Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Școala Doctorală de Economie și Administrarea Afacerilor

Domeniul de doctorat: FINANȚE

TEZĂ DE DOCTORAT
Politica monetară și riscul bancar în
contextul crizei financiare
REZUMAT

Conducător științific:
Prof. Univ. Dr. Vasile Cocriș
Doctorand:
Petrovici (căs. Pleșcău)
Ioana

Iași, 2018
 Mulțumiri

Prezenta teză de doctorat, ca de altfel întregul parcurs doctoral, nu ar fi fost posibile

fără oamenii care m-au sprijinit și au adus o contribuție la finalizarea acestui demers.

În primul rând, doresc să îmi exprim mulțumirea față de conducătorul de doctorat,

domnul prof. univ. dr. Vasile Cocriş, cel care, cu dăruire și profesionalism, mi-a călăuzit
cercetarea, oferindu-mi sprijin și răspunzându-mi, cu promptitudine, oricărei solicitări.

Mulțumirile mele se îndreaptă, în egală măsură, și către domnul conf. univ. dr. Alin
Andrieș, pentru încrederea acordată și șansa oferită de a face parte din echipa de cercetare a
proiectului coordonat de dumnealui, „Riscuri bancare și stabilitate financiară în Europa
Emergentă”. De asemenea, îi mulțumesc pentru sfaturile de înaltă ținută academică și pentru
îndrumarea pe care mi-a oferit-o încă de la începutul demersului doctoral.

Doresc, totodată, să mulțumesc membrilor comisiei de analiză a tezei de doctorat,

domnului prof. univ. dr. Ovidiu Stoica, domnului prof. univ. dr. Bogdan Negrea și doamnei
conf. univ. dr. Alina Radu pentru că au acceptat să facă parte din această comisie, precum și
pentru evaluarea primită referitor la teza de doctorat. Totodată, mulțumesc doamnei prof. univ.
dr. Mihaela Onofrei, pentru sfaturile constructive pe care mi le-a oferit în calitate de membru
al comisiei de îndrumare.

Mulțumesc, de asemenea, tuturor profesorilor din cadrul Facultății de Economie și

Administrarea Afacerilor din Iași, cei care mi-au îndrumat pașii pe calea cunoașterii pe
parcursul tuturor anilor de studiu în cadrul acestei instituții și care și-au pus amprenta asupra
pregătirii mele profesionale.

Pentru devenirea mea ca om, le mulțumesc părinților mei, cei care mi-au insuflat mereu
importanța educației. De asemenea, mulțumesc tuturor membrilor familiei mele pentru
susținerea și încurajările permanente.

În mod special, doresc să îi mulțumesc soțului meu, Ionuț, pentru înțelegerea și sprijinul
necondiționat pe care mi le-a oferit și pentru că mi-a fost alături în toți acești ani. Îi dedic această
lucrare fetiței mele, Maria Rozalia, din al cărei timp am „luat” pentru desăvârșirea demersului
doctoral.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

 Cuprins

Mulțumiri
Rezumat
Abstract
Introducere generală

Partea I: Fundamentarea cadrului de cercetare

Capitolul I: Riscul bancar în contextul crizei financiare
I.1. Factorii care determină manifestarea riscului bancar
I.2. Analiza riscului bancar: Europa Centrală și de Est
Capitolul II: Politica monetară: de la convențional la neconvențional
II.1. Abordări teoretice privind politica monetară în contextul crizei financiare
II.1.1. Caracterizarea politicii monetare
II.1.2. Mecanismul de transmisie al politicii monetare
II.2. Abordări empirice privind efectele politicii monetare în contextul crizei financiare
II.2.1. Efectele directe ale politicii monetare
II.2.2. Efectele de contagiune ale politicii monetare
II.3. Analiza politicii monetare: Europa Centrală și de Est
II.3.1. Instrumente convenționale în ipostaze neconvenționale: politica monetară
a țărilor care țintesc inflația din regiunea Europei Centrale și de Est
II.3.2. Evoluția politicii monetare în perioada 2005-2015: economii emergente
versus economii avansate în regiunea Europei Centrale și de Est
II.4. Concluzii

Partea a II-a: Politica monetară și reglementarea macro-prudențială în contextul crizei

financiare: coordonare și implicații asupra riscului bancar
Capitolul III: Efectele politicii monetare asupra riscului bancar
III.1. Introducere
III.2. Stadiul cunoașterii
III.3. Cercetarea propusă și formularea ipotezelor
III.4. Variabile și date utilizate. Statistica descriptivă
III.4.1. Variabilele utilizate în analiză
III.4.2. Statistica descriptivă
III.5. Metodologie
III.6. Rezultate și interpretare
III.7. Concluzii
Capitolul IV: Efectele politicii macro-prudențiale asupra riscului bancar și a stabilității băncilor
IV.1. Introducere
IV.2. Date utilizate și metodologia aferentă
IV.2.1. Analiza datelor și a statisticii descriptive
IV.2.2. Ipoteze și metodologie
IV.3. Rezultate
IV.4. Concluzii
Capitolul V: Canalul de asumare a riscului bancar: rolul politicii macro-prudențiale și a
independenței băncii centrale în transmiterea politicii monetare
V.1. Introducere
V.2. Stadiul cunoașterii
V.2.1. Canalul de transmitere a politicii monetare prin riscul bancar
V.2.2. Interacțiunea dintre politica monetară și reglementarea macro-prudențială
V.2.3. Independența băncii centrale și influența asupra stabilității financiare
V.3. Întrebarea cercetării și ipoteze
V.4. Analiza variabilelor și a statisticii descriptive a datelor
V.4.1. Variabile dependente, variabile independente și variabile de control
V.4.2. Analiza datelor și a statisticii descriptive
V.5. Metodologie
V.6. Rezultate și interpretare
V.6.1. Rezultate principale
V.6.2. Canalul asumării riscului bancar: perioada de criză versus non-criză
V.6.3. Interacțiunea dintre politica monetară și reglementarea macro-prudențială
V.6.4. Rolul independenței băncii centrale în transmisia politicii monetare prin
canalul de asumare a riscului bancar
V.6.5. Analiza pe sub-eșantioane
V.6.6. Rezultate de robustețe
V.7. Concluzii

Concluzii generale
Referințe
Lista tabelelor
Lista figurilor
Anexe
 Introducere

În contextul crizei financiare s-a dezvoltat tot mai mult ideea existenței unui paradox al
ratelor scăzute de dobândă. Acesta presupune faptul că nivelul redus al ratei dobânzii de politică
monetară, deși reprezintă un instrument utilizat de băncile centrale pentru a contracara efectele
negative ale unei crize financiare, este posibil să conducă la acumularea de riscuri în sistemul
bancar, riscuri care să deterioreze stabilitatea financiară și să conducă la declanșarea, în cele
din urmă, a unei noi crize financiare.

Scopul acestei teze de doctorat este de a analiza relația dintre politica monetară și riscul
bancar pentru a investiga în amănunt paradoxul ratelor scăzute de dobândă, concretizat în
transmiterea politicii monetare prin intermediul unui canal de asumare a riscului bancar. În plus
față de literatura de specialitate existentă, care analizează cazul Zonei Euro sau a Statelor Unite,
teza noastră de doctorat are ca subiect investigarea existenței acestui canal de asumare a riscului
bancar, în perioada 2005-2015, în regiunea Europei Centrale și de Est, luând în considerare un
eșantion de bănci comerciale pe care îl studiem atât transversal, cât și ca evoluție în timp.
Concret, metodologia utilizată în prezenta teză de doctorat ia în calcul modele econometrice
aplicabile datelor de tip panel.

Pornind de la ipoteza existenței unui canal de asumare a riscului bancar în Europa

Centrală și de Est, primul studiu al acestei teze se concentrează asupra investigării acestei
ipoteze, pentru perioada 2005-2015. Mai departe, ținând cont de faptul că riscul bancar este
influențat și de politica macro-prudențială, dar și de faptul că, în cazul eșantionului studiat,
majoritatea băncilor centrale îndeplinesc atât rol de autoritate monetară, cât și de autoritate de
reglementare și supraveghere macro-prudențială, am condus firul cercetării în direcția
investigării efectelor interacțiunii dintre politica monetară și cea macro-prudențială asupra
riscului bancar. În acest sens, cel de-al doilea studiu econometric are în vedere impactul politicii
macro-prudențiale asupra riscului bancar, în timp ce ultimul studiu econometric investighează
rolul reglementărilor macro-prudențiale și a independenței băncii centrale în relația dintre
politica monetară și riscul bancar.

Rezultatele cercetării întreprinse confirmă ipoteza existenței unui canal de asumare a

riscului bancar pentru perioada 2005-2015, în Europa Centrală și de Est. Totodată, această
ipoteză este confirmată și în cazul perioadei 2005-2011. Concret, ratele foarte scăzute de
dobândă deteriorează stabilitatea bancară și conduc la creșterea creditelor neperformante și a
provizioanelor pentru pierderi asociate creditelor, aspecte care presupun creșterea riscului
asumat de către bănci. În plus, rezultatele cercetării indică faptul că relația dintre politica
monetară și riscul bancar este influențată de existența unei perioade de criză sau de recuperare
după criză, dar și de menținerea pe perioade extinse de timp a unui nivel foarte redus a ratei
dobânzii, aspect care amplifică manifestare canalului de asumare a riscului bancar. Totodată,
acest canal de transmiterea a politicii monetare este influențat și de strategiile de afaceri ale
băncilor: băncile bine capitalizate și cu un nivel ridicat de lichiditate au un nivel mai redus al
riscului bancar, în timp ce scăderea ratelor de dobândă afectează într-o măsură mai ridicată
riscul băncilor mari și cu un nivel ridicat al diversificării surselor de finanțare. În continuare,
rezultatele cercetării noastre ilustrează faptul că înăsprirea reglementărilor macro-prudențiale
conduce la creșterea riscului asumat de către bănci, iar relația dintre politica macro-prudențială
și riscul bancar este influențată de modelele de afaceri ale băncilor. Mai mult decât atât,
rezultatele noastre subliniază faptul că manifestarea canalului de asumare a riscului bancar la
nivel individual, al fiecărei bănci comerciale, depinde de rolul politicii macro-prudențiale, dar
și de gradul de independență a băncii centrale. În acest sens, rezultatele sugerează că relația
dintre ratele scăzute de dobândă și riscul asumat de către bănci este temperată de înăsprirea
reglementărilor macro-prudențiale, dar și în cazul țărilor a căror bănci centrale sunt
caracterizate de un grad înalt de independență.

Importanța rezultatelor se manifestă la nivelul mai multor participanți la viața

economico-financiară:

 autoritățile monetare, care trebuie să țină seama de efectele politicii monetare,

dar și de realizarea stabilității financiare, alături de cea a prețurilor;
 autoritățile de reglementare macro-prudențială, care trebuie să ia în considerare
impactul măsurilor de macro-prudențialitate, dar și potențialele interacțiuni ale
acestora cu politica monetară;
 băncile comerciale, care trebuie să cunoască impactul diferențiat al politicii
monetare și al măsurilor macro-prudențiale asupra riscului acestora, în funcție
de propriile modele de afaceri
Contribuția personală se reflectă în următoarele direcții:

 investigarea existenței canalului de asumare a riscului bancar la nivelul regiunii

