ATELIERUL NR.

5
Drept civil/Drept procesual civil

Formator Victor Marcusohn

Obiective generale:
Asigurarea competenţelor cursanţilor în domeniile dreptului civil şi dreptului
procesual civil, prin verificarea şi sedimentarea cunoştiinţelor de ordin teoretic acumulate în
timpul anilor de studiu universitar cu privire la cele mai importante instituţii din materie şi
prin verificarea cunoştiinţelor de practică judiciară în domeniu, în scopul perfecţionării
tehnicilor de redactare a actelor juridice, civile şi de procedură civilă şi al dezvoltării gândirii
analitice şi intuitive specifică profesiei de avocat.
Obiective specifice ATELIERULUI nr.5:
În cadrul atelierului nr.5, dezbaterile vor viza discuţii teoretico-practice cu privire la
următoarele instituţii:
- Contracte speciale: vânzare, închiriere, mandat, împrumut, rentă viageră,
întreţinere, tranzacţie, donaţie, antrepriză.
- Probele în procesul civil: modul de propunere a probelor, admisibilitatea
probelor, administrarea probelor, asigurarea probelor;
- Incidente procedurale: renunţarea la judecată, renunţarea la dreptul pretins,
suspendarea, perimarea, tranzacţia judiciară.
Partea I: DREPT CIVIL
1. Contractul de vânzare:
- Capacitatea de contracta, excepţii de la regula capacităţii (art. 1.652-art.1.655
C.civ.);
- Promisiunea de vânzare vs. contractul de vânzare. Asemănări şi deosebiri (art.
1.668-art.1.670 C.civ.);
- Obiectul vânzării: condiţii referitoare la bun şi la preţ (art. 1.657-art.1.667 C.civ.);
- Obligaţiile vânzătorului şi cele ale cumpărătorului. Sancţiunea care intervine în caz
de încălcare a obligaţiilor.
Probleme de practică:
a. X, curator special al minorului Y, în vârstă de 13 ani, doreşte să înstrăineze un bun
imobil aflat în proprietatea acestuia din urmă.
Poate să o facă? În ce condiţii?
b. La data de 01.06.2019, X, în calitate de promitent-vânzător, încheie cu Y, în calitate
de promitent cumpărător, o promisiune de vânzare, prin care primul se obligă să vândă un bun
imobil, iar ce de-al doilea să achite un preţ de 30.000 lei. La data încheierii promisiunii, Y a
achitat un avans de 5.000 de lei, restul urmând să se achite la data perfectării contractului de

1
vânzare, respectiv 31.07.2019, ora 10.00. X nu se prezintă la data şi ora stabilită în vederea
încheierii contractului de vânzare şi nu oferă vreo motivaţie în acest sens.
Ce mecanism are la îndemână Y pentru a putea deveni proprietar al bunului imobil?
Cum aţi formula o astfel de acţiune?
Va fi admisă o acţiune în pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract,
formulată în data de 03.02.2020?
Ce acţiune are la dispoziţie Y, în cazul în care nu mai doreşte să intre în proprietatea
bunului imobil, în contextul refuzului lui X de a încheia contractul?
c. Prin convenţia de vânzare-cumpărare încheiată la data de 27.10.2014, materializată
pin înscrisul sub semnătură privată, semnat de părţi şi de martorul B.A., precum şi atestat de
avocatul P.C., reclamantul V.I. s-a înţeles cu pârâtul I.N. să îi vândă acestuia din urmă 340 de
oi, la preţul de 200 RON bucata, deci pentru un preţ total de 68.000 RON, preţ din care, la
acea dată s-a achitat un avans reprezentând echivalentul sumei de 58.000 RON. Pentru
diferenţa de 10.000 RON, s-a convenit ca plata să se facă la data de 03.11.2014.
Părţile nu au inserat în convenţia lor nicio clauză cu privire la predarea oilor, din
probele administrate, coroborat cu susţinerile părţilor, rezultând că predarea oilor s-a realizat
la data de 03.11.2014, în prezenţa martorului B.A. din a cărei declaraţie a rezultat că după
numărarea oilor nu au existat nemulţumiri în privinţa numărului de oi efectiv predate, mar-
torul subliniind că înţelegerea părţilor a fost respectată întocmai, în sensul că s-au predat tot
atâtea oi câte s-au plătit.
S-a mai precizat că, în seara respectivă, oile au fost predate cu cârdul, şi apoi
numărate, deşi numitul N.G., care se afla la stâna lui V.I., a reclamat faptul că el ar fi proprie-
tarul turmei şi că acestea ar fi fost furate din proprietatea sa de către V.I., sens în care se va
adresa poliţiei.
În legătură cu diferenţa de preţ, în valoare de 10.000 RON, cu privire la care s-a
prevăzut termenul de plată la data de 03.11.2014, pârâtul nu a administrat vreo probă din care
să rezulte plata sumei de bani, susţinând că, întrucât între părţi exista încredere, a predat banii
fără a întocmi vreun înscris şi că predarea oilor reprezintă însăşi dovada obligaţiei de plată a
diferenţei de preţ.

