fiindu-le totodată refuzate în asemenea chestiuni orice asistenţă juridică din
partea curţilor de judecată.
§. 34. Clerului monahal îi este complet interzisă achiziţionarea de bunuri mobile şi
imobile prin cumpărare, donaţii, moşteniri sau a oricărui fel de act juridic de preluare
(titulus aquisitionis), prin urmare toate moştenirile, donaţiile benevole şi alte bunuri
mobile şi imobile asemănătoare ajunse în patrimonial mănăstirilor sunt preluate de fondul
religios pentru buna gospodărire a religiei şi a clerului.
§. 35. Aceeaşi procedură va fi urmată şi în cazul bunurilor mobile şi imobile aduse de
către novici; dacă însă un novice va pleca din nou în lume, atunci aceste bunuri trebuie
să-i fie retrocedate; de asemenea, unui novice îi este permisă, inainte de depunerea
oficială a voturilor monahale, libera întocmire a unui testament.
§. 36. Clerului monahal îi este interzisă legalizarea documentelor şi părtăşia la întocmirea
testamentelor prin constituire sau mărturie, iar un astfel de document sau adeverinţă
trebuie recunoscută în fiecare caz drept nulă.
§. 37. Deoarece clerul monahal bucovinean este prevăzut cu o întreţinere corespunzătoare
stării lui, îi este strict interzisă strângerea oricăror colecte, indiferent de denumirea pe
care acestea le-ar avea, fără o încuviinţare anterioară din partea oficiului de stat care,
înainte de acordarea acesteia, are nevoie de aprobarea consiliului curţii de război,
contravenientul fiind pedepsit, în funcţie de circumstanţe, cu pierderea totală a întreţinerii
sau chiar mai aspru.

37
§. 38. Obştea monahală nu are voie să-şi însuşească nici un fel de încasări pastorale
provenite din pomelnice, donaţii, slujbe sau alte contribuţii benevole, nici să le folosească
conform unor dispoziţii discretionare; toate aceste încasări băneşti trebuie sa fie depuse la
casieria mănăstirii; despre ele trebuie să fie ţinută o evidenţă contabilă exactă, extrase ale
acestora fiind apoi trimise trimestrial consistoriului, urmând ca la sfârşitul fiecărui an să-i
fie înaintate acestuia întreaga evidenţă contabilă; aceste evidenţe contabile trebuie să fie
semnate întotdeauna de câte doi ieromonahi; în momentul în care sumele de bani vor
atinge cuantumul a 100 de fl., mănăstirea va trebui să trimită aceste sume consistoriului,
pentru fondul religios.
§. 39. Orice monah care va fi dovedit că a acţionat împotriva interdicţiei de a se implica
în afacerile lumeşti, pierde nu numai drepturile de ajutorare, ci va fi pedepsit, pe lângă
suspendarea întreţinerii cuvenite din fondul religios, şi cu tragerea la răspundere ca unul
care a încălcat legea.
§. 40. Din moment ce clerul monahal îşi obţine îmbrăcămintea, lenjeria şi toate cele
necesare din fondul religios, îi este interzis să-şi împovăreze pe orice cale rudele din lume
şi mai ales pe laici, în scopul respectiv.

Menţinerea disciplinei clerului monahal.

§. 41. Statutul vocaţional al călugărilor, activităţile şi sarcinile lor mănăstireşti sunt
cuprinse în regulile mănăstirii (disciplina monastica) şi în prevederile conţinute de acest
statut care a fost întocmit pentru clerul monahal iliric neunit de către sinodul greco-neunit
ţinut în anul 1776 la Carloviţ atât în limba rusă cât şi în limba latină. Din moment ce
statutul disciplinar amintit conţine mai multe prevederi şi diferite alte chestiuni
amestecate, care fie în totalitate, fie în parte nu sunt compatibile cu realităţile locale şi cu
aşezămintele întemeiate spre introducerea, corectarea şi conservarea aspectelor exterioare
ale vieţii spirituale din Bucovina, toate prevederile de prisos ale statutului sunt abrogate şi
declarate nule, iar mănăstirilor bucovinene le va fi înmânat articolul (Lit.) G. spre o
exactă urmare care conţine de fapt regulile lor instituţionale şi vocaţionale în limba latină
(disciplina monastica), astfel încât orice acţiune îndreptată împotriva îndatoririlor şi
chestiunilor spirituale descrise de acesta să fie definite drept o încălcare disciplinară şi
pedepsite întocmai.

38
Chestiunile despre care se aminteşte în articolul anterior al sinodului grec neunit, referitor
la vocaţia unui monah, trebuie obligatoriu citite în faţa întregii obşti monahale o dată pe
lună, iar ziua în care se va realiza aceasta trebuie să fie anunţată dinainte.
§. 42. Stabilirea numărului reglementat al personalului religios al fiecărei mănăstiri în
ieromonahi, ierodiaconi, ipodiaconi şi monahi depinde de voia domnului episcop
diecezan.
§. 43. Obştea monahală îi datorează superiorului ei, în materie de disciplină spirituală, o
ascultare exactă.
§. 44. Cei ce se dovedesc a fi neascultători şi călcători ai regulilor disciplinare vor fi
supuşi pedepsei de către stareţul mănăstirii.
§. 45. În cazul tuturor abaterilor la care se va aplica o pedeapsă corporală, stareţul
mănăstirii trebuie să coopteze, pentru judecarea greşelii şi pentru aplicarea pedepsei
disciplinare aferente, doi dintre cei mai bătrâni şi smeriţi fraţi, pentru ca împreună cu
aceştia să hotărască felul pedepsei.
§. 46. Dacă părerile privind corecţia care va fi aplicată unui frate ce a încălcat regulile
mănăstirii sunt împărţite, atunci hotărârea trebuie să fie adusă înaintea consistoriului,
aceaşi procedură urmând a fi urmată şi în cazul unei hotărâri unanime referitoare la
pedepsirea unui vinovat, acesta din urmă având posibilitatea ca, într-un interval de 24 de
ore, să facă apel la consistoriu, hotărârea de pedepsire neputând fi pusă în practică mai
înainte ca forul consistorial să se fi pronunţat în acest sens.
§. 47. Dacă însă se va dovedi că apelul solicitantului este cu totul neîntemeiat şi acesta
din urmă va fi declarat de consistoriu drept temere litigans, atunci pedeapsa prevăzută va
fi dublată.

Lit. G.

§. 48. Pedeapsa cu bătaia, înlănţuirea sau încarcerare este strict interzisă.

§. 49. Acolo unde felul fărădelegii necesită o reţinere forţată la chilie, mai lungă de 24 de
ore, îmbinată cu post, un asemenea caz trebuie înaintat consistoriului împreună cu decizia
de condamnare, urmând a se aştepta răspunsul acestuia şi abia apoi fiind pusă în aplicare
pedeapsa prestabilită, care nu trebuie însă să conducă la exagerări, pedepsitul fiind reţinut

39
într-o chilie care să nu-i pericliteze sănătatea, dându-i-se hrană într-o cantitate redusă şi
de o calitate corespunzătoare. Autoritatea spirituală a stareţului mănăstirii se limitează în
acordarea pedepselor vizând cazurile disciplinare, după modelul descris anterior, doar
asupra monahilor aflaţi sub ascultarea sa, deoarece în toate cazurile în care un monah se
face vinovat de o nelegiuire comună sau este implicat într-o acţiune civilă, cercetarea
cazului şi procedura ulterioară ţine de competenţa tribunalului civil, sub aceeaşi autoritate
aflându-se şi laicii care sunt în slujba mănăstirii.

Primirea novicilor.
§. 50. La alegerea monahilor trebuie să se aibă în vedere aceeaşi precauţie care s-a avut în
vedere deja în cazul sistematizării numărului duhovnicilor, însă atât timp cât mai există
un număr excedentar de călugări, primirea de noi novici este interzisă; de asemenea, nu
este permisă depăşirea cifrei stabilite de 25 de indivizi pentru o mănăstire.
§. 51. Nu este permis să fie primiţi în mănăstiri cei care au depus voturile monahale în
afara ţării, nici călugării ce vin din străinătate, nici cei din ţară care s-au dovedit deja a fi
fugari.
§. 52. Stareţii şi întreaga obşte monahală prin excelenţă este obligată, sub pedeapsa
demiterii din funcţie, să-i reţină pe toţi cei ce sunt vizaţi de prevederea anterioară, care au
venit într-o mănăstire fără un permis de la superiorul lor, de la autorităţile civile de care
aparţin şi de la consistoriu, înaintând în acest sens imediat un anunţ către consistoriu şi în
primul rând către cea mai apropiată autoritate civilă.
§. 53. Nu este permisă primirea ca novice decât a supuşilor ces.-cr.
§. 54. Ieromonah sau monah poate deveni orice novice numai după ce a trecut pragul
vârstei de 24 de ani.
§. 55. Ca novici pot fi primiţi aceia care dovedesc prin adeverinţe că au îndeplinit toate
cerinţele privitoare la studii şi că, pentru folosirea lor, au îndeplinit toate cele prevăzute
pentru candidaţii la statutul de preoţi de mir, ţinând seama de circumstanţele locale
respective.
§. 56. Cei ce doresc să rămână doar monahi trebuie să fi încheiat şcoala normală şi să fi
învăţat o meserie.