Europei Centrale și de Est, perioada 2005-2015 (majoritatea studiilor din
literatura de specialitate se referă la Zona Euro sau S.U.A;
  construirea unei baze de date cu informații referitoare la perioada 2005-2015,
având în vedere faptul că literatura care analizează canalul de asumare a riscului
bancar ia în calcul date până în jurul anului 2012;
 analiza determinanților canalului de asumare a riscului bancar, investigând, în
plus față de literatura de specialitate, rolul următorilor factori: strategiile de
afaceri ale băncilor, reglementarea macro-prudențială, dar și independența
băncii centrale;
 investigarea efectelor politicii macro-prudențiale asupra riscului bancar,
contribuind, astfel, la literatura care studiază impactul măsurilor macro-
prudențiale;
 construirea unui indice care exprimă intensitatea reglementării macro-
prudențiale;
 studierea efectelor pe care le are interacțiunea dintre politica monetară și politica
macro-prudențială asupra riscului bancar, contribuind, astfel, la literatura care
analizează interacțiunea dintre cele două politici;
Teza este structurată în două părți. În prima parte utilizăm literatura de specialitate
pentru a fundamenta cadrul de cercetare. Prima parte cuprinde două capitole: primul se referă
la riscul bancar, în timp ce al doilea ia în calcul politica monetară în parcursul acesteia de la
convențional la neconvențional. În cea de-a doua parte a tezei prezentăm studii întreprinse
pentru a concretiza cercetarea doctorală. Cea de-a doua parte cuprinde trei capitole, fiecare
conținând câte un studiu econometric. Astfel, capitolul al treilea al tezei investighează existența
canalului de asumare a riscului bancar în regiunea Europei Centrale și de Est, în perioada 2005-
2015, precum și a factorilor care determină existența unor diferențe privitoare la impactul
ratelor scăzute de dobândă asupra riscului bancar la nivelul individual al fiecărei bănci. Cel de-
al patrulea capitol al tezei analizează relația dintre politica macro-prudențială și riscul bancar,
în timp ce ultimul capitol, al cincilea, studiază efectele interacțiunii dintre politica macro-
prudențială și politica monetară asupra riscului bancar, investigând rolul reglementărilor macro-
prudențiale și a independenței băncii centrale asupra transmiterii politicii monetare prin
intermediul canalului de asumare a riscului bancar.
 Criza financiară din anii 2007-2008 rămâne cel mai important eveniment economico-
financiar din ultimul secol, după Marea Depresiune din Statele Unite. Și atunci, ca și acum,
criza s-a declanșat pe piețele financiare americane și s-a răspândit cu forță crescută la nivelul
întregii lumi. Unul dintre principalii factori care au stat la baza amplificării efectelor de
contagiune a piețelor este gradul crescut de interdependență și de integrare pe care marile
economii ale lumii le-au dobândit în anii de dinaintea crizei financiare. Mai întâi, dinspre piața
americană, criza s-a propagat către piețele dezvoltate și, de aici, către piețele în curs de
dezvoltare. Totodată, există un consens din ce în ce mai mare în literatura de specialitate,
conform căruia unul dintre factorii declanșatori ai crizei financiare este nivelul riscului asumat
de către sistemul bancar. În acest context, un loc important în cercetările efectuate în anii de
după criză este atribuit riscului sistemic. Cu toate acestea, pe parcursul acestei teze de doctorat,
ne focalizăm atenția în direcția riscului individual, al fiecărei bănci. Considerăm că realizarea
unei stabilități la nivelul fiecărei bănci în parte contribuie la realizarea stabilității întregului
sistem bancar și, mai departe, la îndeplinirea stabilității financiare. În acest sens, considerăm că
decizia unei anumite bănci de a se implica într-o activitate ce presupune un anumit grad de risc
poate avea oricând efecte asupra întregului sistem. Astfel, putem privi relația dintre riscul
bancar la nivel individual (bank risk-taking) și riscul sistemic (systemic risk) prin intermediul
ideii “efectului-fluture” Aceasta presupune faptul că o mică schimbare în cadrul unei părți a
unui sistem complex poate avea efecte mult mai mari în orice parte a acelui sistem sau în cadrul
sistemului, ca întreg. În general, băncile sunt foarte inter-conectate, iar sistemul bancar devine
din ce în ce mai consolidat. Fiecare activitate în care se implică o bancă presupune un anumit
risc și, pe termen lung, aceste riscuri se acumulează la nivel sistemic, producând efecte cu mult
mai mari decât cele presupuse inițial.

Criza financiară care a izbucnit la sfârșitul anului 2007, odată cu falimentul băncii
Lehman Brothers, a adus în discuție importanța obiectivului băncilor centrale, acela de a asigura
stabilitatea prețurilor, însă a pus accentul pe realizarea acestuia în tandem cu un altul, acela de
a asigura stabilitatea financiară. Astfel, politicile monetare aplicate de către autoritățile centrale
trebuie să fie proiectate în așa fel încât să ia în considerare și efectele produse asupra stabilității
financiare, dar și eventuala interacțiune dintre efectele politicii monetare și a celei macro-
prudențiale.

Considerăm că modificările produse odată cu izbucnirea crizei financiare din 2008

vizează toate domeniile din viața economică, însă, în cadrul acestei lucrări, atenția noastră se
îndreaptă înspre măsurile anti-criză care au fost adoptate imediat după anul 2007 în ceea ce
privește politica monetară și parcursul ei de la convențional la neconvențional. De asemenea,
ne interesează modalitatea în care politicile macro-prudențiale adoptate pentru a reglementa
sistemul bancar influențează riscul asumat de către băncile comerciale, precum și rolul pe care
utilizarea măsurilor de politică monetară și a celor macro-prudențiale îl au în ceea ce privește
formarea riscului bancar individual, la nivelul fiecărei bănci. În acest sens, cercetarea noastră
are în vedere așa-numitul “paradox al ratelor scăzute de dobândă”, concept care se referă la
faptul că nivelul foarte redus al ratelor de dobândă implementat ca măsură anti-criză pentru
stimularea creșterii economice, ar putea avea efecte adverse asupra riscului asumat de bănci,
conducând la creșterea acestuia și, mai departe, la acumularea de riscuri la nivel sistemic, riscuri
care s-ar putea materializa într-o viitoare criză financiară. Investigarea acestui paradox
constituie motivația din acestei cercetări doctorale.

Tema acestei cercetări doctorale este acest paradox al ratelor scăzute de dobândă, mai
concret, investigarea existenței unui canal de asumare a riscului bancar, precum și interacțiunea
dintre politica monetară și cea macro-prudențială, politici aplicate pentru a contracara efectele
crizei financiare declanșate în anul 2007, alături de efectele pe care aceste politici le au asupra
riscului asumat de către bănci.

Scopul acestei cercetări este de a analiza relația dintre politica monetară și riscul bancar,
relație care conturează, de altfel, transmiterea politicii monetare prin intermediul canalului de
asumare a riscului bancar. Acest canal, deși de dată relativ recentă în literatură (Borio și Zhu,
2012), suscită interesul a tot mai multe studii, în special în contextul crizei financiare declanșate
în anul 2007. Cu alte cuvinte, scopul acestei teze de doctorat este de a investiga existența
canalului de asumare a riscului bancar în regiunea Europei Centrale și de Est, precum și a
factorilor care ar putea determina manifestarea acestui canal. Totodată, ne propunem ca scop
investigarea interacțiunii dintre politica monetară și cea macro-prudențială asupra formării
riscului bancar la nivel individual, al fiecărei bănci. Întreaga cercetare cuprinsă în această teză
de doctorat are ca idee centrală canalul de asumare a riscului bancar, ca o componentă relativ
recentă a mecanismului de transmisie a politicii monetare. Existența acestui canal este cea care
sprijină teza conform căreia politica monetară expansionistă ar putea fi cauză a crizei financiare
și ceea ce ne propunem în cadrul acestui demers de cercetare este să investigăm existența acestui
canal în regiunea Europei Centrale și de Est, precum și a factorilor care încurajează sau,
dimpotrivă, descurajează, (accelerează sau înfrânează) transmiterea efectelor ratelor scăzute de
dobândă către riscul bancar.
 Ideea de cercetare pe care am investigat-o în cadrul acestei lucrări pornește de la faptul
că politica monetară a fost utilizată drept tratament pentru efectele produse de criza financiară
din 2008. Cu toate acestea, cercetările din literatura de specialitate demonstrează faptul că
politica monetară expansionistă, cum este cea aplicată în cazul crizei declanșate în anul 2007,
a constituit unul dintre factorii care au contribuit la înmulțirea creditelor neperformante, la
pierderile masive înregistrate de sistemul financiar și, în cele din urmă, la declanșarea celei mai
grave crize financiare de la Marea Depresiune încoace. Întrebarea de cercetare pe care ne
propunem să o investigăm în cadrul acestei lucrări este următoarea: Politica monetară
expansionistă, realizată prin menținerea unui nivel foarte redus al ratelor de dobândă pe un
interval extins de timp, este remediu sau cauză pentru criza financiară?

Pentru concretizarea unui răspuns la întrebarea de cercetare propusă, am stabilit

următoarele obiective:

1. Analizarea literaturii de specialitate în vederea stabilirii factorilor care determină

formarea riscului bancar la nivel individual, în vederea stabilirii importanței dintre
relația monetară și riscul asumat de bănci.
2. Analizarea parcursului politicii monetare în trecerea dinspre convențional către
neconvențional, cu accent pe urmărirea evoluției ratei dobânzii
3. Elaborarea unei analize empirice care să urmărească cuantificarea (printr-un studiu
econometric) și interpretarea efectelor politicii monetare asupra gradului de asumare a
riscului bancar
4. Dezvoltarea unei analize empirice care să urmărească cuantificarea (printr-un studiu
econometric) și interpretarea efectelor politicii macro-prudențiale asupra riscului și
stabilității bancare
5. Explorarea interacțiunii dintre politica monetară și cea macro-prudențială și estimarea
efectelor acestei interacțiuni asupra riscului bancar (obiectiv realizat, de asemenea,
printr-un studiu econometric)

În ceea ce privește contribuția cercetării propuse în cadrul acestei teze, punem afirma
că, în primul rând, această cercetare doctorală se adresează unei arii insuficient tratate în
literatura de specialitate pentru că studiază relația dintre politica monetară și riscul bancar în
țările din Europa Centrală și de Est. Astfel, transmiterea politicii monetare prin intermediul
riscului bancar este analizată în literatura de specialitate cu precădere pentru Zona Euro sau
pentru Statele Unite ale Americii. Din acest punct de vedere, considerăm că o primă contribuție
a cercetării efectuate este reprezentată de investigarea canalului de asumare a riscului bancar în
regiunea Europei Centrale și de Est.

În al doilea rând, contribuim la literatura referitoare la efectele politicii macro-

prudențiale asupra riscului bancar la nivel individual. Dacă majoritatea studiilor existente au ca
scop investigarea efectelor acestei politici asupra riscului sistemic, considerăm că
reglementările macro-prudențiale afectează și formarea riscului bancar la nivelul fiecărei bănci,
iar studiul efectuat de noi contribuie la o mai bună înțelegere a acestui impact.

În al treilea rând, o altă contribuție a cercetării noastre este reprezentată de analiza

interacțiunii dintre efectele politicii monetare și reglementările macro-prudențiale, asupra
riscului bancar. În contextul dezbaterii din ce în ce mai intense existente în literatura de
specialitate pe tema coordonării dintre politica monetară și cea macro-prudențială, există un gol
în literatură referitor la analiza empirică a efectelor pe care le are interacțiunea dintre politica
monetară și cea macro-prudențială. Astfel, cercetarea întreprinsă în cadrul acestei teze de
doctorat contribuie la o mai bună înțelegere a acestor efecte, iar alegerea studierii lor este
motivată de faptul că nu putem analiza formarea riscului bancar la nivel individual fără a ține
seama și de reglementările macro-prudențiale care au drept obiectiv final reducerea riscului
sistemic.

În al patrulea rând, contribuim la literatura asociată factorilor care influențează

transmiterea politicii monetare prin intermediul canalului de asumare a riscului bancar.
Contribuția noastră se realizează prin investigarea rolului strategiilor de afaceri ale băncilor, a
reglementărilor macro-prudențiale, precum și a independenței băncii centrale asupra
manifestării acestui canal.

Teza de doctorat cuprinde două părți. Prima parte este alcătuită din două capitole, dintre
care primul este dedicat studierii literaturii de specialitate asociate riscului bancar, dar și unei
analize a evoluției acestuia, în timp ce al doilea capitol are în vedere trecerea de la ipostaza
convențională la cea neconvențională a politicii monetare, precum și analiza evoluției acesteia,
cu accent pe urmărirea dinamicii ratei dobânzii. Cea de-a doua parte a tezei este alcătuită din
trei capitole, fiecare dintre acestea reprezentând o analiză econometrică. Astfel, capitolul al
treilea al tezei de doctorat are ca scop investigarea existenței unui canal de asumare a riscului
bancar în Europa Centrală și de Est, în perioada 2005-2015, precum și rolul modelelor de afaceri
ale băncilor în formarea acestui canal. Cel de-al patrulea capitol al tezei are ca scop analizarea
efectelor politicii macro-prudențiale asupra riscului asumat de către bănci, iar ultimul capitol al
tezei este dedicat interacțiunii dintre politica monetară și cea macro-prudențială, având drept
scop investigarea rolului pe care reglementările macro-prudențiale și independența băncii
centrale îl au asupra riscului asumat de către băncile din regiunea Europei Centrale și de Est.
Partea I: Fundamentarea cadrului de cercetare

Întrebarea de cercetarre stabilită în cadrul tezei de doctorat este urmată de efectuarea

unei cercetări empirice care să conducă la formularea celui mai potrivit răspuns pentru această
întrebare. Considerăm că realizarea studiilor empirice are la bază cunoașterea temeinică a
literaturii de specialitate, drept pentru care prima parte a acestei lucrări are rolul de a fixa cadrul
de cercetare pe care ne-am fundamentat analizele econometrice. În acest sens, fundamentarea
cadrului de cercetare asociat tezei de doctorat se concretizează în două direcții: pe de o parte,
am analizat literatura în domeniul riscului bancar, cu accent asupra factorilor care determină
evoluția acestuia, iar pe de altă parte am analizat politica monetară, în parcursul de la
convențional către neconvențional.
Capitolul I: Riscul bancar în contextul crizei financiare

I.1. Factorii care determină manifestarea riscului bancar

Literatura de specialitate scoate în evidență următorii factori care produc efecte ce
influențează dinamica riscului bancar: ponderea capitalului majoritar a unei bănci (străin sau
intern), regimul contabil practicat de către bancă, strategiile de afaceri ale băncilor, stimulentele
acordate directorilor executivi, reglementarea macro-prudențială, nivelul de concentrare și
competiție bancară și, nu în ultimul rând, politica monetară. Relația dintre politica monetară și
riscul bancar se exprimă prin existența unui canal de transmitere a efectelor politicii monetare,
și anume, canalul de asumare a riscului bancar. Investigarea existenței acestui canal, respectiv
a factorilor care determină manifestarea lui, fac obiectul de studiu al prezentei teze de doctorat.