Ce efecte juridice produce convenţia de vânzare-cumpărare încheiată în data de

27.10.2014?
La ce data a operat transferul dreptului de proprietate asupra oilor, de la vânzător la
cumpărător? Este acest transfer afectat de vreo modalitate a actului juridic civil?
În speţa de faţă, ce obligaţie are vânzătorul în ipoteza în care cumpărătorul ar fi tul-
burat de către terţul N.G. în exercitarea dreptului de proprietate asupra turmei de oi
vândută? Îl poate cumpărătorul introduce în proces pe vânzător, în eventualitatea unui ase-
menea litigiu?
Este valabilă vânzarea unui bun care la momentul transferului proprietăţii nu se
găsea în patrimoniul înstrăinătorului? Ce sancţiune juridică s-ar putea invoca în acest caz şi
de către cine?

2. Contractul de închiriere (art. 1.777-art.1.835 C.civ., art. 72 din Legea locuinţei

nr.114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare):
- Efectele contractului: obligaţiile locatorului, obligaţiile locatarului;
- Sublocaţiunea şi cesiunea contractului;
- Modalităţi de încetare a contractului.
Problemă de practică:
2
 În data de 11.12.2018, AA i-a chemat în judecată pe BB şi CC solicitând instanţei să
dispună rezilierea contractului de închiriere a locuinţei nr. 12/02.05.2016, încheiat sub
semnătură privată de acesta cu BB şi evacuarea lui CC din imobil, având în vedere calitatea
acestuia din urmă de sublocatar.
În motivare, AA a arătat că deşi contractul de închiriere încheiat cu BB a fost
înregistrat, încă de la data încheierii, la organele fiscal competente, BB a încheiat cu CC un
contract de sublocaţiune, în data de 03.02.2017, fără a-i solicita în mod expres acordul în
calitate de proprietar al imobilului. De asemenea, prin acelaşi contract de sublocaţiune, BB şi
CC au stabilit că destinaţia imobilului supus închirierii nu va mai fi de locuinţă, ci de sediu al
unui cabinet stomatologic, cabinet al cărui titular este CC şi care funcţionează în imobil de la
data de 03.03.2017, fără ca o asemenea posibilitate să fie stipulată în contractul principal de
închiriere. În vederea conferirii destinaţiei de cabinet stomatologic, imobilul a fost modificat
în mod radical de către subchiriaş.
De asemenea, AA arată că nu a mai primit chiria de 200 Euro/lună, aferentă imobilului
închiriat, din data de 05.09.2018, deşi locatarul este obligat contractual la plata chiriei pentru
luna precedentă, până la data de 5 a lunii în curs.
BB a formulat întâmpinare, prin care a precizat că nu consideră necesar acordul
locatorului pentru a subînchiria imobilul, în lipsa unei interdicţii exprese care să fi fost
stipulată, în acest sens, în contractul principal. CC nu a formulat întâmpinare.
Ce soluţie va dispune instanţa? Argumentaţi, analizând speţa din punct de vedere al
tuturor aspectelor invocate de către părţi.
În ce condiţii poate fi considerat contractul de închiriere titlu executoriu?
3. Contractul de mandat: reprezentarea (art.1.295-art.1.314 C.civ.), dispoziţii
comune (art.2.009-art.2.012 C.civ.), mandatul cu reprezentare (art. 2.013-art.2038 C.civ.).
- asemănări şi deosebiri faţă de alte contracte (contractul de muncă, contractul de
antrepriză etc.);
- formă, durată, întindere;
- obligaţiile părţilor;
- încetarea mandatului.
Problemă de practică:
a. Analizaţi situaţia contractului de asistenţă juridică: este avocatul un mandatar al
clientului său?
b. Prin procura autentificată de BNP X la data de 02.05.2014, AA l-a împuternicit pe
BB să efectueze în numele şi pe seama sa acte de conservare şi administrare a imobilului
situat în Bucureşti, str. Institutului nr.1, pe durata cât acesta va fi plecat din ţară. În procură nu
s-a prevăzut durata de valabilitate a acesteia, iar în data de 01.06.2014, BB a închiriat imobilul
către CC, pentru o chirie de 500 Euro/lună.
Având în vedere solicitările repetate ale lui CC, către BB, în vederea cumpărării
imobilului, în data de 23.01.2018, în baza procurii mai sus menţionate, fără a-l informa pe
AA, BB în calitate de mandatar al acestuia a încheiat cu CC, contractul de vânzare autentificat

