Capitolul 2. Organizatii si institutii 2.1. Organizarea social Conceptele de organizafie si institupie se referd la mecanismele si procesele de structurare existente in societifile moderne sau traditionale. Institutiile si organizatiile sunt cadrele sociale prin care activitafile umane cotidiene. Prin ele se instituie constrdngeri si recompense pentru actorii sociali A organiza, in limbajul comun, inseamnd a pune o anumita ordine intr-un stoc de resurse diverse pentru a face din ele un instrument, o unealta pentru realizarea unui anumit proiect. Cuvantul organizafie ne trimite, pe de o parte, la un obiect social, iar pe de alta parte, la un proces social care constituie unul dintre aspectele cele mai importante ale acfiunii umane. in ceea ce priveste obiectul social desemnat de cuvéntul organizatie, el este cunoscut de fiecare dintre noi, pentru ea face parte din mediul nostra cotidian, aparfinem unor organizatii sawsi avem relafii cu ele. Administratiile publice, intreprinderile economice (industriale, comerciale, de servicii), partidele pol asociafiile culturale, sportive, religioase reprezinta organizatii, in cealalta acceptiune, prin organizatie infelegem modalitatile de conducere si indrumare a oamenilor, de coordonare gi armonizare a activitiilor lor, de control a acestor activitaji, de folosire @ unor resurse materiale in vederea realizirii unor scopuri comune. Organizatia poate fi deci conceputi fie ca un grup de oameni care isi propun realizarea unui scop comun, fie ca un proces, ca in sistem rational conceput de metode si mijloace. Conceptul de organizare sociald are {ns un sens mai larg. Putem accepta definitia urmitoare: ,,organizarea socialéi a unei anumite colectivitai este un sistem de modele de conduita, institujii, roluri sociale, mijloace de control social care asigura conviejuirea membrilor colectivitaii, adaptdnd ndzuingele si actiunile lor in procesul de satisfacere a nevoitor, rezolvand problemele si conflictele care rezulta in timpul conviefuirit” (Jan Szezepanski, [1970] 1972, Notiuni elementare de sociologie, Ed. Stinjifica, Bucuresti, pp.191-192) Pentru unii sociologi conceptul de organizare sociala este identic cu cele de structura sociala sau sistem social. Prin sistem social intelegem un ansamblu de elemente sociale care formeaz un tot organiza, care depind unele de altele, in aya fel{incat schimbarea unuia duce la schimbarea celorlalte. Accasta totalitate are o serie de proprietati cum ar fi capacitatea de autoreglare, caracterul dinamic, echilibrul, feed-back- ul. Viafa social presupune eotayupor sisteme sociale cu diferite grade de euprindere, de la familie sau intreprindere, de exemplu, pand la socictatea in ansamblul sau. Structura socialise referd la modul de aleatuire a realitiji sociale, la modul in care se ordoneaza si se ierarhizeazA clementele sistemului social, la relafiile ce se stabilesc intre aceste clemente. ,Structura sociald este un ansamblu de relatii cuprinzdnd o multitudine de elemente (pozitii sociale, grupuri, paturi si clase sociale, institutii sociale) ce poseda insusirile de totalitate, de transformare si de autoreglaj” (loan Mibiileseu, 2000, Sociologie generald, Ed, Universitifii Bucuresti, p. 221). Structura social se refer la modul de alcituire a unui sistem social, pe c4nd organizarea ne arati modul su de functionare. Cele trei concepte sunt deci legate intre ele dar nu se confunda unele cu altele. Organizarea sociala asigura ordinea sociala, adie& o stare de echilibru a sistemului social, Aceasta stare face posibila existenfa si dezvoltarea sistemului. Starea de echilibra nu inseamna ins& cd sitemele sociale sunt statice, este vorba de un echilibru dinamic, in viafa social au loc in mod contnuu schimbari, uncori aceste schimbari produc chiar schimbarea sistemului social, dezechilibrari care due la un nou echilibra social, 2.2. Institutiile sociale ‘Termenul de institufie provine din latinescul institutio care inseamna a ridica”, ,a intemeia”, ,a aseza” dar si ,obicei”, ,reguld de purtare”, Romanii numeau _nstitutiones” tratatele lor elementare de drept. in limbajul comun prin institutie injelegem, de obicei, organizaiile care au un statut precis, reguli de functionare stabilite prin regulamente sau legi, avand functia de a satisface anumite nevoi colective. Este ‘vorba, in acest caz, de o anumita confuzie intre institufie si organizatie. in sens sociologic, sunt considerate institufii,.structurile relativ stabile de statusuri si roluri, avdnd menirea de a conduce la satisfacerea anumitor nevoi ale ‘oamenilor