CONSTITUȚIILE ROMÂNIEI

Ideea necesitǎţii unei constituţii își are originea în secolul XVIII , denumit ,, secolul luminilor ” . Filozoful Jean
Jacques Rousseau propunea încheierea unui așa - zis ,, contract social ” între popor și conducǎtorul politic,
concretizat sub forma unei legi fundamentale denumitǎ Constituţie care trebuia respectatǎ de ambele pǎrţi.

Modernizarea societǎţii românești la începutul secolului XIX impunea redactarea unor legi fundamentale, care
sǎ reglementeze organizarea și funcţionarea statului, sǎ precizeze depturile și libertǎţile cetǎţenești, forma de
guvernare politicǎ, rolul puterilor în stat, denumirea statului și teritoriul acestuia. Primele acte cu valoare
constituţionalǎ ( ,, Regulamente organice ” ,, Convenţia de la Paris ” ,, Statutul Dezvoltǎtor al Convenţiei de la Paris
”) au precedat redactarea primei constituţii românești în sens modern, cea din anul 1866.

Acte cu caracter /rol constituţional

 1822 - ,, Constituţia Cǎrvunarilor “ – redactatǎ de Ionicǎ Tǎutul, reprezentant al boierimii

reformatoare propunea : separarea puterilor în stat, Adunare reprezentativǎ , regim monarhic.
 1831/1832 – ,, Regulamentele Organice “ – au fost adoptate în timpul ocupaţiei militare ruse și au
rǎmas în vigoare pânǎ în anul 1858 .
Conform acestor documente puterea executivǎ aparţine unui domn ales pe viaţǎ , ajutat de
un guvern denumit Sfat administrativ, puterea legislativǎ o deţin Adunǎrile Obștești care dezbat și
voteazǎ legile iar puterea judecǎtorescǎ revine Ȋnaltului Divan Domnesc și instanţelor. Sunt desfiinţate
vǎmile interne și se introduce principiul bugetului alǎturi de impozitul unic pe cap de locuitor/ capitaţie.
 1858 – ,, Convenţia de la Paris “ – a avut rol de constituţie pânǎ în anul 1864 când a fost înlocuitǎ cu
,, Statutul dezvoltǎtor al Convenţiei de la Paris “. Documentul a înfiinţat Principatele Unite ale
Moldovei și Valahiei aflate sub suzeranitate otomanǎ și garanţia marilor puteri europene.
Prevederi : puterea executivǎ era deţinutǎ de doi domni și douǎ guverne ( câte unul în fiecare
principat ) iar cea legislativǎ de douǎ Adunǎri ( una pentru Modova alta pentru Valahia ) , instituţiile
comune erau Ȋnalta Curte de Justiţie si Casaţie respectiv Comisia Centralǎ , ambele cu sediul la Focșani,
prima dintre acestea reprezentând puterea judecǎtoreascǎ.
 1864 - ,, Statutul Dezvoltǎtor al Convenţiei de la Paris “ – este rezultatul unei lovituri de stat
organizate de A.I.Cuza în urma unui conflict cu Adunarea care se opunea reformei agrare. Documentul
a fost adoptat printr-un plebiscit/referendum și a fost completat cu o nouǎ lege electoralǎ care reduce
censul. Actul a rǎmas în vigoare pânǎ în anul 1866.
Prevederi : se menţine principiul separaţiei puterilor în stat însǎ se impune domnia personalǎ
, autoritarǎ deoarece Cuza avea atribuţii/prerogative extinse . Astfel Cuza era ales pe viaţǎ , putea numi
miniștrii, are iniţiativǎ legislativǎ , poate dizolva Adunarea care devine bicameralǎ prin înfiinţarea
Corpului Ponderator , denumit ulterior Senat .

Constituţii democratice

1.CONSTITUȚIA DIN 1866 – este prima constituţie româneascǎ, a fost redactatǎ în contextul abdicǎrii
domnitorului A.I. Cuza în feb. 1866 și urcǎrii pe tron a prinţului Carol I de Hohenzollern - Sigmarigen . Documentul a
fost impus fǎrǎ aprobarea Marilor Puteri , nu menţiona nicǎieri dependenţa faţǎ de Imp. Otoman și era inspirat dupǎ
Constituţia Belgiei din anul 1831 , una foarte modernǎ pentru perioada respectivǎ. Caracterul acestui act fundamental
este unul liberal iar regimul politic este unul democratic.