40
§. 57. Aceştia trebuie să prezinte, în ceea ce priveşte naşterea şi comportamentul lor
moral, adeverinţe de la comunitatea sătească şi respectiv autorităţile funciare sau locale.
§. 58. Viitorii novici trebuie să se legitimeze cu toate documentele prevăzute, în faţa
consistoriului şi abia apoi, când au primit avizul de la consistoriu şi aprobarea a fost
eliberată de către oficiul de stat, pot fi primiţi de stareţ în mănăstire.
§. 59. Înaintea depunerii voturilor monahale fiecare novice trebuie să fie supus unei
perioade de probă de 3 ani, timp în care are libertatea de a se întoarce în lume.

Stabilirea întreţinerii şi a comportamentului monahilor excedentari.

§. 60. În rândul monahilor excedentari nu se numără călugării mănăstirilor bucovinene
desfiinţate şi ai mănăstirii Marele Schit din Galiţia, ci numai aceeia care depăşesc cifra
cuantificată şi prestabilită a călugărilor fiecărei mănăstiri rămase funcţionale în Bucovina
în condiţiile sistematizării prezente.
§. 61. Dintre mănăstirile bucovinene desfiinţate, Mănăstirea Moldoviţa a fost destinată ca
loc de retragere pentru întregul număr al călugărilor excedentari. Acolo aceştia vor trebui
puşi, pentru menţinerea unei bune ordini şi a disciplinei, sub ascultarea unui stareţ,
respectiv a unui egumen interimar şi, deşi această mănăstire se numără între cele
desfiinţate, aceasta va continua să rămână funcţională încă o perioadă, până în momentul
în care numărul călugărilor excedentari fie va scădea în totalitate, fie va ajunge atât de
redus încât aceştia să poată fi împărţiţi în cele trei mănăstiri sistematizate. Odată însă cu
împlinirea uneia dintre cele două variante, mănăstirea va trebui închisă în totalitate.
§. 62. Fiecărui călugăr din rândul monahilor excedentari îi vor fi înmânaţi din fondul
religios suma de 120 de fl. anual pentru îmbrăcăminte, lenjerie şi întreţinere, iar
egumenului suma de 250 de fl. Pentru uşurarea condiţiilor de viaţă, avându-se în vedere
marea îndepărtare de oraşe şi sate a aşezării lor la Moldoviţa, li se fac următoarele
concesii:
O grădină de 4 jugăre, după măsurătoarea internă.
Dreptul exclusiv de a pescui pe cursul inferior şi superior al pâraielor, pe raza a 1 ½ oră
distanţă de mănăstire.
6 boi pentru procurarea lemnului de foc necesar.
3 cai.

41
§. 63. Numărul specificat al celor 9 animale, hrana acestora şi achiziţionarea necesarului
de lemne pentru foc trebuie dobândite de la funcţionarii economici civili pe baza unei
chitanţe urmându-se toate prevederile comunicate mănăstirilor sistematizate. Necesarul
de lemne pentru foc se împarte anual în modul următor: 6 stânjeni pentru egumen, 4
stânjeni de persoană pentru ceilalţi călugări, 50 de stânjeni pentru bucătărie, brutărie şi
trapeză, şi 10 stânjeni pentru personalul de serviciu.
§. 64. Pentru aprovizionarea necesară le este aprobat să aibă doi servitori pentru grija
animalelor, un vizitiu şi doi servitori pentru gospodărie, fiecăruia dintre aceşti servitori
trebuind a-i fi plătiţi anual 50 de fl. pentru îmbrăcăminte şi hrană, după cum s-a procedat
în cazul mănăstirilor sistematizate.
§. 65. Pentru necesarul de ceară, tămâie, ulei, vin şi făină, trebuincioase desfăşurării
slujbelor religioase, le este asigurată anual, contra unei chitanţe, suma de 300 de fl.
§. 66. Deoarece mănăstirea Moldoviţa este dotată cu clădiri şi anexe bisericeşti necesare
bunei desfăşurări a vieţii monastice, deţinând în comparaţie cu celelalte mănăstiri
desfiinţate o superioritate, nu sunt prevăzute sume de bani pentru călugării excedentari
referitor la procurarea celor necesare unor asemenea construcţii; dacă însă va fi nevoie de
o îmbunătăţire a acestui patrimoniu, atunci egumenul trebuie să transmită aceste doleanţe
consistoriului, acesta urmând a hotărî dacă este necesară o reparaţie la clădirile şi biserica
mănăstirii.
§. 67. Toate sumele de bani trebuie ridicate trimestrial de la casieria religioasă prin
consistoriu, conform instrucţiunii date mănăstirilor sistematizate, egumenul interimar
păstrându-le într-o casierie proprie sub o cheie comună împreună cu doi dintre cei mai
bătrâni monahi ai mănăstirii, şi ţinând evidenţa în faţa consistoriului după modul deja
indicat mănăstirilor sistematizate.
§. 68. Toate felurile de câştiguri, toate implicările în afacerile lumeşti, le sunt interzise
acestor călugări excedentari după modul în care le sunt interzise celor din mănăstirile
sistematizate; de asemenea, aceşti monahi trebuie să respecte cu exactitate toate
instrucţiunile cu privire la comportamentul lor exterior şi al vieţii monastice (disciplina
monastica), cât şi al tuturor celorlalte chestiuni, sarcini spirituale şi oficii, conform
prevederilor pentru pentru călugării din mănăstirile sistematizate.

42
§. 69. Egumenul trebuie să întocmească un protocol despre toţi călugării excedentari, în
care să noteze numele de botez şi de familie, locul de naştere, vârsta, anii de monahism,
intrarea în monahism, capacităţile, limbile şi alte calităţi ale călugărilor, notând într-un
tabel toate acestea, precum şi schimbările survenite, înaintând aceste tabele trimestrial
consistoriului.
§. 70. Ori de câte ori moare un călugăr dintre cei excedentari sau dispare din mănăstire pe
orice fel de cale, întreţinerea sa este sistată şi transferată în fondul religios, de datoria
egumenului ţinând transmiterea urgentă către consistoriu a zilei dispariţiei acestuia; dacă
nu va proceda în conformitate cu această dispoziţie, egumenul este pasibil de pierderea
demnităţii sale şi de pedepsirea sa de către judecătorul civil, în funcţie de circumstanţe.
§. 71. Atât actuala dispoziţie cât şi toate actele viitoare trebuie făcute cunoscute de către
egumenul interimar întregii comunităţi monastice aflate sub ascultarea sa, ţinând totodată
o evidenţă a acestora şi reînoind toate publicaţiile, în fiecare trimestru al anului, cu
observaţii privind ziua efectuării acestor comunicări; de asemenea, în ceea ce priveşte
obligaţiile şi sarcinile funcţiei sale, egumenul interimar trebuie să respecte şi să urmeze în
cel mai mic detaliu instrucţiunile şi indicaţiile date de consistoriu stareţilor de la
mănăstirile sistematizate.

Capitolul trei.
Despre călugăriţe.

Instituţii referitoare la călugăriţe.

§. 1. Mănăstirea bucovineană de maici numită Pătrăuţi, unde conform ultimului raport de
la Cernăuţi se mai află 14 monahii bătrâne şi bolnave, este menţinută în starea actuală
până la moartea acestora.
§. 2. Stareţei acestei mănăstiri i se acordă o întreţinere anuală de 120 de fl., iar celorlalte
monahii li se acordă fiecăreia o întreţinere anuală de 60 de fl. din fondul religios.
§. 3. Pe lângă acestea mănăstirii i se mai asigură:
Dreptul de uzufruct al unei mori, pe care a avut-o şi până acum în folosinţă;
Un teren de 3 jugăre pentru grădină, după măsurătoarea ţării,
O livadă în jurul mănăstirii,

43
2 vaci pentru preparatele lactate,
4 boi pentru transportul necesarului de lemn de foc,
2 slujitori pentru boi.
Pentru gătit şi încălzire au fost stabiliţi 4 stânjeni de lemne pentru stareţă, respectiv 3
stânjeni pentru celelalte monahii.
§. 4. În legătură cu distribuirea întreţinerii aprobate pentru această mănăstire, trebuie avut
în vedere şi urmat regulamentul prescris monahilor excedentari; de competenţa domnului
episcop diecezan şi a consistoriului, împreună cu oficiul de stat, ţine implementarea unei
bune gestionări cu privire la celelalte circumstanţe, care pot să apară la aceste monahii şi
care vizează păstrarea ordinii şi corectitudinii înregistrării sumelor de bani şi prin urmare
a asigurării siguranţei necesare fondului religios; cu toate acestea nu se admite o viitoare
primire de noi monahii, mănăstirea trebuind a fi defiinţată după moartea monahiilor aflate
acum în viaţă.
§. 5. În Bucovina există, pe lângă mănăstirea de maici amintită, încă trei schituri: Voloca,
Vijniţa şi Mamoeşti în care au vieţuit 20 de monahii; care vor fi de asemenea desfiinţate;
deoarece personelor de sex feminin le este interzisă strângerea de pomeni, pentru
uşurarea vieţii şi asigurarea întreţinerii le-a fost stabilită o pensie lunară de 1 fl. pe
întreaga durată a vieţii, din resursele fondului religios, urmând ca fiecare monahie să
primească aceşti bani indiferent de locul în care va hotărî să se retragă, fie la rude, fie în
altă parte pe întreg cuprinsul Bucovinei; de asemenea, le este permis în continuare să
poarte oriunde rasa neagră monahală. Totuşi, le este interzis să vieţuiască într-un loc sau
în mai multe locuri împreună, formând în modul acesta din nou un fel de schit.
§. 6. De responsabilitatea stareţei mănăstirii ţine imediata anunţare a preotului în
momentul încetării din viaţă a unei monahii, acesta urmând a transmite anunţul prin
intermediul protopopului de district către consistoriu; în ceea ce priveşte monahiile din
schiturile desfiinţate, consistoriul trebuie să aibă grijă a pretinde o asemenea înştiinţare
din partea preotului localităţii respective şi a protopopului de care acesta aparţine, pentru
ca imediat ce o monahie trece la cele veşnice într-un fel sau altul, acest fapt să ajungă
imediat la cunoştinţa consistoriului pentru a se sista, începând cu ziua încetării din viaţă,
virarea pensiei din fondul religios unei astfel de monahii.