in societate sau la indeplinirea anumitor functii sociale (Mihaela VUisceanu,1996, ,,Institutii si organizat lasi, p.378), i", in A, Neculau (coord), Psihologie sociald, Ed. Polirom, Pentru a-pieaesiyfece nevoile, oamenii intra in anumite relafii si au anumite comportamente. Repetate pentru 0 anumiti perioada de timp si fixate in obiceiuri, sau codificate prin legi, statute sau regulamente, aceste relafii sociale si aceste comportamente se institutionalizeaza. Institufionalizarea presupune existenfa unor pozitii clare, fixe pentru anumiti indivizi (anumite statusuri sociale) si de asemenea a unor comportamente acceptate social, asteptate, predictibile de la cei care ocup’ anumite statusuri sociale. De exemplu, familia este o institufie. in cadrul ei pozitia (statusul) si comportamentele (rolurile) celor doi parteneri sunt clar definite, predictibile si acceptate social. Statusurile de sot si sotie, ca si rolurile respective, sunt institufionalizate, sunt definite prin norme sociale, uneori si unele doar prin traditie, prin cutumé, alteori si altele prin lege. Este adevarat ci, modul de ,,interpretare” a rolurilor institujionale poate sa fie diferita, chiar cnd este vorba despre acelasi rol, in functie de trisaturile de personalitate ale ,,actorului”. Un clement foarte important de care trebuie si finem cont atunci cand vorbim despre institutii este procesul pe care sociologul american Talcott Parsons il numea de diferentiere instituyionald. Diversitatea nevoilor sau functiilor sociale duc in mod nemijlocit la 0 diversificare a institufiilor. Pe de alt parte, odat cu evolutia societitilor, asistim si la o evolufie si 0 diversificare a institufiilor. Istoria societatilor umane apare si ca o istorie a diversificarii institufiilor. Pe masura ce societatile devin mai mari, mai diferenjiate, 0 anumiti activitate sociald, care era indeplinits doar de o institufie, ajunge s& fie indeplinita de un set de institutii. De exemplu, ne putem gandi la funcfiile economice care, odati cu evolufia societafilor sunt indeplinite de un set tot mai amplu de instituti. Sectorul productiv presupune instituyii de producere a bunurilor si serviciilor, de organizare a muneii, de introducere a progresului tehnic. Sectorul productiv este corelat eu sectorul distribute’ si consumului de bunuti si servieii, e&rora le corespund alte seturi de institutii. Sistemul institutiilor economice este deci din ee in ce mai amplu, odata cu evolujia vietii economice. Mai mult decat atat, aceste institutit economice sunt legate, mai mult sau mai pujin direct cu institutiile juridice, politice, medicale, educationale, culturale etc. Multiplicarea si diversificarea nevoilor si functiilorsociale face ca societifile contemporane si se prezinte ca o refea foarte diversificata de institufii sociale. eemnorbi inst de diversificarea institutiilor nu doar din perspectiva, diacronica, legand-o de evolutia in timp a societatii ci si privind aceste diferentieri in aceeasi perioada de timp, dar referindu-ne la societati diferite. De la o comunitate social’ la alta, institutiile pot fi diferite, aceeasi functie sociala poate fi indeplinita de institut diferite dsau aceeasi institutie poate avea functii diferite. Exist mai multe elemente prin care pot fi caracvterizate institutile. Ele au anumite scopuri, stabilite pe baza unor nevoi sociale importante gi a unor valori acceptate de societatea respectiva, Pentru atingerea acestor scopur, institutiile indeplinese anumite functii, adic& anumite activitafi precis stabilite si reglementate. Funcfiile sunt realizate de anumite persoane sau grupuri, in confirmitate cu anumite roluri institutionale, cu ajutorul unor mijloace care pot fi materiale sau simbolice. La nivelul institujiilor exista sisteme de valori si norme. Institutiile sunt deci normative si consirdngatoare. Ele definese si genereazi cadrul in care se stabilese relafii intre oameni si se deruleaz interactiunile lor. Institufiile, din puct de vedere normativ, constau tocmai din aceste ansambluri de reguli sau norme care definese ordinea sociala, modele de comportament side acfiune acceptate Ia nivelul comunitii respective. Normele pot si fie formale sau informale, Cele formale sunt cele incluse in legi, regulamente, statute cu caracter juridic. Cele informale iau forma traditiilor, conventiilor, ritualurilor ete. i pot fiscrise sau nescrise. Atat normele formale cat si cele informale sunt asociate cu anumite atitudini sociale ale comunitifii, eu anumite valori acceptate la nivelul acesteia. Normele institufionale au funefii