3
de BNP X sub nr.20/23.01.2018. La încheierea contractului de vânzare, cumpărătorul CC nu a
fost prezent personal, fiind însă reprezentat de către avocatul DD, în baza împuternicii
avocaţiale nr.12/22.01.2018.
Apreciaţi contractul de vânzare nr. 20/23.01.2018 ca fiind valabil încheiat?
Cum aţi formula o acţiune în anularea contractului de vânzare nr. 20/23.01.2018 şi ce
motive de nulitate aţi invoca în acest sens?
4. Contractul de împrumut: împrumutul de folosinţă (art.2.146-art.2.157 C.civ.),
împrumutul de consumaţie (art.2.158-art.2.170 C.civ.):
- asemănări şi deosebiriri între împrumutul de folosinţă (comodat) şi împrumutul de
consumaţie (mutuum) sub aspectul: caracterelor juridice, calităţii şi capacităţii părţilor,
obiectului;
- efectele şi încetarea contractului de comodat;
- efectele contractului de împrumut de consumaţie; împrumutul cu dobândă.
Probleme de practică:
a. Reclamantul AA a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul BB să se dispună
denunțarea unilaterală a contractului de comodat încheiat la data de 23.11.2014 și restituirea
imobilului care face obiectul acestui contract, iar în subsidiar rezilierea contractului de
comodat. În motivare, reclamantul a arătat că între acesta, în calitate de comodant și pârât, în
calitate de comodatar a fost încheiat contractul de comodat din 23.11.2014 prin care
reclamantul a cedat dreptul de folosință gratuită asupra apartamentului X, pentru a-i servi
comodatarului drept sediu social al unei firme. Prin același contract pârâtul s-a obligat să
suporte cheltuielile necesare folosinței acestuia, neavând dreptul de a cere restituirea acestora
de la comodant. La data de 24.11.2014, pârâtul a intrat în posesia imobilului, însă a început
să-l folosească potrivit destinaţiei contractuale abia începând cu data de 20.03.2015, moment
până la care nu şi-a achitat nici obligaţiile de plată a utilităţilor stabilite prin contract. În data
de 04.04.2019 reclamantul a expediat pârâtului, prin scrisoare poștală cu confirmare de
primire, o notificare prin care i-a solicitat acesteia rezilierea contractului de comodat pentru
nerespectarea obligațiilor contractuale, cu plata obligaţiilor restante pentru perioada
23.11.2014-20.03.2015.
În calitate de avocat al pârâtului, cum aţi formula apărarea acestuia? Ce soluţie va
pronunţa instanţa?
b. Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria X la data de 22.07.2018 reclamantul
AA l-a chemat în judecata pe pârâtul BB solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce
umează a o pronunţa să dispună obligarea pârâtului să-i restituie suma de 19.000 lei
reprezentând rest împrumut acordat prin Contractul de împrumut nr.4/17.01.2014, cu
cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată că a încheiat cu pârâtul Contractul de împrumut
nr.4/17.01.2014, în temeiul caruia l-a împrumutat pe pârât cu suma de 40.000 lei pe o
perioadă de 3 ani, începând cu data 17.10.2014 a semnării contractului, având deci scadenţa la
data de 17.01.2017. Având în vedere că termenul de 3 ani de zile pentru care s-a acordat
împrumutul s-a împlinit la data de 17.01.2017, iar pârâtul nu a restituit decât o parte a sumei