44
Capitolul patru.
Despre poziţia consistoriului şi eficacitatea consistorială.

Agenda consistoriului.
§. 1. Scopul final al convocării consistoriului în Bucovina şi natura acestuia se rezumă, de
la sine, la agenda consistorială şi la ocupaţia lui numai cu acele chestiuni care se referă la
cele spirituale şi cele disciplinare (spiritualia şi disciplinaria).
§. 2. Aceste lucrări consistoriale pot privi atât persoane cât şi activităţi spirituale. De sfera
acestor persoane aparţine întregul cler în măsura în care acţiunile şi faptele acestuia
privesc chestiunile de natură spirituală şi disciplinară.
§. 3. Între chestiunile spirituale se socotesc următoarele:
În primul rând elemente ce privesc principiile de bază ale credinţei sau dogmei -
dogmatica.
În al doilea rând elemente ale educaţiei şi ordinii disciplinare în chestiuni spirituale, între
care spiritualia este cuprinsă de la sine.
Dogmatica.
§. 4. După cum statul este preocupat înainte de toate ca învăţătura creştină să se păstreze
curată şi învăţământul realizat în acest sens să fie ferit de orice abateri de la ideile
fundamentale ale fondatorului său, de la toate prejudecăţile şi abuzurile ce s-ar putea
strecura, aşa trebuie şi domnul episcop diecezan să-şi îndrepte întotdeauna toată atenţia
asupra preîntâmpinării tuturor înnoirilor în materie de dogmă şi de principii ale religiei, a
neglijării învăţăturii curate şi a părerilor greşite care deriva din aceasta.
§. 5. Dacă se va naşte o îndoială în materie de natură dogmatică (circa materiam
dogmaticam), care ar putea pricinui o ocazie de a face o schimbare în chestiunile
dogmatice, care există conform regulamentelor Bisericii greceşti, atunci domnul episcop
diecezan înainte de a întreprinde ceva în acest sens trebuie, pentru fiecare caz în parte, să
prezinte subiectul împreună cu toate cauzele sale în plenul consistoriului, iar după o
reflexie comună asupra problemei şi a opiniilor create vizavi de aceasta, care într-o astfel
de chestiune trebuie adunate de la asesorii spirituali, trebuie înaintată domnului mitropolit
de la Carloviţ, care, dacă este vorba despre o înnoire nu poate lua nici o hotărâre înainte
de a trimite anunţul către Majestatea sa, de unde trebuie primită înalta permisiune.

45
§. 6. Pentru a fi mai siguri că nu vor cădea în asemenea încurcături care privesc dogma,
consistoriul şi respectiv domnul episcop diecezan trebuie să-şi dea de acum înainte silinţa
ca preoţii duhovnici să îndepărteze poporul de prejudecăţi şi înşelări, îndrumând şi
transmiţând poporului sarcinile şi adevărurile religiei printr-un învăţământ realizat cu
claritate, convingere şi blândeţe; atât în întâlnirile private cât şi în cadrul lecţiilor publice
de învăţământ să evite întotdeauna întrebările şcolare simple ale poporului sau chiar hule
la adresa credinţelor străine şi a credincioşilor acestora, şi astfel să omită toate
constrângerile de constiintă, între adepţii religiei majoritare şi ai celei tolerate stabilindu-
se o bună concordie, să nu trezească niciodată în locuri publice îndoieli şi controverse
legate de învăţăturile şi obiceiurile celeilalte comunităţi de credinţă, cu atât mai puţin să
dea naştere la abuzuri publice cu privire la opiniile de credinţă sau să deranjeze slujbele
religioase, cazuri în care făptaşul va fi pedepsit fără drept de apel ca un violator al liniştii
publice.
Prevederi disciplinare
§. 7. Tutela disciplinară sau supravegherea bisericească a consistoriului cu privire la cler
se referă doar la ceea ce priveşte comportamentul şi îndeplinirea sarcinilor sale statutare
şi vocaţionale; totodată consistoriul a obţinut deja permisiunile necesare prin intermediul
oficiului de stat şi le va primi pe acestă cale ori de câte ori va fi necesar şi în viitor să
dispună de toate elementele privitoare la cler care sunt amestecate cu cele cotidiene şi
seculare şi vizează disciplina bisericească exterioară.
§. 8. Pe lângă toate normele generale şi regulamentele, de felul celor mai sus mentionate,
privitoare la cler, trebuie difuzate în întregime prin intermediul consistoriului către clerul
subordonat, tot de obligaţia consistoriului ţinând şi supravegherea permanentă a
implementării şi respectării exacte, de către cler, a acestor regulamente şi norme.
§. 9. Pentru a se asigura de succesul aplicării acestora în rândul clerului, consistoriul
trebuie să numească unul sau doi din membri consistoriali pentru a urmări atât în parohii,
cât şi în mănăstiri, modul de întocmire a matricolelor bisericeşti, a registrelor
credincioşilor, a cărţilor de evidenţă, a urmări încasarea, păstrarea şi folosirea sumelor de
bani şi a contabilităţii, precum şi a chitanţelor legate de acestea; în funcţie de
circumstanţe, să dea instrucţiunile prescrise după formularele stabilite şi să întocmească

46
raportul adecvat. La parohii acestea trebuie să se realizeze cu cooptarea protopopului de
district şi a curatorului bisericii.
§. 10. Inventarul obiectelor tuturor bisericilor parohiale şi mănăstireşti trebuie efectuat de
aceşti comisari desemnaţi, iar pe acelea de la mănăstirile defiinţate să le împartă în
funcţie de nevoi, după modul prescris, şi să prezinte apoi consistoriului cuprinsul
inventarelor.
§. 11. Pomelnicele celor adormiţi care au deţinut o funcţie înaltă şi care încă se mai
păstrează, pot fi preluate cu bunăvoinţa domnului episcop diecezan, de mănăstirile
rămase.
§. 12 Toate hrisoavele, documentele şi actele mănăstirilor desfiinţate şi sistematizate,
indiferent de informaţiile pe care le deţin, trebuie preluate de către aceşti comisari după
ce au fost în prealabil inventariate, şi înmânate consistoriului care, la rândul său, va trebui
să le predea oficiului de stat, care le va trimite casieriei religioase spre a fi depozitate în
bună ordine, urmând a se începe traducerea lor în limba germană de vreme ce marea lor
majoritate sunt scrise în limba sârbă.
§. 13. Deoarece problemele şi atribuţiile fondului religios bucovinean sunt reprezentate
ca afaceri oficioase de către funcţionarii guvernamentali desemnaţi pentru aceasta, este de
datoria consistoriului ca, la predarea tuturor documentelor, să-i introducă exact pe
funcţionari în problemele şi atribuţiile acestui fond religios şi, totodată, să le acorde
asistenţă în cazurile dificile sau să le pună la dispoziţie indivizi care sunt destul de
familiarizaţi cu aceste chestiuni.
§. 14. Consistoriul trebuie să ridice şi să împartă cum se cuvine sumele de bani necesare
întreţinerii clerului şi altor trebuinţe aprobate, din casieria religioasă, pe baza unei
chitanţe, în timpul stabilit, doar după trimiterea unui anunţ la oficiul de stat; apoi va
trebui să înainteze anual oficiului de stat documentaţia exactă a cheltuielilor totale.
§. 15. Consistoriul va trece în fondul casieriei religioase sumele de bani provenite din
donaţiile şi taxele pastorale trimise de mănăstiri.
§. 16. Consistoriul este organul principal prin care preoţii duhovnici trebuie susţinuţi în
îndeplinirea neîntreruptă a sarcinilor de a preda poporului întotdeauna învăţăturile şi
sfaturile de folos ale adevărurilor religiei şi ale îndatoririlor lui faţă de principii ţării şi,

47
totodată, să îndepărteze prejudecăţile religioase şi abuzurile în aşa fel, încât să nu dea
naştere la tulburări.
§. 17. După cum atât clerul, cât şi poporul este înştiinţat deja printr-o scrisoare pastorală
emisă de domnul episcop diecezan prin intermediul preoţimii de mir subordonate lui, de
desfiinţarea zilelor de sărbătoare de prisos şi de menţinerea doar a unora dintre acestea pe
viitor, îndeamnând în special poporul să respecte această hotărâre şi încurajând ieşirea la
lucru în aceste zile, tot aşa este prescris să fie respectate zilele de sărbătoare stabilite; în
acest sens este ataşat aici şi tabelul H., întocmit cu acordul domnului mitropolit de la
Carloviţ, ce evidenţiază zilele de sărbătoare prevăzute pentru Bucovina după desfiinţarea
celor de până acum, în competenţa domnului episcop diecezan şi a consistoriului căzând
stricta implementare şi ţinere a acestor zile de sărbătoare.
Lit. H.
Cuprinsul zilelor de sărbătoare menţinute în dieceza Bucovinei.
1. Pe 8. Septembrie Naşterea Maicii Domnului.
2 " 14. Înălţarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei
dto.
Cruci.
3. " 14. Octombrie Sf. Parascheva.
4. " 18. dto. Sf. Apostol şi Evanghelist Luca.
5 " 26. dto. Sf. Mucenic Dimitrie.
6. " 8. Noiembrie Soborul Sf. Arhanghel Mihail.
7. " 13. dto. Sf. Ioan Hrisostom.
8. " 16. dto. Sf. Apostol şi Evanghelist Matei.
9. " 21. dto. Ducerea Maicii Domnului la Templu.
10. " 30. dto. Sf. Apostol Andrei.
11. " 6. Decembrie Sf. Ierarh Nicolae.
12. " 25. Naşterea Domnului, împreună cu
dto.
următoarele 2 zile.
13. " 1. Ianuarie Tăierea împrejur a Domnului.
14. " 6. dto. Epifania Domnului.
15. " 30. dto. Sf. Trei Ierarhi, sau cei 3 Sf. Vasile cel