Principii constituţionale : separarea puterilor în stat ( executivǎ, legislativǎ , judecǎtoreascǎ ) pentru a evita
abuzurile , suveranitatea poporului ( puterea aparţine poporului care o exercitǎ prin vot ) , guvernare reprezentativǎ
( poporul își alege reprezentanţii care conduc statul ), principiul supremaţiei legii ( legea este obligatorie pentru toţi
cetǎţenii inclusiv regele ), principiul egalitǎţii în faţa legii ( toţi cetǎţenii au drepturi egale ) , principiul respectǎrii
drepturilor și libertǎţilor cetǎţenești , principiul ,, regele domnește dar nu guverneazǎ ” ( persoana regelui este
inviolabilǎ, miniștrii sunt rǎspunzǎtori de actele semnate ).

Prevederi

 Denumirea statului - România.

 Teritoriul României este inalienabil ( nu poate fi înstrǎinat ) și indivizibil ( nu poate fi împǎrţit ) .
 Forma de guvernare : monarhie constituţionalǎ ereditarǎ, cu moștenitori crescuţi în religia ortodoxǎ,
cu succesiune exclusivǎ pe linie masculinǎ, cu drept de primogeniturǎ ( dreptul primului nǎscut ).
 Principiul separǎrii puterilor în stat ( executivǎ - guvern, legislativǎ - parlament, judecǎtoreascǎ –
instanţe /tribunale ).
 Atribuţiile/prerogativele principelui : bate monedǎ, are iniţiativǎ legislativǎ ( propune legi ) , are drept
de amnistie ( se eliminǎ rǎspunderea penalǎ pentru o infracţiune) , sancţioneazǎ ( aprobǎ) și promulgǎ
legile ( le dǎ caracter executoriu, intrǎ în vigoare ) , conduce armata, încheie tratate și convenţii , are
drept de veto ( poate refuza aprobarea unei legi ) , numește și revocǎ /demite miniștrii, acordǎ distincţii
și decoraţii, poate dizolva parlamentul .
 Atribuţiile parlamentului bicameral ( format din Adunarea Deputatilor și Senat ) : adoptǎ legi, abrogǎ
legi ( anuleazǎ legi deja existente) , voteazǎ bugetul ţǎrii ( totalitatea veniturilor statului și a cheltuielilor
publice ) – Camera Deputaţilor , dreptul de interpelare al guvernului ( parlamentarii pot adresa întrebǎri
miniștrilor) , votul de blam/neîncredere acordat guvernului.
 Atribuţiile guvernului : aplicǎ legile , elaboreazǎ proiecte de legi , propune bugetul , rǎspunde în faţa
parlamentului .
 Atribuţiile instanţelor : pronunţǎ hotǎrâri în numele regelui, pedepsesc încǎlcarea legilor de cǎtre
cetǎţeni .Judecǎtorii sunt inamovibili .

Drepturi și libertǎţi cetǎţenești : libertatea individualǎ, libertatea exprimǎrii, libertatea asocierii , libertatea
conștiinţei, proprietatea era sacrǎ și inviolabilǎ cu excepţia cazurilor de utilitate publicǎ, libertatea presei, dreptul la
educaţie, egalitatea în faţa legii, secretul coresponenţei. Constituţia din 1866 preciza la articolul 7 faptul cǎ pot deveni
cetǎţeni români doar persoanele de religie creștinǎ (sunt excluși evreii și musulmanii ) iar votul era unul cenzitar, bazat
pe plata unei taxe/cens. Astfel erau consideraţi alegǎtori cei care realizau un venit sau posedau o diploma de licenţǎ.
Existau douǎ colegii electorale pentru Senat și patru pentru Camera Deputaţilor.

Modificǎri ale Constituţiei din 1866

În anul 1879 în urma rǎzboiului ruso - turc din Balcani/ independenţǎ , se modificǎ art.7 al Constituţiei pentru
a obţine recunoașterea internaţionalǎ a independenţei .

In anul 1884 Constituţia introduce titulatura de ,,regatul României “ și se reduce numǎrul colegiilor electorale
de la patru la trei pentru Camera Deputatilor dar și scǎderea censului .

In anul 1917 în contextul primului rǎzboi mondial se lǎrgește dreptul de vot ( prin introducerea votului
universal ) și se propune reforma agrarǎ ( împroprietǎrirea ţǎranilor) .

Constituţia din 1866 a pus bazele democraţiei românești , a favorizat dezvoltarea pluripartidismului , a
consolidat instituţiile statului, a reglementat drepturile și libertǎţile cetǎţenești și a contribuit la modernizarea
României .