4
împrumutate, rămânând de achitat un rest de 19.000 lei, reclamantul solicită obligarea
pârâtului la restituirea acestei sume, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâtul arată ca este de acord cu plata acestei sume, însă eşalonat
într-un an de zile, întrucât îi este foarte dificil sa acumuleze toată suma necesară restituirii
împrumutului dintr-o dată. Totodată, pârâtul solicită să nu fie obligat la cheltuieli de judecată
întrucât a recunoscut pretenţiile reclamantului.
Ce soluţie va dispune instanţa de judecată sub aspectul obligării pârâtului la
restituirea sumei împrumutate şi al cheltuielilor de judecată?
5. Contractul de rentă viageră (art. 2.242-art.2.253 C.civ.), contractul de
întreţinere (art. 2.254-art.2.263 C.civ.):
- asemănări şi deosebiriri;
- caractere juridice;
- efecte şi încetare
Problemă practică:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, în data de
27.05.2018, reclamanta AA i-a chemat în judecată pe pârâţii BB şi CC, ca prin hotărârea ce se
va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de rentă viageră autentificat sub nr.
382/25.03.2013 de BNP X, pentru neîndeplinirea obligațiilor.
În motivare, reclamanta arată că prin contractul de rentă viageră sus-menționat a tran-
smis cu titlu oneros pârâților nuda proprietate asupra imobilului situat în București, str. Insti-
tutului, nr.1. De asemenea prin același contract, reclamanta și-a rezervat dreptul de uzufruct
viager, netransmisibil, asupra imobilului descris mai sus, conform art.714 C.civ. În schimbul
nudei proprietăți, pârâții debirentieri și-au asumat obligația, în contraprestație, să plătească
reclamantei credirentiere, lunar, o rentă viageră în sumă de 600 lei, scadentă până la data de
25 a fiecărei luni, începând cu data de 01.04.2013 precum și suma de 10.000 lei achitată la
data autentificării contractului, 25.03.2013. Reclamanta arată că debirentierii nu şi-au îndepli-
nit în mod constant obligaţiile contractuale, existând numeroase întârzieri în plata acestor su-
me de care s-ar fi ajutat în traiul de fiecare zi, având o pensie foarte mică, ce nu îi poate asigu-
ra întreținerea, acesta fiind și scopul pentru care a încheiat acest înscris a cărei rezoluțiune o
solicită. În ceea ce privește suma plătită de 10.000 lei de către pârâţi, acesta este nesemnifica-
tivă, în raport de valoarea de circulaţie a imobilului. De asemenea, reclamanta consideră că
debirentierii erau obligaţi şi la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 2.257 alin.2 C.civ.,
respectiv de a-i asigura hrana, îmbrăcămintea, încălţămintea şi menajul pe întreaga durată a
vieţii sale, ceea ce nu s-a întâmplat.
În consecinţă, având în vedere neîndeplinirea tuturor acestor obligaţii, întrucât contrac-
tul de rentă viageră (întreținere) este unul sinalagmatic, reclamanta solicită rezoluţiunea con-
tractuală.
La data de 28.11.2018, pârâţii au depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca
neîntemeiată arătând că, ulterior încheierii contractului de rentă viageră au executat, din buge-
tul propriu, lucrări ample de igienizare, modernizare si extindere a imobilului cu scopul de a fi
închiriat de către reclamantă. Ca urmare a acestor investiţii, reclamanta a ajuns să închirieze
imobilul, pentru o chirie de aproximativ 800 – 1.000 lei /lună cu ajutorul căreia îşi sporește
veniturile provenite din pensie şi renta viageră. Pârâţii apreciază demersul reclamantei ca fiind