48
 Mare, Grigorie şi Ioan Hrisostomul.
16. " 2. Februarie Întâmpinarea Domnului.
17. " 9. Martie Praznicul Sf. 40 de Mucenici.
18. " 25. dto. Bunavestire.
19. " 23. Aprilie Sf. Mucenic Gheorghe.
20. " 25. dto. Sf. Apostol şi Evanghelist Marcu.
21. " 8. Mai Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan.
22. " 21. Împăraţii şi întocmai cu Apostolii
dto.
Constantin şi Elena.
23. " 2. Iunie Sf. Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.
24. " 24. dto. Naşterea Sf. Ioan Botezătorul.
25. " 29. dto. Sf. Apostoli Petru şi Pavel.
26. " 20. Iulie Sărbătoarea Sf. Ilie.
27. " 6. August Schimbarea la Faţă a Domnului.
28. " 15. dto. Adormirea Maicii Domnului.
29. " 29. dto. Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul.
Vinerea Mare.
Înălţarea Domnului.
Două zile pascale de sărbătoare şi
Două zile de sărbătoare la Rusalii,
împreună cu toate duminicile.

§. 18. O altă obligaţie a domnului episcop diecezan şi a consistoriului este aceea de a

învăţa clerul subordonat şi de a ţine sub strictă supraveghere succesul acestui proces ca,
în conformitate cu obiceiul Bisericii greceşti, dacă cineva doreşte să sărbătorească
praznicul sfântului patron al familiei, să o facă de acum înainte numai duminica sau în
zilele de sărbătoare menţionate; astfel, dacă numele unui asemenea sfânt al familiei cade
într-o zi de sărbătoare desfiinţată sau într-o altă zi de muncă de peste săptămână,
prăznuirea sărbătorii familiei să fie transferată într-o zi de duminică sau de sărbătoare
menţionată, aceeaşi procedură fiind urmată şi în cazul sărbătorilor de hram şi ale sfinţilor
patroni ai bisericilor.

49
§. 19. Pentru a-i aduce la observarea cu stricteţe a interdicţiei de a se strânge pomeni în
rândurile clerului din interiorul şi exteriorul ţării, domnul episcop diecezan trebuie să
convingă poporul, prin intermediul clerului, încurajarea acestui tip de cerşetorie nu este
un câştig cinstit, acest obicei fiind interzis de către legea principilor ţării, pe care supuşii
sunt obligaţi să o păzească cu străşnicie, iar facerea de bine trebuie îndreptată mai
degrabă către săracii şi bolnavii din propria comunitate.
§. 20. În cazul în care un colector străin care acţionează pe furiş împortiva interdicţiei
este prins pentru prima oară încălcând legea, trebuie sancţionat atât cu confiscarea banilor
sau a produselor naturale primite, acestea urmând a fi împărţite săracilor din comunitatea
care l-a reţinut, cât şi printr-o sesizare scrisă care să-l atenţioneze că la următoarea
încălcare a legii va primi o pedeapsă mai aspră, şi că, în ceea ce priveşte cele
achiziţionate, se va urma procedeul deja anunţat iar persoana colectoare va fi reţinută fără
deosebire într-un arest civil până când va fi răscumpărat de către superiorii lui cu o sumă
de 100 de fl. şi cu plata unei compensaţii pentru costurile băneşti ale arestului. Dacă se va
dovedi că acest colector este un simplu vagabond sau face parte dintr-o comunitate
străină care nu-şi poate permite să-l elibereze, atunci unul ca acesta trebuie expulzat
numaidecât peste graniţă.
§. 21. Amenda împreună cu cele achiziţionate vor fi folosite pentru binele comunităţii, iar
acei clerici care nu anunţă imediat la cea mai apropiată autoritate un asemenea colector
străin, trebuie socotiţi părtaşi la contravenţia acestuia şi pedepsiţi ca atare cu plata unei
sume de bani spre folosul comunităţii respective.
§. 22. Mai ales la acele biserici care pot fi întreţinute numai din micile lor fundaţii sau a
donaţiilor, consistoriul trebuie să interzică atât curăţarea excesivă a clădirilor şi obiectelor
acestora, cât şi iluminatul de prisos.
§. 23. Pentru ca efectiva construcţie de noi biserici să nu slăbească nici energiile necesare
ale comunităţii, dacă ea îşi propune acest deziderat pe costurile proprii, nici să nu se
realizeze în dezavantajul bisericilor construite, şi nici să fie de prisos pentru antreprenorii
bogaţi, fiecare dintre cei ce doresc să construiască o biserică nouă trebuie să ceară
permisul consistoriului, acesta urmând să trimită sesizarea împreună cu opinia sa oficiului
de stat pentru a obţine în acest sens înalta aprobare; în fiecare astfel de caz va trebui
evidenţiată persoana şi motivul proiectului, fondul şi cu ce se va realiza construcţia,

50
cuantumul costurilor de construcţie, al celorlalte necesităţi şi al întreţinerii ulterioare şi,
totodată, să fie pus la dispoziţia oficiului de stat planul construcţiei pentru a se observa
mai ales durata, simplitatea şi bunul gust al acesteia.
§. 24. Amplasarea noii biserici, amenajarea interioară, sfinţirea acesteia şi a cimitirului
după ritualul Bisericii greceşti îi revin domnului episcop diecezan.
§. 25. În ceea ce priveşte cimitirele, avertizările domnului episcop trebuie să urmărească
următoarele: acestea să fie mutate în locuri libere nevătămătoare pentru sănătate şi să se
vegheze pretutindeni, la înmormântări, la menţinerea standardului de sănătate conform
măsurilor regulamentare, la care face referire şi o dispoziţie legislativă din 14 august
1772, care trebuie făcută cunoscută consistoriului prin comunicarea acesteia, şi la
implementarea căreia atât într-un caz, cât şi în celălalt autorităţile funciare şi locale sau
curatorii bisericilor trebuie să-şi aducă aportul necesar.
§. 26. La sfinţirea unei biserici şi la binecuvântarea unui cimitir, episcopul diecezan
trebuie să întocmească un hrisov, taxele cuvenite lui în acest sens fiind stipulate în
catalogul taxelor episcopale ce urmează mai jos şi care trebuie avut în vedere
întotdeauna.
§. 27. În ceea ce priveşte breviarul şi cărţile bisericeşti, cenzura îi revine consistoriului.
§. 28. Înştiinţarea trimisă consistoriului de către un stareţ, cu privire la reparaţiile
necesare bisericii, clădirilor şi anexelor unei mănăstiri, trebuie înaintată de către
consistoriu, împreună cu toate actele adiacente şi cu opinia acestuia, oficiului de stat.
§. 29. În afară de taxele care îi revin domnului episcop diecezan din partea clerului şi în
fapt a preoţilor, stabilite şi enumerate clar prin dispoziţia de faţă, orice altă taxă sau
achiziţionare, indiferent de denumirea pe care ar avea-o, este desfiinţată şi refuzată
domnului episcop.
§. 30. Alegerea şi instalarea unui protopop cade în sarcina consistoriului şi trebuie făcută
având în vedere calităţile excelente ale persoanei respective.
§. 31. Alegerea egumenului se realizează prin încuviinţarea şi din iniţiativa consistoriului,
de către obştea monahală, prin votul majorităţii, recunoaşterea pe viaţă a noului egumen
fiind obţinută de la consistoriu cu acordul oficiului de stat.
§. 32. În cazul în care consistoriul respinge persoana propusă a unui egumen, obştea
monahală trebuie să ceară încuviinţarea celei de a doua alegeri; dacă se va repeta şi acum

51
situaţia anterioară, atunci consistoriul trebuie să transmită urgent, alături de observaţiile
privitoare la desfăşurarea alegerilor, oficiului de stat spre aducere la cunoştinţa
Consiliului imperial de război; de asemenea, să facă propunerea unui individ şi să aştepte
aprobarea imediată.
§. 33. Stă în libertatea domnului episcop diecezan de a acorda demnitatea de arhimandrit
unui egumen care s-a evidenţiat în faţa celorlalţi prin activitatea şi purtarea sa; un astfel
de arhimandrit nu va putea primi o putere mai mare şi nici nu poate avea pretenţie la un
uzufruct mai sporit.
§. 34. Nici unui supus nu îi este îngăduit, dacă nu a primit mai înainte aporbarea
guvernamantală în acest sens, să caute vreun fel de demnitate sau titlu la un cleric sau la o
putere străină, iar făptaşii nu vor fi pedepsiţi doar prin anularea titlurilor onorifice, ci în
funcţie de circumstanţe şi prin acordarea unei amenzi în bani sau a unei corecţii
corporale.
§. 35. Atribuţiile consistoriului încetează acolo unde un element privitor la dogmă şi
disciplină atinge un punct care ţine de hotărârea justiţiei seculare sau a puterii politice.
§. 36. Explicarea acestei decizii se face prin intermediul următorului exemplu:
consistoriul trebuie să fie încredinţat că tot ceea ce este considerat a fi sacrament în
căsătorie este o chestiune ce ţine numai de atribuţiile consistoriale; dimpotrivă, în cazul în
care căsătoria este considerată numai un contract civil, atunci sentinţele judecătoreşti şi
hotărârile depind doar de autorităţile seculare.
§. 37. Aplicarea de pedepse bisericeşti exterioare, îndiferent de cazul la care s-ar referi,
este interzisă nu doar preoţilor şi întregului cler, ci şi consistoriului şi, respectiv,
episcopului diecezan, acestuia din urmă neputându-i fi aplicată nici un fel de
excomunicare care şi-ar putea răsfrange urmările asupra situaţiei cetăţeneşti a supuşilor.
§. 38. Aşa-numitele Cărţi de Blestem sau scrisori de excomunicare pot fi emise doar la
cererea instanţelor de judecată seculare, din moment ce, în funcţie de circumstanţele ţării,
acestea servesc ca mijloace ale hotărârilor judecătoreşti.
§. 39. Contractul de succesiune al preoţimii de mir este considerat un element civil ce
poate fi întocmit numai de tribunalul secular, curatorul bisericii fiind cooptat doar la
încheierea inventarului de succesiune.