constrangitoare, adicd stabilesc anumite limite acfiunilor gi interactiunilor actorilor sociali. Nerespectarea acestor limite, incilearea normelor institutionale, este urmata de sanejiuni, asa cum respectarea lor poate fi urmat de recompense. Normele institufionale sunt insugite de eatre actorii sociali prin procesul de socializare iat sanctiunile, pozitive sau negative, pentru respectarea sau incdlearea normelor sunt legate de existenta unor sisteme de control social Ordinea sociala, coeziunea sociald, nivelul de satisfacere a nevoilor sociale existente la un moment dat depind si de functionarea eficienti a institufiilorsocietitii respective, Sociologul polonez Jan Szezepanski ardta eX eficienta, randamentul cu care funcfioneaz institujiile depinde de respectarea urmatoarelor condi wasup) O definire clara a scopului si.a:domeniuluide exercitare a fyng' institufiei. Daca funcfiile ei sunt definite imprecis, ea nu poate s se coreleze cu ceea ce fac alte institutii, apar conffictele intre institufii sau paralelismele institutionale, adica aceeagi nevoie social este indeplinita de mai multe instituti. ) Diviziunea rationala a muneii si organizarea ei rational in interiorul institujiei, Aceasta presupune o repartizare judicioas a rolurilor institutionale in interiorul institutiei si coordonarea lor corespunzatoare. ©) Gradul de depersonalizare a functiilor si de obiectivare a lor, adicdt gradul de independenja a functiilor fai de interesele si aspiratiile personale ale functionarilor institujiei respective. Daca doar angajatii institutiei sau o parte a lor trag foloase personale din activitatea institujiei si nu intreaga colectivitate, atunci ea igi pierde caracterul public si inerederea colectivitatii, functionarea institutiei find in defavoarea colectivitatii. 4) increderea si recunoasterea este acordata institutiei de cdtre intreaga colectivitate si ea nu poate functiona fara aceasta incredere. ) Funcfionarea institutiei depinde si de modul in care ea se incadreaza in sistemul institujional al societatii respective. (dupa Jan Szezepanski, [1970] 1972, Ed. Stiintificd, Bucuresti, pp. 171-172) Exist mai multe criterii in functie de care pot fi clas Yofiuni elementare de sociologie, cate institutiie. Dintre acestea, unul dintre cele mai folosite este acela referitor la natura activitagit. Din acest punct de vedere vorbim despre institufii economice, politice, juridice, educative, culturale, religioase ete. Institutiile economice. Cuprind toate acele institutii care se cup cu producerea, circulatia, desfacerea bunurilor si serviciilor. Ele sunt dependente de nivelul diviziunii muncii si de forma de proprictate. Unii sociologi au acordat 0 important deosebité acestor institutii (Karl Marx, de exemplu), incercnd s& realizeze o tipologie a societatilor plecdind de la analiza acestor institut.Institutiile politice. Aceste institujii se ocup de cucerirea, menjinerea si exercitarea puterii politice. in aceasta categorie intra parlamentele, guvernele, partidele Institufiile juridice. Asiguri claborarea legislatiei si aplicarea legilor, avnd un rol foarte important in exercitarea controlului social. Institutiile culturale si educative, Au drept scop productia cultural dar si menfinerea si transmiterea culturii societafii respective, Un rol important in cadrul acestora revine institujilor educative. De asemenea, un rol important il au instituiile comunicarii de masa. Institutiile religioase, care organizeazA activitatea cultelor religioase si relafiile credinciogilor cu reprezentanfii clerului. 2.3. Organizatiile Organizatile fae parte integrant din mediul social in care traim. Fieeare dlintre noi facem parte, in cele mai multe cazuri, din una sau chiar mai multe organizafii, vem relatii mai mult sau mai putin comlexe cu altele. Putem defini organizajia ca ,,un sistem structurat de interactiune a oamenilor in scopul realizarii unor obiective comune ” (M. Viisceanu, 1993, Psihologia organizatilor i conducerii, Ed, Paideia, Bucuresti, p.19). Plecdnd de la definifiile institujiilor si ale organizatiilor observim 0 anumit4 similaritate intre cele doud, deoarece ambele ofer cadre structurale pentru inifierea si desfAsurarea ainteractiunilor umane. O asemenea interactiune, oricare ar fi ea, nu apare doar intr-un cadru institutional ci si, de foarte multe ori, in cadrul unet organizafii. in timp ce prin institutii se formuleaza regulile sau cadrul normativ al interactiunilor, organizafiile sunt principalii actori colectivi care promoveaza actiuni si interactiuni sociale intr-un cadru