I.2. Analiza riscului bancar: Europa Centrală și de Est

Evoluția riscului bancar din Europa Centrală și de Est subliniază faptul că, în perioada
imediat următoare izbucnirii crizei financiare, riscul de credit a înregistrat salturi foarte mari,
atât în privința creditelor neperformante, cât și în ceea ce privește ponderea provizioanelor
pentru riscuri asociate creditelor. Astfel, în contextul crizei financiare și a relației inverse între
nivelul ratei dobânzii și riscul bancar, se conturează un nou canal de transmitere a politicii
monetare, prin intermediul căruia nivelul scăzut al ratei de dobândă încurajează băncile să își
asume niveluri mai ridicate de risc.

Capitolul II: Politica monetară: de la convențional la neconvențional

Criza financiară care a debutat în Septembrie 2007 pe piețele financiare din Statele Unite
s-a transmis foarte repede pe piețele internaționale și, mai departe, asupra întregii activități
economice, la nivel global. O responsabilitate majoră privind susținerea sistemului economic a
fost pusă pe seama băncilor centrale, care și-au regândit cadrul monetar pentru a evita un colaps
al economiei. Majoritatea băncilor centrale au utilizat instrumentul tradițional de politică
monetară și anume, rata dobânzii, pentru a diminua criza de lichiditate a sistemului bancar și a
încuraja activitatea de creditare și, mai departe, creștere economică. Cu toate acestea, în unele
state ale lumii, rata dobânzii a atins așa-numitul “prag-zero”, care reprezintă nivelul zero, din
punct de vedere tehnic, al ratei dobânzii, dincolo de care aceasta devine un instrument ineficient
pentru stimularea economiei. Confruntate cu această situație, unele autorități monetare și-au
lărgit instrumentarul monetar, utilizând diverse măsuri de politică monetară neconvențională.
Dacă aceste măsuri și-au dovedit eficiența preconizată este încă un subiect care necesită mai
multe evidențe empirice, însă un lucru rămâne clar: criza financiară care a izbucnit la finele
anului 2007 a însemnat o schimbare de viziune în privința celui mai adecvat cadru monetar și,
mult mai important, a pus sub semnul întrebării viziunea asupra celui mai adecvat obiectiv al
băncilor centrale, mai exact stabilitate a prețurilor versus stabilitate financiară. Mai mult decât
atât, rămâne o provocare pentru băncile centrale să identifice modalitatea cea mai potrivită
pentru a încorporate stabilitatea financiară în cadrul strategiei de politică monetară.

În continuare, în cadrul acestui capitol, am revizuit literatura de specialitate referitor atât

la instrumentele convenționale, cât și la cele neconvenționale de politică monetară adoptate de
către băncile centrale după izbucnirea crizei financiare, dar și la efectele acestora asupra
sistemului bancar și celui economic, în general. În plus, am analizat evoluția politicii monetare
și a activității economice, cu aplicație asupra țărilor din Europa Centrală și de Est, în perioada
2005-2015.

II.1. Abordări teoretice privind politica monetară în contextul crizei financiare

II.1.1. Caracterizarea politicii monetare

Dacă ar fi să ne gândim la o singură caracteristică care să definească cel mai bine politica
monetară din prima decadă de după izbucnirea crizei financiare, acesta ar fi, cu siguranță,
ipostaza neconvențională a instrumentelor care au completat cadrul monetar și care au fost
utilizate de către bănci pentru a influența sistemul bancar și evoluția macroeconomică. Dar cât
de neconvenționale sunt aceste instrumente, care este măsura potrivită cu care ar trebui ele
folosite sau momentul potrivit când ar trebui utilizate și care este impactul lor asupra piețelor
financiare, a riscului bancar, precum și a activității economice rămân întrebări care încă trebuie
investigate, atât din punct de vedere teoretic, cât și empiric. Literatura de specialitate analizată
în cuprinsul acestui sub-capitol are în vedere diferențierea măsurilor neconvenționale în sens
larg de cele strict neconvenționale, cu accent asupra utilizării pe scară largă a unul mediu de
dobânzi scăzute, ca măsură de contracarare a efectelor crizei financiare.

II.1.2. Mecanismul de transmisie al politicii monetare

În cadrul acestui sub-capitol sunt evidențiate canalele de transmisie a politicii

monetare neconvenționale: rebalansarea portofoliului, semnalizarea intențiilor cu
privire la deciziile de politică monetară, precum și canalul de lichiditate.

II.2. Abordări empirice privind efectele politicii monetare în contextul crizei

financiare
II.2.1. Efectele directe ale politicii monetare

Ca o concluzie generală care se desprinde din analiza literaturii de specialitate cu privire

la efectele politicii monetare în contextul crizei financiare, considerăm că măsurile
neconvenționale care au fost proiectate de băncile centrale pentru a susține economia și sistemul
financiar-bancar, și-au dovedit eficacitatea prin evitarea unui declin potențial și mai mare decât
cel înregistrat, al nivelului producției și inflației (Martin și Milas, 2012), contribuind la evitarea
unui colaps al economiei. Cu toate acestea, nu există un consens în literatură asupra
magnitudinii acestor efecte (Cecioni et. al, 2011). De menționat este faptul că eficacitatea
politicilor monetare neconvenționale este mai ridicată în țările avansate decât în cele emergente
(Ishi et al., 2009). Acest lucru justifică utilizarea cu preponderență a relaxării cantitative și a
relaxării creditării în economiile avansate decât în economiile emergente. Evidența empirică
demonstrează faptul că, pentru țările emergente, ipostaza neconvențională a politicii monetare
s-a manifestat, în principal, prin utilizarea intervențiilor pe piața de schimb valutar sau prin
măsurile de susținere a lichidității pe termen scurt (Ishi et al., 2009).

II.2.2. Efectele de contagiune ale politicii monetare

Având în vedere studiile referitoare la existența unui efect de contagiune al politicii

monetare neconvenționale înafara ariei de acțiune directă, putem concluziona menționând
faptul că băncile centrale trebuie să ia în considerare impactul fluxurilor de capital generate de
măsurile non-standard, impact care se resimte nu doar în cadrul propriei economiei, ci și în
cadrul economiilor globale, datorită gradului ridicat de inter-conexiune a piețelor, precum și a
dependenței sistemelor bancare din economiile emergente de băncile-mamă din economiile
avansate.
 II.3. Analiza politicii monetare: Europa Centrală și de Est
II.3.1. Instrumente convenționale în ipostaze neconvenționale: politica
monetară a țărilor care țintesc inflația din regiunea Europei Centrale și de
Est

În cadrul acestui sub-capitol am realizat o analiză a principalelor măsuri de politică

monetară care au fost implementate de către băncile centrale ale celor șase țări care țintesc
inflația din regiunea Europei Centrale și de Est: Cehia, Polonia, Ungaria, România, Serbia și
Albania. Nu am luat în considerare Ucraina pentru că aceasta este în proces de adoptare a
regimului de țintire a inflației, intrând în prima fază a acestui proces în anul 2016. Ca și
concluzie generală apare ideea că aceste bănci centrale au diminuat constant ratele de dobândă,
dar au recurs și la măsuri referitoare la cursul de schimb valutar, măsuri menite să țină sub
control, dar și să reducă, efectele negative ale crizei financiare.

Considerăm că impactul măsurilor non-standard care au fost aplicate de băncile centrale

ale țărilor care țintesc inflația din regiunea Europei Centrale și de Est este unul pozitiv, pentru
că măsurile de relaxare a creditării, de furnizare a lichidităților în sistemul bancar, au condus la
încurajarea creșterii economice, deși nu s-au tradus în creșteri ale ratei inflației. Aceste aspecte
sunt ilustrate și în literatura de specialitate referitoare la evidența empirică a efectelor politicii
monetare neconvenționale (Baumeister și Benati, 2016; Chodorw-Reich, 2014; Rogers et al.,
2014; Engen et al., 2015).

Deși băncile centrale ale țărilor care au ca regim de politică monetară țintirea inflației
nu au implementat măsuri neconvenționale în sensul strict al termenului (cum e relaxarea
cantitativă), băncile naționale ale țărilor din regiunea ECE și-au extins instrumentarul politicii
monetare, dezvoltând instrumente cu scopul de a relaxa condițiile de creditare și de a încuraja
activitatea de acordare a creditelor, prin sprijinirea lichidităților sistemelor bancare din fiecare
țară. Băncile centrale au reuși, prin intermediul acestor măsuri, să contribuie la relansarea
creșterii economice și să evite adâncirea efectelor negative ale crizei financiare declanșate în
anul 2007 în Statele Unite și generalizate la nivel mondial.

II.3.2. Evoluția politicii monetare în perioada 2005-2015: economii

emergente versus economii avansate în regiunea Europei Centrale și de Est

În contextul în care se discută despre posibilitatea utilizării unor instrumente

neconvenționale și în condițiile unei funcționări normale a sistemului economic și financiar,
Friedman (2015) subliniază faptul că achizițiile de active financiare ca instrument de politică
monetară au mai multe șanse de a se încadra pe viitor în categoria instrumentelor standard de
politică monetară. Un lucru deosebit de important pe care îl scoate în evidență Friedman (2015)
este faptul că, odată cu încadrarea unor noi măsuri ca fiind măsuri convenționale de politică
monetară, se va schimba nu doar practica politicii monetare, ci și teoria monetară însăși. Acest
domeniu al macroeconomiei este unul în care practica și realitățile economico-financiare sunt
cele care modelează și schimbă formularea teoriilor monetare (Friedman, 2015).

În ceea ce privește instrumentele de politică monetară, teoria și practica monetară de

dinaintea producerii crizei financiare din 2008, sugerează faptul că politica monetară este o
parte a politicii economice care folosește un singur instrument de politică, principal, pentru a-
și atinge obiectivele. Însă criza a produs schimbări și asupra acestui domeniu, pentru că din ce
în ce mai multe studii argumentează ideea îmbinării instrumentelor de politică monetară.
Friedman (2015) evidențiază faptul că evenimentele din ultimii ani arată foarte clar faptul că,
într-o economie cu o piață financiară dezvoltată, banca centrală poate utiliza două sau chiar trei
instrumente de politică monetară care să influențeze economia – rata dobânzii de politică
monetară (instrumentul utilizat pe scară largă în anii de dinaintea crizei financiare), cumpărările
de active de pe piața financiară și, de ce nu, instrumentul de orientare a așteptărilor privind rata
dobânzii.

II.4. Concluzii
Dacă măsurile adoptate de băncile centrale pentru a contracara efectele crizei și-au
dovedit eficiența preconizată este încă un subiect care necesită mai multe evidențe empirice,
însă, după o decadă de la izbucnirea crizei financiare, un lucru rămâne clar: această criză a
însemnat o schimbare de viziune în privința celui mai adecvat cadru monetar și, mult mai
important, a pus sub semnul întrebării viziunea asupra celui mai adecvat obiectiv al băncilor
centrale, mai exact stabilitate a prețurilor versus stabilitate financiară. Mai mult decât atât,
rămâne o provocare pentru băncile centrale să identifice modalitatea cea mai potrivită pentru a
introduce stabilitatea financiară în cadrul strategiei de politică monetară.