2.CONSTITUȚIA DIN 1923 - a doua constituţie româneascǎ a fost adoptatǎ în urma Marii Uniri din 1918 , noul
stat având nevoie de uniformizare legislativǎ pe lângǎ cea politicǎ dar și de reglementarea unor probleme noi cum ar
fi apariţia unor minoritǎţi naţionale și a unor confesiuni religioase inexistente anterior. Cadrul teritorial, cel demografic
precum și structura socio-economicǎ impuneau necesitatea unei noi legi fundamentale. Constituţia din 1923 este una
de orientare liberalǎ, înlocuiește legea fundamentalǎ din 1866 și a fost în vigoare pânǎ în anul 1938 dar și în intervalul
aug.1944 – dec.1947 .

Principiile constituţionale regǎsite în Constituţia din 1923 sunt identice cu cele ale Constituţiei din 1866 , mai
exact : separarea puterilor în stat, suveranitatea poporului, guvernare reprezentativǎ, egalitatea tuturor cetǎţenilor în
faţa legii, respectarea drepturilor și libertǎţilor cetǎţenești, supremaţia legii .

Prevederi

 Regatul României devine stat naţional, unitar și indivizibil.

 Teritoriul ţǎrii este inalienabil.
 Forma de guvernare rǎmâne monarhia constituţionalǎ ereditarǎ.
 Puterea executivǎ este exercitatǎ de rege și guvern , la fel ca și în constituţia din 1866 iar cea legislativǎ
este deţinutǎ de rege și parlament . Puterea judecǎtoreascǎ revine instanţelor/ tribunalelor.
 Votul cenzitar este înlocuit de votul universal pentru bǎrbaţii de la 21 de ani în sus , femeile fiind excluse
în continuare de la exercitarea drepturilor politice ( dreptul de a vota respectiv de a candida la o funcţie
publicǎ ) însǎ beneficiazǎ de drepturi civile.
 Prerogativele regelui sunt identice cu cele din 1866.
 Biserica Ortodoxǎ devine biserica dominantǎ în stat dar primesc drepturi și alte culte.
 Se garanteazǎ proprietatea privatǎ cu excepţia cazurilor de utilitate publicǎ. Bogǎţiile subsolului ,
zǎcǎmintele miniere și cǎile de comunicaţie ( șosele, cǎi ferate, poduri ) devin proprietatea statului.
 Toţi cetǎţenii României sunt egali în drepturi indiferente de sex, religie, avere, limbǎ, religie, origine
etnicǎ. Constituţia din 1923 consacrǎ drepturile și libertǎţile din legea fundamental anterioarǎ și
introduce drepturi noi : asigurarea muncitorilor în caz de accidente , desfiinţarea privilegiilor de clasǎ .

Constituţia din 1923 reprezintǎ a adaptare a celei din 1866 la noua situaţie internǎ și internaţionalǎ , ea
consolideazǎ statul român unitar creat în anul 1918 prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România,
favorizeazǎ practicile democratice și întǎrește rolul jucat de monarhie în viaţa politicǎ, uniformizeazǎ societatea
româneascǎ în toate componentele ei.

3.CONSTITUȚIA DIN 1991 – anul 1989 marcheazǎ prǎbușirea regimurilor comuniste din Europa de Est , inclusiv
în România. Ȋnlǎturarea lui Nicolae Ceaușescu de la conducerea ţǎrii , în decembrie 1989, semnificǎ trecerea de la
regimul totalitar la regimul democratic. Noua situaţie impunea redactarea unei noi Constituţii care sǎ reflecte realitatea
din ţara noastrǎ. Astfel , în urma unui referendum ( consultarea populaţiei asupra unei probleme prin DA sau Nu )
organizat în decembrie 1991 , românii aprobǎ noua lege fundamentalǎ care reinstaureazǎ statul de drept, democraţia
, separarea puterilor în stat , pluripartidismul și economia de piaţǎ.

Principiile constituţionale rǎmân cele clasice ( separarea puterilor în stat, respectarea drepturilor și libertǎţilor
cetǎţenești, egalitatea cetǎţenilor în faţa legii , guvernarea reprezentativǎ, suveranitatea poporului ).

Prevederi noi

 Forma de guvernare politicǎ : republica.