institutional dat. Organizatiile, indiferent de natura lor (economice, politice, culturale, educationale,culturale etc.) sunt grupuri de eameni care desfigoara anumite activitii specializate in vederea atingerii unor seopuri comune ‘Aritand ca, structura normativa institutionald ofera baza de constructie «a organizatiilor”, Mihaela Vlisceanu considera cA relafiile dintre institutit si organizapot lua cel putin trei forme (M. Viiseeanu, 1996, ,Institutii si organizatii”, in A. Neculau (coord.), Psihologie sociald, Ed. Polirom, Iasi, pp.386-387) 1) Institufiile constituie baza generativa a organiz sensul e8 prin sistemul lor normativ ofera posibilitati de inifiere si de functionare organizati a agentilor colectivi. Un anumit sistem normativ institutional genereaz& anumite tipuri de organizati De exemplu, institutiile politice ale unui regim democratic va face posibila aparitia unor anumite organizatii politice, diferite de organizatiile constituite in cadrul unui regim totalitar. 2) in cursul functionarii lor, incerednd s& isi indeplineasc& obiectivele, organizafiile port deveni agenfi ai schimbarii institutionale, O norma, o regula, o lege care se dovedeste, in practica unei anumite organizafii sau tip de organizatii ct nu reglementeazi in mod corespunziitor aceast practica, va fi schimbati sau modificati in timp. 3) Organizatiile reprezint& cadrul in care se deruleazi atat procesul de institutionalizare cat si cel de dezinstitutionalizare. Organizatiile reproduc institutile, le asigurd reproductibilitatea, le consacri statornicia, dar, in acelasi timp, la nivelul organizafilor are loc si procesul de de schimbare a institutilor, de reinstitufionalizare, de consacrare a unor noi norme. Revenind la definirea organizatiilor, trebuie si remarcdm cA toate isi pun problema cooperdri si cd in toate intdlnim o anumita ierarhie, chiar daca formele pe care le imbraca aceasti ierarhie si mijloacele prin care se realizeazi cooperarea membrilor organizatiei sunt diferite. Cooperarea apare ca necesari atunci cAnd oamenii nu pot realiza singuri anumite obiective, sau nu le pot realiza intr-un anumit timp si atunci isi propun constituirea unei organizafii, care permite realizarea mai rapid, mai completa si mai eficienti a obiectivelor individuale. Cooperarea presupune coordonarea actiunilor membrilor organizatici, or aceasta inseamnd existenfa unei anumite diviziuni a muncii in cadrul organizatiei, 0 specializare a membrilor ei in efectuarea anumitor activitati si presupune de asemenea o anumita ierarhie, 0 diferentiere a povitiilor membtrrilor organizafiei, exercitarea de cétre unii a functiilor de conducere in cadrul organizatiei. © organizatie, indiferent de tipul ei, presupune existenja urmatoarelor elemente:1. O structurd sociala a organizatiei, anumite relatii stabilite intre membrii si. Aceste relat pot fi stabilite prin normele, regulile organizatiei. in cadrul acestei structuri, fiecare dintre membri are o anumité pozitie. ~s»iv-dia se prezint& deci cao constelatie de statusuri sociale si, corelat cu ele, de roluri sociale. indi 2. Participantii, actorii sociali, ii care compun organizatia, care contribuie, prin activitatea lor la existenfa si perpetuarea organizatiei si la realizarea scopurilor acesteia. Organizatiile pot fi diferite in ceea ce ce priveste gradul de implicare a membrilor lor in viafa organizafiei, pot si impund, intr-o Asura mai mare sau mai mica, controlul asupra viefii acestor membri, 3. Obiectivele organizatici. Fiecare organizatie isi propune realizarea unor scopuri comune, care devin scopuri ale organizatiei in ansamblul stu. Exist inst si obiective specifice ale unor segmente ale organizatiei aya cum exist obiective individuale ale fiectrui membru al organizafiei. Echilibrul organizatiei, functionarea ci cficienti, depind de modul in care aceste trei categorii de obiective sunt corelate, nu sunt contradictori 4, Mijloacele materiale gi intelectuale de care dispune organizatia si pe ele. care le foloseste pentru a-si indeplini obic 5, Simbolurile organizatiei, care au rolul de a reprezenta organizafia in raport cu mediul exterior dar si de a asigura afirmarea identititii sale si de a menfine coeziunea ei. Mai trebuie adiugat cd organizatiile isi desftigoaré activitatea intr-un anumit mediu, intr-un anumit context economic, politic, tehnologic, cultural, social si ca ele se afld in relafii complexe cu acest mediu. Organizatiile sunt sisteme sociale deschise, intre ele si mediul lor au loc schimburi variate si complexe. Marea varietate a organizatiilor existente