52
§. 40. Fiecare preot de mir este îndreptăţit să dispună de averea sa la fel ca orice alt laic,
instanţele de judecată seculare tratând aceste cazuri în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
§. 41. Averea lăsată moştenire de un călugăr va fi gestionată tot de către autorităţile
seculare, doar la inventarierea acesteia fiind cooptat un reprezentant al consistoriului,
bunurile rămase din succesiune după încheierea lichidării urmând a fi virate fondului
religios, din care cel adormit îşi dobândise întreţinerea.

§. 42. Dacă doi preoţi sau doi călugări vor fi implicaţi într-un proces cetăţenesc care
vizează o plângere personală sau reală, atunci consistoriul poate încerca să aplaneze
conflictul într-un mod paşnic, dacă însă incidentul i-a amploarea unui proces formal
atunci instanţa de judecată a acestuia fi tribunalul civil.
§. 43. Dacă părtile ajung la o intelegere, atunci consistoriul trebuie să le înmâneze un
document despre intelegerea realizată, să notifice tribunalul civil şi să anunţe părtile
despre protocolarea şi certificarea intelegerii respective, de care consistoriu va trebui sa
tina seama la fiecare tranzacţie realizată.
§. 44. Dacă circumstanţele cer ca să fie citaţi clerici în faţa unui tribunal civil, atunci
fiecare citaţie în parte trebuie să se realizeze prin intermediul consistoriului; de aceea, în
acest caz, citatia trebuie să fie expediată de oficiul de stat către consistoriu.
§. 45. Dacă hotărârea tribunalului civil dispune, în cazul anumitor învinuiri sau al altor
plângeri civile asemănătoare, pedepsirea cu un arest temporar, atunci executarea pedepsei
judecătoreşti a clericului trebuie predată consistoriului, acesta din urmă trebuind să
vegheze la exacta punere în aplicare a conţinutului hotărârii instanţei de judecată.
§. 46. Plângerile cauzate de jigniri sau bătăi, fie că au fost produse sau suferite de un civil
sau un cleric, trebuie soluţionate de instanţele de judecată seculare cu cooptarea unui
reprezentant consistorial.
§. 47. Clericul prins într-un delict criminal, trebuie adus de îndată înaintea instanţei de
judecată dacă pericolul nu suportă amânare; aceasta să se facă cu evitarea oricărei vâlve;
într-un astfel de caz consistoriul trebuie anunţat, de fiecare dată, fără întârziere.
§. 48. Pe durata audierii vor fi prezenţi întotdeauna unul sau doi asesori consistoriali, care
vor fi nevoiţi însă să se retragă la pronunţarea verdictului, înaintea ducerii la bun sfârşit a

53
hotărârii curţii şi a punerii în aplicare a pedepsei; avându-se în vedere situaţia penibilă în
care a decăzut clericul depunerea din treaptă a acestuia trebuie să se facă prin intermediul
domnului episcop diecezan.
§ 49. Plângerile personale a doi clerici, cauzate fie de treburile bisericeşti, fie de un
comportament necuvenit, trebuie dezbătute şi rezolvate în şedinţele consistoriului.
§. 50. De supravegherea disciplinară a consistoriului ţine oprirea de la săvârşirea
lucrărilor bisericeşti (a tainelor) pe o perioadă determinată de timp, aplicarea de corecţii
corporale şi caterisirea, schimbarea din funcţie a unui protopop sau egumen din cauza
vreunei abateri care viza neîmplinirea obligaţiilor clericale şi a disciplinei prevăzute;
schimbarea samavolnică a unui protopop sau egumen este însă interzisă.
§. 51. Consistoriului nu îi este permisă pedepsirea prin bătaie sau slugărnicie (munca
silnică).
§. 52. Arestul cauzat de o pedeapsă uşoară sau dură nu poate depăşi perioada de trei luni.
§. 53. Consistoriul trebuie să ia măsurile necesare pentru cercetarea şi pedepsirea
făptaşilor în funcţie de natura fărădelegii; dacă însă circumstanţele o cer, atunci
consistoriul trebuie să delege o comisie care va avea sarcina ca la sfârşitul anchetei să
întocmească un raport sumar ţinând seama de observaţiile necesare în ceea ce priveşte
materialul probator, pe care să le cuprindă într-un protocol, şi de declaraţiile luate, recitite
şi semnate personal de fiecare parte, urmând ca apoi să susţină chestiunea în plenul
următoarei sesiuni consistoriale, discutând şi soluţionând cazul prin votul majorităţii.
§. 54. Deoarece domnul episcop diecezan este sub jurisdicţia domnului mitropolit de la
Carloviţ, părţile ce se cred nedreptăţite în ceea ce priveşte sentinţa consistorială cu privire
la chestiunile bisericeşti (Spiritualibus), pot face apel la consistoriul arhiepiscopal din
Carloviţ în termen de 14 zile.
§. 55. Consistoriul trebuie să vegheze neîntrerupt atât la respectarea numărului stabilit al
preoţilor şi călugărilor, a calităţilor şi cunoştinţelor necesare candidaţilor la statutul de
preot de mir şi, în afară de acestea, mai ales la respectarea strictă a celor prevăzute în
cuprinsul capitolelor anterioare ale acestui regulament, precum şi la organizarea
permanentă a anunţurilor corespunzătoare acestora.
§. 56. În momentul în care un tânăr aspirant la statutul de preot de mir sau de ieromonah a
fost declarat calificat de către consistoriu şi înaintând actele necesare către oficiul de stat,

54
a primit aprobarea acestuia din urmă, trebuie să primească din partea consistoriului o
legitimaţie scrisă care să certifice admiterea sa, depinzând apoi de domnul episcop
diecezan dacă candidaţii calificaţi la demnitatea de preot vor fi hirotoniţi, după rânduiala
Bisericii greceşti, în treapta preoţiei inferioare şi imediat întru preoţi; atât încasarea
impozitelor cuvenite domnului episcop pentru întocmirea documentelor de angajare ale
preotului, cât şi taxele prevăzute în cazurile evidenţiate către cancelaria consistorială, vor
fi plătite după schema întocmită mai jos cu privire la taxele cancelariei episcopale şi
consistoriale.
§. 57. Clericii străini veniţi, trebuie să deţină asupra lor un bilet de permisiune din partea
superiorului lor şi a administraţiei civile de care aparţin, în care să fie specificată atât
activitatea pe care o vor desfăşura, cât şi durata şederii; la sosire, ei trebuie să se anunţe la
consistoriu care va trimite anunţul mai departe la oficiul de stat, aici urmând a li se emite
un permis de şedere specific clericilor; la întoarcere însă vor trebui să deţină un paşaport
din partea oficiului de stat.
§. 58. Consistoriul trebuie să reţină, fără excepţie, fiecare cleric străin care nu deţine
asupra sa legitimaţia, prevăzută mai sus, din partea superiorului său şi a administraţiei
civile respective, şi să anunţe imediat oficiul de stat, care va şti, în funcţie de
circumstanţe, să ia măsurile necesare cu privire la clericii străini.
Pentru a preveni furişarea secretă a clericilor străini trebuie luate măsuri prin intermediul
consistoriului şi în rândurile clerului de mir, aşa cum acestea au fost prevăzute şi în cazul
mănăstirilor, pentru ca şi clerul de mir să dea dovadă de o atenţie cât se poate de strictă în
această privinţă, după cum şi oficiul de stat poartă responsabilitatea supravegherii tuturor
locuitorilor ţării şi, îndată ce a fost descoperit un cleric străin fără legitimaţiile prevăzute
anterior, să fie trimisă de curatorul parohiei respective o sesizare către consistoriu.
§. 59. În ceea ce priveşte clerul intern, consistoriul trebuie să realizeze un protocol exact
al clerului diecezan, în urma contabilizării exacte a tuturor preoţilor sistematizaţi şi
excedentari şi a călugărilor, după următoarea schemă:
Un protocol al parohiilor, care să cuprindă toate protopopiatele, toţi preoţii care ţin de
acestea şi fiecare familie a unei parohii.
Un protocol despre preoţii excedentari, cu o evidenţiere specială a celor bătrâni şi
bolnavi, şi o anexă despre diaconii scoşi din slujire, atâta timp cât mai există indivizi din