Partea a II-a: Politica monetară și reglementarea macro-prudențială în contextul crizei

financiare: coordonare și implicații asupra riscului bancar
În condițiile studierii literaturii de specialitate și a stadiului cunoașterii în domeniul
politicii monetare și a riscului bancar, prima parte a lucrării a avut ca scop fundamentarea
cadrului de cercetare asociat obiectivelor și ipotezelor pe care le vom investiga în încercarea de
a oferi un răspuns la întrebarea principală de cercetare.
 În continuare, cea de-a doua parte a lucrării cuprinde studiile întreprinse pentru a analiza
relația dintre politica monetară și riscul bancar în contextul crizei financiare. Astfel, a doua
parte a acestei teze de doctorat cuprinde trei capitole, fiecare dintre acestea reprezentând studii
econometrice referitoare la anumite ipoteze specifice manifestării canalului de asumare a
riscului bancar.

În acest context, al treilea capitol reprezintă un studiu prin care ne propunem să

investigăm existența unui canal de asumare a riscului bancar în perioada 2005-2015, în regiunea
Europa Centrală și de Est. Totodată, în acest capitol analizăm ipoteza în care strategiile de
afaceri ale băncilor influențează relația dintre nivelul scăzut al dobânzii și riscul bancar, dar și
rolul politicii monetare din Zona Euro în cadrul acestei relații, în contextul unor potențiale
efecte de reversare, de contagiune.

Mai departe, având în vedere faptul că politica macro-prudențială ar putea influența nu

doar obiectivul pe care și-l asumă, și anume riscul sistemic, dar și riscul bancar la nivel
individual, aspect care ar putea interveni în relația dintre politica monetară și riscul asumat de
bănci, scopul analizei din cel de-al patrulea capitol este investigarea efectelor produse de
reglementările macro-prudențiale asupra riscului bancar individual. Totodată, în cadrul acestui
capitol, ne propunem să analizăm rolul strategiilor de afaceri ale băncilor în relația dintre
politica macro-prudențială și riscul bancar. Eșantionul analizat se îngustează, luând în calcul
doar perioada 2005-2011, datorită disponibilității reduse a informațiilor despre măsurile de
politică macro-prudențială.

În final, ultimul capitol, al cincilea, analizează interacțiunea dintre politica monetară și

politica macro-prudențială și efectele asupra riscului bancar. Totodată, în contextul canalului
de asumare a riscului bancar, ne propunem, în cadrul celui de-al cincilea capitol, să analizăm
rolul reglementării macro-prudențiale și a independenței băncii centrale în manifestarea acestui
canal.

La împlinirea a zece ani de la izbucnirea crizei financiare, considerăm că aceste studii

contribuie la recentele cercetări referitoare la coordonarea dintre politica monetară și cea macro-
prudențială, luând în calcul efectele asupra riscului bancar.
 Capitolul III: Efectele politicii monetare asupra riscului bancar

Scopul cercetării cuprinse în cadrul acestui Capitol este de a analiza existența unui canal
de asumare a riscului bancar în perioada 2005-2015, în regiunea Europei Centrale și de Est,
precum și a factorilor determinanți care ar putea exercita o influență asupra manifestării acestui
canal, de dată relativ recentă, a transmiterii efectelor politicii monetare către riscul bancar.
Totodată, prin intermediul acestei analize ne propunem să investigăm impactul menținerii
ratelor de dobândă la un nivel foarte redus pe o perioadă extinsă de timp, dar și eventualitatea
existenței unor efecte de contagiune, de reversare a politicii monetare adoptate de către Banca
Centrală Europeană în Zona Euro către riscul bancar al țărilor din regiunea ECE.

Rezultatele obținute converg spre ideea existenței unui canal de asumare a riscului
bancar în perioada 2005-2015, pentru eșantionul studiat. În măsura în care analiza efectuată
indică o relație pozitivă între politica monetară și stabilitatea bancară, dar a unei relații inverse
între politica monetară și riscul de credit estimat prin intermediul creditelor neperformante și a
provizioanelor pentru pierderile din credite, acest lucru înseamnă că politica monetară
expansionistă conduce la creștere riscului asumat de către băncile comerciale din eșantionul
analizat. Mai mult decât atât, menținerea pe o perioada extinsă de timp a unui nivel foarte redus
al ratei dobânzii amplifică manifestarea canalului de asumare a riscului bancar. Totodată, dacă
perioada de criză, 2007-2009 amplifică transmiterea ratelor scăzute de dobândă în sensul
creșterii riscului bancar, perioada de recuperare are un efect de diminuare a manifestării
canalului de asumare a riscului bancar. În ceea ce privește factorii determinanți care
influențează acest canal de transmitere a politicii monetare, rezultatele scot în evidență faptul
că un nivel peste cel median al capitalizării și lichidității bancare reduc amplitudinea canalului
de asumare a riscului bancar, atât în cazul scorului Z, cât și a creditelor neperformante și
provizioanelor pentru pierderile din credite, în timp ce un nivel peste cel median al mărimii
activelor bancare și al diversificării surselor de finanțare amplifică manifestarea acestui canal
în cazul tuturor celor trei variabile alternative de estimare a riscului bancar. Referitor la
variabilele caracteristicile macro-economice, analiza efectuată relevă faptul că un nivel peste
cel median al concentrării bancare și al gradului de intermediere financiară amplifică
transmiterea ratelor scăzute de dobândă către riscul bancar.

Un alt obiectiv major al cercetării întreprinse pe parcursul acestui capitol este

investigarea posibilității ca politica monetară derulată în Zona Euro de către Banca Centrală
Europeană să influențeze relația dintre politica monetară locală a țărilor din regiunea ECE și
riscul asumat de către băncile comerciale din această regiune. Analiza efectuată indică existența
unor efecte de reversare a politicii monetare din Zona Euro. În același timp, politica monetară
expansionistă a BCE amplifică manifestarea canalului de asumare a riscului bancar, efect care
este și mai evident în cazul politicii monetare neconvenționale adoptate în Zona Euro.

După izbucnirea crizei financiare din 2007, eforturile autorităților monetare și de

reglementare s-au canalizat în direcția contracarării efectelor negative ale acestui eveniment
financiar, dar și a inițierii și implementării de măsuri menite să preîntâmpine declanșarea unor
viitoare crize de asemenea anvergură. Totodată, cercetările din mediul academic s-au
direcționat înspre studierii cauzelor care au condus la declanșarea crizei financiare, dar și a
eficienței măsurilor post-criză adoptate de autorități. Analiza întreprinsă în acest capitol se
înscrie în cadrul acestor demersuri de cercetare și considerăm că importanța studiului efectuat
constă în aceea că el oferă o nouă perspectivă asupra unui canal de transmitere a politicii
monetare, de dată relativ recentă, și anume canalul de asumare a riscului bancar. În contextul
în care tot mai multe studii au evidențiat posibilitatea ca izbucnirea crizei financiare să fi avut
rădăcini în politica monetară expansionistă adoptată în Statele Unite ale Americii după anul
2001, considerăm că analiza efectuată în cadrul acestui capitol completează literatura referitoare
la efectele ratelor foarte scăzute de dobândă asupra riscului asumat de către băncile comerciale.
Mai mult decât atât, eșantionul studiat ia în calcul relația dintre politica monetară și riscul
bancar în cazul unei regiuni mai puțin analizate în literatură, și anume, Europa Centrală și de
Est. În plus, un element de noutate al studiului din acest capitol este reprezentat de investigarea
potențialelor efecte de contagiune, de reversare a politicii monetare dinspre Zona Euro înspre
riscul asumat de băncile din regiunea ECE.

În final, considerăm că analiza relației dintre politica monetară și riscul asumat de

băncile comerciale, în condițiile unui mediu de dobânzi scăzute, este importantă pentru
autoritățile monetare, pentru băncile centrale care implementează măsuri menite să susțină
economia și buna funcționare a sistemului bancar. Mai mult decât atât, ținând cont de faptul că
riscul bancar constituie obiectivul politicii macro-prudențiale, considerăm că studierea efectelor
politicii monetare asupra riscului asumat de bănci trebuie să țină cont și de impactul măsurilor
de reglementare macro-prudențială asupra riscului bancar. În acest sens, prin intermediul
cercetării expuse în următoarele două capitole, ne propunem să investigăm impactul măsurilor
macro-prudențiale asupra riscului bancar la nivel individual, dar și rolul măsurilor de
reglementare și a independenței băncii centrale în manifestarea canalului de asumare a riscului
bancar în Europa Centrală și de Est.
Capitolul IV: Efectele politicii macro-prudențiale asupra riscului bancar și a stabilității
băncilor

Scopul acestui studiu este de a analiza impactul reglementării macro-prudențiale asupra

riscului și a stabilității bancare. În acest sens, considerăm că analiza noastră reprezintă o
contribuție în ceea ce privește literatura referitoare la efectele reglementării macro-prudențiale.
Mai exact, cercetarea întreprinsă în cadrul acestui studiu investighează ipoteza conform căreia
politica macro-prudențială influențează riscul bancar, la nivel individual, precum și măsura în
care această relație depinde de strategiile de afaceri ale fiecărei bănci. Astfel, pentru a investiga
aceste ipoteze, am adoptat o abordare în două etape. În primul rând, am analizat relația dintre
intensitatea reglementărilor macro-prudențiale și riscul bancar utilizând atât metoda celor mai
mici pătrate pentru datele de tip panel, cât și metodologia momentelor generalizate. În al doilea
rând, am inclus în analiză unele variabile care definesc strategiile de afaceri ale băncilor, iar
rezultatele au fost obținute utilizând metoda momentelor generalizate. Am ales această
metodologie pentru că ia în considerare atât natura dinamică a riscului bancar, cât și
endogeneitatea variabilelor caracteristice băncilor.

Rezultatele analizei efectuate în cadrul acestui Capitol subliniază existența unei relații
negative între intensitatea reglementării macro-prudențiale și Z-scorul bancar, variabilă care
arată gradul de stabilitatea a băncilor și care este invers proporțională cu riscul bancar. Acest
lucru înseamnă că o reglementare macro-prudențială mai strictă reduce z-scorul bancar,
implicând o creștere a riscului băncilor. Acest rezultat este confirmat și de utilizarea
profitabilității ajustate cu riscul (RAROA), ca variabilă dependentă alternativă, rezultatele
indicând faptul că profitabilitatea bancară descrește pe măsură ce reglementarea devine mai
strictă. Mai mult decât atât, relația dintre intensitatea politicii macro-prudențiale și ponderea
creditelor neperformante este pozitivă, lucru confirmat și în cazul provizioanelor pentru
pierderile asociate creditelor. Acest rezultat presupune faptul că, în prezența unei reglementări
macro-prudențiale mai stricte, băncile se confruntă cu o creștere a ponderii creditelor
neperformante, dar și a provizioanelor pentru pierderi asociate creditelor.

Studiul efectuat subliniază faptul că influența reglementărilor macro-prudențiale asupra

riscului și a stabilității bancare depinde de anumite variabile care definesc modalitatea în care
băncile își conduc afacerile. De exemplu, rezultatele noastre indică faptul că băncile cu un nivel
de capitalizare peste cel median sunt mai stabile și mai profitabile decât băncile din cealaltă
categorie. În plus, impactul negativ al reglementării macro-prudențiale mai stricte asupra
stabilității bancare este mai redus în cazul băncile cu un nivel al lichidității și capitalizării peste
cel median. Cu toate acestea, impactul negativ al intensificării politicii macro-prudențiale
asupra stabilității bancare este amplificat în cazul băncilor care sunt localizate în țări cu un nivel
al concentrării bancare deasupra celui median sau în țări membre ale Uniunii Europene sau a
Zonei Euro. Mai mult decât atât, pentru aceste bănci, efectul negativ al unei reglementări
macro-prudențiale mai stricte este amplificat datorită faptului că acestea au nivelul mai ridicate
ale ponderii creditelor neperformante, precum și a ponderii provizioanelor pentru pierderile
asociate creditelor, având, deci, un risc crescut. Pe de altă parte, băncile cu un nivel peste cel
median al venitului din alte surse decât dobânzile sunt mai puțin profitabile, în timp ce băncile
cu un nivel peste cel median al finanțării din alte surse decât depozitele sunt mai profitabile.
Astfel, impactul negativ al unei reglementări macro-prudențiale mai stricte asupra
profitabilității bancare este amplificat de către nivelul diversificării veniturilor, dar este redus
de nivelul diversificării surselor de finanțare.