a fost clasificata, in mod diferit, pornind de la diferite criterii. A. Etzioni, de exemplu, considera ct organizatiile formale pot fi grupate in trei mari tipuri. Primul dintre ele il reprezinta organizafile voluntare, in care oamenii intra in mod voluntar, pentru c& sunt interesafi de scopurile pe care si le propun si de activititile acestora. Ascmenea organizafii sunt: gruparile politice, asociatiile profesionale, cluburile sportive ete. Un al doilea tip il reprezinti organizafiile utilitare. Ele se suprapun partial cu organizafiile voluntare, si isi propun realizarea unor obiectiveprecise, membrii lor aderd la ele pentru c& aceste obiective le permit si lor realizarea unor obiective individuale. Exemplul cel mai concludent pentru acest tip sunt organizatiile economice, in toatd varietatea lor. Evident este <2." spre organizatiile economice aga cum se constituie ele intr-o economie de piaja. Al treilea tip este acela al organizatitlor coercitive, in care oamenii nu intra de bund voie, ci sunt obligati si o facd. inchisorile sau spitalele psihiatrice sunt exemple pentru acest tip. Una dintre cele mai cunoscute tipologii a organizafilor este accea ficuti {in functic de gradul lor de structurare. Se vorbeste despre organizatii formale si organizatii informale, despre grupuri formale si informale. Grupurile informale sunt caracterizate prin existenfa unor rela ;pontane, flexibile, mai putin precis definite intre membrii lor. Natura relatiilor din cadrul grupului si chiar obiectivele acestuia sunt specificate cu mai putina precizie. Durata de existenfi a acestor grupuri este de obicei ‘mai scurtd, intrarea sau iesirea din grup nu este reglementati in mod explicit. Chiar dae exist un sistem de norme al grupului, el este foarte restrns si nu este codificat in mod explicit. Exist lideri, conducere, ierarhie si la nivelul acestor grupuri, dar ele se afl intr- © stare incipient, rudimentara si nu sunt nici ele codificate. Un grup de prieteni sau un grup de colegi de munc& sunt exemple de asemenea grupuri avand un nivel redus de strueturare. Grupurile formale au o structurd clar definita, pozitiile membrilor, rolurile Jor, relatiile dintre ei, ierarhiile, modurile de comunicare, sunt clar definite prin norme, statute, regulamente, Obiectivele grupului sunt clar definite, ca si procedure prin care se poate ajunge la realizarea acestor obiective si modul in care fiecare membru al grupului id poate si trebuie s& contribuie la realizarea obiectivului comun. Modul in care un indi dobandeste calitatea de membru al unui asemenea grup, ca si condifiile de excludere ale Jui din grup sunt de asemenea clar precizate. Sunt, deci, grupuri bine structurate, a caror existent si functionare este reglementata de norme precise. Referitor la aceasta tipologie, trebuie si facem céteva precizari. in primul rnd trebuie sa spunem c& formal si informal reprezintd mai degraba extremitajile unui continuum privind organizarea, modul de structurare a grupurilor umane. Fiecare dintre grupurile conerete se situeaz, pe acest continuum, mai aproape sau mai departe de una dintre cele doua extremitii. De fapt, unii dintre teoreticienii organizatiilor consider’ c&organizatii sunt doar grupurile formale. in al doilea rind, trebuie s& avem in vedere cf in cadrul grupurilor formale pot exista grupuri informale. Intr-o organizatie econimica, de exemplu, o firma oarecare, pot exista graswsjuin“ormale de prieteni, de colegi de munca, Problema care se pune este aceea a integrarii acestor grupuri informale in cadrul organizatic organizafiei iar activitatatile lor faci modul in care obiectivele lor sunt sau nu concordante cu cele ale icazi_ su impiedied realizarea obiectivelor organizatie. Se considera ci organizafiile formale exemplare sunt organizatiile birocratice. Cel care a definit acest tip de organizafie si a identificat trisiturile sale a fost sociologul german Max Weber. Termenul de birocrajie nu are, in sociologie, sensul peiorativ pe care il intélnim deseori la nivelul limbajului comun. Birocratia, arata Weber, este un sistem de organizare rafional — legald care domind societatea moderna. Principalele caracteristici ale organizajiilor birocratice sunt, dup& Weber, urmatoarele. 1) Specializarea, adic& 0 june clara muneii intre membrii organizatiei. Responsabilitafile fiecdrei functii sunt precis definite si de asemenea locul ei in ierarhia organizatiei, datoriile, rispunderile si autoritatea legate de functia respectiva. 