5
exercitat cu rea - crediţă atât timp cât plățile au fost făcute lunar cu unele imperfecțiuni mino-
re legate de data virării banilor.
Astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, dublate de declaraţiile martorului
DD, pârâţii au făcut dovada îndeplinirii obligației de plată lunară a rentei viagere.
Care este natura juridică a contractului încheiat de către părţi? Ce caractere juridice
are acest contract?
Cum interpretaţi neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 2.257 C.civ.?
Ce soluţie va pronunţa instanţa? Argumentaţi.
6. Contractul de tranzacţie (art.2.267-art.2.278 C.civ.): clasificare (pentru tranzacţia
judiciară, a se vedea şi art. 438-art. 441 Cod proc.civ.), formă, caractere juridice, obiect, efec-
te.
Problemă de practică:
Prin acţiunea înregistrată în data de 28.02.2018, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bu-
cureşti, AA solicită în contradictoriu cu BB, partajarea bunului imobil situat în Bucureşti, str.
Institutului, nr.1, moştenit de la autorul lor comun CC, dar nu şi a celuilalt bun comun moşte-
nit cu aceiaşi ocazie, respectiv imobilul situat în Piteşti, str. Justiţiei, nr.2, jud. Argeş. Anterior
primului termen de judecată, părţile se înfăţişează şi solicită instanţei să ia act de tranzacţia pe
care o şi înfăţişează personal. Prin tranzacţie, părţile se înţeleg ca imobilul în litigiu să revină
lui AA, iar celălalt imobil comun, situat în Piteşti, str. Justiţiei, nr.2, să revină lui BB, deşi cel
de-al doilea imobil nu făcea obiectul litigiului dedus judecăţii.
Este valabilă tranzacţia astfel încheiată? Va lua act instanţa de tranzacţie?
Poate fi atacată hotărârea de consfinţire a tranzacţiei? Pentru ce motive?
7. Contractul de donaţie (art. 1.011-art.1.033 C.civ.):
- încheierea contractului; cerinţe de formă; varietăţí de donaţie;
- efectele donaţiei;
- principiul irevocabilităţii donaţiilor: cauze compatibile şi cauze incompatibile cu
acesta;
- cauze legale de revocare a donaţiei: revocarea pentru ingratitudine, revocarea pentru
neexecutarea sarcinilor.
Probleme de practică:
a. AA încheie un contract de donaţie a unui bun imobil cu BB, rezervându-şi dreptul
de a denunţa unilateral contractul, în condiţiile în care BB nu-i va achita ratele creditului de
nevoi personale pe care intenţionează să-l contracteze în termen de o lună de la încheierea
contractului de donaţie.

Este valabil încheiat acest contract de donaţie? Argumentaţi.