55
această categorie, specificându-se de asemenea în rubricile evidenţei exacte care dintre
aceşti preoţi şi diaconi sunt folosiţi pe posturile de cântăreţi, paraclisieri sau în alte slujiri
şi funcţiuni bisericeşti, şi cât de mult sunt folosiţi laicii în aceste slujiri de cântăreţi şi
paraclisieri.
Un protocol despre călugării sistematizaţi şi
un protocol despre călugării excedentari.
Un protocol despre toate bisericile şi anexele lor, în care să fie notate observaţii cu privire
la fundaţii, la alte surse de venit sau la patronul care le întreţine, precum şi la măsurile
luate vizavi de anexe.
Un protocol despre monahiile din mănăstirile rămase funcţionale şi respectiv din cele
desfiinţate, atâta timp cât unele ca acestea mai vieţuiesc încă.
§. 60. În aceste protocoale trebuie notată fiecare persoană care aparţine stării clericale,
respectiv monahale, fără excepţie, precizându-se numele de botez şi de familie, locul
naşterii şi al domiciliului, vârsta, anii de preoţie sau de monahism, conduita morală,
aptitudinile, cunoştinţele, calităţile şi funcţia deţinută în momentul înregistrării.
§. 61. Anual consistoriul trebuie să înainteze un extras din aceste protocoale cu
schimbările survenite între timp, oficiului de stat, acesta urmând să le expedieze, anual,
începând cu acest an, o dată, la sfârşitul lunii decembrie, consiliului de stat şi de război.
§. 62. Consistoriul trebuie să raporteze oficiului de stat de fiecare dată, fără întârziere,
moartea sau o altă schimbare majoră survenită în viaţa unui cleric, sau trecerea lor din
rândul excedentarilor în cel al celor sistematizaţi, obligaţia oficiului de stat şi a
consistoriului fiind a veghea ca întreţinerea acordată în bani unui monah sau unei
monahii din rândul celor sistematizaţi, precum şi a pensiei acordate celor din mănăstirile
desfiinţate să nu fie virată decât până în ziua decesului lor; de asemenea, cele două
instituţii mentionate trebuie să supravegheze modul în care monahii şi monahiile din
rândul celor excedentari folosesc bunurile acordate lor, urmărindu-se şi în acest caz ca,
din momentul trecerii lor la cele veşnice cuantumul privilegiilor acordate lor, atât în vite
sau alte produse naturale, cât şi în personalul de serviciu aferent, să scadă în mod direct
proporţional cu numărul monahilor rămaşi.
§. 63. Domnul episcop diecezan sau, în caz că acesta este impiedicat, arhimandritul aflat
în serviciul lui, trebuie să viziteze parohiile şi mănăstirile cel puţin o dată pe an.

56
§. 64. Prescripţiile referitoare la vizitele pastorale ale protopopilor trebuie să-i servească
şi consistoriului ca regulă în stabilirea liniei şi atitudinii acestuia.
§. 65. În timpul vizitelor amintite, domnul episcop are obligaţia de a-şi face o datorie de
constiinţă în a se preocupa mai ales de învăţarea poporului şi a tineretului în adevărurile
religiei şi în a-şi împlini datoriile faţă de principii ţării, punându-le la inimă aceste
îndemnuri.
§. 66. Domnul episcop diecezan trebuie să verifice în cazul mănăstirilor, pe lângă ceea ce
au în comun cu parohiile, mai ales dacă comunităţile vieţuiesc după regulile monastice, şi
se comportă în conformitate cu prevederile şi indicaţiile primite, observând totodată şi
modul în care stareţii duc aceste dispoziţii la îndeplinire, cum se comportă vizavi de
obştile lor, precum şi modul în care acestea se raportează la rândul lor atât la stareţ cât şi
unii la alţii, urmărind de asemenea dacă s-a înregistrat vreo confruntare între membrii
obştii din cauza încălcării regulilor interioare, dacă în cadrul corecţiilor aplicate s-a
petrecut vreo cruzime şi dacă chiliile de corecţie sunt construite după modul prescris.
§ 67. Orice abatere descoperită undeva şi în orice problemă apărută în cadrul acestor
vizite, trebuie îndreptată imediat prin mijloacele corespunzătoare, în funcţie de
circumstanţe, pentru a se îndeplinii astfel permanent dorita edificare a clerului în ceea ce
priveşte receptarea religiei şi menţinerea stării morale.

Componenţa internă a consistoriului.

§. 68. Componenţa internă a consistoriului constă din două părţi, şi anume: din posturile
existente sau din personal, şi din modul în care trebuie gestionate afacerile.
§. 69. Consistoriul se compune din următorii indivizi:
Domnul episcop diecezan, care prezidează,
Arhimandritul domnului episcop,
1 egumen de mănăstire,
2 protopopi,
2 preoţi sau popi,
1 funcţionar civil,
2 cancelari moldoveni şi
2 cancelari germani, însărcinaţi şi cu misiunea de traducători,

57
1 servitor de cancelarie,
1 fochist,
1 Kursor pentru gestionarea unei persoane vinovate de vreo abatere, şi
1 oficial vestitor călare, în scopul înmânării oficiale şi sigure a anunţurilor oficiale şi
pentru aducerea persoanelor.
§. 70. Datorită faptului că lucrările consistoriale oficiale nu se pot extinde în afara
problemelor legate de chestiunile de natură spirituală (Spiritualia)., angajarea*) de asesori
salariaţi la consistoriu este de prisos. De aceea, oficiul de stat va coopta doar în cazuri
excepţionale unul sau doi indivizi civili, care în afară de aceasta deţin afaceri, având deja
un salariu, şi care sunt prezenţi la lucrările consistoriului, şi care, în funcţie de
împrejurări, pot fi folosiţi în afacerile consistoriale.
§. 71. Alegerea şi numirea membrilor consistoriali clerici în locurile vacante ale
consistoriului se realizează de către domnul episcop diecezan cu consimţământul oficiului
de stat.
§. 72. În cazul în care poziţia oficiului de stat nu va coincide cu cea a domnului episcop
diecezan în ceea ce priveşte numirea persoanelor, celui dintâi**) îi revine sarcina să
prezinte motivele care au determinat alegerea făcută.
§. 73. Orice demitere discreţionară din funcţia de membru consistorial este interzisă.
§. 74. Dacă conducătorul prezidiului, domnul episcop diecezan, este împiedicat să
participe la sesiunile de lucru ale consistoriului din motive de boală sau din alte cauze
asemănătoare, atunci conducerea prezidiului o va prelua arhimadritul.
§. 75. Dacă un asesor consistorial este absent cu ştiinţa preşedintelui, atunci unul din
ceilalţi membri trebuie să preia rezolvarea chestiunilor celui absent.
Patru săptămâni este perioada cea mai lungă de timp în care un membru al consistoriului
are dreptul să absenteze de la lucrările acestuia, cu aprobarea preşedintelui; dacă nu
revine la locul său şi nici nu-şi motivează absenţa prin motive bine întemeiate, după
scurgerea acestei perioade, absentul îşi va pierde funcţia şi va trebui înlocuit cu un alt
individ.

*)
În varianta editată de ministerul cultelor cesaro-crăiesc la paragraful §. 70 după cuvântul „angajarea” se
află şi termenul „civil”, iar
**)
la §. 72 după cuvântul „primul” se găseşte şi termenul ce induce adevăratul sens: „ d i e b e e d e r s e i
ts g e t r o f f e n e“.

58
§. 76. Afacerile oficiului celui care din motive de sănătate nu-şi poate îndeplini
obligaţiile, trebuie împărţite şi îndeplinite în mod egal de către ceilalţi membri.
§. 77. Salariile pe care trebuie să le primească episcopul diecezan, membrii consistoriali
şi personalul cancelariei stabilit mai sus, sunt stipulate în schema I.

Lit. I.
Schema.
Despre starea anuală a salarizării întregului personal consistorial din Bucovina.

Suma
Alocaţie
Salariu anual întregului
anuală
câştig
fl. kr. fl. kr. fl. kr.
1. Domnul episcop diecezan după
dispoziţia deja emisă. 6000 --- 3000 --- 9000 ---
2. Arhimandritului domnului episcop
diecezan cu condiţia întreţinerii
întregului său personal. 2400 --- --- --- 2400 ---
3. Unui egumen, pe lângă salariul său de
egumen de 460 de fl. --- --- 100 --- 100 ---
4. Unui protopop 300 --- --- --- 300 ---
5. Unui dto. 300 --- --- --- 300 ---
6. Unui preot sau popă 300 --- --- --- 300 ---
7. Unui dto. 300 --- --- --- 300 ---
8. Unui funcţionar civil 300 --- --- --- 300 ---
9. et Fiecăruia dintre cei doi cancelari
360 --- --- --- 360 ---
10. germani câte 180 de fl.

59
11.. Celor doi cancelari moldoveni câte
et 180 fl. 360 --- --- --- 360 ---
12.
13. Unui servitor de cancelarie 60 --- --- --- 60 ---
14. Unui fochist 50 --- --- --- 50
15. Kursorului 75 --- --- --- 75 ---
16. Oficialului vestitor călăraş 75 --- --- --- 75 ---
În total 10880 --- 3100 --- 13980 ---
Notandum. 1mo
Fiecare episcop al Bucovinei va va
primi pe viitor un salar anual de 6000
de fl., domnul episcop diecezan actual
va trebui să retrocedeze din cei 6000
de fl. 1000 de fl. deoarece i s-a permis
să-şi păstreze satul Rădăuţi în
proprietatea sa, primind astfel un salar
numai de --- --- --- --- 5000 ---
........
pe lângă aceste dispoziţii speciale va
primi însă ad Personam şi o alocaţie
--- --- --- --- 3000 ---
de
În total anual 8000 ---
2do
Dacă funcţionarul consistorial şi cei patru cancelari nu pot fi cazaţi în clădirea
episcopală, atunci pentru cazare funcţionarului se aprobă o sumă anuală de 25 de fl.
iar fiecărui cancelar suma de 15 fl.