2) Structurd ierarhica autoritara. Pozitiile in cadrul organizatiei sunt ierarhiei si al autoritafii gradate. Funcfia inferioara se afl& sub conducerea si controlul celei superioare. Autoritatea este data de functie. ordonate dupa princi 3) Sistem de reguli si reglementari formale. Toate actiunile si deciziile din cadrul,organizatiei se supun unui sistem de reguli precis formulate, care acoperd intreaga functionare a organizafici 4) Impersonalitate si imparfialitate. Autoritatea este impersonala, ea depinde doar de regulile organizafionale. Autoritatea unei persoane in cadrul organizafiei corespunde gradului ierarhic al functiei sale. Acceptarea autorititii si acceptarea persoanei nu trebuie si fie identice, un functionar avand 0 functie situatd pe un nivel jerarhic inferior trebuie si accepte autoritatea sefului stu ierarhic pentru c& functia acestuia este superioard, chiar dack nu il accept ca om. Contactele membrilor organizatiei cu alti membri sau cu cei din afara trebuie s8 fie impersonale, Funetionarul nei organiza birocratice trebuie si se comporte fra uri sau pasiune, fra afecfiune sau entuziasm. 105) Promovare in carierd, Activitatea unui individ intr-o organizatie birocraticd constituie o cariera. Promovarea in carier§, ascensiunea sa pe trepte tot mai fnalte ale ierarhici organizaficineaxfee fie in functie de vechime, fie in functie de competent, fie in finctie de amandoua aceste eriteri 6) Fficiena. Caracteristicile organizatiilor birocratice: specializare, structura ierarhic& autoritard, impersonalitate in acfiunea membrilor, fac ca ea si poatd atinge ungrad inalt de eficienta. Dac& pentru Max Weber birocrafia reprezenta, la sfirsitul secolului al XiX-lea, inceputul secolului XX, forma cea mai eficienta de organiza, studii ulterioare ‘au scos in evidenfa gio serie intregi de dezavantaje ale birocratiei, in aga fel inet astazi ‘ca nu mai reprezinté un ideal de organizare. (© modalitate destul de raspandita de clasificare a organizatiilor este aceea legati de obiectivele specifice pe care le indeplinesc respectivele organizatii, de natura activitafii lor. Putem vorbi in acest sens de organizajii economice, politice, sociale, culturale, sportive, educative, religioase etc. Rezumat : Organizarea socialii este 0 necesitate absoluta pentru existenta societatii ‘omenesti dar, in acelasi timp si pentru satisfacerea nevoilor umane. Dintre formele pe care le imbraci organizarea sociala institutile si organizatiile ocupa un rol deosebit de important, Am prezentat deci institufile si organicatiile, cu trasiturile lor caracteristice, cu relatia dintre ele. Lecturi propuse : W. Richard Scott : Definirea institutiilor Sa incepem cu urmétoarea viziune totalizanta asupra institusilor: «© Institujile sunt structuri sociale care au atins un grad inalt de mobilitate. iW© Institugiile sunt compuse din elemente cultural cognitive, normative si reglatoare care, impreund cu acele activitafi si resurse asociate lor, furnisornietedilitate si semnificajie viefii sociale. ‘© Institujiile se transmit prin intermediul unor titpuri variate de factori, inclusiv sisteme simbolice, sisteme relationale, rutine si artefacte. © Institutile opereazit la niveluri multiple de autoritate, de la sistemul global la relajiile locale interpersonale. © Institusiile au prin definitie 0 conotajie de stabilitate, dar se supun proceselor de schimbare, atdt celor de crestere, cét si celor discontinue. Conform acestei conceptii, instituiile sunt structuri ce prezinté mai multe ‘fajete, durabile social, formate din elemente simbolice, activitiqi sociale si resurse materiale. Institujiile isi evidentiazd proprietdyile specifice: sunt relativ rezistente la schimbare (Jepperson, 1991), au tendinta sa se transmitdé din generajie in generatie, sa se mentind si sd se reproducd (Zucker, 1977). Dupd cum afirma Giddens (1984). _ Instituyiile sunt prin definitie elementele cele mai stabile ale viefii sociale... conferind soliditate sistemelor sociale in timp si spatiu”. (W. Richard Scott, [2001] 2004, Instituyii si organizatii, Ed. Polirom lasi, p. 70) Herbert A. Simon : Functia organizarii sociale Dacei concepem, intr-un sens larg, organizayiile si instituiile ca modele de comportament de grup, nu este greu de vétzut cd participarea individuluiin asemenea organizafii si institusii poate fi sursa unora dinire cele mai fundamentale $i promifdtoare integrari. Influenfele organizationale asupra individuluisunt de dowd tipuri principale: (l) Organizatiile si instinutiile permit ca fiecare membru al grupului sd-si ‘formeze expectante stabile privind comportamentul altor membri, in anumite conditit. ‘Asemenea expectanje stabile sunt o esenfiald conditie preliminara pentru considerarea rafionald a consecinjelor activitait intr-un grup social. 