Cum ar trebui formulată sarcina impusă donatarului pentru a nu afecta validitatea
contractului?

b. Prin oferta de donaţie autentificată sub nr. 206/7 martie 2011 de BNP X, reclamanta
A.A. a oferit spre donaţie către C.L.M.B., dreptul de proprietate asupra terenului intravilan,

6
categoria de folosinţă curţi-construcţii în suprafaţă de 4.000 mp în acte situat în str. Donaţiei,
nr.10, mun. Bucureşti.
Oferta de donaţie cuprinde menţiunea că donaţia se face cu sarcina edificării de către
donatar pe terenul respectiv, într-un termen de 2 ani din momentul acceptării donaţiei, a unei
şcoli şi a unei săli de sport.
Pârâta a acceptat donaţia, aşa cum aceasta a fost oferită, prin înscrisul intitulat „accep-
tare de donaţie” autentificat sub nr. 223/15 martie 2011 de BNP X, asumându-şi prin acelaşi
înscris obligaţia executării sarcinii.
Din înscrisul anexat la fila 19 dosar rezultă că până la data solutionării prezentei cauze,
deşi termenul de 2 ani stipulat în contractul de donatie pentru îndeplinirea sarcinii a expirat,
pe terenul în discuţie nu a fost edificată nicio construcţie.

Este donatarul obligat să execute sarcina edificării unei şcoli şi a unei săli de sport?
Ce sancţiune operează în cazul în care acesta nu-şi îndeplineşte sarcina?
Ce soluţie va dispune instanţa? Argumentaţi răspunsul.