§. 78. Pentru rechizitele cancelariei nu este prevăzută nici o sumă anuală de bani, ci în
baza unui anunţ al consistoriului suma de bani necesară se va ridica pe baza unei chitanţe
din caseria religioasă, urmând a fi justificată apoi pe baza socotelilor financiare anuale.

60
§. 79. Consistoriul se va întruni în reşedinţa episcopală de la Cernăuţi, locaţie în care vor
trebui menţinute în bună ordine atât cancelaria consistorială, cât şi registratura.
§. 80. În mod normal consistoriul trebuie să se adune în plen de două ori pe săptămână,
anume miercuri şi vineri dimineaţa începând cu ora 9; dacă însă vor apărea cazuri
exceptionale, care necesită atenţia acestuia, atunci trebuie organizată numaidecât o
şedinţă.
§. 81. Toate Exhibita ce ajung la consistoriu trebuie înaintate domnului episcop diecezan,
deoarece în calitatea sa de preşedinte acesta are datoria de a le prezenta plenului, urmând
apoi să le predea funcţionarului cancelariei, care are de realizat un protocol de recepţie şi
procedând în cauză va înregistra un extras numerotat din fiecare protocol în parte, pe care
îl va trimite apoi, prin intermediul servitorului de cancelarie, asesorului în departamentul
căruia se catalogează exhibitul; acest asesor va aduce cu sine exhibitumul respectiv în
ziua sesiunii pentru a-l prezenta, a-l supune la vot şi a întocmi o concluzie tipărită ce se
va ataşa la protocolul acestuia; fiecare va întocmi aşadar la sfârşitul sesiunii un raport
despre respectivul act, despre care a ţinut prelegerea şi îl va înainta cancelariei pentru a fi
redactat oficial, de la care va fi expediat la autoritatea corespunzătoare purtând semnătura
preşedintelui consistoriului şi a asesorului de resort care a întocmit expediţia.
§. 82. Modul în care trebuie întocmit protocolul de exhibit este evidenţiat de formularul
K.
Lit. K.

§. 83. Asupra taxelor cuvenite domnului episcop diecezan pentru întocmirea

documentului face trimitere schema L.

Lit. L.
Taxa impozitelor interimare care-i revin episcopului Bucovinei pentru diferitele
funcţiuni bisericeşti.

fl. kr.
a. Pentru decretul de angajare a unui preot sau pentru întocmirea
aşa-numitului document „singelie“ referitor la instalarea într-o

61
 parohie. 50 ---
Cuantumul de 50 de fl. nu poate fi depăşit niciodată.
b. Fiecare preot trebuie să-i plătească episcopului diecezan pentru
fiecare casă aflată în grija lui pastorală câte --- 3
c. Pentru sfinţirea unei biserici dimpreună cu curtea acesteia şi
hrisovul sfinţirii 39 ---
d. Pentru piatra altarului sau aşa-numitul antimis 13 ---
c. Pentru documentul privind binecuvântarea unui cimitir nou fără
biserică 3 ---
f. Pentru o rugăciune de dezlegare, numită rugăciune de iertăciune
Nimeni nu este dator să realizeze aceste prevederi, acestea 13 ---
ţinând de libera voinţă a fiecăruia.

§. 84. Taxele ce trebuie percepute de la părţile care se adresează în orice fel de problemă
consistoriului sunt prevăzute în regula de taxe a cancelariei sub litera M.; aceste impozite
încasate prin regula de taxe a cancelariei vor fi virate în caseria religioasă doar după ce s-
a realizat cuantumul pentru întreţinerea personalului consistorial şi cancelaria.
§. 85. Consistoriul trebuie să deţină o agendă de comenzi prevăzută cu un registru, cu
denumirea: “Ordonanţe şi legi cezaro-crăieşti în publico Ecclesiasticis”, în care să
înregistreze în ordine cronologică orice ordonanţă recent emisă sau în curs de emitere,
precum şi orice circulară, chiar dacă este vorba despre o simplă aducere la cunoştinţă,
intrată în cancelaria consistoriului, specificând de asemenea alături de document şi data
în care clerul subordonat a fost înştiinţat prin publicarea acesteia; şi pentru ca acest
registru să poată fi consultat în orice moment, el va trebui să fie pus la dispoziţia
fiecăruia, prin aşezarea lui deschis pe masa de lucru a sesiunii, pe întreaga durată a
sesiunilor consistoriale.
§. 86. În fine, consistoriul trebuie să deţină o cameră de corecţie proprie pentru reţinerea
în custodie a clerului pasibil de pedeapsă, spaţiu care nu trebuie să se diferenţieze în nici
un fel de celelalte spaţii locuite, fiind prevăzut însă atât cu un grilaj de fier la fereastră,
cât şi cu iale foarte bune la uşă, pentru ca respectivul cleric reţinut să nu poată găsi ocazia
de a evada; totuşi, rămâne la latitudinea domnului episcop diecezan de a hotărî ca, în

62
funcţie de natura circumstanţelor, să facă excepţii de la reţinerea în camera de corecţie a
unor persoane şi să găsească, în funcţie de situaţie, un alt loc pentru ducerea la îndeplinire
a arestului.

Lit. M.
Regula de taxe a cancelariei, după care vor fi percepute şi virate în caseria religioasă
taxele încasate de cancelaria consistorială a Bucovinei
§. 1. Prin această regulă a taxelor sunt desfiinţate toate dispoziţiile şi obiceiurile de până
acum, iar taxele cancelariei consistoriale nu vor putea fi percepute decât după această
nouă regulă de taxe.
§. 2. Perceperea acestor taxe cancelare va fi realizată în mod egal, de la fiecare individ,
indiferent de statut sau demnitate şi fără a face o deosebire între supuşii imperiali sau alţi
străini.
§. 3. Iar aceia care pot face dovada pauperităţii lor printr-un certificat de la autorităţi sau
într-un alt mod credibil, trebuie scutiţi total şi de la plata acestei taxe.
§. 4. Taxele aprobate prin această directivă sunt fixate doar ca o taxă de scriere pentru
decizia împărtăşită sau documentul încheiat.
§. 5. Cuamtumul taxei percepute, cuprins în această dispoziţie, trebuie respectat cu
exactitate şi fidelitate în cazul fiecărei decizii date sau a fiecărui document eliberat.
§. 6. Documente proprii vor trebui întocmite doar în cazurile specificate în această regulă
a taxelor cancelariei; toate celelalte permisiuni consistoriale vor fi întocmite ca înştiinţări,
fără încheierea unui document special.
§. 7. Definitivarea afacerii nu poate fi realizată dacă se omite plata taxei, întârzierea
trebuind a fi menţionată, iar taxa colectată odată cu sfârşitul lunii.
§. 8. Deoarece personalul consistorial este plătit din fondul religios, din care de altfel
trebuie cumpărate şi rechizitele cancelariei, în acest fond vor fi încasate şi virate şi taxele.
§. 9. Dacă într-un anumit caz, ce nu este consemnat în această regulă de taxe, se va
percepe o taxă mai mare decât cea fixată în această lege, sau se va plăti pentru ceva o
taxă care nu este consemnată în aceste prevederi, atunci cel ce a perceput această taxă
necuvenită va fi obligat a plăti ca pedeapsă o sumă de zece ori mai mare decât suma

63
legală caseriei districtuale, iar celui ce a făcut denunţul să-i revină jumătate din suma
plătită ca pedeapsă.

fl. kr.
a. Pentru fiecare citaţie sau decizie care va fi emisă de episcop sau de
consistoriul său, într-una din afacerile cauzate de plângeri, ex
officio sau la cererea unei părţi într-o afacere care nu s-a
desfăşurat în mod normal
Un decret de precitaţie trebuie tratat le fel ca o decizie --- 6

b. Pentru fiecare jumătate de coală a unei copii care este cerută

cancelariei consistoriale şi emisă cu aprobarea consistoriului. --- 6
De rubrica copiilor aparţin documente ce sunt ataşate copiei unui
decret de citaţie, deoarece împreună cu un asemenea decret trebuie
eliberate şi documentele originale pentru care nu este necesară nici
o plată; la fel şi legalizările unuia sau mai multor instrumente, fără
deosebire.
Pentru ca părţile să fie ferite de plăţi scumpe pentru copii, fiecare
pagină a unei copii trebuie să cuprindă un scris normal şi lizibil, de
cel puţin 34 de rânduri.
c. Pentru sentinţa ce vizează o plângere personală a doi clerici cu
privire la oficiul şi datoriile preoţeşti şi care ţine de competenţa
judecătorească a consistoriului. --- 30
d. Pentru certificatul referitor la ajungerea la o înţelegere realizată --- 30
prin intermediul consistoriului.
e. Pentru o petiţie sau cerere întocmită în cancelaria consistorială,
pentru o autoritate bisericescă sau civilă, în baza documentaţiei --- 30
uneia din părţi,
f. Pentru decretul de angajare interimară, privind angajarea
temporară întreprinsă, până la ocuparea unui post bisericesc --- 30
vacant.