 Regim politic democratic semiprezidenţial ( președintele are atribuţii limitate ).
 Libertatea circulaţiei persoanelor.
 Iniţiativa legislativǎ a electoratului (cetǎţenii pot propune proiecte de legi).
 Reprezentarea minoritǎţilor în Parlamentul României.
 Sunt create instituţii noi : Curtea Constituţionalǎ ( verificǎ constituţionalitatea legilor) și Avocatul
Poporului ( apǎrǎ drepturile cetǎţenilor în raport cu autoritǎţile publice).
 Separarea puterilor în stat se realizeazǎ astfel : puterea legislativǎ revine unui Parlament bicameral
( Senat și Adunarea Deputaţilor) , ales prin vot universal. Parlamentul este unica autoritate legiuitoare
a ţǎrii și organul reprezentativ suprem al poporului român; puterea executivǎ este exercitatǎ de guvern
 și președinte ( guvernul conduce administraţia publicǎ și asigurǎ realizarea politicii interne în vreme ce
președintele reprezintǎ statul , el este garantul independenţei, unitǎţii și integritǎţii teritoriale).
Președintele este mediator între puterile statului, vegheazǎ la respectarea constituţiei , el numește
prim - ministrul și încheie tratate internaţionale .Puterea judecǎtoreascǎ este reprezentatǎ de instanţe
, judecǎtorii sunt inamovibili și independenţi în raport cu puterea politicǎ.

Constituţia din 1991 a fost supusǎ unui referendum în anul 2003 în vederea aderǎrii la Uniunea Europeanǎ și
N.A.T.O. , principalele modificǎri fiind extinderea mandatului președintelui de la patru la cinci ani , eliminarea stagiului
militar obligatoriu, minoritǎţile naţionale pot folosi limba maternǎ în administraţie și justiţie, armonizarea legislaţiei
naţionale cu cea europeanǎ.

Constituţii autoritare

CONSTITUȚIA DIN 1938 - La alegerile parlamentare din anul 1937 niciun partid nu obţine majoritatea
voturilor, fapt care va favoriza intenţia mai veche a regelui Carol al II-lea de a impune un regim personal, autoritar.
Guvernul condus de Octavian Goga a fost succedat de cel condus de patriarhul Miron Cristea iar în februarie 1938
este impusǎ o nouǎ constituţie , aprobatǎ de popor în urma unui plebiscit.

Principii constituţionale : noua lege fundamentalǎ marcheazǎ trecerea de la un regim democratic la unul
autoritar. Principiile constituţionale consacrate (recunoscute) precum : separarea puterilor în stat, respectarea
drepturilor și libertǎţilor cetǎţenești, pluripartidismul , principiul suveranitǎţii poporului , principiul respectǎrii
drepturilor și libertǎţilor cetǎţenești , principiul egalitǎţii în faţa legii sunt anulate sau sunt menţionate formal.

Prevederi

 forma de guvernare a României rǎmâne monarhia constituţionalǎ dar aceasta este una de tip
autoritar.
 regele devine ,, capul statului “ / principiul supremaţiei regelui , el are iniţiativǎ legislativǎ și poate
dizolva parlamentul. Toate ramurile puterii ( executivǎ, legislativǎ , judecǎtoreascǎ ) sunt controlate de
rege. Guvernul nu mai rǎspunde în faţa parlamentului ci în faţa regelui, parlamentul are doar rol
decorativ și este controlat de rege prin numirea unui numǎr mai mare de senatori decât în Constituţia
din 1923.
Regele poate refuza sancţionarea legilor , fǎrǎ nicio motivaţie ( drept de veto absolut ) , poate
elabora decrete cu putere de lege, poate semna tratate internaţionale fǎrǎ aprobarea parlamentului.
 Femeile primesc dreptul de a vota însǎ rǎmân în continuare neeligibile ( nu pot candida la funcţii
publice ). Vârsta minimǎ pentru a vota devine 30 de ani ( în Constituţia din 1923 vârsta minima de vot
era 21 de ani ) și este condiţionatǎ de știinţa de carte.
 În anul 1938 este creat ,, Frontul Renașterii Naţionale “ , partid unic , condus de Carol al II-lea care
devine în anul 1940 ,, Partidul Naţiunii “ .
 Drepturile cetǎţenilor erau restrânse sau menţionate formal ( libertatea conștiinţei, libertatea presei,
a învǎţamântului , libertatea individualǎ ), sunt desfiinţate sindicatele, dreptul la asociere era practic
anulat iar unele drepturi precum : secretul corespondenţei, inviolabilitatea domiciliului, libertatea
întrunirilor puteau fi exercitate doar în anumite condiţii.