c. AA donează un bun imobil către BB, cu condiţia ca acesta din urmă să se

căsătorească, în termen de un an de la momentul încheierii donaţiei, cu CC.
Este donaţia afectată, în condiţiile în care căsătoria nu se mai încheie?
Dar dacă ulterior încheierii căsătoriei, BB donează la rândul său, bunul imobil către
soţia sa CC, va mai putea revoca donaţia?
8. Contractul de antrepriză (art. 1.851-art.1.880 C.civ.):
- delimitare faţă de alte contracte;
- obiectul, efectele şi încetarea contractului;
- contractul de subantrepriză;
- contractual de antrepriză pentru lucrări de construcţii.
Probleme de practică:
a. Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data
de 12.10.2018, reclamantul-pârât AA a chemat în judecată pe pârâta-reclamantă BB pentru ca
prin sentința ce se va pronunța să se constate survenită rezilierea contractului de antrepriza nr.
5/08.06.2018 din culpa exclusivă a pârâtei și obligarea acesteia la plata sumei de 10.000 lei cu
titlul de daune-interese, reprezentând contravaloarea materialelor de construcție nelivrate, la
plata sumei de 9.000 lei cu titlul de daune-interese, reprezentând contravaloarea pazei
imobilului, precum și a continuării lucrărilor necesare edificării imobilului cu un alt
antreprenor, la plata dobânzii legale aferente sumei pe care o va acorda instanța cu titlu de
despăgubiri de la data de 28.08.2018 (data punerii în întârziere) și până la plata integrală a
acesteia, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul-pârât a arătat că, la data de 08.06.2018 a încheiat cu
pârâta-reclamanta un contract de antrepriză în vederea executării tuturor lucrărilor necesare
pentru edificarea unui imobil precum și achiziționării tuturor materialelor de construcție
necesare. Totodată, reclamantul-pârât mai arată că prețul contractului era de 100.000 lei cu
TVA, preț care includea atât materialele necesare edificării imobilului, cât și contravaloarea
manoperei aferente, iar termenul de finalizare a lucrărilor contractate era de 45 de zile de la
7
data semnării contractului. Se mai arată de către reclamantul-pârât că la data de 14.06.2018 a
achitat în baza actului adiţional nr. 1 la contract de antrepriza nr. 5/08.06.2018 suma de 7000
lei cu titlul de avans în vederea achiziționării materialelor de construcție, la data de
05.07.2018 a achitat suma de 4500 lei cu titlul de avans pentru lucrările de excavare a
fundaţiei iar la data de 10.07.2018 în baza actului adițional nr. 2 la contract de antrepriza sus
menționat, a achitat suma de 400 euro, echivalentul a 1840 lei , urmând ca la data
achiziţionării materialelor să mai achite suma de 300 euro.
De asemenea, reclamantul-pârât precizează că la data de 16.07.2018, constatând că
pârâta-reclamantă BB nu si-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract (singura prestație a
pârâtei fiind aceea de a executa o lucrare de excavație), a încheiat un proces verbal între părți,
prin care se arată situația de fapt a lucrărilor; se mai precizează că la data de 28.08.2018 în
urma unor demersuri de a-l contacta pe reprezentantul pârâtei care au eșuat, a notificat
rezilierea contractului și a solicitat restituirea sumelor plătite în avans, conform art. 1.522
C.civ. Prin urmare, se învedereaza faptul că pârâta-reclamantă a fost de rea–credință în
executarea obligațiilor asumate prin contractul de antrepriză, având o conduită culpabilă în
sensul că, deşi a primit integral sumele solicitate nu a achiziționat materialele necesare
edificării construcției.
Pârâta-reclamanta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat
respingerea actiunii ca netemeinică și nelegală, obligarea reclamantului-pârât la plata sumei
de 2.232 lei reprezentând contravaloarea materialelor cumpărate de antreprenor și plata
cheltuielilor de judecată.
Sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a opera rezilierea contractuală?
Argumentaţi?
Ce soluţie va pronunţa instanţa cu privire la cererea de chemare în judecată? Dar cu
privire la cererea reconvenţională?
Partea a-II-a: DREPT PROCESUAL CIVIL:
1. Probele în procesul civil: modul de propunere a probelor, admisibilitatea
probelor, administrarea probelor, asigurarea probelor;
2. Incidente procedurale: renunţarea la judecată, renunţarea la dreptul pretins,
suspendarea, perimarea, tranzacţia judiciară.
Speţa nr.1: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, în data de
18.03.2018, reclamanţii DM şi BM au solicitat în contradictoriu cu pârâra SC X SA, ca prin
hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suplinirea acordului pârâtei cu privire la branşarea
ţevilor de apă şi canalizare montate în căminul existent pe proprietatea acesteia, precum şi
obligarea acesteia la plata contravalorii lucrărilor efectuate, respectiv suma de 3.000 lei. În
motivare, reclamanţii au arătat că sunt vecini cu pârâta, iar proprietăţile lor au fost
achiziţionate ca urmare a dezmembrării unui imobil provenit de la acelaşi autor comun.
Branşamentul ce deserveşte toate cele trei proprietăţi, asigurând furnizarea apei
potabile, se găseşte pe imobilul proprietatea pârâtei. Întrucât reţeaua de ţevi este foarte veche
şi degradată, părţile au căzut de acord că este necesară înlocuirea acestora cu unele noi,
conforme normelor tehnice actuale. Din discuţiile iniţiale, reprezentantul legal al pârâtei a fost
de acord cu acest demers, iar reclamanţii au demarat o serie de lucrări, fără a pătrunde pe
terenul pârâtei, în scopul montării noii instalaţii de canalizare. Ulterior însă, reprezentantul