Important de precizat este faptul că rezultatele studiului nostru trebuie interpretate în

contextul limitelor pe care le presupune. Astfel, o primă limită a studiului efectuat este
reprezentată de mărimea eșantionului analizat, care diferă în funcție de variabila dependentă
utilizată. Totodată, o altă limită a studiului nostru este reprezentată de utilizarea indicelui
compozit pentru estimarea politicii macro-prudențiale.

Rezultatele analizei efectuate sunt importante pentru autoritățile de reglementare macro-

prudențială, pentru că ele se încadrează în primele încercări de a oferi o mai bună înțelegere
referitor la modalitatea în care măsurile macro-prudențiale adoptate în țările din Europa
Centrală și de Est afectează stabilitatea, riscul și profitabilitatea băncilor, precum și la
modalitatea în care strategiile de afaceri ale băncilor influențează relația dintre intensitatea
reglementărilor macro- și riscul bancar. Considerăm că o analiză viitoare a impactului fiecărei
din componentele indicelui de macro-prudențialitate ar putea oferi mai multe informații
referitor la relația dintre politica macro-prudențială și riscul bancar, precum și la factorii
determinanți ai acestei relații.

Capitolul V: Canalul de asumare a riscului bancar: rolul politicii macro-prudențiale și a

independenței băncii centrale în transmiterea politicii monetare

Studiul elaborat în cuprinsul acestui capitol are în vedere transmiterea politicii monetare
prin intermediul canalului de asumare a riscului bancar, precum și rolul reglementării macro-
prudențiale și a independenței băncii centrale în amplificarea sau, dimpotrivă, diminuarea
efectului negativ al ratelor scăzute de dobândă asupra riscului asumat de către bănci. Ne-am
concentrat asupra impactului produs de ratele scăzute de dobândă asupra riscului asumat de
către bănci, pentru că evidența empirică detaliată a acestui fenomen poate contribui la
clarificarea factorilor care au determinat izbucnirea crizei financiare. Rezultatele noastre
confirmă existența unui canal de asumare a riscului bancar referitor la transmiterea politicii
monetare, pentru un eșantion de 14 țări din regiunea Europei Centrale și de Est, analizat pe o
perioadă cuprinsă între 2005-2011. În plus, manifestarea unui canal de asumare a riscului
bancar este și mai pregnantă în vremuri de criză financiară. Mai mult decât atât, rezultatele
obținute ilustrează o evidență semnificativă a faptului că politica monetară interacționează atât
cu reglementarea macro-prudențială, cât și cu independența băncii centrale privitor la
transmiterea ei prin intermediul canalului de asumare a riscului bancar. În acord cu studiile
anterioare referitoare la rolul reglementării macro-prudențiale și a independenței băncii
centrale, rezultatele noastre arată faptul că o reglementare macro-prudențială strictă diminuează
impactul negativ al ratelor scăzute de dobândă asupra riscului bancar. Același lucru este valabil
și pentru independența băncii centrale, deoarece băncile localizate în țări caracterizate de un
nivel peste cel median al indicelui CBI au niveluri mai reduse ale riscului bancar în prezența
ratelor scăzute de dobândă. Luând în considerare faptul că riscul asumat de către bănci poate
estima stabilitatea financiară dintr-un sistem, rezultatele noastre sprijină ideea conform căreia
independența băncii centrale ar putea reduce instabilitatea financiară (Klomp și de Haan, 2009).

Contribuția studiului întreprins în cadrul acestui capitol se înscrie pe trei paliere. În

primul rând, aducem o contribuție la literatura care evidențiază existența unui canal de asumare
a riscului bancar, conform definiției lui Borio și Zhu (2012). În al doilea rând, ca extensie la
această literatură, examinăm rolul politicii macro-prudențiale și a independenței băncii centrale,
ca factori determinanți ai transmiterii politicii monetare prin intermediul canalului de asumare
a riscului bancar. În al treilea rând, studiul nostru reprezintă o contribuție cu privire la
dezbaterea referitoare la interacțiunea și coordonarea politicilor monetare și macro-prudențiale,
cu scopul de a analiza efectele acestei interacțiuni asupra riscului asumat de către bănci.

Analiza efectuată este importantă pentru autoritățile de macro-reglementare atunci când

stabilesc cerințele de macro-prudențialitate, pentru că acestea trebuie să ia în considerare
efectele interacțiunii dintre politica monetară și cea macro-prudențială, precum și imapctul
acestei interacțiuni asupra riscului asumat de bănci și, mai departe, asupra stabilității financiare.
Există un interes din ce în ce mai ridicat al cercetării de specialitate referitor la oportunitatea
coordonării dintre politica monetară și cea macro-prudențială, precum și la modalitatea în care
s-ar putea realiza această coordonare. Totodată, o altă problematică care suscită interesul
cercetătorilor se referă la modalitatea în care băncile centrale ar trebui să își asume
responsabilitatea pentru obiectivul de stabilitate financiară, alături de obiectivul deja asumat de
stabilitate a prețurilor. Studiul efectuat în cadrul acestui capitol este în legătură cu toate aceste
problematici și, prin intermediul acestui studiu, ne propunem să oferim o imagine asupra
modalității în care reglementarea macro-prudențială ar putea sprijini stabilitatea financiară
atunci când politica monetară expansionistă adoptată pentru a susține activitatea economică
produce efecte adverse asupra riscului asumat de către bănci, conducând, în ultimă instanță, la
acumularea de riscuri la nivel sistemic.

În pofida tuturor acestor contribuții, cercetarea referitoare la coordonarea dintre politica

monetară și cea macro-prudențială, respectiv efectele acestei interacțiuni, se află încă la început,
iar acest lucru determină o serie de extensii ale acestei analize care ar putea deveni direcții
viitoare de cercetare pentru o mai bună înțelegere a acestei problematici. Astfel, cercetarea
viitoare ar putea investiga dacă manifestarea canalului de asumare a riscului bancar diferă în
țările unde banca centrală este și autoritatea de supraveghere, față de țările în care băncile
centrale au doar responsabilități de ordin monetar. Mai mult decât atât, ar fi interesant de
investigat interacțiunea dintre politica monetară și reglementarea macro-prudențială și efectele
acesteia asupra riscului bancar, în perioada de după criza financiară, prin extinderea
eșantionului dincolo de anul 2011.

Concluzii generale

Cercetarea cuprinsă în cadrul acestei teze de doctorat are ca scop investigarea

paradoxului ratelor scăzute de dobândă, concept care se referă la faptul că nivelul foarte redus
al ratelor dobânzii, implementat de băncile centrale ca măsură de contracarare a efectelor
negative ale crizei financiare declanșate în anul 2007, poate avea efecte adverse asupra riscului
asumat de către bănci, conducând la creșterea acestuia și, mai departe, la acumularea de riscuri
la nivel sistemic, riscuri care s-ar putea materializa într-o nouă criză financiară. În cuprinsul
acestei teze doctorale ne referim la acest nivel foarte redus a ratelor de dobândă, menținut pe o
perioadă extinsă de timp, ca fiind o ipostază neconvențională a politicii monetare adoptate de
băncile centrale ale țărilor din eșantionul studiat.

Rezultatele obținute converg spre ideea existenței unui canal de asumare a riscului
bancar în perioada 2005-2015, pentru regiunea Europei Centrale și de Est. Existența acestui
canal de transmitere a politicii monetare este confirmat și pentru perioada 2005-2011, în aceeași
regiune. Totodată, rezultatele cercetării sugerează o relație negativă, inversă, între politica
monetară și riscul bancar. În acest sens, scăderea ratelor de dobândă conduce la scăderea
stabilității bancare și, prin urmare, la un nivel mai ridicat de risc bancar. Mai mult decât atât,
nivelurile scăzute ale ratei dobânzii sunt asociate cu creșterea ponderii creditelor
neperformante, dar și a ponderii provizioanelor pentru pierderi asociate creditelor, aspect care
ilustrează creșterea riscului de credit al băncilor comerciale din regiunea Europei Centrale și de
Est în prezența unui mediu de dobânzi scăzute.

Manifestarea canalului de asumare a riscului bancar se realizează diferit în perioada de

criză față de cea de recuperare, de remarcat fiind faptul că manifestarea acestui canal este
amplificată în perioada de criză, respectiv diminuată în perioada de recuperare post-criză.
Totodată, menținerea pe o perioadă extinsă de timp a unui nivel foarte scăzut a ratelor de
dobândă conduce la amplificarea manifestării canalului de asumare a riscului bancar. Acest
efect sugerează faptul că băncile sunt tentate să își asume niveluri și mai ridicate de risc atunci
când se confruntă cu rate foarte scăzute de dobândă, menținute pe o perioadă extinsă de timp.

Relația dintre politica monetară și riscul bancar este influențată de strategiile de afaceri
adoptate de către băncile comerciale. Astfel, rezultatele indică faptul că, dacă un nivel peste cel
median al capitalizării și lichidității bancare conduc la diminuarea manifestării canalului de
asumare a riscului bancar, un nivel peste cel median al mărimii activelor bancare și al
diversificării surselor de finanțare exercită efectul opus, conducând la amplificarea manifestării
canalului de asumare a riscului bancar.

În ceea ce privește reversarea, contagiunea efectelor politicii monetare dinspre Zona

Euro înspre regiunea Europei Centrale și de Est, rezultatele indică faptul că politica monetară a
Băncii Centrale Europene influențează riscul asumat de către băncile comerciale din regiunea
Europei Centrale și de Est, amplificând manifestarea canalului de asumare a riscului bancar, în
special în cazul politicii monetare neconvenționale adoptate de BCE.

Cercetarea noastră își propune să investigheze efectele reglementării macro-prudențiale

asupra riscului bancar. În acest sens, rezultatele subliniază faptul că, în prezența unei
reglementări macro-prudențiale mai stricte, băncile se confruntă cu o creștere a ponderii
creditelor neperformante, dar și a provizioanelor pentru pierderi asociate creditelor. De
asemenea, studiul efectuat subliniază faptul că influența reglementărilor macro-prudențiale
asupra riscului și a stabilității bancare depinde de anumite variabile care definesc modalitatea
în care băncile își conduc afacerile. De exemplu, rezultatele noastre indică faptul că băncile cu
un nivel de capitalizare peste cel median sunt mai stabile și mai profitabile decât băncile din
cealaltă categorie. În plus, impactul negativ al reglementării macro-prudențiale mai stricte
asupra stabilității bancare este mai redus în cazul băncile cu un nivel al lichidității și capitalizării
peste cel median. Cu toate acestea, impactul negativ al intensificării politicii macro-prudențiale
asupra stabilității bancare este amplificat în cazul băncilor care sunt localizate în țări cu un nivel
al concentrării bancare deasupra celui median sau în țări membre ale Uniunii Europene sau a
Zonei Euro. Mai mult decât atât, pentru aceste bănci, efectul negativ al unei reglementări
macro-prudențiale mai stricte este amplificat datorită faptului că acestea au niveluri mai ridicate
ale ponderii creditelor neperformante, precum și a ponderii provizioanelor pentru pierderile
asociate creditelor, având, deci, un risc crescut. Pe de altă parte, băncile cu un nivel peste cel
median al venitului din alte surse decât dobânzile sunt mai puțin profitabile, în timp ce băncile
cu un nivel peste cel median al finanțării din alte surse decât depozitele sunt mai profitabile.
Astfel, impactul negativ al unei reglementări macro-prudențiale mai stricte asupra
profitabilității bancare este amplificat de către nivelul diversificării veniturilor, dar este redus
de nivelul diversificării surselor de finanțare1.

În plus, manifestarea unui canal de asumare a riscului bancar este și mai pregnantă în
vremuri de criză financiară. Mai mult decât atât, rezultatele obținute ilustrează o evidență
semnificativă a faptului că politica monetară interacționează atât cu reglementarea macro-
prudențială, cât și cu independența băncii centrale privitor la transmiterea ei prin intermediul
canalului de asumare a riscului bancar. În acord cu studiile anterioare referitoare la rolul
reglementării macro-prudențiale și a independenței băncii centrale, rezultatele noastre arată
faptul că o reglementare macro-prudențială strictă diminuează impactul negativ al ratelor
scăzute de dobândă asupra riscului bancar. Același lucru este valabil și pentru independența
băncii centrale, deoarece băncile localizate în țări caracterizate de un nivel peste cel median al
indicelui CBI au niveluri mai reduse ale riscului bancar în prezența ratelor scăzute de dobândă.
Luând în considerare faptul că riscul asumat de către bănci poate estima stabilitatea financiară
dintr-un sistem, rezultatele noastre sprijină ideea conform căreia independența băncii centrale
ar putea reduce instabilitatea financiară (Klomp și de Haan, 2009).