Constituţia din 1938 a rǎmas în vigoare pânǎ la abdicarea regelui Carol al II-lea , în septembrie 1940, când a
fost înlocuitǎ cu Constituţia din 1923.

Constituţii totalitare /comuniste

1.CONSTITUTIA DIN 1948 – în perioada regimului comunist în România au fost elaborate trei constituţii : 1948,
1956 și 1965 fiecare dintre acestea fiind legate de un anumit context.
 Constituţia din anul 1948 a fost adoptatǎ în contextul abdicǎrii regelui Mihai I al României la data de 30
decembrie 1947 , monarhia fiind ultimul obstacol în procesul de preluare a puterii de cǎtre comuniști. Legea
fundamentalǎ se inspira din Constituţia sovieticǎ din anul 1936 și a oferit legitimitate /bazǎ legalǎ regimului comunist.

Principii constituţionale : principiul suveranitǎţii poporului, principiul respectǎrii drepturilor și libertǎţilor

cetǎţenești, principiul egalitǎţii cetǎţenilor , principiul separǎrii puterilor în stat , principiul pluripartidismului și
principiul garantǎrii proprietǎţii private sunt anulate și se creeazǎ condiţiile pentru începerea colectivizǎrii respectiv a
naţionalizǎrii economiei.

Prevederi

 România devine Republica Popularǎ Românǎ - R.P.R. ( este desfiinţatǎ monarhia ).

 Marea Adunare Naţionalǎ (M.A.N.) devine organul suprem al puterii în stat cumulând puterea
executivǎ și cea legislativǎ . M.A.N. are largi prerogative/atribuţii : alege prezidiul M.A.N. , formeazǎ
guvernul, voteazǎ bugetul ţǎrii, poate organiza refrerendum . Prezidiul M.A.N. ( organ de conducere
compus dintr-un numǎr restrâns de persoane) numește și revocǎ miniștrii, reprezintǎ R.P.R. în relaţiile
internaţionale, poate graţia, emite decrete, etc.
 Puterea executivǎ revine Consiliului de Miniștri ( guvern ) iar puterea judecǎtoreascǎ era deţinutǎ de
instanţele de judecatǎ și Curtea Supremǎ dar independenţa justiţiei era desfiinţatǎ prin intervenţia
factorului politic /P.M.R.
 Se introduce votul universal pentru toţi cetǎţenii peste 18 ani cu excepţia ,, persoanelor interzise “
(deţinuţii politici ) . Femeile devin eligibile ( pot candida la funcţii publice) și obţin astfel drepturi EGALE
cu bǎrbaţii.
 Pe plan economic se prevedea faptul cǎ mijloacele de producţie , bǎncile și societǎţile de asigurare pot
deveni proprietatea statului român.

2.CONSTITUȚIA R.P.R DIN 1952 - Constituţia din 1952 consolideazǎ regimul politic comunist din România și
reflectǎ totala aservire a României faţǎ de U.R.S.S., nu aduce modificǎri esenţiale comparativ cu Constituţia din 1948,
este denumitǎ ,, Constituţia construirii socialismului “.

Principii constituţionale : sunt legiferate noi principii - principiul suveranitǎţii poporului este înlocuit de
principiul alianţei dintre clasa muncitoare și ţǎrǎnime, se introduce principiul proprietǎţii socialiste/de stat în locul celui
care garanteazǎ proprietatea privatǎ. Sunt menţinute principiile constituţiei din 1948 ( egalitate, drepturi și libertǎţi
cetǎţenești) dar în realitate nu sunt respectate.

Prevederi

 M.A.N. rǎmâne organul suprem al puterii de stat, Consiliul de Miniștri reprezintǎ în continuare puterea
executivǎ iar Tribunalul Suprem este ales de M.A.N. pe o perioada de 5 ani .
 Sunt precizate noile forme de proprietate : proprietatea de stat respectiv cooperatistǎ.
 Se menţin restricţiile electorale anterioare.
 Se introduce panificarea economicǎ , se menţine monopolul statului asupra comerţului.
 Regimul politic este definit drept ,, democraţie popularǎ “ bazatǎ pe ,, dictatura proletariatului “
 Minoritǎţile se bucurǎ de drepturi egale cu românii.