8
legal al pârâtei a refuzat să semneze declaraţia colectivă pentru încheierea de contracte
individuale cu furnizorul de servicii de apă, sens în care la acest moment, deşi lucrările de
montare ţevi au fost terminate, nu este posibilă branşarea acestora la căminul existent pe
proprietatea pârâtei, lipsind acordul acesteia.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanţii depun corespondenţa purtată cu furnizorul
de servicii de apă şi canalizare, respectiv chitanţe şi facturi atestând valoarea lucrărilor
efectuate. De asemenea, reclamanţii solicită şi administrarea probei cu interogatoriul pârâtei,
proba cu expertiză tehnică de specialitate şi proba testimonială.
În termen legal, pârâta depune întâmpinare, arătând că în speţă există posibilitatea
branşării noilor ţevi de apă direct la reţeaua stradală şi că nu poate fi obligată să le permită
reclamanţilor branşarea la căminul existent pe proprietatea sa. Pârâta solicită administrarea
probei cu înscrisuri şi a oricăror mijloace de probă ce ar reieşi ca necesare din dezbateri.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanţii solicită respingerea apărărilor pârâtei
arătând că aceasta are doar un drept de folosinţă asupra branşamentului, nu însă şi proprietatea
exclusivă asupra acestuia, bunul rămânând comun.
La primul termen de judecată, din data de 19.09.2018, instanţa îşi verifică competenţa,
stabilind că este competentă, general, material şi teritorial, conform art. 131 CPC, estimează
durata procesului la 6 luni şi pune în discuţia părţilor eventuale excepţii sau cereri prealabile.
Pârâta, prin reprezentant legal, depune, în şedinţă publică, o cerere de suspendare a
judecării cauzei, întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin.1 pct.2 CPC, arătând că în data de
17.09.2018 a formulat plângere penală împotriva pârâţilor pentru infracţiunile de distrugere
(art. 253 C.penal) şi tulburare de posesie (art. 256 C.penal). De asemenea, prin aceiaşi cerere
de suspendare, pârâta arată că în data de 10.09.2018 a intrat în procedură de dizolvare, până la
acest moment nefiind numit un lichidator judiciar. Depune înscrisuri în acest sens.
Reclamanţii arată că se opun suspendării cauzei, apreciind că aceasta este doar un
tertip din partea pârâtei pentru a tergiversa procesul.
Instanţa respinge cererea de suspendare şi pune în discuţia părţilor probatoriul.
Reclamanţii solicită administrarea probei cu înscrisurile existente la dosar, proba cu
interogatoriul pârâtei, pe care îl depun în şedinţă publică, proba cu expertiză tehnică de
specialitate şi proba testimonială, cu martorul CC, având drept teză probatorie confirmarea
discuţiilor purtate între părţi din care ar rezulta acordul verbal al reprezentantului pârâtei cu
privire la efectuarea lucrărilor.
Pârâta, prin reprezentant legal, arată că este de acord cu administrarea probei cu
înscrisurile aflate la dosar, opunându-se cu privire la celelalte probe solicitate de reclamanţi.
Solicită, la rândul său, administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul reclamanţilor.
La acelaşi termen de judecată, instanţa încuviinţează proba cu înscrisuri pentru ambele
părţi, precum şi probele cu interogatoriul pârâtei şi cu expertiză tehnică de specialitate având
drept obiectiv stabilirea valorii lucrărilor executate de reclamanţi, respingând proba
testimonială ca nefiind utilă soluţionării cauzei. De asemenea, respinge proba cu
interogatoriul reclamanţilor, apreciind că pârâta este decăzută din dreptul de a mai administra
această probă. Instanţa procedează apoi la luarea interogatoriului pârâtei, prin reprezentant
legal, consemnând răspunsurile verbale ale acestuia.

9
 Comentaţi măsurile dispuse de către instanţă.
Speţa nr.2: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei
Sectorului 2 Bucureşti, în data de 19.06.2019, reclamantul MD a solicitat, în contradictoriu cu
pârâtul PC, sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul-apartament situat în Bucureşti,
str. X, nr.1, arătând că imobilul a fost dobândit prin succesiune de la defuncţii lor părinţi,
conform certificatului de moştenitor nr.14/01.02.2019 emis de BNP X. Solicită atribuirea în
natură a bunului imobil, cu plata unei sulte compensatorii în favoarea pârâtului.
În termen legal, pârâtul depune întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând
sistarea stării de indiviziune şi cu privire la celălalt bun comun cuprins în certificatul de
moştenitor nr.14/2019, respectiv imobilul teren, situat în jud. Dâmboviţa, sat Y.
Prin întâmpinarea la cererea reconvenţională, reclamantul-pârât MD, arată că nu
doreşte partajarea imobilului teren situat în jud. Dâmboviţa, sens în care precizează că renunţă
la orice drepturi cu privire la acest imobil, pe care este de acord să îl cedeze în totalitate
pârâtului-reclamant PC.
În ce modalitate procedurală poate instanţa să ia act de solicitarea lui MD?

10