64
g. Pentru fiecare certificat sau hrisov special întocmit, privind
tunderea (în monahism), privind ipodiaconatul, diaconatul, şi
hirotonia întru preot. --- 30
h. Pentru documentul de aprobare în vederea retragerii sau
schimbării unei parohii --- 30
i. Pentru întocmirea unui hrisov privind sfinţirea unui altar --- 30
k. Pentru documentul privind binecuvântarea unui clopot --- 30
l. Pentru Transmissionalia et Motiva Sententiae cu privire la o
hotărâre consistorială, apelată de una din părţi la consistoriul
mitropolitan de la Carloviţ, Post-Porto-ul (taxa de timbru) trebuie 1 30
plătită în mod special de către apelanţi.
Aceia care îşi demonstrează sărăcia printr-un certificat de la
autorităţi sau pe o cale credibilă vor trebui scutiţi total de taxe.
m. Pentru angajarea unui asesor consistorial, respectiv emiterea
documentului necesar în acest sens 8 40
Această regulă privind taxele consistoriale trebuie afişată
întotdeauna în cancelaria consistorială în limba germană şi
moldovenescă pentru a putea fi consultată oricând, de toate părţile.

Capitolul cinci.
Despre sistemul şcolar.

§. 1. În conformitate cu declaraţia anterioară, clerul şi, alături de acesta, consistoriul, nu

au nici un fel de influenţă în cadrul sistemului şcolar decât în ceea ce priveşte catehismul;
prin urmare, numai asupra lecţiilor ce vizează morala şi datoriile religioase; de aceea
introducerea, înfiinţarea şi supravegherea sistemului şcolar este o sarcină a grijii publice,
prin urmare a autorităţii civile, care susţine o atenţie vie şi neîntreruptă având în vedere
că educaţia tineretului contribuie la bunăstarea viitoare a cetăţenilor, o bunăstare care
poate fi atinsă numai dacă instituţiile de educaţie şi învăţământ se află într-o legătură
corespunzătoare una cu alta, şi pretutindeni sunt luate măsurile necesare.

65
§. 2. Cele două şcoli normale recent construite la Cernăuţi şi Suceava pentru limba
germană şi moldovenească, sunt acelea care vor trebui să servească drept model tuturor
celorlalte şcoli ale districtului.
§. 3. Cele şase şcoli circumscripţionale sau naţionale prevăzute pentru limba
moldovenească trebuie considerate şcoli generale şi, după cum au fost construite deja cu
succes cele 3 şcoli la Cernăuţi, Siret şi Suceava, tot aşa trebuie luate cu mare atenţie cele
mai urgente măsuri pentru a se ridica şi celelalte 3 şcoli de circumscripţie de la Sastavna,
Câmpulung Moldovenesc şi Văşcăuţi.
§. 4. Construirea, înfiinţarea şi întreţinerea şcolilor normale şi de circumscripţie trebuie
realizată din casieria religioasă şi, în funcţie de mijloacele pe care le deţine această
casierie, trebuie să fie ridicate şcoli comunale sau triviale în toate acele localităţi în care
se găsesc biserici parohiale sau filii ale acestora.
§. 5. Atât în ceea ce priveşte modul în care vor fi realizate clădirile şcolii, cât şi în
privinţa modului de predare, a instrumentelor şcolare şi a celorlalte disponibilităţi
necesare, este stabilită cartea ce poartă titlul: Manual necesar pentru învăţătorii şcolilor
triviale ilirice neunite, în care sunt cuprinse în mod special şi înaltele prevederi ale
ordinii şi disciplinei şcolare, rânduite spre folosul şi respectarea lor întocmai; de
asemenea, tot pentru educaţia şcolară a tineretului au fost alese şi stabilite şi următoarele
trei cărţi: Catehismul realizat de sinodul grec neunit în anul 1774, cartea de citire şi de
aritmetică, exemplare care tocmai au fost puse la dispoziţie în Bucovina în limbile
germană şi moldovenească.
§. 6. Regulile disciplinare şi tabelele cuprinse în aceste cărţi trebuie să le servească
profesorilor în direcţionarea activităţii lor, exacta urmare a acestora realizându-o pe calea
notării de către fiecare profesor în parte a elevilor, în conformitate cu conţinutul tabelului
“despre silinţa elevului”, întocmind şi un extras după schema existentă la Lit. B., (extras)
pe care îl vor expedia o dată la 14 zile directorului districtului de care aparţin.
§. 7. După cum construirea şi introducerea şcolilor împreună cu profesorii acestora este
sarcina prin excelenţă a oficiului de stat, în măsura în care acest proces este încă în
desfăşurare conform prevederilor, tot aşa trebuie ca şi pe viitor, atât menţinerea metodei
de predare introduse cât şi desfăşurarea exactă a sistemului şcolar să cadă în sfera
specială a preocupării acestuia oficiu, nescăpându-se totodată din vedere prevenirea cu

66
grijă a intenţiilor care conduc spre constrângere şi avându-se mereu în vedere faptul că
pregătirea firii naţiunii, încurajarea acesteia şi libera voinţă sunt cel mai puternic impuls
pentru folosirea utilă a instituţiilor şcolare .
§. 8. Fiecăruia dintre cei doi învăţători din şcolile normale i se aprobă câte un asistent în
momentul creşterii puternice a [numărului] şcolilor; aceşti asistenţi vor trebui să fie
cunoscători ai limbii germane şi moldoveneşti, în măsura posibilităţilor, şi trebuind a fi
selectaţi din rândul cetăţenilor ţării, pe lângă aceştia fiind stabilit pentru fiecare şcoală
normală finalizată şi câte un portar.
§. 9. Fiecare din cei doi învăţători ai şcolilor normale are de primit un salariu lunar de 24
de fl. sau anual de 288 de fl.; pe de altă parte, fiecare asistent şi portar angajat va primi
lunar suma de 10 fl., respectiv 1 fl.
§. 10. Pentru a popula cele 6 şcoli de circumscripţie cu învăţători competenţi, din când în
când, unii dintre aceştia trebuie să fie cooptaţi în programul şcolilor normale pentru a
ajuta la formarea de elevi foarte competenţi.
§. 11. Pentru fiecare din cei 6 dintre cei mai eficienţi preparatori şcolari este prevăzută pe
întreaga durată a activităţii educaţionale o răsplată lunară de 5 fl., iar la numirea lor în
postul de învăţător de şcoală de circumscripţie vor primi un salar lunar de 10 fl.
§. 12. Această măsură privitoare la preparatorii şcolari trebuie făcută public acum şi pe
viitor de autoritatea civilă ca şi de cler spre povăţuirea şi încurajarea părinţilor şi a
tineretului.
§. 13. Pentru stimularea în aceeaşi măsură a părinţilor şi a tineretului, oficiul de stat este
împuternicit să acorde premii în articole de îmbrăcăminte şi cărţi acelor elevi care se
evidenţiază la examene, cu privire la această prevedere urmând a fi realizată, de acum
înainte, o anunţare mai deasă .
§. 14. Având în vedere scopul stabilirii premiilor şcolare, precum şi al întreţinerii
corespunzătoare a sistemului şcolar, oficiul de stat trebuie să-i însărcineze pe
directorii de district cu supravegherea şcolilor aflate în circumscripţia lor, aceştia veghind
ca în fiecare an de Paşti şi în apropierea Sf. Mihail, să-i fie trimis oficiului de stat un
raport despre starea şcolilor şi al tuturor problemelor şcolare, acestui raport fiindu-i
ataşate, după modelul schemei prevăzute la lit. H. din regulamentul şcolar, întotdeauna

67
tabelele “despre silinţa elevilor”, precum şi acele observaţii cuprinse în extractele
tabelelor realizate în cadrul vizitelor şcolare.
§. 15. La termenele anunţate, directorii districtuali trebuie să viziteze şcolile din aria
circumscripţiei lor de patru ori pe an, cu această ocazie, urmărind îndeaproape
comportamentul şi hărnicia învăţătorilor, precum şi conduita elevilor; spre împlinirea
acestui deziderat, directorii districtuali pot iniţia ei înşişi atât o examinare specială a
elevilor, cât şi o verificare a acestora, de către proprii învăţători, în prezenţa lor.
§. 16. Despre deteriorările vizibile întâlnite cu ocazia vizitării şcolilor, cât şi despre
propunerile privitoare la măsurile de îmbunătăţire care sunt necesare, trebuie raportat
oficiului de stat prin vocea acelor directori de districte însărcinaţi cu întocmirea
rapoartelor.
§. 17. În urma centralizării tuturor datelor, oficiul de stat trebuie să întocmească tabelul
general, după modelul schemei H., prevăzute în regulamentul şcolar şi să le trimită aici,
odată cu predarea rapoartelor directorilor de district, în fiecare an, până pe data de 1 mai
cele privitoare la semestrul de iarnă, şi pe 1 noiembrie cele privitoare la semestrul de
vară.
§. 18. În şcolile normale de circumscripţie şi în cele triviale abia construite şi, respective,
în cele ce urmează a fi construite, lecţiile trebuie predate doar în limba germană şi
moldovenească.
§. 19. Pe lângă germană şi moldovenească, va trebui totuşi să se aibă în vedere şi limba
latină şi greacă, de a căror introducere în şcoli se vor îngriji organele competente imediat
ce o vor permite circumstanţele, deoarece de educaţia în limba greacă şi latină se leagă şi
înfiinţarea unui liceu, prin introducerea uneia şi a celeilalte limbi, prin aceasta, putându-
se exercita o impresie foarte benefică asupra firii locuitorilor ţării şi, mai mult, asupra
vecinilor moldoveni şi a altor străini, putând astfel atrage după sine în mod special binele
şi sperându-se în venirea la studii în Bucovina a tineretului moldovean.

A. G. v. Hadik m. p. Ex Consilio Aulæ Bellico

Viena 29 aprilie 1786
von Dürfeld m. p.

68