12 arte(2) Organizagiile si instituiile asigurd stimulii si ,,calduzele” atengiei, care orienteaza comportamentele membrilor grupului si care it asigurd pe acesti membri cu obiectivele inteanwad:grtce stimuleazd activitatea. rebied Desigur, nu putea supraviefui nici un model de conduitd sociald care nu a anticipat si nu a luat mésuri, in vreun fel, pentru satisfacerea stimulilor de foame, dorinei sexualdi $i oboseald. Dincolo de aceasta, aranjamentele institutionale sunt supuse unor nesfarsite varieri si abia daca se poate spune despre ele cd ar reiesi din vreo caracteristica indscuta a omului, De vreme ce aceste institufii determind, in mare parte, dispozitia mintald a participangilor, ele stabilese conditiile pentru exercitarea docilitayii gi deci a rafionalitayit in societatea umand. Modelele comportamentale pe care le numim organizatii sunt fundamentale deci pentru succesul rafionalitatii umane, in orice sens larg. Individul rational este si trebuie si fie un individ organizat si institufionalizat. Daca limitele severe, impuse asupra reflectiei de edtre psihologia umand, vor fi slabite, individul trebuie, in deciziile sale, si fle supus influentei grupului organizat din care face parte. Deciziile sale trebuie sd fie nu numai produse ale propriilor sale procese mentale, ci si sd reflecte considerdrile mai generale, implementarea cdrora este functia grupulut organizat. (Herbert A. Simon, [1945] 2004, Comportamentul administrativ. Studi asupra proceselor de luare a deciziilor in structurile administrative, Ed. Stiinja, Chisinau, pp. 86-87) Erhard Friedberg : Ce sunt organizatiile Cuvéintul organizayie ne trimite, pe de o parte, la un obiect social, iar pe de alta parte la un proces social aflat in miezul acfiunii umane. Toatd lumea cunoaste obiectul social, deorece el face parte integranta din mediul nostru cotidian, fiind 0 caracteristicé dominanta a acestuia. Administrasiile publice, intreprinderile industriale, comerciale si de servicii, ca si partidele politice sau asociatiile de toate tipurile, ai ctiror salariati, membri, militanti si/sau cliengi suntem deopotriva, constituie organizafii, adic — folosind o definitie simpla — ansambluri umane 13formalizate $i ierarhizate in vederea asigurdrii cooperdrii si coordonarii membrilor lor pentru asigurarea unor scopuri date. (Esharés sora, [1992] 1997, ,Organizaiile”, in R. Boudon (coord), Tite’ «# sociologie, Ed, Humanitas, Bucuresti, p. 397) Dan Banciu : Controtul social Urmarind respectarea si corespondenta rolurilor preserise cu cele efectiv wjucate” de cdttre indivizi, societatea evalueazd diferentiat diferitele comportamente, sstimuland pe unele si respingdnd pe alltele. Modalitatea concreta de apreciere (pozitiva sau negativa9 a comportamentelor se face prin intermediul CONTROLULUI SOCIAL, care reprezintd, in esenja, un ansamblu de mijloace si mecanisme sociale si culturale prin intermediul cdrora: a) sunt impuse individului o serie de interdictit si constrdingeri referitoare la necesitatea respectarii normelor si valorilor dezirabile; b) sunt permise anumite actiuni, fiind apreciate $i recompensate conduitele care sunt conforme cu ‘modelul normativ si cultural; ¢) sunt interzise acele aciuni care transgreseaza ordinea sociald. Aceste interdicfii si constrangeri, inlesniri si recompensdiri nu sunt numai de natura exterioard, ci si interioard, astfel incdt indivizii se supun prin adeziunea lor (care lise pare normald) la modelele de comportament valorizate pozitiv in societate. Pentru acest motiv, controlul social este un factor important de organizare si ordonare a conduitelor individuale si a raporturilor sociale, asigurand consistenfa si coeziunea interna a societifii, continuitatea si stabilitatea sa internd, orientarea si reglarea comportamentului social, integrarea individului in societate. Prin intermediul sau, societatea formeaza $i impune indivizilor motivatia asimilarii si respectdrii valorilor $i normelor sociale dezirabile, recompensnd conduitele conforme cu modelul siiu etico- juridie si respingdnd pe cele care se abat de la acest model. (Dan Banciu, 1999, control social si sanctiuni sociale, Ed. Victor, pp. 47-48) 14Bibliografie : 1. AGRABRIAN, Mircea, (2003), Sociologie generald, Institutul European, [agi “AVRAM, Eugen, COOPER, Cary L., (2008), Psihologie*»,..