3.CONSTITUȚIA R.S.R. DIN 1965 – dupǎ moartea lui Gh.Gheorghiu – Dej, lider al P.C.R. devine Nicolae
Ceaușescu . Este elaboratǎ o nouǎ constituţie care aduce unele modificǎri faţǎ de cea din anul 1952. Legea
fundamentalǎ din 1965 afirmǎ un nou statut al României în viaţa internaţionalǎ ( stat independent și suveran) , aspect
neprecizat în constituţiile anterioare și creeazǎ condiţiie pentru trecerea de la regimul politic de tip stalinist (
Constituţiile din 1948 și 1952) la un regim naţional – comunist bazat pe dictatura personalǎ a lui Nicolae Ceaușescu.
 Principii constituţionale : toate principiile regǎsite în constituţia anterioarǎ se regǎsesc și în Constituţia din
1965.

Prevederi :

 Republica Popularǎ Românǎ devine Republica Socialistǎ România – R.S.R.

 Se specificǎ în mod clar rolul conducǎtor al partidului comunist , singurul de pe scena politicǎ/ partid
unic - ,, In R.S.R. forţa politicǎ conducǎtoare a întregii societǎţi este Partidul Comunist Român “ –
art.3 .
 Se consacrǎ rolul conducǎtor al proletariatului și ţǎrǎnimii - ,, R.S.R. era stat al oamenilor muncii de la
orașe și sate .”
 Organul suprem al puterii de stat rǎmâne M.A.N. , guvernul este denumit în continuare Consiliul de
Miniștri și deţine puterea executivǎ iar tribunalele și procuratura sunt subordonate P.C.R. .Marea
Adunare Naţionalǎ este condusǎ de Consiliul de Stat care înlocuiește prezidiul M.A.N. , președintele
Consiliului de Stat fiind șeful statului care deţine numeroase prerogative.
 Singura formǎ de proprietate este cea de stat/ comunǎ ( statul este proprietarul bogǎţiilor subsolului,
al cǎilor de comunicaţie, al mijloacelor de producţie – fabrici, întreprinderi, magazine, pǎmânt , etc. )
cu excepţia locuinţelor, anexelor gospodǎrești, animalelor care reprezintǎ proprietatea personalǎ,
garantatǎ de stat.
 Votul universal este exercitat de toţi cetǎţenii români inclusiv ,, persoanele interzise “ ( opozanţii
regimului ) iar vârsta de vot este cea prevǎzutǎ în legea fundamentalǎ din 1948 , adicǎ 18 ani.
 Sunt prevǎzute numeroase drepturi și libertǎţi cetǎţenești precum : dreptul la muncǎ, dreptul la
odihnǎ, dreptul la educaţie, libertatea conștiinţei, însǎ alte categorii de drepturi : libertatea cuvântului,
libertatea presei, libertatea întrunirilor și demonstraţiilor, nu pot fi exercitate în scopuri potrivnice
orânduirii socialiste sau împotriva interesului celor ce muncesc.

Modificǎri al Constituţiei din 1965

În anul 1968 are loc prima modificare a constituţiei din 1965 teritoriul României fiind reorganizat d.p.d.v.
administrativ - teritorial. Regiunile și raioanele de inspiraţie sovieticǎ sunt înlocuite de judeţe iar orașele mai mari pot
dobândi statutul de municipii.

În anul 1974 are loc a doua modificare a legii fundamentale. Nicolae Ceaușescu devine primul președinte al
R.S.R. , atribuţiile/prerogativele sale fiind foarte largi . Ex : comandant suprem al armatei, numește și revocǎ miniștri,
oferǎ grade militare și decoraţii, poate graţia, acordǎ cetǎţenia românǎ, încheie tratate internaţionale, proclamǎ starea
de necesitate , este președintele Consiliului de Stat, etc.

Toate constituţiile comuniste reprezintǎ voinţa unui singur partid - P.C.R., sunt asemǎnǎtoare prin conţinut, se
inspirǎ din constituţia sovieticǎ din 1936 și reflectǎ modul în care comuniștii au impus controlul treptat asupra întregii
societǎţi. Ele consacrǎ o nouǎ formǎ de organizare statalǎ – republica - ,oferǎ legitimitate juridicǎ regimului totalitar
de tip comunist și au impus prevederi antidemocratice precum : lipsa separǎrii puterilor în stat, monopartidismul,
nerespectarea depturilor și libertǎţilor cetǎţenești, controlul statului asupra tuturor sectoarelor societǎţii : economic,
social, politic, cultural, economic, dominaţia unei așa –zise ,, elite ” ( comuniștii ), valorizarea ,, proletariatului ” ( clasa
muncitoare ) și a ţǎrǎnimii .