După izbucnirea crizei financiare din 2007, eforturile autorităților monetare și de

reglementare s-au canalizat în direcția contracarării efectelor negative ale acestui eveniment
financiar, dar și a inițierii și implementării de măsuri menite să preîntâmpine declanșarea unor

1
Aceste concluzii au fost publicate în următorul articol: Andries, A., Plescau, I., & Stoica, O.
(2016).Macroprudential policy and bank risk in Central and Eastern Europe: the role of bank business models.
Transformations in Business and Economics, 15 (39C), 42-59.
viitoare crize de asemenea anvergură. Totodată, cercetările din mediul academic s-au
direcționat înspre studierea cauzelor care au condus la declanșarea crizei financiare, dar și a
eficienței măsurilor post-criză adoptate de autorități. Cercetarea cuprinsă în cadrul acestei teze
de doctorat se înscrie în cadrul acestor demersuri de cercetare și considerăm că importanța
studiului efectuat constă în aceea că el oferă o nouă perspectivă asupra unui canal de transmitere
a politicii monetare, de dată relativ recentă, și anume canalul de asumare a riscului bancar. În
contextul în care tot mai multe studii au evidențiat posibilitatea ca izbucnirea crizei financiare
să fi avut rădăcini în politica monetară expansionistă adoptată în Statele Unite ale Americii
după anul 2001, considerăm că analiza efectuată completează literatura referitoare la efectele
ratelor foarte scăzute de dobândă asupra riscului asumat de către băncile comerciale.

Contribuția personală adusă literaturii de specialitate prin efectuarea acestei cercetări

se referă la mai multe aspecte care țin atât de ideea de cercetare urmărită, cât și de eșantionul
luat în calcul sau dezvoltarea unui indice pentru estimarea reglementării macro-prudențiale.

În primul rând, alegerea regiunii Europei Centrale și de Est ca eșantion de studiu

reprezintă o contribuție la literatura care investighează relația dintre politica monetară și
riscul bancar și care acordă o atenție sporită Zonei Euro sau Statelor Unite ale Americii.
Totodată, perioada de timp luată în calcul, 2005-2015, reprezintă o extensie a analizelor
existente în literatura, analize pentru care datele se opresc în jurul anului 2012.

În al doilea rând, cercetarea noastră reprezintă o contribuție la literatura care studiază

transmiterea politicii monetare prin intermediul canalului de asumare a riscului bancar, pentru
că analiza noastră are în vedere atât investigarea existenței acestui canal, cât și determinarea
factorilor care ar putea influența manifestarea lui. Mai mult decât atât, studierea rolului
modelelor de afaceri ale băncilor, precum și a reglementării macro-prudențiale și a
independenței băncii centrale în ceea ce privește formarea canalului de asumare a riscului
bancare reprezintă o contribuție la literatura de specialitate.

În al treilea rând, studiile întreprinse pe parcursul acestei cercetări contribuie la

dezbaterea referitoare la interacțiunea dintre efectele politicii monetare și a celei macro-
prudențiale în contextul coordonării dintre cele două tipuri de politică. Contribuția noastră se
remarcă prin investigarea impactului pe care interacțiunea celor două politici îl are asupra
riscului asumat de către bănci.

În ceea ce privește importanța cercetării cuprinse în această teză de doctorat,

considerăm că analiza relației dintre politica monetară și riscul asumat de băncile comerciale,
în condițiile unui mediu de dobânzi scăzute, este importantă pentru autoritățile monetare,
pentru băncile centrale care implementează măsuri menite să susțină economia și buna
funcționare a sistemului bancar. Mai mult decât atât, ținând cont de faptul că riscul bancar
constituie obiectivul politicii macro-prudențiale, considerăm că studierea efectelor politicii
monetare asupra riscului asumat de bănci trebuie să țină cont și de impactul măsurilor de
reglementare macro-prudențială asupra riscului bancar. În acest sens, analiza efectuată este
importantă pentru autoritățile de macro-reglementare atunci când stabilesc cerințele de macro-
prudențialitate, pentru că acestea trebuie să ia în considerare efectele interacțiunii dintre politica
monetară și cea macro-prudențială, precum și impactul acestei interacțiuni asupra riscului
asumat de bănci și, mai departe, asupra stabilității financiare. Mai mult decât atât, după cum
afirmă și Kimball (2017), având în vedere că băncile centrale îndeplinesc un rol semnificativ în
ceea ce privește cerințele de macro-prudențialitate referitoare la capitalul băncilor, acestea ar
trebui să ia în considerare acest rol pentru a complementa efectele politicii monetare pe care o
implementează asupra economiei reale, dar și a stabilității financiare. În acest sens, este
evidențiată importanța efectelor de interacțiune dintre politica macro-prudențială și politica
monetară, cu atât mai mult cu cât, în cazul eșantionul supus analizei noastre, regiunea Europei
Centrale și de Est, băncile centrale dețin, pe lângă calitatea de autoritate monetară, și calitatea
de autoritate de reglementare și supraveghere macro-prudențială. De asemenea, cercetarea
efectuată prezintă importanță și pentru băncile comerciale, pentru că acestea trebuie să
cunoască modalitatea în care deciziile de politică monetară, în special nivelul ratei dobânzii, ar
putea influența activitatea pe care o desfășoară. Astfel, devine important pentru băncile
comerciale să cunoască impactul modelelor de afaceri pe care le implementează asupra
nivelului de risc bancar, în vederea sporirii eficienței activității de management a riscului.

Scăderea ratei dobânzii după declanșarea crizei financiare a avut ca scop principal
încurajarea producției și a economiei. Avantajele unui mediu de dobânzi scăzute se răsfrâng,
cu precădere, în sfera activității firmelor, pentru că posibilitatea de a realiza credite productive
la dobânzi avantajoase încurajează inițiativa antreprenorială, încurajează investițiile și
contribuie la materializarea proiectelor de dezvoltare sau extindere ale agenților economici. Ca
într-o spirală, aceste investiții conduc la crearea de noi locuri de muncă, la creșterea
productivității factorilor de producție, la venituri mai mari și, în cele din urmă, la creștere
economică și îmbunătățirea nivelului de trai al populației. Pe de altă parte, este important de
avut în vedere efectele pe care acest mediu de dobânzi scăzute le-ar putea avea asupra
procesului de economisire, descurajându-l. Fără a diminua importanța proiectelor investiționale
realizate prin intermediul accesului la resurse financiare împrumutate, considerăm, totuși, că
acele investiții care au la bază resurse financiare economisite sunt mai puțin riscante. Dincolo
de această discuție referitoare la importanța ratei dobânzii pentru procesele de creditare și
economisire, considerăm că un efect deosebit de important al nivelului redus al ratelor de
dobândă este acela manifestat asupra riscului asumat nu doar de băncile comerciale, care fac
obiectul acestei cercetări, dar și de populație, respectiv agenții economici.

Întrebarea de cercetare stabilită inițial este: Politica monetară expansionistă, realizată

prin menținerea unui nivel foarte redus al ratelor de dobândă pe un interval extins de timp, este
remediu sau cauză pentru criza financiară?. Această întrebare reprezintă punctul de plecare
pentru fiecare din studiile econometrice realizate pe parcursul demersului doctoral. În final,
considerăm că răspunsul la întrebarea propusă este acela că politica monetară reprezintă o
componentă de bază a politicii economice prin care se poate realiza susținerea activității
economice, creșterea și dezvoltarea economică. Având în vedere rezultatele analizelor
efectuate, putem afirma că scăderea ratei dobânzii ca măsură de contracarare a efectelor
negative ale crizei și-a dovedit eficiența, deoarece, prin implementarea ei, băncile centrale au
reușit să evite un colaps al sistemului bancar, precum și o adâncire și mai profundă a efectelor
negative în sfera activității economice. Cu toate acestea, ca urmare a studiilor efectuate,
considerăm că este foarte importantă perioada de timp pe parcursul căreia se menține acest nivel
foarte redus al ratei dobânzii. Totodată, considerăm că menținerea de către băncile centrale a
unui mediu de dobânzi scăzute trebuie să ia în considerare eventualele efecte adverse pe care
această politică le are în materie de risc bancar și stabilitate financiară.

În concluzie, considerăm că o politică monetară expansionistă are capacitatea de a

stimula creșterea și dezvoltarea economică atât timp cât toți actorii implicați în viața economică
(dar, mai ales, băncile comerciale care fac obiectul de studiu al acestei cercetări) au în vedere
efectele negative ale ratelor scăzute de dobândă asupra riscului asumat și țin seama de lecțiile
oferite de episoadele financiare negative, cum a fost criza declanșată în anul 2007.

Dacă măsurile adoptate de băncile centrale pentru a contracara efectele crizei și-au
dovedit eficiența preconizată este încă un subiect care necesită mai multe evidențe empirice,
însă, după o decadă de la izbucnirea crizei financiare, un lucru rămâne cert: această criză a
însemnat o schimbare de viziune în privința celui mai adecvat cadru monetar și, mult mai
important, a pus sub semnul întrebării viziunea asupra celui mai adecvat obiectiv al băncilor
centrale, mai exact stabilitate a prețurilor versus stabilitate financiară. Mai mult decât atât,
rămâne o provocare pentru băncile centrale să identifice modalitatea cea mai potrivită pentru a
introduce stabilitatea financiară în cadrul strategiei de politică monetară. Totuși, deși după
declanșarea unei crize financiare sau de oricare altă natură, cauzele par a fi evidente, trebuie să
ținem seama de faptul că, după cum afirmă Bernstein (2014), crizele iau prin surprindere, de
fiecare dată, lumea economică și financiară, ideea care se extinde asupra tuturor domeniile
vieții, în general. În acest context, considerăm că înțelegerea aprofundată a interconexiunilor
dintre economia reală și cea financiară capătă o importanță sporită.
În ceea ce privește direcțiile viitoare de cercetare, considerăm că studiile efectuate
lansează noi întrebări referitoare la impactul cumulat al politicii monetare și a celei macro-
prudențiale asupra riscului asumat de către bănci. Astfel, una dintre direcțiile viitoare de
cercetare ar putea fi reprezentată de impactul diferențiat al fiecărei componente din indicele
MaPP, construit pentru a estima intensitatea reglementării macro-prudențiale, asupra riscului
bancar. Totodată, în cadrul unei viitoare direcții de cercetare ar fi interesant de investigat dacă
manifestarea canalului de asumare a riscului bancar diferă în țările unde banca centrală este și
autoritatea de supraveghere, față de țările în care băncile centrale au doar responsabilități de
ordin monetar. Mai mult decât atât, remarcăm ca o posibilă direcție de cercetare viitoare,
interacțiunea dintre politica monetară și reglementarea macro-prudențială și efectele acesteia
asupra riscului bancar, în perioada de după criza financiară, prin extinderea eșantionului dincolo
de anul 2011. Cercetarea efectuată în această teză de doctorat s-a oprit în anul 2011 în ceea ce
privește informațiile referitoare la politica macro-prudențială, datorită lipsei de disponibilități a
datelor de până la momentul culegerii acestora pentru baza de date construită.
În plus, una dintre posibilele limite ale studiului efectuat se referă la faptul că cele trei
variabile dependente, indicele Z-score, ponderea creditelor neperformante și provizioanele
pentru pierderi din credite reprezintă, mai degrabă măsuri ex-post ale riscului bancar, ele
cuantificând gradul de materializare a acestuia. Astfel, referitor la efectele ratelor de dobândă
scăzute, considerăm că o posibilă direcție de cercetare este reprezentată de identificarea unor
variabile de măsurare a riscului ex-ante, care să estimeze într-un grad și mai ridicat riscul
asumat de către bănci, mai concret, conceptul de „bank risk-taking”.
În altă ordine de idei, o cercetare viitoare va avea în vedere noi metode de modelare
econometrică a relației dintre politica monetară și riscul asumat de către bănci, extinzând
analiza și către relația dintre politica monetară și stabilitatea financiară, în contextul în care
recenta criză financiară a scos în evidență necesitatea ca banca centrală să ia în considerare și
obiectivul de stabilitate financiară, pe lângă cel de stabilitate a prețurilor.
În încheiere, considerăm că mix-ul de politici economice, din care face parte și politica
monetară, ar trebui să aibă ca ultim obiectiv creșterea și dezvoltarea economică, precum și
bunăstarea populației. În acest sens, având în vedere studiile recente care discută despre
potențialele efecte distributive ale măsurilor de politică monetară de după criza financiară din
2007, o direcție de cercetare viitoare este reprezentată de relația dintre politica monetară și
inegalitatea veniturilor, cu accent asupra efectelor mediului de dobânzi scăzute asupra
inegalității economice.
Referințe

Adhikari, B. K., & Agrawal, A. (2016). Does local religiosity matter for bank risk-taking? Journal of
Corporate Finance , 38, 272-293.