“:osional: manageriala. Tendinfe actuale, Ed. Polirom, lagi 3. BANCIU, Dan, (1999), Conirol social si sancriuni sociale, Ed. Victor, Bucuresti 4. BERNOUX, Philippe, (1985), La sociologie des organisations, Ed. du Seuil, Paris $. BOGATHY, Zoltin (coord.), (2004), Manual de psihologia muncii si organizational, Ed. Po 1m, Lagi 6. BOUDON, Raymond, BOURRICAUD, Frangois, (1982), Dictionnaire critique de la sociologie, P.U.F., Paris, 7, BUZARNESCLU, Stefan, (1995), Introducere in sociologia organizationala si a si pedagogica, Bucuresti 8. FRIEDBERG, Erhard, [1992] (1997), ,,Organizati Tratat de sociologie, Ed. Humanitas, Bucuresti 9, GIDDENS, Anthony, [1989] (2000), Sociologie, Ed. ALL, Bucuresti ). HOFFMAN, Osear, (2004), Sociologia organizayitlor, Ed. Economica, Bucuresti 11. LAFAYE, Claudette, [1996] (1998), Sociologia organizatiilor, Ed. Polirom, lasi 12. MIHAILESCU, Ioan, (2000), Sociologie generald, Ed. Universitajii Bucuresti 13, NETEDU, Adrian, (2000), Elemente de sociologia organizayiilor, Ed. Eurocart, le”, in R. Boudon (coord), 14. PAUNESCU, Mihai, (2006), Organizare si cdmpuri organizasionale. O analiza institugionala, Ed. Polirom, Iasi 15. RADULESCU, Sorin M., (1994), Homo sociologicus. Rationalitate $i irafionalitate in actiunea umand, Casa de editur’ si presi Sansa” ~ S.R.L., Bucuresti 16.SALAMAN, Graeme, (1979), Work Organisations. Resistance&econtrol, Longman, London and New York 17, SCOTT, W. Richard, [2001] (2004), Institwfi si organizatii, Ed. Polirom, lagi 1518. SIMON, Herbert A., [1945] (2004), Comportamentul administrativ. Studiu asupra proceselor de luare a deciziilor in structurile administrative, Ed. Stiinta, Chisinau wrest 19. STANCIU, Stefan, IONESCU, Mihaela Alexandra, (2005), Culturd si comportament organizational, Ed. comunicare.ro, Bucuresti 20. SZCZEPANSKI, Jan, [1970] (1972), Nogiuni elementare de sociologie, Bd. Stiinjfied, Bucuresti 21. VLASCEANU, Mihaela, (1993), Psihologia organizasiilor si conducerii, Ed. Paideia, Bucuresti 22. VLASCEANU, Mihaela, (2002), Organizatile si cultura organizarii, Ed. Trei, Bucuresti 23. VLASCEANU, Mihaela, (2003), Organizafii si comportament organizational, Ed. Polirom, lagi 24. VLASCEANU, Mihaela, (2005), Organizajia: proiectare si schimbare. Introducere in comportamentul organizational, Ed, comunicare.ro, Bucuresti 25. ZAMFIR, Catilin, (1974), Psihologia organizarii si a conducerii, Bd, Politica, Bucuresti 26. ZLATE, Mielu, (2004), Tratat de psihologie organizafional managerialdi, vol.1, Ed. Polirom, Iasi 27. LLATE, Mielu, (2004), Leadership yi management, Ed. Polirom, lagi 28, ZLATE, Mielu, (2007), tratat de psihologie organizational-manageriald, vol. al I-lea, Ed. Politom, Iasi grafie recomandati studenfilor : 1.FRIEDBERG, Erhard, [1992] 1997, ,Organizatiile”, in R. Boudon (coord), Tratat de sociologie, Ed, Humanitas, Bucuresti, pp.397-438 2.MIHAILESC 221-251 3. VLASCEANU, Mihaela, (2003), Organizatii yi comportament organizational, Ed. joan, (2000), Sociologie general, Ed. Universitatii Bucuresti, pp. Polirom, lagi, pp. 51-136 16Dictionar : Control social : ,, ansamblul mijloacelor &#e! *iispune un grup pentru a face in asa fel ca membrii lui sa se conformeze normelor si regulilor pe care el le-a decretat"(G. Ferréol (coord.), [1995] 1998, Dicfionar de sociologie, Ed. Polirom, Iasi, p45) Ins ti de a conduce Ia satisfacerea anumitor nevoi ale oamenilor in societae sau la . structurile relativ stabile de statusuri si roluri, avand menirea indeplinirea anumitor functii sociale(Mihaela Viisceanu, 1996, Lnstitutii si organizatii", in A. Neculau (coord), Psihologie sociald, Ed. Polirom, lagi, p.378).. Organizatii : ,ansambluri umane formalizate si ierarhizate in vederea asigurdrii cooperdrii $i coordondrii membrilor lor pentru atingerea unor scopuri date” (Erhard Friedberg, [1992] 1997, ,Organizafiile”, in R. Boudon (coord), Tratat de sociologie, Ed. Humanitas, Bucuresti, p.397) Structura sociala : ,, ansamblul relafiilor relativ stabile ce caracterizeaza sistemul social al unei societafi, aledtuit din comunitatile, colectivitatile, clasele categoriile si grupurile sociale existente la un moment dat"(C. Zamfir si L. Vlésceanu (coord), 1993, Dictionar de sociologie, Ed. Babel, p.623) intrebari de autoevaluare: 1. De ce este necesara organizarea sociala? 2. Ce sunt institufiile? 3. Care sunt principalele tipuri de institutii? 4. Ce sunt organizatiile? 5. Care este relafia intre institutii si organizatii? 6. Care sunt ratiunile pentru care se constituie organiza 7. Cum pot fi clasificate organizatiile? 8. Prin ce se earacterizeaz organi birocratice? 9. Care este diferenta intre organizat formale gi cele informale? 17