Adrian, T., & Boyarchencko, N. (2012). Intermediary Leverage Cycles and Financial Stability. Federal
Reserve Bank of New York Staff Report 794.

Agenor, P.-R., & Pereira da Silva, L. (2014). Macroprudential regulation and the monetary
transmission mechanism. Journal of Financial Stability, 13, 44-63.

Agoraki, M.-E., Delis, M., & Pasiouras, F. (2011). Regulations, competition and bank risk-taking in
transition countries. Journal of Financial Stability , 7, 38-48.

Agur, I., & Demertzis, M. (2015). Will Macroprudential Policy Counteract Monetary Policy's Effects on
Financial Stability? IMF Working Paper, WP/15/283.

Ait-Sahalia, Y., Andritzky, J., Jobst, A., Nowak, S., & Tamirisa, N. (2012). Market response to policy
initiatives during the global financial crisis. Journal of International Economics, 87(1), 162-
177.

Aiyar, S., Calomiris, C., & Wieladeck, T. (2014). Does Macro-Prudential Regulation Leak? Evidence
from a UK Policy Experiment. Journal of Money, Credit and Banking, Supplement to Vol. 46,
No. 1, 181-214.

Albu, L. L., Lupu, R., Calin, C. A., & Popovici, O. C. (2014). Estimating the Impact of Quantitative Easing
on the Credit Risk through an ARMA-GARCH model. Romaniam Journal of Economic
Forecasting, XVII (3), 39-50.

Altunbas, Y., Binici, M., & Gambacorta, L. (2018). Macroprudential policy and bank risk. Journal of
International Money and Finance, 81, 203-220.

Altunbas, Y., Gambacorta, L., & Marques-Ibanez, D. (2012). Do bank characteristics influence the
effect of monetary policy on bank risk? Economics Letters, 117, 220-222.

Altunbas, Y., Gambacorta, L., & Marques-Ibanez, D. (2014). Does monetary policy affect bank risk? .
International Journal of Central Banking , March, 95-135.

Anaya, P., Hachula, M., & Offermanns, C. (2017). Spillovers of U.S. Unconventional Monetary Policy
to Emerging Markets: The Role of Capital Flows. Journal of International Money and Finance,
forthcoming.

Andries, A. M., & Brown, M. (2017). Credit booms and busts in emerging markets. The role of bank
governance and risk management. Economics of Transition , DOI: 10.1111/ecot.12127.

Andries, A., & Nistor, S. (2016). Systemic risk, corporate governance and regulation of banks across
emerging countries. Economics Letters, 144(1), 59-63.
Andries, A., Cocris, V., & Plescau, I. (2015). Low interest rates and bank risk-taking: Has the crisis
changed anything? Evidence from Eurozone. Review of Economic and Business Studies, 8(1),
127-150.

Andries, A., Plescau, I., & Stoica, O. (2016). Macroprudential policy and bank risk in Central and
Eastern Europe: the role of bank business models. Transformations in Business and
Economics, 15 (39C), 42-59.

Andrieș, A., Melnic, F., I., P., & Sprîncean, N. (2017). Riscuri bancare și stabilitate financiară. Rolul
guvernanței și al reglementărilor. Editura Universității Alexandru Ioan Cuza din Iasi.

Angelini, P., Neri, S., & Panetta, F. (2014). The interaction between capital requiements and
monetary policy. Journal of Money, Credit and Banking, 46 (6), 1073-1112.

Angelini, P., Nicoletti-Altimari, S., & Visco, I. (2012). Macroprudential, microprudential and monetary
policies: conflicts, complementarities and trade-offs. Banca D'Italia Working Papers, No. 140,
November, 2012.

Anginer, D., Demirguc-Kunt, A., & Zhu, M. (2014). How does deposit insurance affect bank risk?
Evidence from the recent crisis. Journal of Banking & Finance, 48(1), 312-321.

Areosa, W. D., & Areosa, M. B. (2016). The inequality channel of monetary transmission. Journal of
Macroeconomics, 48, 214-230.

Ashraf, B. N., & Arshad, S. (2017). Foreign bank subsidiaries' risk-taking behaviour: Impact of home
and host country national culture . Research in International Business and Finance, 41, 318-
335.

Avouyi, S., Horny, G., & Sevestre, P. (2017). The stability of short-term interest rate pass-through in
the euro area during the financial market and sovereign debt crises. Journal of Banking and
Finance, 79, 74-94.

Bakker, B. (2017). Exchange Rate Regimes in Emerging Europe. 5th Regional Meeting of Governors,
Umag, March 30-31, 2017.

Barth, J., Caprio, G., & Levine, R. (2013). Bank regulation and supervision in 180 countries from 1999
to 2011. Journal of Financial Economic Policy, 5(2), 111-219.

Barth, J., Lin, C., Ma, Y., Seade, J., & Song, F. (2013). Do bank regulation, supervision and monitoring
enhance or impede bank efficiency? Journal of Banking & Finance, 37, 2879-2892.

Bartlett, W., & Monastiriotis, V. (2010). South Eastern Europe after the Crisis: a new dawn or back to
business as usual? London School of Economics and Political Science, Research on South
Eastern Europe.

Baumeister, C., & Benati, L. (2013). Unconventional Monetary policy and the Great Recession:
Estimating the macroeconomic effects of a Spread Compression at the Zero Lower Bound.
International Journal of Central Banking, 9, 165-212.

Beau, D., Clerc, L., & Mojon, B. (2012). Macro-Prudential Policy and the Conduct of Monetary Policy.
Banque de France Working Papers, January 2012.

Beltratti, A., & Stulz, R. (2012). The Credit Crisis Around the Globe: Why did some Banks Perform
Better? Journal of Financial Economics, 105(1), 1-17.
Bernanke, B., & Blinder, A. (1988). Credit, Money, and Aggregate Demand. American Economic
Review, 78(2), 435-439.

Bernanke, B., & Blinder, A. (1992). The Federal Funds Rate and the Channels of Monetary
Transmission. American Economic Review, 82(4), 901-921.

Bernanke, B., & Gertler, M. (1995). Inside the black box: the credit channel of monetary policy
transmission. Journal of Economic Perspectives, 9(1), 27-48.

Bernanke, B., & Reinhart, V. (2004). Conducting Monetary Policy at Very Low Short-Term Interest
Rates. The American Economic Review, 94(2), 85-90.

Bernanke, B., Reinhart, V., & Sack, B. (2004). Monetary Policy Alternatives at the Zero Lower Bound:
An empirical assessment. Finance and Economics Discussion Series, Federal Reserve Board,
2004-48.

Bernstein, P. (2014). Împotriva Zeilor. Remarcabila poveste a riscului. București: Editura Humanitas
(versiunea în limba engleză - 1996).

Bodea, C., & Hicks, R. (2014). Price stability ans central bank independence: discipline, credibility and
democratic institutions. International Organization, 69(1), 35-61.

Borio, C. (2003). Towards a macroprudential framework for financial supervision and regulation? BIS
Working Papers, No. 128.

Borio, C., & Disyatat, P. (2009). Unconventional monetary policies: an appraisal . BIS Working Papers,
No. 292.

Borio, C., & Gambacorta, L. (2017). Monetary policy and bank lending in a low interest rate
environment: Diminishing effectiveness? Journal of Macroeconomics, 54, 217-231.

Borio, C., & Gambacorta, L. (2017). Monetary policy and bank lending in a low interest rate
environment: diminishing effects? Journal of Macroeconomics, 54, 217-231.

Borio, C., & Zabai, A. (2016). Unconventional monetary policies: a re-appraisal . BIS Working Papers,
No. 570.

Borio, C., & Zhu, H. (2012). Capital regulation, risk-taking and monetary policy: A missing link in the
transmission mechanism? Journal of Financial Stability, 8, 236-251.

Bouheni, F. B., & Hasnaoui, A. (2017). Cyclical behavior of the financial stability of eurozone
commercial banks. Economic Modelling , forthcoming.

Bowdler, C., & Radia, A. (2012). Unconventional monetary policy: the assessment. Oxford Review of
Economic Policy, 28(4), 603-621.

Brissimis, S., Delis, M., & Iosifidi, M. (2014). Bank market power and monetary policy transmission .
International Journal of Central Banking , 10, 173-214.

Brooks, C. (2008). Introductory Econometrics for Finance (ed. 2nd). United Kingdom: University Press,
Cambridge.

Brunetti, C., di Filippo, M., & Harris, J. (2011). Effects of Central Bank Intervention on the Interbank
Market During the Sub-Prime Crisis. The Review of Financial Studies, 24(6), 2053-2083.
Buch, C., Eickmeier, S., & Prieto, E. (2014). In search fro yield? Survey-based evidence on bank risk-
taking. Journal of Economics, Dynamics and Control, 43, 12-30.

Bullard, J. (2016). Permazero in Europe. Frankfurt am Main, Germany: speech delievered at the
International Research Forum on Monetary Policy 19th Conference.

Carpenter, S., Demiralp, S., & Eisenschmidt, J. (2014). The effectiveness of non-standard monetary
policy in addressing liquidity risk during the financial crisis: The experiences of the Federal
Reserve and the European Central Bank. Journal of Economic Dynamics & Control, 43, 107-
129.

Cecioni, M., Ferrero, G., & Secchi, A. (2011). Unconventional monetary policy in theory and in
practice. Bank of Italy Occasional Papers, No. 102-September 2011.

Cerutti, E., Claessens, S., & Laeven, L. (2017). The Use and Effectiveness of Macroprudential Policies:
New Evidence. Journal of Financial Stability, 28, 203-224.

Chen, M., Wu, J., Jeon, B. N., & Wang, R. (2017). Do foreign banks take more risk? Evidence from
emerging economies. Journal of Banking and Finance, 82, 20-39.

Chen, M., Wu, J., Jeon, B., & Wang, R. (2017). Monetary policy and bank risk-taking: Evidence from
emerging economies. Emerging Markets Review,
https://doi.org/10.1016/j.ememar.2017.04.001, Article In Press.

Chinn, M. (2013). Global spillovers and domestic monetary policy . BIS Working Papers, No. 436.

Chodorow-Reich, G. (2014). Effects of unconventional monetary policy on financial institutions.

Brooking Papers on Economic Activity, Spring 2014.

Ciarlone, A., & Colabella, A. (2016). Spillovers of the ECB's non-standard monetary policy into CESEE
economies. Banca D'Italia Occasional Papers, Number 351, September 2016.

Claessens, S. (2013). Interactions between monetary and macroprudential policies in an

interconnected world. Paper prepared for IEA-BCU Roundtable on "Capital Flows, Capital
Controls and Monetary Policy".

Claessens, S., Coleman, N., & Donnelly, M. (2016). Low-for-Long` Interest Rates and Net Interest
Margins of Banks in Advanced Foreign Economies. IFDP Notes, April.

Claessens, S., Coleman, N., & Donnelly, M. (2017). "Low-for-Long" interest rates and banks' interest
margins and profitability: Cross-country evidence. Journal of Financial Intermediation, în curs
de apariție, 1-16. doi:http://dx.doi.org/10.1016/j.jfi.2017.05.004

Claessens, S., Ghosh, S., & Mihet, R. (2013). Macro-prudential policies to mitigate financial system
vulnerabilities. Journal of International Money and Finance, 39(1), 153-185.

CNB. (2013). 7th Situation Report on Economic and Monetary Developments. Press conference of the
CNB Bank Board, 7 November 2013.

Cochrane, J. (2016). Do Higher Interest Rates Raise or Lower Inflation. Working Paper, retrieved from
https://faculty.chicagobooth.edu/john.cochrane/research/papers/fisher.pdf.

Constâncio, V. (2015). Panel discussion on Central Banking with Large Balance Sheets. 2015 US
Monetary Policy Forum, New York, 27 February 2015.
Cour-Thimann, P., & Winkler, B. (2013). The ECB's non-standard measures. The role of institutional
factors and financial structure. ECB Working Paper, No. 1528/April 2013.

Criste, A. (2014). Monetary policy adjustments at the global fianancial crisis constraints. Hyperion
Economic Journal, 4(2), 3-11.

Croitoru, L. (2014). Politica ratei dobanzii și povara creditelor. retrieved from

http://www.bnr.ro/Puncte-de-vedere-4011.aspx.

Crowe, C., & Meade, E. E. (2008). Central bank independence and trasparency: Evolution and
effectiveness. European Journal of Political Economy 24, 763-777.

Cukierman, A. (2008). Central bank independence and monetary policymaking institutions - Past,
present and future. European Journal of Political Economy , 722-736.

Cukierman, A., Webb, S., & Neyapati, B. (1992). Measuring the Independence of Central Banks and Its
Effect on Policy Outcomes. World Bank Economic Review, 6 (3), 353-398.

Darvas, Z. (2012). Real effective exchange rate for 178 countries: a new database. Working Paper
2012/06, Bruegel 15.03.2012.

de Hann, J., & Eijffinger, S. (2016). The politics of central bank independence. DNB Working Paper,
No.539/December 2016.

de Moraes, C., Caldas Montes, G., & Pereira Antunes, J. A. (2016). How does capital regulation react
to monetary policy? New evidence on the risk-taking channel. Economic Modelling, 56, 177-
186.

Delis, M. D., & Kouretas, G. P. (2011). Interest rates and bank risk-taking. Journal of Banking &
Finance, 35, 840-855.

Dell'Ariccia, G., & Marquez, R. (2006). Lending booms and lending standards. The Journal of Finance,
61(5), 2511-2546.

Dell'Ariccia, G., Laeven, L., & Marquez, R. (2014). Real interest rates, leverage, and bank risk-taking.
Journal of Economic Theory , 149, 65-99.

Demirguc-Kunt, A., & Huizinga, H. (2010). Bank activity and funding strategies: the impact on risk and
returns. Journal of Financial Economics, 98, 626-650.

Dietrich, D., & Hauck, A. (2012). Government interventions in banking crises: Effect of alternatives
schemes on bank lending and risk-taking. Scotish Journal of Political Economy, 59(2), 133-
161.

Doumpos, M., Gaganis, C., & Pasiouras, F. (2015). Central bank independence, financial supervision
structure and bank soundness: An empirical analysis around the crisis. Journal of Banking and
Finance, 61, Supplement 1, S69-S83.

Drakos, A., Kouretas, G., & Tsoumas, C. (2016). Ownership, interest rates and bank risk-taking in
Central and Eastern European countries. International Review of Financial Analysis, 45, 308-
319.

Du, C., & Miles, D. (2014). Interaction between monetary policy and regulatory capital requirements.
CEPR Working Papers, No. 10200.
Engen, E., Laubach, T., & Reifschneider, D. (2015). The macroeconomic effects of the Federal
Reserve's unconventional monetary policies. Board of Governors of the Federal Reserve
System. Finance and Economic Discussion Series 2015-005.

Forbes, K., Reinhardt, D., & Wieladeck, T. (2017). The Spillovers, Interactions and (Un)Intended
Consequences of Monetary and Regulatory Policies. Journal of Monetary Economics , 86(C),
1-22.

Fratzscher, M., Konig, P. J., & Lambert, C. (2016). Credit provision and banking stability after the
Great Financial Crisis: The Role of bank regulation and the quality of governance. Journal of
International Money and Finance, 66, 113-135.

Friedman, B. (2015). Has the financial crisis permanently changed the practice of monetary policy?
Has it changed the theory of monetary policy? The Manchester School, 83, 5-19.

Gambacorta, L., & Shin, H. (2016). Why bank capital matters for monetary policy. Journal of Financial
Intermediation , forthcoming .

Gilles, P., Gauvin, M., & Huchet, N. (2013). Banking Sector and Monetary Policy Transmission: Bank
Capital, Credit and Risk-Taking Channels. Modern Economy, 4, 77-86.

Goodhart, C., & Schoenmaker, D. (1993). Institutional separation between supervisory and monetary
agencies. London: London School of Economics Financial Markets Group.

Gropp, R., Gruendl, A., & Guettler, A. (2014). The impact of public gurantees on bank risk-taking:
Evidence from a natural experiment. Review of Finance, 18(2), 457-488.

Halova, K., & Horváth, R. (2015). International spillovers of ECB's unconventional monetary policy:
The effect on Central and Eastern Europe. IOS Working Papers, No. 351.

Horvath, R. (2017). The side effects of unconventional monetary policy . Directorate general for
internal policies/ Policy Department A: Economic and scientific policy, IP/A/ECON/2017-01.

Hristov, N., Hulsewig, O., & Wollmershauser, T. (2014). The interest rate pass-through in the Euro
area during the global financial crisis. Journal of Banking & Finance, 48, 104-119.

Hryckiewicz, A., & Kozlowscki, L. (2017). Banking business models and the nature of financial crisis.
Journal of International Money and Finance, 71, 1-24.

IJtsma, P., Spierdijk, L., & Shaffer, S. (2017). The Concentration-Stability Controversy in Banking: New
Evidence from the EU-25. Journal of Financial Stability , forthcoming.

IMF. (2012). The interaction of moentary and macroprudential policies - background paper. IMF
Working Papers, December, 2012.

IMF. (2013). Global impact and challenges of unconventional monetary policies. IMF Policy Paper,
October 2013.

Ioannidou, V. (2005). Does monetary policy affect the central bank's role in bank supervision? Journal
of Financial Intermediation , 14, 58-85.

Ioannidou, V., Ongena, S., & Peydro, J. (2014). Monetary policy, risk-taking and pricing: evidence
from a quasi-natural experiment. Review of Finance, 19, 95-144.

Ishi, K., Stone, M., & Yehoue, E. (2009). Unconventional Central Bank Measures for Emerging
Economies. IMF Working Paper, WP/09/226.
Jimenez, G., Ongena, S., Peydro, J., & Saurina, J. (2012). Credit supply and monetary policy:
identifying the bank balance-sheet channel with loan applications. American Economic
Review, 102(5), 2301-2326.

Jimenez, G., Ongena, S., Peydro, J., & Saurina, J. (2014). Hazardous times for monetary policy: what
do twenty-three million bank loans say about the effects of monetary policy on credit risk-
taking? Econometrica, 82, 463-505.

Jonsson, M., & Kevin, M. (2014). The linkages between monetary and macroprudential policies.
Sveriges Riksbank Economic Review 1, 1, pg. 6-26.

Joyce, M., Miles, D., Scott, A., & Vayanos, D. (2012). Quantitative easing and unconventional
monetary policy - an introduction. The Economic Journal, 122 (November), 271-288.

Kanagaretnam, K., Lobo, G., Wang, C., & Whalen, D. (2015). Religiosity and risk-taking in international
banking. Journal of Behavioral and Experimental Finance, 7, 42-59.

Kashyap, A., & Stein, J. (1995). The impact of monetary policy on bank balance-sheets. Carnegie-
Rochester Conference Series on Public Policy, 42, 151-195.

Kashyap, A., Stein, J., & Wilcox, D. (1993). The monetary transmission mechanism: evidence from the
composition of external finance. American Economic Review, 83(1), 78-98.

Khan, M. S., Scheule, H., & Wu, E. (2016). Funding liquidity and bank risk taking. Journal of Banking
and Finance, 1-14. doi:https://doi.org/10.1016/j.jbankfin.2016.09.005

Kimball, M. (2017). Next generation monetary policy. Journal of Macroeconomics, 54, 100-109.

Klomp, J., & de Haan, J. (2009). Central bank independence and financial instability. Journal of
Financial Stability, 5, 321-338.

Klomp, J., & de Haan, J. (2015). Bank regulation and financial fragility in developing countries: Does
bank structure matter? Review of Development Finance, 5(2), 82-90.

Köhler, M. (2015). Which banks are more risky? The impact of business models on bank stability.
Journal of Financial Stability, 16(1), 195-212.

Kucharcukova, O., Claeys, P., & Vasicek, B. (2016). Spillover of the ECB's monetary policy outside the
euro area: How different is conventional from unconventional policy? Journal of Policy
Modelling, 38, 199-225.

Laeven, L., & Levine, R. (2009). Bank governance, regulation and risk-taking. Journal of Financial
Economics, 93, 259-275.

Laeven, L., & Valencia, F. (2012). Systemic banking crises database: an update. IMF Working Paper
12/163.

Lambert, F., & Ueda, K. (2014). The effects of unconventional monetary policies on bank soundness.
IMF Working Paper, No. 152.

Lapteacru, I. (2017). Market power and risk of Central and Eastern European banks: Does more
powerful mean safer? Economic Modelling , 63, 46-59.

Lee, C., Yang, S., & Chang, C. (2014). Non-interest income, profitability, and risk in banking industry: A
cross-country analysis. North American Journal of Economics and Finance, 27(1), 48-67.
Lepetit, L., Nys, E., Rous, P., & Tarazi, A. (2008). Bank income structure and risk: An empirical analysis
of European banks. Journal of Banking & Finance, 32(8), 1452-1467.

Li, J. (2017). Accounting for banks, capital regulation and risk-taking. Journal of Banking and Finance ,
74, 102-121.

Londono, J., & Tian, M. (2014). Bank interventions and options-based systemic risk: evidence from
the global and euro-area crisis. Federal Reserve System, International Finance Discussion
Papers, No. 1117.

Ma, Y., & Lin, X. (2016). Financial development and the effectiveness of monetary policy . Journal of
Banking & Finance, 68, 1-11.

Maddaloni, A., & Peydro, J. (2011). Bank Risk-Taking, Securitization, Supervision, and Low Interest
Rates: Evidence from the Euro-area and the U.S. Lending Standards. Review of Financial
Studies, 24(6), 2121-2165.

Melecky, M., & Podpiera, A. (2012). Macroprudential Stress-Testing Practices of Central Banks in
Central and Southeastern Europe: Comparison and Challenges Ahead. Emergent Markets
Finance and Trade, 48(4), 118-134.

Mergaerts, F., & Vander Vennet, R. (2016). Business models and bank performance: A long-term
perspective. Journal of Financial Stability, 22(1), 57-75.

Mishra, P., Montiel, P., Pedroni, P., & Spilimbergo, A. (2014). Monetary policy and bank lending rates
in low-income countries: Heterogenous panel estimates. Journal of Development Economics,
111, 117-131.

Mutu, S., & Ongena, S. (fără an). The Impact of Policy Intervetions on Systemic Risk across Banks.
Available at SSRN 2580791. Preluat de pe
https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2580791

Nucera, F., Lucas, A., Schaumburg, J., & Schwaab, B. (2017). Do negative interest rates make banks
less safe? Economics Letters, 159, 112-115.

Nuno, G., & Thomas, C. (2014). Bank Leverage Cycles. Bank of Spain Working Paper 1222.

Osiński, J., Seal, K., & Hoogduin, L. (2013). Macroprudential and Microprudential Policies: Toward
Cohabitation. IMF Staff DiscussionNote, No. 5, 1-28.

Paligorova, T., & Santos, J. (2017). Monetary policy and bank risk-taking: Evidence from the corporate
loan market. Journal of Financial Intermediation, 30, 35-49.

Papadamou, S., Sidiropoulos, M., & Spyromitros, E. (2015). Central bank transparency and the
interest rate channel: Evidence from emerging economies. Economic Modelling, 48, 167-174.

Peersman, G. (2011). Macroeconomic effects of unconventional monetary policy in the Euro Area.
CESifo Working Papers, No. 3589.

Prabha, A., & Wihlborg, C. (2014). Implicit guarantees, business models and banks' risk-taking
through the crisis: Global and European perspectives . Journal of Economics and Business ,
76, 10-38.

Rajan, R. (2006). Has finance made the world riskier? European Financial Management, 12, 499-533.
Rogers, H., Scotti, C., & Wright, J. (2014). Evaluating Asset-Market Effects of Unconventional
Monetary Policy: A Cross-Country Comparison. International Finance Discussion Paper, No.
1101.

Shehzad, C. T., & De Haan, J. (2015). Supervisory powers and bank risk-taking. Journal of International
Financial Markets, Institutions & Money, 39, 15-24.

Ueda, K., & Valencia, F. (2014). Central bank independence and macro-prudential reguation.
Economics Letters, 125, 327-330.

Vandenbussche, J., Vogel, U., & Detragiache, E. (2015). Macroprudential Policies and Housing Prices:
A New Database and Empirical Evidence for Central, Eastern and Southeastern Europe.
Journal of Money, Credit and Banking, Supplement to Vol. 47, No.1.

Yang, X. (2017). Reexamination of risk-taking incentives in banking: Realign incentives and curtail
future episodes of mismanagement. The Quarterly Review of Economics and Finance, 64,
238-248.